Universitatea Babeş-Bolyai Catedra de Psihologie ÎnvăŃământ Deschis la DistanŃă

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Responsabil curs ORMENIŞAN MIRELA

2011-2012

I. InformaŃii generale 1.1. Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: Ormenişan Mirela Birou: Biroul Sala 19 A Clădirea Pedagogica, str. Sindicatelor nr. 7 Telefon: 0264-598898 Fax: 0264-598898 E-mail: adrianopre@psychology.ro ConsultaŃii: Vineri, 12-14

Date de identificare curs şi contact tutori: Numele cursului – Istoria Psihologiei Codul cursului - PSY, Anul, Semestrul – anul 1, sem. 2 Tipul cursului – Obligatoriu, 7 credite Pagina web a cursuluihttp://www.psychology.ro Tutori – Oana Rebega, Lavinia Damian, Sebastian Vaida IstorieTutor@psychology.ro Consultatii online: Miercuri, 16-18, prin intermediul yahoo messenger (ID: istorietutor)

1.2.

CunoştinŃe prerechizite CunoştinŃele dobândite prin aprofundarea disciplinei Introducere în

psihologie sporeşte considerabil accesibilitatea temelor pe care vi le propunem.

1.3.

Descrierea cursului Cursul de Istoria psihologiei face parte din pachetul de discipline

fundamentale ale specializării psihologie, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din ClujNapoca. Disciplina continuă familiarizarea studenŃilor cu problematica psihologiei umane din perspectivă istorică situându-se într-o prelungire firească a cursului de Introducere în psihologie. Disciplina îşi propune o analiză a curentelor, şcolilor de gândire şi reprezentaŃilor acestora care au contribuit la instiuirea psihologiei ca ştiinŃă atuonomă, precum şi a principalelelor referinŃe istorice care fac tirmitere la paradigmele actuale din domeniul psihologiei. Cursul propune investigarea
1

următoarelelor teme:

Gândirea psihologică în antichitatea greacă; De la Primele şcoli

antichitate la paradigmele gândirii psihologice moderne; psihologice structuralismul şi

fucŃionalismul; Gestaltismul; Behaviorismul,

psihanaliza, umanismul, psihologia cognitivă -repere istorice –

1.4.

Organizarea temelor în cadrul cursului Cursul este structurat pe module de învăŃare fiecare modul focalizându-se

asupra uneia dintre temele menŃionate mai sus. Nivelul de înŃelegere şi, implicit, utilitatea informaŃiilor pe care le regăsiŃi în fiecare modul vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele bibliografice recomandate de noi.

1.5. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs Aşa cum am menŃionat in 1.4. prezentul suport de curs este structurat pe cinci module. Parcurgerea acestora va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii), cât şi muncă individuală. ConsultaŃiile, pentru care prezenta este facultativă, reprezintă un sprijin direct acordat dumneavoastră din partea titularului şi a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentări contrase ale informaŃiilor nucleare aferente fiecărui modul dar mai cu seamă vă vom oferi, folosind mijloace auditive şi vizuale explicaŃii alternative, răspunsuri directe la întrebările pe care ni le veŃi adresa. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta o veŃi gestiona dumneavoastră şi se va concretiza în parcurgerea tuturor materialelor bibliografice obligatorii, rezolvarea lucrărilor de verificare şi a proiectului de semestru. Având în vedere particularităŃile învăŃământului la distanŃă dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB, parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi: a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă; prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă; b. consultaŃii online

2

c. realizarea unui proiect de semestru cu o temă anunŃată cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de depunere a acestuia.

1.6. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Optimizarea secvenŃelor de formare reclamă accesul studenŃilor la următoarele resurse: - calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secvenŃele de formare interactivă on line) - imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de caz) - acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”) - acces la echipamente de fotocopiere

1.8. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului II, în care se studiază disciplina de faŃă, sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii; ele sunt destinate soluŃionării, nemediate, a oricăror nelămuriri de conŃinut. Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primelor două module; la cea de a doua se discută ultimele trei module şi se realizează o secvenŃă recapitulativă pentru pregătirea examenului final. De asemenea, în cadrul celor două întâlniri studenŃii au posibilitatea de a solicita titularului şi/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea proiectului de semestru, în cazul în care nu au reuşit singuri.

1.9. Politica de evaluare şi notare Evaluarea finală se va realiza pe baza unui examen scris desfăşurat în sesiunea de la finele semestrului II. Nota finală se compune din: a. punctajul obŃinut la acest examen în proporŃie de 60% (6 puncte); b. evaluarea proiectului de semestru 40% ( 4 puncte). CondiŃiile, simultane, pentru promovarea examenului la istoria psihologiei sunt:
3

4 . Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizări sau pierderea punctajului corespunzător proiectului. ca o prioritate. examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului.- minim 3 puncte la examenul scris minim 5 puncte din nota finală (punctaj reunit: proiect şi examen) Pentru proiect se vor respecta cu stricteŃe cerinŃele formatorilor (titular de curs. în limita constrângerilor tehnice şi de timp. in anumite condiŃii. 1.Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordarea notei minime sau. StudenŃi cu dizabilităŃi: Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea.Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studenŃilor prin afişaj electronic. de a adapta conŃinutul şi metodele de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral. prin exmatriculare.ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii. . . StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la examinarea finală.10. avem în vedere. Altfel spus. 1. Elemente de deontologie academică Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: . facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare.11. .Orice material elaborat de către studenŃi pe parcursul activităŃilor va face dovada originalităŃii. tutori).

Examinarea începuturilor gândirii psihologice în scrierile gânditorilor antici creează o premisă importantă care a îmbogăŃit semnificativ psihologia modernă.” Ideea acestor citate este că există un model în istorie. percepŃia. dar domeniile studiate de psihologi au preocupat imaginaŃia umană cu mulŃi ani înainte de debutul psihologiei ca ştiinŃă de sine-stătătoare. La ei întâlnim unele dintre cele mai interesante speculaŃii privind dereglările mintale. Thomas Jefferson a spus că “istoria. Cei care au studiat istoria au sugerat anumite scopuri ale aceste discipline. motivaŃia. cu atât mai nesigură va fi judecata noastră despre viitor”. Elaborarea unor întrebări de o asemenea profunzime despre istorie face studiul ei cu atât mai interesant. sentimentele. Astfel unele dintre cele mai importante sunt: 1. prin preŃuirea oamenilor trecutului. Exista numeroase argumente pentru studierea istoriei psihologiei. care interpretat corect. se poate dovedi crucial în înŃelegerea şi controlarea prezentului şi a viitorului.REPERE INTRODUCTIVE* I. Istoria reprezintă o cheie pentru a înŃelege şi descifra viitorul Sigmund Freud (1927-1961) a menŃionat in cartea „ Viitorul unei iluzii” că “(cu cât) ştim mai puŃine despre trecut şi prezent. învăŃarea precum şi alte domenii care vor fi mai apoi incluse în disciplina numită psihologie. psihologia are puŃin mai mult de 100 de ani. senzaŃia. O abordare detaliată a istoriei psihologiei ne duce până la filosofii. teologii sau oamenii de ştiinŃă ai unor perioade premergătoare. Vom examina probleme asociate cu studiul istoriei: “Practic la ce foloseşte studiul istoriei? Ce este istoria? Poate un istoric sa ofere mai mult decât o părere personală? Există vreun model pre-definit sau vreo direcŃie anume pe care trebuie să o urmeze istoria?” Acestea sunt câteva dintre întrebările abordate în acest capitol. Abordarea istoriei psihologiei din punctul de vedere al necesităŃii studiului ei Ca ştiinŃă de sine-stătătoare. Utilitatea 5 . ii va ajuta pe aceştia în experienŃa lor despre alte timpuri şi civilizaŃii.

provinciale. de clasă. Robert I. revoluŃii care promit mai mult decât pot oferi.. panacee. 3. Astfel de idei sunt frenologia.” Un avantaj al istoriei este că ajută omul să se integreze şi să-şi creeze o viziune a vieŃii imposibilă prin alte mijloace.. Cunoaşterea istoriei unei anumite discipline uşurează înŃelegerea influenŃelor. Watson (1966). 2. mase de oameni sunt prada unor dorinŃe puternice. şi vise utopice. putând astfel evita repetarea inutilă a greşelilor din trecut.studiului istoriei psihologiei este pentru cei ce ştiu istoria psihologiei că ar putea de asemenea să înŃeleagă mai bine tendinŃele şi dezvoltările actuale. un cunoscut istoric al psihologiei. Când studiem istoria ne simŃim adesea inferiori genialităŃii. În fiecare epocă. Istoria susŃine modestia Avem un avantaj faŃă de cei care au trăit înaintea noastră deoarece ne putem baza pe cunoştinŃele şi descoperirile din trecut. Psihologia şi-a avut şi ea reprezentanŃi ai unor idei care spuneau mai mult decât puteau oferi. Istoria reprezintă o contribuŃie la educaŃie Alt scop al istoriei este contribuŃia sa la o perspectivă liberală şi informată. 4. Ideile date de către cunoaşterea trecutului au o varietate mai mare şi sunt mai bogate în conŃinut decât perspectivele pe care le furnizează doar prezentul. dezvoltărilor şi relaŃiilor astfel încât viziunea noastră este mult mai completă şi sistematizată. 6 . remarca odată că istoria ajută la depăşirea “prejudecăŃilor înguste.. craniometria (încercarea de a calcula inteligenŃa după capacitatea craniană). sau regionale. precum şi eventualele direcŃii din viitor. O astfel de reuşită poate fi atât de satisfăcătoare încât să nu mai fie nevoie de vreun alt motiv pentru studiul istoriei. Istoria ne arată adesea că descoperirile noastre sunt doar o redescoperire a ceva ce fusese ştiut acum o vreme si astfel elevii pot întalni minŃi care au lucrat deja pe baza unor probleme pe care ei le credeau noi şi originale. efortului depus sau viziunii creative pe care o întâlnim. Istoria ne învaŃă un scepticism benefic Istoria poate tempera tendinŃa omului de a crede în idoli.

5. constituindu-se ca unică definiŃie. Se poate spune că istoria are şi o componentă empirică şi una explicativă. Cunoaşterea istoriei influenŃează procesele psihice umane Cunoaşterea istoriei. ci şi propria gândire. vom examina câteva întrebări şi aspecte ale istoriei şi ale metodologiei acesteia. Istoria constituie o premisă pentru observarea erorilor celorlalŃi. Istorie si istoriografie. ne face să privim obiectiv nu numai obiectivele noastre. Într-o abordare limitată. termenul istorie se foloseşte cu referire la cronologia evenimentelor care constituie materia primă pentru istorici. Dacă ignorăm importanŃa istoriei. Componenta empirică se referă la informaŃii cum ar fi scrisori 7 . sau oricare alt tip de istorie. va trebui să rezolvăm aceleaşi probleme din nou.precum şi o serie de terapii moderne. exprimă ambele înŃelesuri (adică istoria ca şi cronologie a evenimentelor din trecut sau istoria ca studiu interpretativ sau poveste a trecutului). termenul istoriografie se referă pur şi simplu la scrierea istoriei. Istoria ne învaŃă să nu ne încredem în idei măreŃe. Putem spera că o cunoaştere a istoriei ne poate face mai puŃin creduli. Termenul se referă de asemenea la poveştile pe care le spunem despre trecut. În accepŃiunea curentă. PoziŃia pe care o abordăm faŃă de fiecare dintre acestea poate avea un impact major în modul în care privim istoria psihologiei. de regulă. Presupunând că istoria poate fi mai bogată în sensuri dacă se pun o serie de întrebări privind istoriografia de la bun început. dar ne poate ajuta şi pe noi să gândim obiectiv. dar într-un sens mai larg cuprinde şi întrebările filosofice privitoare la istorie şi la metodologia acesteia. DefiniŃiile din dicŃionare. 2. Istoria ne poate ajuta să ne eliberăm de ideile impuse de modă. Obiectiv si subiectiv in studiul istoriei psihologiei* Cei care studiază istoria inevitabil îşi pun întrebări cum ar fi: Ce este istoria? Poate fi istoria obiectivă? Există vreun model pre-definit sau vreo direcŃie anume în istorie? Ce face istoria? Acestea şi alte întrebări sunt subiectul filosofiei istoriei şi istoriografiei.

când ştim dinainte că vor fi piese lipsă. sunt imagini corecte ale trecutului. înregistrări audio sau video. Culegerea informaŃiilor poate include interviuri. Dacă istoria este studiul interpretativ al trecutului omului. Adică evenimentele reale care au avut loc în trecut ajung parte a experienŃei prezentului prin însemnarea acestora în scris. Abraham Lincoln (1856-1950) spunea că “Istoria nu este istorie dacă nu este adevărată. Deci cum se poate defini istoria? Să pornim de la ideea că istoria are o componentă empirică. poate crede că poate veni cu o nouă poveste. sau documente oficiale.” Destul de des ne întâlnim cu ipoteza indusă de bunul simŃ că materialele istorice. articole de ziar. mai apropiată de evenimentele cronologice decât cele ce-au precedat-o. Chiar şi istoricul.a. acest proces se aseamănă cu rezolvarea unui puzzle complicat. Ideea ar 8 . citirea unor ziare vechi ş. O definiŃie a istoriei sugerată din cele de mai sus ar fi: Istoria este studiul interpretativ al evenimentelor din trecutul omului. şi nici pe cel biologic. istoricul trebuie să se facă un studiu interpretativ al lor. Un astfel de studiu include examinarea contradicŃiilor.d. religioase. partajarea informaŃiilor importante de cele neimportante precum şi acordarea anumitor înŃelesuri unor informaŃii.nepublicate. Datoria istoricului este să se familiarizeze cu cât mai mult conŃinut cu putinŃă. După culegerea informaŃiilor. Problema obiectivităŃii este una dintre cele mai importante probleme ale filosofiei istoriei. se pune problema veridicităŃii acelei interpretări. Trecutul uman este menŃionat deoarece istoria nu analizează nici trecutul geologic. ştiinŃifice sau pur şi simplu marcând evenimente sociale. în momentul în care se angajează în realizarea unui nou proiect.m. Componenta explicativă se referă la încercarea istoricilor de a da un înŃeles informaŃiilor. drumuri la arhive pentru examinarea unor scrisori nepublicate sau altor documente. Într-un fel. DefiniŃia presupune atât componente empirice cât şi explicative în munca istoricului. ImportanŃa problemei poate fi justificată prin faptul că acestui subiect i s-au acordat mai multe mii de pagini în jurnale şi texte istorice. fie ele politice. Componenta empirică poate include de asemenea mărturii ale unor martori oculari sau experienŃe personale ale unor evenimente mai recente.

Un alt posibil înŃeles al obiectivităŃii este că reprezintă o încercare de a prezenta toate aspectele unei probleme. Dacă obiectivitatea se referă la o astfel de corespondenŃă. iar uneori nu pot fi criterii bine-stabilite pentru această selecŃie. pot scrie istoria în lumina prezentului personal şi a perspectivelor culturale. să dezaprobe. Istoricii trebuie de asemenea să fie selectivi cu informaŃiile pe care le au la dispoziŃie. istoricii de regulă nu fac observaŃii empirice directe. deoarece cuvintele folosite într-un text istoric nu pot reda totalitatea vibrantă a experienŃei trăite. totuşi. În fine. un motiv pentru aceasta fiind că obiectivitatea este un ideal râvnit. istoricii sunt fiinŃe ale prezentului şi ca atare. Termenul obiectiv s-ar putea referi la o corespondenŃă între un text istoric şi evenimentele trecutului pe care acesta le descrie. ar trebui să explorăm posibilele înŃelesuri ale obiectivităŃii în istorie. Obiectivitatea. Totuşi alt motiv poate fi existenŃa speranŃei că textele istorice se ridică deasupra climatului general al subiectivităŃii. atunci munca istoricului poate fi judecată ca deficientă. Este o orientare care îi aduce aminte istoricului să aibă grijă de motivele ulterioare şi să le ia în considerare atunci când sunt recunoscute. O poziŃie atât de radicală dă apă la moara dezbaterilor privind meritele şi posibilităŃile obiectivităŃii. de a arăta o perspectivă cu care autorul nu este de acord. O astfel de calitate ar permite istoriei să condamne. sau să spună o poveste nepopulară. Nu există oare vreun motiv pentru care istoricii să se rupă de climatul general al opiniei personale? Înainte de a continua. religioase sau filosofice. Dar chiar dacă ar face observaŃii directe. nu există nici o garanŃie că acestea ar fi obiective. Totuşi dosarul împotriva obiectivităŃii nu este uşor de închis.putea fi combătută imediat deoarece. 9 . este o orientare – o orientare este ceva de la care ne putem aştepta de la un istoric. deoarece este normal să credem că istoria nu este neapărat obligată să fie în slujba ideologiilor politice. Alt motiv ar putea fi că o completă respingere a posibilităŃii obiectivităŃii aduce cu sine ideea cum că orice opinie este la fel de bună ca alta. Obiectivitatea din punctul de vedere al corespondenŃei este deci suspectă. văzută aşa. Mao Tse-dung credea că istoria ar trebui să fie în slujba revoluŃiei.

anthropos –om morphe. B. Este înrudit cu animismul şi se manifestă mai ales în religiile politeiste. O altă perspectivă care caracterizează culturile străvechi este antroporfismul – 10 . memorie sau vise Animism Lat. Termenul s-a impus în ştiinŃă mai ales prin opera etnografului englez E. animus –spirit sau anima suflet CredinŃă în spirite imateriale sau suflete. respectiv unor fiinŃe supranaturale însuşiri şi trăsături omeneşti. Multe teorii străvechi (dar nu toate) care au postulat existenŃa unor spirite imateriale sau suflete au presupus existenŃa unei vieŃi după moarte care s-ar putea desfăşura pe un “tărâm” spiritual.MODUL 1 GÂNDIREA PSIHOLOGICĂ ÎN ANTICHITATEA GREACĂ Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile abordărilor anterioare instituirii psihologiei ca ştiinŃă care au apărut în Grecia antică Obiectivele modulului: La finalul acestui modul cursanŃii trebuie: • • Să poată prezenta principalele abordări ale psihicului uman care au apărut în Grecia antică Să diferenŃieze o abordare filosofică asupra psihicului uman de o abordare ştiinŃifică a acestuia Putem presupune că umanitatea a fost fascinată încă de la începuturile sale de înŃelegerea unor aspecte ce Ńin de psihicul uman. reflecŃii teoretice despre senzaŃii. Egiptenii şi babilonienii au încercat să înŃeleagă psihologia umană şi comportamentul în termenii unei activităŃi generate de o instanŃă imaterială “spirit” sau “suflet” de obicei intim legat de respiraŃie sau de funcŃioanrea inimii.formă ConcepŃie care atribuie forŃelor sau obiectelor naturii. Taylor „Cultura primitivă” Antropomorfism Gr. De exemplu. Mozaism) şi relaŃiile acestora cu comportamentul uman pot fi regăsite în anumite lucrări străvechi cum ar fi textele sacre vedice (sau în cultura asiriană “cartea viselor”). De obicei credinŃele în spirite imateriale sunt denumite ca fiind animiste şi pot fi regăsite în multe dintre culturile aşa numite primitive. dar elemente de antroporfism se regăsesc şi în religiile monoteiste (ex.

Demersul promovat de această şcoală reflectă încercarea de a explica universul pe baza unor principii şi procese materiale opuse explicaŃiilor de tip supranatural sau religios.Hr. Se poate afirma că acest gânditor a iniŃiat tradiŃia critică a gândirii ştiinŃifice (acesta îi invita în mod deschis pe ceilalŃi gânditori să critice şi să-i îmbunătăŃească opera). astronomică şi ingineria. Milet era un oraş situat pe Ńărmul Mării Egee. 11 . De Cosmos – în filosofia greacă desemnează un univers finit şi armonios.origine.). ordine aici şi derivă “eticheta” ataşată acestor gânditori “fizicieni”. antropomorfică şi mistică la reprezentări naturalist– logice despre cauzalitate şi cunoaştere.) şi Anaximene (585-525 î. dezordinea Cosmogonie. apeironul. naştere Cosmologie kosmos lume. gonos. Din punct de vedere istoric aceşti gânditori marchează începutul tradiŃiei naturaliste sau materialiste în ştiinŃă. Anaximandru (610-545 î. în opoziŃie cu haosul. aerul (Anaximene).“infinitul” (Anaximandru). ConcepŃiile acestora au influenŃat gândirea matematică. Principalii exponenŃi ai acestei orientări Thales (624-547 î. respectiv apa (Thales).1 Gândirea greacă antică naturalistă şi psihologia Şcoala din Milet marchează în sec.Hr. Aceştia au fost interesaŃi de descoperirea unui principiu (un element fundamental) al unităŃii naturii. univers.Hr.Hr. Drumul întortocheat al psihologiei către statutul de disciplină ştiinŃifică autonomă a început ca şi în cazul celorlalte ştiinŃe odată cu primele încercări de a oferi explicaŃii asupra diverselor aspecte ale realităŃii desprinse de gândirea mitico-religioasă. raŃiune. 1.proiecŃia atributelor umane asupra forŃelor sau obiectelor naturii şi/sau unor fiinŃe supranaturale. idee. trecerea de la concepŃia cosmogonică. univers logos – cuvânt. guvernat de legi. al VI-lea î.kosmos – lume. ImportanŃa deosebită a gândirii lui Thales rezidă în introducerea unui mod de teoretizare care poate fi definit ca abstract..). critic şi specultativ. Elementul fundamental care stă la baza tututor lucrurilor este materia (physis). într-una din coloniile greceşti populate de ionieni în Asia Mică.

Anaximene a încercat să explice diferenŃele între proprietăŃile calitative (cum ar fi de exemplu temperatura sau culoarea) în termenii unor proprietăŃi cantitative cum ar fi densitatea anticipând fundamentele fizicii moderne. indestructibile şi imuabile: focul. la fel şi lumea este compusă “dintr-o singură suflare şi dintr-un singur aer” (Ralea şi Botey 1958. apud AniŃei 2009).e. Acest gânditor considera că. apa şi pământul. apud AniŃei 2009). Heraclit este considerat întemeietorul dialecticii. .Anaximandru (610-545 î. Elementele din univers se mişcă prin acŃiunea a două forŃe contradictorii iubirea şi ura (această idee este considerată o reprezentare naivă a principiului atracŃiei şi repulsiei). Lumea nu este opera zeilor şi este veşnică. 1 ComparaŃi teoria lui Empedocle asupra percepŃiei cu definirea acesteia aşa cum 12 apare astăzi în psihologie.n) continuă materialismul ionian. considerat al doilea mare filosof al Greciei antice . aerul. uşoară şi uscată. naşterea şi conservarea.e. Totul în lume respectă un principiu intitulat logos (ordine necesară universală).n) a considerat că baza tuturor fenomenelor naturii o consituie patru elemente materiale necreate. Heraclit din Efes (540-475 î. la acesta principiul fundamental al tuturor lucrurilor este focul “veşnic viu” adăugând un nou element: principul contrariilor.e. La originea tuturor lucrurilor se află lupta contrariilor. Ideea că multiplicitatea şi schimbarea se regăsesc în în spatele continuităŃii şi unităŃii va fi valorificată în sens modern odată cu apariŃia ştiinŃelor ca discipline de sine stătătoare. Sufletul este în concepŃia acestui gânditor comupus din aer.n). 435 î. Despre concepŃiile psihologice ale lui Anaximandru nu se cunosc prea multe lucruri. Empedocle (c. A formulat o teorie despre evoluŃia omului conform căreia acesta s-a dezvoltat iniŃial în mediul acvatic. iar viaŃa apare prin unirea elementelor spirituale cu cele materiale (Vernant. Gândirea sa a contribuit la Temă de reflecŃie nr. şi ulterior s-a modificat sub influenŃa unei multitudini de factori naturali. 1995. fiind focul sau principiul vieŃii. Sufletul este un gen de suflare caldă. la fel cum sufletul nostru este format din aer putând şi în acest fel să menŃină integritatea fiinŃei umane. disipol al lui Thales şi profesorul lui Anaximene afirma că materia are la bază un principiu fundamental care nu poate fi perceput de “simŃuri” acesta fiind aperion-ul (infinitul). 495–c.

460–c. 13 . Propriu-zis formele actuale s-au dovedit cele mai bine “adaptate” condiŃiilor de viaŃă. Medicii greci şi romani Hippocrate şi Galen vor dezvolta această idee enunŃînd teoria “umorilor”. De asemenea. 370 î.n) şi Democrit (c. Empedocle explica percepŃia conform următorului mecanism: corpurile fizice emit un fel de emanaŃii. mirosul şi gustul care sunt rezultatul interacŃiunii fenomenelor cu organele noastre de simŃ. Empedocle a dezvoltat o teorie rudimentară asupra evoluŃiei animalelor şi oamenilor conform căreia la început componentele organice ale acestora erau combinate aleator într-o varietate de forme hibride (de ex. diversitatea acestor lucruri şi trasnormările lor se datorează configuraŃiei şi mişcărilor atomilor Teoriile atomiştilor greci Leucip (500–450 î.concepŃie potrivit căreia toate lucrurile din natură sunt consituite din atomi . astfel încât nu puteau fi observate cu ochiul liber.e. forma şi mişcarea care există independent de percepŃia noastră asupra lor şi calităŃile secundare cum ar fi culoarea. jumătate feminine”) care nu au supravieŃuit. Principiul sănătăŃii constră în echilibrul dintre cele patru elemente care se regăsesc şi în corpul şi sângele uman. care ulterior o putem regăsi într-o formă mult dezvoltată în teoriile ulterioare din biologie şi psihologie. Aceştia considerau că realitatea este alcătutită din atomi şi vid. În urma interacŃiunii dintre elementele componenente ale sângelui şi eidola se fomează imagini care îşi au sediul în inimă.dezvoltarea medicinei şi a psihologiei. Conform concepŃiei lui Democrit sufletul este alcătuit din atomi fini care se dispersează oadată cu moartea individului.e.n) repezintă momentul culminant al tradiŃiei naturaliste din gândirea antică greacă. Apare pentru prima dată diferenŃierea dintre calităŃile primare cum ar fi mărimea. Atomii erau consideraŃi nişte particule foarte mici ca dimensiune. Atomiştii: Leucip şi Democrit Atomism. copii ale lor (eidola) care intră în sânge prin porii din piele. “multe creaturi s-au născut jumătate cu caractere masculine.

2 Formalismul grec antic şi psihologia Spre deosebire de exponenŃii orietării naturaliste. iniŃiate de Parmenide şi Pitagora erau mult mai sceptici cu privire veridicitatea informaŃiilor pe care le obŃinem prin simŃuri. incusiv sufletul cunoscător. apoi încercaŃi să răspundeŃi la următoarea întrebare: în gândirea antică naturalistă concepŃia despre suflet a rămas sau nu în sfera explicaŃiilor supranaturale? 1.Naturalismul grec a contribuit la dezvoltarea gândirii psihologice indirect. Deosebirea fundamentală faŃă de explicaŃiile ştiinŃifice ulterioare este natura speculativă a demersului nauralist din Grecia antică. Aceste abordări folosesc ca şi metode de investigaŃie deducŃia logică şi argumentul în contrast cu analogiile teoretice folosite cu precădere de naturalişti. De asemenea. Prin Pitagora. Obiectele care aparŃin lumii naturale nu pot fi cunoscute cu adevărat deoarece aestea sunt 14 . originea tuturor lucrurilor. Pentru pitagoreici sediul vieŃii mintale se regăseşte în creier. Continuator al cosmologiei „fizicienilor” din Milet. Deşi nu au fost formulate teorii complexe şi de sine stătătoare asupra psihicului uman. Pitagora a formulat distincŃia dintre obiectele matematicii şi logicii şi cele care aparŃin lumii naturale şi care fac obiectul experienŃei prin simŃuri. Pitagora substituie principiul lui Thales. gânditorii din cadrul orietărilor formaliste. pentru prima dată se exprimă ideea de lege naturală abstractă ce guvernează viaŃa şi universul. 2 SistematizaŃi toate ideile despre suflet cuprinse în această secŃiune. se marchează completarea interesului pentru cosmologie cu cel pentru problemele umane. apa. Din acest punct de vedere acest tip de investigaŃii anticipează într-o formă rudimentară demersul ştiinŃific modern (moment crucial în dezvoltarea psihologiei ca ştiinŃă autonomă). cu numărul. abordările naturaliste au scris o primă pagină în istoria psihologiei prin deschiderea drumului către investigaŃiile care Ńintesc înŃelegerea lumii observabile fără a postula intervenŃii supra-naturale. Temă de reflecŃie nr. Toate lucrurile sunt numere.

Perspectiva dualistă asupra relaŃiei dintre cele două instanŃe va fi reformulată ulterior în psihologie de către promotorii teoriei paralelismului psihofizic (de ex. În Odiseea Homer descrie acest fenomen în felul următor. limfa. distrugerii şi schimbării. Fechner) 1. se considera că există patru umori: sângele. Doar obiectele matematicii şi logicii DualismConcepŃie filosofică opusă monismului conform căreia la baza existenŃei stau două principii opuse şi ireductibile: materie-spirit sau corp-suflet sau binerău. La aceste temple practicau medicina preoŃi despre care se presupune că aveau cunoştinŃe păstrate secrete. De reŃinut în acest sens este faptul că înainte se practica o medicină a templelor.obiectul creaŃiei. Astfel. Th. ÎnsoŃită de comentariile lui Galen. Se pare că iniŃial cei care practicau servicii medicale călătoareau oferindu-şi serviciile la cei care aveau nevoie. Umorismul este considerată una dintre concepŃiile fundamentale ale lui Hipocrate prin raportare la evoluŃia gândirii psihologice. moştenite de la acei practicieni ai medicinei care avuseseră succes. Hipocrate din Cos. Alte temple erau ridicate în onoarea lui Asclepius zeul grec al medicinei. apelând la raŃionament şi observaŃie. Astfel. bila galbenă şi bila neagră.Hr. concepŃia medicală a lui Hipocrate a constituit baza învăŃământului medical până în epoca modernă.3 Medicina greacă în antichitate şi psihologia În istoria psihologiei se scrie o pagină importantă prin gândirea lui Hipocrate deoarece este primul care operează distincŃia dintre tratamentul medical (şi fiziologie) şi conceptualizarea filosofică. Hipocrate a continuat munca lui Empedocle şi a lui Alcmaeon pentru eliberarea practicilor medicale de magie şi suprestiŃii. G. Pitagora a avut o abordare dualistă (cele două entităŃi fiind distincte). unde a primit educaŃie medicală. Recunoscut în istoria medicinei ca părintele acesteia. în Cos. a intrat în istorie o problemă perenă a psihologiei şi anume realŃia dintre minte şi corp. Starea de sănătate 15 . Tipurile de tratament erau bazate pe ritualuri magice. pot fi cunoascute cu adevărat prin raŃiune. În privinŃa relaŃiei dintre minte şi corp. Unii dintre cei care ajungeau să fie recunoscuŃi ca fiind foarte eficienŃi erau ulterior divinizaŃi ca nişte zei şi li se ridicau temple în cinstea lor. s-a născut în 460 î.

De asemenea. depresia. Starea de boală rezidă în dezechilibrul acestora. La rândul lor. amestecul sângelui cu limfa produce frigurile. proprie organismului. Aristotel consideră că Socrate a pus bazele ştiinŃei şi aceasta prin discursurile inductive şi definiŃia prin general. conceptul. fie ea internă. ca activitate umană. excesul de bilă este cauza febrei. Psihologia în gândirea filosofilor Socrate. sunt expresia comportamentală a predominării uneia dintre cele patru umori: o anumită medicamentaŃie poate fi eficientă pentru un temperament şi nu pentru altul.Hr. Galen a asociat celor 4 umori cele 4 temperamente biecunoscute astăzi şi sunt tratate în lucrările dedicate psihologiei personalităŃii. contradicŃiilor. Generalizarea apare. dezechilibrele sunt produse şi restabilite de natură. paranoia. fie externă. isteria). Această formulă a avut o mai mare rezonanŃă prin trimitere la temperamente care. pentru a pune capăt stângăciei şi a institui claritatea. însemnând de asemenea şi îndepărtarea de legile naturale. pe baza studiilor sale asupra unor leziuni la nivelul creierului şi în cazul unor paralizii a stabilit mecanismul controlului colateral al corpului prin intermediul emiseferelor cerebrale. în mod natural. ConcepŃia temperamentelor cu bază umorală a fost preluată de continuatorii lui Hipocrate. de reducere a incertitudinii. De exemplu. 1. Nu există boli divine. în care promovează cunoscutul principiu „nu există boli. aspiraŃia. O altă contribuŃie importantă a lui Hipocrate în dezvoltarea psihologiei este oferirea unor descrieri extensive (lucrarea Arta vindecării) asupra unor tulburări psihologice (fobia. cum sunt intelectul.4. Metoda maieuticii (gr. pentru prima dată. simŃul şi reprezentarea fericirii. confuziilor. “maieutike” a moşi) pe care Socrate a folosit-o în cadrul disucŃiilor filosofice rezidă în a-l îndruma prin întrebări meşteşugite pe interlocutorul care astfel ar ajunge să dea la iveală în răspusnurile 16 . ci bolnavi”. Simptomatologia clinică a devenit o ştiinŃă şi Hipocrate i-a dedicat un tratat. După aproximativ 500 de ani.este dată de starea lor de echilibru (proporŃionalitate). Platon şi Aristotel Socrate (469–399 î.) a marcat o reorientare hotărâtoare a gândirii filosofice către investigarea unor calităŃi interne ale omului. sau cauzate de zei.

cercetându-i principiile şi cauzele (scopul suprem al cunoaşterii). ca un scrib. La memoria empirică raportează şi asociaŃia ideilor. sufletul este cel care dezvăluie lumea formelor. În timp ce trupul prin intermediul simŃurilor aduce informaŃii despre lumea schimbătoare care este iluzorie şi temporară. Prin cadrele problematice formulate adânceşte relaŃia suflet – corp. Platon a extins sfera gândirii umane într-o măsură comparabilă cu ceea ce. îndelung validată. în domeniul psihologiei au însemnat paradigmele clasice. rezidă în afirmarea unităŃii funcŃiilor spirituale şi vitale: sufletul este acea formă (calitate. În dialogul Fedon se afirmă întâietatea primului real. 17 . proprietate) a substanŃei (corpului) care îndeplineşte trei funcŃii necesare vieŃii: nutritivă. însuşire. consemnează ceea ce dictează simŃurile şi chiar ilustrează conŃinuturile cu imagini. promovat de Platon). fără intervenŃia imaginaŃiei şi a percepŃiilor care deformează realitatea pură. a ştiinŃei aristotelice despre suflet. AcŃiunile externe asupra organelor de simŃ transmit sufletului date şi impresii prin intermediul corpului. în Timen şi Republica sunt definite trei suflete. Acestea nu pot fi înŃelese decât prin raŃiune. Platon considera că sufletul este nemuritor şi considera că se poate reîncarna.sale adevărul. cu funcŃii distincte la nivelul capului (sufletul raŃional). o numeşte reminiscenŃă şi o explică prin contiguitate şi asemănare. Metafora folosită în Fileb (39 a) este edificatoare pentru viziunea lui Platon asupra memoriei empirice: sufletul este o carte în care memoria. pe care îl poseda fără să îşi dea seama şi care ar trebui doar “moşit” prin asemenea întrebări. problemele formulate de el au incitat gândirea filosofică şi religioasă de-a lungul veacurilor şi au sugerat noi criterii de abordare şi înŃelegere a sufletului uman. O viziune asupra afectivităŃii apare în Fileb şi Banchetul iar în Republica putem identifica abordări ale cogniŃiei. Plasând psyche-ul omenesc în cadrul larg al naturii. Valoarea istorică. la nivelul pieptului (sufletul afectiv) şi la nivelul stomacului (sufletul poftelor) . Gândirea psihologică a lui Platon este dispersată în numeroase lucrări şi se prezintă în termeni metafizici. Lumea percepută este formată din copii imperfecte ale formelor ideilor. senzitivă si raŃională. Aristotel ne apare astăzi ca pionier al paradigmei funcŃionaliste (opus deci dualismului suflet – viaŃă biologică.

neted-aspru. cum se zice astăzi în psihologia umanistă. moduri de funcŃionare şi praguri senzoriale. uscat-umed. al dezvoltării în trepte). consideră Aristotel. Abordând „puterile sufleteşti” sau „facultăŃile sufletului”. Aristotel relevă funcŃiile de hrănire. adică al generării diferenŃelor calitative (sau. Conceptul „entelehie” a fost o invenŃie a lui Aristotel utilizată în definirea concisă a principiului activităŃii. sunt într-o relaŃie funcŃională de tipul ochi-vedere. Peste secole. astfel că şi plantele intră în sfera însufleŃitului. Dintre toate simŃurile. celelalte având nevoie de medii: aer. pipăitul are mai multe note calitative. Janet la P. De mare utilitate pentru viitorul psihologiei este distincŃia potenŃial-actual. Tratarea simŃurilor începe cu definirea obiectului (practică uzuală în psihologia modernă). iar după alte secole. procesare a datelor în vederea stăpânirii raportului activ dintre organism şi mediu. Axând cogniŃia. principiul actualizării.). contrar lui Platon.Sufletul şi corpul. de aici trecând la particularităŃi. calitate de a realiza ceva. simŃirea are întâitetate în sensul că formele sensibile sunt la originea obiectelor inteligibile. de la P. gândire şi mişcare. vietate şi om. este singurul simŃ care asigură o receptare directă. Preocupat de definirea psihicului ca natură psihofizică. învăŃare-instruire. năzuinŃă spre un scop. sintagmele „potenŃa în act” şi „entitate individuală umană” se înŃeleg astăzi ca funcŃionalitate. Galperin. pe coordonate ontologice (nu există cunoaştere fără referire la corpuri). empirismul englez. Temă de reflecŃie nr. declara că „nimic nu există în intelect care să nu fi fost mai înainte în simŃuri”. Ordinea este dictată de înŃelegerea cauzală şi sistemică: simŃirea nu poate exista fără hrănire. apă etc. definesc modelul psihologic al sufletului prin conceptul de orientare. greu-uşor etc. simŃirea presupune plăcere şi durere şi pe baza lor. prima dintre acestea este o condiŃie elementară. 3 ComparaŃi concepŃia platonică despre suflet cu cea aristotelică. simŃire. în special o mai mare arie de cunoaştere şi de implicare în aşazisele „obiecte comune” (cald-rece. Aristotel face de fapt un gen de psihologie comparată şi diferenŃială la trei niveluri: plantă. o pleiadă de psihologi. Principala funcŃie sau facultate a psihicului este definită ca discernământ prin simŃire şi gândire. tipuri. I. învăŃare-dezvoltare. 18 .

PersistenŃa unor senzaŃii dă anticipaŃia sau prenoŃiunea (astăzi această cogniŃie este numită reprezentare). fiind o impresie subiectivă. Pe această bază.5 Empirismul antichităŃii În anul 307. fără a avea deci evidenŃa senzaŃiilor (de aceeale punem la îndoială şi încercăm să le verificăm prin experienŃă). apar stările emotive.1. Epistemologia lui Epicur este axată pe observaŃie şi pe interacŃiunea unor atomi. Toate acestea sunt la baza opiniilor. începând cu Renaşterea. ce pot fi adevărate sau false. viscerală. hazard. Pentru epicurieni. sufletul uman. obiectele emană nişte particule invizibile (cum este fumul sau mirosul) ce ating şi pătrund în cele cinci organe de simŃ. ştiinŃa şi prietenia sunt lucrurile cele mai de preŃ. pentru că ne eliberează de teama zeilor. iar acestea au caracter reflectoriu. devenire. ca şi cel animal. trăirea binelui şi virtuŃii. cauză şi efect. FuncŃia anticipaŃiei este formularea de judecăŃi care depăşesc experienŃa prezentă. pipăitul şi văzul excelează în certitudine. Epicur deschide o şcoală de filosofie. Anumite denaturări ale datelor simŃurilor se datoresc amestecului judecăŃilor noastre relative la obiectele redate de ele. de fiinŃă ca totalitate. utile în procedeele raŃionale: noŃiunea de existenŃă. Acest determinism reprezintă superioritatea epicureismului în evoluŃia gândirii psihologice: unitatea psihic – organism. Sunt şi prenoŃiuni generale. în fapt. ce produce senzaŃia şi gândirea. Combinarea datelor senzoriale persistente se face prin asemănare şi analogie. ExcepŃia de la caracterul obiectiv al datelor senzoriale o constituie gustul – acesta nu există în lucruri. redând realitatea autentică. morŃii şi a durerii. Dincolo şi înainte de raŃiune. Astfel. infinit. cunoaşte plăcerea şi durerea şi spontan începe s-o caute pe prima. Corectitudinea acestora poate fi dată tot de senzaŃii. 19 . determinism. MeditaŃia şi practica relative la cele două valori (știinșa și prietenia) stau în puterea oricui. izvorul continuu al vieŃii psihice. la Atena. necesitate şi libertate. Europa Occidentală. indiferent de gradul de cultură şi gen. a cunoscut şi împărtăşit epicureismul. Toate formele şi produsele cunoaşterii derivă din senzaŃii şi percepŃii. scop. deoarece un aliment poate fi plăcut pentru cineva şi dizgraŃios pentru altcineva. chiar de la naştere.

Dar. Prima abordare propriu-zis empirică asupra sufletului în antichitate a fost cea reprezentată de către Epicur 20 . sunt uşori. înseamnă că este o materie. Abordarea naturalistă a fost secondată de cea formalistă. Epicur crede că nu poate exista în afara corpului. Scopul cunoaşterii de orice fel este realizarea liniştei sufleteşti şi a fericirii. fiind ca un fel de organ al acestuia. atomii sufletului.Memoria este păstrarea şi organizarea datelor senzoriale şi ale experienŃei. parte a corpului. pentru că simte şi acŃionează. deosebit de mobili şi răspândiŃi în tot corpul. ConcepŃiile despre suflet au apărut în medicină. Despre om. Totuşi. Atributul esenŃial al sufletului este scopul. Despre suflet. a imaginat o întreagă antropogeneză: natura a făcut nenumărate experienŃe până ce a ajuns să aşeze atomii într-o formă perfectă. în cadrul concepŃiilor filosofice considerate clasice în abordare filosofică antică. asemănători cu ai focului. Rezumat Primele teoretizări asupra sufletului în gândire antică au fost inserate în cadrul unor concepŃii cosmologice – gândirea greacă naturalistă. Natura materială a sufletului este acceptată ca alternativă a vidului: nu există nimic altceva decât materie şi vid.

MODUL II DE LA ANTICHITATE LA PARADIGMELE GÂNDIRII PSIHOLOGICE MODERNE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile abordărilor filosofice. considerat un teolog remarcabil valorifică în folosul teologiei distincŃia aristotelică dintre suflet şi spirit (sau suflet vital şi suflet raŃional). Sfântul Augustin este considerat un precursor al metodei introspecŃiei. SubstanŃa sufletului este necorporală. FiinŃa umană are un suflet raŃional care se serveşte de un trup terestru şi muritor. Thomas d’Aquino (1227-1274). simŃurile şi este considerat însuşi principiul acŃiunii. spirituală şi apropiată de substanŃa divină. 21 . memoria şi voinŃa. Incursiunea în universul interior al sufletului este o metodă prin care pot fi cunoscute cele trei manifestări ale acestuia: gândirea. Se converteşte la creştinism iar cartea sa “Confesiuni” stă mărturie pentru sinceritatea şi fineŃea analizei psihologice. Sfântul Augustin este interesat cu precădere de cunoaşterea sufletului. ştiinŃifice şi psihologice au „pavat” drumul psihologiei către paradigmele moderne ale acesteia Obiectivele modulului: La finalul acestui modul cursanŃii trebuie: • • Să poată prezenta principalele abordări care s-au derulat din antichitate până în momentul constituirii psihologiei ca ştiinșă autonomă Să diferenŃieze principalele „dispute” care s-au purtat în această perioadă asupra diverselor teme relevante pentru consituirea psihologiei ca ştiinŃă 1. 1 Desoperirea introspecŃiei şi problema conştiinŃei Sfântul Augustin (354-430) s-a născut în nordul Africii într-o provincie romană. celălalt pe Dumnezeu. Considerat un adevărat Platon al creștinătășii. Acesta coordonează corpul. unul deservind corpul.

1 ConsideraŃii introductive Spiritul timpului (Zeitgeist) care a dominat Mecanicism secolul al XVII-lea este terenul pe care noii psihologie (psihologia ştiinŃifică) avea să se nască. 1.curente filosofice şi dezvoltări ştiinŃifice hotărâtoare 1.Acesta operează o extindere a sferei spiritualului şi la senzaŃii explicându-le prin transferul de corpusculi materiali de la obiecte la organele de simŃ. Sintagma „organism care gândeşte” a fost înlocuită cu „subiect care gândeşte”. mircrometre ect). Acestaă idee îşi are originea în fizică care s-a numit la început filosofie naturală. În aeastă perioadă cuceririle şi metodologia ştiinŃei s-au dezvoltat mână în mână cu dezvoltările tehnologice. ci cu divinitatea. Mecanicismul ca orientare este rezultatul muncii fizicianului englez Galileo Galiei (1564–1642) şi a matematicianului şi fizicianului englez Isaac Newton (1642–1727). Problema conştiinŃei a fost tematizată din perspectivă teologică: psihicul nu mai Temă de reflecŃie nr. Thomas d’Aquino o înlocuieşte cu cea dintre „conştiinŃă (subiect) şi obiect”. Dacă Aristotel avea în vedere în De anima relaŃia organism – obiect. Conform acesteia toate procesele naturale pot fi determinate mecanic şi pot fi explicate prin legile fizicii şi ale chimiei.2. ceasuri cu pendulă. S-a reuşit pentru prima 22 . Implicit această nevoie imperioasă de a măsura a fost însoŃită de inventarea a numeroase aparate de măsură (barometre. descrierea şi măsurarea. ObservaŃia şi experimentarea au devenit trăsături distinctive ale ştiinŃei alături de măsurare. ConcepŃia mecanicistă este forŃa contextuală fundamentală care a caracterizat această perioadă. 1 De ce credeŃi că e importantă schimbarea terminologică de la suflet şi/sau organism care gândeşte la conştiinŃă care gândeşte? deservea viaŃa de relaŃie cu lumea obiectivă.2 Precursori ai psihologiei ştiinŃifice. Pentru fiecare fenomen era cercetat se încerca definirea.

Imaginea mecanică a fiinŃei umane a pătruns în literatură secolului XIX şi începutul secolului XX (de exemplu cărŃile pentru copii scrise de Frank Baum şi pe baza cărora ulterior a apărut filmul Vrăjitorul din Oz). construite la acea dată. Treptat această perspectivă a devenit Determinism deterministă (se credea că universul este asemeni unui ceas pus în funcŃiune de către divinitate şi care odată pornit funcŃionează fără intervenŃie externă. Acest pas a fost mijlocit de obiceiul prezent în acea perioadă de a construi “jucării” automate. oamenii de ştiinŃă şi filosofii au început să ReducŃionsim privească acest instrument ca pe un model al funcŃionării universului. China care a excelat în construcŃia acestora) se pare că în epocă a fost considerată o invenŃie. arabe care descriu construcŃia atuomatelor.cu alte cuvinte totul. ligament sau parte a corpului responsabile.dată o măsurare precisă a timpului iar construirea ceasurilor de toate mărimile (inclusiv cele de buzunar) se părea că a devenit o Metafora ceasornicului prioritate. De la înŃelegerea universului folosind metafora unui mecanism precum ceasul la înŃelegerea funcŃionării psihicului uman în aceeaşi termeni nua fost decât un pas de făcut. 23 . Astfel. Deşi ideea automatelor nu era nouă (există manuscrise greceşti. oamenii de ştiinŃă au început să popularizeze noŃiunea de reducŃionism. în ceea ce priveşte funcŃionare auniversului este prestabilit). predicibilităŃii şi preciziei ceasului. sau de ex. Astfel. O altă idee fundamentală care a dominat gândirea acestei perioade este aceea că universul asemeni unui ceas poate Temă de reflecŃie nr. Datorită regularităŃii. este cântăreŃul cu flautul de dimensiunile unui om normal care a fost construit în aşa fel încât mişcările sale prin care acesta scoate sunetele la flaut erau executate de o parte mecanică care reproducea fidel fiecare muschi. 2 De ce credeŃi că analogia cosmos /om -mecansim (ceas) a prins atât de bine în această perioada respectivă? fi înŃeles dacă examinăm componentele sale. Printre cele mai celebre mecanisme de acest tip. în funcŃionarea universului a început să se folosească metafora ceasornicului.

În psihologie această problemă se intitulează dualitatea psihologico-fizică. Se observă aşadar influenŃa spiritului mecanicist al epocii asupra gândirii sale. 24 . Tema2 Problema interacŃiune minte-corp.2 ContribuŃia lui René Descartes la apariŃia psihologiei moderne Despre acest gânditor se poate afirma că a inaugurat era psihologiei moderne.Temă de reflecŃie nr. Legătura dintre cele două instanŃe era gândită asemeni relaŃiei dintre un păuşar şi marioneta pe care o manevrează (păuşar fiind bineînŃeles mintea). Spre deosebire de înaintaşii săi gânditorul francez a formulat ideea existenŃei unei interacŃiuni între cele două instanŃe. Această abordare a mişcării involuntare este considerată o concepŃie timpurie a reflexului.2. Se pare că pe vremea când locuia la Paris era fascinat de automatele care populau grădinile pariziene (acŃionate de pompe de apă). Probabil că observând faptul că mişcările acestora sunt generate din afara lor (presiunea apei) i-a venit ideea că şi în cazul omului pot exista mişcări involuntare la nivelul corpului. Înainte de Descartes această problemă a frământat minŃile multor gânditori iar teoria cea mai populară era aceea că interacŃiunea minte corp este unidirecŃională (mintea poate influenŃa coprul dar corpul nu poate influenŃa mintea). Tema 1 Natura corpului Descartes a încercat să explice funcŃionarea fiziologică a corpului în termenii fizicii. După publicarea concepŃiei sale. 3 DescrieŃi o abordare psihologică determinism şi materialism modernă folosind termenii: 1. Vin să suŃină această afirmaŃie câteva teme de referinŃă pentru psihologia modernă pe care Descartes le-a tratat (contând bineînŃeles modul în care acesta a făcut-o). Descartes a fost urmat de o mare parte dintre filosofi şi oameni de ştiinŃă.

Ideile înnăscute nu sunt obŃinute în urma acŃiunii mediului extern asupra simŃurilor. ”Oamenii nu pot stăpâni natura decât supunuându-se legilor ei”. Ideile derivate sunt acelea care se formează în urma acŃiunii directe a stimulilor asupra organelor de simŃ. SoluŃia găsită de Descartes şi anume aceea de a consiera creierul locul în care are loc această interacŃiune a fost confirmată ulterior în psihologie. comparaŃiei. Cea mai cunoscută lucrare a lui Bacon. „ A cunoaşte cu adevărat înseamnă a cunoaşte prin cauze”.2. F. observaŃiei şi experimentului. ideea de infinit. Cele mai cunoscute aformise ale sale sunt următoarele ”ŞtiinŃa este putere”. Francis Metoda inductivă Bacon (1561–1626) considerat iniŃiatorul empirismului şi senzualismului modern şi-a asumat sarcina elaborării unei metode noi care să favorizeze cunoaşterea ştiinŃifică. Printre acestea Descartes enumeră idea de Dumnezeu.Deorece în concepŃia sa spiritul era considerat imaterial o problemă dificilă de rezolvat era aceea de a găsi modalitatea prin care ceva imaterial comunică cu ceva material. Tema 3 Doctrina ideilor Mintea umană produce două tipuri de idei: înnăscute şi derivate (dobândite). a fost publicată în 1620 şi este o replică Organonului arsitotelic. „Novum Organum”. Această teorie a ideilor înnăscute este importantă deoarece a suscitat opoziŃia filosofilor empirişti şi a psihologilor care au o perspectivă empiristă asupra cunoaşterii. 1. Bacon a fost printre primii teoreticieni care a considerat că cunoaşterea ştiinŃifică oferă oamenilor de ştiinŃă posibilitatea de de a prezice şi controla luma naturală 25 . ce înseamnă noul instrument al minŃii. Bacon pune bazele metodei inductive caracterizată prin folosirea analizei. ideea de perfecŃiune.3 Empirismul englez Filozofia empirică consideră că observaŃia şi experienŃa sunt mai importante în cunoaşterea umană decât raŃiunea.

Astfel. Aceste credinŃe se formează prin învăŃare asociativă care este accidentală. Întrebarea fundamentală care condensează principalele preocupări ale acestuia poate fi redată astfel: Cum cunoaştem şi de unde vine cunoaşterea? Filosoful englez combate teoria ideilor înăscute afirmând în celebra sa lucrare „Eseu asupra intelectului omenesc” că toate cunoştinŃele provin din Tabula rasa experienŃă. percepŃia adâncimii nu este o simplă experienŃă senzorială ci o asociaŃie de idei care trebuie învăŃată. Hume sunt: „Tratat asupra naturii umane” şi „Eseuri privind înŃelegerea umană”.John Locke (1632-1704) este considerat cel mai important succesor al lui Bacon. dat fiind faptul că retina umană este bidimensională. pentru a ajunge la percepŃia adâncimii omul combină senzaŃiile vizuale pe care le obŃine de-a lungul experienŃei în încercarea de a vedea obiecte la distanŃe diferite cu mişcările pe care acesta le face în mod frecvent în încercarea de a vedea obiectele mai de aproape. Hume şi bazat pruncipiile cunoaşterii pe două forme ale acesteia: impresii şi idei. Abordarea lui David Hume (1711-1776). Empriştii englezi şi senzualiştii francezi care îi vor urma vor fi mai preocupaŃi de principiile asociaŃioniste. George Berkeley (1685-1753) cunoscut mai ales pentru dictonul : “esse est percipi” (a fi înseamnă a fi perceput) a accentuat într-atât rolul rolul experienŃei în cunoaşterea lucrurilor încât lumea reală este de fapt lumea subiectivă. Astfel. Ideile complexe se formează prin asocierea ideilor simple. Ele includ senzaŃii. Impresiile conŃin în interiorul lor o forŃă considerabilă. Vom prezenta în continuare felul în care Berkeley a expllicat percepŃia adâncimii. este considerată una dintre cele mai bogate şi mai radicale concepŃii de filozofie empirică. Berkeley a aplicat principii asociaŃioniste pentru a explica felul în care oamenii reuşesc să cunoască obiectele din lumea reală. Urmând calea empirismului său radical pentru a aborda cunoaşterea. 26 . Locke apare o teorie asociaŃionistă pe baza căreia acesta explică formarea credinŃelor false. Astfel.Cele mai importante lucrări ale lui D. În scrierile lui J. la naştere sufletul uman este ca o foaie ală de hârtie (tabula rasa): „În intelect nu exsită nimic care să nu fi fost înainte în simŃuri”.

ca o singură notă clară. dorinŃa şi speranŃa derivă din plăcere. Caracterul şi abilitatea cognitivă sunt rezultatul unui proces educaŃional adecvat. “Analiza fenomenului mintii umane” (1829) prezintă o abordare mecanică a proceselor mentale. Ordinea 27 . Amintirea unui gust la 30 de minute după masă constituie o idee. Ideile sunt imagini mai slabe ale impresiilor. în acest caz fiind o amintire mai palidă a impresiei originale. Hume credea că emoŃii precum bucuria. legea contiguităŃii (când ne gândim la un obiect avem tendinŃa să ne amintim de obiectele care au fost experienŃiate în acelaşi loc şi timp – de exemplu când ne gândim la un cadou ne reamintim uşor persoana care ni l-a oferit) şi legea cauzei şi a efectului. . Astfel. ConcepŃia sa despre emoŃii are la bază ideea că toate trăirile afective sunt întemeiate pe durere şi plăcere. o culoare etc. gust. James Mill încearcă să explice complexitatea vieŃii psihice pornind de la senzaŃii şi de principiul asocierii acestora. Teoria asociaŃionistă formulată de Hume se bazează pe următoarele trei legi: legea asemănării) gîndurile noastre trec mai uşor de la o idee anume la una similară (când ne gândim la un prieten ne este uşor să ne gândim şi la ceilalŃi pritenei). CredinŃele. fie între idei. sau complexe. AsociaŃia se produce fie între senzaŃii. Această din urmă lege este considerată cea mai importantă dintre legile asocierii. dispreŃul şi frica derivă din durere. pot avea de exemplu un gust.pasiuni (motive) şi trăiri afective. James Mill (1773-1836) consideră senzaŃia ca singurul element primordial şi asociaŃia ca singurul principiu de organizare a vieŃii psihice. aşa cum am putea întâlni când răspundem simultan la culoare. amintirile şi experienŃele – chiar şi scopurile şi preferinŃele estetice – toate se fundamentează pe asociere sau condiŃionare. AsociaŃia este un fenomen general şi toată viaŃa noastră psihică poate fi considerată ca un şir de imagini sau de sentimente. Gânditorul englez a fost preocupat de încercarea de a-şi demonstra experimental afrimaŃiile folosindu-se de cea ce s-ar putea numi anecdote sau Legi ale asociaŃiei demonstraŃii. Cea mai cunoscută lucrare psihologică a lui Mill. miros şi simŃ la un obiect precum mărul. Hume a arătat că impresiile sau ideile pot fi simple. în timp ce enervarea.

Analiza lui James Mill tinde să arate că sentimentele cele mai puternice nu sunt decât nişte agregate formate prin juxtapunerea sau prin fuziunea unor sentimente simple. ideile fenomenelor asemănătoare tind să se prezinte împreună în spirit. Plăcerea şi durerea sunt cele două afecte primitive. 2. J. e firesc ca ordinea ideilor să derive din cea a senzaŃiilor. simŃim teama. simŃim speranŃa. timp. Când un sentiment de durere e conceput ca viitor. a noŃiunilor de asemănare şi de diferenŃă. de antecedent şi consecvent. simŃim tristeŃea.sincronică a două relaŃii simultane este ordinea în spaŃiu. mişcare şi infinit. când suntem siguri că va avea loc simŃim bucuria. fără a fi siguri că va avea loc. când două impresii sau idei au fost percepute simultan sau în succesiune imediată. John Stuart Mill (1806-1873) introduce în Anglia pozitivismul lui Auguste Comte. fără a fi sigur. Tot asociaŃia explică formarea ideilor noastre despre obiectele din realitatea exterioară. Legea asociaŃiei în concepŃia sa reprezentă cea mai generală lege a fenomenelor psihice şi este instrumentul de cercetare predilect al psihologiei. sau indiferente. Chiar un sentiment aşa de normal şi de general cum este dragostea părinŃilor pentru copiii lor se explică în ultimă analiză prin procesul de asociaŃie. Plăcerea şi durerea au cauze imediate sau îndepărtate. ca şi cele de spaŃiu. când suntem siguri că se va produce. Durerea şi plăcerea produc ideea de durere şi plăcere. EmoŃiile complexe provin din emoŃii simple pe calea asociaŃiei. raportul anterior posterior între două fenomene e ordinea în timp.Mill consideră ca fiind legi ale asociaŃiei Legi ale asociaŃiei următoarele: 1. Ordinea succesivă. formarea ideilor generale. Când ideea unui sentiment de plăcere e concepută ca viitoare. 28 . EmoŃiile şi actele de voinŃă sunt supuse şi ele legilor asociaŃiei. una tinde să aducă în conştiinŃă pe cealaltă.St. Cum ideile noastre derivă din senzaŃii. Toate senzaŃiile noastre sunt agreabile sau dezagreabile.

ContribuŃia empirismului la instituirea psihologiei ca ştiinŃă Odată cu formularea principiilor empiriste moderne mulŃi filosofi care au urmat şi-au reconsiderat metodele de investigaŃie acestea devenind atomiste. Comte care respinge filosofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii. De reŃinut principiile fundamentale ale empirismului: • procesele senzoriale au un rol primar în cunoaştere • analiza experienŃei conştiente împrâind-o în elemente constitutive Sinteza acestor elemente prin asociere rezultând astfel procese mentale complexe • centrarea pe procesele conştiente 1.2. pe la jumătatea secolului al XIX-lea erau puse bazele teoretice pentru o ştiinŃă a psihicului uman. Astfel. Acest fapt avea să se întâmple în curând datorită fiziologiei care au furnizat un model experimental menit să dea naştere noii psihologii. J. inferenŃial metafizic este respins de către pozitivism. Ceea ce îi liseşte deocamdată ca să fie o ştiinŃă exactă este lipsa înŃelegerii funcŃionării legilor secundare prin care am putea determina cum anume indivizii vor acŃiona în circustanŃe precise. În locul unei viziuni unificatoare care se centrează pe probleme irezolvabile pozitivismul reclamă centrarea pe fapte care sunt observabile în mod obiectiv.Auguste Comte (1798–1857) Pozitivismul este un curent filosofic iniŃiat de A.4 Pozitivismul . Mill considera că ştiinŃa minŃii se poate dezvolta astfel încât să ajungă la predicŃia comportmaentlor umane.În ceea ce priveşte contiguitatea acesta este de două feluri: sprin imultaneitate şi succesiune imediată. De ceea ce avea nevoie psihologia pentru a transpune în realitate aceste principii teoretice fundamentale era o metodă ştiinŃifică pe măsură: experimentul.caracterizat prin folosirea unor explicaŃii de factură bazate pe superstiŃii şi misticism 29 . mecaniciste şi pozitiviste. Comte considera că există trei stadii ale dezvoltării concepŃiilor dintr-o societate: Stadiul teologic. A. Tot ceea ce este speculativ. S. SenzaŃia este considerată fenomenul psihic elementar.

5 Constiuirea biologiei ca disciplină ştiinŃifică La mijlocul secolului al XVIII-lea Carl von Linne a propus prima clasificare a platelor şi animalelor. predicŃia şi controlul acestora. 4 DescrieŃi o abordare psihologică modernă folosind termenul pozitivism demers care doreşte să fie luat în serios ci o necesitate.2. Acestuia i se potriveşte maxima “A şti înseamnă a prevedea pentru a putea”. iar în consens cu aceasta cunoaşterea pozitivă este cunoaşterea eficientă. pozitivismul a accentuat importanŃa pe care orice disciplină ar trebui să o acorde demersului ştiinŃific. În aceeaşi perioadă B. cel mai înalt în care obiectivulele majore sunt: descrirea fenomenelor. Lamrck avansează ipoteza evoluŃionistă şi cea aînrudirii tuturor organisemlor vii. Încrederea în ştiinŃă nu mai este o opŃiune pentru orice Temă de reflecŃie nr. Acest stadiu al pozitivismului este considerat de către Comte stadiul maturităŃii inteligenŃei umane. Impactul darwinismului în psihologie este atestabil cel puŃin prin următoarele cîteva aspecte pe car ele semnalăm în continuare: a) definirea psihicului ca rezultat al unui proces evolutiv natural b) impulsionarea dezvoltării psihologiei comparate c) impulsionarea studiului dezvoltării copilului 30 . Aceste două ipoteze au fost completate de către Charles Darwin (1809-1882) cu ipoteza strămoşului comun şi cea a selecŃiei naturale. Stadiul ştiinŃific. esenŃe cauze sau legi care nu pot fi verificate (observate). 1.Stadiul metafizic . Prin promovarea întâietăŃii şi superiorităŃii demersului ştiinŃific. Lamark impune termenul de biologie.caracterizat prin folosirea unor explicaŃii care apelază la principii . La începutul secolului al XIX-lea perfecŃionarea microsocului a permis evidenŃierea unor asemănări în dezvoltarea embrionară a organismelor.

Descoperirea acestor relaŃii a dus la aflarea unei modalităŃi de înŃelegere a proceselor psihice.2. În 1861 Paul Broca a folosit metoda clinică în cercetarea creierului care presupune investigarea anumitor funcŃii creierului uman după instalarea morŃii unui pacient cu anumite tulburări care fac obiectul investigaŃiei. psihologiei. Împreună cu fratele său a descoperit inhibarea inimii ca urmarea a stimulării zonei periferice a nervului. Fritsh şi E. În 1870 G. Important de reŃinut din perspectivă istorică: Weber a scris prima Formulă care descrie legătura între lumea fizică şi cea psihologică formulă prin intermediul căreia se face legătura între lumea fizică şi cea psihologică: ∆S ──= K S 31 . a ajuns să desopere o legătură între părŃi ale creierului şi ale sistemului nervos. Fiziologia-psihofizica.6. În 1826 Weber şi-a concentrat eforturile în studiile asupra simŃurilor pielii şi a muşchilor. O ştiinŃă a minŃii a devenit posibilă. Astfel. Începuturile formale şi sistematice ale psihofizicii se găsesc în lucrările psihologului german Ernst Heinrich Weber (1795-1878) şi ale fizicianului-filozof Gustav T. Marshal Hall (1790-1857) a realizat primele investigaŃii sistematice asupra mişcării la animalele care au fost decapitate.primul laborator de psihologie experimentală* Cercetarea fiziologică a avut o contribuŃie decisivă la transfomarea psihologiei în ştiinŃă experimentală. Hitzig introduc metoda stimulării electrice pe care folosind-o au descoperit că acesta produce răspunsuri motorii. Termenul de psihofizică se referă la studiul relaŃiei care se stabileşte între proprietăŃile fizice ale stimulilor şi efectul psihologic al acestora în plan subiectiv intern.1. fizicii şi biologiei. Fechner (1801-1878). Ernst Heinrich Weber(1795-1878) şi-a desfăşurat cercetările în domeniile anatomiei. Un continuator al acestuia Pierre Fluorens (1794-1867) a distrus sistematic anumite părâi din creierul şi măduva spinării la anumite animale pentru a localiza şi desoperi funcŃii ale sistemului nervos. În urma acestor cercetări a demonstrat că experienŃa subiectivă a individului nu corespunde caracteristicilor stimulilor prezentaŃi într-un anumit experiment.

În urma cercetărilor. lucrare considerată de importanŃă majoră pentru psihologie. iar metodele dezvoltate de Fechner au devenit metode fundamentale ale psihologiei. 32 . cât şi de cel ştiinŃific. Evenimentele psihologice pot fi studiate în relaŃie cu valorile măsurabile ale stimulilor. publică „Vorschule der Aesthetic” în care tratează abordarea experimentală a judecăŃilor estetice.Unde: S= cantitatea de stimul deja existentă ∆ S= cantitatea de stimul ce trebuie adăugată pentru a provoca o diferenŃă sesizabilă K= constantă Weber a pătruns într-o lume considerată de alŃii ca fiind imposibilă. Fechner publică lucrarea „Elemente de psihofizică”. ImportanŃa metodelor psihofizice vine din aplicabilitatea lor la o varietate de probleme. Fechner a descoperit că există o relaŃie cuantică între stimuli şi senzaŃii ajungând la concluzia că orice creştere conştientizată a intensităŃii stimulului în plan psihic este determinată de nivelul stimulării din plan fizic Testarea legilor lui Weber şi Fechner în laboratoarele de psihologie ale vremii a dus la construirea gradaŃiilor senzoriale. procesele psihice putând fi cuantificate. cum ar fi cea a decibelilor pentru a se înregistra valorile tonalităŃilor auditive. fapt pe care Immanuel Kant îl declarase imposibil de realizat. Aceste două lucrări au contribuit la formarea psihologiei ca ştiinŃă. Hermann Von Helmholtz (1821-1894) a fost unul dintre cei mai importanŃi oameni de ştiinŃă şi inventatori ai secolului al XIX-lea având contribuŃii importante în fizică. şi fiziologie. psihologie. În 1860. Gustave Theodor Fechner (1801-1878) a fost interesat atât de domeniul filozofiei. iar în 1876. Metodele construite de Fechner au devenit parte integrantă a metodologiei psihologiei experimentale.

Primul laborator de psihologie experimentală. Wundt a reuşise să pună bazele laboratorului de psihologie de la Leipzig. El considera că toate modificările survenite în organism pot fi explicate prin intermediul legilor fizice. 33 .Helmholtz a respins ideea că forŃele vitale ale energiei misterioase influenŃează procesele fizice sau psihice. Din punct de vedere conceptual şi metodologic psihologia ca disciplină ştiinŃifică de sine stătătoare a fost fundamentată de către Weber. se realizaseră deja primele experimente şi într-un timp foarte scurt Wundt şi câŃiva studenŃi ai săi deveniseră subiecŃii acestor cercetări. Dar rolul lui Wundt este decisiv în parcurgerea unui drum dificil pe care psihologia a pornit: legalizarea şi instituirea acesteia ca ştiinŃă. Psihologia.actul de naştere al psihologiei ca ştiinŃă autonomă Wilhelm Maximilian Wundt (1832-1920) considerat „părintele” psihologiei experimentale moderne înfiinŃează în anul 1879 la Universitatea din Leipzig primul laborator de psihologie experimentală. energia totală pe o anumită perioadă de timp fiind legată de modul în care organismul metabolizează mâncarea. la rândul ei era fundamentată în fizică şi chimie. Până în decembrie 1879. Apoi au urmat volumele seriei clasice: Principii de psihologie fiziologică. aptitudinile organizatorice şi entuziasmul necesare pentru a transforma psihologia de până atunci într-o ştiinŃă unanim acceptată şi recunoscută. Două dintre cele mai importante cărŃi ale sale se intitulează ContribuŃie la o teorie a percepŃiei senzitive (1868) şi Studii asupra Psihologiei umane şi animale (1863). Fechner şi Helmholtz. Helmholtz considera că legea conservării energiei se aplică organismelor vii la fel ca şi fenomenelor fizice şi nu există aşa zise energii necunoscute care să activeze organismul uman. în viziunea lui Helmholtz avea bază în fiziologie care. Demonstrează că o simplă contracŃie a muşchilor poate genera o creştere subtilă a temperaturii. Wundt a avut viziunea. talentul. În 1879. O mare parte din echipamentul iniŃial a fost procurat chiar de el însuşi.

Nu trebuie considerat însă că toate acŃiunile noastre sunt libere. În cartea sa Principii de psihologie fiziologică Wundt abordează problema evoluŃiei funcŃiilor psihice. Wundt a clarificat acest lucru în Etică (1892/1901) spunând: „pentru a putea fi liber. Viziunea lărgită a lui Wundt în privinŃa psihologiei a fost demonstrată de varietatea de metode folosite în cercetările experimentale. În opinia lui. o acŃiune trebuie să fie voluntară”. el a recunoscut metodele istorice utilizate în arheologie şi geologie. printre care se numără şi metoda observaŃiei De asemenea. voinŃa nu reprezintă o condiŃie suficientă pentru libertate. Psihologia voluntaristă pune accent pe cauzalitatea psihologică. Wundt a pus mare accent pe măsurători precise şi pe validitatea rezultatelor. Wundt nu a exclus influenŃa anumitor materiale subliminale sau existenŃa unor cauze biologice care influenŃează luarea deciziilor. demonstrând că mişcările voluntare. psihologia studiază acele experienŃe şi comportamente implicate în procesul de adaptare la mediu.Ultimii ani din viaŃă şi i-a dedicat studiului psihologiei socioculturale. Este adevărat că o importantă parte din studiile de laborator pentru care este cunoscut. Voluntarism Numele pe care Wundt l-a preferat pentru întreg sistemul era cel de voluntarism. El specifică că voluntarismul nu este acelaşi lucru cu liberul arbitru. O altă caracteristică a viziunii lui Wundt asupra filozofiei şi psihologiei este spectrul larg al acesteia. pag 28). personalitate şi psihologia socială. fiind autorul a zece volume cuprinzând dezbateri pe teme de antropologie. se bazează pe metoda introspecŃiei. În opinia lui originea proceselor psihice este de fapt aceeaşi cu originea vieŃii în sine. dar Wundt a fost deschis în a recunoaşte şi a folosi şi alte metode. psihologia criminalisticii. Într-un anume sens Wundt dă întâietate experienŃei şi acelor forŃe care influenŃează procesul decizional. psiholingvistică. 34 . spre deosebire de reflexe şi funcŃii vegetative sunt variate pentru a se adapta diferitelor condiŃiilor şi sunt conectate la simŃurile deja dezvoltate (Wundt 1910/1969. În munca sa de laborator. El considera că limitele inferioare ale funcŃiilor psihice sunt evidenŃiate prin intermediul mişcărilor voluntare. psihologia religiei.

Cercetările desfăşurate de Wundt în laborator au fost limitate în funcŃie de capacitatea echipamentului existent la momentul respectiv. Asocierile se realizează ca urmare a răspunsul imediat la anumiŃi stimuli din mediul înconjurător. se referă în general la combinări care pot veni din memorie sau din asocieri anterioare. El a notat că termenul general percepŃie se referă la combinările dintre impresia exterioară de simŃuri (un obiect de o anumită culoare şi formă poate fi numit măr). Cu ajutorul metodei introspecŃiei. Wundt (1912/1973) spunea că în memoria involuntară. Rareori se întâmplă ca emoŃiile să fie izolate. percepŃia. apercepŃiile. recoltă. Deci. O simplă serie de cuvinte cum ar fi şcoală. În plus faŃă de senzaŃii există percepŃii şi idei. percepŃia şi gândirea. Teoria tridimensională a emoŃiei. casă. În conştiinŃa copilului ele nu formează un tot unitar”. Aceasta poate avea efecte de excitaŃie sau inhibiŃie. tare. asocierile. lung. ideile. Wundt a fost interesat şi de emoŃii. imaginaŃia. excitare şi linişte. O idee. pământ. Asocierile şi apercepŃiile sunt exemplifiate de distincŃia între memoria voluntară şi memoria involuntară. Scopurile laboratorului erau destul de modeste. Anumite senzaŃii sunt rezultate ale unor emoŃii specifice. Wundt a problematizat veridicitatea distincŃiei între idee şi percepŃie. a construi. Wundt a descoperit că stimularea simultană a nervilor adiacenŃi are efecte mixte asupra activităŃii de reacŃie. Sunt posibile diferite combinări. durere ilustrează exemple de asocieri. Wundt a identificat 3 dimensiuni fundamentale ale emoŃiilor: plăcere şi durere. Wundt a definit senzaŃia ca element al conştiinŃei. În plus faŃă de problema conceptelor cognitive cum ar fi senzaŃia. EmoŃiile sunt cuprinse în cadrul proceselor psihice mai complexe. grădină. cuvintele sunt „legate unele de altele prin simpla asociere. a vedea. pietre. Aşa numitele emoŃii de bucurie sau speranŃă reprezintă emoŃii plăcute având un 35 . ploaie. cum ar fi apercepŃia. considera că emoŃiile nu trebuie neglijate în cercetarea ştiinŃifică deoarece ele sunt implicate şi în alte procese psihice cum ar fi memoria. relaxare şi încordare. o anumit senzaŃie poate fi plăcută sau energizantă sau plăcută şi relaxantă. ele se combină şi formează un tot unitar. dar cercetarea ştiinŃifică nu puteau fi compromisă. moale. a se mişca.

anume conŃinut cognitiv. Frica sau mânia pot reprezenta emoŃii de încordare, neplăcute care au, de asemenea, un anumit conŃinut cognitiv. Sub îndrumarea lui Wundt laboratorul a cunoscut o dezvoltare deosebită devenind model pentru alte universităŃi din lume.

Temă de reflecŃie nr. 5 AduceŃi trei argumente în favoare ideii că psihofizica a vut un rol hotărâtor în dezvoltarea psihologiei ca ştiinŃă

36

MODUL 3 PRIMELE ŞCOLI PSIHOLOGICE STRUCTURALISMUL ŞI FUNCłIONALISMUL

Scopul

modulului:

Familiarizarea

studentului

cu

caracteristicile

fundamentale ale celor două şcoli psihologice Obiectivele modulului: La finalul acestui modul cursanŃii trebuie:
• Să poată prezenta comparativ principalele angajamente teoretice ale celor două şcoli psihologice Să poată prezenta rolul celor două şcoli în psihologie

1. Structuralismul

3.1 Structuralismul * Edward Bradford Tichner (1867-1927) discipol al lui Wundt, a adus psihologia experimentală ştiinŃifică în Statele Unite. Prin urmare, există similitudini între psihologia lui Wundt şi cea a lui Titchner, dar există şi anumite diferenŃe. După formarea laboratorului de psihologie experimentală la Leipzig, a existat o creştere considerabilă a interesului pentru această nouă disciplină. În câŃiva ani, existau deja noi cursuri, laboratoare, şi programe doctorale atât în Europa cât şi în Statele Unite ale Americii. Titchner şi-a denumit sistemul său teoretic structuralism. Asemănător altor sisteme, structuralismul a îmbrăŃişat o metodologie specifică, a elaborat definiŃii şi a propus soluŃii. Titchner a evidenŃiat legături între ştiinŃele exacte şi psihologie. DorinŃa sa era de a conferi statul de ştiinŃă psihologiei pe modelul celorlalte ştiinŃe. ŞtiinŃa, conform părerii lui Titchner, are la bază experienŃa. Fără experienŃă nu există cunoaştere. ŞtiinŃa caută permanent răspunsuri la trei întrebări: ce, cum şi când? Prima problemă a psihologiei a fost să identifice elementele fundamentale ale experienŃei, la fel cum prima sarcină a ştiinŃelor exacte a fost identificarea elementele bazale. Cea de-a doua sarcină este să descrie modalităŃile prin care se combină acele elemente.
37

Criteriile observaŃiei ştiinŃifice

Metodologia psihologică în viziunea lui Titchner, nu ar trebui să fie diferită faŃă de metodele utilizate de celelalte ştiinŃe. Toate cercetările încep cu observarea

fenomenelor considerate obiect de studiu pentru o anumită ştiinŃă. Pentru ca o observaŃie să fie ştiinŃifică, este important ca aceasta să poată fi izolată, variată şi repetată. De exemplu, stimularea unui anumit bloc receptor situat pe limbă cu o anumită substanŃă, poate produce un răspuns specific. Poate că subiectul declară că a simŃit un gust dulce. Să presupunem că receptorul poate fi izolat, substanŃa poate fi variată şi răspunsul poate fi izolat iar stimulul poate fi repetat. ObservaŃia, în acest caz, este o variantă a introspecŃiei, dar în viziunea lui Titchner, nu trebuie ca aceasta să fie văzută ca fiind total diferită de introspecŃie. De vreme ce metoda lui Titchner se limita la introspecŃie, s-ar putea crede faptul că psihologia în viziunea lui, avea un spectru limitat. IntrospecŃia a fost acuzată că arată în mod superficial elementele minŃii individuale şi că suntem prinşi într-un anume solipsism. Titchner cunoştea această problemă şi a încercat să diversifice metodele folosite în studiul fenomenelor psihice. Titchner considera că psihologii trebuie să realizeze numeroase analogii. Deşi noi avem acces direct doar la experienŃa noastră, un anume tip de comportament (expresia de frică) la altă persoană se poate interpreta în baza propriei noastre experienŃe cu acel comportament. Viziunea sa asupra spectrului psihologiei, era atunci mult mai largă decât ce ar putea deriva dintr-o definiŃie a sa a psihologiei ca experienŃă umană dependentă de experienŃele individului. În timp ce sistemul lui Titchner evolua, el a devenit conştient de importanŃa studiului diferitelor tipuri de conştiinŃe. Titchner considera procesele mentale drept „ferestre” ale minŃii. În primul rând, Titchner a dorit să identifice elementele care stăteau la baza fiecărui simŃ în parte. Deşi studiul simŃurilor a ocupat un loc central în sistemul lui Titchner, el şi-a îndreptat atenŃia înspre alte două procese: imaginile şi trăirile afective. SenzaŃiile au fost privite ca elemente ale percepŃiei, în vreme ce imaginile ai fost privite ca elemente ale ideilor, amintirilor şi gândurilor. Afectele au fost tratate ca procese elementare ale emoŃiilor.

38

Pe lângă clasificarea şi identificarea elementelor constitutive simple, Titchner, considera că e necesar ca psihologul să descopere atributele proceselor elementare. De exemplu, el remarcase că toate senzaŃiile au cel puŃin patru atribute: calitate, intensitate, claritate, durată. Calitatea este cea mai importantă proprietate a senzaŃiilor- salitatea, dulceaŃa, roşeaŃa, etc. Intensitatea se referă în mod simplu la faptul că senzaŃia există cu o anume cantitate şi putere. Claritatea se referă la gradul de distingere sau transparenŃă a unei senzaŃii. Durata se referă desigur la un atribut temporal.Titchner de asemenea a considerat că acestor patru atribute li se pot asocia şi imagini. Sistemul lui Titchner punea accentul pe importanŃa experimentelor de laborator şi pe o metodologie riguroasă. Cursurile aveau întotdeauna o bază practică. În mod normal, el făcea o demonstraŃie de laborator aducând întotdeauna elemente de noutate. Le făcea studenŃilor o scurtă prezentare a experimentului şi le spunea care erau materialele necesare pentru acesta. În continuare descria procedura pe care aveau să o utilizeze. Titchner a fost interesat de problema atenŃiei. A făcut distincŃia între atenŃia voluntară şi involuntară. A numit atenŃia involuntară primară şi pe cea voluntară secundară. Ambele reprezintă tipuri de conştiinŃa în stadii diferite de dezvoltare. AtenŃia primară conform lui Titchner (1915) este „o atenŃie pe care o oferim necondiŃionat şi nu o putem opri” (pag 268). Este declanşată de stimuli puternici, noi, spontani deci atributul intensităŃii este suficient pentru a o activa. AtenŃia secundară presupune concentrarea asupra unui obiect care nu ar atrage atenŃia în mod normal. Astfel el considera ca „atenŃia secundară este atenŃia în condiŃii dificile, în faŃa concurenŃilor, atenŃie fără distragere” (pag 272). Deci, atenŃia secundară se asociază cu un grad mult mai mare de dezvoltare. Copilul este capabil de atenŃie involuntară în mod curent, dar nu şi de cea voluntară. Titchner considera că înainte de cercetarea lui Hermann Ebbinghaus, studiul experimental asupra asocierilor a fost confundat datorită unor interpretări eronate date anterior. În viziunea lui Titchner, doar simpla analiză a asocierilor fără a înŃelege întreg procesul este nerelevantă. De asemenea el a argumentat că
39

include emoŃii dar şi tensiuni. Titchner (1915) spunea că sentimentul „reprezintă ultimul nivel al dezvoltării mintale din punct de vedere afectiv. relaŃia dintre afect şi emoŃie devine din ce în ce mai problematică.şi cunoştinŃa noastră în acest domeniu este limitată până la momentul în care va fi posibilă cercetarea fiziologiei asocierilor. la fel cum gândirea reprezintă nivelul cel mai înalt de dezvoltare ale zonei senzaŃiilor şi imaginaŃiei” (pag 499). etc. dragostea datorită unor fenomene ce se petrec în organismul nostru (contracŃii musculare. era vorba despre dependenŃa emoŃiei de sistemul vasomotor. De exemplu. instinctele sunt în mod automat legate de afecte. ne e frică şi abia după aceasta fugim. Care este relaŃia dintre loialitate faŃă de stat. puls crescut. poziŃie pe care James a acceptat-o. Experimentarea emoŃiei este produsul fugii şi a multiplelor evenimente care o acompaniază. fugim şi ne e frică. conform lui Titchner. Sub denumirea de teoria James-Lange a emoŃiei. vedem un urs. Spunem despre această teorie că este paradoxală deoarece contrazice ideea logică cum că vedem ursul. producerea emoŃiei poate avea mai multe cauze. Afectivitatea era iniŃial privită ca fiind compusă din emoŃii. o dimensiune critică. etc. adrenalină. dacă patriotismul se numeşte sentiment. premise diferite. mânia. Deci. care se interpun între un proces mintal şi altul. Pe măsură ce teoria lui Titchner se dezvoltă. sentimentul implică emoŃii dar este o manifestare mai complicată a dimensiunii afective. Cea mai discutată teorie asupra naturii emoŃiilor în vremea lui Titchner era una paradoxală promovată de William James (1884) şi susŃinută de Carl Lange (1884). Conform acestei teorii noi simŃim emoŃii cum ar fi frica. Folosind un exemplu dat şi de James. Un sentiment este mult mai complex decât o emoŃie. În ultimii ani Titchner s-a depărtat de conceptul elementelor şi 40 . Titchner considera că în anumite cazuri. include discriminare. Asemenea afecte apar în condiŃii de mediu care se pot asocia şi cu stări organice. naŃiune şi umanitate? Ce reprezintă un simbol? Deci. imaginaŃia şi afectivitatea. Afectele se pot asocia şi cu amintiri sau imagini. Titchner a identificat trei procese psihice SenzaŃia ImaginaŃia Afectivitatea elementare: senzaŃia.

atitudinea sa ştiinŃifică riguroasă a fost remarcată de psihologi. psihologia. Aceasta se poate să fi determinat şi alŃi psihologi să aibă încredere în noua disciplină.2. studentul obişnuit poate să citească despre funcŃionalism şi apoi să întâlnească dificultăŃi în a exprima despre ce este vorba în aceasta şcoala. ci prin valorile şi viziunile sale care au fost preluate de către şcolile ulterioare. senzaŃiile. FuncŃionalismul şi rolul său în psihologie * FuncŃionaliştii erau interesaŃi atât de ştiinŃă fundamentală cat şi de aplicaŃiile acesteia în viaŃa reală. Este de asemenea foarte interesant faptul că în ultimii ani Titchner începuse să înŃeleagă independenŃa psihologiei de fiziologie. 3. dar am putea evidenŃia ideea principala întorcându-ne la abordarea funcŃionalistă a 41 . Libertatea care rezulta şi ambiguităŃile inevitabile pot constitui surse ale unor frustrări. Deşi sistemul său original nu rezistat. Într-un sens real. Imaginile. A prezentat mai multe probleme interesante ce afectau viata de zi cu zi a oamenilor: problemele creşterii copiilor. O alta critica adusă funcŃionalismului este aceea că este Critica 2 selectiv şi deseori inconsistent sau chiar incoerent. emoŃiile nu sunt ultimele dimensiuni ale experienŃei ci doar elemente abstracte care se pot găsi doar prin disecŃie sau discriminare. Într-adevăr. Exemplele sunt abundente. FuncŃionalismul a luat naştere într-un context pluralist-pragmatic şi radical-empirist de unde a rezultat o atitudine mai deschisă şi mai flexibilă în relaŃia cu obiectul de studiu. Exista numeroase critici legitime aduse funcŃionalismului. o mare parte din psihologia care s-a evidenŃiat în secolul XX poate fi privita ca fiind funcŃionalistă. Una dintre cele mai comune critici este aceea ca pare vag. FuncŃionalismul nu a persistat ca o şcoala sau un sistem organizat de Critica 1 gândire.gândea în termeni de experienŃă şi dimensiune. mediul de lucru şi tulburările emoŃionale. îmbătrânirea. Problema ar putea fi aceea ca studentul se afla prea aproape de funcŃionalism ca să poată fi capabil să îl privească în ansamblu. Este adevărat ca funcŃionalismul nu se realizează în cadrul unui sistem de gândire îngust şi rigid. educaŃia.

Accentul era pus de ei pe descoperirea unor fapte (ştiinŃa de baza) si pe înŃelegerea a diferenŃei pe care faptele o realizează (ştiinŃa aplicata). dar asemenea procese introduc psihologul în dimensiuni behaviorale. Stanley Hall. Aşadar. nici optimistă ci în mare măsură practică. dar s-a gândit ca se cuvine că oamenii de ştiinŃă să necesite operaŃia legitimităŃii în ariile de investigare. Majoritatea dintre noi trăiesc urmărind tipare în domeniul vestimentaŃiei. şi funcŃionaliştilor din Chicago şi Columbia. James susŃinea că psihologii abandonează metoda 42 . James credea cu putere intr-o forma limitata a liberului arbitru. al modalităŃilor de salut. Unii psihologi au lucrat în tradiŃia ştiinŃei de baza în timp ce alŃii erau liberi sa experimenteze problemele vieŃii de zi cu zi. G. Cea mai importanta persoana din trecutul istoric al funcŃionalismului este psihologul şi filozoful american William James. Critica 3 FuncŃionalismul a fost de asemenea criticat pentru ignorarea unor probleme de baza şi axarea exclusiv pe aplicaŃii. Ceea ce a rezultat a fost o filozofie validă doar în aparenŃă. Este adevărat că funcŃionaliştii erau interesaŃi de aplicaŃii dar valorificau de asemenea şi studiile de baza. în urma realizărilor lui William James. Aceasta era o filozofie bine integrată în specificul gândirii americane nefiind nici pesimistă. Ceea ce ei respingeau era o psihologie bazata exclusiv pe teorie. scopul de a obŃine şi a desfăşura o slujbă. MulŃi psihologi au luat poziŃii limpezi şi lipsite de ambiguitate faŃă de această problemă. o filozofie unică prin deschiderea faŃă de schimbare şi prin dorinŃa de a experimenta noi metode. psihologice şi culturale. A pus accentul pe baza fiziologica a obiceiurilor prin evidenŃierea faptului ca stimularea pare să urmeze calea rezistenŃei minime a Ńesutului viu. James credea că o mare parte a vieŃii omeneşti este inteligibilă doar în termeni de analiză a obiceiurilor care au fost dobândite prin învăŃare şi educaŃie. pentru James. a existat o explozie virtuala a interesului pentru psihologia aplicata. psihologia era studiul proceselor mentale.libertăŃii şi determinismului. James a definit psihologia ca ştiinŃa vieŃii psihice. William James (1842-1910) a pornit de la sensibilitatea sa faŃă de oameni şi problemele lor.

alegerea şi interesele schimbătoare sunt în starea lor naturala. care înseamnă a cunoaşte sau a lua la cunoştiinŃă. estetica şi valorile personale. Era convins că starea noastră mentală se află întotdeauna în desfăşurare prin urmare o stare actuală nu este identică cu precedenta. Altă caracteristica a fluxului gândirii este aceea că gândurile se află într-o continuă schimbare. James a urmărit de asemenea şi caracterul schimbător al instinctelor. Termenul “cognitiv” derivă din latinescul “cognoscere”. 43 . animale de casa. reputatie. cu alte cuvinte este cognitiva. James a atras atenŃia spre diferite aşteptări asociate cu diferite euri. perceptie. Eul material îşi poate găsi mulŃumirea în bogăŃie. casa. Pentru James. Spre exemplu. James considera că existau anumite tensiuni şi rivalităŃi de observat în rândul eu-rilor de asemenea existau tensiuni şi în radul eu-rilor potenŃiale sau al eu-rilor ideale. memorie. iar eul spiritual îşi poate găsi recunoaşterea în puritatea sau superioritate morală. A identificat trei constituenti ai eului: eul material. selectivitatea. A treia caracteristică a gândirii umane este aceea că transmite un înŃeles. James a demonstrat ca respectul fata de sine este o funcŃie a raportului dintre succesul şi dorinŃele noastre după cum urmează: Succes Respectul fata de sine=_________ PretenŃii James a evidenŃiat faptul că cele mai mari dificultăŃi sunt depăşite prin ajustarea aşteptărilor la un nivel mai scăzut. instinctul de a urmări scade după o perioadă scurtă. copii. eul social o poate găsi în recunoaştere. James credea ca selectivitatea este bazata pe natura şi caracteristicile stimulului. haine. Conform lui James. termenul “sine” reprezinta totalitatea lucrurilor care ne apartin: prieteni. discriminarea.empirica atunci când încearcă să disece viaŃa psihică în simple senzaŃii. şi o structura fizica. şi eul spiritual. Motivul acestei controverse este acela că în experienŃa noastră normală nu avem senzaŃii simple. dar critică de timp. Ne simŃim uneori uşuraŃi atunci când spunem că nu trebuie să fim cei mai buni într-o anumită activitate sau atunci când realizăm că putem pur şi simplu să renunŃăm la o anumită activitate. eul social.

Considera că există o strânsă legătură între memoria primară şi imaginile întipărite în memorie după contact – un subiect de interes considerabil în cercetarea perceptivă. sau memoria evenimentelor Memorie primară Memorie secundară care au trecut de curând în conştiinŃa. Memoria secundară. James a început prin a evidenŃia distincŃia între memoria primară şi memoria secundară. James vedea instinctele ca fiind foarte importante în dezvoltarea timpurie şi mai puŃin importante în dezvoltarea târzie. reŃinerea unui obiect. A definit-o ca fiind cunoaşterea evenimentelor anterioare care nu fac parte curentă din gândire sau atenŃie. Un instinct este util doar pentru a scurta perioada. Munsterberg credea de asemenea că va sosi şi ziua în care experŃii psihologi vor fi chemaŃi să depună mărturie. El credea ca procesele asociate cu spunerea unei minciuni pot fi detectate prin măsurători fiziologice precum respiraŃia şi presiunea arterială. Având în vedere studiul memoriei. psihologie economică şi organizaŃională. muscatul. Aceasta explorează probleme legate de subiecte precum mărturiile. graniŃele metodologice şi conceptuale ale psihologiei s-au extins foarte mult. este memoria trecutului imediat. Memoria primară. criminalistică. Cartea lui Munsterberg “In boxa martorilor” (1908) este clasică în psihologia criminalistică. James susŃinea că exersarea memoriei presupune două lucruri: în primul rând. era memoria corespunzătoare. pentru James. demonstrarea reŃinerii prin amintire. strânsul. Hugo Munsterberg (1863–1916) s-a remarcat prin studiul problemelor legate de psihologia judiciară. fizicienii şi alŃi experŃi. De asemenea. conform lui James.El credea că principiul schimbării este important în viaŃa animalelor şi a oamenilor. imitatul şi anumite temeri. plânsul. metode de interogare. Considera instinctive comportamentele precum suptul. precum chimiştii. el a anticipat 44 . sugestibilitatea martorilor în tribunal şi detectarea minciunii. Sub conducerea lui James. În privinŃa ultimului subiect. reproducere sau evocare. Munsterberg era conştient de relaŃia dintre stimularea fiziologică şi procesele emoŃionale. şi în al doilea rând.

educaŃia. În articol. munca experimentală şi editorială a psihologilor a fost adusă în centrul atenŃiei oamenilor de ştiinŃă şi publicului. Cercetările lui Hall despre copii au acoperit numeroase subiecte. Deşi hipnoza a jucat un rol important în abordarea sa. În strategiile de tratament. 45 . se susŃineau campanii pentru instituŃiile care realizau studii extinse despre copii. Viziunea lui Hall pentru psihologia experimentală a copilului a fost prezentată într-o revistă cunoscută printr-un articol intitulat “Un institut al copiilor” (vezi Hall. Munsterberg era împotriva unei abordări strict sistematice fiind de părere că terapeutul trebuie să asocieze tratamentul la nevoile şi abilităŃile speciale ale pacientului. împreună cu o varietate de strategii de tratament şi cazuri date. a publicat un număr relativ mic de lucrări. Şi-a croit drumul spre celebritate în această disciplină pe o rută neobişnuită. coordonarea acŃiunilor dintre cele două jumătăŃi ale corpului şi relaŃia dintre atenŃia psihologică şi mişcarea musculară. era de acord şi cu alte tehnici. şi comparativ cu alŃii. percepŃia timpului. Şi-a câştigat locul în istorie în primul rând prin abilităŃile editoriale şi administrative care aveau importante consecinŃe benefice pentru psihologie şi ştiinŃa. El a depus un efort masiv şi susŃinut pentru a înŃelege mintea şi comportamentul copilului. adolescenŃa. şi fenomenul religios. Discutând despre laboratorul experimental al lui Hall s-a constatat că principalele subiecte investigate erau: vederea binoculară. Hall nu a urmat un sistem strict psihologic cu definiŃii clare şi reŃete metodologice rigide.posibilitatea că va exista un laborator psihologic care să funcŃioneze doar pe probleme juridice. Lucrarea lui Munsterberg “Psihoterapia” (1909) cuprinde o discuŃie despre cauzele tulburărilor emoŃionale. Pe deasupra. copilăria. Stanley Hall (1844-1924) a explorat fiecare zonă şi relaŃie umană: genetica. familia. 1910). James McKeen Cattell (1860-1944) este una dintre cele mai colorate şi controversate figuri din istoria psihologiei. Lucrările sale publicate şi programul experimental pe care l-a susŃinut aveau o calitate tematică deosebită. prin eforturile sale editoriale. Programul său de cercetare a eşuat.

trei dintre acestea sunt de remarcat. el a stabilit şi a dezvoltat laboratoare la Universitatea Pennsylvania şi Columbia. de recunoaşterea. termen pe care le-a conceput în 1890. a putut elabora teste cu eficienŃă predictivă. geologie şi psihologie. de securitate. Deşi a adus contribuŃii substanŃiale în multe domenii. acuitatea auditivă. mai degrabă trebuie să fie bazată pe o nevoie umana puternică precum nevoia de a obŃine ceva. timpuri de reacŃie complexe. El a preferat să se considere un psiholog experimentalist care caută să înŃeleagă relaŃiile efect-cauză dintre experienŃă şi comportament. a fost o cariera care s-a întins pe durata a jumătate de secol. în vremea lui Cattell existau mari speranŃe ca abilităŃile mentale să poată fi măsurate şi astfel asemenea măsurări ar putea avea consecinŃe benefice pentru şcoli şi pentru industrie. ContribuŃiile publicate ale lui Woodworth aduse psihologiei au fost stabilite la 200 de lucrări şi 10 cărŃi. acuitatea vizuala. Robert Sessions Woodworth (1869-1962) este privit în mod normal ca un funcŃionalist. Aşadar. Termenul “dinamic” se referă la importanŃa înŃelegerii cauzelor comportamentului. 46 .Programele de cercetare ale lui Cattell la UniversităŃile Columbia şi Pennsylvania se concentrau mai ales pe dezvoltarea “testelor mentale”. În 1894. Mai târziu.a. nu trebuie să fie sexuala. Binet .m. conform lui Woodworth. Woodworth şi-a denumit abordarea ca “psihologie dinamica”. biologie. inclusiv fizică. PublicaŃia “ŞtiinŃa” era privită în mod tipic ca fiind una dintre cele mai importante periodice care furnizau informaŃii despre cercetările oamenilor de ştiinŃă din multe domenii. urmându-l pe Galton. Conceptul de motivaŃie la Woodworth s-a extins şi în tărâmul inconştientului astfel că el l-a anticipat pe Freud în ideea că visele sunt rezultatul dorinŃelor perseverente ( teoria sa se baza de fundamente mai largi decât cele ale lui Freud). Cattell şi-a început cariera ca editor. chimie. la Columbia a ajutat la promovarea unuia dintre cele mai active programe de doctorat în psihologie. Deşi programul de cercetare al lui Cattell a eşuat. dorinŃa din spatele unui vis. forŃa de apucare. Cattell. s. şi altele asemănătoare. folosind un set diferit de probe. De asemenea.d. a măsurat asemenea variabile ca: timpul de reacŃie.

După multe încercări şi greşeli. Binet avea interese în foarte multe domenii. Ca psiholog experimental. în funcŃie de impactul durabil pe care l-a avut asupra instituŃiilor publice. de preocupări în legătură cu natura conştiinŃei. Aşadar. După numeroase eşecuri. şi de nevoia studiilor comparative şi evolutive” (p. dar în biografia sa scrisă de Wolf (1973). Binet a realizat ca ar fi posibil să descopere diferenŃe mai mult în cadrul proceselor superioare decât în cadrul celor elementare. Binet şi colaboratorul său. şi testele proiective cu 47 . În mod discutabil. Theodore Simon. publicata iniŃial în 1921. abilitatea de a rezolva probleme conceptuale sau spaŃiale. Alfred Binet (1857-1911). psihologul experimental francez. Încercări nereuşite în realizarea testelor cu scopul măsurării inteligenŃei au fost făcute înaintea lui Alfred Binet de către Galton şi Cattell. Lucrarea sa introductiva intitulata “Psihologia”. Binet a încercat o abordare a măsurării inteligenŃei care s-a departajat de cele anterioare ale lui Galton şi Cattell. Binet a început să verifice memoria numerelor. a realizat numeroase studii pe teme precum: hipnoza. grafologia şi mărturia martorilor oculari. au construit o scală care este general privită ca fiind primul test de inteligenŃă reuşit. El sublinia posibilitatea de a înlocui cauzalitatea S-R cu relaŃia: stimul – organism – răspuns(S – O – R). şi-a făcut publică intenŃia de a descoperi o modalitate de a măsura inteligenŃa prin intermediul unor teste speciale. aceasta a afirmat că “el era de fapt total cucerit de terminologia şi perspective funcŃionalistă. O a treia contribuŃie pe care Woodworth a adus-o psihologiei a fost realizată prin intermediul cărŃilor sale. a fost foarte folositoare pentru început. în loc să studieze timpul simplu de reacŃie. creativitatea. Timp de mai bine de două decenii aceasta a servit drept o sursă standard de referinŃă pentru studenŃii care se pregăteau pentru absolvirea universităŃii şi nu numai.Woodworth a presupus că aceste cauze nu sunt întotdeauna reductibile la o simpla formula stimul-răspuns (S.R). cea mai semnificativă cercetare psihologica. Conform lui Wolf (1973). 4). Alfred Binet. nu este asociat cu nici un sistem psihologic dominant. dar lucrarea sa care a avut cea mai mare influenŃă asupra psihologiei academice a fost “Psihologia experimentală” publicat pentru prima oara în 1938. La scurt timp după 1901. este măsurarea inteligenŃei. Pe lângă studiul inteligenŃei. atenŃia.

Numele dat testului s-a bazat parŃial pe legătura lui Terman cu Universitatea Stanford. a făcut adaptări şi l-a standardizat pe un grup mare de copii americani. Într-un final rezultatul a fost pe măsura aşteptărilor: primul test utilizabil de inteligenta. Odată cu Temă de reflecŃie nr. Terman a tradus testul. EdiŃii ulterioare ale testului Stanford – Binet au fost publicate în 1937 şi 1960. deşi la început ignorate sau chiar ridiculizate în FranŃa. un test bazat pe hârtie şi creion destinat unei testări de grup şi cunoscut sub numele de Army Alpha a fost realizat de către Robert M. publicat în 1905 şi revizuit în 1908. este o eroare să se facă o legătură foarte puternică între dezvoltarea intereselor aplicabilităŃii cu o anume şcoală psihologică. 48 . Spre exemplu.desene. Binet a adunat de asemenea date normative despre tipuri de probleme pe care copii reprezentativi pentru anumite vârste ar putea să le rezolve. Deşi funcŃionalismul a ajutat la crearea unui climat favorabil dezvoltării psihologiei aplicate. 1 ComparaŃi cele două perspective structuralismul şi funcŃionalismul pasul făcut de psihologie în secolul XX vom asista la avântul luat de aceasta atât în cercetarea experimentala. au fost rapid traduse în alte limbi şi au fost privite ca o realizare majora. Yerkes şi asociaŃii săi ca modalitate de a acoperi sume mari ale serviciului Personal. în primul război mondial. Prima adaptare a testului lui Binet-Simon a de către Terman a fost publicată în 1916 şi a fost numită Scala de InteligenŃă Stanford – Binet. Alternative ale testului Stanford – Binet au apărut rapid şi aveau deseori trăsături sau convenienŃe speciale. după reuşita victorioasă pe continentul european Lewis Terman (1877 – 1956) a obŃinut dreptul de a publica prima versiune americană a testului Binet – Simon pentru suma totala de un dolar. în domeniul psihoterapiei dar şi a psihologiei organizaŃionale. Scalele Binet – Simon. Apoi. apoi din nou în 1911.

formă. Spre deosebire de behaviorism. procesele psihice sunt structuri.” . Ideea fundamentală care particularizează gestaltismul printre celelalte curente psihologice este faptul că fenomenele. o melodie se compune din sunete şi este percepută ca fiind aceeaşi indiferent dacă este cântată la diverse instrumente muzicale sau dacă este transpusă în tonalităŃi diferite. configuraŃie. configuraŃii care nu se reduc la o simplă asociaŃie a elementelor componente. Termenul a fost introdus prima dată de Christian von Ehrenfels (1859 – 1932) sub forma de “gestaltqualität.calitatea de întreg sau calităŃi ale formei – prin care autorul desemna un nou element al conştiinŃei prin care a încercat să explice următorul fenomen: structura unei percepŃii poate rămâne nemodificată chiar atunci când senzaŃiile corespunzătoare variază.MODUL 4 GESTALTISMUL Obiectivele modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile principiile fundamentale care descriu şcoala gestaltistă La finalul acestui modul cursanŃii trebuie: • • • • • Să explice principiile fundamentale pe care se sprijină orientarea gestaltistă Să poată compara tipul învăŃării de tip insight cu alte tipuri de învăŃare studiate anterior – la alte discipineSă prezinte principalii reprezentaŃi ai şcolii gestaltiste Să prezinte principalele influenŃe exercitate de-a lungul istoriei care au influenŃat gândirea gestaltistă Să explice legea Pragnanz Structură ConfiruraŃie formă Gestalt (în germană) înseamnă structură. gestaltiştii şi-au 49 . Obiectul psihologiei din perspectivă gestaltistă este studiul experienŃei imediate a întregului organism. De exemplu o figură se compune din linii şi puncte.

Elcock. (D. J. în mediul universitar. În holism consonanŃă cu alte orientări culturale care au apărut în spaŃiul cultural german.1 Specificul socio-cultural – background-ul ReprezentanŃii gestaltismului pot fi caracterizaŃi în conformitate cu obiectivul lor fundamental preluat din mentalitatea ştiinŃifică germană cunoscut sub numele Bildungsburger. 50 . Perspectiva Bildungsburger s-a dezvoltat în contextul intelectual german ca rezultat al tendinŃei de a moderniza Prusia şi apoi Germania prin efortul Împăratului German care a debutat la începutul secolului al XIX-lea. să promoveze un ideal al cunoaşterii bazat pe principiile unei educaŃii umaniste (Bildung).centrat analizele pe studierea percepŃiei considerată din perspectiva condiŃiilor situaŃiei prezente şi a antecedentului. Acestă poziŃie a fost afirmată şi de perspectiva gestalitstă care se opunea viziunii reducŃioniste asupra societăŃii şi fiinŃei umane (mecanicismul. 4. Psihologia Gestaltistă nu a fost doar o perspectivă teoretică ci o formă de rezistenŃă a valorilor Bildungsburger împotriva schimbărilor sociale. Jones. 2001). Acest ideal era ameninŃat de efectele industrializării asupra societăŃii. ApariŃia curentului gestalitst este un fenomen complex la care au contribuit mai mulŃi factori. gestaltismul a promovat o perspectivă holistă în explicarea naturii minŃii umane considerată ca parte integrantă a culturii. darwinismul social). Astfel. CredinŃa în rolul major al elitei intelectuale germane se înrădăcinează în Romantism şi idealismul kantian conform cărora valoarea cea mai de preŃ a unei societăŃi este comunitatea şi idealul de unitate. Gestaltismul marchează o reacŃie împotriva . Un aspect esenŃial al acestei modernizări era crearea unei elite intelectuale care. simpla asociere mecanică nu era considerată un principiu explicativ pentru formarea gândirii logice şi pentru organizarea psihicului omenesc.

Max Wertheimer nu s-a mulŃumit cu explicaŃiile care erau în consonanŃă cu curentele psihologice prezente la acea vreme. În istoria psihologiei anul 1912 este considerat ca fiind debutul gestaltismul experimental. Wertheimer a folosit următorul experiment: Folosind un tahitoscop au fost aprinse trei lumini conform diagramei de mai jos. M. Toate imaginile care vor fi prezentante în continuare fac parte din 51 . în cazul mişcării aparente senzaŃia de mişcare nu este prezentă în senzaŃia care o cauzează. La aprinderea succesivă a două spoturi luminoase s-au constatat următoarele: a) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este de cel puŃin 200 milisecunde observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind succesiv b) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este foarte scurt 30 milisecunde sau mai puŃin observatorul le percepe ca fiind două spoturi luminoase distincte care se sting şi se aprind simultan c) dacă timpul scurs între cele două apariŃii luminoase este de aporx. Pentru a demostra că explicaŃia fenomenului phi pe baza învăŃării nu este plauzibilă M. Köhler şi K. aşa numitul fenomen phi (miscare aparentă). Termenul gestalt nu mai este folosit cu scopul de a desemna un nou element al conştiinŃei ci propriu-zis natura organizată a experienŃei conştiente.2 Fondatorii gestaltismului M. odată cu publicarea cercetărilor lui Max Wertheimer (1880-1943) asupra percepŃiei mişcării aparente.4. Werheimer. V. 60 milisecunde observatorul percepe un singur spot luminos care se mişcă Întrebarea este cum anume se poate explica acest fenomen. De exemplu Wundt explica acest fenomen pe baza mişcării oculare de la un stimul la altul care este folosit şi în perceperea mişcării reale. Wertheimer a studiat acest fenomen la universitatea din Frankfurt folosind un tahitoscop (dispozitiv care permite aprinderea şi stingerea unor lumini la intervale de timp care pot fi măsurate cu precizie). Koffka sunt consideraŃi fondatorii gestaltismului experimental. Ceea ce se întâmplă de fapt este o sinteză creativă care se realizează pe baza învăŃării. Astfel.

Similaritatea structurală între cele două domenii a fost explicată prin metafora hărŃii. p. Izomorfismul psihofizic a fost explicat de către Kohler după cum urmează: Ordinea experenŃiată în spaŃiu este întotdeauna structural identică cu o ordine funcŃională a proceselor cerebrale (Köhler. explicarea acestui fenomen pe baza senzaŃiilor pe care muşchii globilor oculari le pot realiza este exclusă. 1969. Dat fiind faptul că ochii nu se pot mişca simultan în două direcŃii opuse. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. Observatorul vedea cum lumina din centru aluneca simultan în stânga.. p. respectiv dreapta. 409 : Lumina din centru a fost aprinsă. Ceea ce experenŃiem conştient este tocmai rezultatul acestei interacŃiuni. iar la scurt timp luminile din stânga respectiv dreapta au fost aprinse simultan. 2000. R. 52 . 410 ) Cuvântul izomorfism provine din greacă şi în componenŃa sa intră două cuvinte iso (simiar) morphic (formă). Astfel. 2000. la nivel cerebral aceasta se regăseşte sub forma unei hărŃi a teritoriului respectiv. Intrarea datelor senzoriale în acest câmp de forŃe determină schimbări atât la nivelul senzaŃiei cât şi la nivelul câmpurilor de forŃe cerebrale. Patternurile activităŃii cerebrale sunt structural identice cu patternurile experienŃei conştiente. p. Pentru a explica acest fenomen Gestaltiştii au introdus conceptul de izomorfism psihofizic care este o consecinŃă a aplicării în psihologie a ideii de câmp de forŃe elaborat de fizica cuantică. Întregul (câmpurile electrochimice din creier) există înaintea părŃilor şi acest întreg conferă identitate sau semnificaŃie părŃilor (datelor senzoriale).lucrarea :B. Astfel dacă de exemplu experienŃa conştientă ar fi comparată cu un teritoriu geografic. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. apud B. R.. creierul conŃine câmpuri structurate de forŃe electrochimice care există înaintea formării senzaŃiilor.

de asemenea. astfel analizele trebuie să urmeze acelaşi drum de la întreg la părŃi.3. Astfel creierul nu mai este considerat ca fiind un receptor pasiv a informaŃiei senzoriale ci o configuraŃie dinamică de câmpuri de forŃe care interacŃionează cu datele senzoriale. 53 .2 PrevalenŃa întregului asupra părŃilor Activitatea cerebrală organizată domină precepŃiile noastre. Analiza părŃilor nu trebuie realizată prin analiza elementelor ca apoi să se încerce sintetizarea lor într-un întreg ci. Această ipoteză a fost acceptată de majoritatea empiriştilor englezi şi francezi şi. Conform ipotezei invarianŃei datele fizice determină senzaŃii individuale iar aceste senzaŃii rămân izolate până în momentul în care una sau multe legi ale asocierii sau în cazul lui Wundt prin intervenŃia intenŃionalităŃii le grupează. Din acest motiv întregul este mai important decât părŃile sale: Acestă reformulare implică o reorientare radicală: natura părŃilor este determinată de întreg şi nu invers. AtenŃie: această corespondenŃă de unu la unu nu înseamnă că senzaŃiile reflectă acurat stimulul prezent fizic (se acceptă ideea existenŃei unor diferenŃe între ceea ce apare ca stimul în mediul fizic şi senzaŃia pe care o determină).3 ConsecinŃele izomorfismului psihofizic Acceptarea principiului izomorfismului psihofizic a avut ca şi consecinŃe respingerea ipotezei invarianŃei şi formularea prevalenŃei întregului asupra părŃilor 4.1 OpoziŃia faŃă de ipoteza invarianŃei Folosind conceptul de izomorfism.4.3. Structuraliştii urmând ideile formulate de empirişti considerau că evenimentele mentale sunt reflecŃii pasive ale unor evenimente specifice din mediu. a fost piatra de temelie a structuralismului instituit de Tiechener. 4. Respingând ipoteza invarianŃei gestaltiştii au formulat o nouă perspectivă asupra activităŃii cerebrale. gestalitştii s-au opus ipotezei invarianŃei conform căreia între stimulii din mediu şi anumite senzaŃii există o corespondenŃă de tip unu la unu. studiul.

PărŃile întregului nu sunt neutre sau inerte. Legile organizării perceptive În decursul anilor psihologii gestalitişti au identificat peste 100 de configuraŃii care ordonează informaŃia vizuală. Principiul continuităŃii. explicarea mecanismelor învăŃării are la bază trei principii fundamentale: 54 . (Michael Wetheimer 1987. Dintre acestea amintim RelaŃia figură-fond. apud B. p. ci sunt în relaŃii de interdependenŃă structurală. prin interacŃiunea cu câmpurile de forŃă din creier se transformă într-o experienŃă cognitivă completă şi organizată. Realitate obiectivă-subiectivă DistincŃia între cele două tipuri de realităŃi este prezentă în curentul gestalist şi a fost explicată de Kohler prin introducerea a două concepte: mediul geografic care descrie mediul fizic şi mediul comportamental care reprezintă interpretarea noastră subiectivă a celui fizic. Conform celor prezentate anterior. Această distincŃie a fost introdusă pentru a scoate în evidenŃă faptul că realitatea noastră subiectivă ne guvernează acŃiunile mai mult decât evenimentele fizice. organizate. Principiul proximităŃii. Hergenhahn: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Publishing Co. informaŃia senzorială poate să fie fragmentată sau incompletă dar. Confrom lui Kohler ceea ce guvernează activitatea cerebrală nu sunt programe genetice ci o dinamică invariantă care se regăseşte în toate sistemele fizice. 411) Legea Pragnanz Pragnanz se referă la esenŃa sau ultimul înŃeles al experienŃei. R. simple şi regulate pe cât permite patternul activităŃii cerbrale la un moment dat.. 2000.trebuie să pornească de la întreg pentru a identifica apoi părŃile sale inerente. Explicarea gestaltistă a învăŃării Din perspectivă gestaltistă. Conform legii Pragnanz toate experienŃele cognitive tind să fie pe atât de simetrice.

principiul care a condus la rezolvarea problemei poate fi aplicat la alte probleme similare – transpoziŃia Deşi Gestaltimsul nu a supravieŃuit ca şi şcoală de sine stătătoare noua psihologie a formei a deschis perspective care au condus la abordarea şi altor teritorii ale vieŃii psihice. De exemplu teoria câmpului formulată Kurt Lewin (1890-1947). Carateristicile învăŃării de tip insight: 1. De asemenea. trecerea de la etapa iniŃială (pre-rezolvare) – la rezolvarea problemei este bruscă şi completă 2.1. 1 ExplicaŃi procesul învăŃării din perspectivă behavioristă şi gestalitstă evidenŃiind posibile asemenări şi deosebiri a) scanează din punct de vedere perceptiv mediul b) prin metoda cognitivă a încercării şi a erorii încearcă să ajungă la soluŃionarea problemei Spre deosebire de perspectiva behavioristă acest procedeu nu presupune căutarea soluŃiei în mod accidental (încercări repetate care datorită consecinŃelor asupra comportamentului conduc într-un final la rezolvarea problemei). existenŃa unei probleme distruge armonia şi echilibrul instaurând o stare de dezechilibru care va persista până la rezolvarea problemei în cauză 3. soluŃia este reŃinută pe o perioadă mai mare de timp 4. conform legii Prägnanz activitatea cerebrală tinde în mod natural spre armonie şi echilibru. psihologia 55 . 2. Dat fiind faptul că starea de dezechilibru este nenaturală ea crează o tensiune care motiveză organismul să întreprindă tot ce îi stă în putinŃă pentru a rezolva problema Organismul rezolvă problemele în două etape: Temă de reflecŃie nr. Karl Duncker (1903-1940) fixitatea funcŃională Solomon Asch (1907-1996) cercetări asupra gândirii productive. performanŃa obŃinută este ferită de erori 3.

Regândirea relaŃiei dintre relaitatea obiectivă şi cea subiectivă. 56 . Viney. Legea Pragnanz.cognitivă modernă a reevaluat contribuŃia gestaltismului. revolta împotriva atomismului psihologic impus de structuralism şi de modelele asociaŃioniste din empirism. Observarea fenomenului phi şi conceptul de izomorfism. 1993). (W. în special asupra învăŃării şi memoriei. învăŃarea de tip insight. Rezumat În ceea ce priveşte apariŃia perspectivei gestaltise în psihologie au existat mai mulŃi facori care şi-au adus contribuŃia (Perspectiva Bildungsburger.

UMANISMUL. 57 . denumirea sub care a devenit cunoscută concepŃia lui Watson. PSIHANALIZA. 5.MODUL 5 BEHAVIORISMUL. PSIHOLOGIA COGNITIVĂ REPERE ISTORICE – Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu caracteristicile abordărilor filosofice. umanismului Să poată prezenta principalele aspecte istorice şi /sau biografice relevante pentru aseste abordări . În 1913 Watson publică celebrul său articol „Psihologia văzută de un behaviorist”. în psihologia funcŃionalistă au apărut câteva idei care sunt foarte aproape de poziŃia lui Watson. Behaviorismul.psihologia comportamentului. Psihologia obiectivă (psihologia care instistă să studieze doar apectele care pot fi direct măsurabile) a fost dezvoltată în Rusia înainte de apariŃia behaviorismului.1 Antecedente ale abordării behavioriste: Behaviorismul a fost precedat de orientarea metodologică reprezentată de reflexologia rusă şi de conexionismul lui Thorndike. care considerau ca singură metodă de investigaŃie în psihologie introspecŃia iar obiectivul cercetărilor ca fiind studierea conŃinutului şi proceselor conştiinŃei. a contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei în prima jumătate a secolului XX. ştiinŃifice şi psihologice au „pavat” drumul psihologiei către paradigmele prezentate Obiectivele modulului: La finalul acestui modul cursanŃii trebuie: • 5 • Să poată prezenta principalele abordări care au avut un rol în apariŃia behaviorismului. Spre deosebire de stucturalişti. un adevărat manifest al acestei orientări. cognitivismului. psihanalizei. De asemenea.

care a decoperit că stimularea nervului vagal conduce la inhibarea bătăilor inimii Sechenov a realizat experimente care au condus la demonstrarea faptului că anumiŃi centrii cerebrali 58 . Psihologia obiectivă din Rusia Fondatorul psihologiei obiective este considerat Ivan M. gândul este în general privit ca şi cauză a acŃiunii. Şi-a făcut studiile sale în domeniul psihologiei sub îndrumarea lui Jonannes Müller.1. veŃi realiza cât de mult cred oamenii în vocea conştiinŃei de sine când afirmă asemenea lucruri. apud . adică stimulul senzorial rămâne necunoscut – ceea ce se întâmplă foarte des – gândul este acceptat ca şi cauză iniŃială a acŃiunii. De asemenea abordarea funcŃionalistă a deschis psihologiei calea aplicaŃiilor practice. Atunci când influenŃa externă. Dacă luăm în considerare şi natura subiectivă a gândului... extern) cât şi covert behavior (procesele mentale) sunt reflexive în sensul că ambele sunt legate de stimularea externă. Sechenov argumenta vehement împotriva ideii că gândurile cauzează comportamentele. Sechenov a încercat să explice toate fenomenele psihice pe baza asociaŃionismului şi materialismului.. De asemenea. Pentru Sechenov atât overt behavior (comportament deschis. de fapt. 5. pp.. (Sechenov. deoarece fără asta gândirea este de neconceput. a) InhibiŃia Pornind de la cercetările lui Eduard Weber. 1863/1965. Sechenov. de fapt stimularea externă este cea care determină comportamentul: De vreme ce sucesiunea a două acte este de obicei privită ca indicaŃie a relaŃiei lor cauzale. Dar. în care oamenii cred cu putere. acestă poziŃie nu este corectă: cauza iniŃială a oricărei acŃiuni este întotdeauna legată de stimularea senzorială externă..1.. ambele rezultă din procesele fiziologice ale creierului. fiind astfel evidentă influenŃa pozitivismului care caracteriza poziŃia psihologilor din Berlin. Emil DuBois-Reymoond şi Hermann von Helmoltz.) Sechenov nu a negat existenŃa sau importanŃa conştiinŃei dar s-a străduit să o explice în termenii relaŃiei care există între procesele psihologice şi evenimentele externe.funcŃionaliştii au acceptat pe lângă introspecŃionism şi studiul comportamentului. în viziunea sa. 88-89.

A. este orice mişcare musculară care este precedată de un eveniment care o precede. 5. Ivan Petrovitch Pavlov (1849-1936) descoperirea reflexului condiŃionat ContribuŃia lui Pavlov la psihologie este importantă din perspectiva sublinierii rolului activităŃii nervoase a creierului ca suport al vieŃii psihice. fenomenele psihologice pot fi studiate obiectiv folosind metodele fiziologiei 3.) în 1912..3 E..Thorndike (1874-1949) este considerat ca un predecesor important al behaviorismului. A obŃinut doctoratul la Universitatea Columbia.L.1. Doar fiziologia poate înfăptui acest lucru deoarece doar acesta poate fi cheia analizei ştiinŃifice a fenomenelor psihice (pp. 350-351.) Cercetările lui Sechenov au influenŃat noile generaŃii de fiziologi care şi-au continuat munca ghidându-se după cele trei idei fundamentale pe care acesta le-a formulat: 1.atuci când sunt stimulaŃi determină inhibarea comportamentului reflexiv. a fost preşedinte al AsociaŃiei Americane de Psihologie (A. inclusiv a celor umane.2. Această descoperire este importantă deoarece a condus la găsirea unei explicaŃii ştiinŃifice la următoarea întrebare: De ce există adesea o discrepanŃă între intensitatea stimulului şi intensitatea răspunsului care îi urmează.P. Calitatea sa de precursor al behaviorismului este evidenŃiată de cercetările sale în domeniul elaborării reflexelor condiŃionate prin care a demonstrat posibilitatea modificării unui comportament într-o manieră obiectivă. Pe baza acestor descoperiri Sechenov şi-a continuat cercetările în direcŃia explicării tuturor comportamentelor. ca fiind reflexive. Teza sa de doctorat a 59 . New York. apud. în concepŃia lui Sechenov. şi a lucrat la acestă universitate până în 1941. studiul inhibiŃiei este centrul cercetărilor 2. b) Psihologia trebuie studiată folosind metodele fiziologiei Psihologia va deveni o ştiinŃă pozitivă. Reflex.1. 1898. comportamentul este reflexiv 5.

Ideile sunt ipoteze de acŃiune care ne călăuzesc spre adevăr. reunind studii clasice în psihologia învăŃării şi reprezentând fundamentele unei noi teorii a învăŃării: conexionism. G. Thorndike a dezvoltat legea efectului prin descoperirea fenomenului de propagare a efectului.Watson a urmat studiile la Universitatea Furman. Baza învăŃării este conexiunea între impresia asupra simŃurilor şi impulsul spre acŃiune. W. Psihologia trebuie să urmărească pentru ce este nevoie de acele cunoştinŃe. Schema procesului învăŃării elaborată de către Thorndike este şi astăzi menŃionată în cărŃile de specialitate şi nici o teorie supra învăŃării nu-şi poate permite să ignore modelul său experimental. Aceasta este o legătură sau o conexiune esenŃială în procesul dezvoltării deprinderilor. ca un instrument de acŃiune.Watson (1878-1958)* B. 1974). Fondatorul mişcării behavioriste . De altfel cercetările şi metodologia lui Thorndike au fost extrem de apreciate de către Watson. apoi şi-a luat doctoratul la Universitatea din Chicago. La începutul secolului al XX-lea în Statele Unite cunosc o dezvoltare excepŃională cercetările de psihologie animală. Bower. Cuvântul pragmatism îşi are originea în cuvântul grecesc „pragma”(acŃiune).B. Peirce. Acesta va aplica în psihologia umană metodele obiectivă utilizate în psihologia animală fiind preocupat să evidenŃieze o psihologie riguroasă a faptelor. În 1908 a fost numit la catedra de psihologie a UniversităŃii John Hopkins fiind privit ca unul dintre cei mai promiŃători tineri psihologi din Statele Unite. 60 . Întemeietorul pragmatismului în psihologie. Domeniul central al cercetărilor sale era comportamentul animal.fost publicată sub titlul „InteligenŃa animală”. James arăta că aceasta este o metodă care permite rezolvarea controverselor metafizice interpretând fiecare concepŃie potrivit consecinŃelor sale practice. Pragmatismul american îşi are originea în lucrările filozofului Ch. Hilgard. Pragmatiştii considerau cunoaşterea ca o funcŃiune practică. unde au debutat şi cercetările sale şi unde a fost numit ca asistent de laborator. (E. Modelul conexionist se află la baza modelului psihologic S-R (stimul-reacŃie). O altă sursă a concepŃiilor lui Watson este pragmatismul american. Conexionismul lui Thorndike este şi el influenŃat de concepŃia asociaŃionistă.

C. Având aceste premise. un adevărat manifest al noii orientări. Întors la Universitatea John Hopkins. Viney. Watson întreŃine o legătură cu o studentă fiică a unei distinse familii din Baltimore. au fost publicate copii după scrisorile de dragoste dintre cei doi iar Universitatea s-a văzut obligată să îi ceară să demisioneze. al XX-lea. arătând că nu a văzut niciodată atâta incompetenŃa. a încercat să elaboreze un proiect de cercetare asupra hipoxiei la piloŃi. Opiniile sale asupra armatei erau foarte dure. În 1921 divorŃează de prima soŃie şi la vârsta de 40 de ani se căsătoreşte cu Rosalie. 1993). având contribuŃii importante pentru psihologia publicităŃii şi afacerilor. A urmat o perioadă de dificultăŃi sociale.Marele psiholog american pune astfel problema: dacă o anumită teorie ar fi mai adevărată decât alta ce deosebire ar rezulta pentru om? Dacă nici o deosebire practică nu poate fi observată se va socoti că ambele alternative se reduc la acelaşi lucru şi că orice discuŃie este inutilă (în M. Sunt contribuŃii legate de cercetările experimentale în domeniul psihologiei comparative. După un an de muncă aprecia că este la fel de încântător să urmărească cota de vânzări a unui produs nou la fel cum era să urmărească cota de învăŃare la animale sau la oameni (în W. Armata i-a lăsat un gust amar şi s-a întors la viaŃa civilă după război. 1958). S-a angajat pe un post temporar la o firmă ocupându-se cu studiul pieŃei de vânzare a cizmelor de cauciuc. în 1920. dar a intrat în conflict cu şefii lui şi a fost trimis pe câmpul de luptă. ale învăŃării şi condiŃionării emoŃionale la 61 . În timpul primului război mondial Watson a fost înrolat în armată şi s-a ocupat de selecŃia psihologică a piloŃilor pentru avioanele de luptă. studenta care a declanşat demisia lui. Evenimentul a luat amploare. atâta extravaganŃă şi un asemenea grup de oameni aroganŃi şi inferiori. financiare fiind un om obişnuit să trăiască în mediul universitar. Ralea. Dar strălucita sa inteligenŃă şi simŃul său pragmatic l-au ajutat. Principalele contribuŃii ale lui Watson în domeniul psihologiei au făcut din el cea mai importantă figură din istoria gândirii psihologice în timpul primei jumătăŃi al sec. Botez. în 1913 Watson publică celebrul său articol „Psihologia văzută de un behaviorist”. Watson a devenit vicepreşedintele companiei şi a ajuns rapid un om bogat.

Filosofii ale căror concepŃii au influenŃat gândirea lui Freud sunt: Leibniz (1646-1716). Cercetări anterioare şi evenimente care au contribuit la apariŃia psihanalizei 5. care sunt prezente chiar şi în lumea anorganică. ale universului sunt entităŃi psihice lipsite de extensiune şi de consistenŃă materială. şi ajung la nivelul gândirii raŃionale. Herbart (1776-1841).1 Tematica inconştientului Tematica inconştientului a fost abordată înainte de Freud în literatură.VoinŃa este cea care forŃează intelectul să o asculte. Ideile incongruente care nu pot exista decât în inconştient au fost numite de Herbart idei inhibate. 5. Von Hartmann (1842-1906) (B. 2000) Leibniz susŃinea existenŃa unor grade diferite de conştiinŃă.copii. Aceste idei luptă pentru a ajunge la conştiinŃă. R. capătă forma voinŃei şi a gândirii. Schopenhauer compară relaŃia dintre voinŃa inconştientă şi intelect cu imaginea unui orb puternic care duce în spate un schilod care vede. Arthur Schopenhauer considera că adevărata forŃă internă care determină viaŃa psihică a omului este voinŃa a cărei natură este inconştientă. Leibniz considera că acestă activitate este prezentă în mod continuu în toate procesele spiritului. Lucrările sale în domeniul publicităŃii au contribuit la recunoaşterea publică a psihologiei. Important de reŃinut este faptul că Leibniz considera că nu este firesc să reducem viaŃa psihică numai la procesele conştiente. EsenŃa acestora constă în activitatea pe care o generează şi care. Hergenhahn.2. la nivelul conştiinŃei. începând cu percepŃiile obscure sau inconştiente. Johann Herbart considera că o idee poate apărea la nivel conştient dacă ea este compatibilă şi congruentă cu celelalte idei existente la nivelul conştiinŃei. Această analogie este asemănătoare cu metafora pe care a 62 . E. Monadele – elemente ultime ale realităŃii. filosofie şi psihologie.2. Schopenhauer (1788-1860) şi K.

2 Tematica dinamismului Helmholtz (1821–1894) considera că organismul este un sistem energetic ale cărui mecanisme pot fi explicate în întregime pe baza principiilor fizice. Energia consumată de organism pentru a supravieŃui respectă principiul conservării energiei (cantitatea de energie folosită de organism pentru a funcŃiona este aceeaşi cantitate de energie pe care o primeşte în mediu). 5. Freud a folosit ideea centrală a darwinismului. vor deveni cele sexuale şi. Freud va dezvolta o perspectivă explicativă psihologică menită să explice funcŃionarea psihismului uman. Freud a preluat acestă idee a sistemului energetic pe care o va aplica psihismului uman. care considera factorii motivaŃionali ca fiind foarte importanŃi în determinarea proceselor mentale. Acest sistem funcŃionează asemeni unui mecanism care primeşte a anumită cantitate de energie pe care o converteşte în acŃiuni.2. Freud va folosi ca principiu fundamental în explicarea dinamismului psihic forŃele motivaŃionale. iar restul reprezintă inconştientul. Pentru a identifica forŃele motivaŃionale de bază. reprezintă conştiinŃa – aproximativ 1/10 din întreg. 5. care a folosit în acest sens metafora icebergului (mintea e asemeni unui iceberg a cărui vârf. cele agresive. Spre deosebire de Helmholtz care avea o viziune materialistă incorporată într-un model explicativ biologic. unul dintre profesorii săi de la Universitatea din Viena. repectiv. Astfel. asemeni celorlate animale sunt motivaŃi mai degrabă de instincte decât de raŃiune. şi anume că oamenii.folosit-o Freud încercând să explice relaŃia care există între inconştient şi Eu (inconştientul este asemănat cu un cal plin de forŃă şi greu de stăpânit care încercă să scape de călăreŃul său – Eul). iar cele mai puternice. În ultimii ani cercetările 63 .2. influenŃat de Brentano (1838–1917). pe care Freud le-a folosit în explicarea personalităŃii umane. Ideea că inconştientul este regiunea cea mai extinsă parte a minŃii noastre a fost formulată de Fechner.3 Ideea conflictului Ideea existenŃei unui conflict între partea raŃională şi iraŃională a fiinŃei noastre a fost formulată de Nietzsche (1844–1900).

asupra corespondenŃei lui Freud au scos la iveală. pe care Anna O. Breuer a descoperit. În tratament a folosit metoda cathartică (catharsis-purificare) al cărei scop era ca prin discuŃiile cu pacientul să se identifice originea traumatică a unor simptome. La acea vreme neurologul francez era deja renumit pentru aplicarea hipnozei în tratarea isteriei. Freud s-a împrietenit cu Joseph Breuer (1842-1925) care începând cu anul 1880 avea sub tratament o pacientă. represia. pierderi de memorie. că simptomele pacientei sale se legau într-un fel sau altul de acest eveniment traumatic. dezorientare).. Freud a făcut practică clinică sub îndrumarea neuro-anatomistului Theodore Meynert (1833–1898) cercetând cu precădere aspecte legate de diagnosticarea anumitor tulburări cerebrale. Charcot considera că o posibiliă cauză a acestei tulburări este o traumă pe care pacientul a avut-o înainte de declanşarea simptomelor. pe care ea îl veghease în ultimele momente ale vieŃii. în ciuda faptului că în anumite circumstanŃe Freud nega că ar fi citit lucrări scrise de Nietzsche. Reîntors la Viena a început să popularizeze aceste idei care au întâmpinat rezistenŃa AsociaŃiei Medicale Vieneze. influenŃa pe care acesta a avut-o asupra gândirii lui Freud. Încă înainte de a pleca în FranŃa. Pe lângă ideea conflictului care caracterizează relaŃia dintre raŃional-iraŃional se mai regăsesc şi alte concepte care au devenit ulterior constructe fundamentale ale paradigmei psihanalitice: sublimarea. Breuer a descoperit că acestă metodă. care avea o serie de simptome asociate cu isteria (paralizie temporară a braŃelor şi picioarelor. folosind hipnoza. În timpul tratamentului Breuer a descoperit că 64 . o denumea “talking cure” sau “chimney sweeping” funcŃionează în timpul transei hipnotice sau atunci când pacienta era într-o stare de relaxare foarte puternică. tulburări de vedere şi vorbire. 2002) 5.2. Simptomele Annei au apărut după moartea tatălui său.Greer. cunoscută sub numele de Anna O. Simptomele descrise de pacienŃi erau centrate pe anumite incapacităŃi fizice (amorŃeli. (S. paralizii etc). La recomandarea lui Meynert. Freud a obŃinut o bursă de 6 luni la Paris unde a studiat cu Charcot. cărora nu li se identifica o cauză la nivel biologic.4 Practica clinică La Viena.

La începutul carierei sale medicale Freud a întreprins cercetări experimentale minuŃioase pentru ca mai apoi inspirat de Charchot să se orienteze către nevroza isterică şi hipnoză. poate din acest motiv şi-au scris concluziile separat la finalul acestei lucrări. când datorită anexării Austriei de către Germania nazistă a fost nevoit să emigreze la Londra. pe când Breuer considera că orice traumă poate să consitutie factorul cauzal în declanşarea acestui tip de tulburare. S-a născut într-un orăşel din Cehia. Dar cel mai important aspect care diferenŃiază cei doi cercetători este faptul că Freud. În anumite aspecte cei doi autori au păreri diferite. Freud considera la acea vreme că o persoană cu viaŃă normală din punct de vedere sexual nu poate deveni nevrotică. spre deosebire de Breuer. A urmat studii de medicină la Viena. Freud * Psihanaliza este poate mai mult decât oricare dintre curentele psihologice legată de personalitatea întemeietorului ei. Personalitatea lui S. Freud a început să folosească alte metode. Hergenhahn. R. Freud 65 . R. 2000). La un an după exil moare prin euthanasie ajutat de doctorul său care i-a promis că nu-l va lăsa să sufere inutil.pacienta a început să i se adreseze terapeutului ca şi cum acesta ar fi tatăl său şi de asemenea că el însuşi a început să dezvolte anumite emoŃii faŃă de pacienta sa (mai târziu aceste fenomene au fost denumite transfer şi contratransfer). Propriu-zis de la hipnotism Freud mai face un pas şi anume descoperă terapia analizei psihice – psihanaliza. 2000). Sigmund Freud (1856-1939). (B. (B. În anul 1895 Breuer împreună cu Freud au publicat lucrarea Studii asupra isteriei prin care se consideră că s-a semnat actul de naştere al psihanalizei. a renunŃat la hipnoză datorită anumitor inconveniente cum ar fi de pildă dificultatea de a hipnotiza anumiŃi pacienŃi şi dificultatea de a discuta cu unii dintre aceştia elementele descoperite în timpul procedurii. apoi la Paris unde a dorit să asiste la celebrele şedinŃe de hipnoză ale profesorului Charchot. Hergenhahn. în special metoda asociaŃiilor libere care permite psihologului să fie în adevăratul sens al cuvântului psihanalist. DistanŃându-se de Breuer. apoi la scurt timp familia s-a stabilit la Viena unde Freud îşi va urma studiile şi întreaga carieră până în 1938.

Inconştientul personal se referă la tot ceea ce a fost reprimat dar şi aspecte mai puŃin importante ale existenŃei. urmate de izbucniri de activitate creativă. conform concepŃiei lui Freud visele constituie împlinirea deghizată a unor dorinŃe. de soŃia şi de cei cinci copii. Complexul este un nucleu de 66 . şi o metodă proprie de terapie numită terapia analitică. India. de sculptură în special. dar şi cu manifestări pline de entuziasm. a studiat medicina la Basel şi s-a specializat în psihiatrie. la peste zece ani după întâlnirea cu Charchot. medicale. De asemenea Freud se orientează asupra viselor pe care le consideră drept modalitate fundamentală de acces la personalitatea umană. Jung a călătorit în Africa. marcat de scurte perioade de depresie. Era pasionat de artă în general. întoarcerea în perioada primelor conflicte neconştientizate din copilărie. unei extinderi deosebite a concepŃiilor sale ştiinŃifice. ConcepŃia lui Jung este diferită de cea a lui Freud prin instiuirea şi explicitarea unor termeni cheie specifici: inconştientul personal şi inconştientul colectiv. Această carte face dovada unei culturi remarcabile a autorului. psihopatologice şi psihologice. Statele Unite. când Jung şi-a deschis un cabinet privat la Zürich unde a locuit şi a muncit până la moartea sa în 1961. era un colecŃionar de antichităŃi. G. a fost onorat şi apreciat de mari universităŃi ale lumii şi a întemeiat un sistem propriu de gândire numit psihologie analitică. Era puternic ataşat de familia sa. aparent lipsit de încredere. Întâlnirea cu Freud în anul 1907 marchează debutul unei colaborări strânse care se derulează până în anhul 1912. un om sfios. Jung (1875-1961) s-a născut în ElveŃia. Cartea care îl face celebru şi conduc la o largă extindere a psihanalizei este „Interpretarea viselor”. Europa. A fost puternic marcat de barbaria nazistă care a ars în pieŃele publice lucrările sale. publicată în 1900.nu a folosit hipnoza ci s-a orientat spre o nouă metodă introducând termenul de psihanaliză în 1896. Creativitatea sa a fost oscilantă fiind marcată de perioade de inhibiŃie. Contemporanii lui Freud descriu o personalitate complexă. El foloseşte tehnica asociaŃiei libere care permite pacientului dezvăluirea treptată a istoriei trecutului. Psihologia analitică* C. sociale.

Persoana (masca personalităŃii. senzaŃie şi intuiŃie. De exemplu. introvert senzitiv. dezvoltarea unei abilităŃi. Inconştientul colectiv include arhetipurile. linişte şi companie selectă. companie socială. 2000) 67 . arhetipurile vizează experienŃele legate de întuneric. sfială. introvert intuitiv. Sinele un principiu unificator care permite autoactualizarea şi autorealizarea. Rezultă opt tipuri de personalitate: extrovert gânditor. termen sinonim cu cel de şablon. Jung consideră că cele două atitudini se manifestă la fiecare dintre persoane prin dorinŃe inconştiente pentru orientarea opusă. putere. sânge. Critici aduse concepŃiei lui Jung (B. extrovert intuitiv. sentiment. emoŃii. extrovert sentimental. Arhetipurile sunt imagini ale trecutului speciei. originea lor se regăseşte în trecutul acesteia şi sunt prezente în mintea fiecărui om ca modele potenŃiale sau prototipuri arhetipale de gândire. Atitudinea introvertită se manifestă prin retragere. Cele două atitudini majore se asociază cu patru tipuri funcŃionale. SenzaŃia este funcŃia realului. iar intuiŃia este funcŃia înŃelegerii spontane. Persoana este ghidată de complexul său pentru că acesta îi va direcŃiona energia cu scopul de a reuşi să se dezvolte în conformitate cu tema dominantă. gândirea funcŃia raŃiunii. cum ar fi de exemplu nevoia de putere. Atitudinea extrovertă se manifestă prin activism. Anima este arhetipul femeii în bărbat şi Animus este arhetipul masculin în femeie. tată. influenŃă asupra celorlalŃi. naştere. extrovert senzitiv. Hergenhahn. introvert gânditor. preferinŃă pentru singurătate. prezenŃă puternică. cucerire. introvert sentimental. mamă. Arrhetipul are următoarele forme de manifestare: Umbra (partea întunecată a personalităŃii). rolurile jucate în profesie şi în viaŃa publică). sentimentul este funcŃia simŃământului. model. Tipologia psihologică dezvoltată de către Jung porneşte de la atitudinile şi funcŃiile Eu-lui în raport cu realitatea.percepŃii. prin raportarea la gândire. Animus şi Anima (ca simbolurile ale masculinităŃii şi feminităŃii). erou. preferinŃă pentru socializare. copie sau prototip. ExperienŃa colectivă este prezentă în experienŃa fiecărui individ jucând un rol important în structura şi dinamica personalităŃii. moarte. amintiri. R. şi dorinŃe reunite în jurul unei teme.

Teoria lui Jung a fost criticată ca fiind ocultă. Ca medic. Adler a fost preocupat să înŃeleagă personalitatea bolnavului în ansamblul raporturilor dintre simptomele psihice şi cele fizice. Adler şi-a făcut cunosucte ideile prin organizare unor turnee. În condiŃiile în care copilul este incapabil să compenseze sentimentul de inferioritate acesta se va transforma într-un complex de inferioritate definit de către Adler ca incapacitate de a rezolva problemele de viaŃă. în Statele Unite şi în alte Ńări europene. Pe de altă parte. Două constructe esenŃiale particularizează concepŃia lui Adler: „complexul de inferioritate” şi „sentimentul de inferioritate”. spiritualistă. religie. în mod special. care au început să se desfăşoare începând cu anul 1926. Psihologia promovată de către acesta se numeşte individuală deoarece consideră individul ca un tot unitar. Acest complex poate fi depăşit prin compensare prin 68 . În anul 1911 a rupt legăturile cu psihanaliştii şi a fondat Societatea de psihologie a individualităŃii. corpul şi sufletul nu sunt două entităŃi distincte. contribuŃia lui Jung în domeniul psihologiei nu poate fi contestată deoarece a introdus concpete precum auto-actualizarea. Colaborarea cu Freud a durat timp de nouă ani dar nu a fost atât de apropiată ca şi cea cu Jung. ideea de introvertit/extrovertit care a influenŃat dezvoltarea testelor de personalitate precum Minnesota Multiphasic Personality Inventory şi Myers-Briggs Type Indicator Test şi gândirea lui Hans J. imaginar uman pentru a-şi verifica ipotezele. mistică şi. neştiinŃifică deoarece foloseşte simboluri şi concepte din artă. Conceptul cheie al concepŃiei lui Jung Arhetipul a fost criticat ca fiind metafizic şi neverificabil. Astfel. ContribuŃiile cele mai importante pe care le-a adus psihologiei sunt considerate consilierea şi formarea de grup. Sentimentul de inferioritate este expresia unui sentiment de neajutorare pe care copilul îl trăieşte în mod normal în raport cu adultul. Eyesenk. Complexele de inferioritate se manifesta în trei variante: inferioritatea organică rezultă dintr-o infirmitate fizică ce se răsfrânge asupra dezvoltării personalităŃii copilului. Psihologia individuală* Alfred Adler (1870-1937) s-a născut la Viena şi a studiat medicina la Universitatea din Viena.

afectivitate până la venirea celui de al doilea copil care îi ocupă locul în afecŃiunea şi interesul celorlalŃi. tipul dependent. În funcŃie de poziŃia adoptată faŃă de aceste probleme el identifică patru tipuri de personalitate corespunzătoare pentru. tiran. Complexul de inferioritate are o dublă valenŃă: el poate motiva individul să se dezvolte prin perfecŃionare sau. Exemplul cel mai cunoscut în istorie este cazul lui Demostene care a devenit un bun orator. care încearcă să evite înfrângerea evitând înfruntarea. patru stiluri de viaŃă: tipul dominator. Adler dezvoltă o psihologie puternic ancorată în problemele cotidiene. răsfăŃ. Adler înŃelege prin această străduinŃă năzuinŃa spre perfecŃiune. pasiv. cu profesia şi în relaŃiile de dragoste. sadic. El apreciază că străduinŃa spre superioritate este înnăscută întrucât altfel specia umană nu ar supravieŃui. RăsfăŃul poate contribui la dezvoltarea unui complex de inferioritate mai ales la copii unici care sunt excesivi răsfăŃaŃi în viaŃa de familie. Viziunea optimistă a lui Adler cu privire la sensul vieŃii. aşa cum se numeşte una dintre cărŃile sale. Altă cale se numeşte supracompensare capre presupune transformarea deficienŃei într-un atuu. agresiv. iar viaŃa se manifestă printr-o tendinŃă de îmbunătăŃire a individului şi a speciei. aşteptând totul de la ceilalŃi. dimpotrivă să constituie un factor de demotivare. tipul evitant. rezultă din străduinŃa spre superioritate. Adler acordă un rol determinant factorilor sociali în viaŃa individului. De exemplu o persoană cu deficienŃe de vedere îşi poate dezvolta în mod excepŃional simŃul auditiv. şi tipul capabil social care poate coopera cu ceilalŃi şi acŃionează în concordanŃă cu nevoile lor. prin exerciŃiu intens. De aici decurge un sentiment de frustrare urmat de tentative de 69 . Ieşirea lor în lume este însoŃită de incapacitatea de a se confrunta cu problemele reale.dezvoltarea unor alte abilităŃi fizice care nu sunt deficitare. FiinŃa poartă în sine acest impuls ascendent. în relaŃiile cu ceilalŃi. Între problemele interesante de ordin educaŃional pe care le-a abordat este şi cea a ordinii naşterii: primul născut se bucură de siguranŃă. în ciuda defincienŃelor de vorbire. Neglijarea dezvoltă un complex de inferioritate datorită sentimentului de inutilitate şi devalorizare pe care îl provoacă indiferenŃa sau ostilitatea părinŃilor.

Schultz. Nu are experienŃa competiŃiei cu un frate mai mic. Sullivan. Cel mai mic copil este de obicei răsfăŃatul întregii familii. Este mai puŃin preocupat de problema puterii sau a redobândirii ei şi de nostalgia trecutului. Primeşte sarcini. Marcela Rodica Luca. încăpăŃânare refuz. în timp ce caracterizarea binevoitoare a celui de al doilea născut nu este întâmplătoare întrucât Adler avea această poziŃie în familia lui.recâştigare a poziŃiei pierdute. riscul rezultă din răsfăŃul excesiv ce va dezvolta dependentă şi neajutorare. preocupat de menŃinerea ordinii şi autorităŃii. Astfel ele acceptă să suporte agresivitatea 70 . Horney este remarcabilă în ceea ce priveşte psihologia feminină. Femeile tind să manifeste un masochism ce rezultă din asumarea inferiorităŃii lor fizice şi asumarea inferiorităŃii induse social. Adler consideră că primul născut tinde să fie orientat spre trecut este nostalgic şi pesimist în privinŃa viitorului. Rivalitatea conduce la dezvoltarea psihomotorie a celui de al doilea născut. Uneori pot apărea comportamente dure. Copilul unic are o poziŃie total favorizată în familie dar frustrările survin la grădiniŃă şi la şcoală unde nu mai este centrul atenŃiei. dezvoltă competivitate în raport cu fratele mai mare dar şi manifestări revendicative. Autoarea considera că inhibarea feminităŃii este rezultatul refuzului condiŃiei de femeie şi are ecouri şi la nivelul sexualităŃii acesteia. Al doilea născut este mai puŃin anxios. Tinde să se dezvolte rapid şi să se realizeze la maturitate. este mai ascultător. Se constată că cu cât diferenŃa de vârstă este mai mare cu atât aceste fenomene sunt mai atenuate.S. 1986. ContribuŃia lui K. 2003) Neopsihanaliza* Karen Horney (1885-1952) s-a născut în Germania şi la vârsta de 41 de ani a emigrat în Statele Unite. şi de aceea va fi dezamăgit. A urmat stagii de formare în psihanaliză iar în Statele Unite a fost apropiată de E. nu ştie să lupte. Dacă primeşte o ripostă dură atunci reacŃia lui va fi confirmată. este orientat mai mult spre viitor. Cu titlu de amuzament să spunem că Adler spunea despre Freud că este un prim născut tipic. mai ales atunci când diferenŃa de vârstă este mare. (D. agresive. Fromm şi H.

Discriminarea femeii în multe societăŃi de-a lungul istoriei a accentuat caracterul degradant şi păcătos al sexualităŃii ceea ce a făcut din femeie simbolul păcatului. Marcela Rodica Luca. fie prin ostilitate. 2003). individul poate opera cu anumite ajustări care au funcŃia de mecanisme 71 . dreptul de alegere al partenerului (D. prin căutarea în boală a unui alibi pentru eşec. În general opoziŃia acestei cercetătoare faŃă de teoria lui Freud poate fi sumarizată prin următoarea idee: ceea ce persoana experienŃiază la nivel social are o influenŃă majoră asupra tulburărilor psihice şi nu conflictul intrapsihic. pericolul şi de aemenea. În situaŃia în care în relaŃiile cu părinŃii anumite aspecte care sunt legate de aceste nevoi sunt încălcate (de exemplu fie prin pedeapsă excesivă. să îi fie satisfăcute nevoile biologice. În acest context dorinŃa femeii de a fi bărbat nu trebuie să fie raportată la celebra invidie pe penis invocată de Freud. Această ostilitate se poate generaliza asupra mediului care poate să devină în ochii copilului periculos. libertatea sexuală. impredictibil. durerea. Dacă se dezvoltă un asemena tip de anxietate. Copii au două nevoi fundamentale: să se simtă în siguranŃă în ceea ce priveşte frica. Paradoxal femeile exercita control asupra celorlalŃi prin slăbiciune şi suferinŃă. Acest tip de ostilitate poate genera anxietate de bază care se exprimă prin trăirea uneui sentiment de singurătate. 1986.masculină din spirit de sacrificiu. Printre realaŃiile interumane care au cea mai mare pondere în generarea tulburărilor psihice Horney identifică relaŃiile dintre părinŃi şi copii. indiferenŃă etc) copilul poate dezvolta o ostilitate de bază faŃă de părinŃii săi. Masochismul feminin este o încercare de a dobândi siguranŃă şi acceptare în viaŃă printr-o atitudine rezervată şi prin dependenŃă. Schultz. Pur şi simplu este expresia dorinŃei de a dispune de acele atuuri şi privilegii pe care societatea contemporană le acordă bărbatului: independenŃa. succesul. nesiguranŃă. Horney se îndepărtează total de viziunea freudiană şi consideră că ele sunt rezultatele unor influenŃe sociale. În ceea ce priveşte complexele de inferioritate feminină. neajutorare vis a vis de o lume percepută ca fiind ostilă. În procesul terapeutic este importantă identificarea factorilor sociali şi cei legaŃi de relaŃiile interpersonale care afectează sănătatea mentală a individului.

Sullivan. A emigrat în 1934 în Statelor Unite datorită ameninŃării naziste. Fromm acordă un rol foarte important factorilor sociali în dezvoltarea personalităŃii. R. stagii în psihanaliză la München şi Berlin fiind apropiat iniŃial de psihanaliza clasică. Fromm considera că ontogeneza repetă filogeneza şi sub aspect psihologic. separarea. sociologia şi filozofia. Fromm apreciază drept foarte periculoasă tendinŃa de uniformizare excesivă a indivizilor prin impunerea unor cerinŃe contrare nevoilor fundamentale ale fiinŃei umane. Evitarea şi tendinŃa spre distrugere implică distanŃarea. nivelul de securitate conferă intimitate. Fuziunea simbiotică este expresia perioadei iniŃiale în care intimitatea părinte copil este maximală. responsabilitatea individuală. evitare. În cadrul interacŃiunii cu părinŃii Fromm identifică patru modalităŃi de relaŃionare: fuziune simbiotică. (B. Copilul va dobândi independenŃă şi liberate pe măsură ce creşte şi slăbesc legăturile iniŃiale cu mama sa. Dragostea este forma superioară a interacŃiunii părinte copil care se realizează printr-un echilibru între securitate şi responsabilitate. îndreptare împotriva oamenilor (tipul ostil) şi retragerea (tipul detaşat). a început să fie preocupat de factorii psihologici implicaŃi în simptomatologia pacienŃilor săi. distrugere. 2000).de coping: îndreptarea către oameni (tipul compliant). independenŃa. În Statele Unite a fost apropiat de K. dar în acelaşi timp fiecare societate îşi educă cetăŃenii după chipul şi asemănarea sa. societăŃile totalitare tind să modeleze cetăŃeni obedienŃi şi pasivi în timp ce societăŃile democratice vor stimula activismul. Erich Fromm (1900-1980) născut în Germania a studiat la Heidelberg psihologia. a predat psihanaliza în Statele Unite şi în Mexic. Impresionat de cartea lui Jung „Tipurile psihologice”. Astfel. EducaŃia are un rol pozitiv. S-a apropiat 72 . Referitor la dezvoltarea personalităŃii. În acest sens el se manifestă foarte critic la adresa societăŃii de consum contemporane care alienează individul. S. Hergenhahn. dragoste. Horney şi H. Gradientul de independenŃă şi libertate se află într-un raport invers proporŃional cu cel de securitate. apoi la Faculatea de Medicină a UniversităŃii Columbia. Henry Murray (1893-1969) născut la New York a urmat cursurile la Universitatea Harvard.

de contracarare. de apărare. de rejecŃie sau de separare. de a înlătura răul. de dominare. ContribuŃia lui Murray este legată mai ales de analiza conceptului de trebuinŃă. Omul are posibilitatea să intervină voluntar în propria lui schimbare. de existenŃă socială. El consideră că personalitatea cunoaşte determinări multiple care vin atât din partea instinctelor cât şi din partea mediului. de agresiune. de realizare.de Jung . durerea.A. El a creat împreună cu Christiana Morgan testul T. de joc. El a descris 20 de trebuinŃe specific umane: de supunere. Murray apreciază că scopul final al vieŃii este reducerea tensiunii. de afiliere. focalizate şi difuze. de deferenŃă. de înŃelegere. a personalităŃii şi prezintă o viziune mai optimistă asupra posibilităŃilor de dezvoltare a personalităŃii. În concluzie. manifeste şi ascunse. Cele 20 de categorii sunt grupate în trebuinŃe viscerogene şi psihogene. neopsihanaliza marchează rolul factorilor sociali. culturali în dezvoltarea vieŃii psihice. a avut o întâlnire cu Freud la Viena şi a fost puternic impresionat de personalitatea celor doi savanŃi.T (testul aperceptiv tematic). de ordine. de ajutor. de a face impresie. de a evita situaŃiile neplăcute. 73 . de sex. A introdus termenul de „personologie” prin care desemna acea ramură a psihologiei care se ocupă de studiul personalităŃii. de autonomie. A susŃinut cursuri la Harvard şi a exercitat o puternică influenŃă asupra psihologilor vremii lui. de senzualitate. proiective şi reactive.

imaginaŃia şi valorile. John Fitzegrald Kennedy şi Robert Kennedy.3. Această orientare respinge determinismul şi pesimismul care transpar din teoriile behavioriste şi psihanalitice şi postulează o perspectivă esenŃialmente optimistă asupra naturii umane conform căreia toŃi oamenii posedă capcităŃi înnăscute pentru dezvoltare. E. Aceştia considerau că celelalte două forŃe psihanaliza şi behaviorismul nu iau în calcul o serie de aspecte importante care definesc natura umană. intenŃionalitatea. asasinarea lui Martin Luther King. A. Pickren. liberul arbitru. psihlogia gestaltistă şi psihanaliza continuau să ofere modele explicative asupra funcŃionării psihicului. 5. deoarece este o alternativă la psihanaliză şi behaviorism. funcŃionalismul. auto-determinarea. proteste rasiste. psihologia umanistă evidenŃia faptul că este necesară comutarea atenŃiei de la problemele tratate de celelalte persepective (care erau centrate pe adaptare şi definirea normalităŃii) la problemele care ne definesc ca fiinŃe umane. 2010). (W. Pe la jumătatea secolului XX strucrualismul dispăruse ca şcoală. temele centrale are ar trebui investigate devin: creativitatea. Domeniul psiholgiei era dominat de behaviorism şi psihanaliză în anii 50 şi la debutul anilor 60.1 Context În perioada anilor 1920 -1930 şcoli de gândire precum structuralismul. Rutherford. care au contribuit la contestarea explicaŃiilor de tip raŃionalist sau empirist.3.2 Precursorii umanismului Psihologia umanistă şi-a definit modelul explicativ al psihicului uman integrând mai multe aspecte care Ńin de specificul fiinŃei umane care se regăsesc 74 . celelate orientări au început să le asimileze anumite apecte. iar funcŃoinalismul şi psihologia gestaltistă şiau pierdut distinctvitatea ca şcoli. De asemenea anii 60 au fost dominaŃi de o serie de evenimente.5.3 Cercetări anterioare şi evenimente care au contribuit la apariŃia perspectivei umaniste în psihologie 5. Dintre acesta enumerăm: Războiul din Vietnam şi mişcările pacifiste care i-au urmat. Astfel. Numită a treia forŃă. La începutul anilor 60 un grup de psihologi conduşi de Abraham Maslow au pus bazele uneui curent pe care îl denumeau a treia forŃă în psihologie. mişcarea hippie.

Rogers şi A. Persoanele care aparŃin acestui mod sunt interesate să evalueze în profunzime posibilele consecinŃe ale acŃiunilor lor. De exemplu Soren Kierkegaard (1813-1855) filozof danez. Un alt exemplu îl regăsim la Heidegger care definea individul autentic prin faptul că este conştient de existenŃa lui şi este capabil să aibă o existenŃă bună. Din fenomenologie a preluat metoda fenomenologică şi ideea validării intersubiective a datelor care provin din investigarea experienŃei subiective a individului. Metoda fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc. 2006) Din existenŃialism. ca experienŃe unice. James. pentru o stare de bine generală şi pentru legături morale perfecte. Personalitatea care se încadrează în acest tip etic este similară personalităŃii autorealizate despre care va vorbi Rogers. fondatorul fenomenologiei. constrângeri sociale). psihologia ar trebui să includă toată varietatea de date preluate de conştiinŃă ca fenomene. 75 . Abordările anterioare din psihologie care au influenŃat perspectiva umanistă menŃionăm: cercetările asupra conştiinŃei realizate de W. asociaŃiile personale. După cum susŃine Husserl. ConsecinŃele asumării acestei idei le putem identifica în abordările psihologilor umanişti.în anumite abordări anterioare cum ar de exemplu: romantismul. Maslow). umanismul a preluat ideea că oamenii au capacitatea de a investi cu sens experienŃele lor personale. demnă chiar şi în condiŃii defavorabile (mediu. unul dintre fondatorii existenŃialismului considera că există un Mod etic de existenŃă care se defineşte prin preocuparea pentru dreptate. fenomenlogia şi existenŃialismul. (AniŃei. Dacă adăugăm acestora şi contextul specific al anilor ‘60 putem să oferim un posibil răspuns la întrebarea Cum a apărut psihologia umanistă? Romantismul a insipirat viziunea umanistă din psihologie datorită faptului că a atras atenŃia asupra faptului că oamenii sunt în esenŃă buni şi dacă societatea le permite devin împliniŃi (a se vedea această perpsectivă optimistă asupra fiinŃei umane la reprezentanŃii de seamă ai psihologiei umaniste: C. impresiile. respectiv conŃinutul. Această capacitate îl face pe om să fie fundamental diferit de celelate fiinŃe sau de simplele obiecte sau alte forme de existenŃă.

a urmat Universitatea din Wisconsin. New York. Întemeietorii formali ai curentului sunt consideraŃi a fi A. Lucrarea sa cea mai cunoscută este „MotivaŃie şi personalitate” (1954). El pune accentul pe dezvoltarea personalităŃii în condiŃiile unei dinamici a trebuinŃelor şi motivelor sale. În celebra piramidă a trebuinŃelor identifică cinci nivele: cel al trebuinŃelor fiziologice. ConcepŃia lui Maslow e orientată mai mult holistic şi dinamic decât singular şi static. trebuinŃele de securitate. Abraham Maslow (1908-1970 ) s-a născut la New York . Întemeietorii psihologiei umaniste * Psihologia umanistă s-a afirmat oficial prin înfiinŃarea Revistei de psihologie umanistă în 1961 şi a AsociaŃiei Americane de Psihologie Umanistă. umanismul va lua în considerare nu numai nevoile de bază –instinctele în terminologie psihanalitică – ci şi alte tipuri de nevoi care nu numai că sunt conştiente dar care descriu mai bine specificitatea noastră. Maslow insistă asupra dinamicii acestor trebuinŃe în funcŃionarea personalităŃii umane. Unii cercetători îl consideră primul reprezentat al psihologiei umaniste datorită faptului a descris conceptul de Sine creativ referindu-se la faptul că ceea ce devine o persoană este într-o mare măsură rezultatul unei alegeri personale. a ordinii 76 . mai mult activ şi intenŃional decât cauzal şi mecanic. cele de statut şi cele de autorealizare. Apoi AsociaŃia Americană de Psihologie stabileşte o divizie de psihologie umanistă. G. psihanaliza (datorită faptului că s-a centrat pe terapie şi datorită evidenŃierii factorului motivaŃional în generarea acŃiunilor noastre. Vom vedea că o nevoie fundamentală este aceea de autorealizare).. AlŃi cercetători consideră concepŃia lui Adler ca o tranziŃie de la teoriile psihanalitice predominante în timpul activităŃii lui Freud la punctul de vedere umanist modern. iar apoi activitatea academică la Universitatea Columbia.Alfred Adler. Rogers. spre deosebire de psihanaliză. Allport şi C. perspectiva gestaltistă (prin ideea preeminenŃei întregului asupra părŃilor). trebuinŃele de afiliere. Maslow. Într-un timp relativ scurt psihologia umanistă a câştigat un rol distinct între principalele curente de psihologie.

Pe această cale psihologia va trebui să includă noi concepte precum joaca. umorul. ştiinŃifice. Gordon Allport (1897-1967) a studia psihologia la Universitatea Harvard şi a desfăşurat o activitate academică la această universitatea timp de 40 de ani. simŃul autonomiei. o imagine de sine optimistă şi acceptată de ceilalŃi. în final al terapiei centrată pe persoană. Aceste persoane manifestă o serie de trăsături comune: creativitate. iar Rogers este cel care a desăvârşit psihologia umanistă. ContribuŃia lui Allport la psihologia umanistă este în primul rând de ordin metodologic. experienŃele mistice. A întemeiat Centrul pentru studiul persoanei în California. Allport este ideologul acestui curent. 77 . spontaneitate. nevoie puternică pentru intimitate. dragostea. Caracteristicile personalităŃii autorealizate au fost identificate de către Maslow în urma unui studiu realizat pe durata a doi ani. autorealizate decât persoanele bolnave sau tipurile inumane. apoi a celei centrate pe client şi. A fost preşedintele AsociaŃiei Americane de Psihologie în 1947. A stabilit liniile de demarcaŃiei dintre metoda behavioristă şi cea umanistă. Accesul la trebuinŃele superioare este condiŃionat de satisfacerea celor de pe palierele inferioare. Dar contribuŃia sa cea mai importantă este cariera sa didactică. având drept subiecŃi personalităŃi remarcabile ale vieŃii sociale. În psihologia americană mulŃi autori îl consideră cel mai remarcabil profesor de psihologie care a influenŃat multe generaŃii de tineri şi a format o şcoală personologică în jurul său. rezistenŃă la autoritatea arbitrară.de împlinire a acestora. politice ale lumii americane. Este fondatorul terapiei nondirective. Carl Rogers (1902-1987) este cel care a împlinit curentul umanist şi ia conferit o orientare aplicativă cu o influenŃă extraordinară în domeniul terapiei. Este considerat cel mai important personolog iar lucrările sale privitoare la personalitate sunt cunoscute în întreaga lume: „Personalitatea. Dacă Maslow este iniŃiatorul curentului umanist. simŃul umorului. Maslow credea cu toată sinceritatea că este mai productiv pentru progresul psihologiei să studiem persoanele sănătoase. valorile. libertatea. o interpretare psihologica”(1937). El a analizat şi a precizat distincŃia dintre nomotetic şi idiografic. competenŃa şi nevoile estetice. „Structura şi dezvoltarea personalităŃii”(tradusă şi în limba română). simŃul noutăŃii.

În 1969 a întemeiat AsociaŃia Americană de Psihologie Transpersonanală. Skinner 2. A contribuit la dezvoltarea unei tendinŃe în psihologie care vizează înŃelegerea fiinŃei umane ca întreg. El a fost preocupat de extinderea sistemului de gândire în educaŃie şi politică.C. întorcerea la perioada pre-ştiinŃifică a psihologiei 6. Personalitatea autorealizată are capacitatea de a alege şi de a realiza dezvoltarea personală. Critici aduse abordării umaniste 1. onestitatea şi deschiderea. În educaŃiei a pledat pentru o pedagogie centrată pe student (elev) mai degrabă decât pe profesor. Psihologia transpersonală ca prelungire şi amplificare a psihologiei umaniste * Psihologia transpersonală este o continuare a psihologiei umaniste. Rogers are o optică experimentalistă asupra psihoterapiei insistând pentru utilizarea tehnicilor obiective din psihologia experimentală în vederea validării demersului psihoterapeutic. A evaluat efectul psihoterapiei după modelele psihoexperimentale „ex-post factum” dar şi prin analize corelative cu grupul de control. În politică a pledat pe calităŃi personale cum ar fi autenticitatea. eliminarea studiului asupra comportamentului animal nu se justifică 7. iar A. neîncrederea în puterea metodelor ştiinŃifice în cercetarea atributelor umane 3. şi sensul experienŃei. ConcepŃia psihologică a lui Rogers este optimistă în ceea ce priveşte potenŃialul naturii umane. reducerea behaviorismului la două figuri notabile Watson. Maslow drept fondator al acestui curent. împreună cu Carl Rogers. concepte greu de operaŃionalizat – perspectivă nebuloasă ContribuŃii Introducerea în domeniul investigativ al psihologiei a unor teme noi precum intenŃionalitatea. abordare a personalităŃii umane din perspectivă idealizată 4. Viktor 78 . realizările curentelor criticate şi a metodelor ştiinŃifice în psihologie au relizat deja o mare parte din obiectivul asumat 5.

care nu explorează în totalitate şi în profunzime stările psihice. Antony Sutich.R. Stanislav Grof . AsociaŃia a editat Journal of Transpersonal Psychology. 79 . nr. hipnoza.).T.P. Jim Fadima. meditaŃia. Într-o analiză critică a acestui curent. Metodele psihologiei transpersonale sunt psihoterapia transpersonală. prin expansiunea câmpului conştiinŃei. crizele psihospirituale. consideră psihologia transpersonală ca o ramură a psihologiei care reuneşte şi acceptă spiritualitatea ca pe o dimensiune importantă a sufletului omenesc. Zlate (1988) arată că psihologia transpersonală îşi propune să extindă câmpul cercetării psihologice pentru a include arii ale experienŃei şi ale comportamentului uman asociate cu o sănătate optimă şi bunăstare. M.). analiza viselor. unul dintre fondatori. într-un evantai larg al stărilor de conştiinŃă. Este vorba despre experienŃele şi observaŃiile specifice meditaŃiei şi altor forme de practică spirituală sistematică. inclusiv diferitele niveluri şi zone ale psihismului care devin manifeste sub forma unor stări de conştiinŃă modificată. vizite pe tărâmuri mistice.a. extazele mistice populare.Frankl. (Agenda. experienŃe karmice. Timişoara). forme variate de percepŃie extrasenzorială ş. moarte şi renaşterea psihologică. calmarea şi relaxarea distorsiunilor perceptuale. întâlniri cu fiinŃe arhetipale. Psihologia transpersonală este nemulŃumită de „parŃialitatea” psihologiei contemporane.I. Stanislav Grof. Din acest motiv psihologia transpersonală plasează în centrul preocupărilor ei conştiinŃa ca dimensiune centrală. prin conştientizare. identificarea mistică cu alŃi oameni. respiraŃia holotropă. În România a fost înfiinŃată AsociaŃia Română de Psihologie Transpersonală (conform pagini web a A. prin autocunoaştere şi transformare interioară. cu natura şi cu întregul Univers. 14/3 aprilie 2004.T. Psihologia transpersonală studiază şi tratează întregul spectru al experienŃelor umane. experienŃe ale lumii divine. conştiinŃa cosmică. ConştiinŃa şi potenŃialele sale nebănuite pot fi explorate prin eliminarea contradicŃiilor defensive şi al obstacolelor interne. prin liniştirea. Apoi a fost înfiinŃată AsociaŃia Transpersonală InternaŃională (A. hipnoza profundă. psihoterapia experienŃială şi experienŃele de moarte clinică.

nivelul persoanei. Ken Wilber unul dintre întemeietorii psihologiei transpersonale consideră că personalitatea este expresia unor nivele multiple ale conştiinŃei unitare. Psihologia transpersonală este un câmp multidisciplinar care integrează atât psihologia vestică. să-i susŃină pentru a-şi depăşi limitele condiŃionării şi a-şi asuma responsabilitatea în vederea proiectării propriei vieŃi în armonie cu natura ş. să-i asiste pentru a se centra pe această activitate interioară care duce la autoactualizare şi transcendenŃă. traversând mai multe gradaŃii. asiatică într-o unificare spirituală. să-i ajute pentru a găsi căile dezvoltării potenŃialului minŃii.a. de la identitatea supremă a conştiinŃei cosmice la sentimentul personal de identitate asociat conştiinŃei eu-lui.Scopul psihologiei transpersonale este să-i ajute pe clienŃi să-şi descopere şi să-şi interpreteze conştient pulsaŃiile existenŃei interioare. Acest spectru al conştiinŃei cuprinde cinci niveluri şi fiecare nivel caracterizează printrun sentiment diferit de identitate personală. 80 .m. nivelul eu-lui. nivelul transpersonal şi nivelul unităŃii conştiinŃei.d. dezidentificarea şi autotranscendenŃa. dar şi pe cea „estică”. nivelul organismului total. Cele trei stadii care conduc la obŃinerea acestor schimbări sunt: identificarea.

modelarea structurilor cognitive oferă explicaŃii asupra proceselor mintale. Teoria informaŃiei şi cercetările lui G. Behavioristul E. Terminologia lui Chomsky a fost adoptată de către psihologia 81 . Newel. Cercetările lui K. Astfel. După Chomsky nucleul limbii se defineşte printr-o mulŃime de propoziŃii (structura logică-propoziŃională) obŃinute în urma aplicării transformărilor (tratament. ContribuŃia remarcabilă a acestor cercetări este aceea că a oferit posibilitatea tratării strategiei umane în rezolvarea de probleme. El a introdus termenul de „hartă mintală”. Shaw şi Simon au elaborat şi condus celebrele programe de cercetare ale Rezolvitorului general de probleme ca sistem de procesare a informaŃiei în vederea rezolvării unor probleme accesibile gândirii umane. sugerând existenŃa unei reprezentări mintale a structurilor spaŃiale care acŃionează într-o manieră latentă în procesul rezolutiv. Precursori ai Cognitivismului * W. Newell şi H. Conceptul de „hartă mintală” este intens utilizat în psihologia cognitivă . Tolman a adus în prim plan cercetări cu un puternic suport cognitivist. Simon au ajuns la rezultate remarcabile în ceea ce priveşte logica computerelor. procesare) obligatorii la verigile terminale ale gramaticii. Aceste cercetări au demonstrat că factorul comun pentru gândirea umană şi pentru inteligenŃa artificială sunt procesele informaŃionale care se dezvoltă în baza unui sistem complex de programe şi subrutine capabile de combinări şi transformări. Köhler şi cercetările sale asupra inteligenŃei la animale au semnalat rolul intuiŃiei ca procesare spontană de informaŃie în urma căreia.5. Duncker asupra fixităŃii funcŃionale şi mai ales cele asupra analogiei au fost preluate în psihologia cognitivă modernă demonstrează felul în care reprezentarea mentală dintr-o anumită situaŃie este transferată într-o nouă situaŃie şi poate să producă o rezolvare a problemelor prin analogie. Psiholingvistica dezvoltată de către N. Miller. A.4. prin analogie. Chomsky a dezvoltat modelul gramaticilor generative. prin restructurări ale reprezentărilor interne asupra relaŃiei dintre obiectul scop şi obiectul mijloc se produce un răspuns aparent spontan dar care rezultă dintr-o prelucrare informaŃională de tip procesual.

sisteme culturale. Ideea organizării activităŃii mentale în structuri operatorii şi scheme mentale trimite la conceptele fundamentale ale gestaltismului. categorii. competenŃe lingvistice. Axiomatica reprezintă o schemă a realităŃii iar orice abstracŃie conduce la o schematizare. structurate şi organizate. modele cognitive ale unor realităŃi.cognitivă: structuri de transformare. De la modelul generării propoziŃiilor propus de către Chomsky la modelele computaŃionale moderne este o distanŃă foarte mică. ele sunt reprezentări cognitive. Piaget şi a şcolii sale numită şi structuralism genetic constituie o anticipare a modelărilor cognitive privitoare la asimilarea şi dezvoltarea structurilor cognitive. Astfel axiomatica se prelungeşte în ultimă instanŃă în însăşi schema inteligenŃei. Analiza piagetiană a degajat trei structuri fundamentale: structurile algebrice al căror prototip este grupul. politice. Kelly este o anticipare asupra abordării cognitivite a personalităŃii. Dezvoltarea constructelor este în strânsa legătură cu experienŃa de viaŃă şi fiecare persoană dezvoltă un sistem de constructe ierarhizate. Valoarea constructelor permite şi o evaluare anticipativă a comportamentelor persoanei.. Epistemologia genetică şi dezvoltarea cognitivă* Aportul şi contribuŃia remarcabilă a cercetărilor lui J. religioase. etc. perioade istorice. Constructele personale ca şi reprezentările noastre cognitive ne permit să percepem şi să interpretăm lumea şi evenimentele prin prisma lor. Teoria constructelor personale elaborată de către G. Piaget găseşte în aceste axiome ale structurii matematice de grup legile fundamentale ale organizării sistemelor de operaŃii mentale în general. Constructele constituie modalităŃi personale de a percepe şi interpreta evenimentele. Dar Piaget merge mai departe şi analizează evoluŃia structurilor operatorii pe baza structurilor matematice de grup. structurile de ordine şi 82 . reguli de ramificare şi reguli de subcategorializare etc. Sistemul de constructe prezintă o serie întreagă de particularităŃi comune pentru oameni în general şi pentru anumite grupuri. Dar configuraŃia este personală şi conferă individului nota de specificitate.

Reprezentarea. dar şi mentală în raport cu o hartă a locaŃiilor şi a raporturilor topologice dintre elementele spaŃiale. 83 . Psihologia cognitivă va insista mult asupra raporturilor topologice dintre reprezentările cognitive. imaginea mintală care constituie un concept fundamental al psihologiei cognitive a fost reabilitată pentru psihologie şi studiată cu mijloace experimentale de către marele savant elveŃian. Prin întreaga sa operă şi prin rigoarea J. Piaget anticipează într-o manieră remarcabilă cognitivismul modern care îi datorează mare parte dintre conceptele de bază precum şi dintre metodele de cercetare. transformare.structurile topologice care se referă la raporturile de vecinătate. anticipare vor constitui apoi teme predilecte pentru psihologia cognitivă. limită şi continuitate. mişcarea subiectului poate fi reală într-un plan fizic spaŃio-temporal. având un acces foarte dificil la anticiparea rezultatelor unor transformări. Constatăm că practic Piaget anticipează şi oferă psihologiei cognitive rezultate şi un limbaj conceptual remarcabil de riguros asupra structurilor cognitive. Cercetările lui Piaget asupra reprezentărilor topologice au arătat mecanismele ontogenetice ale apariŃiei lor. Toate cercetările psihogenetice privitoare la dezvoltarea reprezentărilor şi mecanismelor de rotire. implicând o anumită ordonare a diverselor locaŃii stabile. pliere. El a demonstrat că informaŃia vizuală nu este suficientă întrucât structurile topologice se fixează dificil şi implică mişcarea subiectului într-un sistem de puncte de referinŃă. Piaget va acorda o atenŃie deosebită reprezentărilor topologice şi va evidenŃia un tip aparte de inteligenŃă topologică ce se referă la reprezentarea poziŃională. Astfel el a demonstrat faptul că şcolarul mic nu reuşeşte decât pe la 8-10 ani să-şi reprezinte rotirea sau dispoziŃia porŃiunilor întro hârtie împăturită. Se poate spune că de fapt cognitiviştii după ce şi-au elaborat o primă variantă a limbajului conceptual au descoperit surprinşi că Piaget cu ani buni înaintea lor studiase şi clarificase conceptele fundamentale pe care cognitiviştii le considerau o noutate absolută.

Istoria psihologiei. Greenwood J. M. 84 . Malim... Istoria psihologiei.. 2000. A. Birch. A History of Modern Psychology. suport de curs. D. Tehnică.: Introduction to the History of Psychology Wadsworth Co. Universitatea din Bucureşti.. M. (2008). suport de curs. Ninth Edition. (2009). (2006). McGraw-Hill. Psihomedia AniŃei. Ed. S. Wadeley. Ed. ediŃia a II-a. Publishing Michele Sordi Hergenhahn . (2006). Schultz. Ed. R. ( 2009). Perspective în psihologie.Bibliografie AniŃei. Istoria psihologiei. D. B. M. P. 1999 Mic dicŃionar filozofic. 1973. Schultz. A.. A Conceptual History of Psychology.. T. E. Politică Temele marcate cu * au fost preluate din lucrarea AniŃei. Universitatea din Bucureşti..