Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.2.5.2.8.4. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.3.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.1. Tipologia regiunilor geografice 3.3.6.4. 2 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 1 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.2.7.6.5.4. Moldova de nord-est 5.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Regiunile geografice ale României 4. Etapa actuală 4. Regiunea polarizată 3.1. Regiunea ca teritoriu 1. Lucrarea de verificare nr. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Geografii români şi Geografia Regională. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.6. 3 3. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1.1.7. Regiunile omogene 3.1.5. 4 4. Criteriul peisagistic 2.5.7. Criteriul politico-administrativ 2.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa 1950-1980 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.3. Criteriul mintal 2.1. Regiunea geografică . Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunea ca sistem 1.entitate teritorială 1. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.Cuprins CUPRINS Introducere 1. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. Regiunile geografice ale României 4. Criteriul funcţional 2. 1 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.6. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.

4.Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta antropică a sistemului regional 5. Baza naturală de susţinere 6.7.1.2.1.5.3.3.1. Lucrarea de verificare nr. Economia şi devenirea regiunii 10.6.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.3. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Baza naturală de susţinere 10. Componenta demografică şi de habitat 9. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Economia regiunii 8. 2 8. Componenta demografică şi de habitat 8. Economia şi perspectivele regiunii 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.2. 7 7. 8 8.Cuprins 5.3. Culoarul Siretului 9. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.4. Bucovina 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.5.4.4. Economia regiunii 9. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.2.6. Baza naturală de susţinere 7. Componenta demografică şi de habitat 7. 10 10.3. Bârladul 8.1. 9 9. Economia şi perspectivele regiunii 6.5. Maramureş-Chioar 7.1. Baza naturală de susţinere 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. 6 6. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3.6.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Bistriţa-Trotuş 10.6. Componenta antropică a sistemului regional 6.6.2. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Componenta antropică a sistemului regional 10. Baza naturală de susţinere 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

riguroasă. devine un important atu al oricărui individ uman. atât de necesară oricărui proces educativ. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. cum este şi firesc. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. adecvată. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. înainte de orice. În consecinţă. geologic. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. existenţa. în primul rând. orientarea demersurilor spre abordarea critică. necesitatea de întâmplare. durabilul de efemeritate etc. fără nici-un echivoc. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Ca urmare. Nu este vorba numai de substratul material. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. generale. în orice ipostază. Obiective generale. patriotică. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. cum este definită Geografia. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. hidroclimatic sau biopedogeografic. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. componenta sintetică. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. abordările de Geografie Regională reprezintă. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. specifice şi expresive. între obiectivele generale se înscrie. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. vi . singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. Iar dintre toate ramurile Geografiei. o finalitate eficientă. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. al oricărei colectivităţi. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. Astfel. a descifra. şi ele extrem de numeroase. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. morfologic.

a permis formularea a tot atâtea teste. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. Bibliografie selectivă. specializarea şi anul absolvirii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. în final. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. structurale sau mentale. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). numărul lucrării de verificare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. În general. ce conţine. Maramureş-Chioar şi Bârlad. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. peisagistice. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. în 25 unităţi de învăţare. Bucovina. la obiect. Structurarea detaliată. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. a părţii la întreg. criteriile utilizate în regionare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Pe lângă informaţia aferentă modulului. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. (unităţile de învăţare 5-25). sunt descrise entităţile teritoriale ale României. prin cunoaştere. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. centrate pe problematica de maxim impact. adresa cursantului. În continuare. presupune o racordare a părţii la întreg. şi bibliografie generală. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . pe unităţi de învătare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. mai iscusit. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. Ca urmare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Răspunsul va fi logic formulat.Introducere Racordarea. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare). viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

În tot intervalul menţionat. Regiunea ca sistem 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. 1.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. considerat părintele acestei ştiinţe.1. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.entitate teritorială 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. . îndreptăţită. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.5. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. Timp de aproape un secol.3. . Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. rămase în urmă. . fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei.1.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . Regiunea geografică . sub atributul indispensabilului. teritorială. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. Însuşi Vidal de la Blache.2. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. între 1859-1953. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea ca teritoriu 1.7. pe de o parte.2. Regiunea geografică – entitate teritorială. aflate în avanposturi. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). 1 1. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. pe de altă parte.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.4. când semnele declinului ies în evidenţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi-a neglijat necesara devenire. cu o evoluţie sinuoasă. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. în acest caz.

regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. văi). definită printr-o arhitectură proprie. cel mai numeros număr de formulări. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. sistem. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Mediterana sau oceanice . Apare tot mai pregnantă. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. Conform acestei viziuni. N. regionis" are semnificaţia de conducere. câmpii. Pacificul. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. J. vidaliană. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. răspândită şi structurată nuanţat. poate. dirijare. J. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. Neologismul "regionalism" este inclus.Atlanticul. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . inclusiv perioada sa de maximă înflorire. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. ordonare a unor realităţi spaţiale. la care se făcea des referinţă). Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Pentru acelaşi autor. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. indică o serie de lucruri indeterminate. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. podişuri. în premieră. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. termenului de regiune şi anume: teritoriu. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. în raport cu ţara. 1970). mai degrabă. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. F. Franţa este o ţară şi nu o regiune". considerăm utilă. în timp.3. 1991). Europa este o regiune şi nu o ţară. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. Cunoaşterea precară explică generalizările. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. 1. entitate politico-administrativă.

Un complex de pământ.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. Dickinson.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. apă.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. puse în mod artificial împreună. 1980). exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . . R. Platt. formulate. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. sunt: . adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. L. cele mai vehiculate. Joerg. Minshull. cel nord american. S. . American Society of Planning Officials . posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". unicitate. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. R. Sau. Pe de altă parte însă. R. mai concis. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. W. A. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. A 1981). Evident. se pot adăuga altele. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. Getis. . înscrisă concret în locuri. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". în marea lor majoritate. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. dintre care. acestor definiţii. specifică. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. figurează ca mediu privilegiat. J. aer. P. animale. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull.E. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. specificitate.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. Herbertson. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. a suprafeţei terestre. Getis. R.Un domeniu în care entităţi diferite. 1990). După aproape şase decenii. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. precipitaţiile. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. . în esenţă. G. Vidal de la Blache.

De această dată. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. Dealtfel etapa post-vidaliană. socială şi instituţională. prezenţa aceloraşi roci). Mai mult. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. 2000). afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. ce îi asigură. în raport cu alte teritorii. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. finalitatea interferenţelor spaţiale. a zonelor litorale portuare). iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. ulterior criteriile s-au înmulţit. interacţiunea elementelor componente. se dizolva în structuri de alt tip. artificializat. specificitatea. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. E. climatice. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. industrializate. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. Au apărut. în vederea optimei funcţionalităţi. de servicii. ca urmare regiunile morfologice. temperat.George. păduri cu frunze căzătoare) etc. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. ale climatului (arid. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. ce nu pot fi omise nici astăzi. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. diversificat şi distilat. pădure sempervirescentă. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. munte. atunci când se analizează un component strict al peisajului. dintre cunoscut şi necunoscut. Marcelpoil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. ponderea anumitor condiţionări. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. savană. 1970). Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. ierarhizarea factorilor generatori. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. P. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. precum în relieful de câmpie. specificitate. Dacă în antichitate. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. podiş). tendinţa de uniformizare este indusă din afară.

Uniunea Europeană. comună). structurale şi funcţionale ale acestora. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 .4. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. I. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. Efectele globalizării sunt evidente. I. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. Spania. Marea Britanie.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1.N. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică.M. Belgia. pe de o parte. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. 1977). Pentru actorii politici din Germania. care posedă un grad de autonomie certă". economică. dar nu neapărat!). reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. CSI. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. a unor teritorii (mai ales ale statelor. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. În Franţa ea devine "o regiune de program. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. economice. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. (1959) şi susţinut de Baranski. Despovărată de atributele naturale. să valorifice elementele de favorabilitate. NATO. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Pe de altă parte. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. departament. Ea slujea direct. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. încă din antichitate. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. N. 1980). masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. prin reglementări ce tindeau. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. induse de sus în jos. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). P. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. CEFTA. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. (1964) (citaţi de Donisă. prezente în zonele periferice ale statelor. Italia. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ.

6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). Intervine şi a treia dimensiune. în primul rând. lăsând altora sarcina. formată din spaţii contigue". O calitate care persistă este o invariantă. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. dialectic dezechilibrat. stabilitatea şi adaptarea. de-a definitiva şi detalia conceptul. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Mediul. Bucovina. iar pe coloane atributele funcţionale. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Ca urmare. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. dar şi meritul. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. regiunea. Catalonia). ce generează o hipermatrice. continuate ulterior. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja.5. politică. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. paralele. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. în accepţiune sistemică. sociologică etc. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. caracterizate printr-o mare relativitate. Regiunea ca sistem deschis. 1. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Nu trebuie să omitem. guvernat de relaţii de tip feed-back. specifice. interne. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. timpul. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. temporale). însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. este un decenii. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. A. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. concept operativ de sorginte naturală. ale căror prime intervenţii n-au fost. economică. un sistem Între proprietăţile externe. din păcate. retroactive şi interactive. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné.

mai divers perceput. P. solară etc). în faza iniţială. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. impactul cel mai acut. Ruhr etc). economiei sau comportamentului uman. îl exercită clima. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. soluri. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. Pentru a se menţine. la care. faună. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. habitatului. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Ea induce. El Nino.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. centrul Marii Britanii. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. geotermică. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. sistemul a avut un anumit acces. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore.

Este evident că orice sistem terestru.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. consolidarea specificităţii. Ca urmare. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. a locurilor de muncă. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Adaptarea la competitivitatea interregională. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. indiferent din care domeniu. economică sau socială. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. Adaptarea la presiunea antropică. parţial. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. în circumstanţele date. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. politice. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Este o necesitate imperioasă. dependent. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. generalizare. prin funcţiile lor. de lungă durată). persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. sociale. strategice dar mai ales de mentalitate. Lipsa locuinţelor. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. în primul rând. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. adesea. perfecţionarea. de evoluţiile în plan politic sau social. a majorităţii activităţilor umane. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. inovării. independent de factorii de decizie de la nivel regional. În acest caz adaptarea este sinonimă. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. Adaptarea ar însemna. înainte de orice.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. D. 1. Nir..C. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. structură geologică) afirmată între 1750-1900. Ulterior. (1990). bimodular (natural şi antropic). fără echivoc. Adalberto Vallega.regiunea umanizată. imaginând patru etape distincte şi anume: . 1995. 1995).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. o integrează. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 .regiunea naturală (bazin hidrografic. omul. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. A. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. . delimitată cultural. în vogă între 1900-1950.

suprapusă unui ecosistem. Publ. Bibliografie selectivă 1. dominantă între 19501980. după 1980. 2. conturată gravitaţional. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Blache. Le concept de region: ambiquités. . Mursia. Editura Kluwer Acad. limitele temporale fiind pur orientative. XVII. Hutchinson University Library. Region as a socio-environmental System. cea funcţională şi cea sistemică. se întrepătrund. Paris. (1980). ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. 5. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. 41-42. Nir. Cornelia (1970). A. Getis. D. 2. The Netherlands. P. WCB. P. 7.7.regiunea funcţională. 9. Dauphiné. (1979).Regiunea geografică – consideraţii teoretice . paradoxes ou contradictions. Paul Vidal de la (1908). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. R.(1990). Presa Universitară Clujeană. Milano. Vallega. J. A. Gravier.. Ediţia a II-a. J. 1. Grumăzescu. Cluj-Napoca. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Paris. 8. Paris. F. region et systeme. London.regiunea sistem. Astfel. Flamarion. Espace. Geografie Regională. Minshull. 3. sistema territoriale sostenibile. no. Trav. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Cocean. Regions naturelles et noms de pays. Fellmann. cele două ipostaze ale regiunii. (1990). (1971). P.6. 6.Getis. (1970). actualmente. (1995). Theory and practice. La regione. SCGGG. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Regional Geography. Dordrecht. A. 4. 10. Delgrave. USA. La question regionale.. Dumolard. (2005). Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Economica. Human Geography.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. aleatoare (fizionomice. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . Comentarii şi răspunsuri la teste 2.5. în dauna însuşirilor funcţionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.3.2. 2 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.1. Criteriul funcţional 2. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific.6. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.mental. Criteriul peisagistic 2.1. care o lungă perioadă au primat în regionare.să ofere. introducerea unor criterii de circumstanţă. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. Criteriul mental 2. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. care este orice regiune geografică veritabilă. în funcţie de importanţa lor. Într-un astfel de context.funcţional. . apreciem că. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. . de mare fluiditate ideatică şi interpretativă.4. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. . Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice.7.politico-administrativ. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Criteriul politico-administrativ 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . . 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. în conturarea regiunilor geografice. . pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Ca urmare.peisagistic.

vor prezenta un tip de umanizare specific. Munţii Apuseni. Dimpotrivă. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. fiind extrem de greu de individualizat.. tradiţional. aşadar. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. Carpaţii Meridionali etc. la umanizarea peisajului. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. bine statuat. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. De observat că. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. Să decelăm. prin exploatare intensă. În consecinţă. în regionarea geografică fără a deveni însă. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. soluri. morfologie. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. diferit de al regiunilor învecinate. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. în latura antropică. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. Câmpia Transilvaniei). Delta Dunării. identificând regiunea cu acesta. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. în toate aceste cazuri. 12 . În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. în cele ce urmează. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. exclusiv. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. ca unităţi peisagistice clar delimitate. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică.2. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Întâlnim. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. oriunde şi oricând. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale.

Precum şi într-o metamorfoză continuă. În concluzie. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. de delimitare. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. impusă de specificitatea părţilor componente. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. În mod analog. din punct de vedere al desfăşurării. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete.3. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. a deveni exclusivist. didactică. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. fără. 2. Asistăm ca urmare. de cea urbanizată. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . Cocean. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. de evidenţiere a cauzalităţilor. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. gen regiunea naturală. face loc regiunii funcţionale. regiunea naturală. Nu va surprinde. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. de orice geograf.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. vegetaţie de stepă şi forestieră. Dealtfel. dar. ca mod de creionare. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. adică unui agregat spaţial organic structurat. deci. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. accelerată. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. inclusiv fizionomic. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. o entitate care poate fi receptată direct. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. repetăm. Ea va include. soluri mozaicate). având o individualitate proprie. 1983). la cea analitică. Avem de a face cu un paralelism evident. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. Dimpotrivă. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa.

existând numeroase relaţii aleator instaurate care. guvernat de alţi vectori.4. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Sau dimpotrivă. greu de atins. Cu cât structura sa este mai bine articulată. îşi vor dovedi ineficienţa. schimbându-l practic cu un alt sistem. cu sistemele învecinate. iar durata sistemului va fi limitată. bunuri şi interese. funcţional. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. 14 . detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Nu e de mirare. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. deci. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. dar şi etnic sau cultural.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. 2. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. între componentele proprii şi pe plan extern. după anumite considerente de ordin peisagistic. energie. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. pe termen lung. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. Autoreglarea se realizează pe plan intern. dar şi output-uri asemănătoare. la rândul lor.

ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. spre exemplu. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. În mod similar. la o simplă suprapunere. Un factor catalizator îl constituie. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. chiar emoţională (rolul acordat. generalizată. Cluj. prin detaşare administrativă faţă de Spania. mai jos. Prutul superior. adesea. Hunedoara şi Arad. conservarea de către Marea Britanie. pe criterii ştiinţifice. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. a fostei Iugoslavii. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. şi cea politicoadministrativă. a zonei strategice Gibraltar etc). Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. comunele. Aplicarea frecventă. Dualismul dintre regionarea geografică. Bacău sau Vaslui. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Bihor. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Mureş-Dunăre-Tisa. În sfârşit. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Se observă. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Cehoslovaciei. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. pentru a cita doar cele de la frontierele României). ca exemplu. la insistenţele Moscovei). regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Oferim. Alba. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. euroregiunile. Prutul inferior etc. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. în cazul fiecărei entităţi statale. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Neamţ. Pe de altă parte.

ca urmare. arhitecţi.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Limitele lor pot fi uşor trasate. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. criteriilor analizate anterior. Cocean. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat.5. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Astfel. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Dealtfel în lipsa omului. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. având o contribuţie secundară. 16 . (dar şi altora care. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Menţionaţi. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). nu a fost încă invocat în Geografia Regională. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. diversificându-se. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. entităţile teritoriale rezultate. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Adăugăm. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană.

Limita mentală a unei regiuni reconstituie. iar diferenţierile de asemenea. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. favorabile sau defavorabile. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. iar influenţa acestuia mai limitată. împărţit actualmente între România şi Ucraina. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. II. Crişului Negru (moţii crişeni). în majoritatea absolută a cazurilor. întregul său proces de umanizare. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. cu atât disiparea este mai accentuată. localitatea. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Ampoiului sau Someşului Mic. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. contraste economico-sociale puternice). Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. comuna. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Macroregiunile. ecologice din perimetrul propriu. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. diviziunile se ierarhizează fără echivoc.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. se constituie într-o regiune tipică. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Şi invers. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. sociale. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. departe de-a fi cele optime. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Maramureşul istoric. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Pe lângă criteriile analizate. Privite sub aspect pur administrativ. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. regiunile de ordinul I.

politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1997) care deosebeşte: . Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. a dezvoltării complementarismului economic şi social. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Mureş-Dunăre-Tisa. politic. Cehoslovaciei. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. al unui teritoriu dat.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. culturale. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. adesea. euroregiunile.regiuni construite istoric (UE).Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente.) 2. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. politic sau militar. pentru a cita doar cele de la frontierele României). . O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. În sfârşit. Prutul superior. le Gales. economic. Un factor catalizator îl constituie. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). . Criteriile heteroclite (naturale. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). . populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. . altfel extrem de nuanţat. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. sociale. Prutul inferior etc. Lequesne. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Transnistria. C. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale.6. economic(CSI). delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian).regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. a fostei Iugoslavii. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce.regiuni ca societăţi civile prin cultură.

Sisteme teritoriale. Gales. P. Cluj Napoca. Geografie Regională. P. Geografie teoretică. (2005). XXX.7. (1997). Mihăilescu. 3. 5.. I. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Paris. Ianoş. P. O abordare geografică. Editura Tehnică. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . 4. (2000). Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. 2. Bucureşti. Cocean. C. V. SCGGG. Ediţia a II-a. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. (1968 a). La Decouverte.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. (1983). Lequesne. Editura Presa Universitară Clujeană.

regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). factorii naturali s-au constituit.2. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. geopolitici. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare.1. Regiunile omogene 3. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. sociali.3. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. deşerturile tropicale ale Asiei. în primul rând. Africii şi Australiei. tehnologici. expresia determinismului fizic în geografie. 3 3. . Relieful. climatul. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Înainte de orice. începând cu anul 1752.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. Factorii economici s-au impus treptat.6.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. belturile nord-americane. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip.1. 3. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. Astfel. .Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. vegetaţia. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. Regiunea polarizată 3. economici. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. 20 . într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3.4.7. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud.2. respectiv factorii naturali.5. devin elemente definitorii ale peisajului. nu a fost decât un singur pas. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. de diverse tipuri. o lungă perioadă. De aici ideea că regiunile naturale sunt.

Christaller în studiile sale. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. Căile de comunicaţie. urbanizarea. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. după anul 1900. structurale. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. funcţionale. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. regiuni agricole bine conturate. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. centrul clasic. Actualmente. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Regiunea naturală este substituită astfel. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Nagorno-Karabach. lipsite de astfel de atribute. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Găgăuzia etc). Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice.. particularităţile culturale şi etnice. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. moştenirea spirituală a colectivităţilor. organizează un teritoriu. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Kosovo. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. posesoare a unei culturi proprii. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. după anul 1950. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. cu regiunea umanizată. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. cu o concentrare masivă a populaţiei. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. cu cel de regiune polarizată. funcţională (nodală). unificarea Germaniei în 1989. destrămarea imperiului sovietic etc). Ca urmare. vestul european catolic şi estul ortodox. de gravitaţie şi polarizare. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale.

care distinge. Vidal o asociază conceptului de „pays”. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. C. în anumite privinţe. Galpin. rolul elementului de sprijin. (1971). într-un raport asupra fenomenului regional.Tipologia regiunilor geografice 3. clasificarea precede regionarea. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. prefigurate încă de Vidal. Factorii şi principiile susmenţionate. cel mai adesea. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. actualele regiuni polarizate. întemeiat pe alte considerente. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Cele din urmă. aşa cum o relevă şi Grigg D. vor deveni. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator.3. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. 22 . ele reprezintă operaţii distincte. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. dar mai ales raporturile dintre ele. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. structura. De aici. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. subordonându-i-se. de ansamblu). trăsăturile evolutive. Este momentul de a menţiona. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. poate. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. După opinia noastră. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). relaţia om-mediu. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). individual sau în asociere. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. Grigg. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Ei joacă. pe de o parte. mărimea. în acelaşi context.

nu lipsesc criteriile scării de reprezentare.etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. singura diferenţă constând în transferul ei. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. Astfel. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. regiuni-sistem (Dov. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. Depresiunea Maramureş – IV -. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). III…n (Carpaţii -I-. iar celelalte două etapele recente. A. ). Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. spre exemplu. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. 1990). la cele strict specializate. Carpaţii Orientali -II-. umanizate. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. unii geografi. de la nivelul studiilor monografice. Trebuie subliniat însă permanent că. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. N. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). regiunile de ordinul I.. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. omogene. Etc. Culoarul Izei -V. climatologice. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. funcţionale. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. Cele trei tipuri de regiuni. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. din păcate. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. în perioada aşa-zisei sale crize. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Evident. Sahara). invariabil. strict specializate (geomorfologie. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. au făcut-o). perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. Siberia. trebuie revizuită. Etc. Acceptând acest criteriu. geografia industriei. II. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. cu o încercare de regionare. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. cu predilecţie.

Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. echilibrate. A. 1976). I. fluide şi explozive (Fremont.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1995). A. II. informatizate şi autofinalizante ( Vallega.

După opinia lui P. Regiunile omogene reflectă. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu.4. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. relativă. 1978). Wackermann. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). atât idealul acţiunii de regionare .Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Proiectul pentru Învăţământul Rural . aşa cum o dovedeşte E. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. de tranziţie spre dezvoltare. 3. bine consolidate ca sisteme. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Delta Dunării.. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. Ulterior. ca fenomene de maxim impact asupra omului. de cele critice sau defavorizate. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. în semnificaţia lor. La rândul său. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. Dauphiné. Astfel deosebim regiunile stabile. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . dar şi cu spaţiile învecinate . Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Dayries M. J. Din acest punct de vedere. citată după A. Friedmann (citat de G.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte.

o variabilă dată Xi . Polarizarea. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. aflate. influenţă) reciprocă. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. climă. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. în 1933. când elementele implicate (relief. în anul 1826. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. vegetaţie. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . soluri. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. 26 .Alsacia. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile.5. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. dintre care am selectat cea propusă de A. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). 3. formulat ulterior. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. climatici. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. model derivat din teoria locurilor centrale. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. În concluzie. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor).media valorilor anterioare n . Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . la peste un secol după precedentul. hidrografie. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate.

Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Într-un tabel sintetic. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Disputele legate de definirea “polilor”. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). difuzia şi dominarea. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Christaller menţionează nu numai ierarhia. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. după mărime a locurilor centrale.n. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. reprezentaţi de aşezările urbane. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. 1979). Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. înainte de orice. un sistem spaţial. n. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. A. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. Regiunea polarizată este. Evident.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. succesiv.

Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. periferia. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. 3. Centrul devine punctul de sprijin. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. subsistemul dar şi oponentul său. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. de descentralizare. să contureze “reţelele” .6.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. retelele şi câmpurile. Grafic. prin relaţii de dependenţă. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. adesea conflictuale. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). 1979) sunt următoarele: polii. Ca urmare. concomitent. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. regiunea polarizată. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. în viziunea autorului menţionat. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. A.

Economica. L'espace vecu et la notion de region. A. Espace. Editura Tehnică. Bucureşti. Geografie Regională. A.. Mursia. Paris.(1990) The Geographer's Art. Trav. Cambridge. Wackermann. P. La regione. Fremont. 5. Geogr.(1995). 7. Dauphiné. 3. 2. (2000). V. G. 6. Milano. Basil Blackwell. Editura Academiei RS România. Paris. Sisteme teritoriale. Bibliografie selectivă 1. O abordare geografică. region et systeme. (1979). Ediţia a II-a. Ellipses. Géographie Regionale. P. 41-42. Vallega. (2005). Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . 4. (1968 ). USA. Cocean. A. 8.7. Mihăilescu. Geografie teoretică. Inst. (1976). sistema territoriale sostenibile. Reims. Haggett. Presa Universitară Clujean. Cluj Napoca. I. (2002. Ianoş.Tipologia regiunilor geografice 3.

Nu lipseşte. ocupaţiilor. ca un dat de necontestat.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. elaborată în limba latină. structurii etnice. în traducere germană. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. în vogă la vremea sa.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . Regiunile geografice ale României 4. Etapa 1950-1980 4. Descriptio Moldaviae. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.3. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Începuturile Geografiei Regionale în România.2. 30 . REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. . cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. vegetaţie. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Lucrarea de verificare nr. Unitatea de învăţare Nr. Regiunile geografice ale României. faună. au inclus în scrierile lor. aspecte ale domeniului geografic.1. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.Moldova vremii sale . 1 4. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4.1. Acceptând regiunea naturală.4. preponderent literare. organizării sociale). 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . hidrografie. (dar publicată. în anul 1717.Geografii români şi Geografia Regională.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. obiceiurilor.o atenţie limitată. Dacă autorii mai vechi. la cererea Academiei din Berlin. umanizat.8. 4.7. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. aşadar. climat. în primul rând cronicarii. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) .2. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. Etapa actuală 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. El delimitează astfel o regiune .5. Dealtfel. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 4.

Este o noţiune sintetică. definind regiunea naturală transformată de om. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. în anii ’60. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. la autorul susmenţionat.Geografii români şi Geografia Regională. economice etc). Proiectul pentru Învăţământul Rural . integral şi limite naturale). În alt plan. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). regiunea geografică devine o unitate de studiu. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. fără îndoială. V. structură şi funcţii specifice. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. Dar. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. 1968. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. metodele de cercetare. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. 1970). contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu.3. mai mult în dezbateri decât în scrieri. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. regionale. 4. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). Există. administrative. nu-s decât material pentru sinteza generală”). Vintilă Mihăilescu (1964. cel metodologic. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. propune peisajul. Ca urmare. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. vizând atât domeniul de studiu. Regiunile geografice ale României. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. În mod analog. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”.

Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar.. cu fizionomie specifică.Geografii români şi Geografia Regională. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. din motive conjuncturale. T. Grumăzescu. grupul de cercetători se dispersează. Din nefericire. G.. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). sociale şi economice. comunitatea şi substratul. I. Avem astfel. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Trecând în domeniul practicii imediate. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. tot atunci. Vintilă Mihăilescu se menţine. cel al abordărilor propriu-zise. Posea. V. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. demografice. V. I-V). majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. etc). Morariu. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. Doi precursori. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. definit de trei factori: mediul. la nivel mondial. Pe alt plan însă. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. în vogă la vremea respectivă. la nivel european şi mondial. 1968). ai regiunii de tip sistem. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Continuând şirul analogiilor. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. şi Geografia Regională aflată. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. în plină criză. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. 1970). cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. în această poziţie. Donisă. Regiunile geografice ale României. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. fapt care. Tot în deceniul opt. se va accentua mai târziu. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. atmosferă şi biosferă). alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Marin. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. câştigând vizibil teren şi în România. 1987. iniţial. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Cocean). Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. de aplicabilitate în practică de necontestat. de tip sistem teritorial. polarizat. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. (1981. consolidând colectivele de cercetare proprii. Regionarea naturală face loc. De subliniat. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil.Geografii români şi Geografia Regională. în ansamblu. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. 1993. I. Ianoş. I. P. relief. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Ulterior. mai ales. 2000) care propune. 4. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). cu o structură disipativă. ce-i permit autoorganizarea. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. P. dar şi în plan politic. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. regiunii polarizate. Ea posedă fluxuri de masă. începând cu anul 2003. şi în preocupările geografilor români. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. energie şi informaţie proprii. El se va identifica integral în regiunile heterogene. hidrosferă. o tentă pragmatică. dând Geografiei. Regiunile geografice ale României.4. Dealtfel. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Geografia Regională se menţine în actualitate. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial.

Regiunile geografice ale României. biogeografice extrem de nuanţate. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. cu componente climatice. dinspre periferie spre centrul său. 2002) o regionare de acest tip. Câmpia Română. Cocean. funcţionale. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Podişul Moldovei.5. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. 4. Au fost. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. astfel. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România.Geografii români şi Geografia Regională. Delta Dunării etc. 34 . la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. hidrologice. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. fără a se ajunge însă. energie şi interese. mai ales cele morfologice. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. în totalitate. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. individualizate regiuni naturale. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. 4. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă.

vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. eliminarea tiparului tradiţional. Culoarul Siretului. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 7. 2. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 2003. 5. 16. Someş-Mureş. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 17. Munţii Apuseni. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oltenia de sud. Muntenia de nord-vest. Bârlad. 10. Culoarul Siretului. 9. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 6. Maramureş-Chioar. Dunărea de Jos. cu modificări). Transilvania de sud. Câmpia Olteniei etc). din cel al geografiei aplicate. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 14. 11. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. axe sau fâşii. Metropolitană. 12. Crişana. Oltenia de nord. 20. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Cocean şi colab. 8. Curbura. Munţii Banatului. Bărăgan. Moldova de nord-est. 19. 4. Banat. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Regiunile geografice ale României. 1. 13. Haţeg-Poiana Ruscă. Dobrogea. Delta Dunării (după P. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 15. cât mai diversificată.Geografii români şi Geografia Regională. 21. 3. 18. Bistriţa-Trotuş. Bucovina. prezenţa unei baze de susţinere proprii.

1968. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . economice etc). integral şi limite naturale). preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. 4. Oltenia. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Continuând şirul analogiilor. administrative. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Banat. regiunea geografică devine o unitate de studiu. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. Pe de altă parte. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Trecând în domeniul practicii imediate. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. structură şi funcţii specifice. Vintilă Mihăilescu se menţine. definind regiunea naturală transformată de om.. Regiunile geografice ale României. naturale şi antropice. cel metodologic. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. 1970). Ca urmare.6. Există. V. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Este o noţiune sintetică. Crişana. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. la autorul susmenţionat. Transilvania. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. 1970.Geografii români şi Geografia Regională. la stadiul creionării entităţilor morfologice. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Dobrogea.

.0 pct. . I-II. Terra. Cornelia (1970). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Geografia României (vol. Geografie teoretică. Lucrarea de verificare nr. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. tipologia regiunilor. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. (1968 ). Întrebările la care trebuie să răspundeţi. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Editura Academiei.Adresa cursantului. x x x (1983-2005). .7.8. şi punctajul aferent.) 3. Cocean. . Mihăilescu. P. (1931). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 5. I-V). S. la obiect. Răspunsul va fi logic formulat. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. (2000). (2. 4. Bucureşti. 3. Ediţia a II-a. (2. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. SCGGG. 6.0 pct. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . Descrierea Moldovei. V. Sisteme teritoriale.4. Cantemir. (2005).) 4.). Bucureşti. O abordare geografică. 2. (1. I. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Tehnică. Editura Academiei Române. 1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Bucureşti. Regiunile geografice ale României. Bibliografie selectivă 1. Mehedinţi. D.0 pct). (1973). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 4.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. . Geografie Regională. XVII. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Numărul lucrării de verificare. Cluj-Napoca. 2.Specializarea şi anul absolvirii.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Bucureşti. Editura Academiei RS România 7.Geografii români şi Geografia Regională. 4. 5. Ianoş. geografii români şi Geografia Regională. Grumăzescu. 0 pct.

cu un climat mai răcoros şi mai umed. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. în primul rând. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. .Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei.resursele naturale şi antropice ale regiunii. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. 5. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. Verile sunt călduroase.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Partea vestică. Luncile largi ale Prutului. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg.4. neozoice şi cuaternare groase. 38 . . Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. Economia şi perspectivele regiunii 5. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. orientat est-vest. 5 5. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include.6. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului.5. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit.1.1.2. de vârstă precambriană. Obiectivele unităţii de învăţare nr. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. cu asociere de dealuri şi lunci. Componenta antropică a sistemului regional 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. de câmpie. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 5. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: .2. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului.3. cu rocile cristaline dure. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică.

În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. ocupată în sectorul primar. ca urmare.3. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . la nivel naţional. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. alături de iepuri. palatele (Iaşi. muzeele. a fost construit. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. inclusiv hidroenergetice. seacă. la adâncimi de 3-10 m. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Biogeografic. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Pentru scopuri complexe. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Săveni. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. mănăstirile. Başeul este tributar direct Prutului. Predomină populaţia rurală. 5. cu un potenţial de scurgere redus. arini. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. plopi. în zonele colinare. utilizat în industria sticlei. ortodoxă. îndeosebi. Este în creştere inclusiv prin exod rural. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. bisericile. Gramineele (Festuca. Târgu Frumos. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Din punct de vedere antropic. din Culoarul Siretului. papură. apele minerale de la Strunga. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Rozătoarele. pe Prut. vulpi. Ruginoasa). plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. lacul de la Stânca-Costeşti. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. prin aducţiune. Botoşani. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Botoşani. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Darabani. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. casele memoriale. mistreţi animă peisajul. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. din conul aluvionar de la Timişeşti. fauna piscicolă şi cinegetică. Câmpia este străbătută. Un rol major revine. Dorohoi. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. pentru pescuit şi irigaţii. Iaşul. în colaborare cu Republica Moldova. de naţionalitate română.

Târgu Frumos. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. datorită potenţialului său poziţional. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. textilă etc. la răscrucea unor drumuri comerciale. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). industria lemnului. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. legumicultură. agricultură mixtă. alimentară. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori).locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. cu structură răsfirată sau compactă. amplasate lângă apele curgătoare. de-a lungul căilor de acces. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Funcţiile lor sunt agricole. iazuri. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. viticultură (zona Cotnari). inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Săveni.

apele minerale de la Strunga. Iaşul şi Chişinăul. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. agricultura şi industria. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Golia). A treia regiune agricolă a ţării. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. livezile ocupând partea vestică. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. porumb. ctitorită de Ştefan cel Mare). încă din evul mediu podgorii. casele memoriale. sfeclă de zahăr. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani).4. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . plante furajere).Moldova de nord-est 5. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. confecţii. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Din punct de vedere al importanţei agricole. Parcul Copou din Iaşi. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Strunga. Palatul Culturii. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. cât şi peste hotare. Mitropolia. soia. lactate. Sf. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. tricotaje (Iaşi. porcine şi păsări. Răducăneni şi Nicolina). uleiul (la Iaşi). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. este de dată relativ recentă. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Botoşani). Dorohoi (Sf. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. în special măr. În zona dealurilor s-au dezvoltat. Turism cultural. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Galata. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Nicolae. Se cresc ovine din rasa karakul. Botoşani (Uspenia. Nicolae Popăuţi). iazurile din Câmpia Moldovei. în pentru ulei. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. bovine. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Iaşi – Botoşani. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. vinificaţie (Cotnari). dezvoltându-se pe coordonate proprii. lângă Botoşani). Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. exceptând municipiul Iaşi. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. mai înaltă a teritoriului.

După cum s-a relatat anterior. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. Transportul feroviar este servit. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. în mod dialectic. la o variaţie redusă a climatului. ca sistem teritorial funcţional. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Riguros delimitată spaţial. puţin nuanţat. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. tipurilor de sol şi vegetaţiei. per total. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. construcţia de maşini. grefată pe Culoarul Siretului. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. textilă. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. prelucrarea lemnului). se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. Moldova de nord-est. Iaşi şi Botoşani. având legături cu capitala. Ea conduce. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. cele două centre urbane mari. respectiv spre Transilvania. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Iaşi şi Botoşani. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. la un standard redus sub aspectul modernizării. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă.5. în primul rând. materiale de construcţie. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Infrastructura de transport rămâne însă.

5. (1980). Cuza”.6. Băcăuanu. Băcăuanu. Editura Univ. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. 3. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. “Al. fără energie şi fragmentare deosebită. D. Bucureşti. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Or.. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Bibliografie selectivă 1. V. Al. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ungureanu. Pantazică Maria. Câmpia Moldovei. Cu cât numărul lor este mai mare. Editura Academiei. Bârladul. Iaşi. 2. Studiu geomorfologic. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. (1968). şi invers.. Spre exemplu. V.Moldova de nord-est interacţiune. N. Barbu. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Chiriac. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. în cazul de faţă. Ungureanu (1993). Podişul Moldovei. Bucureşti. relieful aplatizat. 2. I. Etc.

Varietate morfologică: munţi.5.4. Dacă există. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Componenta antropică a sistemului regional 6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . culmi aplatizate. care este municipiul Suceava.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. 6.2. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. culoare pe vale. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. podişuri. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.1. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. 6 BUCOVINA Cuprins 6. 6 6. oraşul Cernăuţi. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. partea nordică a Bucovinei. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. . rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. . aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 6.1.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. Economia şi perspectivele regiunii 6. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. Astfel. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.6. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. totuşi.3. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Baza naturală de susţinere 6.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. depresiuni. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural.

determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. în amestec cu carpen. Ele străjuiesc.nord-est. tei. intens exploatate antropic. din păduri de foioase (făgete). ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. culmi domoale a căror înălţime. Depresiunea Dornelor. Fondul biogeografic este compus. separate de culoarele largi ale Moldovei. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. 689 m. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. în perimetrul căruia. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). aidoma unor trepte. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . A doua treaptă de relief montan. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). iar în podiş între 6-8°C. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. cu altitudini de 450600 m. în obcine se înscriu între 2-6°C. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Depresiunea Rădăuţi. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. Cele două trepte majore de relief. munţii şi podişul. Siretul. Suceava şi Moldova. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Rezultă un climat răcoros şi umed.. pe Valea Sucevei s-a individualizat. în Podişul Sucevei. de formă alungită şi dens populată. sculptat în depozite sarmaţiene. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Dealul Boiştea. arţar. scade de la vest (1588 m în Vf. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. în partea sudică. nivelat şi fragmentat în plan minor. Culmile acestuia. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. prin eroziune fluviatilă. nisipuri). colectând prin afluenţii săi. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. stejar etc. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Moldoviţei şi Humorului. de mai joasă altitudine. Depresiunea Câmpulung. Reţeaua hidrografică este relativ densă.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice.

Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. sudul sau vestul Europei. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. cu deplasarea populaţiei tinere. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. Solurile aparţin. în Podişul Sucevei. Pe lângă resursele forestiere importante. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Depresiunea Rădăuţi. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. clasei spodosolurilor. densă. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. Moldoviţa. a unor zăcăminte de gaze naturale. este bogată. jderul. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. râsul. statui.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. întâlnim un rural bine consolidat. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Suceviţa. terenurile agricole relativ extinse. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). Probota. predominant. Ursul.3. partea centrală a Depresiunii Dornelor. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. constituit însă din sate mici. cerbul. mistreţul. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. valori etnografice specifice. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. Ca amplasare. muzee. Recent. 6. cu podzoluri variate structural. sub 500 locuitori. şi mijlocii (500-1500 locuitori). Rodna. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. 46 . Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Profilul economic este extrem de nuanţat. Solca). Cetatea Sucevei. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Predomină satele agricole. căpriorul. Sub aspectul habitatelor. cu spor natural superior mediei pe ţară. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. polarizate de Suceava. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. În balanţa demografică pe medii de viaţă. preponderent bărbătească în ţari din centrul. respectiv cele intens umectate.

industrie. Rădăuţi şi Fălticeni. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. porumbul. Aşezările urbane aparţin. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. grâul. turism. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. în est). de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei.Bucovina pomicole. Marginea. Economia şi perspectivele regiunii. şi din motive fizicogeografice. Iacobeni). Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. definesc funcţiile oraşelor. Se cultivă. 6. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Siret şi Solca. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. se instituie Vatra Dornei. oraşelor mici şi mijlocii. Baia. dar pe suprafeţe notabile. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Şaru Dornei. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. oraş care. în pentru fuior sau cânepă. Economie diversificată: agricultură. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Activităţile industriale. Ca centre de ordinul secundar. Frecvent apare profilul economic mixt.4. cu randamente mai scăzute. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. sfeclei de zahăr. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. iar în Obcine. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Vatra Dornei). Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Moldoviţa. industrială). ambalaje. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Industria textilă valorifică lâna. De asemenea. Suceviţa. pe lângă celelalte specii de animale. Câmpulung Moldovenesc).(Suceava. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. alături de Litoral şi Delta Dunării. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. hârtie. Vatra Dornei. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. mobilă. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. Humor. carnea sau laptele (Suceava. În zona montană predomină creşterea oilor. Cacica. orzul. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. Dragomirna. inul şi cânepa produse în regiune. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. turistică. vişin). industriei chimice etc. Industria este. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Rădăuţi. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. cireş. sticlei. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin toate trăsăturile relevate anterior. Fălticeni. Arbore. în special cele din Ţara Dornelor.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Probota.

5. (1980). (2000). Editura Presa Universitară Clujeană. Călimanilor.6. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 6. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. 2. V. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Al. 2. Cuza”. “Al. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Ungureanu (1993). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Băcăuanu. Bibliografie selectivă 1. Feredeului şi Obcina Mare. (1976). Bucureşti. Editura Ştiinţifică. 3.Bucovina 6. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. de o valoare artistică unică. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Barbu. Editura Univ. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Gr. Ungureanu. Pop. I. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. cu o arhitectură de mare originalitate. Iaşi. Suhardului. Mănăstirile Vorneţ. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Cluj-Napoca. Barbu N. datorită frescelor exterioare.. Moldoviţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Chiriac. D. Rodnei. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. N. Humor. Podişul Moldovei. Obcinele Bucovinei. 4. podişul şi depresiunile.. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Pantazică Maria.

cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7.5.4. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. 50 .explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. 7 7. limitele spre vest şi sud-vest.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. Baza naturală de susţinere 7. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. Componenta demografică şi de habitat 7. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. râu ce devine. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Vişeul şi Iza. 7. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. Relieful regiunii este. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare.3.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.2. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În aşteptarea acelui moment. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. a regiunilor. de gravitaţie a geosistemului. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). Comentarii şi răspunsuri la teste 7. .1.6. cu altitudini de 600800 m. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. . deci. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.2. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . nu fără disfuncţii.1. axa de referinţă.

Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Cărbunari. Lala Mică. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. determinate orografic. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Stoiceni. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Băile Puturoasa. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. iar spre vest pe Culmea Breaza. Valea Măriei. Fiad. Depresiunea Oaş. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. jugului intracarpatic (Şatra. urmează frontiera nordică a ţării. În munţii Rodnei. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. de peste 800-1000 mm anual. Preluca. Buhăescu). Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Târlişua. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. pe direcţia est-vest. Iezerul Pietrosu. Numeroase acvifere cu ape minerale. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Coştiui. Şătriţa. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Lăpuşul. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. pe o lungime de 60 km. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. cele din urmă. Băile Borşa. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Bixad. Mari resurse de apă dulce. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. ca afluent al Someşului. Ocna Şugatag. Cu deschidere largă spre vest.

Germania). sare. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. În Depresiunea Baia Mare. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. de mare originalitate şi viabilitate. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Franţa. Spania.3. iar în apele Tisei. zinc. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Fondul forestier extins. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. Calcarele comune. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. fauna cinegetică şi piscicolă. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. aur. 52 . Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. viezure. căprior. nu apar pajişti alpine. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. o specie submediteraneană. germani. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. soluri brune acide alpine sau regosoluri. Satele. faună cinegetică şi piscicolă). aur). astăzi exploatările fiind sistate. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. zinc. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. urmată de stepa rece. la peste 1500 m. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. pisică sălbatecă. săracă în specii a pajiştilor alpine. Variate resurse nemetalifere (plumb. cupru.. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. andezitul. iar în depresiunile joase lăcoviştile. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. La Răzoare se exploatează mangan. lup. ucraineni. iar la altitudini superioare de podzoluri. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. roci de construcţie. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. Maramureşului. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. evrei. dar există fluxuri. cupru. vulpe.

1. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. azi aflate în dezafectare spontană. Negreşti Oaş. Baia Sprie.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Oraşe polarizate de Baia Mare. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Cavnic. Vişeu de Sus. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. capitala de drept a Maramureşului istoric. regiunea are un indice de urbanizare modest. Săcel. Şomcuta Mare. mărimile şi texturile. rareori pe versanţi sau platouri. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Târgu Lăpuş. 7. Borşa. Deşi locuită din preistorie. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. 7. Seini. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956.

O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Lăpuş. Bârsana etc. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. confecţii sau tricotaje. cultural. Negreşti Oaş. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. ovăz.4. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. bovinele şi porcinele. tradiţiile. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. vizează ovinele. Staţiunile turistice Borşa. Baia Sprie. fasole. Apele minerale. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Sighetu Marmaţiei. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Şuior. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. În mod similar. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. climatul favorabil agrementului hivernal. predominant de subzistenţă. urmat de grâu. Ieud. Cavnic. curativ. Tarna Mare.Maramureş-Chioar 7. morărit panificaţie). Luna Şes. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Baia Mare se practică. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. dar şi la Băile Turţ. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Agricultura tradiţională. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. obiceiurile. cu caracter mixt. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. rural). În spaţiul depresiunilor Maramureş. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Băiuţ. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Turismul este în expansiune. Turism polivalent (recreativ. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Toroiaga sau Băile Borşa. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Nistru). Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. 54 . industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Ocna Şugatag. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Productivitatea este însă scăzută. floarea soarelui). în zona Baia Mare). unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. încă din vechime. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. La Baia Mare. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. peisajul montan. cartofi. o agricultură de subzistenţă.

6. Cluj-Napoca. printr-un sector de autostradă.5. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. cât şi feroviare. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Bibliografie selectivă 1. Pop. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Sârbi. (2005). regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. (2000). Ediţia a II-a. Cluj-Napoca. 7. De asemenea. Sat-Şugatag). Bucureşti.Maramureş-Chioar Maramureş. Geografie Regională. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Intr-o viziune şi mai pragmatică. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Editura Academiei. 3. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. 2. 2.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Geografia României. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Cocean.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. III. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. P. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. situată la nord-est. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. 7. Giuleşti. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Carpaţii şi Subcarpaţii României. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Şurdeşti. Gr. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Editura Presa Universitară Clujeană.

definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. favorabile eroziunii.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Colinele Tutovei. Economia regiunii 8. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. 8 8.7. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.5. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. astfel. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). ale Prutului şi Siretului. Componenta demografică şi de habitat 8. în Dl. crestele. potrivită.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni.1. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. . Podişul Covurlui.1. Podişul Central Moldovenesc. Olteneşti). Lucrarea de verificare nr. Cetatea). dispuse monoclinal. trei elemente de ordin morfologic. Ca urmare. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. 376 m. argile. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. . Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile.Bârladul Unitatea de învăţare Nr.4.2. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului./ Apar izolat cueste (Racovei). în mare parte. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Platourile structurale. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată.2. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. 2 8. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de oraşul Bârlad.3. 467 m în Dl. Obiectivele unităţii de învăţare nr. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. monoclinale. 8. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8.

Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. 8. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. îndeosebi în anotimpul rece. cu altitudini sub 300 m. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). tipuri şi subtipuri de soluri. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. pe terase şi versanţi.3. de la molisoluri (cernoziom. Monoclinurile. Are un relief de dealuri joase. Aşezările urbane provin din vechile târguri. cueste. Astfel. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Tutova. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². omogenă etnic şi cultural. terase şi glacisuri. Durata timpului senin este mare. cele de silvostepă şi de stepă. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. iar în est pe culoarul Prutului. cenuşii) sau cambisoluri (brune. căprioarei sau mistreţului.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. cu mici cueste. cinteza. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. generează forme structurale (platforme. Racova. conuri de dejecţie. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. cu un spor natural mai ridicat. Aşezările mari sunt rare. privighetoarea. Iveşti. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. văi subsecvente). depăşind 2100 ore anual. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Măluşteni). Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Populaţia rurală. brune acide). Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. potârnichea. Fauna de rozătoare abundă în stepă. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. ciocârlia. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. . iar avifauna include prepeliţa. Alimentarea este pluvială. Continentalismul climei este evident. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. dobrogean. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Clima unităţii este de podiş. Zeletin. vulpii. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Valea Ursului. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

(de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). tutun. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. floarea soarelui. industrie. 8. secundar. Huşi sau Fălciu. ambalaje) la Vaslui. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Podu Turcului) şi livezile de pruni. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Se cultivă porumb. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. vişini. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. grâu. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria s-a afirmat târziu. iar Huşi. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. prin apropiere. butoaie. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. bovine). materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. cireş. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. legume. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. Bârlad şi Huşi. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. soia. abia în a doua jumătate a secolului trecut. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. între 50 000-100 000 locuitori.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Huşi. Regiunea nu are un aeroport propriu. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Negreşti. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi.4. Căile de transport au o densitate redusă. meri. în cantităţi mici. prelucrarea lemnului (mobilă. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Târgu Bujor. sfecla de zahăr.

. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. . . . Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.5. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. Etc.Bârladul 8. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii.

Bucureşti. Editura Academiei. Editura Univ. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. la obiect.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . 2.Adresa cursantului. Bucureşti. . IV. Băcăuanu. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.0 pct. 8. V.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). “Al. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Podişul Moldovei.5 pct. I. Bibliografie selectivă 1. . Ungureanu (1993).) 5.7.. Iaşi.Bârladul 8. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. x x x (1992).) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. 3.). Maramureş-Chioar şi Bârlad.(2. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Geografia României. 5 pct. Regiunile pericarpatice. . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. Bucovina. Al.6. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. Lucrarea de verificare nr. (1980). Pantazică Maria. 3. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Barbu.Specializarea şi anul absolvirii. D.0 pct. Ungureanu.) 2. N. Răspunsul va fi logic formulat. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Chiriac. Cuza”.Numărul lucrării de verificare.

la Văşcăuţi. respectiv culmea Bour . şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Trotuş. Componenta demografică şi de habitat 9. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.4.3. Depresiunea Moldovei.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.6. 9. Baza naturală de susţinere 9. Runcu.2. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Corni. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Bârlad.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.1.Dealu Mare-Hârlău spre est.5. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. grefată pe un culoar major de vale. Bărboiu. cu o desfăşurare alungită. Bistriţa. 9 9.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Economia regiunii 9.1. între 2. . Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: .testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.. I. Ungureanu. Cuza”. Bibliografie selectivă 1. Podişul Moldovei. Bucureşti. 2. Chiriac. Regiunile pericarpatice. V. Bucureşti. Geografia României. (1980). IV. “Al. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Al.6.Culoarul Siretului 9. N. Iaşi. D. Băcăuanu. Editura Academiei.. Ungureanu (1993). 3. x x x (1992). Editura Univ. Barbu. Pantazică Maria. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 .

realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. 1 907 m .2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. al masivelor Stânişoara. Componenta antropică a sistemului regional 10. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. funcţie şi fizionomie. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior.1.2.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. roci ale flişului (conglomerate. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . conglomerate şi calcare. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. Baza naturală de susţinere 10. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bărboiu şi Pietricica – 747 m).3.5. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.6. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. reprezentat prin munţii Bistriţei.1. Economia şi devenirea regiunii 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Ceahlău – cu altitudinea maximă. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. 10. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. . spre culoarul Siretului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Corni. Goşmanu şi Berzunţ. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. în Ceahlău. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. respectiv cel interior. iar interregional. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. 10 10. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. gresii.4. .

ciocănitoare. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Agapia. Slănic Moldova. Reţeaua hidrografică. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Caşin. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Resursele. cărbunii din bazinul Comăneşti. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. Văratic. lup. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. păstrăv. Cetatea Neamţului. vulpe. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. mistreţ. viezure. Cantemir în Descriptio Moldaviae). clean. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Secu. Nu lipsesc litosolurile. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. căprior. mierlă. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. etc. fondul cinegetic şi piscicol). sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Sihăstria. cerb. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. apele minerale. sturz. acvile. de o mare valoare atractivă. Solonţ. Caşin. Să adăugăm fondul forestier montan. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. calcarele din zona Bicaz-Taşca. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. ca suport al economiei regionale. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. Cele două etaje de vegetaţie. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. alcătuit din stejar şi fag. mreană etc. Corelată strict cu vegetaţia. fauna este compusă din urs. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Masivul Ceahlău. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Oglinzi. al pădurilor de foioase. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia.

regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. O stau mărturie davele dacice (Petrodava.3. Târgu Ocna. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². 2. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. 10. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Vălsan „sate cuiburi”). Moineşti. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Comăneşti. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău.Bistriţa-Trotuş 10. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Slănic Moldova. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Ziridava) existente în regiune. Alte oraşe sunt Bicaz. Dărmăneşti. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi.

apele minerale clorurate. porcine). barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. industrie şi turism. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. ovăz. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). iar cealaltă. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. una. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Pângăraţi. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. la Bicaz. grâu. cât mai ales cele feroviare. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. alimentare (morăritpanificaţie. Neamţ. Comăneşti. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. trimiţând ramificaţii spre rama montană. Târgu Neamţ. În luncile râurilor se cultivă legumele. lactate) etc. Oneşti ). îngrăşăminte chimice la Roznov). Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Secu. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. spre Gheorgheni. Bicăjelului sau Bistriţei. plante furajere.4. fauna cinegetică. Domeniu turistic de mare perspectivă. Caşin. de-a lungul Bistriţei. Târgu Ocna. Cetatea Neamţului. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. cartof. Agricultura. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. cu aceleaşi vechi tradiţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . industriei textile (Buhuşi). Văratic. masivul Ceahlău. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti.Bistriţa-Trotuş 10. orz. climatul curativ montan. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Caşin. culturile de porumb. Oglinzi şi Durău. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. ovine. oprindu-se la Bicaz. Economie bazată pe agricultură. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. atât cele rutiere. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice.

Ileana-Georgeta. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. coabitează sau. văile largi sau dimpotrivă. Bucureşti. Editura Academiei. Geografia României. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. III. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. în unele cazuri. Astfel. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău.6. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti.5. În primul rând. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. se exclud. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Ielenicz. 2. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Ghincea. Mioara (2003). 3. Editura Presa Universitară Clujeană. Culmile rotunjite sau ascuţite.Bistriţa-Trotuş 10. x x x (1992). În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Editura Academiei. M. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Cluj-Napoca. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. din zona muntoasă sau subcarpatică. 4. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. IV. Editura Universitară. x x x (1987). Pătru.. Pop. Subcarpaţii României. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Geografia României. (2000). 2. Regiunile pericarpatice. 10. Gr. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale.

Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire.1. Gurghiu. Harghita. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11.6. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. a Depresiunii Giurgeului. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş.3. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). De asemenea. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. aşa cum o arată şi topicul atribuit. iar cutele diapire. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. 11 11. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Componenta antropică 11.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. integrată regiunii Maramureş-Chioar).2. Rodnei sau Ţibleşului. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Ocna Dej). Un relief mozaicat care. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cele trei sectoare Podişul Someşan.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. prin văile largi ale Someşului. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Cuprinde. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . atât sub aspectul componentelor.2. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică.1. inclusiv rama montană a acesteia. .Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. Limita sa sudică este mai sinuoasă. localizate la periferia vestică a podişului transilvan.4.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe.5.

oceanică. Ţaga. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Târnave). cu terase extinse. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Sângeorz Băi. Iazuri. apariţia de noi lacuri. să pătrundă în întregul bazin depresionar. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Cunoscute sunt. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. iarna. podişuri. Vălenii de Mureş. în acest sens. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Căliman sau Harghita. s-a format în condiţii naturale. Mureş sau Târnave. Sovata. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). a „jugului intracarpatic” Preluca). Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Borsec). afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Munţii Căliman. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. 1992 de pe Someş. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. inundaţiile din anii 1970. Bilbor. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Iara-Hăşdate. Dimpotrivă. Prezenţa. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Gurghiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . 1975. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Borsec. Târnavelor. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Dumitra. de ce nu. spre nordest.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. depresiuni). Ape colectate de Someş şi Mureş. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. în culoarul Alba Iulia – Turda. se repercutează în domeniul climei. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate).

ape minerale. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. cel al populaţiei maghiare. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. de la argiluvisoluri. iepurelui. Fondul forestier este de buna calitate. afin. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. Căşei. vulpii. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. lupului. Nu lipsesc solurile aluvionare. căprior). ape minerale clorurate şi carbogazoase. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. caolin la Parva şi Aghireş. Resurse de sare. densitatea şi structurile populaţiei. vegetaţia. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Mureş. Vegetaţia zonelor joase. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. amestecul foioase-conifere şi conifere. Solurile. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. cerb. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. În podiş este domeniul mistreţului. începând din secolul XI. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Românaşi. cu arbuşti (jneapăn. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. respectiv în depresiunile marginale. iar cele din podiş de clean şi mreană. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. Animalele mari (urs. 11. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. iar din secolele următoare. În munţii Rodnei. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. la cambisoluri şi podzolurile montane. amestec stejarfag. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Ilişua. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. nemetalifere. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. în unele zone (cea a Bistriţei. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. Târnava Mare sau Târnava Mică. Ţibleşului. a luncilor. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. gaze naturale. ienupăr. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. vegetaţia sau relieful se dispun etajat.3.

Extrem de agitată este dinamica teritorială. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Sângeorz-Băi. Topliţa. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. 11. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Sovata. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Cluj-Napoca). În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. din zona Năsăudului. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Iernut. este extinsă cultura legumelor. Aiud. urmate de servicii şi turism. Târnăveni) altele târguri (Dej. de la satele „grănicereşti”. Gherla. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Sovata. Huedin). ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Oraşele aparţin. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. bine consolidate. Gheorgheni. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Sângeorz Băi). administrative îl detaşează în raport cu celelalte. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Pentru pomicultură. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Luduş. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. viţa de vie). Teiuş. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. turistice. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Teaca. Jibou. Podişul Someşan). Oraşele mari au funcţii industriale importante. culturale. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). furajere. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. ale cărui funcţii economice. pomi fructiferi. Năsăud. Câmpia Turzii. Amestec interetnic pronunţat. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. mai ales în zonele periurbane. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Turda-Potaissa. plante tehnice. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului.4. Beclean pe Someş. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Aiud-Alba Iulia. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Târgu Mureş.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Reghin. Valea Nirajului.

Deosebit de răspândită este industria lemnului. Alba Iulia. În Dealurile Someşului Mare. Bistriţa – produse lactate. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Luduş. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. conserve de legume la Dej etc. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Teiuş – fabrici de zahăr. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Cluj Napoca. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Gherla. Dej. Se cresc bovine. ovine. păsări. o marcă recunoscută în ţară şi la export. porcine. produse ceramice). Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Gherla (sticlă). pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. var. Sângeorgiu de PădureFântânele). iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. sticlă). Test de autoevaluare Conturarea geologică. celuloză şi hârtie la Dej. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Un rol important revine industriei chimice. Se practică apicultura. Târgu Mureş. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. În schimb.Transilvania nordică 11.

Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Blaj. Aiud. . climatul salinelor de la Praid. Someşului. nordică şi sudică. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Târgu Mureş şi Alba Iulia. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. până la un punct. Praid. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. curativ şi cultural. Bârgău. Sovata. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. spre Suceava şi Iaşi. Turda sau Ocna Mureş. apele minerale de la Sângeorz Băi. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. oraşele regiunii. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. inclusiv de mărfuri. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. cu un pronunţat caracter de tranzit. Turda Băi. Borsec. Târgu Mureş. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. lacurile de la Băile Turda). MureşSomeş şi Sibiu-Braşov.Transilvania nordică Turism cultural. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. biserici. Dej. Călimani. cele mai importante urmând. Construirea autostrăzii Borş .5. Sângeorz-Băi. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: .Cluj-Napoca . monumente. Pentru turismul cultural. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. 11. dar şi Bistriţa. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. .prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Alba Iulia. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. recreativ. mai ales Cluj Napoca. curativ.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Târnavelor. instituţii culturale.

Editura Academiei. Bariţiu. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987). Editura Gh. Bibliografie selectivă 1. (2001). Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . (2001). Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.6. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Gr. 2.Transilvania nordică 11. Cluj-Napoca. 3. III. Maier. Pop. A.

unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. unele spre centrele menţionate anterior.4. în zona Târnavei Mari. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.1.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. Delimitarea.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. în premieră. Economia regiunii 12. 12 12.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. 2002). Lucrarea de verificare nr. .6. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: .3.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. . P. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.2. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. 3 12. .5. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. Componenta antropică 12.7. .apariţia unui prag gravitaţional sinuos. socialului şi comportamentalului regional.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).1.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.

se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Postăvarul ). înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Fenomene foehnale.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. cu o importantă pondere a terenurilor joase. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. la Bod). propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. depresiuni şi podişuri. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). primăvara. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Capra. Podragu. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. În munţi rigorile acestuia cresc. Munţii Perşani. paralelă celei dintâi). Baraolt. întregul an. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Hârtibaciul. în turbăriile de la Reci. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. de lunci. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. iar cele carstice masivele Postăvarul. Cibinul). alimentarea lor este asigurată. în munţi. Avându-şi obârşiile în munţi. Piatra Mare şi. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. în bazinul Vârghişului. Homorodul. La Ocna Sibiului. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru.38. din ploi şi zăpezi. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. Piatra Mare. în iarna anului 1942. Rezultă astfel un relief variat. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. a manifestărilor normale. Pe de alta parte.5 ºC. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. (devenit o axă de gravitaţie secundară. maximele scurgerii înregistrându-se. de regulă. Bodoc. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Întorsurii. parţial. fie în fostele circuri. Tot aici. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Căpriţa). exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Creşterile de debite pot fi uneori mari. al Perşanilor. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Lacurile naturale apar în Făgăraş. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC).

efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. fertile. din Europa. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. Bodoc. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. La Bazna. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Astfel. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. tei. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. valorificate pentru lucrări decorative. mai extinse în Podişul Secaşelor. Masivele Făgăraş. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. la Ghelniţa şi Comandău. mai ales resursele atractive turistice. Fagul compact apare în munţii Perşani. Bodoc. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. la Baraolt. lupul. ca intensitate. dispuse între 400-1000 m altitudine. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. la Zizin. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. frasin). a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. vulpea. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. pisica sălbatecă. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. în podişuri cel al cambisolurilor. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. cât şi cele turboase (în zona Reci). La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. ulm. culoarul Apoldului. fondul forestier extins şi. Mari resurse turistice. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Baraolt. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. Malnaş. Vâlcele. ale pădurilor de foioase. cerb). dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase.

încă din antichitate. Gura Râului. economic. polarizate de Braşov şi Sibiu. migrarea spre Germania). Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Braşovul. religioase. iar zonele etnografice ale Sibiului. Hărman. Biertan. peste 13. Satele risipite (Jina. 17. Orlat) în Depresiunea Sibiului. Axente Sever. Oraşe numeroase. Ea a fost mult mai numeroasă. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. din cele două alese. prin pasurile Bran. dominantă numeric. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Cisnădioara) 12. Biertan). Exceptând arealul Branului. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. Făgăraşul. Predeal. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Sibiu. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Aşezările rurale etalează în structura. Cristian. Şeica Mică. a lânii). Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. prin care romanii au intrat în Transilvania. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. de Dunăre şi Marea Neagră. monumente). în Perşani. de peste 125 locuitori/km².3. Feldioara. prin aceasta. multietnică. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Predeluş sau Oituz. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Făgăraşului. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. continuă şi relativ densă a teritoriului. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov.300 şi. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari.671 locuitori. istoric. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Pe lângă populaţia românească. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Saschiz. abia pe 81 Populare relativ densă. comunităţile umane. Densitatea aşezărilor este ridicată. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. o cale. Sibiul. dublate spre interior. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Proiectul pentru Învăţământul Rural . culturale. tradiţiile şi folclorul lor.

iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Zărneşti.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2.Transilvania sudică locul trei. caz unic în România prin specificitatea lui.600 locuitori). Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Menţionaţi alăturat: 1. Covasna. Sfântu Gheorghe. agricultura. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Dumbrăveni. industria şi turismul. Victoria. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Sistemul urban este polarizat. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. urmat de Sibiu (167 377 locuitori).4. 12. Codlea. secole la rând. de către Braşov (307 046 locuitori). prin centre de niveluri diferite. Astfel. Sibiului şi Braşovului. Ocna Sibiului. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Se observă prezenţa a două centre majore. Târgu Secuiesc. Mediaş. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Răşnov. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu peste 12. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. direct şi indirect. Sighişoara. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Cisnădie. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Sălişte. Braşovul şi Sibiul. Avrig. Tălmaciu. Hunedoara). Făgăraş. în care depresiunile Sibiu. Săcele. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Sibiu şi Târgu Mureş. Agnita. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Clujul. Copşa Mică.

Piatra Mare). iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Vâlcele. produse cosmetice. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Sighişoara (prefabricate. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Mănăstirea Sâmbăta. Prejmer). viţăde-vie. brânzeturi. Râşnov. acid sulfuric). obiceiurile şi folclorul românesc. şi astăzi. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Tălmaciu) în aparataj de precizie. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Sighişoara. Sibiul s-a specializat. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. fâneţe şi păşuni. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. avioane. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Homorod. acid sulfuric) Victoria. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. mobilă. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. brânzeturi. industria chimică. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. sticlărie. Răşinari. Turismul este o ramură economică în creştere. Mediaş (carbid). şi ea de mare tradiţie. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Agricultură mixtă. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Braşov. În privinţa viticulturii. menţinut. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Orlat. Turism montan şi cultural intens. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. maşini agricole. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Braşov (produse refractare). Cisnădie. Hoghiz (ciment). sticlă). Zărneşti. Făgăraş. industria lemnului. pomi fructiferi. prelucrarea lânii. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. utilaj minier. produse din carne etc. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Covasna. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. tradiţiile. Bazna.

Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea.5. 1. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. în mare parte. Cluj etc. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic.Agnita. Vechile bresle din Sibiu. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. 2. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Disfuncţiile actuale. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. La Sibiu funcţionează un aeroport. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. cel al Transfăgărăşanului. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). În consecinţă. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. cum ar fi cea de pe Târnave. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. pecetea geniului lor creator. Sibiu. 12. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Braşov-Întorsura Buzăului. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional.

Depresiunea Transilvaniei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. 12. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Editura Presa Universitară Clujeană. podişuri.Numărul lucrării de verificare. x x x (1987). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. . Argumentaţi acest fenomen.III.0 pct) 5. Gr.0 pct) 2. Pop. Geografia României. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.6. Pop. . Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. (2. (3.Transilvania sudică 12. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Cluj-Napoca. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. (2. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei.Specializarea şi anul absolvirii. Gr.0 pct. Bibliografie selectivă 1. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice.Adresa cursantului. Lucrarea de verificare nr. la obiect. depresiuni). Răspunsul va fi logic formulat. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . Bistriţa-Trotuş.0 pct. . Bucureşti.Titlul cursului (Geografia Regională a României). (2001). (2000). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.) 3.7. Cluj-Napoca.) 4. produse şi interese.

rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. versanţi prelungi. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.4.2. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. axe) în funcţie de tendinţele. tranşant. .1. culmi aplatizate. masive izolate. de evoluţie a teritoriului. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale.5.2. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». Obiectivele unităţii de învăţare nr. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Baza naturală de susţinere 13. Ca unitate teritorială. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . 13 13. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.6. creste ascuţite.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic.1. platouri. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). Obiectivele unităţii de învăţare nr.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.3 Componenta antropică 13. spontane sau dirijate. . 13. Către Est limita unităţii este clară. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

izbucurile Izbândiş. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. alcătuiţi covârşitor din calcare. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Pe de altă parte. Cuţilor.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. cu peste 50 km lungime. El este alcătuit. Ordâncuşei. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Pociovaliştei).Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. cheile Videi. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Astfel. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Topliţa etc. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Înspre vest. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. între care Munţii Pădurea Craiului. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. masive. Someşului Cald. Hodobana. Cu o orientare nord-vest . de acum 62 000 ani). roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. partea centrală. în a doua jumătate a lunii iulie. asemeni unui V. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. în special calcare. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal.). Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Spre nord. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. chei şi defilee cu geneze variate. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. masiv. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Bratcani. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Defileul Crişului Repede. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Zăpodie. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. peşterile Humpleu. Sighiştelului etc. La nord. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. Runcului. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. cea mai înaltă şi masivă. Albioarei.

Iada (Leşu). Huedin. Vad-Borod) au un climat specific. Roşia Montană. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. temperaturi medii anuale de 2-60C. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 .Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Piatra Helenească). cu manifestarea etajării elementelor climatice. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Gurahonţ. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Coteţul Dobreştilor. Depresiunile (Brad. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. pe Someşul Cald (Tarniţa. Piatra Bulzului. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Ampoiţei. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. pe Crişul Repede. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). klippe şi olistolite. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Tăuz. Valea Drăganului (Floroiu). Arieş şi Ampoi. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Zăcămintele de aur (Brad. Dumbrăviţa de Codru). Moneasa sau Geoagiu-Băi). cu frecvente fenomene de inversiune termică. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Bulzişor. nebulozitate ridicată. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. se desfăşoară Munţii Trascăului. Izbândiş). Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. realizate pe Someşul Mic (Gilău). La est de Valea Ampoiului. ceaţă. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Ape termale. Râmeţului. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Climatul general este cel specific montan. cristalini. de o mare importanţă balneară. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Negru şi Repede) şi de Barcău. Hăşdatelor. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Vânătara. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Huedin. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Versantul vestic. Pentru Trascău-Metaliferi. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. (Pietrele Ampoiţei. precum şi carierele de la Vaşcău. Almaş. spre est de Someşul Mic. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. cu altitudini modeste. Iara-Hăşdate. Acumulări endocarstice deosebite. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. (Vaşcău. Fântânele-Beliş). Plotunul. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Hidrografic. Vâlcanul. unic este relieful de masive izolate.

Gheţarul de la Scărişoara. marmură. cu păstrăv şi lostriţă. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. căprioara. portul popular. Criştior-Brad. polimetalice şi turistice apreciabile. travertin. andezit. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. suprafeţele ocupate cu păduri. pietriş şi nisip. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. bazalt. Toaia. Vadu Crişului. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Roşia Poieni. Cetăţile Rădesei.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. sărbătorile şi datinile. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Huda lui Păpară. Resurse aurifere. Varietatea şi unicitatea peisajelor. cinteza). Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Peştera Urşilor. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. peşterile Meziad. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . În depresiunile . Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. minereuri. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. cheile Turzii. Roşia Montană. Ordâncuşei. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Vlădeasa sau Muntele Mare. roci de construcţie). la altitudini mai joase.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Pajiştile alpine din Biharea. calcare. ciocănitoarea. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Vântului. Sighiştelului. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. veveriţa. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Runcşor. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. Galbenei. cerbul şi. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Râmeţului. climă rece şi umedă. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Astfel. meşteşugurile etc. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. ponoarele Vânătara. Galdei. climatice şi biogeografice. Someşului Cald.

magazine comerciale). Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Beiuş. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Sebiş. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. dispensare. Ştei. 13. Ineu. Abrud. în general. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Principalele oraşe sunt: Brad. Roşia. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Zlatna. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Sebiş. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. cât şi de potenţialul de comunicaţie. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Baia de Arieş. cât şi de rolul istoric. Abrud. a alimentării cu energie sau apă. Zece Hotare. mici. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Nucet. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Ştei. forestiere. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. iar actualmente din minele de la Băişoara.4.3. Răcaş. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Nucet. pastorale sau mixte.Munţii Apuseni 13. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Gurahonţ). Aleşd. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vaşcău. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. lipsa infrastructurilor de acces. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Câmpeni. altitudinile moderate.

depresiunea Huedin (Sâncrai. Râmeţ. Izvoru Crişului). Vaţa de Jos. Băişoara. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. alcool. Scărişoara. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Sohodol. Chişcău. Gîrda de Sus. Leşu. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Vadu Crişului. Pietroasa. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Beiuş şi Brad. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. bere. Cerbul. depresiunea Beiuş (Meziad. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Stâna de Vale. prelucrarea lemnului.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Arieşeni. 13. Vaşcău. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Staţiunile Moneasa. Ocupaţie străveche. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. GeoagiuBăi. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. sucuri. Aireşeni). cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn).

cu predominanţa munţilor joşi. urmat de agricultura ecologică. 13. La care se adaugă. în mod nemijlocit. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. pot fi evidenţiate subregiuni. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. culoarul Mureşului. În sfârşit. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Depresiunea Brad spre Deva. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. prin sudul Munţilor Apuseni. depresiunile „golf” Zarand. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. detaşat. Aici apare un nucleu central morfologic. bazinul Arieşului spre Turda. din raporturile îndelungate. Ampoi. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. Înălţimile sale sunt mijlocii. Crişul Negru. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. turismul. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. uşor accesibili. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Ţara Moţilor .5. Pe valea Crişului Repede. minerit şi creşterea animalelor. 2. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. căi de comunicaţii). Câmpia şi Dealurile de Vest). În cadrul acestui model regional. Crişul Alb). Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. mineritul substanţelor nemetalifere. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. Analizând structura şi funcţiile peisajului. de data aceasta de sorginte antropică. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). intens umanizate. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată.

fâneţe. x x x (1987). 13. în special cele aurifere. Nu în ultimul rând. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. În al doilea rând. Editura Presa Universitară Clujeană. (2000). Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . (1984). Geografia României. Bucureşti. Editura Academiei Române.7. 3. Bibliografie selectivă 1. 2. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. păşuni). Editura Academiei. Gr. Bucureşti. Pop.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. P. Cocean. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric.III. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă.

. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Economia şi perspectivele regiunii 14. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Dealurile Oradei. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Baza naturală de susţinere 14. altitudini de 300-400 m. . (Ea nu include.2. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului.2. 1925 sau 1959). precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Cermei sau Miersig. de la nord la sud.4. 14 CRIŞANA Cuprins 14.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. forme de relief joase. 14 14. 14. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).6. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. deci. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. Aici. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.1. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. 94 . în principal. Componenta antropică a sistemului regional 14. ca elemente morfologice aparte.3. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. dealuri şi munte.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale.

iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Pădurea Craiului şi Codru Moma).5°C (10. Zăuan. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. la Timişoara spre sud. Crişanei îi aparţin. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Crişana este străbătută. Mari acvifere cu ape termale.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. În ciuda acestui aspect. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Marghita. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Oradea. Barcăul şi Someşul. Barcău. tributară integral Tisei. în primul rând. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. cu un maxim de primăvară şi toamnă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Tăşnad. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. În partea nordică. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Sălacea). Climatic unitatea se află. Vârşolţ). Şimleul Silvaniei. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Carei. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. accentuată. iar al doilea la 340-410 m. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. în integralitate. Crişuri.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. păduri de răşinoase. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. cu temperaturi de 43°C). o traversează Crasna. Meseşeni Băi etc. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. industriei sau aşezărilor. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Miersig.4 °C la Oradea). Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Andrid. sub influenţa maselor de aer vestice. mai umede şi moderate termic. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. În sfârşit. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. păduri de foioase. În scopul regularizării scurgerii.

popândău. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. Suplacu de Barcău). Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. castele. în perimetrele intens urbanizate. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. O valoare deosebită o au terenurile agricole. obiectivele antropice (cetăţi. cu un indice de peste 1% anual. Pişcolţ). În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Borş. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Codru şi Sălaj) etc. vulpe. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Sărmăşag. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. gaze naturale (Balc. resursele cinegetice şi piscicole. iepure. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. reformaţi. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. ape termale. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Solurile nisipoase. dealurile cu fragmentare mai accentuată. dar cu o frecventă notabilă. Fondul etnic autohton. Popeşti.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. Umanizare încă din preistorie. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. inclusiv în perioada glaciară. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. versanţii montani. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. căprior.3. Zăcăminte de petrol şi gaze. viezure. Marghita. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. lup. germană (şvabi). monumente. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. orbete. De asemenea. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. obiective turistice naturale şi antropice. menţinut în flora ţării noastre. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Baza de resurse ale subsolului este variată. păduri de răşinoase. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. fazan). cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Chieşd etc). potârniche. ape termale. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Davele de la Marca sau Tăşad. slovacă etc. protestanţi. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. păduri de foioase. biserici. Curtuiuşeni. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. românesc. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. 14. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Este un relict tropical.

în cele împădurite prelucrarea lemnului. Raportate la extensiunea sa. Crişana are un număr redus de oraşe. al treilea oraş al unităţii studiate. 14. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. Satele aparţin celor două categorii structurale. prezenţa resurselor. În cazul Tăşnadului. Cehu Silvaniei). comerciale. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Zalăul. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. hidrografici (prezenţa surselor de apă. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). tradiţia locuirii etc. Zalău. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. în zonele plane. de câmpie sau piemont. în fostele cetăţi (Oradea. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului.în cea capitalistă (Carei. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Şimleul Silvaniei). polarizat de Oradea. turistice. politicoadministrative. de peste 100 000 locuitori. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. culturale. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Marghita. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Tăşnad. Satu Mare. şi adunate. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. sunt industriale. Funcţiile celor două oraşe mari.

sfecla de zahăr. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. mobilă. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Intreprinderi mici. Meseşeni Băi. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. anvelope. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. mobilă. dar şi la Marghita. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). armături din fontă şi oţel. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. inul. porumbul. conductori emailaţi. Podgoriile Oradei. Carei. textile. 98 . Grâul. În periurbanul principalelor oraşe. Tinca. Biserica cu Lună). În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Carei. Sălaj sau Bihor. Tăşnad. dar şi viţa de vie. produse alimentare şi textile. porcine sau bovine din zona de câmpie. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). energiei. textile. monoindustriale. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Astfel. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. după Câmpia Română. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. produse alimentare. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. de regulă. cu largi disponibilităţi de intensivizare. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. inclusiv piersicul şi caisul. mixtă. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere.4. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. se practică legumicultura. Satu Mare. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. materiale plastice. Având un potenţial pedogeografic important. Tăşnad sau Salonta. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Zăuan. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Satu Mare. producţia de lacuri şi vopsele. Băile Episcopiei (1 Mai). cele mici fiind. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. plante tehnice şi furajere. mobilă. utilaje. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Boghiş. Turism curativ şi cultural. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Industrie prelucrătoare diversificată.Crişana 14. cum sunt cele de ovine. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Beltiug. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. aparataj casnic. floarea soarelui. orzul. produselor şi intereselor în sistemul regional. Marghita. zahăr). cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei.

Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Bucureşti. Editura Academiei. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Pe lângă termalismul accentuat. apele conţin. . Astfel. 2. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. în soluţie. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. 1.complementaritatea multor subramuri economice. x x x (1992). IV.. 2. A. În general. I.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Editura Universităţii din Oradea. Geografia României. (1987). magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere.. Berindei. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14.Kiev. Bibliografie selectivă 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 .5. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . Etc. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement.6. În ştranduri şi piscine. Ţara Beiuşului.. Bucureşti. locomotorii). Pop. . şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Posea. ambele cu legături internaţionale. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. agricole. în cura externă. Oradea. Câmpia Crişurilor. Gr. Gr. Crişul Repede. Pop. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. 3. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. (2005). Regiunile pericarpatice. în 2-3 niveluri. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. .

6. deşi cu numeroase restricţii.5. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului.1. .2. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. de agregare funcţională.4 Economia regiunii 15. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. structura şi funcţiile sale. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. cu origine tectonică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Se prezintă ca o câmpie întinsă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor.2. prin numeroase elemente convergente.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. culoarul Streiului (Orăştiei). cursantul va realiza: . cu soluri fertile. Pe de altă parte. 15 15. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. Astfel. Componenta antropică a sistemului regional 15. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.1. formată în acelaşi mod.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. de produse şi interese.3. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. ce se ataşează. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. 15. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. aşa cum s-a precizat anterior. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. cât şi spre apofiza ei nordică. nici Olteniei de nord. Baza naturală de susţinere 15. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. . Mai mult.

Zănoaga – 29 m profunzime. Cioclovina. situat la vest. Tăul Porţii. Cerna. Alt pas. sistemului teritorial. Astfel. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. generând inversiuni termice. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. ca axă hidrografică regională. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Viorica. morene). Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Florica etc). este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. în Depresiunea Haţegului. Streiul. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. circuri. cu numeroase elemente morfologice. Peştera din Valea Stânii). de asemenea. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Galeşu. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Unitatea montană a Retezatului. hidrografice sau biogeografice rare. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Culoarul Mureşului. Aparţin. Inversiuni termice în depresiuni. Ponorici. aici s-a înfiinţat. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Lia. divergent. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Datorită peisajului lor inedit. Ana. văi. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. în anul 1935. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Vegetaţia. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Parcul Naţional Retezat. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. primul de acest fel din România.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Tăul Agăţat.

lacuri glaciare şi antropice. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. iar cele din zona montană pentru păşuni. creste. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. forestiere şi turistice. fertile. chei. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. faună cinegetică şi piscicolă. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Fondul forestier este extins. fier. Lupeni.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. dolomite. Ruschiţa. Resurse de cărbuni. cupru) la Alunu. Ponorici. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Paroşeni. nemetalifere. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Valorificarea continuă. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. din secolul al XVIII şi până azi. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . La peste 1800 m înălţime. Peştera de la Româneşti). mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. 1100-1200 m. În Munţii Şureanu. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. alun turcesc). o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. pe terase sau glacisuri. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Avem în vedere. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. nisipuri cuarţoase. talc la Lelese. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Cioclovina. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. Uricani. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). pinul negru. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. profunde. peisaje naturale pitoreşti. de foioase şi răşinoase. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Aninoasa. Muncelu Mic).

bisericile din piatră de la Densuş.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. monumente. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. După acest an. fenomenului de migrare internă. respectiv Banatul. muzee. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. vieţuiesc maghiari. celei sumeriene). densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. cu o scriere necunoscută anterioară. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. cetatea Deva. a culoarului Mureşului unde. Sântămăria-Orlea. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. valori etnografice specifice etc. după unii exegeţi. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. în primul rând. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a unei populaţii tinere. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. mai puţine. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. 15. până în 1989. Amplasarea capitalei Daciei romane. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Fiind o unitate predominant muntoasă. mai scunzi şi mai aplatizaţi. depăşind 125 locuitori/km².3. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. de peste 6000 ani vechime. pe lângă români.

dezvoltarea comerţului etc. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Vulcan şi Aninoasa. miniere). Uricani. Astfel. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. din punct de vedere politico-administrativ. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Petrila. de către Deva. Alte oraşe sunt Haţeg. forestiere. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Paroşeni. Oţelul Roşu. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Orăştie. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. cu funcţii mixte (agricole. atribuţii preluate. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Deva. Călan. 15. Lupeni. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Simeria.

Piatra Roşie). cojocăria de la Orăştie. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Per total. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. lactate. datorită destructurării industriei după 1989. Orăştie. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Proiectul pentru Învăţământul Rural . conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Sântămăria Orlea. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Cinciş). Streisângeorgiu. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Deva. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Blidaru. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Haţeg. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Cetatea Deva. Exploatarea elementelor atractive se realizează. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. bovinele. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. 2000). Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare.4. Gura Zlata. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. iar personalul disponibilizat. Pietrele. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Hunedoara. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Colţeşti. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. cultural şi rural. În zona montană a Retezatului. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. carne. Potenţial turistic exploatat incipient. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). numeroase mine fiind închise. Gr. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Hunedoara. cereale şi plante tehnice predomină. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. . . În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). Călan. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. respectiv Banat. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. În consecinţă. 15. spre Craiova.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti).optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. prin Depresiunea Petroşani. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. . social şi infrastructural precum: .Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. Oţelul Roşu. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. .rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. la Simeria. prin Defileul Jiului. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale.

3. Geografia României. Timişoara. Gr. Bucureşti. Editura Universităţii de Vest. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Presa Universitară Clujeană. (2000).6. Popa. 2.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Studiu de geografie umană. N. x x x (1987). Editura Academiei. Cluj-Napoca. Bibliografie selectivă 1. III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2001). Pop. Ţara Haţegului.

în Vârful Piatra Goznei). în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). 16 16. Aninei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Minişului.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 16. autentic. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . definit de o interferenţă îndelungată. cu o serie de peşteri (Comarnic.2. 16 16. Racoviţă. Gârliştei. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.3.7.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Munţii Banatului. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. . concis.şi geografico-umane particulare. El apare pe fondul unui românism majoritar. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. 16 BANATUL Cuprins 16. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. În partea sudică.2.1. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Popovăţ) şi chei (Nerei. Din punct de vedere petrografic. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. în acest caz.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.5. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş).1.4. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. 16. Componenta naturală a sistemului regional 16. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Buhui. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Locvei. Mai mult. arhaic.6.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. Caraşului. sârbii sau maghiarii.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Lucrarea de verificare nr. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. .

Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Câmpia Timişului. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris).Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Urmează fagul. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. prepeliţa. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Elemente faunistice mediteraneene. viezure. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. paltin. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Caraşul. colectată de Dunăre. Dealurile Pogănişului. cu zăpadă puţină. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. ierni mai blânde. cărpiniţă. dealuri. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Timişul. etc. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. potârniche. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Acvifere carstice. pisică sălbatecă. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. cu temperaturi mai ridicate. Reţea hidrografică divergentă. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. câmpie. Mureşul. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. gorunul. În dealurile Lipovei. tei) pentru ca. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. 1966. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. numeroase specii de păsări. ele înclină de la est la vest. Bega. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Nera. Dealurile Tirolului. iepure. a speciilor de amestec (carpen. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. căprior. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Alimentarea este preponderent din ploi. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. cerul şi gârniţa. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. 90-120 m. Câmpia Timişului. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. castanul dulce cornul. Coniferele apar insular. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. mojdreanul. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte.

Defileul Dunării. argiluvisolurile. iar structura etnică este extrem de mozaicată. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). apele minerale de la Lipova şi Buziaş. obiectivele antropice din Timişoara. litosolurile. Popovăţ. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. slovaci. uraniu (Ciudanoviţa). cupru. pietrişuri. Cozla. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. nisipuri. Bigăr. Lugoj. pseudorendzine şi terra rossa. azbest (în bazinul Nerei). a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Caraşului. bazalt (Lucareţ). implicit. Caransebeş. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal.3. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. comerciale. populaţia şi aşezările. Turnu). Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. 16. culturale. lăcoviştile. Reşiţa. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Nu lipsesc solurile aluvionare. Obiective turistice pitoreşti. germani. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. calcare. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara.. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. turistice. sârbi. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). Gârliştei. Foeni. Trei Ape şi Văliug etc. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. ţigani. Orşova. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. şisturi bituminoase la Anina. peşterile Comarnic. datorită familiilor cu copii puţini. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Satchinez. Frumuseţea peisajului montan. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. Minişului. la contactul formelor de relief. fier. Zădăreni. Baia Nouă au dus. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi.827 locuitori în 2002). valorile ei scăzând. cehi. dar. marmură (Bocşa). pe lângă români vieţuind maghiari. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale.660 locuitori). Anina. atestat documentar încă din anul 1156. Buhui). uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. bulgari. Secu. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Mărimea satelor diferă. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Doman. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. în depresiuni. administrative). 110 .Banatul Zăcăminte de cărbuni. reflectă şi ele o specificitate aparte. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled.

Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Timişului. bazată pe materii prime locale. Nădlac.4. Urmează. porcine sau păsări. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Moldova Nouă. fiind afectată structural. Bocşa. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Ghioroc. de câmpie. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Pâncota. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Buziaş. Lipova. culturale. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. cu arii de gravitaţie locale. Deta. uneori decisiv.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Caransebeşul. agricultură. spre cea montană. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. ovine. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Jimbolia. Oraviţa. Industrie. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Anina. comerciale. siderurgia Reşiţei. Industria are vechi tradiţii. Pâncota. de mutaţiile post-decembriste. 16. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. înfiripându-se încă din anul 1771. Sînnicolau Mare. Lugojul. turistice. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. turism. caprine şi bovine). Curtici.

Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. precum şi un culoar. îngrăşăminte chimice. produse alimentare. În raport cu regiunile învecinate. Călacea). Semenic. maşini agricole. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. Timiş-Cerna. maşini electrice. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. mobilă. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). prin amenajările executate. Aici se fabrică maşini şi utilaje. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. material rulant. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. destinată agrementului hivernal. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. la nivel naţional între cele două războaie mondiale.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. tradiţiile industriale şi agricole. iar râul Bega. brânzeturi etc. inclusiv din cele două ţări învecinate. produse textile. Timişoara şi Aradul. resurse umane de calitate superioară. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. (De subliniat că anterior datei menţionate. celelalte baze (Vălig. în 1719. aeriene şi fluviale. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. ferate. Trei Ape) având capacităţi limitate. Teremia Mare. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. este navigabil. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). Banatul posedă resurse agricole. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Astfel. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). funcţionează o singură staţiune montană. Astfel.

poziţia geografică a Banatului. Şi nu în ultimul rând. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. În Banat apare o etajare a reliefului. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est.5. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. a cărbunilor cocsificabili. În primul rând. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului.Banatul 16. a unor obiective turistice de referinţă. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). de la cel de câmpie. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. natural sau social. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. spre exemplu. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. 2. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. la cele de deal şi munte. Or. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. a fondului forestier diversificat compoziţional. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Ea va induce o etajare a climatului. Etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . În al doilea rând.

. Geografia României. . Explicaţi antropizarea lor accentuată.Adresa cursantului. Pop. 4. Cluj-Napoca.Banatul 16. 2. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. x x x (1987). Bucureşti. Editura Academiei. la obiect. Răspunsul va fi logic formulat. (2.) 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. x x x (1992).5 pct. Lucrarea de verificare nr. Gr.0 pct. 3. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. . Oradea. (2000). III.Numărul lucrării de verificare. (2005). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Presa Universitară Clujeană.7.) 4. Editura Universităţii din Oradea. Pop. IV. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Regiunile pericarpatice. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Bibliografie selectivă 1. (2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) 3. Gr.6.Specializarea şi anul absolvirii. (2. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Crişana.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Editura Academiei.0 pct. Geografia României. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . 16.

De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Obiectivele unităţii de învăţare nr. a liniilor de gravitaţie. au apărut şi se afirmă centre noi. Baza naturală de susţinere 17.1. . practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. 17 17. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. spre o direcţie sau alta. credem noi. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Pe de altă parte. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. Obiectivele unităţii de învăţare nr.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente.3.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Proiectul pentru Învăţământul Rural .6.2. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri.1. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. de cooperare şi afirmare independentă. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: .4. Mai mult. Componenta antropică şi de habitat 17. cu atribute variate.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii.5. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. . În consecinţă.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

climatul fără extreme deosebite. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Ţicleni. în vetrele depresionare şi. Predomină populaţia rurală. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Predomină satele mijlocii şi mari. prin poziţia lor. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Rovinari. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. răsfirate sau adunate. stopată după 1990.3. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . 50 000 ani). în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin.(romii). Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. de asemenea. Apar şi sate foarte mari.. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali.Oltenia nordică 17. Miloştea) sau fierului. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. îmbătrânirea populaţiei. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Teritoriu populat încă din preistoric. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. bilanţ demografic fluctuant. cu scăderea natalităţii. Târgu Cărbuneşti. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Resursele variate ale solului şi subsolului. cu trăsături particulare. gradul de urbanizare fiind mai redus. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Bumbeşti Jiu. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Actualmente.

Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. tricotaje şi confecţii. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. creşterea animalelor. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. de lângă Târgu Jiu. în zonele joase. situat la est. Tismana. Motru. alimentară. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. este destul de diversificată. Bumbeşti Jiu. industria celulozei şi hârtiei. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. Rovinari. Principalul centru.Oltenia nordică 17. pe fondul afirmării industriei. cea de la Bârseşti. Industria. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. dar şi spre Husnicioara. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. în lunca Jiului legumele. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Pomicultură. Principala ramură. cu infrastructura cea mai bogată. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Târgu Cărbuneşti. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. Industrie energetică şi prelucrătoare. se amplifică urbanizarea. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu.4. Activităţi turistice în afirmare. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. spre nord-vest sau Alunu. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. în sud. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). în aceleaşi oraşe. 120 .

Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Tismana. întărirea coeziunii interne. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. monumente). Concomitent. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. invers. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. dar şi celelalte unităţi montane. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . în primul rând. ca axă de transport europeană.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. în sens. cel gorjean şi cel mehedinţean. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. spre Marea Neagră. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. mai ales în domeniul speoturismului. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Timişoara . Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării.

Cluj-Napoca.5. Ileana-Georgeta. de la cel de câmpie în sud. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Editura Universitară. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Ca influenţe climatice. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Ielenicz. cea a Jiului. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. Gr. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Bucureşti. Pătru. Din punct de vedere hidrografic. În primul rând.. Fiecare din cele două oraşe. M. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. III. de intensă circulaţie. pe o axă. 2.6. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. inclusiv în perspectivă. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Geografia României. Carpaţii şi Subcarpaţii României.. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Astfel. Dimpotrivă. Bucureşti. 3. Oltenia nordică are un climat etajat. Subcarpaţii României. 2. Ghincea. Mioara (2003). Editura Academiei. (2000). Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. nord-vest. Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. o poziţie geografică la Dunăre care.Oltenia nordică 17. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest.

4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.1.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. Componenta demografică şi de habitat 18. 18 18.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . . 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.3. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.5. Deosebit de ambiguă este limita nordică. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. cea sudică. de-a lungul Dunării. climatului de câmpie cu variaţii reduse. cel oltean. 18. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.6. în est.identificarea unui spaţiu mental. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .1. .disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 18. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. puţin fragmentat şi denivelat.2.2.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. . .descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. în primul rând. cu trăsături caracteristice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . cu atribute de specificitate şi unicitate certe. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.

Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. orbete). cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. vulpea. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). popândău. scumpia (Cotinus coggygria). iar la limita estică se află Oltul. Teslui). în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . potârnichea. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. prepeliţa. primăverile timpurii. în majoritatea lor. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. iepuri. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. plop. odată cu creşterea indicelui de ariditate. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată.etc. în scopuri agricole. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Dunărea. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. subunităţi. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. la rândul ei. argiloase. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. anin. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). cer şi gârniţă. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. pisica sălbatecă. fazanul. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. sânger. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. soc. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. verile fiind călduroase. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Amaradia. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Un relief jos. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. ghimpele (Ruscus aculeatus). Olteţul. iar toamnele îndelungate. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. mojdreanul (Fraxinus ornus).

18. Omogenitate etnică. Izvoru. localizate de-a lungul râurilor. Vădastra. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. de la Ostrovu Mare. cu diferite specializări pe subramuri. Irimeşti. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. mijlocii şi mari. Ostrovu Mare. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Satele mari. obiceiuri. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Profilul economic rămâne cel agricol. cât şi spre sud. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Partea nordică. spre Craiova. petrol şi gaze. mănăstiri. Iancu Jianu. exceptând zona municipiului Craiova. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. sub 500 locuitori. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil.3. Dimpotrivă.5 aşezări/100 km²). cu depopularea. tradiţii. depăşind astfel media pe ţară (5. se exploatează cărbuni inferiori. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Slatina. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. cel al bazinului Motru. Ipoteşti. a câmpiei nisipoase. În partea nordică. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. ca premisă a viitoarelor oraşe.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Brădeşti). în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Structura etnică este covârşitor românească. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. în vecinătatea surselor de apă. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Verbicioara. Oltenia sudică se constituie. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. folclor). şi Olt. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. poligonală. energetici. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. a arterelor de circulaţie. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. spre Târgu Jiu. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. monumente. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. datorită izolării lor frecvente. sub 100 locuitori. Gârla Mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cule. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. muzee. Fărcaşele. grade de podzolire. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. orientat atât spre nord. care se confruntă. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde.

Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. aşezărilor urbane mici. Segarcea. Calafat. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Piatra Olt. în proporţie decisivă. Balş. servicii. Băileşti. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Vânju Mare. 18. Scorniceşti. la următoarele întrebări: 1. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. în spaţiul alocat. dar şi în zonele periurbane.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. puteţi răspunde. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Oraşele aparţin. Bălceşti. Drăgăneşti Olt). de veritabil „loc central” al regiunii. deşi este situat pe stânga Oltului. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. îndeosebi din Transilvania. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Corabia. Drăgăşani. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Filiaşi. Caracal.

Se cultivă porumb. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. soia. În consecinţă. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe.maşini agricole. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. plante furajere. în raport cu alte regiuni. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Corabia şi Calafat. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. Activităţile turistice sunt. vişin). ovine. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. pe vremea dacilor. cabaline). floarea soarelui. dar şi al produselor din cauciuc. nevoite a le culca cu suliţele). avioane. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. cireş. părul şi prunul. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Pleniţa. creşterea animalelor (bovine. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. de câtre lanurile de grâu. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. automobile). alimentară. industrie chimică. păsări. se practică un turism cultural. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. ca şi Moldova dealtfel. desigur. la Segarcea. Aici. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. La Filiaşi. porcine. într-o proporţie mai ridicată. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. invers. cais.4. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). dintre pomii fructiferi. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Proiectul pentru Învăţământul Rural . materiale de construcţie. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. sfeclă de zahăr. orz. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. în schimb. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. mobilă. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah.Oltenia sudică 18. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. Fabrici de zahăr. Strehaia. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. alimentare sau ale construcţiei de maşini. la loc de frunte situându-se. se cultivă intens mărul. anterior acestuia întreaga Oltenie. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. textilă. Craiova. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. mult mai limitate.

precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. turismul rural). un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. celelalte oraşe (Strehaia. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . Drăgăşani. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. Dunăre. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: .Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Caracal. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. turismul de agrement nautic pe Jiu.5. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. aflată la limita estică a regiunii. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Balş. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru.Stamora Moraviţa. industrie alimentară şi chimică).restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini.valorificarea superioară. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. . Corabia. . . Craiova. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. 18. Segarcea. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . a potenţialului agricol important pe care îl deţine. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Bălceşti. Calafat. Băileşti. Olt. Vânju Mare.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Scorniceşti. competitivă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2.. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. El nu este concurat de alte centre. Filiaşi.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. Piatra Olt.

Editura Academiei Române. Regiunile pericarpatice. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti.6. Editura Academiei. IV. I. Geografia României. Editura Academiei Române. x x x (1983) Geografia României. x x x (1992). x x x (1969). Bucureşti.Oltenia sudică 18. 3. Geografie fizică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Bucureşti. 2. Bibliografie selectivă 1.

de până la 300 m altitudine.2. Componenta antropică a sistemului regional 19. generează un peisaj de dealuri domoale.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Frunţi. Brădet. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19. 19.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. Apar cele două şiruri de depresiuni. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. polarizată de Piteşti. intens valorificate agricol. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.6. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. .Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.1. Arefu. Ghiţu. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cândeşti). . Dealu Ciocanu). iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia.3. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 19. interne (Câmpulung. Sălătruc. de la Câmpia Piteştilor.2. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. în sud. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. piemontane. . Baza naturală de susţinere 19. Economia şi perspectivele regiunii 19.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia.1. una centrată pe cursul Oltului. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Este o regiune în conturare.4. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie.5.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial.

Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. temperatura medie anuală. de interes cinegetic. Olăneşti. circuri. 2 544 m. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Latoriţei. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Govora etc). Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Negoiu. Govora. urmate de cele de ordin antropic. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. podiş. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Creasta nordică a Făgăraşului. umbrisolurile. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Râmnicu Vâlcea. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. solurile aluviale. Vâlcele. Cerbureni. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. la păstoritul alpin. din pădurile montane. În munţi. precipitaţii de peste 1000 mm. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. lignit. Vălsan. Cozia). o specie ocrotită. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. brune acide. Călimăneşti. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. cel de câmpie (810ºC. Nu lipsesc litosolurile. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. creste. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Goleşti) şi Olt (Turnu. anin. la peste 600-700 m.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. văi. salba de lacuri din avale: Oeşti. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. (Jugur. Zigureni. de la cultura cerealelor în câmpie. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. brune acide alpine). pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Râul Doamnei. Etajare climatică tipică. Râul Târgului). majoritatea sub formă de zăpadă). iar acestea fac loc. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Subcarpaţi. Valea Iaşului. Călimăneşti-Căciulata. Ocniţa. munte. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Climatul urmează etajarea morfologică. Râureni. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. în principal. datorită expoziţie sudice.

răsfirate. Arnota.000-1. CălimăneştiCăciulata). Spineni. în cultura plantelor. Govora. Mausoleul de la Mateiaş. Bistriţei. gaze. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Boteni. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Poiana Lacului. inclusiv în ţări vest-europene. în primul rând. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. de versant şi obârşii de vale. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate.200. podiş-Subcarpaţi. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Berevoieşti. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. sării. Jidava.). O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Predomină satele agricole specializate. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Subcarpaţi-munte. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Berbeşti. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Sânbotin. Optaşi. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). cum ar fi. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. petrol. urmare a complementarităţii resurselor. Alunu. mănăstirile Cozia. munţii Lotru sau Căpăţânii. Albota. Hulubeşti. liniare. 19. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. Topoloveni etc. Calcarele de la Albeşti. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Rădăcineşti. cu cele trei componente ale sale (agricol. la cele mari şi foarte mari din depresiuni.000. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. sare. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. în spaţiul câmpiei. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Vedea. În ultima Populaţie relativ densă.3. Oltului mijlociu şi Lotrului. Argeşului. Merişani. petrolului. Fondul funciar. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Godeni. Satele diferă ca mărime. Arutela (Bivolari). gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. de la aşezările mici şi foarte mici. fixate acolo şi din motive strategice. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Horezu. Cozia. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane.

urmat îndeaproape. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Brezoi. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Horezu). iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Ocnele Mari. funcţia turistică şi industrială coabitează. Băbeni. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Călimăneşti. Băile Olăneşti. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. de Râmnicu Vâlcea. Oraşele sunt preponderent mici. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. ca rang. 19.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. La Govora.

plante furajere. legumicultură. porcine. Curtea de Argeş. Băbeni. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Pe locul trei. de asemenea. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. produse clorosodice. în primul rând cele de ordin economic. conserve de legume – Băiculeşti. apreciabile. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Râmnicu Vâlcea. atât în Munţii Făgăraşului. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. recreativ şi cultural. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. culturile de cereale (porumb. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. 134 . Creşterea animalelor (bovine. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. negru de fum. Astfel. viticultură şi creşterea animalelor. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Râmnicu Vâlcea. Cozia. Dimpotrivă. produse din carne. plante tehnice (sfeclă de zahăr). combinatele de la Piteşti. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. dar cu perspective asigurate. predomină prunul). agricultura valorifică întinsele terenuri. Băile Govora.Muntenia de nord-vest 19. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Ştefăneşti). (podgoriile Piteşti. Turism curativ. Industrie extractivă şi de prelucrare. Ocnele Mari. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Govora producând îngrăşăminte. brânzeturi – Piteşti. dintre specii. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. păsări. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Topoloveni). ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. orz. Stâlpeni. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). iar la Curtea de Argeş. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. cauciuc sintetic.4.

Stâlpeni. Pe de altă parte însă. cauciuc sintetic. precum şi într-o specializare eficientă. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . produse din carne. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. fără praguri şi disfuncţii majore etc. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Râmnicu Vâlcea. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea.tendinţa de emancipare funcţională. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. produse clorosodice.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile.prezenţa unui teritoriu vast. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. cu intensificarea tranzitului interregional. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. competitivă. în zona de câmpie şi podiş. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte.şi Piteşti. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. nepolarizat direct de Bucureşti. Râmnicu Vâlcea. Băbeni. Piteşti şi Târgovişte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . principalul centru polarizator al regiunii. dintre Olt şi Argeş. conserve de legume – Băiculeşti. căi ferate rapide). . negru de fum. dar şi ale teritoriului subordonat. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO).5. combinatele de la Piteşti. Curtea de Argeş. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. iar la Curtea de Argeş. Govora producând îngrăşăminte. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. . Topoloveni). brânzeturi – Piteşti. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. 19. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. 2.

Pop. Pătru. Editura Universitară. Bibliografie selectivă 1. Ghincea. Ielenicz.. Editura Academiei. 4. Bucureşti. III. IV. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Gr. x x x (1987). (2000). Regiunile pericarpatice.Muntenia de nord-vest 19. Bucureşti. 3. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2.6. Geografia României. x x x (1992). Editura Academiei Române. Subcarpaţii României. Ileana-Georgeta. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. Geografia României. M. Mioara (2003).

Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu cele două sectoare ale sale. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. a avantajelor şi dezavantajelor sale. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.2. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Baza naturală de susţinere 20.6. Lucrarea de verificare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. şi Câmpia Mostiştei.4. mlăştinoasă. politico-administrative. cel metropolitan.7. cu atribute polarizatoare complexe (economice.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. Câmpia Vlăsiei în nord. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. cu păduri de stejar în secolele trecute. culturale).5. atingând cursul Dunării spre sud. în jurul unui mare oraş.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. de regulă.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.1. Regiunile urbanizate se afirmă. joasă. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . nişe de sufoziune). Componenta antropică 20. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. constituit din Câmpia Bucureştiului. al Bărăganului şi Dunării de Jos. 20. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Economia regiunii şi perspectivele sale 20. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.3. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. . Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. spre est . padine. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. Iernile sunt geroase. 20 20.1. 5 20.2.sud-est. cu accente de ariditate. sociale.

Căldăruşani. Blejeşti. Fauna acvatică este şi ea variată. mreană. erbivore şi omnivore. Videle. Herăstrău. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Mostiştea). arin) sau arbustive (papură. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Fauna este dominată de rozătoare. Geologic. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Gramineele (Festuca. exploatate în zona Titu. Grigore Antipa. delincvenţă socială). de Istorie al României. nisetru. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. solurile gleice). plop. se disting prin trăsături particulare. Muzicii. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Din punct de vedere biogeografic. În Bucureşti trăiesc 2. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. iar dintre păsări de potârniche. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. predomină net populaţia urbană. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Mostiştea şi Vedea. compusă din stejar termofil (brumăriu. 138 . gaze şi ape termale. populaţia şi aşezările. Zăcăminte de petrol. trestie). cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. parcurile Cişmigiu. Arcul de Triumf. Sabar. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Cernica. mănăstirile Snagov. de Arta. păstrugă) alături de clean. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana.1 milioane locuitori.3. muzeele Ţăranului Român. Hanul lui Manuc etc). Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Fluviul colectează râul Argeş. petrol şi gaze naturale asociate. Tei. 20. Evident. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Mogoşoaia. Căldăruşani. Neajlov. Herăstrău. urmaţi de romi.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. prepeliţă. Floreasca. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. fazan. Cotroceni. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Etnic predomină net românii. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Cernica. ciocârlie. Cartojani. Limane fluviatile. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. statuile şi grupurile statuare. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Periş. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Astfel.

a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Oraşul. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. în competiţie cu Iaşul. Palatul Parlamentului. inclusiv construcţia metroului. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. ulterior. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . Centrul polarizator principal. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. la 1859. « micul Paris ». determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. atât al regiunii. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Balta Albă. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. dar progresiv ajungând. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. numit iniţial Casa Poporului şi. 20.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. Pipera. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. a cărei dezvoltare.

Zimnicea. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. industria lemnului (mobilă). religios. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. cosmetice). medicamente. industria chimică (vopsele şi coloranţi. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Bucureşti. Cultura grâului. Giurgiu. Abandonat după 1989. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. poluarea lacurilor de agrement. floarea soarelui. Hotelurile Intercontinental. prelucrarea produselor agricole). Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. Olteniţa. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Agricultură de tip preorăşenesc. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. turism ştiinţific. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Se practică turismul cultural. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. aerian. utilaje şi maşini unelte. reţelele de transport rutier. A doua ramură este agricultura. la industria uşoară. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. feroviar. a păsărilor şi porcinelor. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. sportiv). maşini agricole. electronice şi electrotehnice).4. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. produse poligrafice. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Sofitel. sfeclei de zahăr. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Turism cultural şi de agrement. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). porumbului. cu sejur sau de tranzit.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. complexele comerciale. extrem de diversificată tipologic. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. canalul Bucureşti-Dunăre. textilă şi alimentară. Athenee Palace. a delincvenţei sociale). Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene.

5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. 20. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice.) 3. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. . Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. după 1918.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .5 pct.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. ulterior a Principatelor Unite şi. 5.Numărul lucrării de verificare. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 .5.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Funcţia culturală.) .Specializarea şi anul absolvirii. la obiect.0 pct. . (2. . Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. a României întregite.) 2. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Oltenia sudică. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 pct. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. Răspunsul va fi logic. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre.Titlul cursului (Geografia Regională a României). punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. 2 aeroporturi. (2. Nu trebuie omisă funcţia turistică.) 4. Ca urmare. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.6.Adresa cursantului. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.5 pct. Lucrarea de verificare nr.

x x x (1984). I. x x x (1983).7. Geografie Umană şi Economică. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Editura Academiei. Geografia României. (1983). I. 3. Bucureşti. Bucureşti.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Bibliografie selectivă 1. Geografie fizică. Ianoş. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. Bucureşti. 2. Editura Academiei. II. Geogrfia României.

Baiului. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Dîmbovicioarei.2. Astfel. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Avenul din Grind). 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. văile Putnei. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Obiectivele unităţii de învăţare nr.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. deosebit de variate ale unităţii. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. . regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. 21 CURBURA Cuprins 21. . Structura geologică este relativ asemănătoare.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Piatra Craiului.6. Prahovei. calcare). Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). chei (Tătarului. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Doftanei. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21.1. Calcarele. conglomerate. Morfologic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . 21 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Buzăului (Penteleu. Urşilor. Zănoagei). Omul. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.3. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Buzăului. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Siriu şi Podu Calului). Teleajenului. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Rătei. Componenta economică 21. O notă distinctă face Masivul Leaota.Curbura Unitatea de învăţare Nr.5.2. Componenta demografică şi de habitat 21. 21. format din şisturi cristaline paleozoice.1.4.

Blăjeni. A doua treaptă de relief. Pătârlage. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Câmpina şi Pucioasa. Nişcov şi Podeni). Bucovel. Gurbăneasa. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. (Răchitaş. Răiuţu. Salcia. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Vălenii de Munte. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. ulterior. subcarpatică şi de câmpie. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Ploieştiului şi Râmnicului. transilvană. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Dumitreşti. Chioşd. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Policiori. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. interpus spre depresiunile externe. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Ialomiţa cu Prahova. la debuşarea în zonele joase. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. intracolinare (Vidra. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Ciolanu. preponderent. iniţial pe direcţia nord-sud. în cununa carpatică. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. ca lungime. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Hidrografia îşi are obârşiile. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. dealurile Deleanu. Dâlma. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. strâns asociată celei dintâi. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. orientându-se brusc spre est. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). la topirea zăpezilor. Blidişel). Dealu Mare-Istriţa.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Mera. Vara scurgerea se diminuează. Lopătari. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. precipitaţii de 400-500 mm anual). montană.

intensă şi adeseori neraţională. ienupăr sau bujor de munte. Gura Ocniţei. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. Vulcana Băi. Exploatarea îndelungată. Teleajen de notorietate. Ţintea. de risipire. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. râs. căprior. Telega. zona subcarpatică s-a constituit. un clasic fenomen de disipare. salcie). eroziune accelerată. erbivorelor (iepure. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Vrancei. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. cerb). omnivorelor (viezure. De menţionat prezenţa apelor minerale. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. alunecări de teren. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. Gura Ocniţei au devenit. terenurile fiind invadate de jneapăn. inclusiv în străinătate. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. Brazi. lup). cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de asemenea. pisica sălbatecă. merişor. afin). Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş.Curbura Vegetaţie de silvostepă. la etajul coniferelor din zona montană. a dus la epuizarea zăcămintelor. Resurse energetice variate (cărbuni. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Localităţi precum Băicoi. În primul rând. Câmpina. Resursele regiunii reflectă. urs ). în câmpii. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. la pădurile de gorun. carnivorelor (vulpe. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Moreni. petrol gaze naturale). Solurile se etajează. ienupăr. în funcţie de formele de relief: la bază. în care ieşirile au depăşit net intrările. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. la adâncimi mai mari în câmpie. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. În unele masive (Ciucaş. popândău). Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Pucioasa. păduri şi pajişti alpine. mistreţ. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). plop.

fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Predomină populaţia rurală. precum şi din câmpii fertile. Buzău. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. argilele. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Având un relief compus din munţi. Abrupturile.. crestele.. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Urşilor. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Sărata Monteoru. omogenă etnic. peşterile (Ialomiţei. Ciucaş. 21. curativă şi culturală a regiunii. a Subcarpaţilor cu munţii. biserici. gipsul de la Slănic. muzee. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. Numărul populaţiei este apreciabil. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. O altă resursă este sarea. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. la Băicoi. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Sinaia. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Ţintea. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. « Babele ». castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Baiu. Vrancei. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². care au permis afirmarea viticulturii. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Calcarele şi marnele calcaroase. Filipeştii de Pădure. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. 146 . vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori.Telega. Cascada Putna. Şotînga. sunt obiective atractive de prim ordin.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Boldeşti. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Dâmbovicioara. Sărata Monteoru. Tisău. Zănoagei). monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. nisipurile sunt utilizate de industria locală. Gura Ocniţei etc. Lacul Tăul Vulturilor etc. Ceptura. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Apele minerale de la Pucioasa. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei).3. pomiculturii. Beciu. culturilor diverse şi creşterii animalelor. cheile (Tătarului. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Rătei). posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. edificiile antropice (mănăstiri. salina de la Slănic Prahova. Moreni. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi.

Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Predeal. Buşteni. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Plopeni.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Azuga. Câmpina. Moreni). Moreni. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. comentaţi: 1. a lânii. Predeal. materialelor de construcţie (Comarnic. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. având rolul unor poli regionali. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. polarizate periferic. Breaza. culmile aplatizate. Fieni). viticultură. Sinaia. fie în câmpie. Băicoi. Valea Călugărească). fie în arealele centrale ale depresiunilor. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. adunate. Aşezările urbane sunt numeroase. 21. Târgovişte. Slănic Prahova. Fieni. Sinaia. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Vălenii de Munte. Funcţia industrială este predominantă. Boldeşti-Scăieni. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. creşterea animalelor (cele de munte). sării sau cărbunilor. Azuga. între 25. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2.Curbura Oraşe mici. cu specializări în pomicultură. pe semicercul exterior al regiunii. Profilul agricol este dominant. Buşteni. Băicoi. iar satele mari. Urlaţi. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. alimentară (Vălenii de Munte). Poziţia centrală a Ploieştiului. Comarnic. Pucioasa) sau mijlocii. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Mizil.

Valea Călugărească. Poiana Ţapului. Cota 1400). Staţiunile Predeal. Pârâul Rece. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. podgoriile Tohani. Babele. Coteşti. Odobeşti. Căile de transport au. Teleajen. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Câmpina) un profil industrial specific. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. o dispoziţie transversală. Sfinxul). Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Turism recreativ montan. Sinaia. Panciu. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. rafinării. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. 148 . mult mai eficient valorificate actualmente. Mizil. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Buzăul şi Târgoviştea. cantitativ şi calitativ. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. iar la Buzău se produce tablă. curativ şi mixt. pe direcţia nord-sud. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). mai recent. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. când preţul petrolului a crescut enorm). Din punct de vedere agricol. Câmpina şi. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Peştera. prin raporturi de colaborare. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. cu cele din alte părţi ale lumii. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. înainte de orice. ulei). lactate. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Piatra Arsa. zahăr. Buşteni. Buzău. la care se racordează.Curbura 21.4. preponderent. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. depozite). Azuga. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. O altă specializare este cea pomicolă. Jariştea. la începutul secolului XX. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii.

cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. dar şi a descărcării lor spre exterior. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. ponderea armonioasă a elementelor componente. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. prin culoarul Rucăr-Bran. cel vestic. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . aflată în proximitate. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. nu numai în plan naţional. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. cel central. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. asigurate cu materii prime locale. dar şi al unui turism curativ performant. Elementele de unicitate.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Ploieşti-Mâneciu. Sub aspect turistic. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului.

Bucureşti 2. Regiunile periferice. IV.6. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. III. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Pop. x x x (1987). inclusiv grupa Bucegilor. Regiunea Curburii s-a impus.Curbura 21. Ghincea. Bucureşti. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Editura Academiei. M. Brazi. Bucureşti. Geografia României. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Editura Academiei. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Ielenicz. Curbura este. Ileana-Georgeta. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 3. Geografia României. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Carpaţii şi Subcarpaţii României. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Pătru. Subcarpaţii României. (2000). utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf.5. 4. x x x (1994). Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. Mioara (2003). Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Editura Universitară. Gr. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora.. 2. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Editura Presa Universitară Clujeană. poate. 21. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Câmpina. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

desigur. .explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Regiunea Metropolitană Bucureşti.5.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Componenta antropică 22. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.6.4. Intr-adevăr. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: .2. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. 22. 22 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. . dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. la vest şi est. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Câmpia Română.3. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Economia regiunii 22. Aceasta.1. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Componenta naturală a sistemului regional 22. Bărăganul. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.

întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Fundata. între Ialomiţa şi Călmăţui. Temperaturile medii sunt ridicate. Strachina. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Astfel sunt Lacul Amara. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. principalul indicator al gradului de ariditate. Hidrografie de tranzit. scad sub 450 mm medie anuală. temperat continental cu tente de ariditate. tributară Dunării. când temperaturile depăşesc 30ºC. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. desigur. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. situat la nord. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. Precipitaţiile. Apele subterane se află la adâncimi mari. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Culoarele celor două râuri. cald şi secetos. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. nişe de sufoziune etc. Vara apar zile toride. Tătaru. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Cea mai mare cantitate o conţine. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. padine. sub cuvertura groasă de loess. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. Lacuri sărate şi limane fluviatile. În partea sudică a unităţii. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. în care cele două râuri principale. depresiuni. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Influenţa climatică estică este generalizată. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Gălăţui. padine).Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile.

iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Atunci a înflorit în sudul său. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. cât şi în regiunea situată la est. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. pietrişuri şi nisipuri. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Astfel.3. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. Un element faunistic de notorietate este dropia. În unele areale. generat de întinsele suprafeţe cu limane. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . lipsesc dovezile mai vechi. cea a Dunării de Jos. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. papură).Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. spre exemplu. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Antropizare intensă. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. cu soluri fertile. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. Sudiţi. Cunoscut. prin ciulinii săi care. cel puţin legal. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. în epocile anterioare. 22. a secetelor frecvente. Faptul că atât în Bărăgan. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. asigurat de terenurile plane. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. plop. cu un indice de fertilitate ridicat. arin. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. Coşereni sau Coşlogeni. rozătoarele dominând net celelalte specii. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. Exceptând potenţialul agricol deosebit. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. nefragmentate. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. asigurată.

Ţăndărei. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. în vecinătatea unor lacuri. densitatea demografică este redusă. în acest caz el fiind concludent. Ea nu a atins însă. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Profilul acestora este dominant industrial. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite.Bărăgan Deşi populată din preistorie. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². precum în alte regiuni. până în zilele noastre. Pogoanele. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lehliu-Gară. Structura este poligonală şi mai rar alungită. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Feteşti.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Bărăganul este slab urbanizat. Însurăţei. Centre urbane mici şi mijlocii. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. evident cu alte motivaţii. prin densitatea lor mai redusă. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Fenomenul s-a prelungit. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. 22. Aşezările umane reflectă. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Românii alcătuiesc majoritatea absolută.

porumb. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. soia. orz. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă.Bărăgan 22. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. un fenomen de eclipsare. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură.4. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Apare în cazul Bărăganului. floarea soarelui. Lungi perioade. O excepţie este staţiunea Amara. prefabricate. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. al „conului de umbră”. Agricultura se impune prin culturi variate. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. confecţii. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. pe Dunăre şi o serie de lacuri. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. funcţionând aici. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune.Călăraşi sau Pietroiu . Industria este de dată mai recentă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Constanţa. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. indus de capitală. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Culturile de grâu. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). au perspective asigurate. sfeclă de zahăr. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune.Ştefan cel Mare. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului.

o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Bucureştiul este polul cultural. Geogrfia României. Editura Academiei. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. dar şi menţinerea unui statut periferic. are. 2. Industria alimentară şi textilă. x x x (1969). Perspective de specializare agricolă performantă. În al doilea rând. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Geografie fizică. avantajele mecanizării. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. 3. de asemenea. a ponderii principalelor sale ramuri. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În caz contrar subordonarea teritorială. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Un prim raport este cel de continuitate geografică. face greu decelabilă o astfel de limită. uniform structural şi peisagistic. Bucureşti. bazată pe materii prime proprii. Relieful jos de câmpie. 22. Geografie Umană şi Economică. 2. Dimpotrivă.5. o afirmare a lor în sens biunivoc. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. se vor accentua. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. 22. Geografia Văii Dunării Româneşti. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Geografia României. Bucureşti. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Dunăre. Editura Academiei. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. x x x (1984). Ca urmare. Editura Academiei.6. conform principiului avantajului comparativ. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Bucureşti. x x x (1983). II. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în mai mică măsură de Feteşti. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. I. Bibliografie selectivă 1. faţa de Bucureşti. premise favorabile. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate.

Astfel. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.4. 23. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. în ciuda înălţimii sale modeste.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Obiectivele unităţii de învăţare nr. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. cu structură tabulară. câmpie tabulară. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.6. 23 23. .3. 2. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . podiş intens peneplenizat. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. Economia şi perspectivele regiunii 23. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Baza naturală de susţinere 23. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . Comentarii şi răspunsuri la teste 23.1.2. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. de luncă şi câmpie joasă.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Evident. . .5.

Siretul şi Prutul. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Resurse de apă bogate. de lunci. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. în zona Brăila-Galaţi. Buzăul). iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Amara (de Buzău). Climat cu ariditate pronunţată. este la originea limanului Brateş. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. câmpii de subsidenţă şi podiş.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. crivăţul este o prezenţă frecventă.5 ºC la 10 august 1951). în zona Râmnicelu (Ion Sion). Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Movila Miresii. Pentru a nu aminti că. la rândul său. în unele sectoare. cca 2. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. naturale şi antropice. şi de poziţia geografică în sud-estul României. Din punct de vedere termic. pe de o parte. Astfel sau format lacurile Balta Albă. 158 . cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Lutu Alb. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Iarna. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei .intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. coborârea sa se accentuează. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Milcov. Siretului şi Prutului. debuşează în Dunăre. Râmnic. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. mai abrupt. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. energia şi indicele de fragmentare cresc. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. climatului continental cu tente de excesivitate. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. fie şi numai pentru faptul că aici. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Relieful este mai accidentat. Prutul. Batogu.

cu orizonturi bine structurate. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Oprişeneşti. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. cu humus mult şi fertilitate ridicată. arinul. Amara). Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. potârnichea. Siret. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. rogozul). turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Bordei Verde. 23. şalău. moştenirea etnografică a ruralului etc. În sfârşit. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. dealurilor piemontane. hidrofilă. câmpiei. muzeele. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Prutului sau Siretului. Esenţele moi (salcia. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Brăiliţa. faună şi soluri specifice. şoarecele de câmp). monumentele. industria. Ianca. cerealelor. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. la care se adaugă iepurele. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Stoicani sau Silişte. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. păstrugă). Vegetaţia câmpiei este stepică.3. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. prepeliţa. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Prut. milioane m³. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. dar şi cea a Siretului Inferior. stejarul pufos). orbete. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. gramineele (păiuşul. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. În primul rând Câmpia Brăilei. Movila Miresii. unde cultura legumelor. Subsol bogat în hidrocarburi. iar în Movila Miresii 438 mii m³. vulpea. trestia. somn. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Lişcoteanca. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. hârciog. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite.

reduce indicele scăderii populaţiei. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. sub 25 000 locuitori. Dunărea de Jos are puţine oraşe. romi. înspre Tecuci. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). la nivel regional. Oraşe mici. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. 23. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Galaţiul şi Brăila. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. Prezenţa a două mari oraşe. într-un timp relativ scurt. sub 500 locuitori.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Ianca. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. la care se adaugă ruşi lipoveni. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Etnic predomină net populaţia românească. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. în Platforma Covurluiului. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila.

panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. pe de o parte. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. morărit. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord.Dunărea de Jos 23. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. de asemenea. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. floarea soarelui. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. sfeclă de zahăr. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. lactatele. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. lângă Brăila. La Măcin. porumb. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. La Galaţi se produc. soia. confecţii. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. monumente). Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. judeţele Galaţi şi Brăila. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. La Chişcani. Se cresc. plante furajere. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. ce prelucrează minereul de fier din import. confecţii. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. Se cultivă grâu. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. agricultură şi transporturi. prefabricate. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. prelucrarea cărnii etc. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. Deşi cu o suprafaţă limitată. cât şi spre Marea Neagră. culturale. orz. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. Pe Dunăre. mătase artificială. de asemenea porcine. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit).4. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. păsări. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. Proiectul pentru Învăţământul Rural . O altă ramură economică este piscicultura. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. zahăr. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. bovine. de refacere fizico-psihică. religioase.

2. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. x x x (1984). x x x (1983).intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. 3. Bucureşti. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. dar mai ales spre Delta Dunării. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare.. Galaţiul. Bucureşti. aşa cum o arată şi topicul atribuit. de-a lungul Prutului.6. inclusiv în domeniul transfrontalier. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Academiei. Geografia Văii Dunării Româneşti.. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. .poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import.datorită potenţialului economic ridicat. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. . având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . . periferic. 23.5. Geogrfia României. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. Geografia României. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Editura Academiei. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. x x x (1969). 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Geografie Umană şi Economică. 23. a prelucrării peştelui. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Republica Moldova şi Ucraina). s-a afirmat industria construcţiilor navale. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. predominant de câmpie joasă. Dunărea de Jos. I. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Geografie fizică. Editura Academiei.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. II.

ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. De subliniat. şi anume Podişul Dobrogei. ci numai podişul cu acelaşi nume.6. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte.1.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.3. Culmile sale. Pricopanul şi Niculiţelul. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou.2. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării.4. cristaline. din punct de vedere al cadrului natural.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. 24 24. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. respectiv de către Marea Neagră către est. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. acoperită de loess. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. 24 DOBROGEA Cuprins 24. formate din roci mezozoice. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. mult mai extinsă. cu altitudinea maximă de 467 m. cu morfologie marină (faleze. Baza naturală de susţinere 24. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. situat în regiunea învecinată. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.5. din anumite puncte de vedere. . Economia şi perspectivele regiunii 24. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. În Podişul Dobrogei. Dealtfel. Componenta demografică şi de habitat 24. 24. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Podişul Dobrogei de Sud. plaje).posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. încă din start.

Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Taiţa. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. de mare fertilitate. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Peştera Liliecilor). căprior. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). medie anuală. Stepa. Intr-un climat cald. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Greci. popândău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. tributare Mării Negre. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. Râurile Teliţa. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). în nord. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Altitudinile reduse. mistreţi. Slava. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. iar rocile de construcţie (granit.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. orbete. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. culoarul Văii Carasu. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. soluri bălane) profunde. cernoziomuri levigate. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. verile fiind călduroase. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). mai înalt şi fragmentat. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Climat arid. pedunculat). La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. şoareci) alături de iepuri. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Climatic. deltaic. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate.9ºC (+41ºC şi -23. Densitatea reţelei hidrografice redusă. vulpi. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete.9ºC). Podişul Oltinei. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul.

bulgarilor. ca minorităţi. Basarabi). De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Babadag). Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km².Dobrogea Topalu. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. turistice şi culturale majore. Eforie. aflate în curs de exploatare. Mangalia. Mărimea lor este variabilă. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². în spaţiu alocat. industriale. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Negru Vodă. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. a turco-tătarilor. 24. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Mahmudia. 2. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Năvodari). următoarele aspecte: 1. spre Delta Dunării). Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice.3. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. sub aspect demografic aspecte contrastante. Hârşova. Test de autoevaluare Explicaţi. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . 24. cu prezenţa.

inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Turism litoral de anvergură. ulei. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Mangalia). de la Mamaia şi până la Sulina. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie.4. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului.2 km lungime). viticultură şi creşterea ovinelor. Isaccea. În sfârşit. maşini agricole la Medgidia). iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. spre Litoral şi Deltă. bere). Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Eforie Sud. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. livezile de caişi şi piersic. sfecla de zahăr. în special al turiştilor. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Niculiţel şi Oltina. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. de amplele sisteme de irigaţii. cernoziomice şi bălane. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. prin diversitatea şi densitatea lor. din România. Căi de transport de maximă diversificare. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Eforie Nord. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. În primul rând. Costineşti. Jupiter. porumbului. în raport cu restricţiile climatice. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. între care se detaşează Constanţa. ca atractivitate. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. prelucrarea bumbacului). 166 . Asociate climatului cald. Mangalia. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Cultura grâului. termocentralele de la Constanţa). construit în deceniul şapte al secolului trecut. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Căile de transport. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Olimp. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Constanţa. Venus.Dobrogea 24. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. vinificaţie. floarea soarelui.

24. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. Tomis şi Callatis). evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. x x x (1984). Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. II. Bibliografie selectivă 1. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. el are atribute turistice de prim ordin. Editura Academiei. de eşuarea unor nave etc. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. Geografie fizică. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. încă din antichitate. Bucureşti. aluvionarea şenalului deltaic.5.6.Marea Neagră scurtează. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Geografia Văii Dunării Româneşti. Babadag sau Negru Vodă). Pe litoralul Mării Negre apar. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. 2. fondate de comercianţii greci (Histria. Constanţa şi Mangalia. Eforie. Geogrfia României. x x x (1969). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Academiei. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. dar şi Cernavodă. Canalul Dunăre . apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. în primul rând. 3. Tulcea. s-au afirmat în perioadele următoare. o serie de oraşe-cetăţi. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. Geografia României. în interiorul podişului. celelalte două. Năvodari. Bucureşti. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Dimpotrivă. I. În al doilea rând. În sfârşit. 2. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. x x x (1983). Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Bucureşti.

În acest caz. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. Economia Deltei Dunării 25. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.1. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. cea a Dobrogei.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. „natura propune şi omul dispune”. Componenta antropică 25. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. 168 . precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. . un tip de economie specific. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic.6. Pe de altă parte. Etc.2. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. încercarea de-a contura o singură regiune. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: .5.3.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.7.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. 25 25. 6 25. Or. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. Lucrarea de verificare nr. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. . Baza naturală de susţinere 25.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Condiţii optime întruneşte apicultura. Dunărea şi. prelucrarea peştelui. pe terenurile neinundabile. O altă ramură economică este cea a transporturilor. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. creşteri maxime ale nivelurilor. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Se practică. Merhei. Delta Dunării ca regiune geografică. Roşu. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Stipoc. Construcţia de nave. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Complexele turistice Crişan. vijelii. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. A doua activitate economică. al căilor de transport. Gorgova.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Isac. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. plante tehnice. 172 . Există însă. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. colmatarea unor canale). Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. grâu. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. iar în celelalte zone se cresc animale.4. de subzistenţă. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Holbina. Matiţa. se produce alumină. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. o serie de culturi (porumb. pe baza bauxitei din import. sub aspectul căilor de acces.Delta Dunării 25. Rusca. Pe lacurile Roşu. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Sub acest aspect. morărit-panificaţie. cinegetic sau piscicol. corelabil cu potenţialul antropic redus. valorifică această oportunitate. Mahmudia. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. legume). dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Industria este concentrată în Tulcea unde. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. implicit. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile.

al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. iepure. Concomitent. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. crapul. nisetru. egrete. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. în principal turişti. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. caras sau biban. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. favorabilitate din ţară. dar şi somnul. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. nurca.5. vidra. alături de lişiţe. piciorong. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. viza) producători de icre negre. vulpe. aici. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. şalăul. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). stârci. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. nuferi sau esenţe moi (plop.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. salcie). mereu mai numeroase şi mai variate. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. călifar. cormorani. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Emblematică este prezenţa pelicanului. vulturul codalb. lopătari. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. în timpul migraţiilor. 25. declarat monument al naturii. lebede. ale factorul modelator antropic. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. câinele enot.

Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Dobrogea şi Delta Dunării . De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.) 4. (2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. I – Geografie fizică.) 6.0 pct.) 2. Delta Dunării. Lucrarea de verificare nr. . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Delta Dunării 25. Bucureşti. vol. 2.0 pct. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. x x x (1983) Geografia României. x x x (1969). Driga. Bărăganul.5 pct. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Casa Cărţii de Ştiinţa. 21-25 privind regiunile Curbura. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos.Specializarea şi anul absolvirii.Numărul lucrării de verificare. la obiect. Bibliografie selectivă 1.Adresa cursantului. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. .Titlul cursului (Geografia Regională a României). 3. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. 25. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.) 5. (2004). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. B-V. (1. Dunărea de Jos.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. Editura Academiei. Sistemul circulaţiei apei. Cluj-Napoca.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .0 pct.6. Răspunsul va fi logic formulat.5 pct.7. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.

C. a). (1993). 461-501. 13. 7. Etats et nations autour de la France. Aur. P. 30. Bucureşti.. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Cocean. Barbu. (1997). Paris. Asupra regionării reliefului României. Bucureşti. Cluj-Napoca. Structura spaţiului mental românesc. 482. J. 29. Chorley. N. 10. R. Jena. Bucureşti. (2004. Inst. D. Podişul Moldovei. Franç. O. Bucureşti Berre. (2000). Geografie politică. Editura Academiei. Assoc. 18. (1997). La geographie humaine. 41-42.A Typical Geographical Region of Romania. L'Europe. 25. Băcăuanu. (2004). P. Cocean. Clima Depresiunii Sibiului. Editura Academiei. P. Heur et malheur de la Géographie Regionale. La porte nantaise dans la France de l'ouest. 9. (1992). 8. Brunhes. Cocean. RRG. Bordei. Studiu geomorfologic. Paris. Reims. V. Editura Universităţii Bucureşti. N. Bogdan. Daniela (2003). Regions naturelles et noms de pays. (1968). Cocean. 6. 3 vol. V. J. Cluj-Napoca. Brânduş. Cluj-Napoca. 27. (1990). Bucureşti. Die zentralen orte în Suddestscland. P. 12. PUF. Subcarpaţii Tazlăului. (1933). Fisher. Editura Oscar Print. (1988). (2002). Paris. ClujNapoca. XXX. Barbu. Cocean. Bull. Maria. Cocean. Etude de region. S. 16. Editura Ştiinţifică. 21. (1971). Chiriac. Ungureanu. Ţara (The Land) . (1998). Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Paris. Chauvet. 15. Paul Vidal de la (1908). Delgrave.. P. L. Badea. P. Asupra geografiei regionale. Paul Vidal de la (1889). Câmpia Moldovei. 20. Cluj-Napoca. Nathan. Initiation a la Geographie Regionale. (1997). 4. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Dezvoltarea regională în România. 41. 28. Editura „Grigore Tabacaru”. (1981). Trav. Claval. 22. PUC. P. (1980). 3. Bodocan. Studiu geomorfologic. Băcăuanu. I. N. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Christaller. (1979). Editura Academiei. Pantazică. Maryvonne le (1980). XXVI. Géographie humaine et economique contemporaine. Al. Haggett. 23. Hachette. (2004. P. 17. Terra. (1976). Brunet. 26. J. 24. 2. 11.. Presa Universitară Clujeană.. XXXIX. Bacău. N. pg. Paris. SCG. 2 (XL). (1984).. Editura Presa Universitară Clujeană. Blache. Geogr.1. I. 5. Editura Presa Universitară Clujeană. Methuen &Co LTD. Coordonate majore. Badea. Dollfus. Editura Academiei. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. N. Ciulache. (1981). Potenţialul climatic al Bărăganului. Benedek. L.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. (1983). Geogr. Editura Focul Viu. I. 19. Models în Geography. Delgrave. SCGGG. Bucureşti. Octavia (1980). R. A. Bucureşti. Blache. Géographie Universelle. Antonescu. Claval. Geografie Regională. Bucureşti. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. 14. W. (1910). Paris. Geografia turismului românesc. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. SCGGG. Studia UBB. V. Obcinele Bucovinei. (1970). b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Paris. Barbu. P. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Grumăzescu. Human Geography. CNRS. P. Editura Academiei. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 32. Region. London. N. (2004). Conceptul de regiune în geografia românească. (1971). Dickinson. 1. (1980). P. J. Cocean. 51. Gravier. Dubois. 41-42. Dollfus.. 52. Getis. The Resilience of the Geographical Region. Donisă. (2000). Inst. Cluj-Napoca.. Paris. Seoul. Les methodes de la geographie. 33. Trav. 49.. (2004. G. Cocean. La regionalisation. 37. James Press. 46. C. în Modern Geography. J. (1976). Paris. Delta Dunării. Târgovişte.. Getis. Dumolard. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. (2002). (1991). A. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Sistemul circulator al apei. Cocean. (1970). Paris. Espace. Drăguţ. România. Reims 54. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cocean. Dezsi. Munţii Semenic. (2005). Dayries. L'analyse geographique. 45. Dayries. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 59. 44. Geomorfologia Văii Bistriţei. P. WCB. PUF. (1979). Bucureşti. Bucureşti. 57. L’identité regionale. 58. (1977). Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. B-V. P. L. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Bucureşti. Routhlege & Kegan Paul. Studiu geomorfologic. George. Cocean. (1997). 47. Potenţialul reliefului. Paris. PUF. C. P. Tăşnad. Michele (1978). Depresiunea Haţegului. 42. Grigore. Bucureşti. Paris. Canada. Geografie umană şi economică. (1981). F. 39. Bucureşti. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. P. Cluj-Napoca. J-J. E. Editura Academiei. XXIX. 55. 43. 1. R. Lăcău (2002). Bucureşti. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Bucureşti. Le concept de region: ambiquités. PUC. Grumăzescu. Cocean. Geogr.. USA. (2000). Driga. A. Cucu. Cornelia (1970. 50. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Editura Academiei. Editura Oraj. A. XVII.. SCG. Paris. 48. Fremont. 41. 34. (1968). region et systeme. 38. no. Flamarion. Deică. Adnana. Cornelia (1975). Editura Academiei. St. V (2001). Fellmann. Les paradoxes des regions en Europe. P. USA. 56. (1970). PUF. 36. (1990). (1980). Economica. 35. J. Ciangă. La question regionale. Coteţ. Ţara Lăpuşului. The 27th ARA Congress. Korea. Montreal. Chicago & London. 41-42. O. An Encyclopedic Survey. Getis. J. Câmpia Olteniei.Getis. Editura Tehnică. I. Studia UBB. Polytehnic International Press. Analele Univ. Bucureşti. 53. I. WCB. Romanian Review of Regional Studies. Studiu geomorfologic. 40. Ştefan (2005). P. Studiu de Geografie regională. Dauphiné.. (1990). Cluj-Napoca. N. L'espace vecu et la notion de region. a). Editura didactică şi pedagogică. Dinu. A. Paris. P. Mihaela (1999). Donisă.. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard.. Trav. Human Geography. (1991). Ed.Bibliografie generală 31. Bucureşti. Entrikin. (1976). Lequesne. P. P. La Decouverte. 1. Geografia peisajului. Editura Academie. Gales. M. paradoxes ou contradictions. The 29 th International Geographical Congress. R. (1970).. Cluj-Napoca.

Editura Academiei. Bucureşti. 84. SCGGG. (2000). (2002). Soc. Isard. (2001). Bucureşti. Cornelia (1970. I. 69. Bul. Bucureşti.. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. 85. Lajugie. Editura Dacia. E. 87. Editura Vinea. Ilieş. rom. Bucureşti. (2005). Ilieş. N. Studiu geomorfologic. Mehedinţi. Micalevich . O. J-B. 1. Bull. V. 81. Geogr. 86. Al. Univ. V. 66. USA. Mihăilescu. 1-2. Ianoş. Ilinca. Ielenicz. Grumăzescu. Munţii Poiana Ruscă. I. Marin. Bucureşti. Teoria sistemelor de aşezări umane. The Geographer's Art. Munţii Ciucaş-Buzău. XL. „Vasile Goldiş”. M. (1999). (2000). Harta regiunilor geomorfologice ale R. RRGGG. Editura Universităţii Bucureşti. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Cambridge. (1971). Bucureşti. BSSGG. 83. (1993). Bucureşti. Ţara Oaşului. Editura Tehnică. M (1984). Editura Academiei. XVII. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. 64. 70. Bucureşti. 74. 3. J. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Gabriela (2005). MIT Press.Velcea. Unele probleme de geografie regională. Ianoş.Bibliografie generală 60. Continentele. 50. Franc. I. Arad. Delfaud. Marile regiuni morfologice ale României. Subcarpaţii României. The limits of geographical regions and their determination criteria. 79. S. Ileana-Georgeta. II. de Vest. în Annales de geographie. Geografie Regională. Sisteme teritoriale. 76. 67. Editura Academiei. România. Lacour. Mioara (2003). Bucureşti. Mândruţ. I. (1968). 77. (1932). La region: essai de definition. Pătru. Asoc. Cluj-Napoca. 73.. V. Paris. Ielenicz. 5. Editura Academiei. Editura Tehnică. H. (1965). Editura Universitară. Ielenicz. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. 61. I. SCGGG. Grumăzescu. Ianoş. (1957).. Dealurile şi podişurile României. C. 72. Etnie. Ilieş. Grenoble. M. Studiu de Geografie regională. Revue de geographie alpine. Editura Academiei. 82.Române pe baze geografice. Bucureşti. 1. Studiu de Geografie regională. Espace regional et amenagement du terittoire. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. (1981). Grumăzescu. (1994). O abordare geografică. XXVIII. M. Humeau. Bucureşti. P. Mihăilescu. Emmanuelle (2000). 62. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . I. H. Bucureşti. 75. P. (1931). Geografie Regională. I.. Ianoş. I-II. Relieful Colinelor Tutovei. (1962). (1990). 2. Haggett. Masivul Bucegi. (1968). Dalloz. Marcelpoil. 63. Hârjoabă. 71. Bucharest. (1999). Valeria (1961). Ghincea. W. 68.R. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Bucureşti. Ianoş. 78. 65. 80. Basil Blackwell. Bucureşti. 387. Editura Fundaţiei „România de Mâine”.. Bucureşti. Cambridge. Natura. Geogr. (1995). USA. Paris. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Tara Maramureşului. Editura Academiei. Juillard. b). Terra. (1987). 12. (1985). Hizy. Paris.

(1982). 98. Editura Academiei. I. Pop. Editura Presa Univ. N (1990). SCGGG. 95. Geografie teoretică. Dordrecht. VI (LXXVI). (1980. Om. regiune geografică-ecosistem. (2005). Posea. 108.. Univ. Milano. 4. V. Gr. Cuza.. Bucureşti. 90. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. reflecţii. Natură. (2001). (1995). Minshull R. 2. (1964). Vâlsan. 104. Publ. London. Gr. 112. T. I. 96. M. (1968 a). Timişoara. Bucureşti Pop. 109. 94. Bucureşti. Popovici. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Posea. Cluj. XXVI. (1968 b). 102. 110. V. V. 91. Ţara Făgăraşului. 1. Editura Academiei. Valeria Velcea (1971). Reclus. Posea. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Univ. 106. Soc. De Ştiinţe Geografice. Mihăilescu. The Netherlands. Al. Mac. 101. Mac. 114. Gr. Popa. Region as a socio-environmental System. 100. (1984). Despre ţară şi ţări. SCGGG. Morariu. (2000). p. Clujeană. 97. Gr. Vallega. (1979). Bucureşti Thunen. V. I. ClujNapoca.. Terra. în L'espace geographique. Bucureşti. L. Studiu de geografie umană. 93. Bucureşti. Geografia generală şi regională. Mihăilescu. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. 1-2. (1971). (1991).215-217. 111. 12. 103. “Al.(1990). Economie. Regional Geography. Nir D. Hutchinson University Library. Regiune geografică şi regiune economică. Ungureanu. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 113. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. RRGGG. Editura Universităţii Oradea. Theory and practice. Geogr. N. J. V. Irina. (1967).. Popescu. I. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. I. La question regionale dans l'espace roumain. sistema territoriale sostenibile. Mihăilescu. XI. G. IV. Badea. Studiu geomorfologic. (1994). (1971). (2001).H. Oancea. D. Editura Academiei. Morariu. Şt. La regione. 2. Editura Academiei RS România. XXVII. Editura Univ. von (1826). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Morariu.. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. SCGGG. p. 99. Rey. I. (1970). Ann. Marile regiuni geografice ale României. Grigore. (1931). Posea. Gr. XVII. Hamburg. Cuza”.. T. Marin. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. An Introduction to a Systemic Regional Geography.. (1980. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. XXVII. Bucureşti.3-7. Oradea. 92. V. Velcea.. Donisă. Iaşi. Roşu. România. 89. Editura Universităţii de Vest.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. b). Studiu geomorfologic. Germany. I. Tufescu. Violette (1994). SCGGG. Depresiunea Transilvaniei. Editura Kluwer Acad. SCGGG. Clujeană. Iaşi. a). XVII. ClujNapoca. (1974). Paris. Mihăilescu. Inst. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Lucr. Ungureanu. Al.. Bul. Pop. A. Ungureanu (1993). Bucureşti. Gr. 2. T. Gr. Geografie-ecologie. 107. I. Al. Mursia. Mihăilescu. Elementul spaţial în descrierea geografică.Bibliografie generală 88. 105. Bucureşti. Editura Presa Univ. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Ţara Haţegului. 1.

Bibliografie generală 115. (1916). (1960). (1969). Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . x x x. Câmpia Română. Bucureşti. G. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. Editura Academiei. Geografia României (vol. (2002. G. caracteristici spaţiale şi funcţionale. BSRRG. Bucureşti. Bucureşti. Géographie Regionale. 120. 118. Contribuţii de geografie fizică. 117. 116. x x x. Monografia geografică a RPR. x x x. Wackermann. Velcea. I-V). Geografia regională. Paris. XXXVI. Ellipses. (1983-2005). Vâlsan. Bucureşti. Valeria (1988). 119. 2. Terra. Editura Academiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful