1

Capitolul 4

ANALIZA SISTEMICĂ A FUNCŢIILOR

4.1. Analiza sistemică a funcţiilor: obiectiv; cadrul metodologic general Obiectivul analizei sistemice a funcţiilor este identificarea funcţiilor critice/supradimensionate din punct de vedere economic, adică a funcţiilor ale căror costuri sunt mult mai mari decât valoarea lor de întrebuinţare. Pentru atingerea acestui obiectiv, se compară pentru fiecare funcţie cele două categorii de ponderi determinate la etapele anterioare: ponderea în valoarea de întrebuinţare (qj) cu ponderea în costul de producţie (pj). La un produs ideal, conceput, proiectat şi realizat perfect, ierarhizarea funcţiilor după ponderile lor în valoarea de întrebuinţare trebuie să coincidă cu ierarhizarea după ponderile lor în costul de producţie, respectându-se astfel o condiţie fundamentală specifică ingineriei valorii care arată perfecta proporţionalitate între cele două categorii de ponderi, exprimată de relaţia următoare:

2 p j = aq j

(4.1)

unde a = 1. În raport cu un sistem de coordonate qjOp j, toate funcţiile unui produs ideal vor fi localizate pe o dreaptă (∆1) înclinată la 45° , aspect prezentat în fig .4.1.

Fig. 4.1. Analiza sistemică pentru un produs

ideal

La un produs real, funcţiile sale pot fi localizate în planul q j0pj atât pe o dreaptă de regresie (∆2), cât şi în vecinătatea ei, dreaptă care nu va mai fi înclinată la 45o (fig. 4.2). Prin intermediul unei astfel de reprezentări grafice putem evalua în ce măsură există disproporţii între costurile funcţiilor şi contribuţia lor la valoarea produsului. Ecuaţia dreptei (∆2) este pj = b·qj iar coeficientul unghiular (b) se determină prin metoda celor mai mici pătrate. Pentru a reprezenta o proporţionalitate medie, dreapta (∆2) trebuie să se abată cât mai puţin posibil de la punctele reale, condiţie exprimată prin relaţia următoare:
N

S = ∑ ( p j − b ⋅ q j )2  → min
j =1

(4.2)

Din condiţia:

3 ∂S =0 ∂b (4. F5 şi F1 sunt funcţii critice pentru cazul prezentat. Se poate considera că un obiect este bine proiectat dacă S≤0. Din fig.2 rezultă că funcţiile F3. cu atât punctele Fj se află mai aproape de dreapta (∆2). deoarece ponderile lor în valoarea de întrebuinţare sunt mult mai mici decât ponderile în costul produsului şi trebuie reproiectate . cu cât S este mai mic. arată gradul de împrăştiere a punctelor F j în planul qj0pj.5) unde: S .4) 2 j ∑q α = arctg b (4. 4.3) rezultă: N b= ∑p j =1 N j =1 j ⋅qj (4.entropia sistemului. Evident.01 [52].

02 7.53 7.2.6.4 .67 2.93 .3 1.7.8 bqj 17.56 47. 4.56 1.29 42.13 3.83 13. pot fi identificate cu claritate având ca reper obiectivul fundamental al ingineriei valorii exprimat prin relaţia pe care o prezentăm din nou: IV → maxVIG/CP Pentru maximizarea acestui raport se poate recurge la una sau la mai multe dintre următoarele strategii.79 1331.52 19.62 .61 68.64 134.9 11.5.5 100 pj 24. se prezintă pentru exemplificare analiza sistemică pentru produsul traductor magnetic pasiv de mişcare.5 qj pj 3666.52 . Fj F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 Total qj 15 10.53 11.56 . 4.8 -13.6 6.12 49.82 48.43 18.5.1.06 (pj-bqj)2 43.1.41 249.19 9.85 7.76 14.69 + 21.15 29.3 5.9 8.61 Direcţiile de cercetare ce trebuie adoptate ulterior pentru îmbunătăţirea unui obiect.6.25 50. Analiza sistemică pentru un produs real În tabelul 4.25 42.81 12. Analiza sistemică .43 5.2.0. prezentate sugestiv şi în fig.72 128.42 0 902. Studiul funcţiilor auxiliare .51 57.8 11.7 . re.78 8.55 640.1 15.4.traductor magnetic de turaţie .5 63.64 156.72 pj-bqj + 6.66 100 qj2 225 116.24 177.5 7.53 8.08 1.74 40.1.86 6.4 Fig.8 12.2.Tabelul 4.32 .25 1121.5 6.85 19.09 6.89 30.22 26.16 22 475.

Cum le considerăm în analiză? Există următoarele două posibilităţi: 10 Să fie reprezentate ca atare. În această situaţie se naşte ideea ca în locul unei drepte de regresie prin originea axelor să se folosească o dreaptă de forma: pj = a⋅qj +b Aplicând metoda celor mai mici pătrate obţinem expresiile parametrilor a şi b.ponderea iniţială a funcţiei principale Fj în costul produsului.  n∑ q j p j − ∑ q j ∑ p j a = 2 n∑ q 2j − ( ∑ q j )   2  b = ∑ q j ∑ p j − ∑ q j ⋅∑ q j p j 2 2  ( ) n q − q ∑ ∑ j j  unde: n .6) 20 Să se transfere costul funcţiilor auxiliare către funcţiile principale pe care le condiţionează. . prin adăugarea părţii care revine acestora din costul şi din ponderea în cost a funcţiilor auxiliare: © p© j = p j + p ja (4. va trebui să corectăm ponderea în cost a funcţiilor principale condiţionate/ajutate.5 O problemă analizată în literatura românească [53] este aceea a funcţiilor secundare sau auxiliare care nu au utilitate dar costă.numărul de funcţii (4. pe axa ordonatei.7) unde: pj . Aplicând acest procedeu.

25.04 = 0. nefiind sesizate de către utilizator. F1 şi F2 sunt principale.noua pondere în cost a funcţiei Fj.“transformă energia electrică în căldură”.21 + 0. dacă perfecţionarea produsului se poate realiza numai prin reproiectarea funcţiilor în vederea reducerii costurilor lor. trebuie să-şi transfere costul către funcţiile principale.25 Considerăm că a doua variantă de analiză este mai corectă. p3 = 0.6 pj'.04 = 0. sunt situaţii în care ingineria valorii trebuie aplicată de mai multe ori pentru unul şi acelaşi obiect.3.08 şi dacă acceptăm că funcţia F3 le ajută pe primele două în mod egal. restrâns sau mai dezvoltat în funcţie de direcţia de cercetare adoptată.25 + 0.“transformă energia electrică în flux luminos”. Astfel. pja'. Caracterul iterativ al ingineriei valorii Pentru atingerea obiectivului urmărit. Dacă. F3 este auxiliară pentru F1 şi F2. fără a .21.29 © p2 = p 2 + p 23 = 0. F3 . adică acelora care au utilitate şi sunt rezultatul direct al cerinţelor utilizatorului 4.partea din ponderea funcţiei auxiliare care revine funcţiei Fj. printre altele. următoarele funcţii: F1 . pentru că funcţiile auxiliare. de exemplu.“este fiabil”. Exemplu: Becul cu incandescenţă are. în urma dimensionării economice s-au obţinut ponderile: p1 = 0. vom obţine: p1© = p1 + p13 = 0. F2 . p2 = 0.

atunci ponderile funcţiilor în valoarea de întrebuinţare a produsului rămân aceleaşi. Să presupunem de exemplu. implicit sunt modificate şi costurile funcţiilor respective şi astfel studiul de IV se repetă în absolut toate etapele lui cunoscute. Analiza utilitate/cost sau utilitate/pondere în cost. în noua variantă vom avea un dezechilibru prea mare între cele 2 dimensiuni ∑ q j =2. deoarece nivelurile de importanţă a funcţiilor sunt influenţate în mare măsură de valorile dimensiunilor tehnice şi teebuie calculate din nou. În continuare încercăm să demonstrăm de ce acest mod de analiză crează confuzie şi chiar erori.7 se modifica dimensiunile tehnice ale funcţiilor. Dacă direcţia de cercetare a impus reproiectarea dimensiunilor tehnice ale funcţiilor. Dacă ponderile în cost rămân determinate în raport cu costul total. În literatura românescă se întâlneşte analiza sistemică între q j şi pj . că s-ar dubla utilitatea produsului.4. ∑ p j = 1 care deformează în mod artificial rezultatul. ( ) . 10 Dacă analiza se efectuează pentru produsul etalon (în care utilităţile intrinseci sunt egale cu unitatea) ponderile pj au semnificaţia utilităţii funcţiilor. O altă variantă a produsului va avea în mod necesar alte utilităţi ale funcţiilor. a căror sumă va fi diferită de unitate. 4.

Σqj = 1 .uj (4.ponderea funcţiei în cost.VIj cu unde: qj . pentru varianta etalon. de cele mai multe ori se face greşeala că pentru varianta reproiectată se stabilesc ponderile în utilitate printr-un raţionament similar cu cel iniţial. conform metodologiei expuse anterior se va considera produs de referinţă. Pentru eliminarea acestor confuzii şi imperfecţiuni.este unic determinat pentru varianta etalon a produsului. în timp ce suma ponderii în cost este întotdeauna egală cu unitatea. 30 În metodologia românească există o inconsecvenţă şi anume: suma ponderii funcţiilor în utilitate nu trebuie neapărat să fie egală cu unitatea. calculată prin raportarea la costul acestei variante.8) Σ pj = 1 . chiar dacă aceasta se modifică de la o variantă la alta de produs generează confuzie. 10 Dreapta de regresie se stabileşte între utilitatea şi ponderea în cost a fiecărei funcţii: pj = b. uj . De exemplu.utilitatea intrinsecă a funcţiei pentru soluţia concretă analizată.8 20 Dacă produsul reproiectat face într-o fază ulterioară obiectul IV. astfel încât: VIj = qj. kj . ceea ce va presupune reluarea calculelor de la zero[54] . propunem următoarele variante de analiză sistemică. ceea ce este total greşit. 40 Faptul că în metodologie se utilizează pentru aprecierea dimensiunii tehnice a funcţiei mărimea pj.

astfel căΣqj ≠ 1 . Aspecte particulare ale ingineriei valorii 4. această relaţie este cea mai corectă. la modificarea ponderii în cost. respectând cel mai bine spiritul principiului proporţionalităţii.de asemenea. suma ponderilor în utilitate şi în cost rămâne egală cu unitatea. Modificarea costului faţă de varianta etalon va conduce . în orice variantă. este însă cea mai laborioasă şi poate încă să creeze confuzii. Ingineria valorii la produsele modulate .10) astfel încât. precum şi a costului se pot calcula ponderile funcţiilor în utilitate şi în cost.1.9 Dacă se adaugă o funcţie nouă.5. 20 După determinarea.9) p1 j = (4. folosind datele variantei reproiectate: q1 Fj = VI 1 j 1 ∑VI j 1 C Fj 1 ∑C Fj ∑ p j ≠1 . a utilităţii funcţiilor şi produsului. 4. cât şi în cele reproiectate. pentru varianta reproiectată. atât în cea etalon.5. În opinia noastră. aceasta va primi o pondere prin comparaţie directă cu cele existente. ceea (4. Această diferenţă este perfect justificată prin faptul că este vorba despre alt produs. implicit ce sugerează consecvenţă în analiză.

în urma identificării funcţiilor critice prin analiza sistemică generală.2. IV se poate efectua pe fiecare modul în parte sau numai pentru anumite module. 4. În acest caz. alese după diferite criterii (costul/durata studiului. Prin modul vom considera o componentă a produsului care are un set de funcţii ce o individualizează de celelalte module. subansamble) este recomandată pentru obiecte de mare complexitate şi are urmatoarele obiective: • identificarea şi cuantificarea contribuţiei fiecărui subsistem la generarea funcţiilor critice la nivelul unui întreg produs. importanţa funcţiilor. funcţii ce nu au reieşit ca fiind critice prin analiza sistemică globala [55.). • identificarea funcţiilor critice la nivelul fiecărui subsistem. Aplicarea IV pe subsisteme implică parcurgerea următoarelor etape: . efectuată la nivelul întregului obiect.5. să fie mentenabil etc. Ingineria valorii pe subsisteme Metodologia curentă a ingineriei valorii preconizeaza direcţiile de modernizare a unui obiect. cu excepţia funcţiilor cu caracter general (să fie fiabil. Ingineria valorii pe subsisteme (ansamble.10 Concepţia modulară a unor obiecte se promovează din ce în ce mai mult datorită avantajelor tehnico-economice.). 56]. ponderea modulului în costul produsului etc.

Deşi funcţiile Fa şi Fb sunt situate deasupra dreptei de regresie. Astfel.11 a) Analiza sistemică globală. doar funcţiile Fjk subsistem. Aceasta primă etapă de aplicare a IV pe subsisteme coincide de fapt cu analiza sistemică globala specifică metodologiei tradiţionale de IV şi are ca obiectiv identificarea funcţiilor critice la nivelul întregului produs studiat (P).3. pentru exemplul abordat. 4. În fig.qj) sunt apropiate ca valoare. se poate accepta într-o prima instanţă că nu sunt critice deoarece la fiecare dintre ele ambele categorii de ponderi (în cost . Din nomenclatorul de functii al întregului produs P. este prezentat rezultatul unei astfel de analize pentru un produs virtual format din patru subansamble. se identifica pentru fiecare subsistem Sk.p j şi în valoarea de întrebuinţare . la a căror materializare participă acest . funcţiile cele mai critice la nivelul întregului produs P sunt în ordine F x si Fc. b) Stabilirea nomenclatorului de funcţii pentru fiecare subsistem.

Analiza sistemică globală. la nivelul produsului P. astfel: • proporţional cu nivelul de importanţă nj stabilit initial la nivelul întregului produs. Ponderile în valoarea de întrebuinţare a funcţiilor Fjk se calculează cu relaţia următoare: q jk = n jk prin aplicarea ∑n jk j (4. d) Calculul ponderilor în valoarea de întrebuinţare pentru funcţiile fiecărui subsistem. 4. c) Determinarea nivelurilor de importanţă pentru funcţiile fiecărui subsistem.3. Dimensionarea economică a funcţiilor Fjk se efectuează pe baza procedurii specifice IV traditionale . Pentru fiecare funcţie Fjk se determină nivelul sau de importanţă njk .12 Fig. sau • printr-o noua ordonare a funcţiilor Fjk unuia dintre procedeele consacrate.11) e) Dimensionarea economică a funcţiilor fiecărui subsistem.

12) f) Analiza sistemică la nivelul fiecărui subsistem. folosind următoarea relaţie: ∑ q jk bk = j j ⋅ p jk ∑q 2 jk (4.13 şi a aceloraşi date iniţiale. Pentru efectuarea analizei sistemice la nivelul fiecărui subsistem. Ponderile funcţiilor Fjk în costul fiecarui subsistem Sk se determină cu relaţia următoare: p jk = C jk ∑ C jk j (4.14) . calculându-se astfel costurile funcţiilor (Cjk). se calculează mai întâi coeficienţii unghiulari ai dreptelor de regresie (∆k) pentru fiecare subsistem Sk.13) de unde rezultă: α k = arctg bk (4.

Astfel. la nivelul subsistemului S1 funcţia Fz este funcţia cea mai critică. 4. 2.4. S1 şi S2. deşi la nivelul produsului P nu ridica . se constată următoarele: • Contribuţia fiecărui subsistem la generarea funcţiilor critice la nivelul întregului produs. neidentificate iniţial ca funcţii critice la nivelul întregului produs. funcţia Fx este determinată în ordinea contribuţiei lor de subsistemele S3. critice subsisteme. Astfel. Pe baza reprezentărilor grafice prezentate în fig. iar funcţia Fc este determinată S1 şi în primul mică nivel rând măsură de de de către către susbsistemul • Funcţiile într-o la subsistemele S2 si S3. Analiza sistemică la nivelul fiecărui subsistem Sk.14 Fig.

Referitor la funcţiile Fa si Fb se poate concluziona ca într-o prima instanţă nu au fost considerate ca fiind critice la nivelul întregului produs P datorită efectului de compensare realizat de către subsistemul S4. cat şi prin IV în trepte. Studiul poate fi continuat şi aprofundat printr-o analiză cu caracter iterativ specifică IV tradiţionaledenumită şi IV în cascadă. Ingineria valorii în trepte Ingineria obiectiv valorii în trepte constituie o dezvoltare a metodologiei tradiţionale de IV şi are ca aprofundarea studiului prin orientarea cercetărilor către redimensionarea organologică sau tehnologică.15) unde: Cj .15 iniţial nici o problemă.cheltuielile materiale (Cmj) şi cheltuielile salariale (Csj). . ştiind că: Cj = Cmj + Csj (4. Într-o situatie similară se mai află: la nivelul subsistemului S2 funcţiile Fy si Fa. analiza sistemică globală poate fi realizată ulterior pe cele două elemente fundamentale ale costurilor funcţiilor .3. parcurgând următoarele etape: a) Stabilirea cheltuielilor materiale şi salariale pentru fiecare funcţie. 4.5. Pentru aceasta. iar la nivelul subsistemului S3 funcţiile Fa si Fb.costul total al unei funcţii Fj.

17) c) Analiza sistemică pentru fiecare dintre cele două categorii de cheltuieli. 4.20) (4. separat.16 Cmj .5. Pentru efectuarea analizei sistemice se calculează mai întâi coeficienţii unghiulari ai dreptelor de regresie (∆m) si (∆s) folosind următoarele relaţii: bm = Σqj. Csj .18) (4. se constată următoarele la nivelul întregului produs P: αs = arctg bs 4. pentru cheltuielile materiale şi salariale.21) Considerând în continuare acelaşi exemplu. cu relaţiile: pmj = Cmj / Σ Cmj psj = Csj / ΣCsj (4.ponderea funcţiei Fj în valoarea de întrebuinţare a produsului.cheltuielile materiale specifice funcţiei Fj.19) rezulta: αm = arctg bm (4.pjs / Σqj2 unde: qj .cheltuielile salariale specifice funcţiei Fj.18) si (4.16) . pe baza reprezentărilor grafice prezentate în fig.pjm / Σqj2 bs = Σqj.19) (4. b) Calculul ponderilor funcţiilor în costul produsului. Din relatiile (4.

cuantificându-se astfel contribuţia fiecăruia dintre acestea la eventualele supradimensionări ale cheltuielilor salariale. materiale sau/şi este critică numai datorită cheltuielilor . Studiul de IV în trepte poate fi aprofundat ulterior prin IV pe subsisteme. • funcţia Fc materiale.17 • funcţia Fx este critică datorită ambelor cauze: atât cheltuielilor materiale cât şi celor salariale.

dacă se notează cij costul cu care resursa Ri (materiale.5.4. energie.24) Formula (79 ) a dreptei de regresie devine: .22) Costul funcţiei Fj este: C Fj = ∑cij = c ∑ p ij i i (4.4. 4.23) Ponderea funcţiei în costul total este: pj = C Fj c = ∑ p ij i (4. Astfel. Analiza sistemică pe elemente de cost. Analiza sistemica la nivelul cheltuielilor materiale şi a cheltuielilor salariale. Pornind de la sugestia făcută de şcoala românească de IV [57] de a se efectua analiza sistemică atât pentru costul total cât şi pe cele două componente ale sale. materialele şi manopera.5.18 Fig. cheltuieli generale) participă la realizarea costului funcţiei Fj se determină ponderea fiecărui tip de resursă în costul funcţiei: pij = cij c (4. autorul propune o generalizare [58]. manoperă.

26) este panta dreptei de regresie a dependenţei dintre costul resursei R i şi utilitatea funcţiei Fj: k ij = U j ⋅ ai (4.2. .27) În tabelul 4.p ⋅U ( ∑ k ⋅U ) ∑ p a U =⋅= ∑ p = = U ⋅= ∑ a ∑U ∑U 2 2 j j ij j unde: ai = 19 j j ij 2 2 j i i j j ∑ k ⋅U ∑U ij 2 j j (4. sunt prezentate rezultatele unui exemplu-test.25) (4.

2 300 0.5.05 Analiza rezultatelor din acest exemplu conduce la următoarele concluzii cu valabilitate generală: 1o Încadrarea funcţiilor în funcţii supradimensionate sau bine dimensionate din punct de vedere economic se poate realiza pentru fiecare gen de resursă în parte. Analiza energetică a valorii.3 0.1 0.05 F4 75 150 75 50 350 0.5. 3o Analiza se poate limita la o singură resursă. 2o O funcţie poate să fie bine dimensionată în ceea ce priveşte o anume resursă.4 600 0.2 0.1 150 0.025 0.05 0.3 450 0.05 0.25 0. .075 0.075 F2 5O 50 25 75 200 0.05 0.075 0.25 0.05 0.25 F1 50 25 50 75 200 0. 4.025 0.35 0.075 F3 25 75 100 50 250 0.2 Analiza sistemică pe elemente de cost RESURSE MATERIALE MANOPERĂ ENERGIE CHELTUIELI GENERALE TOTAL PONDERE ÎN UTILITATE PREŢ PONDERE ÎN COST k1 j k j2 3 kj 4 kj COST 200 300 250 250 1000 1 1500 1 0.2 0. dar supradimensionată în privinţa altor resurse.025 0.075 0.20 Tabelul 4.2 0.15 0.

cum ar fi resursa energetică [60]. Spre deosebire de prima analiză.30) Dar k ⋅ ∑ c ⋅U ∑ a= = U ∑ c⋅ ∑ U ij ij i 2 j j 2 j (4.31) Rezultă: ai ci = = ri bi c (4. a doua analiză este independentă.32) unde: ri reprezintă ponderea resursei Ri în costul total al produsului.21 Notăm cu pij ponderea fiecărei categorii de cheltuieli (resurse) în realizarea funcţiei [59]. concluziile având însă un grad mai redus de generalitate.28) Analiza proporţionalităţii dintre dimensiunea qij şi utilitatea funcţiei conduce la dreapta de regresie: p ij = bi ⋅U j (4. Aceasta a doua formă de analiză ne-a sugerat abordarea concretă a unor resurse speciale. în care panta dreptei de regresie se obţine prin sumarea pantelor corespunzătoare fiecărei resurse. adică dimensiunea economică a funcţiei pentru resursa respectivă: pij = cij ∑ cij j = cij ci (4.29) unde: ∑ U j ⋅ pij ∑ U ⋅c j j ij bi = = 2 2 ∑ U j ci ⋅ ∑ U j j (4. Argument: .

Se observă că pentru determinarea conţinutului energetic al unui produs sunt necesare informaţii complexe în legătură. energia primară. atât cu procesele energetice din amonte.energia consumată de produs în decursul exploatării sale. EMF EPT .energia încorporată în mijloacele fixe. Astfel. de la materia primă şi până la produsul aflat în exploatare. proces.22 Deciziile pe care la iau oamenii de la simpla alegere a meniului. conţinutul energetic al unui produs este dat de relaţia: E = EMP + EMF + EPT + EU unde: EMP . putem întâlni produse care se execută din materiale cu un conţinut energetic redus.energia încorporată în materiile prime. În general. dar a căror realizare solicită un consum mare de energie. până la marile probleme strategice care privesc întreaga ţară sunt direct sau indirect dictate şi de energie. activitate include energia înglobată în toate fazele de realizare şi utilizare a acestuia. se constată o oarecare echivalenţă în privinţa unora din cei patru termeni. participante la realizarea produsului. corespunzătoare energiei consumate în unitate pentru realizarea produsului. În multe cazuri. altele se realizează cu un consum mic de energie dar necesită în exploatare consumuri mari. cât şi din aval de producător.33) . (4. astfel încât se poate simplifica procesul de informare şi analiză. Conţinutul energetic al unui produs. însă.EU .

Asupra acestor funcţii va fi necesară o acţiune de reducere a consumului de energie. Dimensiunea energetică a funcţiei sau conţinutul energetic al funcţiei reprezintă cantitatea de energie consumată pentru funcţie. Wij = Wi ⋅ k ij (kwh/funcţie) (4.36) ij Analiza sistemică. utilizând dreapta de regresie: w j = α ⋅U j (4.34) Rezultă conţinutul energetic al funcţiei Fj: W j = ∑Wij (Kwh/funcţie) i (4.37) conduce la următoarele concluzii: 1o Funcţiile supradimensionale din punct de vedere energetic sunt acelea pentru care se consumă prea multă energie în raport cu utilitatea lor. Dacă se cunosc ponderile kij.35) respectiv ponderea funcţiei în conţinutul energetic al produsului: wj = ∑W j Wj j ∑ W ⋅k = ∑ ∑W k i ij i i i j (4. ale costului reperului (operaţiei) Ri pentru funcţia Fj şi conţinutul energetic al reperului Ri (Wi) atunci se poate determina participarea acestui reper la dimensiunea energetică a funcţiei. respectiv ponderea funcţiei în conţinutul energetic al produsului. cu conţinutul energetic al lor pe de altă parte. pe de o parte. Acţiunile care decurg din această analiză nu .23 Ideea ingineriei energetice a valorii este aceea de a pune faţă în faţă utilitatea funcţiei şi a produsului.

care variază de la o etapă la alta. acela că nu are ca intermediar preţul. pe costuri. înglobând şi alte elemente decât cele de substanţă. 2o Este posibil ca o asemenea analiză să intre în contradicţie cu analiza globală. In aceasta situaţie se pot utiliza metodele analizei multicriteriale pentru determinarea priorităţilor în îmbunătăţirea soluţiei constructive. 3o Dimensiunea energetică a funcţiei şi produsului are un avantaj cert în raport cu dimensiunea economică şi anume.24 vor fi îndreptate în mod obligatoriu spre ieftinirea unor repere ci spre reducerea energiei încorporate. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful