P. 1
ANXIETATEA SI TULBUR¦éRILE ANXIOASE

ANXIETATEA SI TULBUR¦éRILE ANXIOASE

|Views: 12|Likes:
Published by Daniel Dragne
ANXIETATEA SI TULBUR¦éRILE ANXIOASE
ANXIETATEA SI TULBUR¦éRILE ANXIOASE

More info:

Published by: Daniel Dragne on Apr 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2014

pdf

text

original

ANXIETATEA SI TULBURĂRILE ANXIOASE. TULBURĂRILE OBSESIVCOMPULSIVE Anxietatea. Definita de J.

Delay ca o "teama fara obiect aparent", anxietatea reprezintă unul dintre fenomenele emoţionale cele mai frecvente ale existentei, un aspect normal al experienţei individuale, una dintre caracteristicile conduitei umane. Anxietatea normala, cum ar fi, de exemplu, cea pe care o experimentam in fata bolii, bătrâneţii, morţii, exercita o funcţie stimulatoare, determina o activitate adaptata, coordonata, adecvata, spre deosebire de anxietatea patologica, dezvoltata sub semnul instinctelor de distrugere. Este dificil de stabilit care sunt limitele pentru comportamentul normal si patologic in anxietate, din moment ce multe din anxietatile copilului sunt, nu numai comune, dar pot juca un rol adaptativ in dezvoltare, semnalizând necesitatea acţiunii pentru a asigura securizarea. Anxietatea poate deveni simptomatica la orice vârsta cand previne sau limitează comportamentul adaptativ. O regula utila pentru aprecierea diagnostica este aceea care apelează la abilitatea copilului de a depasi anxietatea, eliberandu-se de ea atunci cand lipseşte situaţia provocatoare (Rutter, 1994). Inflexibilitatea răspunsului afectiv este un indicator patologic important. Anxietatea patologica se particularizează prin excesul, durata si intensitatea sa. Ea este nemodificata sau disproporţionat de mare fata de cauza iniţiatoare, isi poate avea rădăcinile in experienţele trecute, sau poate fi indusa de ameninţarea pierderii controlului si increderii in sine. Termenii de anxietate si frica sunt adesea utilizaţi ca sinonime. Frica apare in prezenta unei ameninţări reale, a unui pericol iminent. Diferenţa intre anxietate si frica se refera, in primul rand, la autolimitarea fricii. Simptomele psihologice desfăşurate in condiţiile unei situaţii inspaimantatoare sunt similare cu cele generate de anxietatea minima, sau moderata. Modificările emoţionale si de conştiinţa atribuite anxietăţii nu sunt insa experimentate de o persoana căreia ii este frica. In Dicţionarul medical (Manuila, 1997), se defineşte anxietatea ca o senzaţie de maleza psihica manifestata prin teama de un pericol iminent, real sau imaginar. A. Sirbu (1979) o defineşte cape o trăire penibila, a unui pericol iminent si nedefinit (teama in absenta unei ameninţări externe), o stare de aşteptare disconfortanta, de tensiune afectiva continua, bolnavul având impresia ca i se va intampla ceva deosebit, ceva rau, ce nu poate nici delimita, nici defini, nici inlatura. Anxietatea este o caracteristica a Eu-lui conştient si vigilent. H. Ey defineşte trăirea subiectiva ca pe o "stare afectiva ce comporta amplificarea defavorabila a momentului prezent, imaginea unui viitor periculos, mult mai grav, provocând haos, negasind soluţii pentru a scapă, a fugi sau a se ascunde". Anxietatea se naşte din nerezolvarea problemelor fundamentale, fiind tractionata de pulsiuni opuse, de incertitudini fundamentale legate de viitor. Clinic ea poate apare in stările confuzionale, debutul oniric al schizofreniei, melancolia anxioasa. Crizele anxioase psihotice pot imbraca uneori forma unor raptusuri anxioase foarte dramatice (cu tentative de suicid). In unele echivalente epileptice (comitialitatea temporala), anxietatea se insoteste de un sentiment de straniu, distanţare de mediu, halucinaţii olfactive si gustative. Structura anxioasa poate fi trăsătura dominanta a unei personalităţi premorbide, căreia ii aparţin, cu precădere, decompensarile nevrotice anxioase, anxietatea constituţionala, neurastenia, hipocondriile, obsesiile, fobiile. Exista o serie de afecţiuni organice acute generatoare de anxietate: crizele de angina pectorala, infarctul miocardic, crizele de astm, cele spasmodice, sau cele ocluzive ale viscerelor abdominale. Poate apare, insa si in afecţiuni subacute sau cronice: hipertiroidism, leziuni ale trunchiului cerebral, encefalite, etc. Celor trei aspecte care pot atinge paroxismul (anxietatea nevrotica, psihotica, de origine somatica), li se adaugă anxietatea paraterapeutica datorata efectului anxiogen al unor medicamente, cum ar fi: derivaţii cortizonici, antibiotice (cicloserina), antidepresive (IMAO), psihostimulatoare.
1

Angoasa presupune deci. cu accelerarea tranzitului. trăirea egala a perturbărilor somatovegetative. . Neurofiziologic. anxietatea poate fi interpretata ca o reacţie de alarma sau defensiva. anxietatea este in măsura de a putea fi calificata normala. o anxietate localizata pe organ. creând confuzie cu leziunea de organ. nod in gat. 1982). traducând mobilizarea tuturor resurselor energetice ale individului. Existenta unui stimul emoţional. pulsionala.caracterizează tulburările fizice care insotesc anxietatea. Atat anxietatea cat si angoasa. cu care alcătuieşte un cortegiu indisociabil (G. mai ales din punct de vedere motor. o sarcina de Îndeplinit. sau anticipând o insatisfacţie conştienta a vieţii intelectuale. mâini umede. tulburări de vedere. 2 . dificultăţi de inghitire. . "o descărcare a anxietăţii" dupa Coilraut. cefalee. pornind de la hipotalamus. senzaţie de oprire a inimii. vertij. gura uscata.reacţia de alarma. punerea in joc a doua sisteme: . daca sarcina motorie este insuportabila sau impiedicata. altele ce apar datorita persistentei stresului. sau fizica. daca starea de vigilitate. bufeuri de căldura. Aceste tulburări exista intr-o maniera masiva in crizele de panica. Ferrey. fiind autointretinute: . adreno-simpatica. .vasoconstrictie splanhnica: hipertensiune. un mesaj de inteles.reacţie defensiva. biliara. intestinala. Jocul diferitelor echilibre vegetative perturbate explica marele evantai al simptomelor percepute de subiect ca proiecţie a emoţiei. altele se produc la distanta de emoţie. afective. Exista efecte distincte declanşate de stimul.Angoasa. este insuficienta pentru complexitatea mesajului. vărsaturi. constituie stări emoţionale penibile. adesea acompaniate. Comportamente ideomotorii. stări de rau. apăsare toracica. arsuri toracice. comporta: sudori reci.perturbări digestive: hiperkinezie gastro-duodenala. angoasa se desfăşoară. dureri epigastrice. Manifestaii vegetative.perturbări vezicale cu polakiurie. palpitaţii. Invers. uneori izolate. eliberarea corticoizilor suprarenalieni prin stimulare hipofizosuprarenaliana. care in funcţie de caz. eliberare de catecolamine simpatice si medul osupraren aliene. pot exista intr-o forma durabila si in acelaşi timp localizata. Reacţia de alarma poate fi asimilata cu o intersectare a vigilentei si atenţiei cu pregătirile corporale ce se produc in fata unui eveniment neobişnuit.tulburări vaso-motorii. antrenează. balonari. . cu transpiraţie si vasodilatatie superficiala-aceste simptome pot insoti senzaţii vertiginoase si tulburări de vedere. dar o emoţie brusca poate declanşa si hipotensiune si bradicardie. Daca răspunsul este perfect adaptat si eficace. tahicardie. jena respiratorie. diaree.

Freud considera ca anxietatea este activata iniţial de evenimentele externe. care cauzează anxietate subiectiva cand este activat de experienţe specifice (Gay. Teoriile cognitive ale dezvoltării au influenţat concepţiile privitoare la anxietate.1987). mai des. 1994).Unele reacţii merg in sensul excitaţiei. cum ar fi Pavlov (1927) si Eisenck (1967) au susţinut faptul ca diferentele individuale in vulnerabilitatea la anxietate sunt controlate de caracteristicile biologice codificate genetic. principalul protagonist. legata de dorinţele inconştiente de natura libidinala sau agresiva. creşterea fenomenelor vegetative si a vigilentei. ele protejează împotriva pericolelor naturale si reglează legaturile sociale. sau scheme ale mediului si ale experienţelor. care au fost ignorate pana in prezent (Rutter. O alta teorie care vizează anxietatea isi are originile in secolul al XIX-lea. imobilitate. amândouă caracteristici-cheie ale adaptării. Studiul agenţilor anxiolitici. Ele au scos in evidenta relaţiile sociale timpurii. 1987. maximizează supravieţuirea si reproducerea (Darwin. a stimulat teoriile neurofiziologice ale reglării anxietăţii. 1965). mutism. 1979). care precizează ca distressul normal experimentat de copil la separarea de persoana (obiectul) de dragoste serveşte scopului important al menţinerii legaturilor. Cu toate ca unii autori. Alte reacţii se caracterizează prin inhibiţie: tulburări de gândire. Caracteristicilor organice ale anxietăţii li s-a acordat intreaga atenţie prin teoriile invatarii. imposibilitate de a alege. exista tremur al extremităţilor. de combinaţia lor. zgomot si alte mesaje. reacţia putând fi de tip agresivitate inadaptata. gândurile se îmbulzesc. Schemele joaca un rol dinamic in reglarea comportamentului si a procesării informaţiei. Consecinţele vor fi reducerea comportamentului motor. vorbirea este precipitata. senzaţie de paralizie. in special a benzodiazepinelor. Ipotezele lui Darwin asupra rolului emoţiilor innascute in formarea legaturilor sociale isi găsesc ecoul in teoriile moderne ale ataşamentului. Astfel. Se vorbeşte. Teoriile psihologice non-freudiene au contestat noţiunea de stare interna inconştienta. repliere. teoriile invatarii au postulat ca principiile condiţionării clasice sunt suficiente pentru a explica orice status anxios. de a se decide. Întreruperea lor creând anxietate (Kagan. argumentează prezenta unui sistem neuronal inhibitor al comportamentului. 1982. propunând ca prototip relaţia mama-copil. pana la fuga. Eisenberg (1958) susţine ca părintele. in aceste situaţii despre instabilitate la stress. . simptomele anxietăţii sunt distorsiuni ale dorinţelor inconştiente inacceptabile. Copilul dezvolta treptate reprezentări cognitive din ce in ce mai stabile si mai organizate. in scrierile lui Charles Darwin. intr-o reprezentare simbolica. sau. transfera propria anxietate asupra copilului. Gay. logoreica. Aspecte legate de originile anxietăţii. care declanşează anxietatea interna. In mod specific se considera ca inhibiţia comportamentala este rezultatul pragurilor scăzute ale activităţii limbice (in amigdala si hipotalamus) si a activităţii crescute a sistemului nervos parasimpatic (Lagan.1988). Asemeni fricii. Emoţiile sunt consecinţe adaptative ale procesului evoluţiei rezultând din selecţia naturala. de obicei mama. sau dezordonata (panica).

transpiraţiile. ameţelile sau senzaţia de "cap uşor". Atacul are un debut brusc. teama de a muri. Cele 13 simptome somatice. in atacuri de panica. S-a notat agregare familiala pentru tulburarea de panica. Exista 3 tipuri caracteristice de atac de panica cu relaţii diferite intre debutul atacului si prezenta sau absenta situaţiilor declanşatoare: 4 . sau cognitive sunt: palpitaţiile. Se pare ca tulburările anxioase sunt mai des intalnite la mamele copiilor care necesita Îngrijire psihiatrica. indiferent unde s-ar afla. Pentru diagnosticul de tulburare de panica (anxietate paroxistica episodica). nu sunt datorate unor situaţii cunoscute sau previzibile. cum ar fi in autobuz. situaţia respectiva. paresteziile. fobia sociala si anxietatea generalizata. trăiesc un crescendo de frica si simptome vegetative. prezentând o teama persistenta de a merge in locuri publice si de a nu declanşa un nou atac.Genetica tulburărilor anxioase. intre atacuri existând intervale libere de simptome anxioase (desi anxietatea anticipatorie este obişnuita). sau de "a Înnebuni". dispneea. dereaîizarea si depersonalizarea. fobiile specifice. tremuraturiîe. fobiile simple. inrosirea. Pacienţii. fobia sociala. durerile sau disconfortul toracic. pacienţii vor evita. stresul posttraumatic. Aceste studii familiale contrazic ideea ca exista o susceptibilitate generala nespecifica pentru anxietate. atinge in maxim 10 minute un varf si se acompaniază de senzaţia unui pericol iminent. Este definit de Asociaţia Americana de Psihiatrie (1994). Pentru diagnostic diferenţial este importanta analiza contextului in care apare atacul de panica. greturile sau jena abdominala. ci dimpotrivă. de obicei in graba. Daca se declanşează intr-o situaţie specifica. tulburarea acuta de stress). indiferent de natura tulburării copilului. Atacurile de panica apar in multe tulburări de anxietate (tulburarea de panica. 1990). senzaţia de scurtare a respiraţiei. ulterior. susţin faptul ca exista specificitate in transmiterea tulburărilor anxioase (Torgersen. care se transmite (indiferent de mecanism). sau intr-o mulţime. ca o perioada de frica intensa sau disconfort acompaniat de cel puţin 4 din cele 13 simptoine somatice sau cognitive. aparate in situaţii in care nu exista un pericol obiectiv. Atacul de panica. ICD-10 (1994) presupune existenta mai multor atacuri severe intr-o perioada de o luna. teama de a-si pierde controlul. plecând. Studiile familiale au indicat ca prezenta tulburărilor anxioase conferă un risc crescut rudelor pentru aceste tulburări.

poarta numele de anxietate fobica. spatii inchisedebut in majoritate.1. De cele mai multe ori stimulul fobie este evitat. sau viata sociala. injecţii. având intensităţi variabile. simptomele trebuie sa fi persistat cel puţin 6 luni inainte de a se pune diagnosticul de fobie specifica. intr-o arie de tragere). in mod obişnuit periculoase (dar care devin pentru individul in cauza evitate. caracterizat prin răspuns intens vasovagal. pentru cel puţin o luna. ascensoare. Elemente ale mediului natural (furtuna. care poate intruni criteriile pentru agorafobie. Atacuri de panica predispuse situational. dar nu sunt invariabil asociate cu aceasta si nu apar invariabil imediat dupa expunere. Pentru diagnostic. avion. care apar la expunerea la situaţia declanşatoare. in copilărie. Diagnosticul este adecvat numai daca evitarea. fobia . 3. Fobiile izolate sunt clasificate de DSM IV in mai multe subtipuri. bine definite. care nu sunt. legate de: 1. sau anticiparea anxioasa. invariabil dupa expunerea. care poate lua forma unui atac de panica situational. sau senzaţia de leşin si se asociază adesea cu temeri secundare legate de moarte. Fobii specifice. Sunt necesare cel puţin doua atacuri de panica in intervalul de o luna. frica de câini de teama de a nu fi muscaţi. sau daca persoana este marcata de prezenta fobiei. îngrijorarea de a avea următorul atac de panica si implicaţiile sale. ICD-10. Atunci cand anxietatea este evocata numai (sau predominent) de unele situaţii sau obiecte externe subiectului. Atacuri de panica neaşteptate. maşina. accidentelor cu raniti. Anxietatea este simţită imediat ce are loc confruntarea cu stimulul fobie. fobiile de rani sângerânde diferă de celelalte prin faptul ca ele duc la bradicardie. sau pierderea controlului. neaşteptate. in general. 4. fiziologic. dar majoritatea pacienţilor prezintă mai multe. sau suportat cu groaza. atacurile nu trebuie sa fie datorate efectelor psihologice directe le unei substanţe (intoxicaţia cofeinica). Mulţi subiecţi se tem ca atacurile ar indica prezenta unei boli nediagnosticate. uneori chiar la sincopa. sau indurate cu groaza). care apar. inaltimi. Preocuparea individului se poate focaliza pe simptome individuale. frica. 5. cu frecventa diferita. sau predispus situational. ocupaţiile sale. a grijii in legătura cu repetarea lui. asistarea la efectuarea injecţiilor sau a altor proceduri medicale invazive) . tunele. Animale si insecte-debut.debut in copilărie. in care debutul atacului nu este asociat cu o situaţie declanşatoare. in copilărie. 1994). Frica poate fi anticipata de unele aspecte ale obiectului sau situaţiei (teama de avion din cauza prăbuşirii. 2.este un subtip cu agregare familiala. contactarea unei boli. Atacuri de panica situational. sau grija in legătura cu consecinţele lor. cu implicaţiile posibile. Expunerea la situaţia respectiva provoacă un răspuns anxios imediat. alţii isi schimba semnificativ comportamentul (refuz şcolar). Diagnosticul nu trebuie pus daca frica este justificata de un context de stimuli (de exemplu frica de a nu fi impuscat. apa) . Situaţii: transport public. Adolescenţii cu aceasta tulburare recunosc ca frica lor este excesiva si iraţionala. sau anticiparea situaţiei declanşatoare (vederea unui şarpe): 3. vătămări (vederea sângelui. Anxietatea fobica este nediferentiabila subiectiv. 2. este adesea asociata cu dezvoltarea unui comportament evitant. comportamentalde alte tipuri de anxietate si poate varia in severitate de la uşoara stânjeneala la teroare (Clasificarea Internaţionala a Bolilor. urmata de persistenta. ameninţătoare de viata. in care caz se stabileşte diagnosticul de tulburare de panica cu agorafobie. sau altei tulburări mintale. Sânge. interferează semnificativ cu rutina zilnica a persoanei. unei condiţii medicale generale (hipertiroidismul). poduri. frica de a conduce din cauza fricii de a fi loviţi de alte vehicule). Alte tipuri: frica de eventualităţi ce pot produce coma. dar neaga existenta atacurilor. mai degrabă decât la tahicardie. cum ar fi palpitaţiile. Tulburarea de panica presupune existenta atacurilor de panica recurente. La cei sub 18 ani.

"spaţiului"(frica de cădere daca sta departe de pereţi. sau de alte mijloace de susţinere fizica). 6 . teama copiilor de sunete intense sau de personaje costumate.

sau preadolescenţi care nu găsesc alte soluţii de a scapă decât Încercând sa se sinucidă. cu jena si o creştere a anxietăţii de anticipare. Pot fi relatate ca acuze teama de a rosi. frica de pisici si şerpi). Tulburarea de tip anxietate generalizata. Se asociază. oboseala. sau la cele de performanta provoacă aproape invariabil un răspuns anxios imediat. sau unei afecţiuni medicale si nu apare in cadrul unor afecţiuni psihiatrice ca tulburările afective. tremor al capului. toxice). este dureros perceputa. Se însoţeşte de un disconfort subiectiv. Vârsta de apariţie a fobiilor este variabila. concentrare dificila. Adolescenţii cu fobie sociala prezintă aproape întotdeauna simptome de anxietate (palpitaţii. care vor genera performante slabe (reale sau astfel percepute). Tulburarea nu se datorează efectelor vreunei substanţe (droguri. daca nu este evitata. mai ales cu mama. pacientul fiind uneori convins ca una din aceste manifestări secundare ale anxietăţii sale este problema primara . Fobia simpla. Printre aceste reacţii de anxietate si de panica in fata ideii de a merge la scoală. 7 . etc. Se caracterizează prin grija excesiva apăruta in majoritatea zilelor pe o perioada de cel puţin 6 luni. implicând aproape toate situaţiile sociale in afara cercului familial. Ajuriaguerra defineşte fobia şcolara astfel: tulburare de adaptare apăruta la copiii care. sau pot avea o anxietate extrema sa converseze. Anxietatea anticipatorie marcata poate sa apară cu mult inaintea situaţiilor sociale sau publice. sau poate fi difuza. in cazuri extreme putând avea ca rezultat izolarea sociala. Teama de a fi stânjenit in public este comuna. sau disfunctia sunt insuficiente pentru a garanta diagnosticul de fobie sociala. gradul distressului. mâinile lor tremurande. rezistând prin reacţii anxioase dramatice. sau in alte arii importante de activitate. "nebuni" sau prosti. somn perturbat. îngrijorare pe care pacientul simte ca nu o poate controla. Caracteristica principala a fobiei sociale este fiica intensa si persistenta in legătura cu situaţiile sociale. apare in copilărie. greaţa sau nevoie urgenta de a urina. ocupationale. In situaţiile sociale. in pubertate sau adolescenta. vorbitul in public. diaree. in care poate sa apară jena. Expunerea la situaţiile sociale. fiind legata de teama de a fi privit. dar de obicei. Le este teama sa vorbească in public din cauza grijii ca ceilalţi vor observa vocea. din cauza fricii ca nu vor putea articula. tensiune musculara. ca frica lor este excesiva si iraţionala. iritabilitate.simptomele pot progresa spre atacuri de panica. disconfort gastro-intestinal. situaţia sociala. si in acest caz. slabi. roseata) in situaţii sociale. tulburările psihotice. Adolescenţii recunosc. Repartiţia pe sexe este egala. Fobia sociala apare. adesea. Poate fi limitata la mâncatul in public. examinat de alti oameni. Fobia şcolara. trăind o scădere a funcţionalităţii sociale. tensiune musculara. indivizii cu fobie sociala se tem ca ceilalţi ii vor crede anxiosi. transpiraţii. sau evitarea. ducând la evitarea situaţiilor sociale.Prezenta fobiei de un anumit subtip. Fobia sociala {tulburarea anxioasa sociala). sau pervazive. patologic menţinută. Evitarea este marcata. tinde sa crească posibilitatea de a avea o alta fobie din acelaşi subtip (de exemplu. medicamente. pentru motive iraţionale refuza sa meargă la scoală. intalnim adolescenţi. tremuraturi. Poate exista un cerc vicios al anxietăţii anticipatorii care duce ia cognitii temătoare si la simptome de anxietate in situaţiile respective. In tot acest timp legătura intre adolescent si părinţii sai se va face prin intermediul terapeutului. sau cele de performanta. fobia de animale. cu izolare totala de familie in timpul primelor 15 zile. scoală devenind locul de exprimare a angoasei copilului in fata riscului modificărilor ce pot surveni uneori in aceasta dependenta. cu scăderea stimei de sine si teama de a fi criticat. sau de panica la încercarea de a fi forţaţi. De aceea este recomandata spitalizarea mai lunga. Debutează adesea in adolescenta. întâlnirile cu sexul opus. Anxietatea sociala trecătoare. Anxietatea si Îngrijorarea sunt însoţite de cel puţin 3 simptome adiţionale dintr-o lista ce include: nelinişte. sunt obişnuite in copilărie si adolescenta. care va fi bombardat din ambele parti (pacient si aparţinători) cu elemente proiective ale problematicii familiale. de regula. frica de sânge sau de rani apare in adolescenta sau la adultul tanar. De cele mai multe ori constelaţia familiala a acestor pacienţi se exprima printr-o dependenta extrema. sau de performanta. de aproximativ o luna.

cerând asigurări excesive privitoare la acţiunile si grijile lor. dar criteriile unui adevărat atac de panica nu 8 . sau al unor simptome asemănătoare (frica de a avea un atac brusc de ameţeala. destul de severe pentru a fi consumatoare de timp (mai mult de o ora pe zi). anxietatea ca trăsătura are caracter familial. Obsesiile cele mai comune sunt cele legate de contaminare. sau acte mentale repetitive. sau scandaloase (de exemplu. perfectionisti. Unii indivizi sunt capabili sa se supună situaţiilor anxiogene. Apare mai frecvent la femei. subiecţii produc acte rigide. un individ chinuit de dubiul daca a Închis gazul. fluctuanta. obsesiile recurente. imagini. nefiind satisfăcuţi de o prestaţie mai puţin decât perfecta. dar o fac cu groaza. fara succes. număratul. autobuzul.). de mulţime si locuri publice. cum ar fi rugăciunea. de obicei. Cele mai multe compulsii implica spălatul. adesea suprapuse. sa ignore. In unele cazuri. adesea implicând un rau la adresa lui. cutremure sau război nuclear. ordonarea lucrurilor. nesiguri pe ei si au tendinţa de a-si executa sarcinile de mai multe ori. sau asimetrice). Prevalenta afecţiunii este de 12 procente dintre cazurile internate. El le recunoaşte ca fiind lipsite de sens si ineficiente. incearca neutralizarea prin verificări repetate. Individul cu obsesii incearca. repetarea in şoapta a unor cuvinte. Tulburarea obsesiv-compulsiva este in măsura egala comuna bărbaţilor si femeilor si exista. sau pe cele cognitive. sau precoce in viata adulta. repetate la nesfârşit. repetarea acţiunilor. sau jenant. Anxietatea se leagă de locuri sau situaţii din care ar fi dificil. de a calatori singuri cu trenul. Aceşti copii sunt ascultători. sa lovească copilul cuiva. verificatul. sa le reziste. Sunt tipic preocupaţi de căutarea aprobării celorlalţi. sau sa le neutralizeze prin alt gand (o compulsie). verificarea. Simptomatologia comuna a acestei tulburări este reprezentata de gânduri obsesive. Tulburarea obsesiv-compulsiva. De exemplu. sau daca nu a lăsat usa deschisa). Gândurile obsesiónale sunt idei. sportive. Daca incearca sa reziste unei compulsii individul poate simţi creşterea anxietăţii si a tensiunii. sau de diaree). trasaturi anancaste proeminente in personalitatea de fond. chiar daca nu sunt evaluate de alţii. de ieşit. Mulţi pacienţi se plâng de aceste tulburări toata viata. de obicei. Pot apare si griji excesive legate de punctualitate. de a intra in magazine. eliberata prin cedare in fata compulsiei. sau in care nu ar putea primi ajutor in cazul unui atac de panica. individul încercând adesea. Agorafobia fara istoria unei tulburări de panica se manifesta prin teama de a pleca de acasă din anumite motive (sa nu leşine. Este cea mai incapacitanta dintre tulburările fobice. adesea. alţii se comporta mai bine daca nu sunt singuri. Ele sunt aproape invariabil supărătoare. La copii si adolescenţi aceste tulburări se refera la aptitudinile şcolare. fie pentru ca sunt violente sau obscene. sau ritualurile sunt comportamente stereotipe. îndoielile repetate (daca nu a vătămat pe cineva. nevoia de a avea lucrurile intr-o anumita ordine (distress intens cand obiectele sunt dezordonate. in copilărie si adolescenta. sau acte compulsive recurente. impulsuri agresive. o imagine pornográfica recurenta). etc. ordonarea lucrurilor. Simptomele anxietăţii somatice sunt adesea prezente. fie pentru ca sunt percepute ca lipsite de sens. Agorafobia se refera la un grup de fobii intercorelate. Evoluţia este cronica. rechestionarea. sau stereotipe in raport cu nişte reguli elaborate idiosincrazic. Pacientul le vede ca prevenind unele evenimente improbabile obiectiv. sau recrearea de asigurări. număratul. sau avionul. fara a fi capabili sa indice de ce le fac. la fel si simptomele depresive. Debutul este. intr-o forma stereotipa. sau sa suprime asemenea gânduri. Actele compulsive. unii dintre subiecţi fiind obligaţi sa ramana acasă. care cuprind frica de a paraşi casa. cauzând un distress marcat. cu debut in adolescenta. sau impulsuri care intra mereu in mintea subiectului. Ele includ acţiuni ca spălatul mâinilor. sau o disfunctie semnificativa. sau curăţatul.Exista o variaţie culturala a expresiei anxietăţii privind simptomele somatice. sa strige obscenităţi in biserica) si fantezii sexuale (exemplu. posibilitatea declanşării unor catastrofe. agravandu-se in perioadele de stress. Majoritatea afirma ca debutul a fost in copilărie si adolescenta. de aceea face repetate Încercări de a rezista impulsului.

Insomnia si anxietatea. deci a controlului. La orice depărtare de casa. de regula. legata de angoasa. halatul alb. Debutează la câteva luni de la naşterea unui frate. Ei utilizează pentru a lupta contra angoasei de pierdere a controlului ritualurile de se culca si de a se trezi-toaleta meticuloasa. obsesii si compulsii. Se intampla ca ei sa trăiască un reziduu de spaime alături de copiii lor. un rol apreciabil având frica transmisa de părinţi. Motivele necooperarii copilului sunt insa. Se adaugă izbucniri colerice. Insomnia este. urmând tipul nevrozei si structura de personalitate care o determina. tulburarea de somn nevrotica. adesea. frica de sufocare in cursul manevrelor de amprentare. in care sunt impinsi impotriva voinţei lor. tulburări de somn. Tulburările anxioase datorate unor condiţii medicale generale se caracterizează prin anxietate semnificativa datorata efectelor psihologice directe ale unei condiţii generale medicale. pierderea aparenta a unor achiziţii (control sfîncterian). pentru cei cu tulburări de hemostaza. medicul este chemat de urgenta in fata unei crize cu colorit somatic. Pentru copii tratamentul stomatologic constituie. agresionarea micuţului). verificarea inchiderii uşilor. experienţe anterioare cu stomatologi incapabili sa stabilească o relaţie cu copilul. In funcţie de structura de personalitate subiacenta angoasei. Pot apare simptome de anxietate generalizata. Semnificaţia sa simbolica si comportamentele auxiliare se asociază variabil. lamentaţii. cit si la cei mici sunt: frica de durere. evidentiabila prin examen obiectiv. In nevroza obsesiva pacienţii lupta adesea impotriva adormirii care semnifica pierderea vigilentei. anamneză. cat si a copiilor. instrumentarul stomatologic. Tulburarea de rivalitate fraterna. date de laborator. De o deosebita importanta este comportarea părinţilor care insotesc copilul. anxietate. Cel mai adesea.exista. Se impune educaţia sanitara atat a familiilor. se declanşează o stare de anxietate legata de posibilul pericol ce-i poate ameninţa pe cei din familie-a nu-i vedea pe cei dragi este echivalent cu a-i pierde. atat la adulţi. instructajul de periaj. Daca exista motive medicale (de exemplu. Se manifesta prin competiţie exagerata pentru atenţia părinţilor. Daca aceasta criza de angoasa nocturna se repeta. atacul acut de panica poate trezi pacientul in plina noapte si poate imbraca un aspect dramatic. Anxietatea fobica in fata tratamentului stomatologic este mai frecventa la baieti. Adesea. 9 . mirosul diferitelor substanţe. Anxietatea de separare. de familie. ferestrelor. asemănătoare sugarului (cere biberonul). In nevroza anxioasa (angoasei). Elementele care determina frica de stomatolog. înţelegerea structurii dentare. Copiii se simt confruntaţi cu o problema la care nu exista speranţa unei soluţii de salvare. De aceea. ea poate declanşa o adevărata fobie de a se culca. sa le distraga atenţia. obrazului). frica de fi in situaţii critice este mult mai mare. regresie comportamentala (dislalie). fiind incapabili sa-i liniştească. copii complet nepregătiţi pentru contactul cu medicul stomatolog. o situaţie conflictuala. a cărei semnificaţie simbolica variază in funcţie de contextul psihodinamic. dar si insomnia insasi este susceptibila de a provoca iritabilitate si tensiune psihica. frica de accidente traumatice (mutilare) a ţesuturilor bucale in cursul tratamentului protetic. Se ajunge la refuz scolarAnxietatea fobica legata de tratamentul stomatologic. Stimulii anxiogeni din cabinet sunt reprezentaţi mai ales de zgomotul turbinei. căreia nu-i pot opune rezistenta fara sa fie pedepsiţi. de natura mai complexa. angoasa debordează seara deasupra digurilor ce sunt constituite in timpul zilei de activitate si contacte sociale. ce pot reduce in maniera drastica timpul de somn. atacuri de panica. explicaţia rolului alimentaţiei in apariţia cariei dentare. sau odonto-paradontal (secţionarea limbii. sa impiedice manifestările de tipul refuzului de a intra in cabinet. asociata cu sentimente negative intense (ostilitate fatisa. frica de sincopa si moarte (mai ales la cardiaci). o cardiopatie). incepand cu conştientizarea igienei orale. frica de hemoragii. familiarizarea cu instrumentarul. este o insomnie de adormire. retragere sociala. pacienţii adopta comportamente diferite pentru a se feri de aceasta frica de căderea nopţii. modele particulare de conduita. Informarea copilului determina scăderea anxietăţii si a gradului de expectanta a durerii.

2. sau răspunsuri psihosomatice la nivele severe ale anxietăţii. Prevenţia răspunsului a fost principalul tratament raportat in studiile de caz . Anxietatea moderata duce la lacune in conexiunile dintre detalii. Insomnia din anorexia mentala se caracterizează prin trezire matinala precoce. compulsive: 1. creste disconfortul fizic si emoţional. este frecventa. prin intermediul a 40 de afirmaţii care pot fi percepute de subiect sub 4 grade de intensitate. plânsul. care apelează. exerciţiile fizice. aduc istericilor beneficii secundare. Chestionarul de autoevaluare STAI (inventarul de anxietate stare-trasatura). de aceasta data. Anxietatea minora poate ajuta pacientul sa coopereze cu factorul de stress. comportament obsesiv impulsiv. fobia fata de sânge. fobice. Principii de tratament Psihoterapia . ca ii este frig si transpira mult. studentul care se pregăteşte pentru examen observa detalii si corelaţii logice. apare spaima. autoevaluare a fobiilor (Marks si Mattews). Anxietatea de intensitate scăzuta este depăşita cu eforturi scăzute si inconştient. Conţine doua scale care măsoară anxietatea in general si anxietatea la un moment dat.se folosesc abordări comportamentale scurte si riguroase. Instrumente psihologice de măsurare a tulburărilor anxioase. Nivelele moderate. Cerinţele orientative pot fi distinctive atunci cand drepturile altora sunt violate pe parcursul desfăşurării procesului de rezolvare a situaţiei. Adesea. o scala de anxietate-depresie si o alta ce măsoară jena consecutiva unui comportament fobie. sunt afectate procesele gândirii. fobia fata de societate). pacientul acuzând "nervos" ca ii "bubuie inima". anxietatea se va reduce pe seama expunerii altcuiva la stimulul anxiogen. Evaluează principala fobie pe care pacientul doreşte sa o trateze (in partea descriptiva). relaxare si intarire. Persoana este capabila sa recunoască si sa răspundă la o cantitate limitata de informaţie. nu se plânge de reducerea somnului. Insomnia posttraumatica este adesea adiacenta coşmarului in care experienţa traumatizanta este retrăita intr-o maniera onirica. rezultatul fiind modificarea expectatiilor. sau compulsiunilor. Abordările se fac sub forma unor combinaţii intre expunere. Comportamentul "cerere orientata" include folosirea abilitaţilor cognitive. teroarea. presimţirea. ca are "un nod in gat". Chestionarul de evaluare a fricii. Cel mai adesea reluarea greutăţii se insoteste de atenuarea tulburărilor de somn. Terapia comportamentala se foloseşte cu succes din 1966. Anorexicul doreşte sa fie activ si vigilent. Exista o serie de mecanisme involuntare utilizate in viata de fiecare zi pentru diminuarea ei: supraalimentarea. tulburările de somn. întreruperea comportamentului ritual se poate produce deoarece pacientul realizează ca acele consecinţe de care se temea nu apar. fiind de intensitate mica. dar hipersomnia regresiva este la fel de frecventa. In aceasta situaţie. Anxietatea severa si panica afectează in mod drastic activitatea. aderarea la o religie. Conexiunile intre detalii pot sa nu mai fie aparente. cand Meyer a combinat expunerea pacientului cu tulburare obsesivo fobica la situaţiile pe care incerca sa le evite cu prevenţia executării ritualurilor. Tulburările obsesiv-compulsive recunosc complicaţii de tipul depresiei si abuzului de alcool. De exemplu. Comportamentul "ego-orientat" implica mecanisme utilizate de ego pentru a-si proteja şinele. rasul si chicotitul. severe si panica cer eforturi sporite si consum de energie pentru control. tutun). consumul de toxice (alcool. nu este obosit (mai puţin in anorexia mentala dublata de depresie).In isterie. etc. insomnia cu perioade de angoasa. Individul poate sa manifeste răspunsuri disociate. apare pierderea asociaţiilor. înjuratul. anxietatea minima ajutandu-1 in procesul de invatare. posibil chiar iluzii si halucinaţii. In partea normativa sunt cuprinse: o scala a fobiei (agorafobia. Evoluţie Anxietatea este adesea bine tolerata. la strategii de cerere orientata si ego-orientata. conversie.

Unele studii (Olson. Grupurile suportive cu copii si adolescenţi obsesiv-compulsivi le oferă. iar pentru sindromul obsesivofobioc Clomipramina (Anafraniluî). Eforturile terapeutice includ copilul. uneori si scoală. Farmacoterapie. psihoterapie psihanalitica). acţionează asupra sistemului familial disfunctional. perfecţiune) trebuie schimbate pentru a asigura cadrul unei terapii familiale psihanalitice centrata pe conflict. au fost eficiente in descreşterea stării disforice la aceşti pacienţi. posibilitatea de a discuta despre strategiile de coping. părinţii. 1986) au constatat ca tatii par sa aiba mai multe trasaturi obsesiónale. cum ar fi umorul.efectuate la copii si adolescenţi. crescând nivelul agresivităţii.flooding. facand familiile rigide si monotone. ironia. Clomipramina. metoda fiind adesea folosita in combinaţie cu alte strategii terapeutice (expunere . Avantajul spitalizării consta in controlul mediului. Celelalte antidepresive cum sunt Imipramina si Amitriptilina. personalul calificat fiind capabil sa susţină copilul in cursul tratamentului 11 . medicamentele selective noradrenergice si serotoninergice pot fi antidepresive eficiente. Exista si grupuri suportive familiale pentru părinţi. Problemele familiale constituie posibili factori precipitanti pentru dezvoltarea simptomelor obsesiv compulsive la copiii predispusi. dar numai inhibitorii recaptarii serotoninei sunt compuşi eficienţi antiobsesionali. prin intalnhi periodice. Unii autori recomanda alte tehnici in munca cu aceste familii. ajutând adolescentul sa depăşească adaptarea fobica. Pattern-urile tipice familiilor cu structura obsesiv compulsiva (mergând pe curăţenie exagerata. in care li se da acestora posibilitatea unui schimb de experienţa. Yaryura-Tobies si Bhagacan (1977) au introdus ipoteza serotoninei in legătura cu tulburările obsesivo-fobice. ducandu-i la izolare in relaţiile interpersonale. Aceste pattern-uri afectează membrii familiei. înregistrările video si schimbarea terapeutului in cursul unei şedinţe (pentru a demonstra familiei modelul ei rigid). Compuşii cel mai frecvent folosiţi in tratamentul tulburărilor anxioase sunt Benzodiazepinele (Alprazolam) si Tricicliceîe. Terapia familiala.

. avantajul se bazează în psihoterapie şi scurtă imediat.INTRODUCERE Psihoterapia tulburărilor psihoterapie cărora simple având şi şi emoţională psihoterapeutic este şi constructivistă anxioase. apărare modificarea restructurarea Atât percepţiilor schemelor cât se şi reprezentărilor ce care le are clientul faţă de propria persoană. Modificările modalităţile prim pas în pe care oamenii se le realizează şi-au pe psihoterapia „realităţile şi strategică adoptarea interesează Ca de stilului care construit disfuncţionale". mai ales strategic alcătuit se al aplică celor de în fobice şi de în Nardone special se (1996). terapeutic mizează înţelegerea gândire. pe realizarea „unei rezonanţe" psihoafective şi abia apoi se poate 12 . relaţionale clientul pe pot susţin controla şi de de caracter deoarece Obiectivul împotriva de terapeutul utilizate pune în datorită rezultatele procedeele psihoterapiei anxietăţii plecare al bazează claritate defensive. acţiune mecanisme destructurării modalităţilor îi adaptare şi a soluţiilor patologice ale clientului. rezultatele evaluate propriu-zisă ceilalţi. la rândul său modul nostru de a simţi şi de a acţiona influenţează convingerile şi concepţiile despre lume şi viaţă". fobiilor durată Tehnica pe terapeutul produce Este pe organizarea menţinerea de relaţională că determină formă acesteia formarea de pot fi generalizate. trăirile precizie. Punctul psihoterapiei Nardone constructiviste porneşte de la constituie lui studiile Şcolii de la Palo Alto şi cele ale lui Milton Erickson care utiliza în psihoterapie „hipnoza fără transă". determină regulă nostru de a acţiona în lume şi. de lumea externă şi faţă de realizând cu final fobie. noastre. Bateson (1972) cu care privire postula ia lumea neconştientizate concepţia de modul „Convingerile exterioară. tehnici şi în la tratamentul un model de referă elaborat dintr-un o o ce Programul prin ansamblu modificare intermediul cognitivă.

Reducerea sau dispariţia simptomeior este criteriul de validare al acestei psihoterapii pragmatice. Un terapeut de familie o va considera ca rezultatul unei interacţiuni familiale disfuncţionaie în timp ce la experenţialişti ea va fi expresia angoasei omului în faţa existenţei. răspuns Comportamentaliştii considera condiţionat Sa stimull specifici de mediu sau un răspuns de imitare a reacţiilor anxioase ale părinţilor. Nardone consideră că termenii respectivi ce desemnează aceste realităţi ar trebui mult mai bine clarificaţi. Există un număr destul de mare de realităţi psihologice şi comportamentale explicate în moduri diferite de către diverşi teoreticieni. De aceea pentru psihoterapeuţii atraşi de această orientare nu contează motivul pentru care a apărut simptomul ci mai ales cum funcţioneaza 13 . Psihanaliştii vor explica anxietatea ca fiind rezultată din pulsiunile refulate de natură agresivă sau sexuală sau ca rezultat la un stadiu de regresie aflat în concordanţă vor cu preocupările anxietatea frecvente ca fiind ale un clientului. Psihoterapia constructivistă consideră problemele umane un produs al interacţiunii între subiect şi realitate.trece ia mobilizarea resurselor interioare ale clientului. Aplicarea modelului terapeutic pe un număr de 52 de pacienţi suferind de tulburări obsesive şi fobice a dus la rezultate pozitive în 86 % din cazuri în aproximativ 14 şedinţe (un timp relativ scurt). Reprezentările şi constructele cognitive cu privire la propria persoană şi la lumea externă elaborate de subiect capătă doar forme disfuncţionaie la cel cu tulburări anxioase. Terapeutul adaugă un anumit element în conţinutul comunicării ca să găsească rapid şi eficient soluţia. acest element pierzându-şi din semnificaţie odată cu dispariţia simptomului.

tremurături sau spasme musculare. iar pentru termenul de boală psihică se utilizează „problemă" construindu-se astfel mai uşor o realitate psihoterapeutică în direcţia găsirii soluţiei. teama că va înnebuni sau va comite un act necontrolat. senzaţie de greaţă sau jenă în regiunea abdominală.problema-simptom. senzaţie de căldură sau de frig. teamă de moarte iminentă. Pentru diagnosticare este nevoie de cel puţin patru atacuri care corespund criteriului de mai sus care au avut loc în decurs de aproximativ patru săptămâni sau să fi trăit unul sau mai multe atacuri urmate de aproximativ o lună în care subiectul manifestă o teamă persistentă pe considerentele producerii unui nou atac de panică. CLASIFICAREA TULBURĂRILOR FOBICE DUPĂ NARDONE (1996) Criterii de diagnostic 1. Diagnosticarea tulburărilor anxioase. transpiraţie. tahicardie. au durată limitată. sunt imprevizibile. sentimente de derealizare sau depersonalizare. parestezii. Sindromul atacului de panică Subiectul trăieşte unul sau mai multe atacuri de panică caracterizate prin faptul că survin brusc. nu sunt legate direct de expunerea la situaţii care produc în mod obişnuit anxietate. obsesivă şi fobice se realizează pe baza interviului clinic. senzaţie de instabilitate sau leşin. Pacientul trebuie să prezinte cel puţin patru simptome din următoarele: dispnee sau senzaţie de sufocare. 14 . ameţeli.

Tulburarea hipocondriaca Subiectul prezintă teama şi convingerea fermă că suferă de o maladie gravă. severă când evitarea îl imobilizează total pe subiect. forma severă şi remisiunea 15 . forma moderată. Se descriu mai multe forme clinice ale atacului de panică: parţială.Cei puţin patru din simptomele menţionate au apărut brusc şi s-au accentuat în următoarele zece minute şi nu poate fi stabilită o cauză organică a tulburării. 4. datorată interpretării eronate a unor anumite senzaţii sau simptome fizice pe care ie crede semne ale bolii respective. cu cele profesionale sau cu relaţiile sale sociale. Sindromul obsesiv-compulsiv Subiectul prezintă fie obsesii fie compulsii. fie ambele însoţite de sentimente de disconfort. Sindromul agorafobie cu atacuri de panică Agorafobia reprezintă teama subiectului de a se afla în locuri sau în situaţii de unde ar fi dificil sau jenant să iasă sau în care nu ar putea beneficia de ajutor în caz de atac de panică. tulburările durând cel puţin şase luni. 3. 5. şi remisiunea parţială. o pierdere considerabilă de timp sau interferenţă semnificativă cu activităţile cotidiene ale subiectului. moderată. forma uşoară. O examinare somatică minuţioasă nu evidenţiază nici o tulburare organică dar subiectul se teme în continuare că suferă de o boală gravă. Siodromnufl agorafobie fără atacuri de panica Subiectul prezintă comportament agorafobie. Apar şi tulburări care răspund criteriilor atacului de panică. 2. severitatea comportamentului fiind de evitare: uşoară. dar nu se înregistrează nici o tulburare specifică atacului de panică.

Conceptul de neajutorare dobândită a fost studiat de psihologii cognitivişti şi reprezintă starea patologică în care individul nu mai poate controla evenimentele şi situaţiile. Ceea ce fixează o simptomatologie cu caracter fobie este ceea ce întreprinde persoana respectivă pentru evitarea anxietăţii. Modul de gândire cauzal presupune a ne întreba asupra cauzelor problemelor psihologice . Astăzi se acceptă din ce în ce mai mult conceptul de cauzalitate circulară. stare percepută ca fiind de natură interioară.mod de gândire ce a condus la concepţii reducţioniste precum psihanaliza şi teoriile comportamentaliste. în schimb este important modul în care sistemele de percepţii şi reacţii disfuncţionale Terapeutul va în raport înlocui cu anumiţi stimuli funcţionează în prezent. Nardone are un punct de vedere cognitiv-com porta mental ist considerând că tulburările fobice se instalează în mod treptat prin intermediu! acumulării unei tensiuni emoţionale indusă prin autosugestie ce duce la activarea unui set de secvenţe perceptiv-corn porta menta le cu caracter disfuncţional (gândurile disfuncţionale se pot transforma în adevărate „fixaţii"). şi nu evenimentul iniţial. ceea ce-l determină pe psihoterapeut să explice ciienţiior săi ca a cunoaşte cauzei simptomelor nu este nici necesar nici util pentru a le vindeca.Modelul psihoterapeutic propus de Nardone a fost elaborat în cadrul Centrului de Terapie Strategică din Arezzo pe baza unor studii clinice realizate pe 152 de subiecţi. „din ce cauză a apărut problema întrebarea respectivă ?" cu întrebarea „cum funcţionează procesele psihice pentru a menţine problema-simptom ?". 16 . Comportamentele disfuncţionale nu sunt altceva decât soluţii „deja încercate" care accentuează şi agravează simptomul.

- după ce modificarea s-a produs. bazat pe utilizarea sugestiilor. modul de percepere a realităţii şi nu modificarea reacţiilor comportamentale. Pentru a anihila rezistenţele pacientului trebuie ca psihoterapia să aibă un caracter indirect. recurgere la ritualuri obsesive ce-i oferă subiectului un anumit „control". strategia terapeutică trebuie să-l ajute pe subiect să-şi mobilizeze toate disponibilităţile comportamentale şi afective ce-i pot reda încredere in rorţeie proprii. şi trebuie să producă modificări concrete în domeniul percepţiei reacţiei subiectului în raport cu situaţia anxiogenă. schimbare fără ca subiectul să-şi dea seama. Caracteristicile intervenţiei psihoterapeutice strategice sunt: intervenţia trebuie să distrugă „cercul vicios" format între trebuie să conducă la depăşirea rezistenţelor faţă de persistenţa problemei şi soluţii deja „încercate". instrucţiilor paradoxale şi capcanelor de comunicare.definirea problemei şi câştigarea încrederii pacientului. dispoziţie depresivă. 17 . Pentru a sparge „cercul vicios" în care se mişcă subiectul fobie trebuie modificate structurile cognitive ale acestuia. Modelul de psihoterapie scurtă constructivist-strategică se prezintă astfel: Etapa 1 (prima şedinţă) Obiective: . prescripţiilor de tip comportamental.Consecinţele acestei stări sunt reprezentate de: reacţii de teamă.

redefinirea cognitivă şi explicativă a modificărilor obţinute. provocativ. Strategii: incercate de pacient Modul de comunicare cu subiectul este prin limbaj hipnotic (sugestii nonverbale. instrucţiuni (prescrieri) în sfera comportamentului directe. Strategii: 18 . povestiri. prescripţii indirecte. primele acţiuni cu caracter terapeutic. Etapa 2 (şedinţele 2 .- realizarea unui acord cu pacientul în ceea ce priveşte obiectivele construirea sistemului relaţiei psihoterapeutice al şi câştigarea şi psihoterapie!. colaborării. recadrajul circular al problemei. activarea îndoielii. recadrajul paradoxal. - explorarea perceptiv-reacţionai pacientului redefinîrea acestuia. tehnica „traci ng"'. comunicarea metaforică prin anecdote. influenţa personală a terapeutului. redefinîrea primei schimbări. stimularea schimbărilor progresive. constituirea unei ipoteze de intervenţie. reetichetarea circulară a sistemului percepţie-reacţie şi a soluţiilor reetichetarea paradoxala tehnica bazată pe confuzie. ascultare activă).5 ) Obiective: - distrugerea rigidităţii sistemului percepţie-reacţie şi soluţiilor încercate de subiect. indirecte şi paradoxale. modificarea modului în care clientul percepe realitatea. comunicarea metaforică. aforisme.

redefinirea explicativă a modificărilor obţinute şi stimularea autonomiei personale. cu lumea exterioară. cu caracter familiar. cu ceilalţi. Se recurge din ce în ce mai mult la stimularea indirectă a autonomiei personale a subiectului. Comunicarea cu subiectul se realizează din ce în ce mai puţin prin limbaj hipnotic. prevederea paradoxală a recăderilor. responsabilitatea schimbării este atribuită integral resurselor proprii ale pacientului. a faptului că subiectul este capabil să depăşească problema simptom. Strategii: - explicarea în detaliu a demersului terapeutic utilizat (redefinirea cognitivă) şi clarificarea procesului de schimbare. formarea unui sistem de percepţie-reacţie suplu în raport cu realitate. reetichetarea. Strategii: - prescrieri directe şi indirecte în sfera comportamentală. Etapa 4 Obiective: achiziţionarea completă de către pacient a autonomiei personale şi a flexibilităţii sistemului percepţie-reacţie. redefinirea modului în care subiectul percepe relaţia sa cu sine însuşi. Comunicarea cu subiectul se va face într-o manieră descriptivă. realizarea progresivă de noi modificări. consolidarea achiziţiilor obţinute. Etapa 3 (începând cu şedinţa a şasea) Obiective: - constatarea. .Comunicarea cu subiectul se realizează prin limbaj hipnotic (hipnoză în absenţa transei) şi influenţa personală maximală a terapeutului. renunţându-se total ia limbajul hipnotic şi influenţa personală a terapeutului. cu ajutorul experienţelor directe.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->