PETROM EPS Mentenanta

“ TEACHER ”
PROGRAM
DE

PERFECTIONARE PROFESIONALA

Tema 8: Organe de Masini
III. Organe ale Miscarii de Rotatie

2009

ORGANE DE MASINI
III. Organe ale miscarii de rotatie

Material pentru perfectionarea personalului
Compilat si redactat: Ing. Paul Popescu Coordonator Operatiuni

2

CUPRINS

3. Organe ale miscarii de rotatie 3.1 Definitie si clasificare 3.2 Arbori si osii 3.2.1 Definire. Clasificare. Caracterizare 3.2.2 Materiale si tehnologie 3.3 Lagare 3.3.1 Definire si clasificare 3.3.2 Lagăre cu alunecare. Definire. Clasificare 3.3.2.1. Materiale şi tehnologie 3.3.2.2. Elemente constructive ale lagărelor radiale hidrodinamice 3.3.2.3 Lagăre cu frecare uscată, limită sau mixtă 3.3.3 Lagare de rostogolire. Rulmenti 3.3.3.1 Definire. Caracterizare. Domenii de utilizare. 3.3.3.2 Principalele tipuri de rulmenti 3.3.3.3 Montaje cu rulmenti 3.3.3.5 Materiale si tehnologie 3.3.3.6 Formele de deteriorare ale rulmentilor 3.3.3.6 Ungerea lagarelor cu rulmenti 3.3.3.7 Etansarea lagarelor cu rulmenti 3.4 Cuplaje 3.4.1 Consideratii generale. Clasificare 3.4.2 Elemente constructive ale cuplajelor permanente 3.4.3 Cuplaje intermitente(ambreiaje)

3

3. Organe ale miscarii de rotatie 3.1 Definitie si clasificare Organele miscarii de rotatie sunt organe de transmitere a puterii de-a lungul lantului cinematic al mecanismului sau macinii din care fac parte. Organele care apartin miscarii de rotatie propriu-zisa sunt: arborei, osiile, lagarele, cuplajele si ambreiajele. Lagarele, cuplajele si ambreiajele sunt, de fapt, organe strans legate functional de transmiterea puterii cu ajutorul arborilor de transmisie. Unele organe din aceasta categorie au un rol static, de sustinere a altor organe, cum sunt osiile si lagarele iar altele, din contra, au un rol dinamic, activ, cum sunt arborii, cuplajele si ambreiajele. 3.2 Arbori si osii 3.2.1 Definire. Classificare. Caracterizare Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie destinate să susţină alte organe de maşini (roţi dinţate, roţi de lanţ, roţi de curea, semicuplaje etc.) în mişcare de rotaţie şi să transmită momente de torsiune în lungul axei lor. Osiile sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie sau fixe destinate numai susţinerii unor organe de maşini în mişcare de rotaţie. Osiile nu transmit momente de torsiune(fig. 3.1).

a. Arbore Fig. 3.1

b. Osie

Arborii şi osiile au şi rolul de a prelua forţele de la organele de maşini montate pe acestea şi de a le transmite reazemelor (lagăre cu rostogolire sau cu alunecare). Părţile componente ale unui arbore sunt (fig. 3.1): corpul arborelui (a); porţiunile de calare (b); porţiunile de reazem (c) numite şi fusurile arborelui. Fig. 3.2 Părţile componente ale unui arbore

4

Porţiunile de calare sunt zonele pe care se montează organele de maşini susţinute de arbore. Acestea se pot executa cu suprafeţe cilindrice sau conice. Cele mai utilizate sunt porţiunile de calare cu suprafaţă cilindrică, mai uşor de prelucrat. Suprafeţele conice se utilizează pentru porţiunile de calare pe care au loc montări şi demontări frecvente ale organele de maşini susţinute de arbore (roţi de schimb etc.) şi când se impune o centrare foarte precisă a acestora. Porţiunile de reazem (fusurile) sunt zonele de sprijin ale arborelui în lagărele cu rostogolire sau cu alunecare. De regulă, acestea sunt dispuse în apropierea capetelor arborilor şi pot fi executate cu suprafeţe cilindrice, conice sau sferice. Pentru lagărele cu rostogolire, fusurile se execută cilindrice relativ scurte – în cazul montării unui singur rulment cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rând, sau mai lungi – în cazul montării a doi rulmenţi sau a unui rulment având corpurile de rostogolire dispuse pe două sau mai multe rânduri. Diametrele acestor fusuri se aleg după diametrul interior al rulmentului. Uneori, fusurile arborelui se execută conice având conicitatea egală cu cea a alezajului rulmenţilor oscilanţi cu bile sau cu role butoi, rumenţilor cu role cilindrice de mărime mare etc. Pentru lagărele cu alunecare, fusurile se execută cilindrice, conice sau sferice, cele mai utilizate fiind fusurile cilindrice care au diametrul mai mic decât al treptei alăturate, pentru simplificarea montajului şi pentru obţinerea de umeri de sprijin pentru fixarea axială a lagărelor. Fusurile conice se folosesc pentru a avea posibilitatea reglării jocului din lagăr – prin deplasarea axială a arborelui – iar cele sferice doar în cazul unor arbori elastici, cu deformaţii de încovoiere foarte mari. Clasificarea arborilor şi osiilor, pe baza principalelor criterii de clasificare, este prezentată în tabelul 3.1. Tabelul 3.1 Criteriul de clasificare Forma axei geometrice Destinaţia Secţiunea arborelui pe lungime Forma secţiunii transversale Tipul arborilor Arbori drepţi Arbori cotiţi Arbori flexibili Arbori principali ai Arbori de transmisie maşinilor unelte Arbori cu secţiune Arbori cu secţiune constantă variabilă în trepte Arbori cu secţiune Arbori cu secţiune plină tubulară

5

putând fi constantă (fig. secţiunea transversală a acestora.) în lungul axei lor şi de tehnologia de execuţie şi de montaj aleasă. Arborii cu secţiune constantă se utilizează când sunt solicitaţi . momente de încovoiere. depinzând de repartiţia sarcinilor (momente de torsiune. b…e). 3.3. pe lungime. forţe axiale etc.3.3 Arbori drepţi 6 Arborii drepţi sunt în frecvent utilizaţi transmisiile mecanice.3. a) sau variabilă (fig.Forma suprafeţei exterioare Rigiditatea Numărul reazemelor Poziţia axei geometrice Criteriul de clasificare Natura mişcării Forma axei geometrice Forma secţiunii transversale Numărul reazemelor Poziţia geometrice axei Arbori netezi Arbori canelaţi Arbori elastici Arbori rigizi Arbori static nedeterminaţi Arbori static (cu mai mult de două determinaţi reazeme) (cu două reazeme) Arbori Arbori verticali Arbori înclinaţi orizontali Tipul osiilor Osii fixe Osii drepte Osii cu secţiunea plină Osii static determinate (cu două reazeme) Osii orizontale Osii rotitoare Osii curbate Osii cu secţiunea tubulară Osii static nedeterminate (cu mai mult de două reazeme) Osii înclinate sau verticale a b c d Fig.3 .

3. b) se folosesc în construcţia reductoarelor. greutatea acestuia se micşorează cu 25%. transmisiile automobilelor.2. arborii cutiilor de viteze cu axe fixe ale unor tractoare prin interiorul cărora trece arborele prizei de putere). 3.2 Materiale si tehnologie Materialele din care se execută arborii drepţi şi osiile se aleg funcţie de condiţiile de rezistenţă şi rigiditate impuse.3. la vagoanele de cale ferată. de natura organelor de maşini susţinute şi de tipul lagărelor (cu alunecare sau cu rostogolire). aceasta asigurând următoarele avantaje: apropierea arborelui de o grindă de egală rezistenţă la încovoiere. 3. a cutiilor de distribuţie. b) au. prezenţa unor umeri de sprijin pentru fixarea axială a organelor de maşini susţinute. c) se folosesc în construcţia cutiilor de viteze. momentul de torsiune fiind constant pe întreaga lungime a arborelui. Osiile rotitoare (fig. respectiv la punţile nemotoare ale autovehiculelor.3. de regulă. axa geometrică dreaptă şi secţiunea aproape constantă pe toată lungimea şi se rotesc împreună cu organele de maşini susţinute.4 Osii ridicat. iar rezistenţa la încovoiere cu numai 6.4. Principalele domenii de folosire a arborilor drepţi sunt: reductoarele de turaţii cu axe fixe. d) se folosesc când se impun condiţii severe de greutate (când diametrul interior al arborelui tubular este jumătate din cel exterior. 3. maşinilor agricole. unele trepte de trecere se execută conice.3. 7 . Când arborii sunt solicitaţi la torsiune şi încovoiere.25%) sau atunci când este necesară trecerea prin arbore a unui alt arbore (exemple: arborii coaxiali ai unor cutii de viteze planetare. În cazul arborilor de dimensiuni mari. montajul uşor al acestor organe de maşini fără deteriorarea altor suprafeţe ale arborelui. se utilizează secţiunea variabilă în trepte. Arborii tubulari (fig. a) sau b curbată şi se întâlnesc la maşini de Fig. utilaje tehnologice.numai la torsiune. Arborii netezi (fig. a diferenţialelor autovehiculelor etc.3. 3. arborele apropiindu-se şi mai mult de o grindă de egală rezistenţă la încovoiere.3. tractoarelor. iar arborii canelaţi (fig. la susţinerea roţilor intermediare.4. maşinilor a unelte. Se întâlnesc. cu precădere. Osiile fixe pot fi cu axa geometrică dreaptă (fig. toate transmisiile cu angrenaje etc.

• oţeluri carbon de calitate de cementare (OLC 10. porţiunilor de calare etc. la turaţii de funcţionare foarte ridicate. pentru arbori puternic solicitaţi şi/sau durată mare de funcţionare impusă lagărelor sau canelurilor. Oţelurile aliate se recomandă în cazul când pinionul este executat din astfel de oţeluri şi este corp comun cu arborele. 8 . bare laminate cu forjare ulterioară. pentru diametre sub 140 mm. • oţeluri carbon de caliate de îmbunătăţire (OLC 45.. Execuţia arborilor din bare laminate cu forjare sau matriţare ulterioară conduce la obţinerea unui semifabricat apropiat de forma finală a arborelui – cu importante economii de material. în cazul producţiei de de serie mare. în cazul arborilor şi osiilor de dimensiuni foarte mari. nitrurare etc. manoperă şi energie – şi la realizarea unui fibraj continuu care urmăreşte forma arborelui. STAS 791). OL 50. iar în cazul unor dimensiuni foarte mari din fontă. putând fi: îmbunătăţire sau îmbunătăţire şi călire superficială a fusurilor. la osiile autovehiculelor etc. Pentru arborii drepţi şi osii. semifabricate turnate. a suprafeţelor canelurilor – operaţii executate după tratamentul termic. cementare urmată de călire a fusurilor. STAS 791). în cazul arborilor puternic solicitaţi şi cu restricţii de gabarit. cu efect direct asupra măririi rezistenţei acestuia. 41 CrNi 12 etc. Semifabricatele pentru arbori şi osii pot fi: bare laminate. de regulă. porţiunilor de calare şi a canelurilor. a porţiunilor de calare. bare laminate cu matriţare ulterioară. 28 TiMnCr 12 etc. din oţeluri carbon sau aliate. Tehnologia de fabricaţie a arborilor şi osiilor constă în: strunjirea suprafeţelor cilindrice sau conice şi a filetelor.Arborii drepţi şi osiile se execută. OLC 60 STAS 880) sau oţeluri aliate de îmbunătăţire (40 Cr 10. frezarea canalelor de pană sau a canelurilor – operaţii executate înainte de tratamentul termic – rectificarea fusurilor. pentru arborii care nu necesită tratament termic. se recomandă: • oţeluri de uz general pentru construcţii (OL 42. OLC 15 STAS 880) sau oţeluri aliate de cementare (13 CrNi 30. Tratamentele termice sau termochimice aplicate depind de materialul din care se execută arborii. pentru arbori puternic solicitaţi şi pentru arbori care funcţionează la turaţii ridicate. canelurilor. OL 60 STAS 500/2).

lagare axiale. • După felul mişcării de rotaţie: − lagăre cu mişcare de rotaţie completă. Definire.3. − lagăre cu frecare limită.1 Definire si clasificare Lagarele sunt organe de masini care servesc la sustinerea arborilor si osiilor rotitoare. respectiv patina – pentru lagărele axiale (fig. − lagăre cu frecare fluidă. 3.3 Lagare 3. − lagăre cu suprafaţă plană. asigurand o frecare convenabila a ansamblurilor respective. lagarele se impart in lagare radiale. 3. Clasificarea lagărelor cu alunecare se face după mai multe criterii. prezentate mai jos. − lagăre axial–radiale. 9 .2 Lagăre cu alunecare. Clasificare Lagărele cu alunecare sunt organe de maşini care asigură rezemarea sau ghidarea osiilor sau arborilor. − lagăre cu frecare mixtă. • După direcţia forţei: − lagăre radiale. Părţile care alcătuiesc cupla cu frecare cu alunecare sunt cuzinetul (radial sau axial) şi fusul – pentru lagărele radiale. − lagăre cu suprafaţă conică. preluând forţele radiale şi/sau axiale prin intermediul suprafeţelor de alunecare. lagare radial-axiale si lagare axial-radiale. − lagăre radial–axiale. • După regimul de frecare: − lagăre cu frecare uscată. − lagăre cu mişcare oscilantă.3. − lagăre axiale. acestea se impart in: lagare de alunecare.3. − lagăre cu suprafaţă sferică. lagare de rostogolire si lagare combinate.5). Dupa felul frecarii care ia nastere in difesitele tipuri de lagare. Dupa directia fortelor principale care lucreaza aspra lor. • După forma suprafeţei de frecare: − lagăre cu suprafaţă cilindrică.

1. − cuzinet în construcţie integrată împreună cu butucul. Se întâlnesc următoarele soluţii: − cuzinet în construcţie integrată împreună cu butucul din material antifricţiune. acest raport asigurând o funcţionare corespunzătoare şi când ungerea este defectuoasă.5 Cuzinetul este elementul component al butucului lagărului.2. − prelucrare corespunzătoare a suprafeţei. 3. materialul antifricţiune care formează cuzinetul fiind turnat în locaşul din butuc. Cuzineţii. Materialele pentru cuzineţi trebuie să îndeplinească rolul de material cu calităţi antifricţiune. în majoritatea cazurilor. Fusul axial (patina) este elementul component al arborelui şi se roteşte împreună cu acesta. Pentru materialele de cuzineţi cu duritate < 300 HB nu mai este necesară durificarea fusului. deci din oţeluri carbon de cementare sau de îmbunătăţire. 10 . Se recomandă ca duritatea fusului să fie de 3…5 ori mai mare decât a cuzinetului. Materiale şi tehnologie Fusurile (patinele) se execută. fiind fixat în acesta şi împiedicat să se rotească şi să se deplaseze axial. La condiţiile impuse materialelor arborilor şi osiilor se mai adaugă: − rezistenţă mare la uzare.3. Fusurile nedurificate mai importante se vibronetezesc.Fig. din acelaşi material ca şi osia sau arborele de care aparţin. iar fusurile durificate prin călire sau cementare şi călire trebuie rectifcate. 3.

Cele mai utilzate materiale antifricţiune sunt prezentate în continuare. − pietre preţioase – în mecanica fină. FeCu. − să permită deformaţii plastice locale (conformabilitate). sunt utilizate la cuzineţi masivi. Materialele sinterizate dure. Materialele sinterizate moi. Materialele sinterizate pot fi moi sau dure. − rezistenţă mare la oboseala de contact. iar celălalt fiind materialul antifricţiune. − cuzinet din mai multe straturi – turnate sau placate – unul cu rol de suport. materialele neferoase şi materialele sinterizate. Sn şi Pb se folosesc la cuzineţii multistrat obţinuţi prin turnare. Materialele antifricţiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: − rezistenţă mare la uzură. − rezistenţă la coroziune. sunt utilizate la lagăre cu gaze. CuPb – şi se utilizează la cuzineţi dintr-o bucată sau multistrat. Materialele feroase cele mai utilizate sunt fontele – cenuşii Fc. CuPb. iar cei cu Al – AlSn. − materiale plastice – bachelite (termorigide). − cuzinetul din materialul butucului şi fusul arborelui acoperit cu material antifricţiune – soluţie rar întâlnită. pentru cuzineţi masivi şi teflon sau poliamide – cu proprietăţi autolubrifiante. − grafit. poroşi şi autolubrifianţi executaţi multistrat subţiri. AlPb. 11 . − ceramică – cuzineţi masivi din ceramică fină. Aliajele cu Cu. AlCuPb. pe bază de carburi metalice. − rezistenţă la gripare. Cuzineţii din fontă se obţin prin turnare. Materialele nemetalice cele mai utilizate sunt: − lemn – stejar – presat şi impregnat. maleabile Fma sau cele manganoase Fmn – şi se folosesc la cuzineţi dintr-o bucată sau la cei multistrat.− cuzinet din material antifricţiune asamblat pe butuc. − aderenţă cu lubrifiantul. ca element suport. − cauciuc – cuzinet multistrat vulcanizat. − coeficient de dilatare termică mic. − coeficient de frecare redus pentru a micşora pierderile prin frecare. CuPbSn. AlCuPb – la cuzineţi multistrat obţinuţi prin placare. pe bază de FeC. cu grafit nodular Fgn. Materialele neferoase cuprind bronzurile – CuSn. − conductibilitate termică ridicată. Materialele metalice cuprind materialele feroase.

2.2. cuzinet şi fus. Elemente constructive ale lagărelor radiale hidrodinamice Lagărele radiale hidrodinamice sunt compuse din corpul lagărului. Corpul lagărelor Corpul lagărelor se poate realiza ca o piesă independentă montată pe batiul maşinilor cu ajutorul şuruburilor sau poate face parte din batiu. 3. După numărul de bucăţi ale corpului lagărului se deosebesc două construcţii caracteristice. suprafaţa de separaţie se execută în trepte sau se utilizează ştifturi de centrare.6) Fig. Aceste elemente descarcă şuruburile care asamblează capacul pe corpul lagărului. Avantajele acestei construcţii sunt: montaj uşor.6 Lagărul cu capac este secţionat cu un plan diametral care delimitează corpul lagărului de capacul acestuia. din două bucăţi. Un lagăr cu capac cu cuzinet tip bucşă este prezentat în fig.Materiale mixte: suport metalic din bandă de oţel şi strat sinterizat (bronz) şi lubrifiant solid. Montajul este mai 12 .3.7. Dezavantajele construcţiei cu capac sunt complexitatea constructivă şi rigiditatea scăzută în raport cu cealaltă soluţie constructivă caracteristică. 3. posibilitate de reglaj (în limite reduse) a jocului din lagăr. Lagărul fără capac (dintr-o bucată) Lagărul fără capac este caracterizat prin simplitate constructivă şi rigiditate mărită în raport cu soluţia constructivă cu capac. Pentru poziţionarea reciprocă a celor două părţi. Există şi situaţii în care corpul lagărului face parte dintr-o piesă mobilă (cazul bielelor). Lagărul cu capac (fig. 3. de regulă. Cuzinetul utilizat este realizat. 3.

La construcţiile cu doi semicuzineţi (fig. 3. prin modul de realizare a canalului pentru ungere şi prin modul de fixare în butuc. Pentru aducerea uleiului la interiorul lagărului există următoarele soluţii: Canal pe circumferinţa exterioară a cuzineţilor – când orificiul de ungere este plasat în planul de separaţie. un buzunăraş obţinut prin frezare. buzunăraşul pentru împrăştierea lubrifiantului se execută. Fig. Canal pe circumferinţa interioară a cuzineţilor – când orificiul de ungere este plasat în altă poziţie (în dreptul prizei de lubrifiant de pe corpul lagărului.9). la interior. unde trebuie să fie şi priza de lubrifiant de pe corpul lagărului (fig. La cuzineţii monobloc (tip bucşă) buzunăraşul este realizat în dreptul orificiului de ungere. acesta fiind situat în partea superioară a cuzinetului. Cuzinetul utilizat este de tip bucşă monobloc.8). Pentru distribuirea lubrifiantului în lungul lagărului cuzineţii pot avea. Pentru împiedicarea deplasarii axiale sau rotirii semicuzineţilor se pot folosi praguri. cuzineţii sunt prevăzuţi cu un orificiu transversal. pinteni (obtinuţi prin crestarea şi îndoirea unui colţ al semicuzineţilor) sau ştifturi de fixare montate transversal sau longitudinal. Cuzineţii Construcţiile de cuzineţi se deosebesc prin numărul de părţi componente (monobloc sau din doi semicuzineţi). de regulă. în planul de separaţie dintre semicuzineţi. 3.dificil deoarece trebuie realizat pe direcţie axială.7 13 . Pentru aducerea lubrifiantului de la exteriorul cuzinetului (de la priza de lubrifiant din corpul lagărului) în interior. 3.

8 Fig. 3. 3.Fig.9 14 .

sunt relativ ieftine. Pentru realizarea autoungerii este necesară crearea unor depozite de lubrifiant în cuzinet sau în imediata vecinătate a suprafeţelor de alunecare.2.10 O soluţie constructivă deosebită este realizarea cuzineţilor din materiale plastice cu adausuri de grafit (lubrifiant solid) şi cu elemente de armare (fibră de sticlă.3 Lagăre cu frecare uscată. ţesături etc.10). 3. La cuzineţi radiali. 15 . Pentru o bună răspândire a lubrifiantului pe suprafata de frecare.3. cuzinetul fiind realizat în intregime din material antifricţiune. cea mai utilizată soluţie este practicarea unei reţele de decupări sau alveole (minidepozite de lubrifiant) pe suprafeţele de alunecare ale cuzinetului (fig. simplifică sistemul de etanşare a lagărului. limită sau mixtă Lagărele cu frecare uscată. Fig.).3. depozitele pentru lubrifiant se realizează prin perforaţii pe toată grosimea cuzinetului. limită sau mixtă sunt din ce în ce mai răspândite datorită avantajelor pe care le prezintă: reduc consumul de lubrifianţi. 3.

3. care împiedică contactul dintre corpurile de rostogolire prin dispunerea echiunghiulară a acestora. cu cale de rulare la Fig. eventual.3.1 Definire. Caracterizare. elementele de fixare axială. Rulmentul este elementul principal al lagărului cu rostogolire. se utilizează rulmenţi fără inelul interior sau fără ambele inele.3 Lagare de rostogolire. Domenii de utilizare.3. 16 . lagărele se numesc lagăre cu rostogolire. caz în care se execută căi de rulare pe fusul arborelui şi. servind pentru preluarea sarcinilor care acţionează asupra acestora. datorită standardizării internaţionale. sistemele de ungere şi de etanşare. cu cale de rulare la interior. capacitate mare de încărcare pe unitatea de lungime. carcasa. inel interior (2). Lagărele sunt definite ca organe de maşini utilizate pentru susţinerea arborilor sau a altor piese cu mişcare de rotaţie.11 Elementele componente ale unui rulment exterior. Principalele avantaje ale lagărelor cu rostogolire sunt: randament ridicat. Rulmenti 3. 3. în componenţa lagărului cu rostogolire intră fusul arborelui. pe carcasă. 3. deci gabarit axial redus. întreţinere uşoară. corpuri de rostogolire (3) şi colivie (4). Alături de rulment. La unele lagăre. formate din: inel exterior (1). pentru reducerea gabaritului radial. Dacă frecarea din interiorul lagărului este frecare cu rostogolire. Rulmenţii (fig. Dezavantajele lagărelor cu rostogolire sunt: gabarit radial relativ ridicat. consum redus de lubrifiant.11) sunt ansambluri independente.3. interschimbabilitate.

domeniile de folosire fiind limitate doar de necesitatea realizării unor turaţii foarte mari sau de prezenţa şocurilor şi vibraţiilor. rulmenţi cu role butoi simetrice sau asimetrice. • După capacitatea de preluare a deformaţiilor unghiulare se deosebesc rulmenţii obişnuiţi (care pot prelua abateri unghiulare foarte mici) şi rulmenţi oscilanţi (cu capacitate ridicată de preluare a abaterilor unghiulare). 17 . În prezent. eventual. rulmenţii pot fi: neetanşaţi (fără sisteme de etanşare proprii). rulmenţi cu role conice. sarcini radiale. etanşaţi (umpluţi cu unsoare consistentă şi prevăzuţi. 3. • După construcţia şi materialul coliviei. alamă. • După forma corpurilor de rostogolire (fig. între inele. pe două rânduri sau pe mai multe rânduri. se deosebesc: rulmenţi cu bile. sarcini axiale. în principal. 3. rulmenţi cu ace.). duraluminiu etc. protejaţi (umpluţi cu unsoare consistentă şi prevăzuţi. se deosebesc rulmenţi cu colivie ştanţată (din tablă de oţel) sau cu colivie masivă (din textolit. rulmenţi cu role cilindrice. rulmenţi radial-axiali (preiau. lagărele cu rostogolire constituie principalul tip de lagăr utilizat în construcţia de maşini. • După elementele de etanşare cuprinse în construcţia rulmentului. cu discuri din materiale metalice). rulmenţi axial-radiali (preiau.12 Corpuri de rostogolire • Numărul de rânduri de dispunere a corpurilor de rostogolire împarte rulmenţii în rulmenţi cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rând. rulmenţi axiali (preiau sarcini axiale). între inele. dar şi sarcini axiale).12). cu discuri din materiale nemetalice). pe ambele feţe. pe ambele feţe.durabilitate scăzută la funcţionarea cu turaţii foarte mari sau în prezenţa şocurilor şi vibraţiilor. în principal. Clasificarea rulmenţilor se face după o serie de criterii. Fig. sarcini axiale mici). • Direcţia sarcinii principale preluate împarte rulmenţii în: rulmenţi radiali (preiau sarcini radiale şi. dar şi sarcini radiale).

pentru rulmenţii radiali cu role cilindrice (N – pentru rulment radial cu role cilindrice cu doi umeri la inelul interior. din seria 2 de diametre şi cu diametrul interior de 5 x 06 = 30 mm. cuprinde o mare diversitate constructivă şi tipodimensională. fig. se deosebesc serii de diametre (cu diferenţe pe direcţie radială) şi serii de lăţimi (cu diferenţe pe direcţie axială – numai la rulmenţii cu role). din seria 0 de lăţimi. fig. • Seria de diametre este o cifră.3. conform standardelor. protejaţi.3. 3. din seria de diametre 2. • După dimensiunile de gabarit. pe plan mondial. joc determinat de precizia de execuţie care poate fi normală sau ridicată. 7 – pentru rulment radial-axial cu bile etc. a). de asemenea. 3 0 2 06 reprezintă un rulment radial-axial cu role conice (3). pe o parte (-RS.) sau un grup de litere. cu atât mai mare cu cât diametrul exterior este mai mare. • Tipul rulmentului poate fi o cifră (3 – pentru rulment radial-axial cu role conice. c) sau pe 18 .13. mărit sau micşorat. • Diametrul interior rezultă prin înmulţirea cu 5 a numărului format din ultimele două cifre ale simbolului. 6 – pentru rulment radial cu bile. Apare doar la anumite tipuri de rulmenţi (în general. • Seria de lăţimi este o cifră.13. etanşaţi. NU – pentru rulment radial cu role cilindrice cu doi umeri la inelul exterior etc.13. 3. cu atât mai mare cu cât lăţimea rulmentului este mai mare. acestea influenţând capacitatea de încărcare a rulmenţilor. Recunoaşterea rulmenţilor se face pe baza unei simbolizări.13. Pentru exemplificare: simbolul 6 2 05 reprezintă un rulment radial cu bile (6).). Simbolizarea se face printr-un şir de litere sau cifre care semnifică.13) sunt utilizaţi pentru preluarea de sarcini radiale medii şi sarcini axiale mici în ambele sensuri. 3. cu capace metalice dispuse pe o parte (-Z. Standardizarea rulmenţilor.• După valoarea jocului radial se deosebesc rulmenţi cu joc radial normal. la cei cu role). 3. b). b) sau pe ambele părţi (-2Z. standardizate.2 Principalele tipuri de rulmenti Rulmenţii radiali cu bile pe un rând (fig. fig. 3. 3. în ordine: {Tipul rulmentului}{Seria de lăţimi}{Seria de diametre}{Diametrul interior}. Aceşti rulmenţi se execută în mai multe variante constructive: normali (fig. cu diametrul interior de 5 x 05 = 25 mm.

Jocul din rulmenţi asigură posibilitatea preluării unor abateri unghiulare ale axelor celor două inele de până la 8o. Calea de rulare de pe inelul exterior este sferică. Rulmenţii radiali oscilanţi cu bile pe două rânduri(fig.13 Rulmenţi radiali cu bile pe un rand Fig. 3. fig. Inelele sunt asimetrice.4) pentru montaj pe fus conic sau pe fus cilindric prin intermediul unei bucşe speciale de rulment (H).14 Rulmenţi radiali oscilanţi cu bile pe pe două rânduri Inelele au prevăzute căi de rulare adânci prin umerii cărora pot fi transmise sarcinile axiale.1. Funcţionarea cu abateri unghiulare între inele conduce la reducerea durabilităţii rulmentului. fig.ambele părţi (-2RS.13. Inelul interior este prevăzut cu două căi de rulare de forma celor de la rulmenţi radiali cu bile pe un rând. oferind posibilitatea inelului interior şi bilelor să oscileze în jurul centrului rulmentului. 3.14) sau cu alezaj conic pe inelul interior (K. 3. Rulmenţii radial-axiali cu bile pe un rând(fig. a b c d Fig. fig. v. 3. motiv pentru care utilizarea acestor rulmenţi se limitează la arbori a căror lungime nu depăşeşte de 10 ori diametrul fusului de rulment. normal (-N. fig. 3. d). 3.13.13. cu canal practicat pe inelul exterior. fig.15) sunt destinaţi preluării de sarcini radiale medii şi de sarcini axiale mici-medii care acţionează într-un singur sens. d) sau protejat pe o parte (-ZN. având căi de rulare cu umăr pe o 19 . Rulmenţii radial oscilanţi cu bile pe două rânduri se execută în varianta normală (v. Se recomandă utilizarea acestor rulmenţi la arbori cu deformaţii mari de încovoiere (arbori lungi sau elastici) şi la montaje pentru care coaxialitatea alezajelor de rulmenţi este greu de realizat. 3. permiţând abateri unghiulare ale axelor celor două inele de până la 2. 3. c). Razele de curbură ale căilor de rulare asigură contact teoretic liniar în stare încărcată dar punctiform în stare liberă.14) se utilizează pentru preluarea de sarcini radiale medii-mari şi de sarcini axiale mici-medii în ambele sensuri.3.5…3º.

a). Rulmenţii radial-axiali cu bile pe două rânduri(fig. b) dintre care două pe inelul exterior.17. 3. Fig. Se recomandă utilizarea acestor rulmenţi în cazul arborilor rigizi. montaţi în “O”. 3.16 Rulment 3. 3. cu patru umeri. ceea ce le limitează utilizarea pentru arbori scurţi şi rigizi. fiind echivalenţi cu doi rulmenţi radial-axiali cu bile pe un rând. Spre deosebire de rulmenţii cu bile. fig. a b c 3. Dreapta care uneşte punctele de contact dintre corpurile de rostogolire şi căile de rulare face un unghi β = 12…40º cu planul de dispunere a bilelor.Fig. Utilizarea rulmenţilor radiali cu role Fig. Rulmenţii cu β mare se utilizează atunci când sarcina axială este importantă.17. deoarece nu pot prelua abateri unghiulare semnificative între axele inelelor. atunci când predomină sarcina radială. Constructiv. c).16) preiau sarcini radiale medii-mari şi sarcini axiale mici-medii în ambele sensuri. câte doi pe fiecare inel.17.1. dintre care un umăr de pe inelul interior este detaşabil (tip NUP sau NJ+HJ. celălalt umăr fiind prevăzut pe inelul interior (tip NJ) sau realizat dintr-o piesă detaşabilă (tip NU+HJ). prin deplasarea relativă a inelelor. Reglarea jocului din rulmenţi se face la montaj. cu trei umeri (fig. căile de rulare ale rulmenţilor cu role cilindrice au formă cilindrică. 3. Aceşti rulmenţi sunt foarte sensibili la abateri unghiulare ale axelor inelelor.3. 3. capacitatea de preluare a sarcinilor radiale este semnificativ mai mare. Rulmenţii radial-axiali se montează în perechi (în “X” sau în “O”). se deosebesc următoarele variante de rulmenţi radiali cu role pe un rând: cu doi umeri pe inelul interior (tip N) sau cu doi umeri pe inelul exterior (tip NU).17) se utilizează pentru preluarea de sarcini radiale radial-axial cu bile mari şi uneori de sarcini axiale mici care acţionează întrpe două rânduri un sens sau în ambele sensuri (în funcţie de construcţia rulmentului). în acelaşi lagăr sau în lagăre diferite. iar cei cu β mic.17 Rulmenţi radiali cu role cilindrice pe un rând cilindrice pe un rând este limitată la arbori scurţi 20 . iar datorită contactului liniar cilindru pe cilindru dintre role şi căile de rulare. celălalt inel fiind fără umeri (fig.5 Rulment radial-axiali cu bile pe un rând singură parte. Rulmenţii radiali cu role cilindrice pe un rând(fig.

3. La fel ca şi rulmenţii cu role. Orice abatere unghiulară a axelor inelelor determină concentrări puternice de tensiuni la capetele rolelor conducând la reducerea drastică a durabilităţii. rulmenţii cu ace sunt foarte sensibili la deformaţiile de încovoiere ale arborilor. 3. eventual.20 Rulmenţi radiali oscilanţi cu role pe două rânduri . cilindrice pe două rânduri Rulmenţii cu ace(fig. Pentru micşorarea dimensiunilor radiale se poate renunţa la inelul interior (fig. În aceste cazuri se execută căi de rulare pe fusul arborelui şi. a) sau pe două rânduri (fig. 3.19) sunt rulmenţi cu role cilindrice cu diametre mici şi lungimi mari (de până la 10 ori mai mari decât diametrul acelor). 3. d). Având gabarit radial redus. 3. Rulmenţii radiali cu role cilindrice pe două rânduri (fig. Se a b c d pot executa cu ace Fig. în carcasă.19.19.19.19. Sunt asemănători cu rulmenţii radiali oscilanţi cu bile pe două rânduri. având calea de 21 a b Fig.18 Rulmenţi radiali cu role umeri (tip NNU). suprafeţele acestora trebuind să fie durificate şi rectificate. fiind foarte sensibili la deformaţii de încovoiere ale arborilor. 3. b). Deoarece sunt şi mai sensibili la deformaţia de încovoiere a arborilor se utilizează la arbori foarte rigizi. aceşti rulmenţi preiau sarcini radiale comparative cu rulmenţii cu role cilindrice şi nu preiau sarcini axiale. 3. având capacitatea de a prelua abateri unghiulare întra axele inelelor de până la 3º. a. Se execută cu inel exterior fără umeri (tip NN) sau cu inel interior fără Fig.şi rigizi. b şi c) sau chiar la ambele inele (fig. Rulmenţii radiali oscilanţi cu role pe două rânduri(fig.19 Rulmenţi cu ace dispuse pe un rând (fig.18) preiau sarcini radiale mai mari decât rulmenţii cu role cilindrice pe un rând şi nu preiau sarcini axiale.3. 3. utilizarea lor fiind limitată la arbori scurţi şi rigizi. 3.20) sunt destinaţi preluării de sarcini radiale mari şi foarte mari şi a unor sarcini axiale medii în ambele sensuri.

a) sau cu alezaj conic pe inelul interior (K.22 Rulmenţi axiali sensuri (cei cu dublu efect – fig. conurile căilor de rulare şi ale rolelor trebuie să aibă vârfurile coincidente. acelaşi cu unghiul dintre axa rolelor şi axa rulmentului (v.22. prin deplasarea relativă a inelelor.22) se execută cu bile (fig. a. Rulmenţii radial-axiali cu role conice (fig.rulare de pe inelul exterior de formă sferică şi executându-se în varianta normală (v.21) preiau sarcini radiale mari şi sarcini a b Fig. a).22. 3.21 Rulmenţi radial-axiali cu axiale medii-mari care acţionează într-un role conice singur sens. fig.22. inelul exterior. deoarece sunt foarte sensibili la abateri unghiulare între axele inelelor. v. Rulmenţii radial-axiali cu role conice se execută cu unghiuri de contact de 10º sau 28º. d). Se execută şi rulmenţi radial-axiali cu role conice pe două rânduri (fig. respectiv inelul interior cu rolele montându-se separat în lagăr. Rolele sunt fixate pe inelul interior care are umeri. iar cei cu β = 28º.20 a şi b) pentru montaj pe fus conic sau pe fus cilindric prin intermediul unei bucşe speciale de rulment (AH). atunci când predomină sarcina axială. b). d) sau în ambele Fig. Deoarece nu fixează radial arborele. 3.21. Căile de rulare şi rolele sunt conice. Pentru ca în funcţionare să nu apară alunecări. 3. de 22 . Rulmenţii axiali(fig. Unghiul de contact β este unghiul dintre normala la axa rolelor şi planul de dispunere a rolelor. 3. pentru sarcini radiale foarte mari. 3. Rulmenţii radial-axiali cu role conice pe un rând se montează în perechi (în “X” sau în “O”). fig. a şi b). b) sau chiar pe patru rânduri.20. 3. cu ace (fig. c. Rulmenţii cu β = 10º se utilizează atunci când sarcina radială este predominantă. Aceşti rulmenţi sunt utilizaţi pentru preluarea de sarcini axiale foarte mari într-un singur sens (cei cu simplu efect – a b c d fig.fig. rulmenţii radialaxiali cu role conice sunt demontabili.22. 3. 3. 3. 3. în timp ce inelul exterior are căi de rulare lise (fără umeri).22. Din această cauză.21. Reglarea jocului din rulmenţi se face la montaj. 3. în acelaşi lagăr sau în lagăre diferite. 3. c) sau cu role cilindrice – nestandardizaţi (fig. Se recomandă utilizarea acestor rulmenţi în cazul arborilor rigizi. aceşti rulmenţi se utilizează. 3.

datorită efectului de centrifugare a corpurilor de rostogolire. este suficientă fixarea unui inel prin ajustajul cu strângere dintre inelul respectiv şi piesa conjugată. carcasă etc. Fixarea 23 . Montajul cu rulmenţi trebuie să asigure posibilitatea de rotire a arborelui şi a pieselor montate pe acesta şi transmiterea sarcinii de la aceste piese la partea fixă (batiu. în stare montată. chiar în stare de repaus.).3. b) fiind axial-oscilanţi şi având capacitate de preluare aunor abateri unghiulare între axele inelelor de până la 2…3º. prevăzută în Fig. Pentru fixarea axială a rulmenţilor care fac parte din montaje care nu sunt încărcate axial. asupra lor să acţioneze o forţă axială minimă. să fixeze radial arborele (să permită transmiterea sarcinilor radiale de la arbore la carcasă).23. Rulmenţii axial-radiali(fig. în combinaţie cu rulmenţi radiali. prevăzută în cataloagele de rulmenţi. dacă arborele se dilată şi/sau se încovoaie.23 Rulmenţi axial-radiali cataloagele de rulmenţi. să nu introducă forţe suplimentare în rulmenţi. 3.3 Montaje cu rulmenti Montajul cu rulmenţi este reprezentat de subansamblul format din arbore (împreună cu piesele susţinute de acesta). Deoarece rulmenţii sunt demontabili se recomandă acţiunea a b unei forţe axiale minimă. cei cu role (fig. 3. 3. Se întâlnesc construcţii nestandardizate cu bile (fig. a).3. 3.23. Rulmenţii axiali sunt sensibili la deformaţiile de încovoiere ale arborilor şi la turaţii ridicate. Condiţiile care trebuiesc respectate de un montaj cu rulmenţi sunt: să fixeze axial arborele (să permită transmiterea sarcinilor axiale de la arbore la carcasă).23) preiau sarcini axiale mari sau foarte mari şi sarcini radiale mici sau medii. Fixarea axială a inelelor rulmenţilor Elementele constructive care pot fi utilizate pentru fixarea axială a rulmenţilor depind de mărimea sarcinilor axiale care trebuie preluate şi de inelul pentru care se face fixarea axială.regulă. Fiind demontabili. lagăre şi carcasele pe care se sprijină. se recomandă ca. 3.

3. Cele mai întâlnite elementele constructive utilizate pentru fixarea inelelor interioare (fig. cu inel elastic de rezemare (c). doar la capete de arbori. care diferă în funcţie de inelul pe care îl fixează. inel elastic de rezemare fixat în carcasă (f) sau chiar în inelul exterior al rulmentului (g).25) se poate realiza prin unul dintre următoarele elemente: capacul lagărului (a. umăr de sprijin realizat în carcasă (d) sau în paharul de rulment (e). a b 24 c d .24 Elemente de fixare axială pentru inelele interioare Fixarea inelelor exterioare de rulmenţi (fig. b). 3.rulmenţilor care preiau forţe axiale se realizează prin elemente constructive suplimentare. 3.24) sunt: cu umăr de sprijin executat pe arbore (a). cu şaibă de fixare cu şuruburi (e). a b c d e Fig. piese filetate înşurubate în carcasă (c) sau în alte elemente fixate pe carcasă. cu bucşă intermediară între inelul rulmentului şi un umăr de pe arbore sau o altă piesă fixată pe arbore (b). cu piuliţă de rulment (d).

Toleranţele la diametrul alezajului de pe inelul interior şi la diametrul exterior al inelelor exterioare ale rulmenţilor sunt standardizate pe plan internaţional. Din acest motiv toleranţele la diametrele de fusuri se aleg în sistem alezaj unitar. respectiv alezajul din carcasă) şi. 3. 25 . tipul şi mărimea sarcinilor preluate. inelul rotitor este încărcat periferic şi se recomandă montarea lui cu strângere.e f g Fig. respectiv dintre inelul exterior şi alezajul din carcasă. condiţiile de temperatură. Modul de încărcare a inelelor poate fi cu încărcare periferică sau cu încărcare locală. tipul şi mărimea rulmentului. Aceste toleranţe determină tipurile de ajustaje (cu joc sau cu strângere) dintre fusul arborelui şi inelul interior al rulmentului.25 Elemente de fixare axială pentru inelele exterioare Ajustaje şi toleranţe pentru lagărele cu rulmenţi Fixarea radială a rulmenţilor se realizează prin alegerea ajustajelor dintre inele şi piesele conjugate (fusul arborelui. Dacă sarcinile îşi păstreză sensul şi direcţia. H7 şi P6. Tipurile de ajustaje se aleg în funcţie de: modul de încărcare al inelelor. condiţiile de montare-demontare. de asemenea. P7 pentru alezajul din carcasă. iar inelul nerotitor este încărcat local şi se recomandă montarea lui liberă. iar toleranţele la diametrele alezajelor din carcase se aleg în sistem arbore unitar. Se utilizează câmpuri de toleranţă între g6 şi n6 pentru fusurile de rulmenţi şi între H6. prin stabilirea jocurilor radiale corespunzătoare în funţionare. condiţii speciale de mobilitate axială. construcţia carcaselor.

Jocul radial al unui rulment se modifică. Jocul se reglează prin deplasarea inelului exterior al unui rulment. este astfel stabilit încât. Reglarea jocului din rulmenţi Deplasarea relativă dintre inele. Dacă ajustajele se realizează cu strângeri mărite sau temperaturile de funcţionare sunt mai ridicate. la montaje în “O”.Tipul şi mărimea sarcinii influenţează mărimea strângerii la ajustajele presate. în funcţionare. Rulmenţii radiali se execută cu trei mărimi ale jocului radial: normal. Jocul radial normal. Condiţiile de temperatură determină strângeri sau jocuri cu atât mai mari cu cât temperatura de funcţionare este mai mare. Condiţiile de montare şi demontare trebuie să fie cât mai simple. Rulmenţii radial-axiali. se reglează la valori mărite. în cazul montajelor în “O”. este cunoscută sub numele de joc radial. la montaje în “X”. Condiţiile speciale de mobilitate axială se realizează prin alegerea unui ajustaj liber între inelul cu încărcare locală şi piesa conjugată. după montare. împreună cu jocul axial. Construcţia carcasei poate fi cu plan de separaţie – caz în care nu este permisă alegerea unui ajustaj cu strângere în carcasă. în condiţii normale de temperatură. şi prin deplasarea inelului interior al unui rulment. jocul în funcţionare să fie optim. în stare nemontată. Pentru ca în funcţionare să se ajungă la un joc normal. 26 . Dacă ambele inele se montează cu strângere este recomandată alegerea rulmenţilor demontabili sau a rulmenţilor cu alezaj conic şi bucşă de extracţie. La carcase subţiri sau din materiale uşoare se recomandă strângeri mai mari. în sensul creşterii strângerii necesare cu mărimea sarcinii sau a şocurilor. jocul reglându-se. la montaj. în cazul montajelor cu rulmenţi radial-axiali în “X”. jocul axial. fără aplicarea unei sarcini. la montaj. iar în funcţionare. obligatorii în cazul sarcinilor cu acţiune periferică pe inelul exterior. sau fară plan de separaţie. datorită dilataţiilor termice. Tipul şi mărimea rulmentului determină strângeri mai mari la rulmenţi cu role şi mai mici la rulmenţi cu bile şi de asemenea strângeri cu atât mai mari cu cât rulmentul este mai mare. respectiv axial. prin montare. nu se execută cu un anumit joc radial în stare nemontată. micşorat sau mărit. Dacă dilataţiile termice. se recomandă alegerea unor rulmenţi cu joc radial mărit (în stare nemontată). sunt mari. şi la valori reduse. Jocul axial este important de reglat la rulmenţii radial-axiali sau la rulmenţii axiali. datorită ajustajelor cu strângere. jocul reglat la montaj se stabileşte în functie de schema de montaj şi de condiţiile de temperatură. pe direcţie radială sau axială.

montaje cu rulmenţi Faptul că rulmenţii radiali oscilanţi pot fixa arborii în ambele sensuri şi sunt utilizaţi. cu ajutorul piuliţelor de rulment (v.26.23 … 3. 3. bine stabilite. în astfel de scheme.26. 3. 3. a) preia forţe axiale în ambele sensuri.3. a). realizând numai fixarea radială.26). un singur lagăr realizând fixarea axială.36) sau a altor piuliţe înşurubate pe arbore. de regulă.25.35) sau prin elemente filetate în capac sau în carcasă (v.29.30. 3. fig.26 Scheme de principiu pentru acţiunea forţelor axiale foarte mari).Deplasarea inelului exterior se realizează cu ajutorul unor pachete de garnituri de reglaj plasate între capacul de rulment şi carcasă (v. fig. fig. fig.3. Sprijinul arborilor pe mai multe lagăre se practică doar în cazul arborilor foarte lungi sau în cazul în care nu se acceptă deformaţii de încovoiere ale arborilor. fie datorită dilataţiei termice (la funcţionare cu variaţii mari de temperatură). de regulă. Schema de montaj cu fixare axială la un singur capăt (fig. 3.26. 3.1 şi 1 mm). face ca această schemă să fie recomandată în cazul arborilor cu deformaţii mari de încovoiere. c). a) este mobil pe direcţie axială. 3. De asemenea. Acest tip de schemă este recomandat pentru arbori lungi. 3. 3. 27 . 3. Scheme caracteristice de montaje cu rulmenţi Cele mai întâlnite montaje cu rulmenţi sunt cele ale arborilor sprijiniţi pe două lagăre. Se deosebesc trei scheme de principiu (fig. Garniturile de reglaj se obţin din tablă de alamă şi au diferite grosimi (cuprinse între 0. Unul dintre lagăre (lagărul A în fig. 3. schema de montaj cu fixare axială la un singur capăt se utilizează la arbori sprijiniţi pe mai multe lagăre. fig. ceilalţi fiind mobili axial. cu modificări relativ mari ale lungimii în timpul funcţionării. fie datorită deformaţiei elastice (sub Fig.4. Schemele care stau la baza montajelor cu rulmenţi ale arborilor sprijiniţi pe două lagăre se diferenţiază după modul de realizare a fixării axiale. La astfel de montaje respectarea coaxialităţii fusurilor este foarte importantă. Lagărul celălalt (lagărul B în fig. Deplasarea inelului interior se realizează.

c).3. La astfel de montaje. de regulă. mai rar. Schema de montaj cu fixare axială la ambele capete. Cele două lagăre preiau fiecare forţe axiale în câte un sens. Fiecare lagăr preia forţele axiale orientate spre celălalt lagăr. se recomandă o încărcare radială redusă a rulmentului care realizează fixarea axială. cu deformaţii axiale (termice sau elastice) reduse.27 Montaj cu fixare axială la un singur capăt. Jocul din rulmenţi. care tind să îl micşoreze. Se utilizează. dinspre exterior pe inelele exteriore – montaj în “X” pentru rulmenţi radial-axiali (fig. faţă de fusul arborelui) sau prin deplasare axială relativă în interiorul rulmentului (între corpurile de rostogolire şi unul dintre inele).27 …3.37 sunt prezentate câteva scheme constructive de montaje cu rulmenţi. în funcţionare. pentru a ţine seama de eventualele dilataţii termice ale arborelui. dinspre interior pe inelele exterioare – montaj în “O” pentru rulmenţi radial-axiali (fig.. 3. de regulă. distanţa dintre ele mărindu-se.30 corespund montajelor cu fixare axială la un singur capăt. pentru arbori sprijiniţi pe două lagăre. Schemele prezentate în fig. punctele de aplicaţie ale reacţiunilor din lagăre se deplasează spre centrul arborelui.27. În fig. cu rulmenţi radiali cu bile mărimea sarcinilor radiale şi 28 . motiv pentru care aceşti rulmenţi se montează cu o anumită pretensionare. punctele de aplicaţie ale reacţiunilor din lagăre se deplasează spre exteriorul arborelui. pentru lagărul care fixează axial arborele se pot utiliza (în funcţie de Fig. Dacă rulmenţii folosiţi sunt radial-axiali. Dacă rulmenţii folosiţi sunt radial-axiali.26. Schema de montaj cu fixare axială la ambele capete.26. 3. Dilataţiile termice în funcţionare măresc jocul din rulmenţi. distanţa dintre ele micşorându-se. Se utilizează.3. 3. pentru fixarea arborilor relativ scurţi. Pentru uniformizarea încărcarilor. poate fi puţin mărit. Deformaţiile de încovoiere ale arborilor pot fi preluate în limitele admise de rulmenţii utilizaţi. cu deformaţii axiale (termice sau elastice) sau de încovoiere reduse. b). pentru fixarea arborilor relativ scurţi. Cele două lagăre preiau fiecare forţe axiale orientate spre ele. reglat la montaj. 3..Mobilitatea axială a lagărului nefixat axial este realizată prin deplasarea rulmentului (în alezajul din carcasă sau.

dintre inelul exterior al rulmentului şi carcasă. În figură este prezentat şi fluxul forţelor axiale în ambele sensuri. în lagărul mobil axial.28 Montaj cu fixare axială la un singur capăt. de la arbore la carcasă. Pentru lagărul liber axial se pot utiliza rulmenţi radiali cu bile. doi rulmenţi radial-axiali montaţi în “X” sau în “O” etc. 3. 3. Sunt Fig. oscilanţi cu bile sau cu role pe două rânduri. cu ace. 3. iar lagărul mobil foloseşte un rulment Fig.axiale): rulmenţi radiali cu bile pe un rând. Montajul este recomandat pentru sarcini radiale mari şi sarcini axiale neînsemnate. Fixarea axială se face prin rulmentul de tip NUP (cu patru umeri). realizat cu rulmenţi radiali cu role cilindrice.3. În fig. 3.29 este al unui arbore de intrare într-un reductor cilindric. rulmenţi radiali oscilanţi sau combinaţii de rulmenţi (rulment axial cu dublu efect şi rulment radial. Compensarea eventualelor dilatări ale arborelui se face prin deplasarea relativă. rulmenţi radiai cu role cilindrice de tip NUP sau NJ+HJ (rulmenţi cu patru umeri).). cu de tip N (cu doi umeri) în rulmenţi radiali cu role cilindrice care pot avea loc deplasări axiale relative între inelul exterior şi role. Montajul prezentat în fig. cu doi utilizaţi doi rulmenţi 29 . cu role cilindrice (cu doi umeri). Montajul prezentat în fig.27 este realizat cu rulmenţi radiali cu bile pe un rând şi poate prelua sarcini radiale mici-medii şi sarcini axiale mici.28 este prezentat montajul arborelui de intrare într-un reductor cilindric cu o Montajul este treaptă.29 Montaj cu fixare axială la un singur capăt. în cazul deformaţiei axiale a arborelui.

3. Rulmenţii pot fi radiali (cu bile pe un rând. cu doi rulmenţi radial-axiali cu role conice şi un rulment radial cu role înlocuieşte cu un rulment radial cu role cilindrice (cu doi umeri). rulmenţi identici pentru cele două lagăre. 3. Reglajul rulmenţilor radial-axiali se face prin deplasarea axială a capacului. pentru lagărul care fixează axial arborele şi un rulment radial cu bile pentru lagărul mobil. este prezentat în fig. Pentru preluarea de forţe radiale mari şi forţe axiale neînsemnate.31…3. de regulă. Montajul este recomandat pentru sarcini radiale medii şi axiale mici-medii. rulmenţii radial-axiali cu bile se înlocuiesc cu rulmenţi radial-axiali cu role conice. iar rulmentul radial cu bile se Fig. de tip NJ) sau radial-axiali cu bile sau cu role conice. 32. 30 . montaţi în “X”. Un astfel de montaj. 3. Este prezentat şi fluxul eventualelor forţe axiale. pentru arborele de intrare într-un reductor cilindric. prin eliminarea sau adăugarea de garnituri de reglaj (de grosimi bine determi-nate) sub capac.30).36 corespund schemelor cu fixare axială la ambele capete. cu role cilindrice cu trei umeri. În cazul unor sarcini radiale şi axiale mari.30 Montaj cu fixare axială la un singur capăt. de la roata dinţată la carcasă. Montajul este realizat cu rulmenţi radiali cu bile şi este destinat preluării de sarcini radiale medii şi sarcini axiale mici. care pot apărea la montajele arborilor cu pinioane conice în consolă (fig. La astfel de montaje se utilizează.rulmenţi radial-axiali cu bile.31 este prezentat montajul arborelui de ieşire dintr-un reductor cilindric. În fig. în ambele sensuri. se recomandă utilizarea rulmenţilor radiali cu role cilindrice de tip NJ (cu trei umeri). 3. Montajele prezentate în fig.

3. 31 . Utilizarea rulmenţilor radial-axiali cu bile este recomandată pentru preluarea de sarcini radiale medii şi axiale mici-medii. obţinute ca intersecţii ale normalelor în punctele de contact dintre bile şi inele cu axa arborelui.31 Montaj cu fixare axială la ambele capete. Poziţia acestor normale determină denumirea de montaj în “X”.33 este al unui arbore de intrare într-un reductor cilindric coaxial.32 Montaj cu fixare axială la ambele capete. cu rulmenţi radiali cu role cilindrice rulmenţi se efectuează cu ajutorul pachetelor de garnituri de reglaj dintre capac şi carcasă. 3. Se pot observa punctele de aplicaţie ale reacţiunilor din lagăre. Reglarea jocului din Fig. Montajul din fig. 3. unul dintre Fig. la montaj trebuie prevăzut un în joc mărit rulmenţi.Dacă în funcţionare apar dilataţii ale arborelui. cu rulmenţi lagăre fiind realizat radiali cu bile în interiorul reductorului.

cu rulmenţi radial-axiali cu bile. Reglajul jocului din rulmenţi este realizat cu Fig.În fig. pentru arborele intermediar al unui reductor cilindric 32 . Acelaşi tip de montaj are o construcţie deosebită dacă este utilizat pentru arbori de intrare în reductoare conice (fig.35).34 Montaj cu fixare axială la ambele capete. în “X”. în “X”. 3. 3. cu rulmenţi radialaxiali cu role conice.34 este prezentat montajul în “X” al arborelui intermediar al unui reductor cilindric cu două trepte.33 Montaj cu fixare axială la ambele capete. Spre deosebire de montajul anterior. pentru arborele de montajul este realizat intrare într-un reductor cilindric coaxial ca subansamblu separat într-o piesă în formă de pahar. 3. Fig. 3. La acestea. utilizarea rulmenţilor radialaxiali cu role conice permite preluarea de sarcini radiale şi axiale mari.

Reglajul jocului din rulmenţi este efectuat prin deplasarea inelului interior al rulmentului dinspre capătul de intrare al arborelui.36 este prezentat un montaj cu fixare axială la ambele capete. 33 . prin deplasarea axială a întregului subansamblu al pinionului.Fig. 3. cu ajutorul garniturilor de reglaj dintre pahar şi carcasă. dinspre interior pe inelele exterioare (montaj în “O”).35 Montaj cu fixare axială la ambele capete. Fig. 3. preia sarcini radiale şi axiale mari. pentru arborele de intrare într-un reductor conic ajutorul garniturilor de reglaj dintre capacul montajului şi pahar. cu rulmenţi radial-axiali cu role conice. 3. cu rulmenţi radial-axiali cu role conice. Reglajul jocului din angrenajul conic se efectuează. în “O”. cu rulmenţi radial-axiali cu role conice. Acest montaj. În fig.36 Montaj cu fixare axială la ambele capete. în “X”. pentru pentru arborele de arborele de intrare într-un reductor conic intrare într-un reductor conic.

3.3. cu ajutorul garniturilor de reglaj dintre flanşa paharului şi carcasă. Viteza de călire şi adâncimea de călire sunt direct dependente de conţinutul de mangan. Un montaj mai deosebit. tenacitate. pentru arborele intermediar al unui reductor cilindric bifurcat în treapta II-a normalelor la axele rolelor cu axa arborelui. Forţa axială de pe roata condusă a treptei I este transmisă la arborele de ieşire printr-unul din angrenajele treptei bifurcate. Oţelurile care îndeplinesc cel mai bine aceste condiţii sunt oţelurile aliate cu crom. obţinute ca intersecţii ale Fig.3. în ambele sensuri.65% crom.3…1.cu ajutorul piuliţei de rulment.5 Materiale si tehnologie Materialele destinate inelelor şi corpurilor de rostogolire trebuie să îndeplinescă o serie de condiţii: rezistenţă mare la solicitarea de contact. Reglajul jocului din angrenaj se efectuează prin deplasarea axială a paharului. Montajul este sprijinit pe lagăre mobile axial. realizate cu rulmenţi radiali cu role cilindrice de tip N (cu doi umeri).37 Montaj fără fixare axială. Este prezentat şi fluxul forţelor axiale. care conţin aproximativ 1% carbon şi 1. rezistenţă mare la uzură. Alte elemente de aliere sunt manganul şi siliciul.37. prezentat în fig. 3. Se pot observa punctele de aplicaţie ale reacţiunilor din lagăre. este cel al arborelui intermediar al unui reductor cilindric bifurcat în treapta a II-a. 3. Poziţia acestor normale determină denumirea de montaj în “O”. de la pinion la carcasă sau de la capătul de arbore la carcasă. cu rulmenţi radiali cu role cilindrice. 34 . fixarea axială se realizează prin intermediul angrenajului bifurcat din treapta a II-a. La acesta.

Cr2O3 şi. rectificarea suprafeţelor laterale. Strunjirea se face pe maşini automate. a suprafeţelor cilindrice.6 Formele de deteriorare ale rulmentilor Principalele cauze ale ieşirii din funcţionare a rulmenţilor sunt următoarele: formarea de adâncituri pe căile de rulare. rugozitatea suprafeţelor funcţionale este de 0. răcire în ulei preîncălzit la 70ºC). menţinere 3 ore.3. Ulterior semifabricatele forjate se supun unui tratament termic de recoacere de globulizare (în cuptoare electrice) şi operaţiunii de sablare cu alice din fontă pentru îndepărtarea ţunderului şi a eventualelor bavuri. urmat de rectificare. Pentru rezistenţă la temperaturi ridicate sau pentru rezistenţă la coroziune. urmată de pilire şi eventual rectificare. Inelele rulmenţilor se execută prin strunjire. uzarea abrazivă a corpurilor de rostogolire şi a căilor de rulare ale inelelor. menţinere 1 oră. pentru asigurarea bazelor tehnologice. în final. pentru diametre exterioare mai mari de 20 mm. a căilor de rulare şi superfinisarea căilor de rulare. cu soluţii abrazive de Al2O3.4 µm. duritatea inelelor şi a corpurilor de rostogolire este de 63±3 HRC. pentru diametre exterioare mai mici de 20 mm şi obţinute prin forjare. lepuire şi sortare. În final. Forjarea se efectuează pe maşini automate. griparea etc. 35 . Înaintea operaţiei de strunjire a căilor de rulare se rectifică plan bilateral inelele. Rolele se obţin prin debitare din bare. acestea comportându-se bine la solicitări cu şocuri.3. urmată de rectificare. în ordine.04 µm. inelelor şi a corpurilor de rostogolire. Rectificarea şi lepuirea se execută cu discuri din fontă specială. Unele firme producătoare de rulmenţi utilizează şi oţeluri de cementare.Tratamentul termic de durificare este de călire (încălzire la 800ºC. se utilizează oţeluri speciale înalt aliate. formarea de ciupituri pe suprafeţele corpurilor de rostogolire şi pe căile de rulare. 3. urmată de presare. După strunjire se aplică tratamentul de durificare şi abia apoi se execută. Se obţin rugozităţi de 0. Bilele se obţin prin presare la rece (în prese speciale). Se continuă cu tratamentul termic de durificare. ruperea coliviei. Semifabricatele utilizate sunt de tip ţeavă laminată. răcire în ulei) urmată de revenire joasă (încălzire la 170ºC. motorină. respectiv oţeluri anticorozive. După tratamentul termic. aliate cu crom. După tratamentul termic de durificare se continuă cu operaţiile de tobuire şi de rectificare de eboşare a generatoarei rolei.

primele ciupituri apar în zona de ieşire a fibrelor la forjare. În cazul bilelor. La inelele rulmenţilor se poate produce fisurarea gulerelor. după capacitatea de încărcare dinamică. de regulă. Griparea apare la rulmenţii care funcţionează la temperaturi ridicate şi încărcări mari în condiţii de ungere insuficientă. Evitarea acestei forme de deteriorare se face prin calculul după capacitatea de încărcare statică. Formarea de ciupituri este remarcată prin apariţia unui zgomot în funcţionare. conducând şi la mărirea jocului din rulment. Formarea de ciupituri pe suprafeţele corpurilor de rostogolire şi pe căile de rulare este principala formă de deteriorare a rulmenţilor rotitori (n > 10 rot/min) bine unşi şi bine etanşaţi. la rulmenţii care funcţionează la turaţii ridicate şi la cei montaţi cu presţrângere. Griparea se caracterizează prin formarea unor microsuduri locale la contactul corpurilor de rostogolire cu 36 . acesta reprezentând criteriul siguranţei în exploatare a rulmenţilor nerotitori. În timp. În această categorie intră rulmenţii încărcaţi în repaus. sau în zona de asamblare prin nituri. Un factor favorizant este ungerea necorespunzătoare. după o uzare prealabilă a locaşurior acestora. Evitarea acestei forme de deteriorare se face prin calculul de durabilitate. acesta reprezentând criteriul siguranţei în exploatare a rulmenţilor rotitori. la rulmenţii care funcţionează în condiţii precare de ungere şi etanşare. acestea se adâncesc şi în final se produc desprinderi de material care dau aspectul de ciupituri. datorate erorilor. Această formă de deteriorare poate fi limitată prin mărirea eficacităţii sistemelor de ungere şi etanşare. Această formă de deteriorare este rezultatul oboselii stratului superficial al materialului corpurilor de rostogolire şi inelelor. Primele ciupituri apar. în care. pe căile de rulare ale inelului cel mai solicitat. în special. în medii abrazive. Adânciturile pe căile de rulare sunt deformaţii remanente rezultate ca urmare a unor sarcini locale sub acţiunea cărora se depăşeşte limita de curgere a materialului. Ca urmare a procesului periodic de rostogolire a bilelor sau rolelor pe căile de rulare ale rulmenţilor. Uzarea abrazivă a corpurilor de rostogolire şi a căilor de rulare ale inelelor apare. a inelelor sau a corpurilor de rostogolire sunt forme de deteriorare întâmplătoare. se dezvoltă microfisuri de suprafaţă. impreciziilor de execuţie şi montaj sau exploatării necorespunzătoare a rulmenţilor. rulmenţii care se rotesc cu turaţii mici (n < 10 rot/min) şi rulmenţii care execută mişcări pendulatorii. pe suprafeţele funcţionale apar tensiuni de contact variabile în timp.Formarea de adâncituri pe căile de rulare este principala formă de deteriorare a rulmenţilor nerotitori. Cea mai periculoasă este ruperea coliviei. Rezultatele uzării abrazive sunt identice cu cele ale formării de ciupituri: apariţia unui zgomot în funcţionare şi mărirea jocului din rulment. Ruperea coliviei apare în dreptul corpurilor de rostogolire. după un anumit număr de cicluri de solicitare. Ruperile coliviei. datorită şi lubrifiantului presat în microfisuri.

3. pentru evitarea celorlalte forme de deteriorare se impun calcule specifice: • calculul de durabilitate (după capacitatea de încărcare dinamică). Principalii lubrifianţi utilizaţi pentru ungerea lagărelor cu rostogolire sunt uleiurile minerale şi unsorile consistente.3.inelele sau cu coliviile. ungerea prin picurare se utilizează la lagăre de turaţie mare şi se realizează cu ajutorul unui ungător cu fitil. 37 . pentru evitarea formării de ciupituri. Evitarea acestei forme de deteriorare se face prin ungerea şi răcirea corespunzătoare a lagărului. • calculul după capacitatea de încărcare statică. stropii sunt obţinuţi prin trecerea unor piese în mişcare de rotaţie – roţi dinţate. ruperea elementelor rulmenţilor sau griparea pot fi evitate sau limitate prin execuţie.6 Ungerea lagarelor cu rulmenti Ungerea lagărelor este absolut necesară. ungerea prin stropire se bazează pe formarea de stropi de ulei care să ajungă pe corpurile şi pe căile de rulare. pentru evitarea formării de adâncituri pe căile de rulare. când este nevoie de o evacuare rapidă a căldurii din lagăr. temperatura în lagăr este ridicată şi este necesară evacuarea căldurii din lagăr. scopurile ei fiind: micşorarea protejarea frecărilor dintre elementele în contact.38. b) se bazează pe existenţa unui circuit de ulei antrenat de o pompă. prin care uleiul este adus sub presiune şi pulverizat în zona corpurilor de rostogolire şi apoi readus în circuit. alimentare şi golire.3. de turaţie ridicată. c) . ungerea cu circulaţie de ulei (fig. lagărul fiind prevăzut cu sisteme proprii pentru verificarea nivelului de ulei. montaj şi exploatare corespunzătoare. Ungerea cu ulei se recomandă în următoarele cazuri: rulmenţi care funcţionează în spaţii în care există ulei pentru ungerea altor sisteme mecanice. la lagăre unde este necesar controlul continuu al ungerii. în mişcare relativă. se foloseşte la lagăre pretenţioase. discuri sau inele (fig. uniformizarea şi evacuarea căldurii degajate în lagăr. 3. 3.38.printr-o baie de ulei. la rulmenţii rotitori. anticorosivă. Principalele sisteme de ungere cu ulei sunt: ungerea în baie de ulei proprie (fig. Dacă uzarea abrazivă. reducerea zgomotului în functionare.38. lagăre cu turaţii ridicate. la rulmenţii nerotitori. 3. a) se utilizează în cazul rulmenţilor mari care funcţionează la turaţii reduse.

prin aderenţa foarte bună a unsorii pe elementele rulmentului. Unsoarea cedează treptat uleiul pe care îl conţine şi îşi pierde proprietăţile de ungere. iar spaţiul din carcasă se umple parţial sau total în funcţie de turaţia arborelui (cantitatea de unsoare scade cu creşterea turaţiei). Procesul este accentuat de 38 . ceaţa de ulei este obţinută prin antrenarea uleiului cu un jet puternic de aer orientat spre rulment. 3. Spaţiul din rulment se umple complet cu unsoare consistentă. acolo unde uleiul este dificil de adus.ungerea prin ceaţă de ulei este recomandată pentru rulmenţi aflate în spaţii greu accesibile. Se aplică la rulmenţi aflaţi în locuri mai greu accesibile.38 Sisteme de ungere cu ulei Ungerea cu unsoare consistentă are avantajul că protejează foarte bine rulmentul împotriva umezelii şi impurităţilor. a b c Fig.

cu şaibe de reţinere (v. temperatura de funcţionare. limitarea de turatie sau sens).3.39 39 . De asemenea pot servi ca elemente de siguranta (limitarea de moment. cu labirinţi (v. Pentru etanşarea dintre piesele în mişcare de rotaţie şi piesele fixe (capace. turaţia lagărului.29). fara modificarea valorilor numerale si a sensului acestora(fig. Etanşarea dintre capacele de rulment si carcase sunt etanşări fixe. uscat. Etanşările cu contact pot fi cu inel de pâslă sau cu manşetă de rotaţie. 3. carcase etc.3. 3. cu fantă şi canale (v.39). Calitatea dispozitivului de etanşare influenţează decisiv durabilitatea rulmentului. fig. Ele se pot utiliza si pentru realizarea legaturii intre un arbore si piesele montate liber pe acesta: roti dintate. Etanşarea fără contact poate fi: cu fantă. cu sau fără contact. 3.32 ). 3.7 Etansarea lagarelor cu rulmenti Etanşarea lagărelor are rolul de protecţie a lagărului împotriva pătrunderii din exterior a unor corpuri străine şi de împiedicare a scurgerii lubrifiantului din corpul lagărului. Alegerea sistemului de etanşare trebuie să ţină seama de: tipul lubrifiantului utilizat. roti pentru lant.) se pot utiliza etanşări mobile. 3.35). Clasificare Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura permanenta sau intermitenta intre doi arbori.3. condiţiile exterioare (mediu curat. Utilizarea cuplajelor mai permite atingerea unei serii de obiective: Fig. impur sau umed). 3. fig.temperaturile ridicate.4 Cuplaje 3. etc. sistemul de ungere.1 Consideratii generale. fig. roti de transmisie. La intervale regulate este necesară completarea sau schimbarea unsorii consistente.4. cu scopul transmiterii miscarii de rotatie si a momentului de torsiune. de regulă cu elemente intermediare de tip garnitură de etanşare sau inele O.

arborilor chiar in cazul existentei unor abateri de la cuaxialitate (radiale. c.pentru abateri ale arborilor: . Exista numeroase situatii cand axele arborilor ce trebuie cuplati formeaza un anumit unghi intre ele.nemetalice 40 . tasarea fundatiilor. d. etc. prin imagazinarea unei anumite energii potentiale la aparitia suprasolicitarilor(cazul cuplajelor elastice). necesitatea asigurarii coaxilitatii arborilor a doua masini cu inaltime diferita a axelor.) Micsorarea efectului solicitarilor dinamice.) Cuplarea. datorita conditiilor de exploatare. unghiulare) sau.cu gheare . etc. compensarea unor factori ca: precizie ineficienta de executie.) Modificare frecventelor proprii(turatiilor) ale angrenajului din care fac parte.cu elemente intermediare rigide .cu manson . Cuplajele mobile asigura o functionarea corecta in conditiile existentei acestor abateri sau deplasari. in cazul deplasarilor axiale relative.metalice . deformatiile termice care apar din cauza coeficientilor de dilatare liniara diferiti.unghiulare . Clasificarea cuplajelor a.cu flansa .cu elemente intermediare elastice .a.) Cuplarea sau decuplare arborilor in timpul mersului si sub sarcina( o parte din cuplajele intermitente).mobile . Asemenea situatii se intalnesc in constructia de masinilor unelte (actionare broselor la masinile de gaurit multiaxe).cu bucsa . a autovehiculelor. e) Deservirea masinilor echipate cu un sistem de actionarea prin mai multe motoare. la masini agricole.axiale .radiale .cu role de blocare .combinate . Cuplajele cardanice constituie solutii in aceste situatii b. de la un post central prin utilizarea cuplajelor intermitente cu comanda electromagnetica. cuplaje permanente . care se poate modifica in timpul functionarii. deformatiile carcaselor lagarelor sau ale arborilor insasi sub sarcina.fixe .

2 Elemente constructive ale cuplajelor permanente Cuplaje permanente a) Cuplaje permanente fixe .construcţia maşinii antrenate şi regimului de lucru Mtc = kM unde : Mtc . mersul masinii.cu comanda electrica . Utilizarea acestor cuplaje impune o coaxialitate perfectă a organelor cuplate. deoarece chiar abaterile foarte mici de la coaxialitate (radiale.comandate: . 3.momentul de torsiune util care trebuie transmis.îmbină rigid doi arbori formând un tot unitar. acţionarea cu motor cu ardere internă (MAI) cu 4 cilindri. k2 – coefficient dependent de maşina de lucru) Coeficientul k este funcţie de masa accelerata.4. . Cuplajele fixe pot prelua atât momente de torsiune Mt cât şi momente de încovoiere Mi.momentul de torsiune de calcul M t .7 pentru acceleraţia unei mese mici.dupa modul de transmitere a momentului de torsiune: . .cu comanda hidraulica . viteza unghiulară ω [rad/s] şi turaţia n [rot/min].centrifugale . k2 – coeficientul de suprasarcină (k1-coeficient dependent de maşina motoare.directionale . tipul masinii de lucru.electromecanice .cu comanda pneumatica .mecanice .sarcini datorate şocurilor şi vibraţiilor. Exemplu: k=1.de siguranta Într-un cuplaj acţionează următoarele sarcini : . k=k1 .6…1.dupa caracterul functionarii: . unghiulare) produc tensioni suplimentare importante în linia de arbori şi reacţiuni periculoase în lagăre (contact pe muchii).b.momentul de torsiune nominal : Mt= P/ω= 30P/(πn) [N.m] cu puterea P [W].tipul motorului de antrenare şi al caracteristicilor sale mecanice . a unei benzi transportoare cu mers uniform. 41 .cu comanda mecanica .sarcini dinamice care se manifestă în timpul regimului tranzitoriu.automate: .hidraulice . Mărimea acestor sarcini depinde de : . cuplaje intermitente(ambreiaje) .

simbol CMO –cuplaj pentru arbori orizontali.b) Fig. Notarea unui cuplaj-manşon cuprinde: 42 . Turaţii maxime 2250 rot/min.a) sau cu pene (fig.3.40).m) şi pot cupla arbori cu diametre cuprinse între 18…200 mm. În variantă constructivă cu ştift (fig. 3. 3.40 a2) Cuplaje cu manşon secţionat (fig.3. bucşa se execută din fontă sau OT.simbol CMV – cuplaj pentru arbori verticali Avantaj – arborii nu mai sunt deplasaţi axial la montare. Aceste cuplaje pot transmite momente de torsiune maxime de circa (18 N m…63000 N.41 . .3.3.Exemple a1) Cuplajul cu bucşă (fig.40.40.41) (STAS 870-) Fig Fig. Pentru siguranţă suplimentară se montează o pană. La aceste cuplaje (nestandardizate).

3. Se pot monta arbori de diametre diferite dar să aibă acelaşi diametru al cercurilor la montare a şuruburilor. . OLC 35.mărimea cuplajului.CFO – pentru arbori orizontali .STAS 870 Exemplu de notare: Cuplaj manşon tip CMO.şuruburi OL 50.42 Cele 2 semicuplaje se centrează cu ajutorul pragului de centrare. Notarea unui cuplaj cu flanşe cuprinde: . urmată de o liniuţă. . destinat cuplării a doi arbori ale căror capete au diametrul d = 40 mm Cuplaj CFO 7-40 STAS 769 43 .diametrul nominal al capetelor de arbore cuplate. . destinat cuplării a doi arbori orizontali ale căror capete au diametrul d = 50 mm Cuplaj CMO 9-50 STAS 870 a3) Cuplaje cu flanşe (fig. după care se asamblează cu şuruburi precise (şuruburi de păsuire STAS 5930-) Material: ..5 → Fc20. urmată de o liniuţă.diametrul nominal al capetelor de arbore cuplate.semicuplajele 1. OT 45 . .STAS 769 Exemplu de notare: Cuplaj cu flanşe. OLC 45 Toate dimensiunile cuplajului (dimensiunea şuruburilor şi a diametrului de montare DS) sunt date în STAS 769. tip CFO. Cuplajele se aleg în funcţie de momentul de transmis.3.mărimea cuplajului. .simbolul tipului constructiv. .simbolul tipului constructiv.CFV – pentru arbori verticali Fig.42) STAS 769 simbol: .

43.43. 3.permit deplasări axiale (fig.3.3. ∆r.radiale ∆r (fig.44) Fig. ig = 2…3 şi se execută din fontă .axiale ∆l (fig.3.cu elemente intermediare rigide .b.43 b1) Cuplaje cu gheare .43.3.d) Fig.unghiulare ∆α (fig.a) .44 ig.cu elemente intermediare elastice Aceste cuplaje permit mici deplasări: .b) .c) . Cuplaje permanente mobile – pot fi: .nu este standardizat. ∆α (fig.43.3.combinate ∆l. 3. 44 .număr de gheare Pe fiecare cap de arbore se montează câte un semicuplaj. Pentru a asigura centrarea în partea lor interioară se introduce un inel de centrare.

3’) →oţel . discul intermediar executând o mişcare planetară. La o rotaţie completă a arborilor.01 d + 2. b2) Cuplaj Oldham (fig.cu disc radial Fig. centrul discului intermediar face 2 rotaţii.permit deplasări unghiulare ∆α.5 mm Permite şi foarte mici deplasări unghiulare: ∆α = 2-3o Odată cu transmiterea mişcării apare alunecarea în ghidaje.discul intermediar 5→fontă Permite deplasări radiale de ordinul de mărime ∆r = 0. Material .pentru deplasări radiale .45) .46) .Deplasările axiale sunt de ordinul a 10…12 mm la dimensiuni mici (50…60 mm .3.semicuplaj (3. centrul său se deplasează pe un cerc cu diametrul ∆r. 3. Fig.diametru) şi ajung la 25 mm pentru dimensiuni mari. 3’ au locaşuri dreptunghiulare pentru proeminenţele discului intermediar 5. b3) cuplaje cardanice (fig.45 Manşoanele (semicuplele) 3. 3.46 45 .3.

Unghiul α∈ [0.3.48 46 .permanent mobil (compensator) cu elemente intermediare rigide permite deplasări combinate.47). fiind etanşaţi cu inele de etanşare O (3). Fig.47 b4) Cuplaj dinţat STAS 6589 . 3 sunt montate în plane perpendiculare. Este format (fig. Se pot lega mai multe cuplaje cardanice în serie .48) din două manşoane (1) cu dantură interioară. Practic din cauza variaţiei mari a turaţiei arborelui condus în raport cu cel conducător α se limitează la 7…8o. Domeniu de utilizare: autovehicule. 3. cu dantură exterioară. Cele două furci 1. tractoare (la prize de putere).cuplaje bicardanice (fig.teoretic.2R – diametrul mediu corespunzător fusurilor. 3. prinse între ele cu şuruburi şi doi butuci. deoarece – pentru micşorarea uzurii – cuplajul funcţionează cu ungere.45o] . Deplasări axiale: ∆r = 1…2 mm Fig.3. Dantura butucului are o formă sferică.

cauciuc. 47 .metal sub formă de arcuri foi.piele.bolţ −OLC 45 . elicoidale. pe lângă faptul că permit deplasări. Rolul principal al cuplajelor elastice constă în: atenuarea şocurilor torsionale. 2’) pe arbori 1. bolţuri ib . Elementele intermediare sunt compuse din bolţurile 4 şi manşoanele elastice 7.3.manşon 7 − cauciuc În STAS se dau: . Fig. OT 50 sau Fc 20 . printr-o revenire treptată a elementului elastic la forma şi poziţia iniţială şi deasemenea limitarea vibraţiilor nocive. Au avantajul că.c) Cuplaje permanent mobile (compensatoare) cu elemente intermediare elastice Elementele intermediare elastice pot fi din: . bandă. în locaşuri. de rezonanţă. Pe periferia semicuplajelor se montează arcuri elicoidale cu prestrângere initiala. materiale plastice .49) STAS 5982 Se compune din 2 semicuple (3.geometria bolţului şi a manşonului c2) Cuplaje cu arcuri elicoidale = cuplaje permanent mobile cu elemente intermediare elastice metalice.nr. 3’) montate prin pene paralele (2. respectiv 1’. 3. c1) Cuplajul elastic cu bolţuri (fig.49 Materiale: . amortizează şocurile sau schimbă frecvenţa proprie. prin acumularea elastică temporară a lucrului mecanic şi redarea acestuia sistemului.semicuplaje OL 37.diametrul de dispunere a bolţurilor .

Ambreiajele pot fi clasificate în ambreiaje rigide şi ambreiaje cu fricţiune. pe scară largă. modificarea regimurilor de funcţionare. a. iar apăsarea se face cu ajutorul unor arcuri. schimbarea sensului de mişcare. Deplasarea se face cu ajutorul unor pârghii. Materiale: Fc 200. din mers. b. în special în zona ghearelor.3 Cuplaje intermitente(ambreiaje) Ambreiaje sau cuplaje intermitente comandate se folosesc. Exemplu: ambreiaj cu gheare (fig.3. la sistemele de acţionare care necesită cuplări şi decuplări repetate.51) Pe arborele 1 se montează fix un manşon 3 prevăzut la interior cu o serie de caneluri. mai frecvent OT 50. Ambreiaje rigide Din această categorie fac parte cuplajele cu gheare frontale şi cu dinţi. au formă trapezoidală. OLC 10.50 Pe arborele 2 se montează pene paralele sau arborele este prevăzut cu caneluri.4. 48 . cuplarea se face în gol şi decuplarea în sarcină. Număr de gheare: ig= 3…60 Când profilul ghearelor este dreptunghiular cuplarea şi decuplarea se face numai în gol. Pentru profilul trapezoidal. Ghearele. la care se efectuează un tratament termic de cementare. Pe arborele condus 2 se găseşte o porţiune prevăzută de asemenea cu caneluri. de obicei. OLC 15. Semicuplajul 4 este mobil pe axa arborelui 2. 3.3. În aceste caneluri se introduc în mod alternativ nişte discuri prevăzute cu caneluri la interior sau exterior după felul montării. ferăstrău (transmit numai într-un singur sens).3. Ambreiaje cu fricţiune a1) Cu o suprafaţă de frecare (fig.50) Fig.

52) suprafeţe de frecare) elementul elastic este frecarea între 3 şi 4.51) sau mai multe(fig. 3.51 a2.arborii să fie centrici . Fig. atunci când semicuplajul 4 se apasă cu forţa Q pe semicuplajul 3. 3. Ambreiajul multidiscular (cu discuri multiple) (fig.contactul să fie uniform .52 Condiţiile unei bune ambreieri . 3.să se asigure o bună evacuare a căldurii .La ambreiajele cu fricţiune (cu una(fig.3.52) Fig. 3.ambreieri şi debreieri să se facă fără şocuri .să se evite variaţia coeficientului de frecare în timpul funcţionării 49 .

c. diametrul arborelui pe care se montează. pentru evitarea ruperii pieselor 6) Cuplajele elastice cu bolţuri permit compensarea unor: a. dezaxări radiale şi unghiulare. ?? Intrebări recapitulative 1) Cuplajele fixe se utilizează pentru: a. b.acţionarea uşoară Q < 50…100 N . c.gabarit redus Observaţie: Toate ambreiajele trebuie să fie cât mai aproape de lagăre pentru a nu se situa în zona deformaţiilor mari ale arborelui. deplasări unghiulare ale arborilor. b. radiale ale arborilor. pragul de centrare (inelul de centrare) este necesar pentru: a. îmbinarea a doi arbori coaxiali rigizi. evitarea apariţiei solicitărilor suplimentare. momentul de torsiune. c. dezaxări axiale. 7) Pentru cuplajele cu flanşe. 50 . îmbinări ale arborilor rigizi. dezaxări unghiulare. pentru evitarea deplasării axiale a acestuia.durata ambreierii să fie scurtă pentru a reduce încălzirile şi uzura . îmbinarea a doi arbori cu posibilitatea deplasării axiale. unghiulare ale arborilor. b. c. deplasări axiale ale arborilor. nu are motivaţie. deplasări radiale ale arborilor. 4) Cuplajele cardanice permit deplasări: a.reglaj şi întreţinerea uşoară . c. b. c. 5) Ce cuplaje pot fi utilizate în următoarele condiţii: a. turaţia arborelui. b.îmbinări ale arborilor care permit deplasări axiale. axiale ale arborilor. 2) Cuplajele cu flanşe se aleg în funcţie de: a. 3) Cuplajele cu gheare permit: a.. b. b.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful