P. 1
Aplicaţiile laserilor în conservare şi restaurare

Aplicaţiile laserilor în conservare şi restaurare

4.0

|Views: 730|Likes:
Published by androso

More info:

Published by: androso on Mar 25, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/10/2014

pdf

text

original

Universitatea Tehnica GH.

Asachi, Iasi Facultatea de Constructii de Masini si Management Industrial

Referat la disciplina MECANICA CUANTICA (Prof . Dr. Fiz. Dodu Ursu )

Student Hrib Andrei Master Fizica Tehnica

Aplicaţiile laserilor în conservare şi restaurare
Tehnologia modernă cu laseri a fost folosită cu succes într-o gamă largă de aplicaţii în conservarea şi restaurarea operelor de artă. Curăţirea cu laseri Cei mai utilizaţi laseri în curăţirea picturilor sunt laserii cu excimeri. Aceşti laseri emit pulsuri de radiaţie de aproximativ 20ns de lungimi de undă în UV (193 nm, 248nm, 308nm ) şi sunt capabili să îndepărteze materialele strat cu strat în paşi de 0,11µm. Laserii cu excimeri produc aşa numita ablaţie laser (laser ablation), care constă în vaporizarea aproape instantanee a unei cantităţi mici de material, în urma interacţiei dintre fasciculul laser focalizat şi suprafaţa care absoarbe puternic. În acest mod, radiaţia laser facilitează curăţirea suprafeţei, a straturilor pictate afectate de poluare, murdărie, îmbătrânire, lăsând materialul dedesubt neafectat. S-a demonstrat de asemenea că se pot îndepărta cu aceşti laseri şi a suprapictărilor (repictări). În acest caz s-a îndepărtat o grosime de material de aproximativ 300 µm. Metodele tradiţionale de conservare a picturilor se bazează pe tehnici mecanice sau chimice alese de conservator. Deoarece aceste procese sunt dificil de controlat, este necesară o expertiză serioasă pentru a obţine rezultate optime. În plus, solvenţii chimici pot penetra pictura şi să strice pigmenţii şi substratul. Spre deosebire de aceste tehnici tradiţionale, laserii cu excimeri pot fi utilizaţi pentru a îndepărta straturile nedorite de pe suprafaţă într-o manieră controlabilă şi automată. Prin alegerea corectă a parametrilor laser, investigaţii detaliate au demonstrat că materialul poate fi îndepărtat prin mecanismul de fotoablaţie cu efecte termice sau fotochimice minime asupra materialului dedesubt. În general sunt trei tipuri de tehnici de curăţire în care laserii cu excimeri sunt adecvaţi, şi anume: îndepărtarea straturilor superficiale de verni sau regiuni contaminate de pe picturi; curăţirea materialului suport al picturilor (canava, lemn, hârtie); îndepărtarea suprapicturilor. Fiecare din cazurile de mai sus trebuie să fie abordate folosind strategie individuală pentru a obţine rezultate optime. De exemplu, curăţirea superficială cu laser îndepărtează straturile de verni fotodegradate fără contaminarea picturii dedesubt, atunci când densitatea de energie (fluentă) este în jur de 0,2-0,3 J/cm2. Îndepărtarea suprapictărilor poate fi deasemenea obţinută în paşi microscopici, în acest caz fluenţa fiind de până la un ordin de mărime mai mare decât în cazul curăţirii cu laser, deci 2,3 J/cm2. Recent, s-a demonstrat că laserul cu excimer (308 nm) este potrivit şi în îndepărtarea încrustaţiilor de pe suprafaţa marmurei ţi astfel s-a deschis calea pentru curăţirea sculpturilor. Pentru curăţirea picturilor, utilizând laserii cu excimeri se foloseşte o instalaţie compusă din: masa x-z pentru montajul şi deplasarea picturii; un set de optică adecvată pentru obţinerea fasciculului laser şi a focalizării acestuia; module de diagnoză pentru monitorizarea si controlul on-line al procesulşui de curăţire. Mai precis, masa x-z este o instalaţie controlată de computer care este utilizată pentru deplasarea controlată a picturii în raport cu fascicolul laser. Pentru diagnoză se poate

utiliza controlul on-line prin reflexie difuză sau tehnici spectrale de Laser Induced Breakdown Spectroscopy (LIBS), holografie, microscopia optică, cromatografia cu gaz, combinată cu spectroscopia de masă, etc. Fluorescenţa indusă laser ( Laser Induced Fluorescence: LIF) LIF este o tehnică analitică multilaterală şi nedistructivă care poate fi efectuată in-situ asupra operei de artă şi prin care se obţin informaţii asupra structurii moleculare a pigmenţilor şi a lianţilor, atât organici cât şi anorganici. În acest gen de experiment se foloseşte un fascicul laser continuu sau pulsat pentru a excita o mică parte de pe suprafaţa unei probe. După excitare, substanţele organice sau anorganice din probă emit o bandă largă de fluorescenţă caracteristică substanţelor din care provin. Astfel s-a utilizat această metodă pentru analiza nedistructivă a pigmenţilor. Experimentele au arătat că o parte din pigmenţii uzuali, şi chiar un amestec din aceştia au putut fi identificaţi prin emisia caracteristică de fluorescenţă. În plus, tehnica de fluorescenţă cu laser a fost utilizată pentru identificarea oxidării fotochimice a verniurilor. La verniul îmbătrânit în UV se observă o deplasare înspre roşu cu 100 nm a spectrului de fluorescenţă. Una din inconvenienţe la această tehnică, pe lângă faptul că nu este atât de selectivă, deoarece benzile moleculare de fluorescenţă sunt foarte largi, este şi dificultatea detectării pigmenţilor cu randament cuantic foarte scăzut, valori ce sunt practic imposibil de măsurat în prezenţa unor cantităţi mici de impurităţi fluorescente. Spectroscopia într-o descărcare indusă laser (Laser Induced Breakdown Spectroscopy: LIBS) LIBS este o tehnică bine stabilită, sensibilă şi o metodă analitică selectivă pentru analiza elementară a materialelor care si-a gasit aplicare în industrie, geologie şi ecologie. Această tehnică se bazează pe producerea efectului de ablaţie laser, adică a unei plasme laser în urma interacţiei fasciculului laser cu suprafaţa ţi analiza spectrală a radiaţiei emise de către atomii sau ionii produşi în această plasmă laser de scurtă durată. Pentru producerea ablaţiei, se folosesc laseri cu excimeri sau cu Nd:YAG pulsaţi. În experimentele de tip LIBS, în timpul ablaţiei, se creează un crater microscopic de câţiva yeci de microni în diametru şi 0,1 µm în adâncime. Ca rezultat, afectarea operei de artă este cu greu vizibilă cu ochiul liber, în special când se foloseşte un laser cu excimer, când se vaporiyează prin ablaţie doar o zecime de nanogram (10-10g)de material. Astfel, tehnica poate fi caracterizată ca fiind aproape nedistructivă. În plus, deoarece adâncimea de ablaţie la un singur puls laser de ordinul nanosecundelor (1ns=10-9s) este foarte mică, în cazul materialelor polimerice de ordinul 0,1-2 µm, rezultă că LIBS poate fi efectuată pentru a analiza transversal o operă de artă (o pictură) şi obţinerea de informaţii privind traturile multiple pictate, inscusiv suprapictările. Majoritatea pigmenţilor folosiţi în pictura din antichitate până în timpurile moderne sunt formate din substanţe ce conţin metale, iar LIBS este o tehnică ce poate analiza aceste metale cu o mare selectivitate şi sensibilitate. Spectrele LIBS au fost colectate de la câţiva pigmenţi general folosiţi, iar spectrele lor prezintă linii atomic caracteristice, demonstrând abilitatea acestor tehnici de a identifica şi discrimina între diferiţi pigmenţi. Spre deosebire de LIF, LIBS este mai selectivă datorită spectrelor de emisie mai accentuate comparativ cu cele de fluorescenţă de bandă largă. Fiecare lungime de

undă a liniilor de emisie şi poziţia lor relativă pentru cele mai multe dintre elemente, asigură amprenta caracteristică pentru cele mai multe dintre elemente, ceea ce duce la identificarea lor unică. Posibilele scăderi ale selectivităţii se datorează interferenţelor datorate emisiei fondului din matricea organică, compoziţia similară a diferiţilor pigmenţi sau slaba sensibilitate a detectabilităţii unor elemente, şi în special a nemetalelor.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

BIBLIOGRAFIE: http://alpha1.infim.ro/cost/pagini/handbook/index1.html; Adelina Ciocan, Note de curs, 2002; www.getty.edu; http://www.art-innovation.nl/index/LASERACT http://icom.museum/#; Siân Ede, Art&Sience, Editura I.B. Tauris, London, 2005; J. F. Asmus, C. G. Murphy, and W. H. Munk, “Studies on the Interaction of Laser Radiation with Art Artifacts,” Developments in Laser Technology II, Ed. by R. F. Weurker, Proc. SPIE 41, 19 (1973)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->