Organizatia ca sistem natural

Un prim plan ce delimiteaza abordarea organizatiilor ca sisteme naturale de cea rationalista vizeaza tocmai preocuparea fiecareia de a evidential asemanarile respective diferentele dintre organizatie si alte forme sau tipuri de grupari sociale. Teoreticienii sistemelor natural accentueaza importanta studierii organizatiilor ca organisme sau colectivitati sociale,respective ca una dintre multiplele forme ale comportamnetului social structurat. O organizatie dispune de doua tipuri de structuri:  Formala  Informala Membrii organizatiilor formale in calitatea lor de participant la viata organizationala,creeaza comportament:sisteme norme de informale si si modele de de

statusuri

putere,retele

comunicare,structure sociometrice si aranjamente de munca. In primele etape ale dezvoltarii acestei perspective Roethlisberger si Dickson asociau structura formala cu “logica costului si eficientei”,iar pe cea informal cu “logica sentimentelor si a necesitatilor”. Mai tarziu,o serie de cercetatori anu evidentiat functile pozitive ale structurilor informale,raportabile la facilitate comunicarii si a

increderii,la mentinerea coeziunii si chiar la realizarea in mai bune conditii a sarcinilor de munca.

George Homans de ex: conchidea intr-o lucrare dedicate analizei “grupului uman”ca grupurile mici,fata in fata,unite prin

activitati,interactiuni si sentimente reciproce reprezentau pietrele de temelie ale organizatiei. In conceptia lui Barnard o organizatie apare cand sunt inrudite cel putin doua conditii:  Exista persoane capabile sa comunice intre ele  Acestea doresc sa contribuie prina ctiune la realizarea unui scop comun. Autorul remarca ca : contributia fiecarei persoane la actiunea comuna nu este constanta ci ea variaza in functie de mai multi factori raportabili la intensitatea angajamentului sau a dorintei de participare,satisfactia sau insatisfactia obtinuta. In elaborarea teoriei sale,Barnard PORNESTE DE LA PREMISA CA OAMENII TREBUIE SA COOPEREZE,INTRUCAT INDIVIDUL SINGULAR ARE O PUTERE LIMITATA DE ALEGERE SI ACTIUNE. LIMITELE UNUI INDIVID SUNT DEFINITE DE BARNARD CA FIND OBSTACOLE SAU PIEDICI CARE STAU IN CALEA DORINTEI ACESTUIA DE A FACE CEEA CE SI-A PROPUS SA FACA,IAR LIMITELE INDIVIDULUI SUNT DETERMINATE PE DE O PARTE DE SITUATIA IN ACRE ACTIONEAZA SI PE DE ALTA PARTE DE CAPACITATILE SALE BIOLOGICE. Un alt promoter al perspective sistemului natural este Philip Selznick care in elaborarea teoriei sale porneste de la ideea ca organizatiile

sunt instrumente desemnate sa slujeasca atingerii unor scopuri specifice,considera ca ele sunt totodata organisme adaptative,tocmai datorita prezentei oamenilor ce coloreaza viata organizational cu accente nonrationale,determinate de atitudinile,obiceiurile,angajamentele sau persepcivele lor diferite. Selznick introduce alte doua concept pentru a sustine o noua imagine:  Competenta distinctiva(acea caracteristica specifica sau unica ce diferentiaza o organizatie de alta)  Personalitate organizationala(in sensul actual al conceptului de cultura organizationala) Asadar ca si barnard,selzinck accentueaza rolul decisiv al liderului in procesul evolutiv al organizatiei. In viziunea sa,liderul institutionalizat este cel care dispune in cea mai inalta masura de capacitatea de a promova si proteja valorile

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful