SCOALA POSTLICEALA DIMITRIE CANTEMIR TG-MURES

IOAN

RAD

ELEMENTE DE BOTANICA
S U P O R T
( t e o r i e s i

D E

C U R S
t e h n o l o g i c )

l a b o r a t o r

2011

1

CUPRINS

CAPITOLUL I GENERALITŢI………………………………………………………………………..3 CAPITOLUL II CITOLOGIA…………………………………………………………………………..7 CAPITOLUL III HISTOLOGIA VEGETALĂ...............................................................................16 CAPITOLUL IV SĂMÂNŢA...................................................................................................................30 CAPITOLUL V SISTEMATICA VEGETALA……………………………………………………….43 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………...49

2

CAPITOLUL I GENERALITŢI 1.1. Definiţie
Botanica este ramura biologiei care se ocupă cu studiul structurii, dezvoltării, activitaţii vitale, originii, evoluției plantelor şi a relațiilor cu mediul înconjorător, repartizarea lor în spațiu, timp şi clasificarea lor. Botanica studiază plantele din punct de vedere anatomic, morfologic, fiziologic, clasificare (taxonomia plantelor) etc. Botanica este o ramură clasică a biologiei, alături de alte ramuri clasice ca: anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia și virologia sau de ramuri moderne ca: bioacustica,biochimia, biofizica, biogeografia și biomatematica.

Clasificarea organismelor s-a făcut în 5 unități sistematice mari, denumite regnuri și anume: Monera, Protozoa, Fungi, Plantae și Animalia. Plantele fac parte din regnul Plantae. Regnurile au fost împărțite în unități mai mici şi anume: încrengătura, clasa, ordinul, familia, genul, specia şi soiul. Pe lângă acestea au mai fost introduse în unele cazuri și unități sistematice intermediare, precum subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, foloseşte nomenclatura binară.
Până în prezent au fost descrise peste 500.000 de specii de plante.

1.2. Istoric

În domeniul botanicii s-au remarcat diferite personalităţi, ca de exemplu:

1.2.1. Teofrast
Primele consemnări despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.).

3

Teofrast, s-a născut la Eresos în 372 î.Chr., a fost filozof grec la Școala Peripatetică. Este primul de la care avem scriei referitoare la plante motiv pentru care este considerat părintele botanicii. Teofrast l-a avut ca învăţător, mai întâi pe Platon, iar apoi pe Aristotel, fiind ucenicul favorit al acestuia. El a fost conducătorul Școlii Peripatetice din anul 322 î.Chr. până la moartea sa în 287 î.Chr., Timp în care a avut peste 2000 de discipoli. În domeniul botanicii a scris următoarele lucrări: Cercetarea asupra plantelor; şi Cauzele plantelor.

În lucrările sale, autorul a descris amănunțit peste 500 de specii de plante găsite în jurul Mării Mediterane și a Oceanului Atlantic, colectând toate datele despre plante într-o singură știință, numită de el Botanica. Teofrast elaborează un sistem de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII. 1.2.2. Discorides
Dioscoride (Pedanius Dioscorides), s-a născut în anul 40 la Anazarbus, Cicilia, Asia Mică şi a decedat în anul 90 a fost un medic, farmacolog și botanist grec, care a trăit la Roma în timpul împăratului Nero. Dioscoride a scris o carte în cinci volume, „De Materia Medica”, precursor al farmacopeeilor moderne și unul dintre atlasele botanice de însemnătate din istorie.

1.2.3. Nehemiah Grew
Un rol deosebit în dezvoltarea acestei științe au avut pe plan mondial cercetători ca Nehemiah Grew (1628–1711), naturalist englez, care este fondatorul anatomiei plantelor.

1.2.4. John Ray
John Ray (1626–1704), naturalist englez este fondatorul taxonomiei plantelor.

1.2.5. Rudolf Camerer
Rudolf Camerer (1665–1721), naturalist german este descoperitorul organelor sexuale la plante.

1.2.6. Carl von Linné
Carl Linné, născut Carolus Linnaeus este cunoscut după înnobilare sub numele de Carl von Linné. S-a născut la 23 mai 1707 şi a trăit până la 10 ianuarie 1778. Line a fost

4

un botanist, medic și zoolog suedez, fiind considerat părintele taxonomiei șI tatăl ecologiei moderne.

1.2.7. Constantin Cantacuzino
Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost un diplomat, istoric și geograf din Țara Românească, care a trait între anii 1655 şi 1716. A fost fiul postelnicului Cantacuzino, grec de origine, și al Elenei, fiica lui Radu Șerban, iar fratele lui Șerban Cantacuzino, nepotul Constantin Brâncoveanu și fiul său Ștefan Cantacuzino au fost domni ai Țării Românești. Stolnicul Cantacuzino a fost un reprezentat de seamă al umanismului în spațiul cultural român. Prin studiile începute, după uciderea tatălui în1663, la Adrianopol și Constantinopol și desăvârșite începând cu 1667, la Padova el devine un excelent cunoscător al culturii italiene, având cunoștințe temeinice de limbă italiană și latină, și al sferei culturii grecești. C. Cantacuzino aavut contribuții în cunoasterea plantelor, alcătuind cea mai veche hartă geobotanică de la noi,

1.2.8. Dimitrie (Demetrius) Brândză
S-a născut în 10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viișoara, Botoșani- 3 august1895, Slănic Moldova). A a fost medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române şi a

Dimitrie Brândză este fondatorul botanicii românești şi înfiinţează Institutul Botanic din Bucuresti.
fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.

El publică cea mai valoroasă lucrare de botanica de la noi şi anume Prodromul florei române unde sunt descries aproximativ 2100 de specii. 1.2.9. Florian Porcius
S-a născut la 16/28 august 1816 în localitatea Rodna, Districtul Năsăud şi a trait până la 17/30
mai 1906. A fost un botanist român, membru titular al Academiei Române. A urmat între anii 1827- 1831, cursurile Școlii militare normale cu limba de predare germană din Năsăud, apoi studiile liceele din Blaj și Cluj. În 1836 era învătător în Rodna-Veche. În anul 1844 obține o bursă de la "fondul grăniceresc" pentru a studia la Institutul pedagogic din Viena, timp de 2 ani. El a fost unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice române, colaborând cuDimitrie Brândză la Flora Dobrogei, revenindu-i precizarea nomenclaturii și a sinonimelor, alcătuirea cheilor de determinare și scrierea diagnozelor. A descris o serie de specii noi: Heracleum carpaticum, Centaurea carpatica, Pulmonaria dacica, ș.a., iar altele îi poartă numele: Festuca porcii, Sassurea porcii.

1.2.10. Iuliu Prodan
S-a născut la 29 octombrie 1875, Chiochiș, județul Bistrița-Năsăud şi a decedat la 27 februarie 1959,Cluj şi a fost un botanist român.

5

apoi din 3 oct. condiţiile de mediu etc şi anume: . dar a publicat şi lucrări în domeniul anatomei . pe care o absolvă în 1900. prismatică.1. ovală. 2. Majoritatea lucrărilor sale sînt de floristică. Sombor. apoi la Năsăud. Este primul autor al unui "determinator" clasic pentru plantele cu flori (fanerogame) și ferigi (criptogame vasculare). Teodorescu A trăit între anii 1866–1949 şi a fost întemeietorul școlii de algologie din România. fiziologiei şi sistematicii vegetale. care studiază structura.iar la plantele pluricelulare este: poliedrică.2. 1919 devine profesor la catedra de botanică descriptivă și fitopatologie din cadrul Academiei de înalte studii agronomice (Institutul agronomic "Dr. sferică (celulele din fructele făinoase). azi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca). 1. Funcționează ca profesor secundar la liceele din Gherla. Prodan studiază științele naturale la Universitatea din Cluj. genul Chenopodium din familiaChenopodiaceae (vol. Petru Groza" din Cluj-Napoca. pe baza datelor existente în literatură sau a observațiilor sale.11.11. cilindrică (vasele conducătoare).A urmat liceul din Gherla.2.2. prelucrând genul Rumex din familia Polygonaceae. poziţia ocupată în diferite ţesuturi. halterofile etc. Din1938 a fost numit titular al disciplinei de sistematică. În anul 1955 devine membru titular al Academiei Române. în lucrările sale despre flora și vegetația României. Definiţie Citologia este ştiinţa. Emanoil C. Prodan a fost printre primii botani ști români care. 1. de origine. Traian Săvulescu Traian Săvulescu a trăit între anii 1889–1963 şi a fost fondatorul școlii românești de fitopatologie CAPITOLUL II CITOLOGIA 2. discoidale.la plantele unicelulare este sferică. . Forma celulelor vegetale Forma celulei vegetale este determinată de: rolul fiziologic îndeplinit. Începînd cu 1949. eliptică.I) etc. La îndemnul lui Florian Porcius. Năsăud. piramidale.3. Eger. Tipuri de celule vegetale Celulele vegetale pot fi de mai multe tipuri şi anume: 6 . stelată. de bastonaş etc. studii de vegeta ție și ecologie vegeta1ă. s-a străduit să descrie condițiile ecologice specifice plantelor și zonelor cercetate. pînă la sfîrșitul vieții. a lucrat în calitate de colaborator la "Flora Republici Populare Române". semilunare. reniformă (celulele stomatice). compoziţia chimică şi funcţiile celulei vegetale. ultrastructura. anatomie și fiziologie vegetală. 2.

ribozomi.. fabacee.celule anucleate . înglobate în ţesuturi ce prezintă celule uniforme: celulele cu tanin ori cristalele multor rozacee. lignină.6.diametrul longitudinal mult mai mare decât cel transversal.50 microni.celulele fusiforme → alcătuirea ţesuturilor conducătoare. aparatul lui Golgi. 7 .nu prezintă nucleu individualizat.celule prozenchimatice .constituenţi vii : citoplasmă. distinct. de absorbţie. . unele au material nuclear în stare difuză în masa protoplasmei (alge albastre. . . protectoare.5.celule parenchimatice – izodiametrice la care diametrul mare. Trăsături ale celulei vegetale care o diferenţiază de celula animală Celula vegetală are următoarele particularităţi: .prezenţa peretelui celular format din: celuloză. formate prin reunirea mai multor celule uninucleate. .4. cinetozomi. incluziunile ergastice 2. cloroplastele cele mai importante. . vacuolele. lipide.lipsita de membrană. mecanice şi în unele ţesuturi absorbante şi secretoare (laticifere de la Euphorbia splendens) . cu mişcări ameboidale (Fuligo septica) şi sinciţiile – celule multinucleate mari. .5 m etc. cili şi flageli. nucleu.în general de ordinul micrometrilor:10 -100 microni.7.mărimea medie: 10 . nu pot fi observate cu ochiul liber. 2. lizozomi. care sunt corpuri vegetative formate dintr-o masă protoplasmatică plurinucleată.majoritatea celulelor vegetale. Clasificarea celulelor vegetale În funcţie de membrană celulele vegetale pot fi clasificate în: . celulele secretoare din frunzele de laur Laurus nobilis 2.idioblaste – celule izolate. plastide.celule plurinucleate au mai mulţi nuclei. mitocondrii.cu membrană rigidă.celule uninucleate . substanţe pectice + proteine. ca de exemplu: plasmodiile. fără membrană. săruri minerale etc. Mărimea celulelor vegetale Celulele vegetale pot fi de dimensiuni diferite şi anume: . aerifere. .vasele lemnoase pot avea 3 . secretoare şi senzitive) . După prezenţa şi numărul nucleelor celulele vegetale pot fi clasificate în: . bacterii).prezenţa plasmodesmelor şi a interrelaţiilor structural-funcţionale dintre celulele unui ţesut (la animale: joncţiuni). 2.şi gimnoplaste . tanin. depăşeşte de până la 3 ori diametrul mic şi intră în alcătuirea ţesuturilor fundamentale (parenchimuri asimilatoare. cu nuclei necontopiţi dar cu membranele despărţitoare resorbite (laticiferele de la Chelidonium majus).şi constituenţi nevii : peretele celular. de rezervă. formă particulară.prezenţa plastidelor. celulele de forma literei T din mezofilul frunzei de ceai Thea sinensis. nu au o formă fixă. . reticul endoplasmatic. Constituenţii celulari Celulă vegetală alcătuită din: . hemiceluloză. .dermatoplaste.

Există totuşi şi forme acelulare şi anume: 8 ..creşterea în volum. laminarină. . uleiuri eterice. Structura celulei eucariote Celula este unitatea elementară a lumii vii. prin creşterea dimensiunilor vacuolelor (la animale acumularea unei cantităţi mari de citoplasmă).prezenţa cristalelor de săruri organice (oxalatul de calciu) şi a cristalelor de săruri minerale (sulfatul de calciu 2.diversitatea substanţelor de rezervă: amidon.8. aleuronă. .microcorpii antrenaţi în procese proprii celulei vegetale: peroxizomii în fotorespiraţie glicoxizomii în conversia lipidelor în glucide simple asimilabile etc. . inulină.

organite cu membrană lipoproteică dublă: nucleul. biofite obligatorii. lizozomii. microfilamentele. cilii şi flagelii.hialoplasma .organite fără membrană lipoproteică: ribozomii. .Mg şi produşi de rezervă: trigliceride.S.8. În celulă se găsesc următoarele organite citoplasmatice: . lipsiţi de acizi nucleici. lipide.organite cu membrană lipoproteică simplă: reticul endoplasmatic. se reproduc în interiorul celulei. plasmalemazomii.plasmalema. . folosesc energia celulei gazdă iar în unele cazuri impun celulei programul lor genetic.- prionii. plastidele. glicogen etc. 2. Celula are următoarele componente: . glucide.P.tonoplastul . . - virusurile. care sunt microorganisme cu un singur acid nucleic (ADN sau ARN) + proteine.1. care suntmicroorganisme din particule proteice. se reproduc în interiorul celulei printr-un mecanism necunoscut. . provoacă infecţii latente. Ca. Reticulul endoplasmatic 9 .membrana ectoplasmatică ce vine în contact cu peretele celular. microtubulii. centriolii. sferozomii.K.membrana endoplasmatică ce delimitează vacuolele.substanţa fundamentală în care se găsesc diferite organite şi care are următoarea compoziţie: 70-90% apă. aparatul lui Golgii. mitocondriile.

rol de organit colector. transportor şi distribuitor de substanţe şi enzime. reticulul endoplasmatic neted .8.A fost descoperit de Porter. Claude şi Fullam. tuburi şi canalicule) fin ramificate şi anastomozate în hialoplasmă un sistem complicat ce se întinde de la membrana nucleară până la periferie. ribozomi. 2. Ribozomii răspund de procesul de proteinosinteză reprezentat de ansamblul reacţiilor biochimice care. detaliat au fost studiaţi de George Emil Palade şi sunt particule ribonucleoproteice foarte mici implicate în asamblarea acizilor aminici în proteine fiind prezenţi în număr mare în citoplasma celulelor eucariote şi procariote.responsabil de sinteza lipidelor.2. Este vizibil la microscop. Reticulul endoplasmatic este numit sistemul circulator intra-citoplasmatic care are următoarele funcţii: la nivelul ribozomilor fixaţi pe faţa exterioară a membranelor reticulului endoplasmatic granular se derulează sinteza proteinelor. iar Buvat şi Carosso l-au descoperit în celulele vegetale (1957). Ribozomii sau granulele lui Palade Au fost descoperiţi pentru prima dată la bacterii. ca un sistem complex de cavităţi (vezicule. Membranele reticulului endoplasmatic au relaţii cu diferite organite (nucleu. Reticulul endoplasmatic este de două feluri: granular şi neted. 37% ARN ribozomal şi 4. responsabil de sinteza membranelor.5% fosfolipide. dictiozomi) şi cu plasmalema. utilizeaza ca substanţe acizii aminici şi duc la formarea de proteine alcătuite din 20 de acizi aminici.3. 2. în celula animală (1945). iar compoziţia chimică este: 55% proteine. în special proteine secretoare. având rol în sinteza şi conducerea diferitelor substanţe. ulterior semnalaţi în celulele eucariote vegetale şi animale.8. Aparatul lui Golgi 10 . Au formă uşor eliptică. Numărul lor reflectă intensitatea sintezelor proteice care au loc la ambele tipuri de celule. de înmagazinare şi stocaj al substanţelor extracelulare şi celulare.

Este format din: dictiozomi (sistemul secreto-excretor al celulei) şi vezicule golgiene care rezultă din înmugurirea laterală a saculelor dictiozomului.A fost observat pentru prima dată de Golgi.8. Mitocondriile 11 . În anul 1957.4. dispărând progresiv în cursul îmbătrânirii celulei. 2. în anul 1898. în celulele nervoase la animale. Porter şi Buvat l-au descoperit în celulele unor alge şi plante superioare.abundenţa variind cu activitatea celulei: dezvoltat în celulele aflate în plină activitate şi puţin dezvoltat în cele aflate în repaus. cu ajutorul microscopului electronic. Aparatul Golgi este reprezentat de totalitatea dictiozomilor dintr-o celulă (unitatea morfologică şi structurală).

ocupând circa 18% din volumul acesteia şi 22% din volumul citoplasmei. 11% lipide. La microscopul electronic sunt vizibile formă de granule sau bastonaşe scurte. mărimea. Funcţiile mitocondriilor sunt: stocarea energiei sub formă de legături macroergice la nivelul ATP. numărul. Totalitatea mitocondriilor dintr-o celulă formează condriomul celular. Leucoplastele pot fi împărţite după natura substanţelor depozitate în: amiloplaste. alcătuind în ansamblul lor plastidomul. unde consumul de energie este mare şi au următoarea compoziţia chimică: 66% apă. ADN şi ARN. limitate de o membrană dublă ce închide în interior un spaţiu numit matrix. 22% proteine. Forma. Leucoplastele sunt prezente în celulele 12 . proteoplaste şi oleoplaste. prezente în organismele autotrofe. complex structurate. vitamine (B1.fiind considerat centrala energetică a celulei.12. nucleotide. După natura substanţelor elaborate se pot grupa în: cloroplaste (fotosintetizatoare). În general se găsesc de la câteva sute până la câteva mii într-o celulă. cromoplaste cu funcţii secundare în fotosinteza şi leucoplaste cu rol în depozitare. având rol în metabolismul acestora. dispoziţia în celulă. B2).Au fost descoperite în anul 1856 de Flemming şi sunt formaţiuni intracitoplasmatice sub formă de granule sau bastonaşe. compoziţia pigmenţilor (care determină culoarea). 2. enzime. capacitatea de sinteză a substanţelor organice sunt particularităţi funcţionale specifice diferitelor plante. Plastidele Sunt organite specifice celulei vegetale. Mitocondriile concentrate în jurul nucleului sau locurile din celulă cu activitate intensă.

nuclei mici la alge: 2-3 µ. binucleate (la organismele inferioare) şi polinucleate (organisme care prezintă mai mulţi nuclei). Poziţia nucleului este variabilă şi caracteristică fiecărui tip de celule şi anume: central la celulele tinere. la celulele meristematice unde nucleul ocupă o poziţie centrală (Neottia nidus-avis .13. bastonaşla celulele prozenchimatice. fusiform (celule adulte). nucleolul şi cromatina. periferică (Hyacinthus orientalis . la celulele în curs de diferenţiere. 2.Zambilă). filamentoasă la celulele epidermice de la Aloe sau lobat la celulele plantelor atacate de paraziţi. Forma nucleului este dependentă de tipul celular şi de starea fiziologică a celulei şi poate fi: sferic.Trânji). dar păstrează valori constante pentru acelaşi tip celular şi anume: nucleul din celulele plantelor superioare au mărimea medie de 10 . tuberculi şi în endospermul seminal. datorită sistemului vacuolar foarte dezvoltat.50 µ. Nucleul Este un corp sferic sau oval. la unele gimnosperme nucleul atinge 600 µ) etc. rizomi. Mărimea nucleului diferă de la un tip celular la altul. mai refringent decât citoplasma. în poziţie parietală la celule adulte cu vacuole mari. componenta esenţială a nucleului în care este stocată cea mai mare parte a 13 .parenchimatice din organele subterane de rezervă: rădăcini. Numărul nucleilor variază foarte mult în lumea vegetală existând celule: uninucleate (majoritatea celulelor de la eucariote). nucleul ocupă o poziţie laterală. ovoidal. cu citoplasmă foarte densă sau lateral. forme particulare: semilunar (celulele stomatice de la Tradescantia virginiana Telegraf). Nucleul are următoarele părti: membrana nucleară. discoidal la celulele mature. bulbi. nucleoplasma.

Nucleolul are următoarele funcţii: sinteza ARNm. de control al schimburilor etc. care reprezenta 80-90% din volumul celular. trecerea ARNm spre hialoplasmă şi derularea normală a mitozei.16. celule care au la periferia plasmalemei un perete solid şi continuu. hemiceluloze. numită tonoplast. proteide. cu membrană rigidă şi gimnoplaste celule lipsite de membrană. uleiurile vegetale. săruri minerale şi săruri organice etc Peretelui celular are următoarea structură: . Incluziunile inerte Sunt formaţiuni incluse în citoplasmă care nu participă direct la desfăşurarea proceselor biologice celulare şi pot fi: incluziuni anorganice (sulfatul de calciu. peretele primar. controlează schimburile dintre nucleu şi citoplasmă prin pori şi este permeabilitatea pentru apă. care este comună pentru 2 celule vecine. Peretele celular După prezenţa membranei. carcasă individuală subţire în celule tinere în curs de crestere şi peretele secundar – format din mai multe pături ± groase. numită şi suc vacuolar. enzime. celulele pot fii: dermatoplaste. 2. oleorezinele etc). lignină. 2.14. protectoare.informaţiei genetice. 14 . totalitatea vacuolelor dintr-o celulă formând vacuomul. Vacuolele Sunt incluziuni apoase. Anvelopa nucleară are urfmătoarele funcţii: este o barieră între nucleoplasmă şi hialoplasmă. fosfatul de calciu. oze. sinteza proteinelor. carbonatul de calciu etc) şi incluziunile organice (lipidele. cu importante funcţii: mecanică. neextensibile. menţinută sub tensiune de către proprietăţile osmotice ale soluţiei interne. Vacuolele sunt limitate de membrană elementară lipoproteică. dar mai poate conţine următoarele substanţe: caloză. acizi aminici. 2. aflate în citoplasmă în partea centrală a celulelor vegetale definitive. lipide. inerte. care nu au o formă fixă. Cromatina este: sediul replicării ADN-purtătirul informaţiei genetice. componentul principal al peretelui celular este celuloza.15.lamela mijlocie. unii electroliţi. având la exterior doar plasmalema La plantele superioare. simplă.

Histologia este ştiinţa. După forma celulelor tesuturile pot fi: . sunt prezente pe toată perioada de viaţă a plantei adulte şi se găsesc în părţile terminale ale organelor vegetative. denumită histogeneză şi este format dintr-o grupare de celule care au aceeaşi origine. pline cu citoplasmă.prozenchimatice. izodiametrice. După gradul de diferenţiere a celulelor tesuturile se clasifica în: . gradul de diferenţiere a celulelor şi funcţiile celulelor. ţesuturi definitive. care studiază ţesuturile vegetale din care sunt alcătuite organismele vegetale.meristeme (ţesuturi de origine. diametrul longitudinal cel puţin de 4 ori mai mare decât celelalte 2 diametre.2. . Clasificare Ţesuturile se pot clasifica după următoarele criterii: forma celulelor. Definiţie Cuvântul Histologia este compus şi provine din limba greacă da la cuvintele hystos = ţesut şi logos = ştiinţă. care sunt formate din celule mici. numeroase vacuole mici. aproximativ aceeaşi formă şi îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism. nucleu mare central. După funcţia pe care o îndeplinesc: - 15 . fără spaţii intercelulare. 3. perete celulozo-pectic subţire. nu conţin substanţe de rezervă. cu celule alungite. formative). se divid necontenit. la care celulele prezintă cele 3 diametre egale sau aproape egale. care au celule diferenţiate a căror formă şi structură depind de funcţia la care s-au adaptat şi care şi-au pierdut capacitatea de a se divide.CAPITOLUL III HISTOLOGIA VEGETALĂ 3. uniforme. nespecializate.parenchimatice.1. Ţesuturile se formează printr-un proces biologic complex de diferenţiere celulară.

indiferent cât de vârsta plantei. care sunt cele mai tinere ţesuturi din corpul plantelor şi se găsesc într-o continuă diviziune. ţesuturi secretoare şi excretoare şi ţesuturi senzitive. ţesuturi mecanice (de susţinere). care îndeplinesc diferite roluri. Epiderma Este ţesutul care înveleşte organele plantelor cu structură primară şi este formată dintr-un strat celule parenchimatice vii. mai îngroşaţi decât pereţii interni şi laterali şi cu diferite modificări secundare.4. cerificarea. Epiderma are rol de rezistenţa. ca dec exemplu: cutinizarea. 1. cu rol în mişcările de închidere şi deschidere a stomatelor). ţesuturi fundamentale (trofice). osmotic active. 3.- ţesuturi meristematice. Există diferite tipuri de frunze după localizarea stomatelor şi anume: epistomatice. 16 . Stomată.3. mineralizarea. de formă tabelară cu pereţii externi bombaţi. protecţie etc şi se formează din celule epidermice tinere. fotosinteza (rezultând glucide simple. Stomate Figura nr. nediferenţiate cu rol de a facilita: schimburile de gaze (procesul de respiraţie) eliminrea apei sub formă de vapori (procesul transpiraţiei). şi ţesuturi definitive. ca dee exemplu: ţesuturi de apărare (protecţie). cu stomatele localizate în epiderma superioară: Nymphaea alba. ţesuturi conducătoare. 3.

valori maxime: Olea europaea 675/mm2 3. ca de exemplu: apără planta împotriva insolaţiei.- hipostomatice. valorile medii: 30-300/mm2. alpine). secretori. Brassicaceae. ascuţită sau dilatată. cu stomatele localizate în epiderma inferioară: la majoritatea plantelor. Caryophyllaceae Numărul stomatelor de pe unitatea de suprafaţă variază în următorul mod şi anume: mai puţine la plantele ierbose decât la cele lemnoase.şi o parte terminală (deasupra epidermei).1. senzitivi şi absorbanţi. Totalitatea perilor de pe o plantă formează indumenul şi au diferite roluri.după gradul de vitalitate: vii sau morţi.5. stepice. melci. . mamifere erbivore) etc. .Peri unicelulari Au lungimi diferite de regulă ascuţiţi la vârf de diferite forme.pedicel sau bulb (între celulele epidermice obişnuite). 3. Perii protectori sau trichomi Sunt excrescenţe ale pereţilor externi ai unor celule epidermice. structura şi funcţiile diferite.5.după structura lor: unicelulari şi pluricelulari. dreaptă sau arcuată. . Perii se clasifică după mai multe criterii şi anume: . Lamiaceae. de forma. agăţători. mai puţine la plantele de locuri umede şi umbroase decât la cele din locuri uscate şi însorite. protecţie împotriva frigului şi umezelii (în cazul mugurilor). reduc pierderea de căldură din timpul nopţii (la plantele stepice). Poaceae. dimensiunile. protecţie de animale (insecte fitofage. 17 . reflectând razele solare (la plantele deşertice. Perilor tectori sunt alcătuiţi din: . digestivi.după funcţia pe care o îndeplinesc: tectori (setoşi şi urticanţi). - amfistomatice – stomatele localizate în ambele epiderme: plante din familiile: Fabaceae. mai ales la cele lemnoase.

simpli. Perii unicelulari:A . Olea europaea. B – Galium aparine.Ranunculus acris.5.2. ca de exemplu la: Mentha x piperita. . F – Humulus lupulus etc. 2.Peri pluricelulari Acest tip de peri pot fi: . suveică (Chrysanthemum sp.Figura nr.. 18 . masivi: Malva sylvestris. stea Hippophae rhamnoides. E – păr stelat: Deutzia scabra. C – Campanula sp. 3.sau ramificaţi de diferite forme: etajaţi (Verbascum thapsus). D – păr stelat: Capsella bursa-pastoris.). Papaver somniferum etc.

se grupează în mănunchiuri şi se găsesc pe suprafaţa seminţelor sau fructelor cu rol în diseminarea anemofilă (Taraxacum officinale. păroase – cu numeroşi peri (Helianthus annuus). perii tectori etc. perii secretori. 3 Peri pluricelulari.5. 3.Figura nr.). peri zburători. După funcţie pot fi: perii agăţători. 19 . Triticum aestivum). Părozitatea plantelor După prezenţa perilor pe suprafata frunzelor există următoarele tipuri de frunze: glabre – lipsite de peri (Capsicum annuum). acoperite cu peri rari (Daucus carota. Populus sp.3. Salix sp.

Ciliată – peri lungi. alipiţi (unele Lamiaceae). moi (unele Rosaceae).dicotiledonate dintr-un strat de celule. fiind primul sau primele straturi externe de celule din scoarţa rădăcinii. ţesutul conducător. foarte moi (Aesculus hippocastanum).6. scurţi. rigizi (Papaver somniferum). 3. Tomentoasă – scurţi. Hispidă . moi (Fagus sylvatica). fără spaţii aerifere între ele. caracteristic rădăcinilor.- Pubescentă – peri fini. 3. moi. de pasaj. fragili. Emergenţe Sunt formaţiuni epidermice complexe formate din: epidermă + alte ţesuturi. fini. iar uneori pot rămâne din loc în loc. Lanată – peri lungi.7. Aesculus hippocastanum.monocotiledonate: 3-4 straturi de celule +cutis 20 . Setoasă – peri lungi. în zona aspră. moi (petale). Celulele exodermului au pereţi uşor suberificaţi (celule moarte). după exfolierea rizodermei. moi. celule vii. Sericee – peri lungi. ca de exemplu: spinii de pe diferite organe: Rosa canina.Exodermul Este un ţesut primar de apărare.peri lungi. Exodermul poate fi format la: . cu rol de a proteja vârful rădăcinilor tinere. . Lanuginoasă – peri lungi. moi (Betula pendula). rigizi (Boraginaceae). Catifelată – scurţi. spinii de pe fructele ţepoase: Datura stramonium. fragili (Alchemilla xanthochlora). ţesutul mecanic. Viloasă – peri scurţi moi (Hyoscyamus niger). tari. tari.scoarţa.

8. Sectiune de tulpină Este stratul cel mai intern al scoarţei. 5. 4 Sectiune de tulpină 3. Endoderma Figura nr. 21 . un ţesut primar de protecţie şi menţinere a formei cilindrului central.Figura nr. rareori bistratificat: Smilax aspera sau format din mai multe straturi de celule şi este prezent la: rădăcină.

rezultă din celulele produse spre interior de către felogen.9. care asigură protecţie împotriva transpiraţiei excesive. Celulele felodermului sunt: vii. 3. gaze şi cu conductibilitate termică redusă. 22 . cu structuri secundare unde periderma sectransformă în suber şi feloderm. frunze: teci în jurul fasciculelor conducătoare. care determină creşterea secundară în grosime şi este format din 3-4 straturi de celule. gume). În continuare se va prezenta o sectiune de tulpină.- rar în tulpină. Are rol de apărare împotriva variaţiilor mari de temperatură şi rol protector împotriva agenţilor patogeni Felodermul. se adaugă parenchimului cortical primar. egale. Ţesuturi de apărare secundare Apar la plantele cu creştere în grosime. fiind impermeabil pentru apă. cu spaţii intercelulare. Suberul secundar este format din celule paralelipipedice moarte (pline cu aer. având pereţii impregnaţi cu suberină. pereţi neîngroşaţi sau inegal sau incomplet îngroşaţi cu lignină. tanin. endoderma tulpinii – uneori se acumulează amidon ð teacă aminiferă Este ţesut viu format din celule mici. lipsite de spaţii intercelular. sărace în citoplasmă. dispuse radial. uneori puternic aplatizate tangential (Betula pendula). dreptunghiulare sau pătrate.

felogen. Tilia sp.scoarţa 3. Prunus domestica. care după modul de exfoliere poate fii: inelar. Fagus sylvatica: după 50 ani. cu crăpături: Quercus suber. Clematis vitalba) şi solzos. Ritidomul poate fi de diferite tipuri. cu aspect de plăci sau solzi ce se acoperă unele pe altele (Picea abies. 5 –cambiu. Pyrus communis etc). Ritidomul Este format din ţesuturi moarte rezultate din exfoliere formând un înveliş la suprafaţa trunchiurilor. Sectiune de tulpină:1. 4 – periderm. care se desprinde sub formă de inele. caq deexemplu: Vitis vinifera: după 2 ani. Tilia sp: după 10-12 ani.5. 2 – epiderma. ritidom caduc. benzi transversale (Cerasus avium. 6 – feloderm şi 7 . Quercus suber: după 25-30 ani. 23 . Eucalyptus globulus).Figura nr. fibros. ca de exemplu: ritidom persistent. 3 – suber.cuticulă. Juglans regia. Formarea ritidomului începe la diferite vârste. care se exfoliază sub formă de benzi longitudinale (Vitis vinifera. în funcţie de specie.9. Betula pendula.

zăpadă. care exercită asupra lor forţe de presiune. aşezate cap la cap în lungul organului. Ascendent. cât şi faţă de agenţii externi: vânt. de la organele asimilatoare la organele consumatoare sau la ţesuturile de depozitare. trahei (vase deschise. animale. lipsite de protoplast la completa lor maturitate de formă alungită. cu pereţii longitudinali lignificaţi neuniform. La plantele ierboase. ţesuturile mecanice slab reprezentat. atât pentru propria greutate. răsucire etc. 3. întindere. Vasele lemnoase sunt formate din celule moarte. Vasele lemnoase sunt de 2 feluri: traheide (vase închise). substanţele elaborate transportate de elementele liberiene (tuburile ciuruite).11. iar descendent. de la rădăcină la organele asimilatoare şi a sevei elaborate.10. adevărate). ploaie. seva brută circulă prin trahee şi traheide. Ţesuturi mecanice Au funcţia de a da rezistenţă plantelor.3. Elementele conducătoare lemnoase au rol de a transporta seva brută spre ţesutul clorofilian şi de adsemenea rol mecanic datorită structurii sale. iar pereţii transversali se pot resorbi . iar plantele lemnoase ating maximul de dezvoltare. 24 .ŢESUTURI CONDUCĂTOARE Ele asigură circulaţia permanentă a sevei brute.

Generalitati: .lenticulară (Linum usitatissimum . .In).).fusiformă (Strophanthus sp.la gimnosperme sămânţa este neinvelita în fruct.sferică (Brassica nigra Pisum sativum). .SĂMÂNŢA 1. .plantele care produc seminţe în ciclul lor de dezvoltare ontogenetică se numesc spermatofite. .provine din ovulul fecundat. .este organul de reproducere al plantelor superioare.la angiosperme sămânţa este închisă în fruct. 25 . 2. Forma seminţelor este variată si depinde de forma ovulului din care provine si anume: . .

. ca de exemplu: . diametrul de câţiva cm (Phaseolus vulgaris. diametrul de 1-2 mm (Brassicaceae. diametrul cuprins între 3-5 mm: Vitis vinifera. . 6.sămânţa este introdusă în pământ. Fiziologia semintei (diseminarea si germinarea): Diseminarea seminţelor: .geotropism pozitiv si pătrunde în sol. heterozide cianogenetice. . Anisi fructus-Pimpinella anisum . în vârf muguraşul aflat între cele 2 cotiledoane (sau lateral în cazul unui singur cotiledon). Plantaginaceae. .mijloacele de diseminare depind de planta producătoare: . . stimulează secreţiile. PLANTE MEDICINALE DE LA CARE SE UTILIZEAZĂ FRUCTELE ŞI SEMINŢELE 6. .. muguraşul (gemula) si X cotiledoane 5.dupa germinare.seminţe foarte mici. Anatomia semintei: .acţiune: expectorantă.intră în compoziţia medicamentului Calmotusin. Ricinus communis. Juglans regia. .seminţe mijlocii. 3. .endosperm.reniformă (Phaseolus vulgaris .seminţe mari.geotropism negativ (se orientează în sus).tegument seminal. . entomochore (chelidonium). amara (Rosaceae). 26 . primul organ care va ieşi este radicula . Agrostema githago. carminativă. . ieşind la suprafaţa solului. Solanaceae). diametrul de ordinul zecimilor de mm (Orchidaceae). .Anasonul (Apiaceae). marchează terminarea germinaţiei.conţin ulei volatil.ovoidală etc.mijloace proprii: Viola tricolor. allochore .2.conţin ulei volatil.seminţe foarte mari (Cocos nucifera).agenti straini: anemochore (papadie).seminţe mici.răspândirea pe cale naturală a seminţelor sau fructelor. departe de planta producătoare. .apariţia primelor frunze verzi. Aesculus hippocastanum. prin care embrionul seminţei trece de la viaţa latentă la viaţă activă si anume: . . iar componentul principal anetolul . .1. 6. . tulpiniţa. zoochore (ghinda).disciformă.tipul de fruct: dehiscent sau indehiscent. 4. plantula devenind autotrofă Există 2 tipuri de germinaţie: hipogee (cotiledonul ramâne in sol) şi epigee (cotiledonul iese deasupra solului).plante autochore . Dimensiunile seminţelor sunt variate. iar apoi începe creşterea tulpiniţei . . Amygdali semen sunt seminţele de la Amygdalus communis var.Fasole). Germinarea seminţei este reprezentata de totalitatea proceselor biologice. Coffea arabica).se îmbibă cu apă.tegumentul crăpă în dreptul micropiluli.si embrion (rădăciniţa. hidrochore (salcie). . galactagogă.

conţin: ulei gras. 6.8.conţin: alcaloizi (cofeină). proantociani şi antociani. 6. . . Coriandrum sativum . Colchici semen.Coriandru (Apiaceae). 6. Cacao semen. • compoziţia ceaiului gastric şi contra colicilor. • seminţele pt. unguentelor. . vitamina C. Crataegus monogyna . 6.Brânduşa de toamnă (Colchicaceae). Cardui mariani fructus. • se utilizează ca: aromatizant. tanin. glucide şi acizi organici.are acţiune:carminativă.calmante ale colicilor intestinale. care sunt indicate pentru tratamentul mialgiilor reumatice. . 6. .3. . Capsici fructus. .conţin: alcaloidul capsaicină. .4. sedativ. 6. condiment în industria alimentară. stimulativă a secreţiilor gastrointestinale. ovulelor.9.cofeina este excitant al SNC.Chimion (Apiaceae). flavone. • acţiune: carminativă. dispepsii. stimulent cardiac. .si se foloseşte: aromatizant în patiserie şi cosmetologie. hipotensiv.extractele alcoolice ce conţin alcaloizi sunt indicate ca revulsive puternice folosite extern pentru frecţii şi îmbibarea Vatei termogene.prepararea ciocolatei şi a altor produse de patiserie.Arborele de cafea (Rubiaceae). 6. sciaticii.se utilizează: • industria alimentară pt. Coffea arabica .si intră în compoziţia comprimatelor Silimarina. • utilizată: • în genetică.conţin silimarină. ulei gras.10. Colchicum autumnale . lumbagoului etc. 27 .seminţele pt. Capsicum annuum . Silybum marianum . extragerea colchicinei. . flavone.colchicina. Carvi fructus.are proprietăţi hepatoprotectoare recomandat în ciroză hepatică. . prepararea supozitoarelor. .. Theobroma cacao . . ca aromatizante şi condimente. • se folosesc ca: vasodilatator coronarian. 6.conţin ulei volatil bogat în carvonă şi limonen.acidul clorogenic are acţiune diuretică şi coleretică.5. • pudra de cacao in industria de medicamente pentru condiţionarea unor produse farmaceutice şi corectarea gustului. Carum carvi .Armurariu (Asteraceae). stomahică. • untul de cacao pt. . obţinerea comprimatelor Colchicin. . Coriandri fructus.sunt indicate în anorexii. carotenoide. • conţin: alcaloizi . alcaloizi. .Arborele de cacao (Sterculiaceae). Crataegi fructus.Ardei (Solanaceae).ameliorarea plantelor.tratamentul gutei sau cancerul pielii. . Coffeae semen.6. glucide.7. • conţin: ulei volatil bogat în linalcol.Păducel (Rosaceae) • conţin: pectine.

codeina. • saponinele triterpenice au acţiune antiinflamatoare. Ricinus communis – Ricin (Euphorbiaceae. carminativă. .conţin: vitamina C. măreşte acuitatea vizuală şi adaptarea vederii la întuneric. vitamina E. 6. proteine. Rosa canina .13. răşini.conţin: ulei volatil bogat în anetol. • conţin: 25 de alcaloizi: morfina. scleroză coronariană şi cerebrală 6. enzime. bronşite. B1.sunt utilizate ca vitaminizante în ceaiurile dietetice şi aromatizante. Juniperus fructus. 6. . antociani.Ienupăr (Cupressaceae).fructe . .Afin (Ericaceae).. . antitusivă • intră în compoziţia ceaiului contra colicilor şi sedativ. Hippocastani semen. . galactagogă. . Lini semen.Fenicul (Apiaceae).12.acizii graşi nesaturaţi din ulei au rol de vitamina F. Papaveris imaturi fructus. zahăr. reumatism. Juniperus communis . hemoroizi • seminţe .sunt recomandate in afecţiuni renale. provitamina A. • conţin: saponine triterpenice in care predomină escina.au proprietăţi: antidiareice. Aesculus hippocastanum .antocianii reglează permeabilitatea. . . 6. • conţin: ulei gras. .15.13. venotonică. asigură protecţia capilarelor din zona retiniană. angină pectorală. proteine etc. Cynosbati fructus. amidon. Foeniculi fructus.In (Linaceae).conţin: ulei volatil. vitaminele C.unguentul Variterp. Linum usitatissimum .fructe – Eridiarom.Difebiom şi Difrarel. antiedematoasă.fructele au acţiune diuretică.si sunt recomandate in: dereglări cardiovasculare. antiinflamatoare. • acţiune: analgezică. . pectine. . 6. . spasmolitică. ulei gras. pectine. provitamina A.14.făina de in è cataplasme cu acţiune emolientă. săruri minerale. 28 . K. acizi organici. alcaloidul ricinina. • se utilizează extern in: varice.16.Castan porcesc (Hippocastanaceae).conţin: tanin. Foeniculum vulgare . 6. fluidifică secreţiile bronşice. Ricini semen. . .13.cu acţiune: antispastică.Mac de grădină (Papaveraceae). euforică (conduce la dependenţă). flavone şi tanin. 6. tromboflebite.11. E. . 6.conţin: mucilagii.Măceş (Rosaceae). antibiotice. lipide. Myrtilli fructus. B. • uleiul de ricin are acţiune purgativă prin creşterea peristaltismului intestinal. papaverina. Papaver somniferum . antiseptică. Vaccinium myrtillus . inflamaţii ale membrelor inferioare.mucilagiile au acţiune laxativă şi purgativă. ulei gras. P. .

iar făina de muştar este revulsiv local sub forma de cataplasme. 6. indicat în astenii 29 .stricnina este excitant al SNC . Strychni semen. . 6. Strychnos nux-vomica . S. tonic nervos. Strophanthus gratus. antibiotice. .conţin: mucilagii.Muştarul negru (Brassicaceae).18. • conţin: glicozide antrachinonice.20.industrial pt. proteine şi sinigrina cu proprietăţi iritante.conţin: alcaloizi .conţin: glicozide cardiotonice .17. Strophanthi semen. lacrimogene. Brassica nigra . Senne fructus.stricnină şi brucină. 6.se utilizează in insuficienţă cardiacă acută. angină pectorală. kombé.obţinerea unor produse cosmetice. S. .Nuca vomică (Loganiaceae). edem pulmonar acut..si se foloseşte in: intoxicaţii cu bromuri şi barbiturice. . lipide. . Cassia angustifolia (Caesalpinaceae). muscular. Sinapis nigrae semen. tahicardie sub forma de soluţiile injectabile ale glicozidelor izolate. • acţiune laxativă 6.19. hispidus (Apocynaceae).

.la gimnosperme sămânţa este neinvelita în fruct. Solanaceae). diametrul cuprins între 3-5 mm: Vitis vinifera.tegumentul crăpă în dreptul micropiluli.tegument seminal.agenti straini: anemochore (papadie).CAPITOLUL IV SĂMÂNŢA 1.seminţe mari. .tipul de fruct: dehiscent sau indehiscent. . 3. Plantaginaceae.lenticulară (Linum usitatissimum .plante autochore .plantele care produc seminţe în ciclul lor de dezvoltare ontogenetică se numesc spermatofite. . diametrul de ordinul zecimilor de mm (Orchidaceae).seminţe foarte mari (Cocos nucifera).sămânţa este introdusă în pământ. entomochore (chelidonium). . . . muguraşul (gemula) si X cotiledoane 5. prin care embrionul seminţei trece de la viaţa latentă la viaţă activă si anume: . 4. . 2. . .mijloacele de diseminare depind de planta producătoare: .disciformă. Germinarea seminţei este reprezentata de totalitatea proceselor biologice. .se îmbibă cu apă. diametrul de câţiva cm (Phaseolus vulgaris. zoochore (ghinda).fusiformă (Strophanthus sp.sferică (Brassica nigra Pisum sativum). .seminţe mici. Anatomia semintei: .endosperm. Generalitati: . .si embrion (rădăciniţa.la angiosperme sămânţa este închisă în fruct.reniformă (Phaseolus vulgaris .ovoidală etc. Forma seminţelor este variată si depinde de forma ovulului din care provine si anume: .).răspândirea pe cale naturală a seminţelor sau fructelor. . departe de planta producătoare.mijloace proprii: Viola tricolor. .In). Agrostema githago. Ricinus communis. Fiziologia semintei (diseminarea si germinarea): Diseminarea seminţelor: . . Coffea arabica).provine din ovulul fecundat.Fasole).seminţe mijlocii. Juglans regia. Aesculus hippocastanum.seminţe foarte mici. 30 . diametrul de 1-2 mm (Brassicaceae. Dimensiunile seminţelor sunt variate. hidrochore (salcie).este organul de reproducere al plantelor superioare. . tulpiniţa. . . ca de exemplu: . allochore .

.dupa germinare. PLANTE MEDICINALE DE LA CARE SE UTILIZEAZĂ FRUCTELE ŞI SEMINŢELE 6.apariţia primelor frunze verzi.intră în compoziţia medicamentului Calmotusin. stimulează secreţiile.1. marchează terminarea germinaţiei. . 6. carminativă. primul organ care va ieşi este radicula .Anasonul (Apiaceae). în vârf muguraşul aflat între cele 2 cotiledoane (sau lateral în cazul unui singur cotiledon). galactagogă. iar componentul principal anetolul . . Anisi fructus-Pimpinella anisum .acţiune: expectorantă. ieşind la suprafaţa solului. 31 .geotropism negativ (se orientează în sus). iar apoi începe creşterea tulpiniţei .conţin ulei volatil. .geotropism pozitiv si pătrunde în sol. plantula devenind autotrofă Există 2 tipuri de germinaţie: hipogee (cotiledonul ramâne in sol) şi epigee (cotiledonul iese deasupra solului).

32 .

conţin ulei volatil.se utilizează: • industria alimentară pt. .3. • pudra de cacao in industria de medicamente pentru condiţionarea unor produse farmaceutice şi corectarea gustului.si se foloseşte: aromatizant în patiserie şi cosmetologie. ovulelor. alcaloizi.prepararea ciocolatei şi a altor produse de patiserie.2.Arborele de cacao (Sterculiaceae). prepararea supozitoarelor. . amara (Rosaceae). Theobroma cacao . .conţin: ulei gras. • untul de cacao pt. unguentelor. 6. 33 .6. heterozide cianogenetice. Amygdali semen sunt seminţele de la Amygdalus communis var. . Cacao semen.

34 .

lumbagoului etc.si intră în compoziţia comprimatelor Silimarina.5.Armurariu (Asteraceae). Cardui mariani fructus.extractele alcoolice ce conţin alcaloizi sunt indicate ca revulsive puternice folosite extern pentru frecţii şi îmbibarea Vatei termogene. sciaticii.are proprietăţi hepatoprotectoare recomandat în ciroză hepatică. Capsici fructus.conţin: alcaloidul capsaicină. .Ardei (Solanaceae). . . Capsicum annuum . Silybum marianum .4. . flavone. vitamina C.6. carotenoide. 6. 35 . care sunt indicate pentru tratamentul mialgiilor reumatice. .conţin silimarină.

ca aromatizante şi condimente. Carum carvi .conţin ulei volatil bogat în carvonă şi limonen.calmante ale colicilor intestinale. .6.are acţiune:carminativă. dispepsii. 36 . . .sunt indicate în anorexii. .6. stimulativă a secreţiilor gastrointestinale.Chimion (Apiaceae). Carvi fructus.

• utilizată: • în genetică. . .acidul clorogenic are acţiune diuretică şi coleretică. Coffeae semen. Coffea arabica .6. obţinerea comprimatelor Colchicină 37 . . Colchici semen.Arborele de cafea (Rubiaceae).8.cofeina este excitant al SNC. .7.tratamentul gutei sau cancerul pielii. tanin. • conţin: alcaloizi . extragerea colchicinei. • seminţele pt.ameliorarea plantelor. glucide.Brânduşa de toamnă (Colchicaceae). stimulent cardiac. 6. Colchicum autumnale . .colchicina. ulei gras.conţin: alcaloizi (cofeină). .seminţele pt.

6. Coriandrum sativum . • se folosesc ca: vasodilatator coronarian. Crataegus monogyna . Crataegi fructus. stomahică. scleroză coronariană şi cerebrală 38 . • se utilizează ca: aromatizant. condiment în industria alimentară. flavone. glucide şi acizi organici.9.Păducel (Rosaceae) • conţin: pectine.10. . • acţiune: carminativă. Coriandri fructus.si sunt recomandate in: dereglări cardiovasculare. proantociani şi antociani. hipotensiv. 6.Coriandru (Apiaceae). angină pectorală. • conţin: ulei volatil bogat în linalcol. • compoziţia ceaiului gastric şi contra colicilor. sedativ.

provitamina A. 6.conţin: mucilagii.conţin: vitamina C.Difebiom şi Difrarel.conţin: ulei volatil bogat în anetol. galactagogă. ulei gras. B1. Juniperus communis . 39 .acizii graşi nesaturaţi din ulei au rol de vitamina F. . Cynosbati fructus. pectine.conţin: tanin. E.Fenicul (Apiaceae). fluidifică secreţiile bronşice. Foeniculum vulgare . zahăr. . vitaminele C. pectine. Lini semen.conţin: ulei volatil. Juniperus fructus.11.6.antocianii reglează permeabilitatea. antiedematoasă. P.12. proteine etc. . carminativă.au proprietăţi: antidiareice. flavone şi tanin. . 6. Aesculus hippocastanum .In (Linaceae).cu acţiune: antispastică. . • conţin: saponine triterpenice in care predomină escina. . . hemoroizi • seminţe . . K. Foeniculi fructus. asigură protecţia capilarelor din zona retiniană. acizi organici. . 6.fructele au acţiune diuretică.fructe – Eridiarom. antiinflamatoare.sunt utilizate ca vitaminizante în ceaiurile dietetice şi aromatizante. • saponinele triterpenice au acţiune antiinflamatoare. Myrtilli fructus. . . amidon. Rosa canina . inflamaţii ale membrelor inferioare.13.14. .Măceş (Rosaceae). antiseptică. reumatism. provitamina A.Afin (Ericaceae). B. venotonică.mucilagiile au acţiune laxativă şi purgativă. • se utilizează extern in: varice. tromboflebite. măreşte acuitatea vizuală şi adaptarea vederii la întuneric. săruri minerale.fructe . răşini. . antibiotice. antociani. lipide. 6. 6. Linum usitatissimum . .13. Hippocastani semen. bronşite.făina de in è cataplasme cu acţiune emolientă. Vaccinium myrtillus . .Castan porcesc (Hippocastanaceae).13.unguentul Variterp.sunt recomandate in afecţiuni renale. ulei gras. .Ienupăr (Cupressaceae).

40 .

41 .

Mac de grădină (Papaveraceae). • conţin: ulei gras. . enzime.6.15. Ricinus communis – Ricin (Euphorbiaceae. • conţin: 25 de alcaloizi: morfina. codeina. 42 . papaverina. 6. antitusivă • intră în compoziţia ceaiului contra colicilor şi sedativ. Papaveris imaturi fructus. • acţiune: analgezică.industrial pt. • uleiul de ricin are acţiune purgativă prin creşterea peristaltismului intestinal. euforică (conduce la dependenţă). alcaloidul ricinina.16. Ricini semen. Papaver somniferum . vitamina E. spasmolitică. proteine.obţinerea unor produse cosmetice.

tahicardie sub forma de soluţiile injectabile ale glicozidelor izolate. 6.17. Strychni semen.Muştarul negru (Brassicaceae).18.si se foloseşte in: intoxicaţii cu bromuri şi barbiturice. Strophanthi semen.stricnina este excitant al SNC .conţin: alcaloizi .conţin: glicozide cardiotonice . antibiotice. . . lacrimogene.conţin: mucilagii. • acţiune laxativă 6. Strophanthus gratus. angină pectorală. lipide.iar făina de muştar este revulsiv local sub forma de cataplasme.6. hispidus (Apocynaceae). kombé.19. . muscular. Senne fructus. indicat în astenii 43 . proteine şi sinigrina cu proprietăţi iritante. Cassia angustifolia (Caesalpinaceae). • conţin: glicozide antrachinonice.stricnină şi brucină. .Nuca vomică (Loganiaceae).20. Sinapis nigrae semen. edem pulmonar acut.se utilizează in insuficienţă cardiacă acută. S. . Brassica nigra . Strychnos nux-vomica . tonic nervos. S. 6.

1.3.1.1.1. Familia Mycobacteriaceae: Mycobacteriae tuberculosis.. Ordinul Chroococcales 1.2. Erytreus (Eritromicina).2.1. etc.1.1. etc. Familia Oscillatoriaceae: Oscillatoria s.3.1.2. leprae. Familia Chlamidobacteriaceae: Chlamidia s. 1.1.3.2.2.3. Ordinul Spirochaetales 1.2. Clasa Cyanophyceae 1. Familia Actinomicetae (ciuperci imperfecte) 1. Familia Streptomycetaceae: Streptomyces griseus (Streptomicina). 1.2.1. Streptococus s.2. Familia Rivulariaceae: Rivularia s.2.3. etc.2. 1.2.2. 44 .4. venezuelae (Cloramfenicolul) etc. Familia Pseudomonadaceae: Pseudomonas etc.2. 1.3. Familia Cocaceae: Staphylococus s.1.2.CAPITOLUL V SISTEMATICA VEGETALA 1.3. Neiseria s. etc. S. Familia Nostaceae: Nostoc commune (cleiul pamântului)etc. 1..2.1.2.3. Increngatura Alge albastre 1.2.1.2. PLANTE INFERIOARE (Talophyta) 1.1.2. Increngatura Virusuri (Virophyta) 1. 1...1.3.2.2. Increngatura Bacterii (Bacteriophyta) 1.3.1.3.4.2.. M.1. Clostridium tetani etc. Corynebacterium d. Clasa Eubacteriaceae 1.1.2. Familia Spirochaetaceae: Treponema p.3. Ordinul Eubacteriales 1.1.2.1. Familia Bacillariaceae: Bacillus antracis. Ordinul Chlamidobacteriales 1.. Clasa Spirochaeta 1.2. 1. Familia Bacteriaceae: Salmonela s.2. Familia Spiralaceae: Vibrio cholerae.2. 1.2.2.1.1.3. Borelia s.1. Familia Chroococcaceae: Gloeocapsa s.2.2.1.2.2. 1. 1. Clasa Actinomycetes 1.3. etc.. Escherichia c. S. 1.1.1.1. 1.2. etc. Ordinul Hormogonales 1.2. etc.

1.3.l.2. Ordinul Protococales 1.1. trăiesc atât în mediul acvatic cât şi pe sol.2. Volvox aureus.1.4. Familia Ulotrichaceae etc.1. 1.1.2.2. Ordinul Volvocales 1.3.4. fiind prezenta in flora actuală circa 2000 de specii.2.3. 1. Casa Chrysamonadida 1.4.3. Ordinul Ulotrichales 1. care prezinta atât caractere de animale cât si de plante.l.4.l. Ordinul Siphonales: 1.1. Familia Caulerpaceae etc.3. 1.1. 1.4.2.4.4. Increngatura Flagelate (Flagellata) Sunt organisme unicelulare primitive.1.3. Familia Volvocaceae: Volvox globator. Casa Charophytae 1.2.4.1.3.4.4.4.4.6.l. Familia Protococaceae: Chlorococum.3.1. Increngatura Heterokontae (Heterophlagellatae) (alge verzi) 45 .1. Familia Pleurococaceae: pleorococas vulgaris (Verdeata zidurilor) 1.. 1.4.4.1.5.1.1. Casa Euglenina: Euglena viridis.4.1.l. Ordinul Charles 1. 1.4.l.1.4. CasaEuchlorophyceae 1.1. 1.4. 1. Familia Chlamidomonadaceae: Chlamidomonas s.1.2.1.1. Familia Desmidiaceae 1. fiind prezenta in flora actuală circa 5000 de specii.4.2. Increngatura Alge verzi (Chlorophyta) Sunt organisme unicelulare isolate sau în colonii si pluricelulare filamentoase. Casa Conjugate 1.1. Familia Polyblepharidaceae si alte familii.4.1.3. Familia Polyblepharidaceae. 1. Familia Characeae: Chara 1.4.

5.1.11.8.produc rugina la plantele de cultură (cereale) 46 . Familia Laminariaceae: Laminaria cloustonii 1.3. Ordinul Protoascales 1.2.1.5.3.1.2. Increngatura Alge rosii (Rhodophyta) 1.1. Increngatura Alge brune (Phaeophyta) 1.3. Penicilium notatum 1.1. Ordinul Exoascales 1.11.7.1.1. Ordinul Hypocreales 1. Ordinul Gelidiales 1.11.8. Clasa Floridae 1.1. Ordinul Discomycetales 1. Familia Endomycetaceae: Candida albicans 1.11.7. Clasa Phycomycetes: ciuperci unicelulare 1.3.1.3. Ordinul Phaeosporales 1. Familia Saccharomycetaceae: Sacharomyces cerevisiae (drojdia de bere) 1.2.5.2.1.11.1.1.11.11.5.1. Clasa Archimycetes: ciuperci unicelulare 1.7.11.11.3.2.11.11.3.9.9.9.11. Clasa Centricae 1.3. Clasa Penatae 1.11.3.11. Clasa Basidiomycetes 1.1. Familia Aspergilaceae: Aspergillus niger.1. Subclasa Protobasidiomycetes 1.11.3.4.3.10.1. Increngatura Diatomee (Bacillariophyta) 1.4.3.1.11.4.2. Familia Gelidiaceae: Gelidium corneum (agar-agarul) 1.3. Clasa Ascomycetes: ciuperci pluricelulare 1.1.11. .4. Familia Hypocreaceae: Claviceps purpurea (corn de secară).11.4.1.3. Ordinul Uredinales. Ordinul Cyclosporales 1.3.1.8.1.8. Ordinul Plectascales 1. Increngatura Mixomicete (Mixophyta) 1.9.1.11. Familia Exoascaceae: Exoascus pruni 1.2.11. Ordinul Tuberales 1. Increngatura Ciuperci (Micophyta. Familia Tuberaceae: Tuber melanosporum ciuperca comestibilă. Familia Helvellaceae: Morchella esculenta (sbârciogulciuperca comestibilă) 1. Penicilium notatum 1. 1.1.3. Mycomicetes) 1.

Familia Puciniaceae: Puccinia graminis (rugina neagră a grâului) 1. Ordinul Ustilaginales. Ordinul Pyrenolichenes 1.12.2. Ordinul Hyphomycetales: Acorion species (favus).11.11.2. Clasa Hepaticae 2. Amanita muscaria (otravitoare).1.1.2.1.1. Increngatura Licheni (Lichenophyta) Au corpul format dintr-o algă + o ciupercă (simbioza). Sphagnum sp.1.1. 2.1.1. Clasa Ascolichenes 1.1.1.1.4.12.12.2.3.3.2.3.4.1. Ordinul Bryales 2.1.produc rugina la plantele de cultură (cereale) 1.12. Grupul Ciuperci imperfecte A.1. Clasa Basidiolichenes 2. Familia Usneaceae: Everna prunastri 1. Familia Ustilaginaceae: Ustilago tritici (Taciunele grâului) Ustilago maydis (Taciunele porumbului) 1.12.1.1. Clasa Psilopsida 47 .2. Malassesia sp.1.2.1.1. Subclasa Autobasidiomycetes 1.11.1. Familia Agaricaceae: Agaricus campestris (comestibilă). Ordinul Marchantiales 2. Familia Parmeliaceae: Centraria islandica 1.1.produc taciuni la plantele de cultură (cereale) 1.1.2..4.4.12. Trichophyton sp.2. Ordinul Discolichenes 1.1. Ordinul Hymenomicetales.3.1.1.4.2. Familia Polytritaceae : Polytrichum commune (muşchiul de pământ) 2.1.2.12.2.2. Increngatura Muşchi (Bryophyta) 2.11. Ordinul Sphagnales 2.1. Familia Verucariaceae: Veruca calciseda 1.1.12.2. PLANTE SUPERIOARE (Cormophyta) 2.1.2.11. 1.1. 1.1.11.3.2. Increngatura Ferigi (Pteridophyta criptogame vasculare) 2.1.2.1. Clasa Musci 2.4.

1.1.1.3.3.3.2.2. Ordinul Piperales 2. Ordinul Santalales 2.7. Familia Lycopodiaceae.1.5.1. Ordinul Ranales 2.3.6.3.1.3.2.8. Clasa Clamydospermatophyta 2. Ordinul Ceastrales 2.2.3.3.1.2.2.3.6.1.2.3.11.3.1.2. Ordinul Rhamnales 48 .4.2. Clasa Cycadophyta 2.2.3.2. Subîncrengatura Gymnosperme 2.2.2.1.2.1. Ordinul Parietales 2.2. Subîncrengatura Angiosperme 2.2. Ordinul Rhoeadales 2. Ordinul Centrosperme 2.1. Ordinul Juglandales 2.5.1. Ordinul Polygonales 2.2.2.2.1. Increngatura plante cu sămânţă (Spermatophyta) 2.1.1.1.4. Clasa Coniferophyta 2.2.1.3.3.2.2.1. Ordinul Myrtales 2.2.3.2. Ordinul Salicales 2. Ordinul Guttiferales 2.3.2. Ordinul Rosales 2. Ordinul Geraniales 2. Ordinul Leguminosales 2.2.3.1. Lycopodium clavatum (pedicuţa) 2.7. Ordiul Lepidodendrales 2.3. Ordinul Malvales 2.3.2.3.12.1.3.1. Ordinul Urticales 2. Subclasa Monochlamideae (Apetalae) 2.2.2.3.3.1.1.2.2.1.1.2.1.8.3. Casa Dicotyledonatae 2.10.2.1.3.2.3.2. Ordiul Selaginellales 2.1.3.1.2.3.2.2.2.1.2.1.1. Ordiul Lycopodiales 2.2. Ordinul Terebinthales 2.1.1.3.2.2.2.1.9.1. Clasa Equisetinae 2.2.1. Clasa Filicineae 2.3.1.3.2.1.2.2. Ordinul Tricoccae 2.2.9.3.2.4.2.2.1.3.1. Subclasa Dialipetalae 2.3. Ordinul Fagales 2.2.3.2. Clasa Lycopsida 2.1.2.1.

2. Ordinul Umbelliflorales 2.2.3. Ordinul Scitaminales 2.3.1.2.3.1.2.2.1.2.6.5.3.2. Ordinul Liliiflorales 2.9. Ordinul Bicornes 2.3.3.2.3.2.2.4.2.3.3.3.2.1.8.5.3.1. Ordinul Primulales 2.2. Ordinul Diospyrales 2.4.3.3.1.3. Ordinul Gynandrae 2.1.2.2.2. Ordinul Spadiciflorae 49 . Ordinul Glumiflorae 2. Ordinul Tubiflorales 2.3.2. Subclasa Sympetalae 2.3. Ordinul Rubiales 2.1.2.1.2.3.2.3.7.3.2. Ordinul Cucurbitales 2.3.1.2.3.2. Ordinul Plantaginales 2.2.1.3. Ordinul Synandrales 2.13. Ordinul Contortae 2.3.2.2. Casa Monocotyledonatae 2.2.3.1.3.3.1.3.3.3.

. Constantinescu D. Plante medicinale. Bojor O. Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti.Radu A.. Todor I.. Botanica sistematica. 1972 50 . Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti. Editura Medicala Bucuresti. Gr. Morariu I. 1974 2.. Botanica farmaceutica. 1969 3...Bibliografie 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful