"ÎN VREME DE RĂZBOI" de Ion Luca Caragiale - nuvelă psihologică de factură naturalistă Alături de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale

este creatorul nuvelei realist-psihologice. Nuvela "în vreme de război" de Ion Luca Caragiale (1852-1912) a apărut în 1898 şi este o creaţie realist-psihologică, având şi puternice accente naturaliste. Naturalismul este curentul literar care, investigând realitatea, se preocupă mai ales de legile cauzale între fapte, prezentând nu atât tipologii, cât cazuri patologice, pe care le analizează cu pricepere şi meticulozitate medicală şi în care primează factorul ereditar, ca fiind hotărâtor în evoluţia destinului uman, la care se adaugă manifestările naturii, aflate în deplină concordantă cu stările psihologice ale personajelor, urmând îndeaproape evoluţia boliiacestora. Structura şi compoziţia nuvelei: Construcţie epică riguroasă, nuvela "în vreme de război" are un singur plan narativ, care se referă la analiza psihologică a personajului principal, care suferă o prăbuşire interioară rapidă, de la obsesie Ia nebunie. Nuvela ilustrează, aşadar, un conflict consolidat în plan psihologic şi o intrigă bine evidenţiatăconturată de prăbuşirea psihică şi lăcomia nestăpânită de îmbogăţire. Perspectiva narativă este reprezentată de naratorul omniscient şi de naraţiunea la persoana a III-a, care ilustrează zbuciumul interior al protagonistului. Modalitatea narativă se remarcă prin absenţa mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanţarea acestuia de evenimente. Perspectiva temporală este cronologică, bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea derulării lor, iar cea spaţială reflectă atât un spaţiu real, ai hanului, cât şi unui imaginar închis, al obsesiei ce chinuieşte conştiinţa personajului. Nuvela este structurată în trei capitole: Capitolul I. Popa Iancu din Podeni, căpetenia unei bande de hoţi, este în pericol de a fi prins de poteră şi de aceea, fratele său, Stavrache, îl sfătuieşte să se înroleze voluntar în armată şi să plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Popa Iancu urmează sfatul fratelui său, averea îi rămâne lui Stavrache, iar atunci când acesta este anunţat printr-o scrisoare că Iancu Georgescu a murit "pe câmpul de onoare de trei gloanţe inamice primite în pântece" începe să fie obsedat de revenirea fratelui. Capitolul al II-Iea urmăreşte îndeaproape obsesiile şi coşmarurile lui Stavrache, iscate din teama că fratele său nu ar fi murit şi că s-ar putea întoarce să-i ia averea. Capitolul al III-lea ilustrează întâlnirea şi confruntarea dramatică dintre cei doi fraţi şi declanşarea nebuniei lui Stavrache. Construcţia si momentele subiectului: Firul epical nuvelei urmează linia unei compoziţii clasice şi conturează treptat obsesia lui Stavrache şi evoluţia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o riguroasă analiză psihologică, sugerând în acelaşi timp o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihici a fraţilor Georgescu.

Este găsit a doua zi "legat butuc. autorul respectând toate simptomele acestei boli. iar exclamaţia "Aoleu! ce mai judecători!" sporeşte tulburarea afectivă şi ironia personajului privind incompetenţa justiţiei. îl rade şi îl tunde "muscăleşte". în sfârşit. muriseră foarte mulţi români. cu căluşu-n gură" şi plângându-se că l-au schingiuit şi "i-au luat o groază de bani".Incipitul ilustrează modul de soluţionare a jafurilor şi crimelor comise de o bandă de tâlhari. Hangiul se întreabă. Stavrache îşi exprimă dispreţul pentru oficialităţi: "Aoleu! ce mai judecători!. torturi şi omoruri.. cu un ofiţer şi trei sergenţi care se duceau la război şi voiau să se odihnească până dimineaţă...O veni?. El este uimit când frate-său îi destăinuie.. fusese prinsă. Ironia lui Caragiale este acidă. se duce degrabă la "neică Stavrache. de când îi prinseseră. Iancu. că avea "bănet". în care. El se interesează apoi de pedepsirea tâlharilor şi. n-o veni?. ca într-o adevărată fişă medicală. Se spunea despre el că era bogat. când pe mamă o trimisese la târg împreună cu argaţii. iar acum regreta amarnic. Tema: O constituie evoluţia unei obsesii duse până la nebunie. ca să-1 înveţe ce să facă. "parcă intrase-n pământ" şi oamenii au adus alt preot în sat. care. când trebuia "s-apuce trenul militar". In expoziţiune. în acel moment sosesc la han. voluntar pe front. dacă Iancu o fi scăpat cu viaţă ori ar îndrăzni să se mai întoarcă şi să-şi revendice averea. iar eroul principal fiind urmărit prin analiza crizelor de conştiinţă şi de comportament. scăpase ca prin minune. care verifică din nou data expedierii scrisorii pentru a se convinge că era trimisă înaintea bătăliei de la Plevna. Timp de doi ani. scuzându-se că "dracu-1 împinsese". fiind plecat cu treburi la târg. popa Iancu îşi înscenează un jaf acasă la el ca să scape de bănuieli. se ştia. "ca la un duhovnic". descriind starea de spirit a lui Stavrache. apoi acesta pleacă împreună cu militarii.. iar popa . în subconştient. care era acum administrată de hangiu: ".". Tocmai când se-ntorcea de la parastasul de nouă zile al mamei sale. Toate acestea "băteau la ochi" şi au stârnit suspiciunea oficialităţilor. iar acum hoţii fuseseră prinşi de poteră în pădurea Dobrenilor. aflând că aceştia nu-şi trădaseră căpetenia. că el era "capul bandei de tâlhari". cu muşchii curmaţi de strânsura frânghiilor.. "vreo douăzeci de voluntari tineri". se prezintă datele esenţiale ale celor două personaje şi împrejurările care le determină destinele. de teamă că va fi demascat. Stavrache primeşte o scrisoare de la fratele lui. Despre preotul lancu nu se mai ştia nimic în Podeni. prin furturi. pentru că nu puteau să rămână "fără liturghie". că îşi înscenase jaful "ca să adoarmă bănuielile". frate-său mai mare". era "om cu dare de mână" şi fusese şi el înfricoşat să nu-1 calce hoţii. cu gălăgie mare. Acum tâlharii fuseseră prinşi. Lui Stavrache îi vine ideea să-1 trimită şi pe frate-său. .. o ceată de tâlhari băgase în sperieţi pe locuitorii din "trei hotare". Se manifestă aici un limbaj colocvial: forma populară a viitorului conferă spontaneitate exprimării.. popa Iancu din Podeni.". Stavrache avea un han aşezat "în drum". care fusese expediată înaintea luptelor de la Plevna şi din care află că Iancu fusese numit sergent şi decorat cu "Virtutea militară". aşa că într-o noapte. aşa că. Căpetenia bandei. hangiul. iar lumea bănuia că popa "găsise vreo comoară". răsuflase uşurat.

ca element naturalist. de pe altă lume. zăpadă. "stins de oboseală. O primă imagine în coşmarurile hangiului este întruchipată de apariţia fratelui său în haine de ocnaş. neică? ". care. elementele naturalistesugerând starea psihică a personajului. avea reacţii ciudate în relaţiile cu clienţii. cu zloată. zdrobit de trista veste". Apoi. Cel care scrisese înştiinţarea elogia curajul şi vitejia eroului. pe Stavrache începe să-1 chinuie gândul în legătură cu posibila întoarcere a fratelui său şi acţiunea nuvelei creşte în tensiune. o "ploaie rece de toamnă" legăna cu "mişcarea sunetelor" gândurile omului. "care venea din când în când.Ticălosule. rugându-1 să facă o sfeştanie casei. Dimineaţa. strigă. de data asta cu "slovă străină". Vremea urâtă. hangiul afla că numai popa este singurul care ar avea dreptul să-i ceară restituirea bunurilor. mult.. Desfăşurarea acţiunii.După un timp.Gândeai c-am murit. dar chipul militarului se lumina din ce în ce mai mult. care. Stavrache s-a dus a doua zi la biserică şi a făcut slujbă de sufletul mortului. Stavrache face toate demersurile necesare pentru a moşteni averea fratelui mai mic şi intră oficial în posesia ei. în afară de apariţiile de coşmar ale lui popa Iancu. să tulbure somnul fratelui său". "sublocotenentul Iancu Georgescu". prin care i se anunţă moartea fratelui său. Atunci când "nebunul a voit să-! sugrume".. 1-a îmbrâncit pe ocnaş pe uşă şi acesta "a pierit în întunericul nopţii". "şi-a cântat singur popeşte foarte frumos: vecinica pomenire!". neică?". hangiul şi-a adunat puterile. "tremurând din toate încheieturile şi făcându-şi cruci peste cruci" pentru odihna sufletului răposaţilor. hangiul s-a dus tremurând la preotul din sat.. "se-ndârjeşte şi-l strânge de gât". căpitanul se repede să-1 prindă pe hangiu. Stavrache este încărcat de ură. După ce "a plâns mult. în cei cinci ani care trecuseră de la terminarea războiului. suspicios. Stavrache primeşte altă scrisoare. dar el "cine ştie unde s-o fi prăpădit". se transformă treptat în coşmaruri care îl terorizează. Luptându-se cu hangiul. nimeni nu-1 deranjase pe Stavrache. temându-se că-şi va pierde averea: ". bolnav". cu opincile sfâşiate. dar de fiecare dată îşi linişteşte sufletul cu o sfeştanie în memoria fratelui mort. cu palmele. răpus "de trei gloanţe inamice primite în pântece". Visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii. râdea zgomotos şi vesel. devenise irascibil. zâmbind. speriat. Intriga. Un exemplu edificator îl constituie atitudinea pe care o are hangiul faţă de fetiţa care venise cu două sticle să cumpere "de un ban gaz" şi . [. gleznele şi tălpile "pline de sânge". "măzărică şi vânt vrăjmaş" care s-a abătut peste sat şi a ţinut trei zile şi trei nopţi semnifică faptul că Stavrache îşi schimbase firea. hangiul iese afară şi recunoaşte în căpitanul care conducea compania pe fratele mort. când.] ne-ai făcut neamul de râs! *. care scoate uşa din ţâţâni şi. înspăimântat.+ Pleacă! Du-te înapoi de-ţi ispăşeşte păcatele!". Auzind trâmbiţe. Consultând un avocat în privinţa condiţiilor legale de păstrare a averii moştenite. întrebându-1: ". încercând să doarmă. Din acest moment. ocnaşul îi pune genunchiul în piept şi-i zice scrâşnind din dinţi: ". neică?". A doua apariţie de coşmar are Ioc într-o noapte. ".. "râzând cu hohot".Gândeai c-am murit. pentru că evadase din ocnă. ploaie. care se roteau în cercuri din ce în ce mai largi şi "tot mai domol". apoi dă comanda de plecare. el trăind parcă aievea momentele tulburătoare ale "vizitei înstrăinatului".Gândeai c-am murit. Naratorul deapănă şirul întâmplărilor cu obiectivitateşi intervine cu paranteze sau scurte comentarii privind atitudinea şi comportamentul hangiului.

ca şi cum i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roşit în foc . dar căzură ţepene de-a lungul trupului". deoarece afară. "deschise gura mare să spună ceva. Stavrache începu să cânte popeşte.Mă credeai mort. ea se adânceşte evolutiv. dacă suntem fraţi buni?" Ajuns la capătul încordării psihice. găseşte pe unul dintre cei doi bărbaţi culcat în pat. hangiul se clătină puternic. Când Stavrache vine cu mâncarea. neică Stavrache.. sugerând astfel degradarea psihică progresivă a lui Stavrache. încercând să-i despartă.şi omul adormit se ridică drept în picioare. viscolul ajunsese "în culmea nebuniei". Deşi afară viscolul urla. ducând la o manifestare explozivă şi violentă premergătoare nebuniei şi declanşând demenţa.+ se prăbuşi ca un taur.Cum să nu te cunosc. iar vedeniile. dar gura fără să scoată un sunet nu se mai putu închide. că altfel "trebuie să mă-mpuşc". cu spatele la el şi sforăind. Erau doi oameni înfofoliţi din cauza viforului.. Deznodământul: Cu o artă desăvârşită. popa îşi scoate cureaua de la brâu şi leagă strâns picioarele hangiului dezlănţuit. învălmăşeala de gânduri provoacă treceri de la realitate la vis. dar. strângându-şi genunchii în coate". fire-aţi ai dracului!". Iancu venise să-i ceară cincisprezece mii de lei. aproape la fel cu aceea din coşmarurile lui: ". scrâşnind şi răgind"... Răsturnând masa. un răcnet! . Stavrache aude glasuri de oameni şi bătăi în uşa de la drum a prăvăliei. se duse drept la icoane. pentru că n-avea bani. mâinile voiră să se ridice. Fratele îl atinse cu mâna. Stavrache se ridică în picioare foarte liniştit. hangiul se apleacă asupra omului de pe pat. care solicită găzduire pentru noapte.. Caragiale analizează reacţiile. neică? ". care confundă realitatea cu imaginile din coşmaruri..+. cu mâinile încleştate. Vrând să afle de unde ştie călătorul cum îl cheamă. lumânarea se stinse şi "odaia rămase luminată numai de candela icoanelor". atitudinile şi comportamentul hangiului: "Drept orice răspuns. Atmosfera este amplificată de elementele naturalistă. întrucât caii erau "prăpădiţi" iar ei îngheţaţi bocnă. Stavrache se năpusteşte asupra fratelui său. cu gura plină de spumă roşcată". rugându-1 "să nu mai pui gaz în a de ţuică şi ţuică-n a de gaz. făcând să trosnească "zidurile hanului bătrân". Dialogul cu fetiţa îl include în lumea negustorilor avari şi nemiloşi: "Scrie-v-ar popa să vă scrie. ca alaltăieri" şi să scrie în caietul de datorii. Stavrache "îi scuipa şi rădea cu hohot". apoi îi dă pumni în ceafă şi în furca pieptului. Dacă la început criza psihologicăabia se înfiripă. începând să horcăie şi să geamă. îl trânteşte la pământ şi începe să-1 strângă de gât şi să-l muşte. este şi el trântit la pământ. apoi se sui în pat şi se trânti pe o ureche.+ De mici vă-nvăţaţi la furat. cu părul vălvoi." . Vremea de afară şi gândurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist sugestivpentru evoluţia obsesiilor."de doi bani ţuică". cum "îi dete lumina în ochi. ca să acopere suma delapidată de el din fondurile regimentului. constituie lovitura definitivă primită de mintea buimăcită şi confuză a lui Stavrache. până când "Stavrache *. In timp ce-i legau mâinile deasupra capului. Punctul culminant:: Este reprezentat de momentul întâlnirii reale dintre cei doi fraţi. cele două planuri se confundă. Camaradul aprinde o lumânare. nu-i aşa?". dar "la acea uşoară atingere. Profitând de neatenţia fratelui său. făcu câteva cruci şi mătănii. marcate de obsedanta întrebare "Gândeai c-am murit. Replica lui popa Iancu. care-i răspunde: ". halucinaţiile chinuitoare. privind ţintă *. de parcă "tot viforul care urla în noaptea grozavă" ar fi năpădit dintr-o dată peste el. sub imperiul obsesiilor. ochii clipiră de câteva ori foarte iute şi apoi rămaseră mari. cu chipul îngrozitor. iar camaradul lui popa lancu. de pârliţi! *.

legănându-şi încet capul. Nu ascultăm pe autor vorbindu-ne. toate aceste stări definind natura psihică labilă. dar şi tare genetice. pe mersul cântecului. Eroul principal. folosind ca modalităţi tehnice de realizare stilul simpatetic (care provoacă stări sufleteşti) prin monolog interior şi stilul indirect liber. "scuipa şi râdea cu hohot". ci «vedem» oarecum personajele gândind şi simţind. ploaia măruntă şi rece de toamnă căzând "în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit" compunea "un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. iar altul se face tâlhar ca popă şi delapidator ca ofiţer. "începu să cânte popeşte". popa lancu se uită la fratele lui mai mare care "cânta nainte.L. Distanţele dintre acesta şi oamenii pe care-i zugrăveşte este suprimată.Caragiale îşi priveşte şi ascultă personajele. "părul vâlvoi"." Când. în care notaţiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: "chipul îngrozit". nu suntem obligaţi să ne reprezentăm pe autorul care o reflectă." Elementul auditiv devine pregnant. predispoziţia genetică pentru evoluţia spre demenţă. Nuvela are un caracter scenic." I. Tudor Vianu evidenţiază relaţia autor-narator-personaj. de la frică la spaimă şi groază până Ia nebunie. Stavrache. completând fişa psihologică pe care o realizează autorul în această creaţie. specific manierei literare a lui Caragiale. Ideile şi sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului. iar destinul dramatic are la bază lăcomia exagerată a acestuia. gesturile sunt descrise detaliat.Istovit de încăierare. urmărind stările de conştiinţă şi de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive. dialogurile au replici scurte. când într-o parte când într-alta" şi se gândeşte că n-are noroc. Stavrache se prăbuşeşte. întrucât "incontestabil există o tară în familia în care un frate înnebuneşte. Caracterul naturalist al nuvelei este dat şi de strânsa relaţie între natura ce se dezlănţuie treptat şi evoluţia patologiei personajului: "Legănate de mişcarea sunetelor. ci din aceea a eroilor. încât viaţa interioară a acestora nu este «produsă». "mâinile încleştate". "gura plină de o spumă roşcată". Nuvela "In vreme de război" este o proză psihologică de factură naturalistă. Stilul. în final.Caragiale: "Pătrunzând în actualitatea sufletească a unora din personajele caragialiene. atât de întâlnită în proza lui I.L." (George Călinescu). prin atitudinea ironică. Finalul: Nuvelei prezintă un caz patologic tipic. autorul reuşind să întocmească o adevărată fişă clinică. In "Arta prozatorilor români". este conturat în evoluţia sa de la lăcomie Ia iluzie. prin fuziune simpatetică (care provoacă stări sufleteşti tainice). apoi la halucinaţii. . "vântul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân". gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful