Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Moldova de nord-est 5.1. Regiunea ca sistem 1.6. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. 1 1. Criteriul peisagistic 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 4.6. Regiunile geografice ale României 4. Etapa 1950-1980 4.1. Regiunea polarizată 3. Regiunile omogene 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.1. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Etapa actuală 4. 2 2. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.7.2. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.4. Regiunea geografică . Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.6. Criteriul funcţional 2.3.3.5.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i .1.3.5. Criteriul mintal 2.2. Geografii români şi Geografia Regională.4. Tipologia regiunilor geografice 3. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Criteriul politico-administrativ 2.7.7.2.6.entitate teritorială 1.4. Regiunile geografice ale României 4.5.8.1.7.4.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Cuprins CUPRINS Introducere 1. 3 3. 1 4. Regiunea ca teritoriu 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

1.4. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Baza naturală de susţinere 7. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Maramureş-Chioar 7.Cuprins 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 9. Economia şi devenirea regiunii 10. 7 7. Lucrarea de verificare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Economia regiunii 8.2.4.6. Bistriţa-Trotuş 10.5. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Baza naturală de susţinere 10.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului regional 6. Baza naturală de susţinere 9.6. Bârladul 8.4.5. Componenta demografică şi de habitat 7.4. Economia şi perspectivele regiunii 6. Componenta demografică şi de habitat 8.3.1. 2 8. Baza naturală de susţinere 5.4. 10 10. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.3.2.3.5. Componenta antropică a sistemului regional 10.3.5. Economia şi perspectivele regiunii 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Bucovina 6. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.6. 8 8.5.6.6.2.1. Culoarul Siretului 9.3. 6 6.2. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia regiunii 9.1.7.5.3. Componenta antropică a sistemului regional 5.2.4. 9 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Baza naturală de susţinere 6.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

în primul rând. Ca urmare. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. cum este şi firesc. orientarea demersurilor spre abordarea critică. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. înainte de orice. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. morfologic. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. a descifra. abordările de Geografie Regională reprezintă. devine un important atu al oricărui individ uman. specifice şi expresive. fără nici-un echivoc. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. În consecinţă. Iar dintre toate ramurile Geografiei. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. geologic. patriotică. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. o finalitate eficientă. al oricărei colectivităţi.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Nu este vorba numai de substratul material. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. hidroclimatic sau biopedogeografic. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. durabilul de efemeritate etc. riguroasă. în orice ipostază. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. Obiective generale. între obiectivele generale se înscrie. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. adecvată. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. şi ele extrem de numeroase. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. vi . Astfel. atât de necesară oricărui proces educativ. generale. componenta sintetică. existenţa. necesitatea de întâmplare. cum este definită Geografia.

s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. adresa cursantului. numărul lucrării de verificare. prin cunoaştere. În continuare. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . Structurarea detaliată. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. şi bibliografie generală. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. în final. în 25 unităţi de învăţare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient.Introducere Racordarea. structurale sau mentale. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Ca urmare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. a părţii la întreg. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. criteriile utilizate în regionare. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. pe unităţi de învătare. ce conţine. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). mai iscusit. la obiect. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. Bibliografie selectivă. (unităţile de învăţare 5-25). peisagistice. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Răspunsul va fi logic formulat. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. a permis formularea a tot atâtea teste. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Bucovina. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. specializarea şi anul absolvirii. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). presupune o racordare a părţii la întreg. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. centrate pe problematica de maxim impact. În general. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare.

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

.5. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.2. în acest caz.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Regiunea ca sistem 1. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.3.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. Timp de aproape un secol. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. pe de o parte. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. îndreptăţită. sub atributul indispensabilului. Regiunea geografică . Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. . Regiunea geografică – entitate teritorială. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. considerat părintele acestei ştiinţe. Însuşi Vidal de la Blache. rămase în urmă.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.entitate teritorială 1. şi-a neglijat necesara devenire.6. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei.4. aflate în avanposturi. 1 1. 1.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie.2. teritorială. pe de altă parte. . când semnele declinului ies în evidenţă. În tot intervalul menţionat. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. Regiunea ca teritoriu 1. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. între 1859-1953. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. cu o evoluţie sinuoasă. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.

cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. definită printr-o arhitectură proprie. dirijare. în premieră.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. 1. poate. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. în timp. cel mai numeros număr de formulări. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. indică o serie de lucruri indeterminate. în raport cu ţara. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. F. Neologismul "regionalism" este inclus.Atlanticul. J.Mediterana sau oceanice . Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. Pacificul. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Conform acestei viziuni. Europa este o regiune şi nu o ţară. termenului de regiune şi anume: teritoriu. văi). preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . ordonare a unor realităţi spaţiale. podişuri. considerăm utilă. 1991). J. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. N. regionis" are semnificaţia de conducere. Cunoaşterea precară explică generalizările. 1970). în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Franţa este o ţară şi nu o regiune". dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. răspândită şi structurată nuanţat. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. mai degrabă. câmpii. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. entitate politico-administrativă. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. la care se făcea des referinţă). de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. sistem. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. vidaliană. Pentru acelaşi autor. Apare tot mai pregnantă. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi.3.

o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . sunt: . Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. animale. specifică. R. . s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă".E. puse în mod artificial împreună. A. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. cele mai vehiculate. mai concis. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. în marea lor majoritate. se pot adăuga altele. Minshull. A 1981). P. American Society of Planning Officials . 1980). formulate. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. Platt. Evident.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. G. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. Getis.Un complex de pământ. După aproape şase decenii. R. L. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. . "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". aer. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. Vidal de la Blache. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. Sau. Herbertson. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". Pe de altă parte însă. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. în esenţă. Getis. R. specificitate. Joerg. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. . cel nord american. acestor definiţii. înscrisă concret în locuri. figurează ca mediu privilegiat. Dickinson.Un domeniu în care entităţi diferite. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. dintre care. S. precipitaţiile. a suprafeţei terestre. R. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. apă. unicitate. J. care împreună alcătuiesc o porţiune definită.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. W. 1990). . Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice.

deosebirile în raport cu unităţile învecinate. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. dintre cunoscut şi necunoscut. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Marcelpoil.George. socială şi instituţională. 2000). Dealtfel etapa post-vidaliană. pădure sempervirescentă. Dacă în antichitate. ierarhizarea factorilor generatori. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. podiş). derulată într-un anumit ecart al variaţiei. a zonelor litorale portuare). în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. temperat. în raport cu alte teritorii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. finalitatea interferenţelor spaţiale. atunci când se analizează un component strict al peisajului. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. artificializat. ale climatului (arid. munte. de servicii. ca urmare regiunile morfologice. în vederea optimei funcţionalităţi. prezenţa aceloraşi roci). ce nu pot fi omise nici astăzi. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. 1970). Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". specificitatea. savană. ulterior criteriile s-au înmulţit. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. P. Au apărut. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. ponderea anumitor condiţionări. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. Mai mult. se dizolva în structuri de alt tip. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. industrializate. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. specificitate. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. ce îi asigură. diversificat şi distilat. De această dată. climatice. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. interacţiunea elementelor componente. precum în relieful de câmpie. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. E. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. păduri cu frunze căzătoare) etc.

Uniunea Europeană. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. care posedă un grad de autonomie certă". 1980). CEFTA. CSI. Ea slujea direct. pe de o parte. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. Efectele globalizării sunt evidente. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). economice. NATO. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. I. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. să valorifice elementele de favorabilitate. I. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. Belgia. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Pe de altă parte. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. comună). încă din antichitate. N. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. structurale şi funcţionale ale acestora. Marea Britanie.4. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie.N. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. (1959) şi susţinut de Baranski. economică. Despovărată de atributele naturale. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. induse de sus în jos. P. a unor teritorii (mai ales ale statelor. În Franţa ea devine "o regiune de program. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. (1964) (citaţi de Donisă. dar nu neapărat!). dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Italia. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. departament. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială.M. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. Pentru actorii politici din Germania. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. 1977). unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. Spania. prezente în zonele periferice ale statelor. prin reglementări ce tindeau. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ.

fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. economică. dar şi meritul. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. politică. A. în primul rând. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. paralele. timpul. Ca urmare. este un decenii. regiunea. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. interne. continuate ulterior. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. sociologică etc. Nu trebuie să omitem. guvernat de relaţii de tip feed-back. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Mediul. 1. lăsând altora sarcina. stabilitatea şi adaptarea. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. retroactive şi interactive. formată din spaţii contigue". de-a definitiva şi detalia conceptul. specifice. caracterizate printr-o mare relativitate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. Catalonia). suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. ale căror prime intervenţii n-au fost.5. ce generează o hipermatrice. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. Bucovina. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Regiunea ca sistem deschis. concept operativ de sorginte naturală. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). un sistem Între proprietăţile externe. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. O calitate care persistă este o invariantă. iar pe coloane atributele funcţionale. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. în accepţiune sistemică. dialectic dezechilibrat. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. temporale). din păcate. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. Intervine şi a treia dimensiune.

în faza iniţială. sistemul a avut un anumit acces. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. P. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. la care. geotermică. habitatului. Ea induce. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . faună. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. Pentru a se menţine. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. economiei sau comportamentului uman. centrul Marii Britanii. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. impactul cel mai acut. solară etc). soluri. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. mai divers perceput. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. Ruhr etc). nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. îl exercită clima. El Nino.

Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. înainte de orice. Ca urmare. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. parţial. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. a locurilor de muncă. inovării. a majorităţii activităţilor umane. Este o necesitate imperioasă. Este evident că orice sistem terestru. politice. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. economică sau socială. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. în circumstanţele date.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. Adaptarea ar însemna. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Adaptarea la competitivitatea interregională. perfecţionarea. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. independent de factorii de decizie de la nivel regional. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. dependent. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. strategice dar mai ales de mentalitate. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. adesea. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Lipsa locuinţelor. Adaptarea la presiunea antropică. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. în primul rând. consolidarea specificităţii. de evoluţiile în plan politic sau social. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. de lungă durată). generalizare. prin funcţiile lor. indiferent din care domeniu. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. În acest caz adaptarea este sinonimă. sociale.

omul. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. o integrează. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . fără echivoc. Ulterior. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale..regiunea naturală (bazin hidrografic. imaginând patru etape distincte şi anume: . 1995. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. Nir. (1990). structură geologică) afirmată între 1750-1900. . 1995). după ce asimilează regiunea entităţii de holon. Adalberto Vallega.regiunea umanizată. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. delimitată cultural. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. D.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. 1. A. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. în vogă între 1900-1950. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. bimodular (natural şi antropic).C.

Getis. D. 3. 2. Region as a socio-environmental System. (1990). limitele temporale fiind pur orientative. Delgrave. .. R.(1990). Paris. J. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Regions naturelles et noms de pays. Le concept de region: ambiquités. La question regionale. no.7. Dordrecht. Presa Universitară Clujeană. J. A. 2. Nir.. după 1980. (1970). Regional Geography. 7. Publ. Cluj-Napoca. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 4. La regione. Grumăzescu. Human Geography. (1979). Hutchinson University Library. Paris. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fellmann. Economica. Editura Kluwer Acad. F. 5. 1.regiunea sistem. (1995). cele două ipostaze ale regiunii. (1980). The Netherlands. Bibliografie selectivă 1. WCB. suprapusă unui ecosistem. se întrepătrund. A. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Paris. Trav. Minshull. region et systeme. Getis. Gravier. Milano. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Theory and practice. Vallega. London. Mursia. paradoxes ou contradictions. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. 8. Flamarion. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Astfel. Blache. cea funcţională şi cea sistemică. Espace. Dauphiné. USA. Dumolard. Cornelia (1970). Ediţia a II-a. 10. Cocean.6. An Introduction to a Systemic Regional Geography. dominantă între 19501980. sistema territoriale sostenibile. P. 41-42. 9. SCGGG.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . P. (2005). 6. P. conturată gravitaţional. Paul Vidal de la (1908). XVII. actualmente. A. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.regiunea funcţională. Geografie Regională. (1971).

introducerea unor criterii de circumstanţă. apreciem că. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. în dauna însuşirilor funcţionale. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2.peisagistic. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.mental.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. care este orice regiune geografică veritabilă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . . 2 2. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu.4. Criteriul peisagistic 2.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. Criteriul politico-administrativ 2. Ca urmare. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie.politico-administrativ. aleatoare (fizionomice.funcţional. care o lungă perioadă au primat în regionare.să ofere.7.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.1.6.1. în funcţie de importanţa lor. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.2. Criteriul funcţional 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. . Criteriul mental 2. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. în conturarea regiunilor geografice. Într-un astfel de context. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. . pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. . . 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă.

în toate aceste cazuri. Delta Dunării. identificând regiunea cu acesta. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. Întâlnim. Carpaţii Meridionali etc. morfologie. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. De observat că. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. Munţii Apuseni. aşadar. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. 12 . prin exploatare intensă. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. ca unităţi peisagistice clar delimitate. tradiţional. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. în latura antropică. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării.. ci şi cele derivate din umanizarea sa. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. soluri. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus.2. fiind extrem de greu de individualizat. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. exclusiv. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. bine statuat. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. Câmpia Transilvaniei). unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Dimpotrivă. Să decelăm. în cele ce urmează. la umanizarea peisajului. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. În consecinţă. oriunde şi oricând. în regionarea geografică fără a deveni însă. vor prezenta un tip de umanizare specific. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. diferit de al regiunilor învecinate. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare.

gen regiunea naturală. regiunea naturală. inclusiv fizionomic. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. deci. impusă de specificitatea părţilor componente. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. Nu va surprinde. didactică. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. o entitate care poate fi receptată direct. de cea urbanizată. Dealtfel. dar. fără. face loc regiunii funcţionale. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. soluri mozaicate). asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. 1983). În concluzie. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. Precum şi într-o metamorfoză continuă. de delimitare. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor.3. accelerată. ca mod de creionare. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . la cea analitică. având o individualitate proprie. Cocean. vegetaţie de stepă şi forestieră. a deveni exclusivist. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. adică unui agregat spaţial organic structurat. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. 2. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Dimpotrivă. de orice geograf. din punct de vedere al desfăşurării. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. Ea va include. Avem de a face cu un paralelism evident. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. de evidenţiere a cauzalităţilor. În mod analog. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. repetăm. Asistăm ca urmare.

Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. cu sistemele învecinate. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. energie. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. la rândul lor. 14 . Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. între componentele proprii şi pe plan extern. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. greu de atins. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. deci. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. guvernat de alţi vectori.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. 2. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. Nu e de mirare. pe termen lung. după anumite considerente de ordin peisagistic. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina.4. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. funcţional. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Sau dimpotrivă. Autoreglarea se realizează pe plan intern. dar şi output-uri asemănătoare. bunuri şi interese. schimbându-l practic cu un alt sistem. dar şi etnic sau cultural. iar durata sistemului va fi limitată. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. îşi vor dovedi ineficienţa. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. cu atât gradul de fezabilitate creşte.

îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. a dezvoltării complementarismului economic şi social. ca exemplu. Pe de altă parte. În sfârşit. în cazul fiecărei entităţi statale. la o simplă suprapunere. Alba. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. euroregiunile. generalizată. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Oferim. la insistenţele Moscovei). Cehoslovaciei. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. şi cea politicoadministrativă. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe criterii ştiinţifice. Cluj. Mureş-Dunăre-Tisa. prin detaşare administrativă faţă de Spania. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. spre exemplu. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. chiar emoţională (rolul acordat. Bihor. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. Dualismul dintre regionarea geografică. Un factor catalizator îl constituie. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Hunedoara şi Arad. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. Se observă. Prutul superior. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Prutul inferior etc. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. mai jos. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. comunele. a zonei strategice Gibraltar etc). conservarea de către Marea Britanie. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Neamţ. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. adesea. pentru a cita doar cele de la frontierele României). a fostei Iugoslavii. Aplicarea frecventă. În mod similar. Bacău sau Vaslui. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative.

Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Adăugăm. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Limitele lor pot fi uşor trasate. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Astfel. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). nu a fost încă invocat în Geografia Regională. Cocean. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. 16 . nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Menţionaţi. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. ca urmare. arhitecţi. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). (dar şi altora care. criteriilor analizate anterior. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Dealtfel în lipsa omului.5. diversificându-se. entităţile teritoriale rezultate. având o contribuţie secundară. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale.

iar influenţa acestuia mai limitată. regiunile de ordinul I. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. II. Macroregiunile. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. contraste economico-sociale puternice). diviziunile se ierarhizează fără echivoc. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. localitatea. Ampoiului sau Someşului Mic. Şi invers. se constituie într-o regiune tipică. iar diferenţierile de asemenea. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. cu atât disiparea este mai accentuată. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Maramureşul istoric.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. favorabile sau defavorabile. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. departe de-a fi cele optime. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. ecologice din perimetrul propriu. întregul său proces de umanizare. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Privite sub aspect pur administrativ. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. sociale. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. comuna. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Crişului Negru (moţii crişeni). Pe lângă criteriile analizate. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. în majoritatea absolută a cazurilor.

pentru a cita doar cele de la frontierele României). euroregiunile. a fostei Iugoslavii. Lequesne.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. C. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mureş-Dunăre-Tisa. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian).regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. al unui teritoriu dat. Un factor catalizator îl constituie.6. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. 1997) care deosebeşte: . În sfârşit.regiuni ca societăţi civile prin cultură. a dezvoltării complementarismului economic şi social. . economic(CSI). culturale. . politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. adesea.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. altfel extrem de nuanţat. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. economic. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Banatul ca o entitate cu valori convergente. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Criteriile heteroclite (naturale. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). Transnistria. politic sau militar. sociale. le Gales. Prutul inferior etc.regiuni construite istoric (UE).) 2. Cehoslovaciei. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. politic. . Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. . Prutul superior.

(1997).. Bucureşti. Ediţia a II-a. 2. Bucureşti. (2000). Editura Tehnică. C.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. 3. Lequesne. SCGGG. Cocean. La Decouverte. Geografie teoretică. Geografie Regională. Mihăilescu. Ianoş. (1983). 5.7. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . O abordare geografică. (2005). P. Les paradoxes des regions en Europe. (1968 a). V. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj Napoca. 4. P. I. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). P. XXX. Gales. Cocean. Sisteme teritoriale. Paris. Bibliografie selectivă 1.

Astfel. expresia determinismului fizic în geografie. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. tehnologici. Relieful. nu a fost decât un singur pas.4. 3 3.2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. Regiunile omogene 3. factorii naturali s-au constituit. . geopolitici. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . vegetaţia. Înainte de orice. o lungă perioadă.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.6. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. Africii şi Australiei. belturile nord-americane. respectiv factorii naturali. climatul. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. deşerturile tropicale ale Asiei. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora.1. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii.7. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. sociali.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. Regiunea polarizată 3.1. 20 .5.2. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. economici. . când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. de diverse tipuri. De aici ideea că regiunile naturale sunt. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. în primul rând. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. începând cu anul 1752.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. devin elemente definitorii ale peisajului. Factorii economici s-au impus treptat.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.

Regiunea naturală este substituită astfel. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. posesoare a unei culturi proprii. vestul european catolic şi estul ortodox. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. funcţionale. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. cu regiunea umanizată. lipsite de astfel de atribute. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. moştenirea spirituală a colectivităţilor. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Nagorno-Karabach. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. de gravitaţie şi polarizare. Christaller în studiile sale. cu cel de regiune polarizată. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. după anul 1950. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. centrul clasic. regiuni agricole bine conturate. Găgăuzia etc). Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. urbanizarea. cu o concentrare masivă a populaţiei. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Actualmente. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. Kosovo. particularităţile culturale şi etnice. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională.. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. funcţională (nodală). Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. structurale. organizează un teritoriu. Ca urmare. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. după anul 1900. unificarea Germaniei în 1989. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. destrămarea imperiului sovietic etc). Căile de comunicaţie.

şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. trăsăturile evolutive. ele reprezintă operaţii distincte. mărimea. prefigurate încă de Vidal. actualele regiuni polarizate. poate. Galpin. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Ei joacă. clasificarea precede regionarea. vor deveni. Factorii şi principiile susmenţionate. structura. care distinge. dar mai ales raporturile dintre ele. (1971). 22 . Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. întemeiat pe alte considerente. pe de o parte. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). cel mai adesea.3. Cele din urmă. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. în anumite privinţe. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). într-un raport asupra fenomenului regional. în acelaşi context. rolul elementului de sprijin. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. Este momentul de a menţiona. După opinia noastră. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). De aici. relaţia om-mediu. Grigg. subordonându-i-se. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). menţionăm: scopul demersului ştiinţific. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. individual sau în asociere. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. de ansamblu). Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. aşa cum o relevă şi Grigg D. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. C.Tipologia regiunilor geografice 3. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. fără a fi ţinta demersului propriu-zis.

Sahara). Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. geografia industriei. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. N. la cele strict specializate. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. au făcut-o). Trebuie subliniat însă permanent că.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Cele trei tipuri de regiuni. cu predilecţie. II. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. funcţionale. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. umanizate. omogene. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. Evident. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. Carpaţii Orientali -II-. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. III…n (Carpaţii -I-. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. A. spre exemplu. unii geografi. în perioada aşa-zisei sale crize. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. ). Culoarul Izei -V. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. Etc. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. iar celelalte două etapele recente. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. regiuni-sistem (Dov. singura diferenţă constând în transferul ei.etc. Astfel. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. regiunile de ordinul I. Siberia.. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Depresiunea Maramureş – IV -. din păcate. 1990). de mare omogenitate şi funcţii decelabile). strict specializate (geomorfologie. Acceptând acest criteriu. invariabil. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. trebuie revizuită. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Etc. cu o încercare de regionare. climatologice. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). de la nivelul studiilor monografice.

1995). informatizate şi autofinalizante ( Vallega. I. echilibrate. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. fluide şi explozive (Fremont. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1976). A. II.

Wackermann. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Regiunile omogene reflectă. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. aşa cum o dovedeşte E. în semnificaţia lor. Friedmann (citat de G. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. ca fenomene de maxim impact asupra omului. de cele critice sau defavorizate. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. atât idealul acţiunii de regionare . J.. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. La rândul său. Dauphiné. 1978). Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. citată după A.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. 3.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Din acest punct de vedere. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. bine consolidate ca sisteme. dar şi cu spaţiile învecinate . relativă.4. de tranziţie spre dezvoltare. Astfel deosebim regiunile stabile. Delta Dunării. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). După opinia lui P. Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Dayries M. Ulterior.

presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. în 1933. hidrografie. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre.5. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. vegetaţie. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. În concluzie. 26 . în anul 1826. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. când elementele implicate (relief. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. dintre care am selectat cea propusă de A. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. formulat ulterior.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X .Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope.o variabilă dată Xi . aflate. model derivat din teoria locurilor centrale. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. climatici.media valorilor anterioare n . recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Polarizarea.Alsacia. soluri. influenţă) reciprocă. la peste un secol după precedentul. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. climă. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). 3. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere.

Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. reprezentaţi de aşezările urbane. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. Evident. A. Christaller menţionează nu numai ierarhia. Regiunea polarizată este. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. n. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Într-un tabel sintetic. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. un sistem spaţial. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. difuzia şi dominarea. înainte de orice. Disputele legate de definirea “polilor”. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. 1979). succesiv.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni.n. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . după mărime a locurilor centrale. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului.

Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. periferia. concomitent. 3. A. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Ca urmare. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. de descentralizare. adesea conflictuale. să contureze “reţelele” .6. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. regiunea polarizată. Grafic. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. 1979) sunt următoarele: polii. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. în viziunea autorului menţionat.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. retelele şi câmpurile. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. subsistemul dar şi oponentul său. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. prin relaţii de dependenţă. Centrul devine punctul de sprijin.

sistema territoriale sostenibile. Cocean. P. Haggett. Vallega. 5. (2005). Ediţia a II-a. Reims. 7. 41-42. Ianoş. Mihăilescu. A. Dauphiné. Presa Universitară Clujean. Fremont. Paris.Tipologia regiunilor geografice 3. Sisteme teritoriale. Editura Academiei RS România.(1995). (2002.7. Basil Blackwell. (1979).. Bucureşti. 8. 4. I. 6. Inst. A. Géographie Regionale. Ellipses. Milano.(1990) The Geographer's Art. Wackermann. Editura Tehnică. Espace. (1976). V. Bibliografie selectivă 1. O abordare geografică. Trav. 3. Economica. (2000). Paris. (1968 ). La regione. USA. Mursia. 2. Cambridge. L'espace vecu et la notion de region. Geografie teoretică. G. P. region et systeme. Cluj Napoca. Geografie Regională. Geogr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . A.

6. Dacă autorii mai vechi. ca un dat de necontestat. Lucrarea de verificare nr. elaborată în limba latină. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. în primul rând cronicarii.5.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă.1.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. Etapa 1950-1980 4. vegetaţie.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. la cererea Academiei din Berlin. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . Unitatea de învăţare Nr. Dealtfel. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. hidrografie. ocupaţiilor.Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României 4.7. Acceptând regiunea naturală. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4.2. . Descriptio Moldaviae. au inclus în scrierile lor. Regiunile geografice ale României. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. Nu lipseşte. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. . preponderent literare. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . în traducere germană. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.o atenţie limitată.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. 4. aspecte ale domeniului geografic. în anul 1717. structurii etnice. 30 . obiceiurilor. climat.8. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Începuturile Geografiei Regionale în România. 4 4. aşadar.3. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate.1. 1 4.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. în vogă la vremea sa. (dar publicată. umanizat. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit.Moldova vremii sale . El delimitează astfel o regiune . faună.4. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. organizării sociale). Etapa actuală 4.

fără îndoială. în anii ’60. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. nu-s decât material pentru sinteza generală”). la autorul susmenţionat. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. integral şi limite naturale).3. regiunea geografică devine o unitate de studiu. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. economice etc). pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. vizând atât domeniul de studiu. definind regiunea naturală transformată de om. Dar. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Este o noţiune sintetică. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Regiunile geografice ale României. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). cel metodologic. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1970). ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). În alt plan. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. În mod analog. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. 1968. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. administrative. structură şi funcţii specifice. metodele de cercetare. mai mult în dezbateri decât în scrieri. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. Ca urmare. V. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Vintilă Mihăilescu (1964. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. Există. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. 4.Geografii români şi Geografia Regională. propune peisajul. regionale. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. “singura perspectivă a muncii geografice “etc.

1968). ai regiunii de tip sistem. Tot în deceniul opt. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). sociale şi economice. Vintilă Mihăilescu se menţine. Din nefericire. Morariu. demografice. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. V. comunitatea şi substratul. la nivel mondial. grupul de cercetători se dispersează. Trecând în domeniul practicii imediate. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Avem astfel. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. în această poziţie. din motive conjuncturale. etc). respectiv între unităţile de studiu ale acestora. în plină criză. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. V. T. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. tot atunci. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. definit de trei factori: mediul. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial.. 1970). Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. cu fizionomie specifică. la stadiul creionării entităţilor morfologice. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cel al abordărilor propriu-zise. fapt care. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. I-V).Geografii români şi Geografia Regională. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Doi precursori. Grumăzescu. G.. I. Continuând şirul analogiilor. Posea. se va accentua mai târziu. în vogă la vremea respectivă. Pe alt plan însă. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. la nivel european şi mondial. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. şi Geografia Regională aflată. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Donisă. Regiunile geografice ale României. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale.

a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). 2000) care propune. câştigând vizibil teren şi în România. consolidând colectivele de cercetare proprii. 4. P. Regiunile geografice ale României. (1981. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. polarizat.4. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. 1987. începând cu anul 2003. în ansamblu. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. o tentă pragmatică. ce-i permit autoorganizarea. mai ales. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Ianoş. şi în preocupările geografilor români. Dealtfel. hidrosferă. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. P. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. relief. atmosferă şi biosferă). de tip sistem teritorial. El se va identifica integral în regiunile heterogene. I. regiunii polarizate. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Ulterior. energie şi informaţie proprii. dar şi în plan politic. cu o structură disipativă. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Marin. 1993. Regionarea naturală face loc. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. I. dând Geografiei. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. Cocean). Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Geografia Regională se menţine în actualitate.Geografii români şi Geografia Regională. iniţial. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. de aplicabilitate în practică de necontestat. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Ea posedă fluxuri de masă. De subliniat.

Delta Dunării etc. funcţionale. Au fost. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. în totalitate. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Regiunile geografice ale României. mai ales cele morfologice. fără a se ajunge însă.Geografii români şi Geografia Regională. cu componente climatice. biogeografice extrem de nuanţate. 4. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P.5. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. dinspre periferie spre centrul său. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. individualizate regiuni naturale. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. 34 . energie şi interese. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Cocean. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). 4. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Câmpia Română. hidrologice. astfel. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Podişul Moldovei. 2002) o regionare de acest tip.

4. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 8. Bistriţa-Trotuş. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Bârlad. Munţii Banatului. 19. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Transilvania de sud. Crişana. 17. 1. 6. Haţeg-Poiana Ruscă. 14. axe sau fâşii. Banat. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Cocean şi colab. 10. Munţii Apuseni. Bărăgan. 2003. Someş-Mureş. Regiunile geografice ale României. Delta Dunării (după P. Câmpia Olteniei etc). Culoarul Siretului. Oltenia de nord. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Dobrogea. Curbura. Moldova de nord-est. 16. 3. Metropolitană. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. 18. 15. Bucovina. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 5. Culoarul Siretului. Muntenia de nord-vest. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali.Geografii români şi Geografia Regională. eliminarea tiparului tradiţional. Oltenia de sud. din cel al geografiei aplicate. 11. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 21. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 9. cu modificări). 2. 13. 20. cât mai diversificată. Dunărea de Jos. Maramureş-Chioar. 12. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 7.

Crişana. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Transilvania. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. naturale şi antropice. Pe de altă parte. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional.Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. la autorul susmenţionat. structură şi funcţii specifice. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Dobrogea. cel metodologic. Există. definind regiunea naturală transformată de om. administrative. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. 1970). regiunea geografică devine o unitate de studiu. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. Oltenia. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. 4. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. la stadiul creionării entităţilor morfologice. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării.. Continuând şirul analogiilor. Trecând în domeniul practicii imediate. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. 1970. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. integral şi limite naturale). V. 1968. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Vintilă Mihăilescu se menţine. Banat. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect.6. Este o noţiune sintetică. Ca urmare. economice etc).

Geografii români şi Geografia Regională. D. Editura Academiei.0 pct. (1931).Titlul cursului (Geografia Regională a României). Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Cluj-Napoca.8. .0 pct. O abordare geografică. tipologia regiunilor. I.7. Mehedinţi. geografii români şi Geografia Regională. Editura Academiei Române.Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic formulat. x x x (1983-2005). Bucureşti. Cornelia (1970). Grumăzescu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bibliografie selectivă 1.4. 6. 4. Bucureşti. SCGGG.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). (1. S. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. . Descrierea Moldovei. I-II. 4. P. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă.Numărul lucrării de verificare. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Ianoş. Bucureşti. Sisteme teritoriale. Editura Tehnică.Specializarea şi anul absolvirii. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 5. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Cocean. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. (1973).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Regiunile geografice ale României. la obiect. 3.) 3. 0 pct. Ediţia a II-a. Bucureşti. V. 4. Editura Presa Universitară Clujeană. (1968 ). Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . (2. Mihăilescu. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Geografie teoretică. 2. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice.) 4. Lucrarea de verificare nr. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.0 pct). . (2000). Terra. 2. Editura Academiei RS România 7. şi punctajul aferent. Geografia României (vol. (2. Cantemir. XVII. 2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. I-V). . 5. (2005). Geografie Regională. 1.). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . .

Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. Componenta antropică a sistemului regional 5. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. . Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 5. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.6. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. de câmpie. Verile sunt călduroase. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Luncile largi ale Prutului. . 5 5. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.3. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Partea vestică. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării.2. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5.2. Economia şi perspectivele regiunii 5.1. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: .1. de vârstă precambriană. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. orientat est-vest. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg.5.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. neozoice şi cuaternare groase.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică.4. cu asociere de dealuri şi lunci. cu un climat mai răcoros şi mai umed. cu rocile cristaline dure. 38 . Baza naturală de susţinere 5. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. în primul rând.

îndeosebi. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. de naţionalitate română. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Din punct de vedere antropic. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. seacă. fauna piscicolă şi cinegetică. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Dorohoi. palatele (Iaşi. bisericile. ocupată în sectorul primar. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. papură. Gramineele (Festuca. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. vulpi. utilizat în industria sticlei.3. în anotimpul estival numeroase râuri mici. prin aducţiune. apele minerale de la Strunga. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Başeul este tributar direct Prutului. mistreţi animă peisajul. Pentru scopuri complexe. la nivel naţional. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. a fost construit. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. lacul de la Stânca-Costeşti. Darabani. populaţia urbană a oraşelor Iaşi.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. la adâncimi de 3-10 m. inclusiv hidroenergetice. pe Prut. ortodoxă. casele memoriale. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Un rol major revine. Botoşani. din conul aluvionar de la Timişeşti. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Este în creştere inclusiv prin exod rural. cu un potenţial de scurgere redus. 5. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Câmpia este străbătută. arini. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. ca urmare.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Botoşani. Ruginoasa). Săveni. Biogeografic. Târgu Frumos. plopi. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. din Culoarul Siretului. Predomină populaţia rurală. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Iaşul. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. în colaborare cu Republica Moldova. muzeele. mănăstirile. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. alături de iepuri. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . pentru pescuit şi irigaţii. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Rozătoarele. în zonele colinare.

legumicultură. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. viticultură (zona Cotnari). Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. datorită potenţialului său poziţional. alimentară.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Săveni. Funcţiile lor sunt agricole. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. de-a lungul căilor de acces. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară).Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. la răscrucea unor drumuri comerciale. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. textilă etc. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Târgu Frumos. iazuri. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. amplasate lângă apele curgătoare. industria lemnului. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. agricultură mixtă. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. cu structură răsfirată sau compactă.

după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Sf. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Nicolae Popăuţi). iazurile din Câmpia Moldovei. dezvoltându-se pe coordonate proprii. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). ctitorită de Ştefan cel Mare). este de dată relativ recentă. soia. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. Strunga. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . porcine şi păsări. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Răducăneni şi Nicolina). Din punct de vedere al importanţei agricole. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Dorohoi (Sf.4. casele memoriale. Palatul Culturii. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). bovine. Galata. porumb. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Se cresc ovine din rasa karakul. cât şi peste hotare. exceptând municipiul Iaşi. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. uleiul (la Iaşi). Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. lângă Botoşani). În zona dealurilor s-au dezvoltat.Moldova de nord-est 5. tricotaje (Iaşi. sfeclă de zahăr. Iaşi – Botoşani. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. lactate. Golia). Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. livezile ocupând partea vestică. mai înaltă a teritoriului. încă din evul mediu podgorii. Iaşul şi Chişinăul. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Botoşani). vinificaţie (Cotnari). plante furajere). Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. în special măr. Mitropolia. confecţii. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Turism cultural. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. A treia regiune agricolă a ţării. agricultura şi industria. Parcul Copou din Iaşi. Nicolae. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. în pentru ulei. apele minerale de la Strunga. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Botoşani (Uspenia. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani.

Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. Transportul feroviar este servit. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). grefată pe Culoarul Siretului. Ea conduce. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. având legături cu capitala. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. 5. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Iaşi şi Botoşani. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. construcţia de maşini. puţin nuanţat. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. la un standard redus sub aspectul modernizării. Infrastructura de transport rămâne însă. per total. Moldova de nord-est.5. După cum s-a relatat anterior. ca sistem teritorial funcţional. tipurilor de sol şi vegetaţiei. textilă. la o variaţie redusă a climatului. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. respectiv spre Transilvania. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. Iaşi şi Botoşani. în mod dialectic. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. materiale de construcţie. prelucrarea lemnului). apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. cele două centre urbane mari. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. în primul rând. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. Riguros delimitată spaţial. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională.

Cu cât numărul lor este mai mare. Ungureanu. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Bucureşti. Or. relieful aplatizat. Editura Academiei. Studiu geomorfologic. Chiriac. “Al. Câmpia Moldovei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Iaşi. V. (1980). Bucureşti. (1968).Moldova de nord-est interacţiune. Editura Univ. în cazul de faţă. Ungureanu (1993). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. I. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Etc. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. 2. N. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. D. Al. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Băcăuanu. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. 2.. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Băcăuanu. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Bârladul. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Podişul Moldovei. fără energie şi fragmentare deosebită. şi invers. Cuza”. Spre exemplu. 5. Bibliografie selectivă 1.. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Pantazică Maria. 3. Barbu.6. V.

podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.5. Dacă există.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. partea nordică a Bucovinei. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Obiectivele unităţii de învăţare nr. care este municipiul Suceava. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 6. 6 BUCOVINA Cuprins 6.4.1. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . totuşi. oraşul Cernăuţi. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric.2.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Varietate morfologică: munţi. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.6. Astfel. depresiuni. podişuri. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. . dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. . 6 6. Economia şi perspectivele regiunii 6. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. culmi aplatizate.3. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. Componenta antropică a sistemului regional 6. culoare pe vale. 6. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă.1.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii.2. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.

de mai joasă altitudine. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. pe Valea Sucevei s-a individualizat. intens exploatate antropic. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. în partea sudică. Depresiunea Rădăuţi. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. nivelat şi fragmentat în plan minor. în obcine se înscriu între 2-6°C. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. scade de la vest (1588 m în Vf. de formă alungită şi dens populată. Ele străjuiesc. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. Dealul Boiştea.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. sculptat în depozite sarmaţiene. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. stejar etc. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. nisipuri). Siretul.. Moldoviţei şi Humorului. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . culmi domoale a căror înălţime. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Reţeaua hidrografică este relativ densă. aidoma unor trepte. Suceava şi Moldova. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. A doua treaptă de relief montan. munţii şi podişul. Culmile acestuia. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Rezultă un climat răcoros şi umed. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. în perimetrul căruia. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. în amestec cu carpen.nord-est. din păduri de foioase (făgete). La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. iar în podiş între 6-8°C. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. în Podişul Sucevei. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. arţar. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). Depresiunea Câmpulung. Depresiunea Dornelor. colectând prin afluenţii săi. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. tei. Fondul biogeografic este compus. cu altitudini de 450600 m. separate de culoarele largi ale Moldovei. prin eroziune fluviatilă. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. 689 m. Cele două trepte majore de relief.

Recent. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. În balanţa demografică pe medii de viaţă. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. densă. sub 500 locuitori. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. cerbul. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. predominant. Rodna. valori etnografice specifice. este bogată. cu deplasarea populaţiei tinere. în Podişul Sucevei. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. preponderent bărbătească în ţari din centrul. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Ursul. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Predomină satele agricole. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. jderul. muzee. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. 6. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. sudul sau vestul Europei. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. Sub aspectul habitatelor. statui. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Ca amplasare. Suceviţa. constituit însă din sate mici. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Solurile aparţin. Pe lângă resursele forestiere importante. şi mijlocii (500-1500 locuitori). Profilul economic este extrem de nuanţat. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. Moldoviţa. clasei spodosolurilor. polarizate de Suceava. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. respectiv cele intens umectate. Solca). Probota. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. întâlnim un rural bine consolidat. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Depresiunea Rădăuţi. cu podzoluri variate structural.3. partea centrală a Depresiunii Dornelor. mistreţul. terenurile agricole relativ extinse. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. râsul. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. căpriorul. cu spor natural superior mediei pe ţară.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. a unor zăcăminte de gaze naturale. Cetatea Sucevei. 46 . Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României).

Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova.4. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. se instituie Vatra Dornei. Frecvent apare profilul economic mixt. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. cu randamente mai scăzute. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. Rădăuţi şi Fălticeni. grâul. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. şi din motive fizicogeografice. Siret şi Solca. Marginea. Se cultivă. Economia şi perspectivele regiunii. în est). relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. porumbul. Economie diversificată: agricultură. sfeclei de zahăr. Iacobeni). Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. turism.Bucovina pomicole. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. oraş care. Ca centre de ordinul secundar. Activităţile industriale. definesc funcţiile oraşelor. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. 6. Baia. Şaru Dornei. oraşelor mici şi mijlocii. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Aşezările urbane aparţin. în pentru fuior sau cânepă. industrie. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. dar pe suprafeţe notabile.

Dragomirna. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. industriei chimice etc. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Vatra Dornei. Arbore. iar în Obcine. sticlei. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene.(Suceava. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. alături de Litoral şi Delta Dunării. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. Fălticeni. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. hârtie. turistică. carnea sau laptele (Suceava. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. inul şi cânepa produse în regiune. Cacica. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Moldoviţa. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. orzul. Probota. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. mobilă. În zona montană predomină creşterea oilor. Industria este. în special cele din Ţara Dornelor. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. vişin). Vatra Dornei). Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Suceviţa. De asemenea. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. pe lângă celelalte specii de animale. Câmpulung Moldovenesc). iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). cireş. Rădăuţi. Humor. ambalaje. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. industrială). Industria textilă valorifică lâna. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară.

Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Ungureanu. 2. Feredeului şi Obcina Mare. de o valoare artistică unică. Chiriac. I. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. podişul şi depresiunile. cu o arhitectură de mare originalitate. Rodnei. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Băcăuanu. 4. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. D. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gr.. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Suhardului.6. Mănăstirile Vorneţ. (1976). edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Barbu N. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. “Al. Bucureşti. 6. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Obcinele Bucovinei. Moldoviţa. Editura Univ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Barbu. Pop. N.5. V. Cuza”. 3. (2000). Pantazică Maria. Editura Presa Universitară Clujeană. Al.. Cluj-Napoca. Călimanilor. Podişul Moldovei. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. 2. (1980). Editura Ştiinţifică. Iaşi. Humor. datorită frescelor exterioare. Carpaţii şi Subcarpaţii României. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii.Bucovina 6. Ungureanu (1993).

axa de referinţă. Relieful regiunii este. 7 7. Componenta demografică şi de habitat 7.5. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. din punct de vedere morfologic şi hidrografic.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.4. În aşteptarea acelui moment. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. nu fără disfuncţii. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). deci. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. 50 . . cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. râu ce devine. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.6. . Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. a regiunilor. limitele spre vest şi sud-vest. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.1. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Vişeul şi Iza.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa.1. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . Economia regiunii şi perspectivele sale 7.2. de gravitaţie a geosistemului.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. cu altitudini de 600800 m. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Baza naturală de susţinere 7. 7.

unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Valea Măriei. Cu deschidere largă spre vest. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. determinate orografic. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. ca afluent al Someşului. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. cele din urmă. Lăpuşul. jugului intracarpatic (Şatra. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Bixad. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Târlişua. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Mari resurse de apă dulce. pe o lungime de 60 km. Numeroase acvifere cu ape minerale. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Iezerul Pietrosu. Lala Mică. Cărbunari. pe direcţia est-vest. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Ocna Şugatag. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Buhăescu). la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Coştiui. de peste 800-1000 mm anual. Stoiceni. urmează frontiera nordică a ţării. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Preluca. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Şătriţa. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Băile Puturoasa. În munţii Rodnei. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Băile Borşa. Fiad. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Depresiunea Oaş. iar spre vest pe Culmea Breaza.

dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. cupru. germani. aur). Germania). zinc. vulpe. săracă în specii a pajiştilor alpine. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. o specie submediteraneană. ucraineni. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. de mare originalitate şi viabilitate. Satele. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. astăzi exploatările fiind sistate. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. viezure. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. iar în depresiunile joase lăcoviştile. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Calcarele comune.3. aur. Franţa. zinc. soluri brune acide alpine sau regosoluri. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. iar la altitudini superioare de podzoluri. Maramureşului. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. căprior. lup. nu apar pajişti alpine. pisică sălbatecă. fauna cinegetică şi piscicolă. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. La Răzoare se exploatează mangan. iar în apele Tisei. dar există fluxuri. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. evrei. cupru. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. Fondul forestier extins. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte.. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. faună cinegetică şi piscicolă). andezitul. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. Variate resurse nemetalifere (plumb. roci de construcţie. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. În Depresiunea Baia Mare. sare. Spania.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. urmată de stepa rece. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. 52 . El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. la peste 1500 m.

Şomcuta Mare. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Baia Sprie.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. 7. 1. cu exploatări miniere intense în evul mediu. 7. Cavnic. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Deşi locuită din preistorie. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. Borşa. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . capitala de drept a Maramureşului istoric. regiunea are un indice de urbanizare modest. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Oraşe polarizate de Baia Mare. Târgu Lăpuş. Vişeu de Sus. Săcel. mărimile şi texturile. Negreşti Oaş. azi aflate în dezafectare spontană. Seini. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. rareori pe versanţi sau platouri.

Bârsana etc. Agricultura tradiţională. Tarna Mare. ovăz. Lăpuş. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. În mod similar. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Turismul este în expansiune. Şuior. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Băiuţ. încă din vechime. floarea soarelui). Ocna Şugatag. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. urmat de grâu. climatul favorabil agrementului hivernal. La Baia Mare. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş.Maramureş-Chioar 7. Ieud. iar în ultimul timp şi în mici ferme. rural). cartofi. în zona Baia Mare). Luna Şes. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. predominant de subzistenţă. peisajul montan. Turism polivalent (recreativ. morărit panificaţie). Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Toroiaga sau Băile Borşa. curativ. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. În spaţiul depresiunilor Maramureş. vizează ovinele. cultural. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. cu caracter mixt. 54 . Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Apele minerale. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Staţiunile turistice Borşa. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Sighetu Marmaţiei. Baia Sprie. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. confecţii sau tricotaje. bovinele şi porcinele. tradiţiile. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. fasole. Nistru). Cavnic. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Productivitatea este însă scăzută. Negreşti Oaş. dar şi la Băile Turţ. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. o agricultură de subzistenţă.4. Baia Mare se practică. obiceiurile.

iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Cluj-Napoca. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Geografie Regională.. Sat-Şugatag). Editura Presa Universitară Clujeană. P. Geografia României. (2005). Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Bucureşti. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus.6. printr-un sector de autostradă. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Gr. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Şurdeşti. 2. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. III. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev.5. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. 7. Ediţia a II-a. Sârbi. De asemenea. 2. Cocean.Maramureş-Chioar Maramureş. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Bibliografie selectivă 1. 3. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 7. Pop. x x x (1987). şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Giuleşti. cât şi feroviare. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Editura Academiei. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Cluj-Napoca. (2000). situată la nord-est.

1. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Colinele Tutovei.3./ Apar izolat cueste (Racovei).definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate.4. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. crestele. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. . Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. dispuse monoclinal. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. 376 m. argile. astfel. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8. monoclinale. Economia regiunii 8. în Dl. 8 8. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. potrivită. favorabile eroziunii. Platourile structurale.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Cetatea). Obiectivele unităţii de învăţare nr. ale Prutului şi Siretului. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Lucrarea de verificare nr.1. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale).5. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii).2. Podişul Central Moldovenesc. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: .Bârladul Unitatea de învăţare Nr.2. în mare parte. Olteneşti).7. Ca urmare. 467 m în Dl. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.6. de oraşul Bârlad. Podişul Covurlui. 2 8. trei elemente de ordin morfologic. . Componenta demografică şi de habitat 8. 8 BÂRLADUL Cuprins 8.

iar în est pe culoarul Prutului. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. potârnichea. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. pe terase şi versanţi. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. dobrogean. Tutova. Iveşti. ciocârlia. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. tipuri şi subtipuri de soluri. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. văi subsecvente).Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Racova. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Zeletin. omogenă etnic şi cultural. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. brune acide). Fauna de rozătoare abundă în stepă. cu altitudini sub 300 m. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Are un relief de dealuri joase. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. terase şi glacisuri. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. depăşind 2100 ore anual. de la molisoluri (cernoziom. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. 8. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Astfel. Durata timpului senin este mare. Aşezările urbane provin din vechile târguri. iar precipitaţiile intre 450-600 mm.3. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. cu un spor natural mai ridicat. conuri de dejecţie. Valea Ursului. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. iar avifauna include prepeliţa. Continentalismul climei este evident. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Clima unităţii este de podiş. Măluşteni). cinteza. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. generează forme structurale (platforme. vulpii. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. cele de silvostepă şi de stepă. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Alimentarea este pluvială. îndeosebi în anotimpul rece. Monoclinurile. Aşezările mari sunt rare. cu mici cueste. privighetoarea. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. cenuşii) sau cambisoluri (brune. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. . căprioarei sau mistreţului. cueste. Populaţia rurală.

sfecla de zahăr. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui.4. cireş. în cantităţi mici. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. legume. între 50 000-100 000 locuitori. iar Huşi. Căile de transport au o densitate redusă. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Podu Turcului) şi livezile de pruni. tutun. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). meri. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Huşi sau Fălciu. floarea soarelui. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). butoaie. abia în a doua jumătate a secolului trecut. industrie. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. prelucrarea lemnului (mobilă. Se cultivă porumb. bovine). Regiunea nu are un aeroport propriu. 8. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. grâu. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Sistem economic centrat pe agricultură şi. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Huşi. vişini. Bârlad şi Huşi. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. ambalaje) la Vaslui. Târgu Bujor. industria s-a afirmat târziu. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. secundar. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. soia. Negreşti. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. prin apropiere.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată.

pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste.5. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . . . Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. .politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. .lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.Bârladul 8. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Etc.

Bucovina. . Geografia României.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.6. “Al.) 2. Regiunile pericarpatice. I. 3. Pantazică Maria. Lucrarea de verificare nr. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Al. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Chiriac. D. Editura Academiei. 3. . Podişul Moldovei. .5 pct. Editura Univ.) 5.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. IV.Specializarea şi anul absolvirii. Cuza”. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. x x x (1992). Bucureşti.Adresa cursantului.0 pct. Bibliografie selectivă 1. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.). Răspunsul va fi logic formulat. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2.. 8.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Numărul lucrării de verificare..7. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1980). 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est.0 pct. 5 pct. . Ungureanu (1993). Iaşi.(2. Barbu. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Bârladul 8. Maramureş-Chioar şi Bârlad. N. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. la obiect. Ungureanu. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Băcăuanu. V. Bucureşti.

Runcu. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. 9 9. Baza naturală de susţinere 9.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată.5.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. respectiv culmea Bour . cu o desfăşurare alungită. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Economia regiunii 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. . Bistriţa. Trotuş.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.Dealu Mare-Hârlău spre est. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Proiectul pentru Învăţământul Rural . 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. între 2. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Bărboiu.4.1.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.2.2. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . grefată pe un culoar major de vale. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Obiectivele unităţii de învăţare nr. la Văşcăuţi. .1. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.3.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Componenta demografică şi de habitat 9. Bârlad. Depresiunea Moldovei. 9. Corni.6.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Geografia României. Bibliografie selectivă 1. Ungureanu. Regiunile pericarpatice. D. I. Cuza”.. Bucureşti. Barbu. Iaşi. Băcăuanu. (1980). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . V. Bucureşti. Editura Univ. Chiriac.. Ungureanu (1993). Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. IV. 3. 2. Al. “Al. x x x (1992). N. Podişul Moldovei. Editura Academiei.Culoarul Siretului 9. Pantazică Maria.6.

roci ale flişului (conglomerate.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. funcţie şi fizionomie.1. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. Obiectivele unităţii de învăţare nr. conglomerate şi calcare. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10.6. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. spre culoarul Siretului. al masivelor Stânişoara.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. 10.5. reprezentat prin munţii Bistriţei. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure.4. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Componenta antropică a sistemului regional 10.2. Baza naturală de susţinere 10.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. . Corni. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Economia şi devenirea regiunii 10. iar interregional. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. gresii. respectiv cel interior. 10 10. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. 1 907 m . Goşmanu şi Berzunţ. Ceahlău – cu altitudinea maximă. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Bărboiu şi Pietricica – 747 m).3. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. în Ceahlău. .1.

topoclimatul sau declivitatea versanţilor. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). fauna este compusă din urs. Secu. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). acvile. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. lăcoviştile sau solurile aluvionare. etc. Corelată strict cu vegetaţia. clean. viezure. Agapia. ciocănitoare. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Resursele. mierlă. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. Reţeaua hidrografică. Caşin. Solonţ. Să adăugăm fondul forestier montan. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . cerb. Sihăstria. alcătuit din stejar şi fag. Văratic. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. calcarele din zona Bicaz-Taşca. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Masivul Ceahlău. Slănic Moldova. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. mistreţ. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. sturz.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Caşin. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. fondul cinegetic şi piscicol). Cantemir în Descriptio Moldaviae). Resurse forestiere şi turistice remarcabile. păstrăv. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. cărbunii din bazinul Comăneşti. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. al pădurilor de foioase. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. ca suport al economiei regionale. Cele două etaje de vegetaţie. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Cetatea Neamţului. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. căprior. apele minerale. Nu lipsesc litosolurile. de o mare valoare atractivă. vulpe. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. lup. mreană etc. Oglinzi. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi.

Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Moineşti. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Târgu Ocna. 2. Alte oraşe sunt Bicaz. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Ziridava) existente în regiune. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Dărmăneşti.Bistriţa-Trotuş 10. Vălsan „sate cuiburi”). Slănic Moldova. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Comăneşti.3. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. 10. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor.

Secu. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. În luncile râurilor se cultivă legumele. ovine. orz. cartof. îngrăşăminte chimice la Roznov). Caşin. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. cât mai ales cele feroviare. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. la Bicaz.Bistriţa-Trotuş 10. grâu. de-a lungul Bistriţei. industrie şi turism. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Neamţ. spre Gheorgheni. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . Oneşti ). fauna cinegetică. Domeniu turistic de mare perspectivă. masivul Ceahlău. oprindu-se la Bicaz. Cetatea Neamţului. Văratic. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. ovăz. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura.4. Economie bazată pe agricultură. alimentare (morăritpanificaţie. climatul curativ montan. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. atât cele rutiere. Târgu Ocna. lactate) etc. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. porcine). Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. iar cealaltă. apele minerale clorurate. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. trimiţând ramificaţii spre rama montană. cu aceleaşi vechi tradiţii. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. industriei textile (Buhuşi). cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Agricultura. Târgu Neamţ. Oglinzi şi Durău. culturile de porumb. plante furajere. Comăneşti. Pângăraţi. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. una. Caşin. Bicăjelului sau Bistriţei.

Geografia României. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Editura Academiei. x x x (1992). Gr. Bucureşti. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. IV. Pătru. în unele cazuri. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Cluj-Napoca. (2000). Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor.. 2. din zona muntoasă sau subcarpatică. 4. 2. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunile pericarpatice. Bucureşti. Bucureşti. Astfel. Geografia României. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. văile largi sau dimpotrivă. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Universitară. x x x (1987). 3. 10. Ielenicz. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. coabitează sau. Mioara (2003). se exclud. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Ileana-Georgeta.5. În primul rând.Bistriţa-Trotuş 10. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Editura Presa Universitară Clujeană. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. M. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Pop.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bibliografie selectivă 1. Ghincea. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Culmile rotunjite sau ascuţite. III. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Subcarpaţii României.

inclusiv rama montană a acesteia. Ocna Dej).Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. Cuprinde. prin văile largi ale Someşului. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. 11 11. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. . Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Limita sa sudică este mai sinuoasă.4.6. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Gurghiu.2. iar cutele diapire.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. 11. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . atât sub aspectul componentelor. Componenta antropică 11.5.3. aşa cum o arată şi topicul atribuit.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.1. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică.2.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Obiectivele unităţii de învăţare nr. cele trei sectoare Podişul Someşan. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Un relief mozaicat care.1. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. . suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. Harghita. Rodnei sau Ţibleşului. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. a Depresiunii Giurgeului. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. De asemenea. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş).

oceanică. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. de ce nu. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Sovata. Sângeorz Băi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Munţii Căliman. apariţia de noi lacuri. a „jugului intracarpatic” Preluca). Mureş sau Târnave. iarna. în acest sens. Târnave). Prezenţa.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Ape colectate de Someş şi Mureş. s-a format în condiţii naturale. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. spre nordest. Căliman sau Harghita. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. depresiuni). Cunoscute sunt. Dumitra. Ţaga. inundaţiile din anii 1970. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Dimpotrivă. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Târnavelor. 1975. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. să pătrundă în întregul bazin depresionar. Borsec. în culoarul Alba Iulia – Turda. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. 1992 de pe Someş. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Vălenii de Mureş. Gurghiu. Bilbor. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. se repercutează în domeniul climei. Iara-Hăşdate. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Iazuri. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. podişuri. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Borsec). Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. cu terase extinse. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij.

Nu lipsesc solurile aluvionare. Cel mai expresiv element al peisajului natural. cerb. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. cu arbuşti (jneapăn. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. începând din secolul XI. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. ape minerale. Ţibleşului. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. de la argiluvisoluri. caolin la Parva şi Aghireş. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. vulpii. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Solurile. Târnava Mare sau Târnava Mică. amestecul foioase-conifere şi conifere. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. densitatea şi structurile populaţiei. căprior).3. Fondul forestier este de buna calitate. a luncilor. 11. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. ienupăr. iepurelui. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. amestec stejarfag. lupului. afin. În munţii Rodnei. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . la cambisoluri şi podzolurile montane. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. nemetalifere. în unele zone (cea a Bistriţei. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Resurse de sare. În podiş este domeniul mistreţului. Densitatea populaţiei atinge valori mari. ape minerale clorurate şi carbogazoase. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Românaşi. respectiv în depresiunile marginale. Vegetaţia zonelor joase. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. Mureş. vegetaţia. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. iar din secolele următoare. iar cele din podiş de clean şi mreană. gaze naturale. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. cel al populaţiei maghiare. Căşei. Animalele mari (urs. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Ilişua. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor.

bine consolidate. Extrem de agitată este dinamica teritorială. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei.4. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. plante tehnice. urmate de servicii şi turism. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Aiud. Gherla. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Turda-Potaissa. este extinsă cultura legumelor. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Oraşele aparţin. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. turistice. Jibou. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Sovata. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Gheorgheni. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Beclean pe Someş. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Târgu Mureş. Huedin). Amestec interetnic pronunţat. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. de la satele „grănicereşti”. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Pentru pomicultură. Teiuş. pomi fructiferi. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. culturale. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Valea Nirajului. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Sângeorz-Băi. Sovata. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Iernut. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Topliţa. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. din zona Năsăudului. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Podişul Someşan). Reghin. mai ales în zonele periurbane. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Năsăud. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). Aiud-Alba Iulia. Târnăveni) altele târguri (Dej. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Luduş. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. ale cărui funcţii economice. viţa de vie). 11. Sângeorz Băi). furajere. Câmpia Turzii. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Teaca. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Cluj-Napoca). cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă.

Târgu Mureş. Teiuş – fabrici de zahăr. păsări. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Un rol important revine industriei chimice. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Se practică apicultura. În schimb. o marcă recunoscută în ţară şi la export. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. conserve de legume la Dej etc.Transilvania nordică 11. Gherla (sticlă). morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Sângeorgiu de PădureFântânele). Deosebit de răspândită este industria lemnului. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. îngrăşăminte la Târgu Mureş. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Luduş. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Cluj Napoca. Se cresc bovine. În Dealurile Someşului Mare. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. ovine. celuloză şi hârtie la Dej. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Dej. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Test de autoevaluare Conturarea geologică. produse ceramice). Bistriţa – produse lactate. Gherla. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. var. sticlă). porcine. Alba Iulia.

Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. lacurile de la Băile Turda). Bârgău. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. cele mai importante urmând. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente.5. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. apele minerale de la Sângeorz Băi. recreativ. . Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. nordică şi sudică. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Târgu Mureş. cu un pronunţat caracter de tranzit. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . climatul salinelor de la Praid. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. spre Suceava şi Iaşi.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Dej. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . oraşele regiunii.Cluj-Napoca . inclusiv de mărfuri. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. curativ. instituţii culturale. Aiud. Pentru turismul cultural. Alba Iulia. Construirea autostrăzii Borş . Turda Băi. Târgu Mureş şi Alba Iulia. monumente. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional.Transilvania nordică Turism cultural. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. mai ales Cluj Napoca. Borsec. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. dar şi Bistriţa. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Călimani. Praid. curativ şi cultural.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. 11. biserici. Sovata. . până la un punct. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Târnavelor. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Someşului. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Sângeorz-Băi. Blaj. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Turda sau Ocna Mureş.

Geografia României.Transilvania nordică 11. 3. Maier. (2001). Gr. Pop. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. A. Editura Presa Universitară Clujeană. III.6. Editura Academiei. Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Bariţiu. 2. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . x x x (1987). Editura Gh. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2001).

constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. . . Obiectivele unităţii de învăţare nr.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. în premieră. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. P. unele spre centrele menţionate anterior.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. Lucrarea de verificare nr. socialului şi comportamentalului regional. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . . Economia regiunii 12.2.1.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 12. 3 12.1.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. 12 12.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.3. în zona Târnavei Mari. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. . . Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . Delimitarea.6. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. Componenta antropică 12.4. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2002).2.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu.

Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Podragu. Cibinul). fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Creşterile de debite pot fi uneori mari. Fenomene foehnale. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). de regulă. Hârtibaciul. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. al Perşanilor. în turbăriile de la Reci. din ploi şi zăpezi. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Bodoc. Piatra Mare. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Căpriţa). Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Întorsurii. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. la Bod). În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. La Ocna Sibiului. depresiuni şi podişuri. (devenit o axă de gravitaţie secundară. parţial. Homorodul. Baraolt. Avându-şi obârşiile în munţi. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. în munţi. Capra. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Lacurile naturale apar în Făgăraş. primăvara. Postăvarul ). Munţii Perşani. în iarna anului 1942. Piatra Mare şi. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe de alta parte. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. cu o importantă pondere a terenurilor joase. a manifestărilor normale. paralelă celei dintâi). fie în fostele circuri. în bazinul Vârghişului. întregul an. alimentarea lor este asigurată. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Rezultă astfel un relief variat. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual.38. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. În munţi rigorile acestuia cresc. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Tot aici. iar cele carstice masivele Postăvarul. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. de lunci. maximele scurgerii înregistrându-se.5 ºC. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului.

dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Astfel. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. ca intensitate. Bodoc. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 .Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Baraolt. la Zizin. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. din Europa. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Bodoc. în podişuri cel al cambisolurilor. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. La Bazna. frasin). Vâlcele. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. mai ales resursele atractive turistice. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. Fagul compact apare în munţii Perşani. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. cât şi cele turboase (în zona Reci). Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. mai extinse în Podişul Secaşelor. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. fondul forestier extins şi. lupul. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. ale pădurilor de foioase. la Ghelniţa şi Comandău. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. pisica sălbatecă. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. ulm. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). Masivele Făgăraş. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. la Baraolt. valorificate pentru lucrări decorative. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. tei. cerb). Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. culoarul Apoldului. dispuse între 400-1000 m altitudine. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. fertile. Malnaş. Mari resurse turistice. vulpea. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare.

dominantă numeric.671 locuitori. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Braşovul. Cisnădioara) 12. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. migrarea spre Germania). polarizate de Braşov şi Sibiu. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Oraşe numeroase. tradiţiile şi folclorul lor. de peste 125 locuitori/km². Biertan). Sibiul. încă din antichitate. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Şeica Mică. Predeluş sau Oituz. Aşezările rurale etalează în structura. Gura Râului. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. o cale. din cele două alese. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Făgăraşul. religioase. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. continuă şi relativ densă a teritoriului.3. economic. Axente Sever. Exceptând arealul Branului. abia pe 81 Populare relativ densă. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Biertan.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. monumente). prin care romanii au intrat în Transilvania. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. iar zonele etnografice ale Sibiului. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Satele risipite (Jina. Densitatea aşezărilor este ridicată. de Dunăre şi Marea Neagră. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. Sibiu. istoric. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. prin aceasta. multietnică. Saschiz. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. 17.300 şi. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. peste 13. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. a lânii). Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Cristian. Hărman. în Perşani. Pe lângă populaţia românească. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Făgăraşului. Ea a fost mult mai numeroasă. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Feldioara. prin pasurile Bran. Predeal. dublate spre interior. culturale. Orlat) în Depresiunea Sibiului. comunităţile umane.

Dumbrăveni. Cisnădie. Răşnov. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Tălmaciu. secole la rând. Sfântu Gheorghe. Ocna Sibiului.Transilvania sudică locul trei. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Sălişte. Hunedoara). cu peste 12. prin centre de niveluri diferite. industria şi turismul. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. în care depresiunile Sibiu. direct şi indirect. Făgăraş. Târgu Secuiesc. Sighişoara. Victoria.600 locuitori). Sibiu şi Târgu Mureş. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Covasna. Agnita. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Zărneşti. Avrig. Se observă prezenţa a două centre majore.4. agricultura. Codlea. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Copşa Mică.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Astfel. Sistemul urban este polarizat. de către Braşov (307 046 locuitori). Sibiului şi Braşovului. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. caz unic în România prin specificitatea lui. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Menţionaţi alăturat: 1. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Clujul. 12. Mediaş. Săcele. Braşovul şi Sibiul.

O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Materiale de construcţie se produc la Mediaş. produse din carne etc. utilaj minier. menţinut. Mănăstirea Sâmbăta. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. industria lemnului. Orlat. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. prelucrarea lânii. industria chimică. obiceiurile şi folclorul românesc. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Turismul este o ramură economică în creştere.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. mobilă. Răşinari. şi astăzi. sticlărie. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Râşnov. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Făgăraş. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. şi ea de mare tradiţie. Braşov. Sibiul s-a specializat. maşini agricole. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. sticlă). acid sulfuric). viţăde-vie. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. produse cosmetice. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. brânzeturi. Turism montan şi cultural intens. În privinţa viticulturii. Sighişoara. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Piatra Mare). Tălmaciu) în aparataj de precizie. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Cisnădie. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Zărneşti. Prejmer). se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Homorod. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. avioane. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Braşov (produse refractare). Bazna. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. tradiţiile. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Mediaş (carbid). Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Covasna. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Sighişoara (prefabricate. pomi fructiferi. Hoghiz (ciment). fâneţe şi păşuni. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Agricultură mixtă. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). brânzeturi. Vâlcele. acid sulfuric) Victoria. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Muzeul Bruckenthal din Sibiu.

Braşov-Întorsura Buzăului. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. 1. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. în mare parte. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. cel al Transfăgărăşanului. pecetea geniului lor creator. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiu. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit.5. 2.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). 12. La Sibiu funcţionează un aeroport. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). cum ar fi cea de pe Târnave. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. în Bistriţa şi împrejurimile sale. În consecinţă. Cluj etc. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare.Agnita. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Vechile bresle din Sibiu. Disfuncţiile actuale.

) 4. depresiuni). Carpaţii şi Subcarpaţii României. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Specializarea şi anul absolvirii. produse şi interese. 12. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Depresiunea Transilvaniei. (2. Bibliografie selectivă 1. 2.6. podişuri. Editura Academiei. Lucrarea de verificare nr.7. (2000). x x x (1987). la obiect. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . . Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Răspunsul va fi logic formulat. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.) 3. Pop. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Numărul lucrării de verificare.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Transilvania sudică 12. Gr. (2001). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.III. Bucureşti.0 pct) 5. Geografia României.0 pct) 2. (3. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Argumentaţi acest fenomen. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.Adresa cursantului. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii.0 pct. Pop. .Titlul cursului (Geografia Regională a României). 3. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar.0 pct. . Cluj-Napoca. Bistriţa-Trotuş.

3 Componenta antropică 13. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .4.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale.2.5. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. spontane sau dirijate. Baza naturală de susţinere 13. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». 13 13. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Obiectivele unităţii de învăţare nr. masive izolate. . Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Ca unitate teritorială. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.6. tranşant.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr.1. platouri. .perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 13. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. versanţi prelungi. creste ascuţite. de evoluţie a teritoriului. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Către Est limita unităţii este clară. axe) în funcţie de tendinţele. culmi aplatizate. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei.

Ordâncuşei. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. masive.). de acum 62 000 ani). Pociovaliştei). Bratcani. Astfel. Hodobana. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Spre nord. Pe de altă parte. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. partea centrală. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Cu o orientare nord-vest . în a doua jumătate a lunii iulie. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. asemeni unui V. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. alcătuiţi covârşitor din calcare. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Zăpodie. Runcului. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). cu peste 50 km lungime. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. în special calcare. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Someşului Cald. El este alcătuit. cea mai înaltă şi masivă. cheile Videi. chei şi defilee cu geneze variate. Albioarei. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Sighiştelului etc. Înspre vest. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . între care Munţii Pădurea Craiului. peşterile Humpleu. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Cuţilor. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Topliţa etc. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Defileul Crişului Repede. masiv.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. La nord. izbucurile Izbândiş.

pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. ceaţă. Coteţul Dobreştilor. pe Someşul Cald (Tarniţa. Depresiunile (Brad. Vad-Borod) au un climat specific. Ape termale. Plotunul. realizate pe Someşul Mic (Gilău). ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). spre est de Someşul Mic. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Roşia Montană. Versantul vestic. Piatra Bulzului. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. temperaturi medii anuale de 2-60C. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Hidrografic. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. unic este relieful de masive izolate. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Dumbrăviţa de Codru). Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. cu manifestarea etajării elementelor climatice. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. (Pietrele Ampoiţei. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Huedin. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Acumulări endocarstice deosebite. klippe şi olistolite. Iara-Hăşdate. Gurahonţ. Negru şi Repede) şi de Barcău. precum şi carierele de la Vaşcău. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. de o mare importanţă balneară. Valea Drăganului (Floroiu). precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Bulzişor. (Vaşcău. Vânătara. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. La est de Valea Ampoiului. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Almaş. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Piatra Helenească). Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Pentru Trascău-Metaliferi. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Iada (Leşu). nebulozitate ridicată. Fântânele-Beliş). Climatul general este cel specific montan. Izbândiş). Hăşdatelor. Vâlcanul. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Zăcămintele de aur (Brad. cu frecvente fenomene de inversiune termică. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. se desfăşoară Munţii Trascăului. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. pe Crişul Repede. Ampoiţei. Moneasa sau Geoagiu-Băi). şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Huedin. Tăuz. cristalini. Râmeţului. Arieş şi Ampoi. cu altitudini modeste.

iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Roşia Poieni. Resurse aurifere. Galbenei. pietriş şi nisip. calcare. veveriţa. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Râmeţului. bazalt. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. meşteşugurile etc. Vadu Crişului. cinteza). travertin. Vlădeasa sau Muntele Mare. ponoarele Vânătara. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Vântului. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. ciocănitoarea. climatice şi biogeografice. În depresiunile .golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Sighiştelului. cerbul şi. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. andezit. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Runcşor. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. cu păstrăv şi lostriţă. Pajiştile alpine din Biharea. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Galdei. minereuri. Gheţarul de la Scărişoara. polimetalice şi turistice apreciabile. peşterile Meziad. Criştior-Brad. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. suprafeţele ocupate cu păduri. Huda lui Păpară. cheile Turzii. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. marmură. Someşului Cald. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Cetăţile Rădesei. Astfel. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Toaia. Ordâncuşei. Varietatea şi unicitatea peisajelor. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Peştera Urşilor. roci de construcţie). Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. portul popular. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. sărbătorile şi datinile. Roşia Montană. căprioara. la altitudini mai joase. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . mistreţul şi numeroase păsări (mierla. climă rece şi umedă.

Munţii Apuseni 13. magazine comerciale). Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Abrud. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. cât şi de potenţialul de comunicaţie. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Zece Hotare. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. dispensare. Ştei. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. a alimentării cu energie sau apă. lipsa infrastructurilor de acces. cât şi de rolul istoric. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Răcaş. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Nucet. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. forestiere. Baia de Arieş. Gurahonţ). minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Ineu. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Sebiş. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Beiuş. pastorale sau mixte. Zlatna. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. mici. Sebiş. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. 13. iar actualmente din minele de la Băişoara. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Nucet. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Aleşd. Ştei. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Roşia. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. în general.4.3. Câmpeni. altitudinile moderate. Vaşcău. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Abrud. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Principalele oraşe sunt: Brad.

Staţiunile Moneasa. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Arieşeni. Gîrda de Sus. Beiuş şi Brad. alcool. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Aireşeni). Râmeţ. Pietroasa. bere. sucuri. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Stâna de Vale. GeoagiuBăi. Vadu Crişului. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Leşu. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Vaşcău. Ocupaţie străveche. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Test de autoevaluare Munţii Apuseni. 13.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. depresiunea Beiuş (Meziad. Izvoru Crişului). produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Proiectul pentru Învăţământul Rural . După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Cerbul. depresiunea Huedin (Sâncrai. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Vaţa de Jos. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. prelucrarea lemnului. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Băişoara. Sohodol. Scărişoara. Chişcău.

Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. intens umanizate. turismul. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Ţara Moţilor . mineritul substanţelor nemetalifere. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. Crişul Alb). minerit şi creşterea animalelor. Analizând structura şi funcţiile peisajului.5. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. Aici apare un nucleu central morfologic. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. depresiunile „golf” Zarand. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. 2. uşor accesibili. cu predominanţa munţilor joşi. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. urmat de agricultura ecologică. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Pe valea Crişului Repede. Câmpia şi Dealurile de Vest). La care se adaugă. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. culoarul Mureşului. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în mod nemijlocit. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Crişul Negru. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. bazinul Arieşului spre Turda. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. Depresiunea Brad spre Deva. căi de comunicaţii). Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. În cadrul acestui model regional. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. din raporturile îndelungate. prin sudul Munţilor Apuseni. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. 13. pot fi evidenţiate subregiuni. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Înălţimile sale sunt mijlocii. de data aceasta de sorginte antropică. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). detaşat. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Ampoi. În sfârşit.

Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei. (2000). Pop. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. x x x (1987). Carpaţii şi Subcarpaţii României. fâneţe. Editura Academiei Române. P.III. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. 2. Nu în ultimul rând. Bibliografie selectivă 1. (1984).7. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. păşuni). Geografia României. Cluj-Napoca.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Bucureşti. În al doilea rând. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . 3. Cocean. 13. în special cele aurifere. Gr.

deci. ca elemente morfologice aparte. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.5. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. în principal. 14 CRIŞANA Cuprins 14. de la nord la sud.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . forme de relief joase.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. 14 14. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. 94 . 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m).1. (Ea nu include. 1925 sau 1959). Economia şi perspectivele regiunii 14.6.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Dealurile Oradei.3. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.1. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Aici. . Cermei sau Miersig. altitudini de 300-400 m.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.2. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Baza naturală de susţinere 14.2. Componenta antropică a sistemului regional 14. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.4. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. dealuri şi munte.

Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Barcău. Barcăul şi Someşul. iar al doilea la 340-410 m. sub influenţa maselor de aer vestice. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. cu temperaturi de 43°C). sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Carei. păduri de răşinoase. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. mai umede şi moderate termic. Andrid. Oradea. Zăuan. o traversează Crasna. tributară integral Tisei. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. În partea nordică. În scopul regularizării scurgerii. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Crişanei îi aparţin. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. industriei sau aşezărilor.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Şimleul Silvaniei. Crişana este străbătută. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . accentuată. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Marghita. în integralitate. Vârşolţ). Climatic unitatea se află. Tăşnad. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest.4 °C la Oradea). Pădurea Craiului şi Codru Moma). Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Crişuri. În ciuda acestui aspect. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Meseşeni Băi etc. În sfârşit. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). la Timişoara spre sud. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. cu un maxim de primăvară şi toamnă.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. în primul rând. Miersig. Sălacea). Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). păduri de foioase. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Mari acvifere cu ape termale. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş.5°C (10.

respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. castele. biserici. reformaţi. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Fondul etnic autohton.3. în perimetrele intens urbanizate. germană (şvabi). păduri de răşinoase. Zăcăminte de petrol şi gaze. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. iepure. monumente. ape termale. păduri de foioase. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Chieşd etc). iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. Baza de resurse ale subsolului este variată. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Sărmăşag. versanţii montani. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. dealurile cu fragmentare mai accentuată. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. De asemenea. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. slovacă etc. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. cu biotop actual natural în Delta Nilului. protestanţi. orbete. Pişcolţ). În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. potârniche. menţinut în flora ţării noastre. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. popândău. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Marghita. Borş. cu un indice de peste 1% anual. vulpe. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. obiective turistice naturale şi antropice. resursele cinegetice şi piscicole. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. Codru şi Sălaj) etc. inclusiv în perioada glaciară. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Davele de la Marca sau Tăşad. căprior. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Umanizare încă din preistorie. 14. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. viezure. lup. ape termale. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. fazan). Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. românesc. gaze naturale (Balc. Este un relict tropical. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. Suplacu de Barcău). obiectivele antropice (cetăţi. Curtuiuşeni. dar cu o frecventă notabilă. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. Popeşti. O valoare deosebită o au terenurile agricole. Solurile nisipoase. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea.

Satele aparţin celor două categorii structurale. Zalăul.în cea capitalistă (Carei. Zalău. În cazul Tăşnadului. turistice. în cele împădurite prelucrarea lemnului. 14. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). sunt industriale. hidrografici (prezenţa surselor de apă. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). culturale. în fostele cetăţi (Oradea. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Crişana are un număr redus de oraşe. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). Cehu Silvaniei). al treilea oraş al unităţii studiate. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. politicoadministrative. Satu Mare. Tăşnad. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Raportate la extensiunea sa. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Şimleul Silvaniei). tradiţia locuirii etc. pe lângă funcţia industrială şi agricolă.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. polarizat de Oradea. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. şi adunate. Marghita. prezenţa resurselor. Funcţiile celor două oraşe mari. de câmpie sau piemont. în zonele plane. comerciale. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. de peste 100 000 locuitori.

Podgoriile Oradei. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. producţia de lacuri şi vopsele. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. mobilă. cum sunt cele de ovine. inul. Tinca. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Băile Episcopiei (1 Mai). Turism curativ şi cultural. 98 . utilaje. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. sfecla de zahăr. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. textile. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. zahăr). Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. după Câmpia Română. inclusiv piersicul şi caisul. mobilă. porcine sau bovine din zona de câmpie. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Marghita. produse alimentare şi textile. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. cele mici fiind. Biserica cu Lună). Meseşeni Băi. În periurbanul principalelor oraşe. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. mobilă. plante tehnice şi furajere. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. energiei. Satu Mare. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. orzul. aparataj casnic. Boghiş. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Având un potenţial pedogeografic important. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe).4. Tăşnad.Crişana 14. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. monoindustriale. floarea soarelui. Industrie prelucrătoare diversificată. armături din fontă şi oţel. Carei. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Beltiug. conductori emailaţi. Intreprinderi mici. produselor şi intereselor în sistemul regional. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. dar şi viţa de vie. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. Zăuan. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. porumbul. Carei. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. materiale plastice. dar şi la Marghita. anvelope. Grâul. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. textile. Tăşnad sau Salonta. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Satu Mare. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. de regulă. Sălaj sau Bihor. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. produse alimentare. mixtă. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Astfel. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). se practică legumicultura.

inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. (2005).poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Pop. în 2-3 niveluri. în soluţie. IV. Astfel. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. 2. Ţara Beiuşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 .. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. (1987). În general. Regiunile pericarpatice. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Posea. apele conţin. În ştranduri şi piscine. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: .Kiev. x x x (1992). . locomotorii). Pe lângă termalismul accentuat. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. I.. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime.complementaritatea multor subramuri economice. în cura externă. . Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. Pop.5. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. agricole. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Bucureşti. Gr. 2. A. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. 3. ambele cu legături internaţionale. Editura Universităţii din Oradea. Câmpia Crişurilor. .traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . 1.. Oradea. Editura Academiei.6. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Crişul Repede. Gr. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Berindei. Etc. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Geografia României.

înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. structura şi funcţiile sale. . cu soluri fertile. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. Mai mult.2. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. 15 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. formată în acelaşi mod. nici Olteniei de nord.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. prin numeroase elemente convergente. Baza naturală de susţinere 15. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. ce se ataşează. Componenta antropică a sistemului regional 15.3. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare.5. Pe de altă parte. culoarul Streiului (Orăştiei).1. 15. cu origine tectonică. de produse şi interese. Se prezintă ca o câmpie întinsă. aşa cum s-a precizat anterior. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată.6. de agregare funcţională. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Astfel. cât şi spre apofiza ei nordică. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cursantul va realiza: . deşi cu numeroase restricţii. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. .1.4 Economia regiunii 15. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.

morene). În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Florica etc). Rigorile climatului în creştere altitudinală. Zănoaga – 29 m profunzime. Alt pas. în Depresiunea Haţegului. Unitatea montană a Retezatului. Cerna. Ana. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Tăul Agăţat. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. hidrografice sau biogeografice rare. Datorită peisajului lor inedit. Lia. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. aici s-a înfiinţat. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Tăul Porţii. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Parcul Naţional Retezat. Viorica. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. de asemenea. ca axă hidrografică regională. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Cioclovina. Ponorici. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. cu numeroase elemente morfologice. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Peştera din Valea Stânii). dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Culoarul Mureşului. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Inversiuni termice în depresiuni. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Streiul. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. în anul 1935. văi. regiunii şi masivele muntoase învecinate. generând inversiuni termice. circuri. Vegetaţia. primul de acest fel din România. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Galeşu. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. situat la vest. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. cu o suprafaţă de 54 400 ha. sistemului teritorial. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. divergent. Aparţin. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Astfel. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă.

pe terase sau glacisuri. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Fondul forestier este extins. forestiere şi turistice. din secolul al XVIII şi până azi. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Muncelu Mic). Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. fertile. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Cioclovina. peisaje naturale pitoreşti. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. În Munţii Şureanu. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. fier. La peste 1800 m înălţime. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Avem în vedere.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Ruschiţa. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. creste. 1100-1200 m. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Paroşeni. de foioase şi răşinoase. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. iar cele din zona montană pentru păşuni. alun turcesc). nemetalifere. Aninoasa. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. dolomite. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Peştera de la Româneşti). cupru) la Alunu. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. talc la Lelese. Uricani. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. pinul negru. faună cinegetică şi piscicolă. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. profunde. nisipuri cuarţoase. Valorificarea continuă. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Ponorici. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. chei. lacuri glaciare şi antropice. Lupeni. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Resurse de cărbuni.

Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. de peste 6000 ani vechime. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. a culoarului Mureşului unde. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. depăşind 125 locuitori/km². respectiv Banatul. a unei populaţii tinere. celei sumeriene). unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. mai scunzi şi mai aplatizaţi. Amplasarea capitalei Daciei romane. cu o scriere necunoscută anterioară. în primul rând. mai puţine. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. După acest an. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. bisericile din piatră de la Densuş. cetatea Deva. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Sântămăria-Orlea. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. până în 1989. muzee. fenomenului de migrare internă. valori etnografice specifice etc. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . vieţuiesc maghiari.3. 15. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. Fiind o unitate predominant muntoasă.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. pe lângă români. monumente. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. după unii exegeţi. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică.

din punct de vedere politico-administrativ. Astfel. Petrila. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. cu funcţii mixte (agricole. Oţelul Roşu. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. dezvoltarea comerţului etc. 15. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Deva. Paroşeni. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. de către Deva. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Simeria. miniere). O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Lupeni. Uricani. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Orăştie.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vulcan şi Aninoasa. Alte oraşe sunt Haţeg. Călan. atribuţii preluate. forestiere. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor.

Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. lactate. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Potenţial turistic exploatat incipient. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Per total. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Blidaru. Deva. Sântămăria Orlea. Hunedoara. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. În zona montană a Retezatului.4. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Piatra Roşie). în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Cinciş). Exploatarea elementelor atractive se realizează. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Gura Zlata. cultural şi rural. cereale şi plante tehnice predomină. bovinele. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Cetatea Deva. Streisângeorgiu. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Colţeşti. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. carne. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Gr. numeroase mine fiind închise. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. datorită destructurării industriei după 1989. Pietrele. Hunedoara.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Haţeg. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Orăştie. cojocăria de la Orăştie. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. iar personalul disponibilizat. 2000). Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă.

Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. . Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. prin Defileul Jiului.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează.5. 15. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). social şi infrastructural precum: . 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. spre Craiova. . Oţelul Roşu.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Călan.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). prin Depresiunea Petroşani. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. . respectiv Banat. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. la Simeria. În consecinţă.

(2001).Haţeg-Poiana Ruscă 15. (2000). 2. Gr. Geografia României. Ţara Haţegului. x x x (1987). Editura Academiei. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Pop.6. III. Studiu de geografie umană. N. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. Editura Universităţii de Vest. Popa. 3. Editura Presa Universitară Clujeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Carpaţii şi Subcarpaţii României. Timişoara.

întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. Popovăţ) şi chei (Nerei. 16. în acest caz. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană.1. concis. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Racoviţă. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Economia regiunii şi perspectivele sale 16. în Vârful Piatra Goznei). Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. autentic.4. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.2. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. 16 16. Mai mult. Minişului.6. Lucrarea de verificare nr.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Componenta naturală a sistemului regional 16. sârbii sau maghiarii. . 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: .5. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. definit de o interferenţă îndelungată. În partea sudică. Aninei. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Berzascăi) de mare importanţă turistică.Obiectivele unităţii de învăţare nr.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Locvei. cu o serie de peşteri (Comarnic. Munţii Banatului. El apare pe fondul unui românism majoritar. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.2. Buhui.3. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Din punct de vedere petrografic. .1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Caraşului. arhaic. Componenta demografică şi de habitat 16. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. 16 16. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.7. 16 BANATUL Cuprins 16.şi geografico-umane particulare. Gârliştei. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”).explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.

Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Dealurile Pogănişului. cerul şi gârniţa. etc. Bega. Câmpia Timişului. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . potârniche. 90-120 m. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. 1966. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. a speciilor de amestec (carpen. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Celelalte câmpii sunt mai înalte. castanul dulce cornul. colectată de Dunăre. cu zăpadă puţină. paltin. cu temperaturi mai ridicate. gorunul. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). ele înclină de la est la vest. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. Timişul. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Câmpia Timişului. dealuri. Elemente faunistice mediteraneene. Urmează fagul. câmpie. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Reţea hidrografică divergentă. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. iepure. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Nera. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. tei) pentru ca. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Dealurile Tirolului. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Caraşul. viezure. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Mureşul. În dealurile Lipovei. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. prepeliţa. ierni mai blânde. Alimentarea este preponderent din ploi. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. cărpiniţă. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. căprior. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Coniferele apar insular. Acvifere carstice. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. mojdreanul. numeroase specii de păsări. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. pisică sălbatecă. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei.

dar.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Foeni. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. uraniu (Ciudanoviţa). iar structura etnică este extrem de mozaicată. litosolurile. argiluvisolurile. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Bigăr. atestat documentar încă din anul 1156.660 locuitori). turistice. Turnu). Doman. marmură (Bocşa). Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. bulgari. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. peşterile Comarnic. 110 . la contactul formelor de relief. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. culturale. Caraşului. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). cupru. fier. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. reflectă şi ele o specificitate aparte. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. 16. Gârliştei. Frumuseţea peisajului montan. Orşova. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. azbest (în bazinul Nerei). Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană.3. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Anina. slovaci. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor.. nisipuri. Minişului. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. bazalt (Lucareţ). În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Nu lipsesc solurile aluvionare. germani. Popovăţ.827 locuitori în 2002). Cozla. Obiective turistice pitoreşti. implicit. Secu. populaţia şi aşezările. Buhui). pe lângă români vieţuind maghiari. Trei Ape şi Văliug etc. cehi. obiectivele antropice din Timişoara. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. în depresiuni. calcare. valorile ei scăzând. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). Mărimea satelor diferă. administrative). Lugoj. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Caransebeş. ţigani. şisturi bituminoase la Anina. lăcoviştile. comerciale. Satchinez. Baia Nouă au dus. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). datorită familiilor cu copii puţini. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. pietrişuri. Reşiţa. sârbi. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Defileul Dunării. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. pseudorendzine şi terra rossa. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Zădăreni. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală).

16. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Timişului. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Anina. Moldova Nouă. turistice. Curtici. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Nădlac. ovine. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Pâncota. de câmpie. Caransebeşul. Oraviţa. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Lipova. agricultură. Urmează. cu arii de gravitaţie locale. culturale. porcine sau păsări. uneori decisiv. Lugojul. Buziaş. Industrie. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. înfiripându-se încă din anul 1771. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii.4. turism. Deta. Sînnicolau Mare.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. comerciale. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. bazată pe materii prime locale. Jimbolia. Ghioroc. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. fiind afectată structural. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Pâncota. caprine şi bovine). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bocşa. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. spre cea montană. Industria are vechi tradiţii. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. siderurgia Reşiţei. de mutaţiile post-decembriste. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării.

Banatul posedă resurse agricole. material rulant. maşini electrice. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). maşini agricole. ferate. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Astfel. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. îngrăşăminte chimice. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. inclusiv din cele două ţări învecinate. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Aici se fabrică maşini şi utilaje. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. Astfel. precum şi un culoar. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. (De subliniat că anterior datei menţionate. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. brânzeturi etc. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Timişoara şi Aradul. Trei Ape) având capacităţi limitate. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. tradiţiile industriale şi agricole.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. resurse umane de calitate superioară. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. prin amenajările executate. produse textile. Călacea). în 1719. celelalte baze (Vălig. mobilă. funcţionează o singură staţiune montană. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. este navigabil. Timiş-Cerna. destinată agrementului hivernal. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). aeriene şi fluviale. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). produse alimentare. iar râul Bega. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. În raport cu regiunile învecinate. Teremia Mare. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Semenic. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel.

comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. natural sau social. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. a cărbunilor cocsificabili. În primul rând. Ea va induce o etajare a climatului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). mai recent a petrolului şi gazelor naturale. Or. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. la cele de deal şi munte. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. Etc. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. În Banat apare o etajare a reliefului. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. poziţia geografică a Banatului.5. de la cel de câmpie. În al doilea rând. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Banatul 16. a fondului forestier diversificat compoziţional. a unor obiective turistice de referinţă. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. spre exemplu. Şi nu în ultimul rând. 2.

. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni.Numărul lucrării de verificare. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Editura Universităţii din Oradea. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Cluj-Napoca.7. x x x (1992). Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. 4. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia României. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. 16. . IV. Editura Academiei. (2005). Editura Presa Universitară Clujeană.) 5. Pop. Editura Academiei. Pop. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. .) 3. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.0 pct. Bibliografie selectivă 1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei.6. (2.5 pct. III. Bucureşti. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.Adresa cursantului. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. 3. (2000). Gr.0 pct. 2. (2. (2.5 pct. . la obiect.Specializarea şi anul absolvirii.Titlul cursului (Geografia Regională a României).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Banatul 16. Geografia României. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Lucrarea de verificare nr. Oradea. Gr. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.) 4. Explicaţi antropizarea lor accentuată.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Crişana.) 2. Regiunile pericarpatice. x x x (1987). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Răspunsul va fi logic formulat. Carpaţii şi Subcarpaţii României.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. au apărut şi se afirmă centre noi. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. . practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Componenta antropică şi de habitat 17. În consecinţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Pe de altă parte. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. Baza naturală de susţinere 17. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. spre o direcţie sau alta.3.2. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. credem noi. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. de cooperare şi afirmare independentă. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr.6. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Economia regiunii şi perspectivele sale 17. a liniilor de gravitaţie. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală.4. Mai mult.1. cu atribute variate.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. .explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională.5. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. 17 17. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. de asemenea. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Predomină satele mijlocii şi mari. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali.3. Resursele variate ale solului şi subsolului. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. îmbătrânirea populaţiei. Bumbeşti Jiu. Rovinari. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Apar şi sate foarte mari. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Ţicleni. răsfirate sau adunate. gradul de urbanizare fiind mai redus. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. în vetrele depresionare şi. stopată după 1990. prin poziţia lor. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. cu trăsături particulare. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. climatul fără extreme deosebite. Teritoriu populat încă din preistoric. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. bilanţ demografic fluctuant. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Predomină populaţia rurală. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional.Oltenia nordică 17. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. cu scăderea natalităţii. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Miloştea) sau fierului. Târgu Cărbuneşti. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Actualmente. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale.(romii). 50 000 ani)..

Bumbeşti Jiu. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Rovinari. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. pe fondul afirmării industriei. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. alimentară. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. cea de la Bârseşti. dar şi spre Husnicioara. Industria. Motru. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale.Oltenia nordică 17. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. tricotaje şi confecţii. este destul de diversificată. creşterea animalelor. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. spre nord-vest sau Alunu. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Principala ramură. în sud. situat la est. în lunca Jiului legumele. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. cu infrastructura cea mai bogată. în aceleaşi oraşe. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. în zonele joase. Tismana. de lângă Târgu Jiu.4. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. 120 . Industrie energetică şi prelucrătoare. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Activităţi turistice în afirmare. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Târgu Cărbuneşti. se amplifică urbanizarea. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Pomicultură. industria celulozei şi hârtiei. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Principalul centru. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta.

cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . dar şi celelalte unităţi montane. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). monumente). în sens. întărirea coeziunii interne. mai ales în domeniul speoturismului. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. cel gorjean şi cel mehedinţean. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. spre Marea Neagră. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. în primul rând. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Concomitent. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Timişoara . Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. invers. Tismana.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. ca axă de transport europeană. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee.

Editura Universitară.. 2. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Mioara (2003). Oltenia nordică are un climat etajat. Dimpotrivă. Ileana-Georgeta. Ielenicz. Fiecare din cele două oraşe. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. M. o poziţie geografică la Dunăre care. Pop. nord-vest. 2. Astfel. de intensă circulaţie. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde.. Gr. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. În primul rând. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. cea a Jiului. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Geografia României. Bucureşti. de la cel de câmpie în sud. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Subcarpaţii României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Bibliografie selectivă 1. pe o axă. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. x x x (1987). aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Pătru. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Subcarpaţii României. III. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Oltenia nordică 17. inclusiv în perspectivă. 3.6. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică.5. Editura Academiei. Ca influenţe climatice. Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. Din punct de vedere hidrografic. Bucureşti. (2000).

în primul rând. . cel oltean. 18 18.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.3.5. cea sudică. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. .peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. .4. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. puţin fragmentat şi denivelat.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale.1.6. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. în est. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. până aval de Drobeta-Turnu Severin. de-a lungul Dunării. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.identificarea unui spaţiu mental. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. cu trăsături caracteristice. . Componenta demografică şi de habitat 18. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. Baza naturală de susţinere 18. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.2. .prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .1. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. 18. Deosebit de ambiguă este limita nordică. climatului de câmpie cu variaţii reduse.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.

în scopuri agricole. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. la rândul ei. iar toamnele îndelungate. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. iar la limita estică se află Oltul.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. pisica sălbatecă. în majoritatea lor. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. fazanul. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. prepeliţa. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. potârnichea. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. anin. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. iepuri. subunităţi. scumpia (Cotinus coggygria). Un relief jos.etc. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. argiloase. soc. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. verile fiind călduroase. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Dunărea. mojdreanul (Fraxinus ornus). În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. cer şi gârniţă. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Amaradia. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. orbete). de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. primăverile timpurii. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. vulpea. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. cu soluri roşcate şi brun roşcate. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. sânger. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. odată cu creşterea indicelui de ariditate. Olteţul. popândău. ghimpele (Ruscus aculeatus). Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Teslui). Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. plop. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul.

3. spre Târgu Jiu. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. depăşind astfel media pe ţară (5. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. a câmpiei nisipoase. Ipoteşti. ca premisă a viitoarelor oraşe. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. se exploatează cărbuni inferiori. Partea nordică. orientat atât spre nord. a arterelor de circulaţie. grade de podzolire. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. sub 500 locuitori. cu depopularea. de la Ostrovu Mare. cule. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. mijlocii şi mari. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. Gârla Mare. Structura etnică este covârşitor românească. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. tradiţii. localizate de-a lungul râurilor. poligonală. Fărcaşele. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. Verbicioara. Dimpotrivă. Satele mari. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. Vădastra. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. Profilul economic rămâne cel agricol. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. muzee. cu diferite specializări pe subramuri. în vecinătatea surselor de apă. 18. datorită izolării lor frecvente. Brădeşti). energetici. Ostrovu Mare. care se confruntă. Omogenitate etnică. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Irimeşti. Slatina. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie.5 aşezări/100 km²). Iancu Jianu. spre Craiova. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². monumente. folclor). În partea nordică. şi Olt. mănăstiri. obiceiuri. Oltenia sudică se constituie. cât şi spre sud. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Izvoru. cel al bazinului Motru. exceptând zona municipiului Craiova. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. Proiectul pentru Învăţământul Rural . petrol şi gaze. sub 100 locuitori.

Caracal. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Băileşti. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Filiaşi.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Segarcea. Scorniceşti. Piatra Olt. Bălceşti. servicii. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. deşi este situat pe stânga Oltului. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Balş. de veritabil „loc central” al regiunii. Drăgăneşti Olt). Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Drăgăşani. Calafat. aşezărilor urbane mici. în proporţie decisivă. în spaţiul alocat. Oraşele aparţin. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. îndeosebi din Transilvania. la următoarele întrebări: 1. Corabia. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. puteţi răspunde. Vânju Mare. dar şi în zonele periurbane. 18. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare.

Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. textilă. Fabrici de zahăr. anterior acestuia întreaga Oltenie. într-o proporţie mai ridicată. părul şi prunul. dar şi al produselor din cauciuc. la loc de frunte situându-se. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. avioane. Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). cireş. Pleniţa. Strehaia. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. la Segarcea. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. cais. dintre pomii fructiferi. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. păsări. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. invers. plante furajere. cabaline). În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. se cultivă intens mărul. ovine. orz. în schimb. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. mult mai limitate. porcine. desigur. se practică un turism cultural. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. sfeclă de zahăr. în raport cu alte regiuni. nevoite a le culca cu suliţele). mobilă. materiale de construcţie. Se cultivă porumb. de câtre lanurile de grâu. soia. La Filiaşi. automobile). ca şi Moldova dealtfel. Corabia şi Calafat. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. floarea soarelui. Activităţile turistice sunt.Oltenia sudică 18. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni.4. alimentară. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. vişin). Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. alimentare sau ale construcţiei de maşini. pe vremea dacilor. În consecinţă. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. industrie chimică. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. Aici. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. creşterea animalelor (bovine. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova.maşini agricole. Craiova.

Caracal.valorificarea superioară. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Bălceşti. . Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. aflată la limita estică a regiunii. Segarcea. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. competitivă. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. turismul rural). Filiaşi. industrie alimentară şi chimică).Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. 2. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului.Stamora Moraviţa. Piatra Olt. El nu este concurat de alte centre. Craiova. Băileşti. Scorniceşti. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara .5. celelalte oraşe (Strehaia. Calafat. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. 18. Balş.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. Olt.. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. . Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Drăgăşani. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. turismul de agrement nautic pe Jiu. Vânju Mare. Dunăre.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Corabia. a potenţialului agricol important pe care îl deţine.

Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Editura Academiei Române. 2. x x x (1983) Geografia României. Geografia României.Oltenia sudică 18. Regiunile pericarpatice. x x x (1992).6. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. x x x (1969). IV. 3. I. Geografie fizică. Bucureşti. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei Române.

Este o regiune în conturare.2. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. .identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Ghiţu. de până la 300 m altitudine. Frunţi. generează un peisaj de dealuri domoale. interne (Câmpulung. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Sălătruc.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare.6. una centrată pe cursul Oltului. 19 19. Brădet.1. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. în sud. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Baza naturală de susţinere 19. Cândeşti). piemontane. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Dealu Ciocanu). Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. polarizată de Piteşti. Apar cele două şiruri de depresiuni.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. . O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. de la Câmpia Piteştilor. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Arefu. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. intens valorificate agricol. 19.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.4. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.2. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Componenta antropică a sistemului regional 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. . Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.

Râureni. anin. lignit. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Latoriţei. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. precipitaţii de peste 1000 mm. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Râmnicu Vâlcea. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. salba de lacuri din avale: Oeşti. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. circuri. majoritatea sub formă de zăpadă). umbrisolurile. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. brune acide. la peste 600-700 m. În munţi. Govora etc). se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Govora. văi. cel de câmpie (810ºC. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Râul Târgului). O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Climatul urmează etajarea morfologică. la păstoritul alpin. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Nu lipsesc litosolurile. Zigureni. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. (Jugur. de interes cinegetic. podiş. Goleşti) şi Olt (Turnu. Râul Doamnei. 2 544 m. iar acestea fac loc. urmate de cele de ordin antropic. Cozia). o specie ocrotită. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. de la cultura cerealelor în câmpie. datorită expoziţie sudice. în principal. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Negoiu. Vâlcele. Etajare climatică tipică. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. solurile aluviale. temperatura medie anuală. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Călimăneşti-Căciulata. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. din pădurile montane. creste. Olăneşti. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Subcarpaţi. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Creasta nordică a Făgăraşului. Vălsan. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). munte. brune acide alpine). Ocniţa. Valea Iaşului. Călimăneşti. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Cerbureni.

podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Oltului mijlociu şi Lotrului. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Fondul funciar. Vedea. Rădăcineşti. cu cele trei componente ale sale (agricol.000-1. sare. Godeni.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş.200.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Calcarele de la Albeşti. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. petrol. Berevoieşti. Poiana Lacului. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. de versant şi obârşii de vale. Sânbotin. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. munţii Lotru sau Căpăţânii. Hulubeşti. în spaţiul câmpiei. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Arutela (Bivolari). Alunu. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). iar primele capitale ale Ţării Româneşti. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Satele diferă ca mărime. Boteni. Topoloveni etc. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Argeşului. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor.). Bistriţei. Subcarpaţi-munte. Arnota. Albota. 19. Jidava. în primul rând. mănăstirile Cozia. în cultura plantelor. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. În ultima Populaţie relativ densă. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Merişani. cum ar fi. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile.3. Mausoleul de la Mateiaş. răsfirate. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. Spineni. gaze.000. petrolului. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. inclusiv în ţări vest-europene. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Optaşi. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Berbeşti. Cozia. CălimăneştiCăciulata). nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Govora. podiş-Subcarpaţi. urmare a complementarităţii resurselor. de la aşezările mici şi foarte mici. Predomină satele agricole specializate. Horezu. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. fixate acolo şi din motive strategice. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. sării. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. liniare.

Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Băile Olăneşti. funcţia turistică şi industrială coabitează. Brezoi. Ocnele Mari. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. ca rang. Băbeni. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Oraşele sunt preponderent mici. Horezu). Centrul polarizator este oraşul Piteşti.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. La Govora. Călimăneşti. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. de Râmnicu Vâlcea. urmat îndeaproape. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. 19.

Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. dar cu perspective asigurate. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. orz. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Băile Govora. produse clorosodice. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. produse din carne. dintre specii. porcine. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. (podgoriile Piteşti. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. culturile de cereale (porumb. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii.Muntenia de nord-vest 19. Râmnicu Vâlcea. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Creşterea animalelor (bovine. în primul rând cele de ordin economic. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Astfel. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Ocnele Mari. Dimpotrivă. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. legumicultură. atât în Munţii Făgăraşului. Băbeni. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. negru de fum. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. cauciuc sintetic. combinatele de la Piteşti. plante furajere. Cozia. conserve de legume – Băiculeşti. 134 . Pe locul trei. iar la Curtea de Argeş. plante tehnice (sfeclă de zahăr). brânzeturi – Piteşti. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. viticultură şi creşterea animalelor. predomină prunul). Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Stâlpeni. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Turism curativ. Curtea de Argeş. Industrie extractivă şi de prelucrare. recreativ şi cultural.4. Topoloveni). de asemenea. agricultura valorifică întinsele terenuri. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. păsări. Râmnicu Vâlcea. Govora producând îngrăşăminte. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Ştefăneşti). apreciabile.

În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. Râmnicu Vâlcea. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Băbeni. în zona de câmpie şi podiş. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. 2.5. Râmnicu Vâlcea. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Curtea de Argeş. Govora producând îngrăşăminte. Topoloveni). va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Stâlpeni. nepolarizat direct de Bucureşti. brânzeturi – Piteşti. principalul centru polarizator al regiunii. conserve de legume – Băiculeşti.şi Piteşti. combinatele de la Piteşti. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . negru de fum. Piteşti şi Târgovişte. . ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. precum şi într-o specializare eficientă.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 .prezenţa unui teritoriu vast. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. căi ferate rapide). produse clorosodice.tendinţa de emancipare funcţională. Pe de altă parte însă.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. dar şi ale teritoriului subordonat. competitivă. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. fără praguri şi disfuncţii majore etc. iar la Curtea de Argeş. dintre Olt şi Argeş. cu intensificarea tranzitului interregional. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. . cauciuc sintetic. 19. produse din carne. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO).

. 3. x x x (1992). Editura Universitară. M. Pop.Muntenia de nord-vest 19. Bucureşti. Mioara (2003). Editura Academiei Române. Pătru. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Bucureşti. x x x (1987). Gr. (2000). Editura Academiei. Ileana-Georgeta. Cluj-Napoca.6. Ielenicz. Ghincea. Subcarpaţii României. IV. 4. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunile pericarpatice. Geografia României. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1.

cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Componenta antropică 20.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. . în jurul unui mare oraş. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. 20 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie.4. joasă. a avantajelor şi dezavantajelor sale. cu cele două sectoare ale sale. culturale). de regulă. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Câmpia Vlăsiei în nord. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. 5 20. nişe de sufoziune). Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20.2. cu atribute polarizatoare complexe (economice. Lucrarea de verificare nr.1. Iernile sunt geroase. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. Regiunile urbanizate se afirmă. cu păduri de stejar în secolele trecute. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. spre est . cu accente de ariditate. 20.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . şi Câmpia Mostiştei. atingând cursul Dunării spre sud.3.sud-est.1.5. . mlăştinoasă.2. sociale. cel metropolitan. constituit din Câmpia Bucureştiului. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate.7. al Bărăganului şi Dunării de Jos. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. politico-administrative.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. padine. Baza naturală de susţinere 20.

Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. exploatate în zona Titu. se disting prin trăsături particulare. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Gramineele (Festuca. Etnic predomină net românii. urmaţi de romi. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. mănăstirile Snagov. predomină net populaţia urbană. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. trestie). păstrugă) alături de clean. Zăcăminte de petrol. Căldăruşani. Mostiştea şi Vedea. mreană. fazan. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Herăstrău. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Blejeşti. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Sabar. Limane fluviatile. Fauna este dominată de rozătoare. muzeele Ţăranului Român. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. 20. Grigore Antipa. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. petrol şi gaze naturale asociate. Herăstrău. Căldăruşani. populaţia şi aşezările. Fluviul colectează râul Argeş. Neajlov. ciocârlie. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Arcul de Triumf. Mostiştea). cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. compusă din stejar termofil (brumăriu. de Istorie al României. Muzicii. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Cernica. prepeliţă. solurile gleice). întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. 138 . Cartojani. Cernica.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. parcurile Cişmigiu. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. În Bucureşti trăiesc 2. gaze şi ape termale.3. delincvenţă socială). Fauna acvatică este şi ea variată. Astfel.1 milioane locuitori. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. erbivore şi omnivore. arin) sau arbustive (papură. Hanul lui Manuc etc). Geologic. Periş. plop. Tei. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Mogoşoaia. Cotroceni. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Videle. nisetru. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. cu un spor natural similar mediei pe ţară. statuile şi grupurile statuare. iar dintre păsări de potârniche. Din punct de vedere biogeografic. Evident. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). de Arta. Floreasca.

cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. ulterior. Oraşul. « micul Paris ». Pipera. Palatul Parlamentului. în competiţie cu Iaşul. atât al regiunii. inclusiv construcţia metroului. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. 20. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . unde se va construi cel mai impunător palat din lume. dar progresiv ajungând. la 1859. Balta Albă. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Centrul polarizator principal. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. numit iniţial Casa Poporului şi. a cărei dezvoltare.

maşini agricole. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Athenee Palace. medicamente. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Olteniţa. prelucrarea produselor agricole). Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Hotelurile Intercontinental. utilaje şi maşini unelte.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Turism cultural şi de agrement. floarea soarelui. la industria uşoară. poluarea lacurilor de agrement. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Agricultură de tip preorăşenesc. a păsărilor şi porcinelor. sportiv). industria lemnului (mobilă). produse poligrafice. canalul Bucureşti-Dunăre. electronice şi electrotehnice). industria chimică (vopsele şi coloranţi. cosmetice). Zimnicea. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Abandonat după 1989. Cultura grâului. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. textilă şi alimentară. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. sfeclei de zahăr. A doua ramură este agricultura. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. reţelele de transport rutier. Bucureşti. a delincvenţei sociale). Giurgiu. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. extrem de diversificată tipologic. complexele comerciale.4. feroviar. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. aerian. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. religios. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Se practică turismul cultural. Sofitel. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. porumbului. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. turism ştiinţific. cu sejur sau de tranzit.

Funcţia culturală. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale.) 3. a României întregite. la obiect. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.) 4.0 pct. (2. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.Titlul cursului (Geografia Regională a României).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”.6. 2 aeroporturi. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . ulterior a Principatelor Unite şi. Oltenia sudică. (2. Răspunsul va fi logic.) 2. 5. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.5 pct. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Nu trebuie omisă funcţia turistică.) . Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. Ca urmare. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 20. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . . Regiunile sunt organisme teritoriale care apar.Specializarea şi anul absolvirii. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Lucrarea de verificare nr.Numărul lucrării de verificare.0 pct.5. după 1918. . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . . Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. .Adresa cursantului. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.5 pct.

(1983). Editura Academiei. Editura Academiei.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Geografia României. Ianoş.7. I. Geogrfia României. Bucureşti. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 3. x x x (1984). I. II. 2. x x x (1983). Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Geografie fizică. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti.

Morfologic. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Teleajenului. Zănoagei). Rătei.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 .5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). format din şisturi cristaline paleozoice. văile Putnei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Prahovei. Componenta demografică şi de habitat 21. Avenul din Grind). Dîmbovicioarei. . În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. .2.4. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Buzăului. O notă distinctă face Masivul Leaota. Componenta economică 21. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Structura geologică este relativ asemănătoare. chei (Tătarului.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. 21 21. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Buzăului (Penteleu.1.2. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Piatra Craiului. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională.3. Siriu şi Podu Calului). conglomerate.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Baiului. 21 CURBURA Cuprins 21. calcare). regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Calcarele. deosebit de variate ale unităţii. Astfel. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Urşilor. 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Omul. Doftanei.1.

afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Blidişel). iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. precipitaţii de 400-500 mm anual). a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. intracolinare (Vidra. Vălenii de Munte. Mera. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Vara scurgerea se diminuează. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. la topirea zăpezilor. A doua treaptă de relief. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. ulterior. Ialomiţa cu Prahova. Chioşd. transilvană. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. dealurile Deleanu. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. preponderent. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Răiuţu. Dealu Mare-Istriţa. Nişcov şi Podeni). Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. iniţial pe direcţia nord-sud. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Policiori. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). interpus spre depresiunile externe. strâns asociată celei dintâi. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. în cununa carpatică. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Dumitreşti. Câmpina şi Pucioasa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Dâlma. la debuşarea în zonele joase. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. orientându-se brusc spre est. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Ciolanu. Hidrografia îşi are obârşiile. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Pătârlage. montană. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Lopătari. Bucovel. (Răchitaş. Ploieştiului şi Râmnicului. subcarpatică şi de câmpie. ca lungime. Blăjeni. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Gurbăneasa. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Salcia. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului.

în câmpii. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. erbivorelor (iepure. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. plop. terenurile fiind invadate de jneapăn. a dus la epuizarea zăcămintelor. Gura Ocniţei. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. în care ieşirile au depăşit net intrările. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. zona subcarpatică s-a constituit. la adâncimi mai mari în câmpie. popândău). căprior. la pădurile de gorun. urs ). Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. omnivorelor (viezure. salcie). dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. petrol gaze naturale). Vrancei. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. Solurile se etajează. ienupăr sau bujor de munte. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Telega. merişor. cerb). carnivorelor (vulpe.Curbura Vegetaţie de silvostepă. râs. Pucioasa. Câmpina. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. Resurse energetice variate (cărbuni. În unele masive (Ciucaş. în funcţie de formele de relief: la bază. pisica sălbatecă. În primul rând. un clasic fenomen de disipare. Gura Ocniţei au devenit. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. alunecări de teren. afin). Vulcana Băi. inclusiv în străinătate. Localităţi precum Băicoi. intensă şi adeseori neraţională. Teleajen de notorietate. Moreni. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. eroziune accelerată. mistreţ. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. lup). Resursele regiunii reflectă. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Brazi. păduri şi pajişti alpine. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Ţintea. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Exploatarea îndelungată. de risipire. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). ienupăr. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. la etajul coniferelor din zona montană. De menţionat prezenţa apelor minerale. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. de asemenea. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti.

Filipeştii de Pădure. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Numărul populaţiei este apreciabil. edificiile antropice (mănăstiri. Şotînga. « Babele ». Baiu. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. 21. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Zănoagei). dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. pomiculturii. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Boldeşti. Sărata Monteoru. peşterile (Ialomiţei. biserici. curativă şi culturală a regiunii.. argilele. muzee. Calcarele şi marnele calcaroase.. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Dâmbovicioara. a Subcarpaţilor cu munţii. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Urşilor. Sărata Monteoru. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Lacul Tăul Vulturilor etc. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară.3. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. precum şi din câmpii fertile. Predomină populaţia rurală. Tisău. Abrupturile. Sinaia. Ţintea. Beciu. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. salina de la Slănic Prahova. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Rătei). Moreni. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Ceptura. Ciucaş. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România.Telega. Cascada Putna. crestele. sunt obiective atractive de prim ordin. 146 . care au permis afirmarea viticulturii. cheile (Tătarului. nisipurile sunt utilizate de industria locală. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. omogenă etnic. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Gura Ocniţei etc.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Buzău. O altă resursă este sarea. Apele minerale de la Pucioasa. la Băicoi. Având un relief compus din munţi. gipsul de la Slănic. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Vrancei. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). posedând resurse ale subsolului şi solului bogate.

Câmpina. Boldeşti-Scăieni. comentaţi: 1. Băicoi. între 25. Azuga. 21. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. polarizate periferic. Funcţia industrială este predominantă. Buşteni. Valea Călugărească). Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. materialelor de construcţie (Comarnic. Poziţia centrală a Ploieştiului. Azuga. Mizil. fie în arealele centrale ale depresiunilor. culmile aplatizate. Sinaia.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Aşezările urbane sunt numeroase. Sinaia. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Moreni. Fieni).Curbura Oraşe mici. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. alimentară (Vălenii de Munte). pe semicercul exterior al regiunii. viticultură. Urlaţi. Comarnic. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Pucioasa) sau mijlocii. Plopeni. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. sării sau cărbunilor. Băicoi. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Profilul agricol este dominant. adunate. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Predeal. fie în câmpie. Slănic Prahova. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgovişte. cu specializări în pomicultură. Vălenii de Munte. a lânii. Fieni. Predeal. Buşteni. având rolul unor poli regionali. iar satele mari. Breaza. creşterea animalelor (cele de munte). Moreni).

În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. lactate. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Peştera.Curbura 21. depozite). Jariştea. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. înainte de orice. prin raporturi de colaborare. Buzăul şi Târgoviştea. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Buşteni. Odobeşti. Sfinxul). iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Valea Călugărească. Cota 1400). tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. rafinării. o dispoziţie transversală. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. zahăr. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Buzău. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. pe direcţia nord-sud. curativ şi mixt. Câmpina şi. cu cele din alte părţi ale lumii. mult mai eficient valorificate actualmente. Azuga. ulei). Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Din punct de vedere agricol. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Turism recreativ montan. Teleajen. mai recent. la începutul secolului XX. Panciu. 148 . Coteşti. Staţiunile Predeal. Piatra Arsa. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Sinaia. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. podgoriile Tohani. Căile de transport au. iar la Buzău se produce tablă. la care se racordează. Pârâul Rece. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Câmpina) un profil industrial specific. Mizil.4. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. cantitativ şi calitativ. când preţul petrolului a crescut enorm). Babele. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. preponderent. O altă specializare este cea pomicolă. Poiana Ţapului. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. conducte de transport a hidrocarburilor extrase.

agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Elementele de unicitate. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. dar şi a descărcării lor spre exterior. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. cel vestic. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . cu atât mai mult cu cât ea are asigurată.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. nu numai în plan naţional. Ploieşti-Mâneciu. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. dar şi al unui turism curativ performant. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. aflată în proximitate. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. cel central. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. asigurate cu materii prime locale. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. ponderea armonioasă a elementelor componente. prin culoarul Rucăr-Bran. Sub aspect turistic. Există trei astfel de aliniamente şi anume. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. Ielenicz. M. Editura Academiei. Pop. Pătru. x x x (1987). Bucureşti. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Bucureşti 2. III.Curbura 21. 21.. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Ileana-Georgeta.6. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. x x x (1994). În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. 2. Geografia României. Editura Universitară. poate. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. 3. 4. Geografia României. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Curbura este. Regiunile periferice. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Cluj-Napoca. Brazi. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Editura Academiei. (2000). Gr. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. inclusiv grupa Bucegilor. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Regiunea Curburii s-a impus. IV. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Subcarpaţii României. Câmpina. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Mioara (2003).

2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.1. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Bărăganul. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Componenta antropică 22. la vest şi est.5. Câmpia Română. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. 22.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Regiunea Metropolitană Bucureşti. desigur.2. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . 22 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. . Componenta naturală a sistemului regional 22. Economia regiunii 22.6.1. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Proiectul pentru Învăţământul Rural . în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Intr-adevăr. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Aceasta. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.3.4.

Temperaturile medii sunt ridicate. nişe de sufoziune etc. depresiuni. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Precipitaţiile. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. când temperaturile depăşesc 30ºC. Astfel sunt Lacul Amara. Culoarele celor două râuri. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Apele subterane se află la adâncimi mari. desigur. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Influenţa climatică estică este generalizată. cald şi secetos. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Tătaru. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. Vara apar zile toride. Hidrografie de tranzit. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. În partea sudică a unităţii. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Fundata. padine. între Ialomiţa şi Călmăţui. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. padine). scad sub 450 mm medie anuală. tributară Dunării. Cea mai mare cantitate o conţine. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Lacuri sărate şi limane fluviatile. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. sub cuvertura groasă de loess. Strachina. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. principalul indicator al gradului de ariditate. în care cele două râuri principale. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. temperat continental cu tente de ariditate. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. situat la nord. Gălăţui. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică.

din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. rozătoarele dominând net celelalte specii. papură). Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. asigurat de terenurile plane. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. spre exemplu. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Coşereni sau Coşlogeni. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. nefragmentate. cât şi în regiunea situată la est. cu un indice de fertilitate ridicat. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. în epocile anterioare. Faptul că atât în Bărăgan. cu soluri fertile. arin. prin ciulinii săi care. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. cel puţin legal. Sudiţi. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. Un element faunistic de notorietate este dropia. lipsesc dovezile mai vechi. Cunoscut. Antropizare intensă. a secetelor frecvente. generat de întinsele suprafeţe cu limane. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Atunci a înflorit în sudul său. Exceptând potenţialul agricol deosebit. 22. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. asigurată. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Sub vegetaţia de ierburi bogate. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. pietrişuri şi nisipuri. plop.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. În unele areale. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. Astfel. cea a Dunării de Jos. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii.3.

dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. precum în alte regiuni. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Însurăţei. Pogoanele. evident cu alte motivaţii. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Centre urbane mici şi mijlocii. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Bărăganul este slab urbanizat. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Feteşti. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Lehliu-Gară. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Profilul acestora este dominant industrial. densitatea demografică este redusă. Ea nu a atins însă. 22. Fenomenul s-a prelungit. Aşezările umane reflectă. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. până în zilele noastre. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). în vecinătatea unor lacuri. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. prin densitatea lor mai redusă. în acest caz el fiind concludent. Ţăndărei.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2.Bărăgan Deşi populată din preistorie.

Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Agricultura se impune prin culturi variate. O excepţie este staţiunea Amara. Apare în cazul Bărăganului. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). confecţii. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. funcţionând aici. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. pe Dunăre şi o serie de lacuri. au perspective asigurate. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. prefabricate.Bărăgan 22. soia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . floarea soarelui. Industria este de dată mai recentă. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. indus de capitală.4. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Culturile de grâu. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. porumb. orz. un fenomen de eclipsare. sfeclă de zahăr.Ştefan cel Mare. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Lungi perioade. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute.Călăraşi sau Pietroiu . mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. al „conului de umbră”. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile.Constanţa.

premise favorabile. o afirmare a lor în sens biunivoc. Editura Academiei. unde fermele mari trebuie să exemplifice. I. are. x x x (1984). 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geogrfia României. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. de asemenea. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Bucureştiul este polul cultural. Bibliografie selectivă 1. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. 22. Dimpotrivă. x x x (1969). Dunăre. 2. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Bucureşti. Geografie Umană şi Economică. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Industria alimentară şi textilă. În caz contrar subordonarea teritorială. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Relieful jos de câmpie. se vor accentua. 22. 3. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat.6. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. în mai mică măsură de Feteşti. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi.5. Editura Academiei. 2. În al doilea rând. Geografie fizică. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. faţa de Bucureşti. conform principiului avantajului comparativ. II. Perspective de specializare agricolă performantă. avantajele mecanizării. Ca urmare. a ponderii principalelor sale ramuri. x x x (1983). Editura Academiei. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia României. Bucureşti. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. dar şi menţinerea unui statut periferic. bazată pe materii prime proprii. Bucureşti. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. face greu decelabilă o astfel de limită. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. uniform structural şi peisagistic.

podiş intens peneplenizat. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.4. .punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . de luncă şi câmpie joasă. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. în ciuda înălţimii sale modeste. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. 23 23. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.1. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.3. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. Economia şi perspectivele regiunii 23. Evident. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. 23. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Baza naturală de susţinere 23. . cu structură tabulară. . peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. câmpie tabulară.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Astfel.6. 2.2.

Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. 158 . Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. coborârea sa se accentuează. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. fie şi numai pentru faptul că aici. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Lutu Alb. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. energia şi indicele de fragmentare cresc. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Râmnic. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Buzăul). cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Amara (de Buzău). Siretul şi Prutul. este la originea limanului Brateş. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Relieful este mai accidentat.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. de lunci. Climat cu ariditate pronunţată. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. debuşează în Dunăre. în unele sectoare. în zona Râmnicelu (Ion Sion). mai abrupt. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. cca 2. Iarna. Batogu. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Din punct de vedere termic. Resurse de apă bogate. câmpii de subsidenţă şi podiş. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Movila Miresii. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. pe de o parte. crivăţul este o prezenţă frecventă. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. climatului continental cu tente de excesivitate. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. şi de poziţia geografică în sud-estul României. naturale şi antropice. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Prutul.5 ºC la 10 august 1951). Siretului şi Prutului.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Pentru a nu aminti că. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Milcov. în zona Brăila-Galaţi. la rândul său.

faună şi soluri specifice. păstrugă). iar în Movila Miresii 438 mii m³. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Prutului sau Siretului. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Stoicani sau Silişte. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. muzeele. 23. hârciog. Lişcoteanca. potârnichea. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Ianca. rogozul). somn. Brăiliţa. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Bordei Verde. Esenţele moi (salcia. hidrofilă. unde cultura legumelor. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. moştenirea etnografică a ruralului etc. În sfârşit. fondurile de pescuit de pe Dunăre. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. cu orizonturi bine structurate. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. milioane m³.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. arinul. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. cerealelor. şalău. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice.3. În primul rând Câmpia Brăilei. Oprişeneşti. dar şi cea a Siretului Inferior. stejarul pufos). câmpiei. Subsol bogat în hidrocarburi. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Siret. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. trestia. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. monumentele. gramineele (păiuşul. industria. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. şoarecele de câmp). O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. dealurilor piemontane. vulpea. orbete. la care se adaugă iepurele. Movila Miresii. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Amara). prepeliţa. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. cu humus mult şi fertilitate ridicată. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Prut. Vegetaţia câmpiei este stepică. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean.

iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. 23. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. într-un timp relativ scurt. sub 25 000 locuitori. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Etnic predomină net populaţia românească. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. la nivel regional. Galaţiul şi Brăila. Ianca. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. romi. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Prezenţa a două mari oraşe. în Platforma Covurluiului. reduce indicele scăderii populaţiei. Oraşe mici. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. sub 500 locuitori. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . înspre Tecuci. la care se adaugă ruşi lipoveni. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce.

În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import.4. floarea soarelui. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Pe Dunăre. agricultură şi transporturi.Dunărea de Jos 23. culturale. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. prelucrarea cărnii etc. Se cultivă grâu. judeţele Galaţi şi Brăila. păsări. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). lângă Brăila. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. soia. lactatele. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. La Măcin. La Chişcani. prefabricate. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). porumb. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. confecţii. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. zahăr. de refacere fizico-psihică. bovine. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. Deşi cu o suprafaţă limitată. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. morărit. orz. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. Se cresc. O altă ramură economică este piscicultura. religioase. confecţii. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. cât şi spre Marea Neagră. mătase artificială. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. de asemenea porcine. Proiectul pentru Învăţământul Rural . singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. sfeclă de zahăr. La Galaţi se produc.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. monumente). iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. ce prelucrează minereul de fier din import. de asemenea. plante furajere. pe de o parte. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării.

23. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. .5. de-a lungul Prutului. Geografie fizică. periferic.. Editura Academiei. x x x (1983). a prelucrării peştelui. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . 3.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. Bucureşti. x x x (1969). poate deveni un pol de atracţie al acesteia.datorită potenţialului economic ridicat. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Editura Academiei. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Republica Moldova şi Ucraina). 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . 2. 2. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. II.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. 23. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Geografia Văii Dunării Româneşti.. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Bibliografie selectivă 1.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. s-a afirmat industria construcţiilor navale. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Academiei.6. . Geografie Umană şi Economică. Geogrfia României.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Geografia României. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. predominant de câmpie joasă. Dunărea de Jos. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Galaţiul. I. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. x x x (1984). Bucureşti. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. Bucureşti. dar mai ales spre Delta Dunării. inclusiv în domeniul transfrontalier.

ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. acoperită de loess. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. formate din roci mezozoice. 24 DOBROGEA Cuprins 24.3. ci numai podişul cu acelaşi nume. 24 24. şi anume Podişul Dobrogei.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Componenta demografică şi de habitat 24.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.2. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. plaje).2.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. .4. 24. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dealtfel. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Culmile sale. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Podişul Dobrogei de Sud. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. încă din start. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. mult mai extinsă. Baza naturală de susţinere 24. respectiv de către Marea Neagră către est. cristaline. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice.6. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. De subliniat. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. din punct de vedere al cadrului natural. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu morfologie marină (faleze. Pricopanul şi Niculiţelul. situat în regiunea învecinată. Economia şi perspectivele regiunii 24. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria.5.1. din anumite puncte de vedere. În Podişul Dobrogei. cu altitudinea maximă de 467 m.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. vulpi. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Taiţa. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. căprior. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. mai înalt şi fragmentat.9ºC (+41ºC şi -23. popândău. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate.9ºC). în nord. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Climat arid. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Stepa. orbete. culoarul Văii Carasu. de mare fertilitate. pedunculat). tributare Mării Negre. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. medie anuală. soluri bălane) profunde. iar rocile de construcţie (granit. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Greci. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. cernoziomuri levigate. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. şoareci) alături de iepuri. Altitudinile reduse. Podişul Oltinei. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Râurile Teliţa. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. mistreţi. deltaic. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Peştera Liliecilor). Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Intr-un climat cald. Slava. Climatic. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. verile fiind călduroase. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu.

Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. bulgarilor. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. aflate în curs de exploatare. Mărimea lor este variabilă. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. a turco-tătarilor. Mahmudia. sub aspect demografic aspecte contrastante. Năvodari). Hârşova. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. turistice şi culturale majore. industriale. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². următoarele aspecte: 1. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. 24. Test de autoevaluare Explicaţi. 24. spre Delta Dunării). Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. ca minorităţi. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră.Dobrogea Topalu. 2. cu prezenţa. Babadag).3. Eforie. Mangalia. Basarabi). şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Negru Vodă. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². în spaţiu alocat. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii.

intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Eforie Sud. Căi de transport de maximă diversificare. Isaccea. porumbului. Costineşti. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. ulei. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. prin diversitatea şi densitatea lor. Mangalia). de la Mamaia şi până la Sulina.Dobrogea 24. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. vinificaţie. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. ca atractivitate. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Venus. viticultură şi creşterea ovinelor. sfecla de zahăr. Căile de transport. livezile de caişi şi piersic. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. maşini agricole la Medgidia). aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. de amplele sisteme de irigaţii. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). bere). cernoziomice şi bălane. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Asociate climatului cald. Mangalia. prelucrarea bumbacului). Turism litoral de anvergură. construit în deceniul şapte al secolului trecut. În primul rând. 166 . În sfârşit. spre Litoral şi Deltă. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. în raport cu restricţiile climatice. floarea soarelui. din România. Constanţa. Niculiţel şi Oltina. între care se detaşează Constanţa. Jupiter. în special al turiştilor. termocentralele de la Constanţa). Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti.4.2 km lungime). al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Eforie Nord. Cultura grâului. Olimp. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului.

Tulcea. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. aluvionarea şenalului deltaic. x x x (1969). x x x (1984). 3. în interiorul podişului. în primul rând. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În al doilea rând. fondate de comercianţii greci (Histria. Dimpotrivă. Bucureşti. Năvodari. Tomis şi Callatis). evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. 2.Marea Neagră scurtează. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. încă din antichitate. Geogrfia României. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. Bucureşti. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Pe litoralul Mării Negre apar. Editura Academiei. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Bibliografie selectivă 1. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Geografia României.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Constanţa şi Mangalia. Geografie fizică. dar şi Cernavodă. Bucureşti. Canalul Dunăre . 24. celelalte două. Geografie Umană şi Economică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Editura Academiei. II. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. s-au afirmat în perioadele următoare.6. de eşuarea unor nave etc. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. În sfârşit. Editura Academiei. o serie de oraşe-cetăţi. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. el are atribute turistice de prim ordin. x x x (1983). Babadag sau Negru Vodă). I. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. Geografia Văii Dunării Româneşti. 2.5. Eforie.

6 25. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. cea a Dobrogei.7.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. În acest caz. Etc. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. 25 25. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.1. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.4.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. Componenta antropică 25.2. Baza naturală de susţinere 25. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. încercarea de-a contura o singură regiune. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. . habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european.6. un tip de economie specific. „natura propune şi omul dispune”. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.3. Or. Pe de altă parte. . 168 . Economia Deltei Dunării 25.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Condiţii optime întruneşte apicultura. A doua activitate economică. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. pe terenurile neinundabile. Dunărea şi. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. prelucrarea peştelui. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Pe lacurile Roşu. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. colmatarea unor canale). morărit-panificaţie. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Complexele turistice Crişan. de subzistenţă. iar în celelalte zone se cresc animale.4. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. cinegetic sau piscicol. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. 172 . al căilor de transport. sub aspectul căilor de acces. valorifică această oportunitate. plante tehnice. Matiţa. Roşu. Merhei. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. legume). Industria este concentrată în Tulcea unde.Delta Dunării 25. corelabil cu potenţialul antropic redus. pe baza bauxitei din import. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. O altă ramură economică este cea a transporturilor. implicit. Rusca. creşteri maxime ale nivelurilor. Gorgova. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. o serie de culturi (porumb. Sub acest aspect. Există însă. Mahmudia. vijelii. Holbina. Isac. Construcţia de nave. grâu. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Se practică. se produce alumină.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. Stipoc. Delta Dunării ca regiune geografică.

şalăul. aici. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). călifar. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. caras sau biban. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. salcie). în principal turişti. 25. ale factorul modelator antropic. iepure. în timpul migraţiilor. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. egrete. vulpe.5. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. vulturul codalb. nuferi sau esenţe moi (plop. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. lopătari. cormorani. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. câinele enot. păstrugă) sau de apă dulce (cega. piciorong. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Emblematică este prezenţa pelicanului. declarat monument al naturii.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. alături de lişiţe. dar şi somnul. nisetru. crapul. Concomitent. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. favorabilitate din ţară. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. nurca. mereu mai numeroase şi mai variate. vidra. lebede. stârci. viza) producători de icre negre.

21-25 privind regiunile Curbura. Lucrarea de verificare nr.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 3. Răspunsul va fi logic formulat.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Editura Academiei. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.Adresa cursantului. Sistemul circulaţiei apei. Delta Dunării. Driga. x x x (1983) Geografia României. (1. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 2. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Cluj-Napoca. Dobrogea şi Delta Dunării . .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Geografia Văii Dunării Româneşti.0 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.5 pct.) 5.Specializarea şi anul absolvirii.) 4. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Casa Cărţii de Ştiinţa. Editura Academiei. Bucureşti.6. (2. B-V. Bucureşti. Dunărea de Jos. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural .) 6. Bibliografie selectivă 1. .Numărul lucrării de verificare.Titlul cursului (Geografia Regională a României).7. x x x (1969).) 2.0 pct.Delta Dunării 25. . la obiect. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.0 pct. vol. .5 pct. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 25. I – Geografie fizică. (2004). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bărăganul.

(1997). Cocean. Bucureşti. Franç. P. 8. Bordei. Editura Universităţii Bucureşti. (2002). Bucureşti. Chauvet. Nathan. PUC. Bodocan. 2 (XL). 2. Bucureşti. (1997). 25. (1984). Barbu. 26.. Hachette. 22. Regions naturelles et noms de pays. XXX. (1992). Pantazică. D. SCGGG. SCG. Bucureşti. Câmpia Moldovei. V. La geographie humaine. R. Initiation a la Geographie Regionale. 3. Geogr. L. N. Brunet. A. Christaller. 41-42. P. Chiriac. V. 12. 23. Delgrave. (2004. Trav. N. (1980). 28. Die zentralen orte în Suddestscland. I. Bacău. N. 16. 20. (1983). Antonescu. 5. Models în Geography. XXVI. Paris. Etude de region. a). Reims. Assoc. Fisher. Geografia turismului românesc. Ciulache. Podişul Moldovei. N. (1971). SCGGG. P. 19. 17.. (2004. Studiu geomorfologic. Paris. 3 vol. Bucureşti. V. Maryvonne le (1980). 7. J. La porte nantaise dans la France de l'ouest. Clima Depresiunii Sibiului. (1993). (1968). Coordonate majore. 13. Benedek. 4. Etats et nations autour de la France. Cocean.A Typical Geographical Region of Romania. Presa Universitară Clujeană. 27. P. O. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Băcăuanu. 30. Editura Academiei. Paul Vidal de la (1908). (2004). Asupra geografiei regionale. Brânduş. Bucureşti. P. Cluj-Napoca. pg. Ţara (The Land) . Jena. P. Bogdan. Cocean. 18. Editura Oscar Print. Claval. ClujNapoca. 6. Aur. (1970). Barbu. Badea. 14. 461-501. Bucureşti. Methuen &Co LTD. (1988). Geografie politică. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. I. Barbu. Haggett. Heur et malheur de la Géographie Regionale. Paris.. Octavia (1980). Cocean. Editura Academiei. P. Blache. Obcinele Bucovinei. Blache. Editura Academiei. I. Bucureşti Berre. Editura Focul Viu. (1910). (1979). Potenţialul climatic al Bărăganului. (1981). Maria. (1997). Al. Editura „Grigore Tabacaru”. Băcăuanu. Cocean. Delgrave. P. Studia UBB. Editura Ştiinţifică.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. P. W. Ungureanu. Cluj-Napoca. 24. R. (1990).. (1933). Dezvoltarea regională în România. Editura Academiei. Badea. Bucureşti. 15. RRG. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. 11. 21. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Geogr. Bull. L'Europe. 10. (2000). Geografie Regională. J. Claval. Bucureşti. N. 41. Terra. Bucureşti. Inst. S. Paul Vidal de la (1889). Chorley.1. Géographie humaine et economique contemporaine. 29. 482. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Géographie Universelle. Subcarpaţii Tazlăului. L. Dollfus. Daniela (2003). 9. Bucureşti. Paris. Structura spaţiului mental românesc. Editura Presa Universitară Clujeană. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Cluj-Napoca. (1976). Paris. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Brunhes. J. Asupra regionării reliefului României. (1998). Paris. Cocean. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). PUF.. Studiu geomorfologic. Paris. (1981). C. XXXIX.

Dinu. P. 34. 57. 43. XXIX.. Ştefan (2005). The “Countries” of Romania as Mental Spaces. 1. (1977). E. Potenţialul reliefului. Bucureşti. La Decouverte. 50. 38. The 27th ARA Congress. 46. P. 45. Fremont. Studiu geomorfologic. Human Geography. 51. Donisă. Reims 54. P. P. P. A. Ciangă. P. (2002). (1970). J. I. 56.. Getis. Lequesne. 53. (1976). St. WCB. 40. Les methodes de la geographie. Mihaela (1999). Coteţ. region et systeme. Trav. 59. 42. Cocean.. PUF. Bucureşti. Bucureşti. 52. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Economica. L'espace vecu et la notion de region. Munţii Semenic. Deică. USA. J-J. 49. Getis. Tăşnad. Paris.. Grigore. CNRS. (1980). Editura didactică şi pedagogică. 33. 55. The 29 th International Geographical Congress. Bucureşti. (1990). Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Ed. Târgovişte. 44. Ţara Lăpuşului. Cocean. Cluj-Napoca. Editura Academie. 1. Montreal. Editura Academiei. 37. J. A. Sistemul circulator al apei. (2000). F. (1968). Espace. (1981). a). Delta Dunării. Regional Concept: The anglon-american Leaders. V (2001). L. PUC. Chicago & London. Grumăzescu. 41-42. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. (1980). Dezsi. Geomorfologia Văii Bistriţei. P. în Modern Geography. no. Conceptul de regiune în geografia românească. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 41-42. Dumolard. Paris. Bucureşti. SCG. A. 35. B-V. (1971). Bucureşti. (1990). Geografia peisajului. Studiu de Geografie regională. Gravier. M. Câmpia Olteniei. Cocean. Lăcău (2002). Cornelia (1970. Bucureşti. L’identité regionale. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. WCB.Getis. Cornelia (1975). Paris. The Resilience of the Geographical Region. PUF. (2004). Seoul. Michele (1978). România. Cocean. 47. Geografie umană şi economică. Getis. 32. Inst. Fellmann. George. R. P. Cocean. J. N. (2004. Paris. (2000). XVII. Donisă. (2005). Korea. Bucureşti. Studiu geomorfologic. (1997). Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. 41. P. Dayries. 48. Romanian Review of Regional Studies. James Press.. I. Paris. O. Dauphiné. (1991).. Dubois. Trav. Polytehnic International Press. Region... J.. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Cluj-Napoca. Analele Univ. Editura Oraj. L'analyse geographique. Le concept de region: ambiquités. C. London. G. (1970). (1979).Bibliografie generală 31. Editura Academiei. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. (1970). Canada. Cluj-Napoca. PUF. Drăguţ. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 39. Cucu. Dollfus. 58. Geogr. Cluj-Napoca. Studia UBB. N. Driga. paradoxes ou contradictions. Cocean. 36. Gales. C. Flamarion. La question regionale. Grumăzescu. Entrikin. A. An Encyclopedic Survey. Adnana. Les paradoxes des regions en Europe. Routhlege & Kegan Paul. La regionalisation. Paris. Human Geography. USA. Depresiunea Haţegului. Dickinson.. Dayries. Editura Academiei. R. P. Bucureşti. Editura Tehnică. (1976). P. (1991). 1. Editura Academiei. Paris.

1-2. Bul.Velcea.. Masivul Bucegi. Editura Tehnică. Ielenicz. Relieful Colinelor Tutovei. Studiu de Geografie regională. H. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Basil Blackwell. (2002). 70. (1990). USA. Isard. Juillard. Mândruţ. Etnie.. M. USA. E. Dalloz. Editura Universităţii Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 12. Editura Academiei. (2000). V. V. Cambridge. J. Marcelpoil. Ianoş. 73. 85. Grumăzescu. 79. SCGGG. (1987). M. (1999). Ianoş. Haggett. Munţii Poiana Ruscă. Ielenicz. P. 50. Espace regional et amenagement du terittoire. 81. 80. Ianoş. Teoria sistemelor de aşezări umane. (1994). Editura Academiei. Editura Dacia. Marin. 86. (1981). I. XL. XXVIII. Ilieş. Tara Maramureşului. Geografie Regională. Marile regiuni morfologice ale României. 1. XVII. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. 83. 3. M. 76. 5. Ianoş. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. I. Bucureşti. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. (1985). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Grumăzescu. Pătru. Editura Academiei. Mihăilescu. SCGGG. I. Dealurile şi podişurile României. I-II.R. Grumăzescu. Mioara (2003). Gabriela (2005). Soc. La region: essai de definition. 78. Mihăilescu. (2005). Editura Tehnică. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Geografie Regională. (1932). II. C. Paris. Arad. Cornelia (1970. Bull. Bucureşti. Ileana-Georgeta. Bucureşti. The Geographer's Art. I. 62. 68. I. Bucureşti. Micalevich . Valeria (1961). (1999). 75. (1931). BSSGG. Bucureşti. 77. Paris. Editura Vinea. Sisteme teritoriale. M (1984). (1965). Hizy. The limits of geographical regions and their determination criteria. Harta regiunilor geomorfologice ale R. (1968). „Vasile Goldiş”. 61. Bucureşti. de Vest. Bucureşti. 2. Franc. (2000). Ghincea. S. V. N. Hârjoabă. RRGGG. Unele probleme de geografie regională. (1995). Lajugie. Delfaud. Cluj-Napoca. Munţii Ciucaş-Buzău. 87. (1971). Humeau. 64. Editura Academiei. Bucureşti. b). Paris. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Ţara Oaşului. 82. O. Geogr. Terra. Asoc.Bibliografie generală 60. Cambridge. Natura. I. Studiu de Geografie regională. România. 63. J-B. Editura Universitară. Editura Academiei. 72. Studiu geomorfologic. Bucharest. 71. Al. Ilieş. Lacour. Ielenicz. (1968). Ilieş. Ianoş. 67. I. Revue de geographie alpine. Bucureşti. (1957). 74. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Bucureşti. Grenoble. 84. (2001). rom. Subcarpaţii României. Bucureşti. 1. Mehedinţi. MIT Press. (1962). 387. 66. Univ. Bucureşti. Ilinca. (1993). O abordare geografică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Geogr. Emmanuelle (2000). 69. 65.Române pe baze geografice. P.. W. Continentele. în Annales de geographie. H.. Editura Academiei.. Bucureşti.

I. SCGGG. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. SCGGG. Velcea. Editura Univ. Terra. Marin.. Pop. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Posea. La question regionale dans l'espace roumain. Geogr. Bucureşti Thunen. reflecţii. Gr. Reclus. VI (LXXVI). (1971). Bucureşti. Cuza”. Al. Popovici. J. Editura Academiei. Paris.. RRGGG. Gr. (2005). N. 102. Editura Academiei. sistema territoriale sostenibile. V. XXVII. 2. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Geografia generală şi regională. Bucureşti. La regione. Al. (1995). IV. M. Studiu de geografie umană. Gr. Posea. Ungureanu. Gr.. Bucureşti. XVII. 107. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Depresiunea Transilvaniei. L. Editura Academiei RS România. Geografie-ecologie. I.(1990). Ann. Mihăilescu. 2. XVII. The Netherlands.H.. Om. p. Rey. V. Clujeană. Cluj. 96. Germany. ClujNapoca. Irina. SCGGG. I. Nir D. 4. Posea. Hamburg. London. 95. Regional Geography. T. V. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . România. D. Hutchinson University Library.. Mursia. (1982). 93. 12. Bucureşti. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. 114. 100. (1968 a). Editura Universităţii de Vest. 89.215-217. 109. “Al. XXVI. G. 111. Mac. Publ.. Violette (1994). 92. Bucureşti. (1984). Univ.Bibliografie generală 88. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gr. Pop. Bul.3-7. Donisă. (1979). N (1990). I. (1974). V. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. I. 113. (1980. Theory and practice. V. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Morariu. Al. Timişoara. Popa. (1971). Soc. 98. Vallega. 108.Lucr. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (1931). Şt. Clujeană. Minshull R. Ţara Făgăraşului. Editura Academiei. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. (1964). Regiune geografică şi regiune economică. SCGGG. 90. (1967). Economie. Tufescu. Badea. 112. Bucureşti Pop. Iaşi. 99. Region as a socio-environmental System.. Milano. regiune geografică-ecosistem. Iaşi. Morariu. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 104. Editura Kluwer Acad. Cuza. Mac. Mihăilescu. XXVII. Gr. Posea. Mihăilescu. Despre ţară şi ţări.. Valeria Velcea (1971). SCGGG. ClujNapoca. T. XI. Ungureanu (1993). Natură. A. Inst. Bucureşti. (2001). 1-2. 105. 94. Mihăilescu. T.. b).. 101. von (1826). Marile regiuni geografice ale României. De Ştiinţe Geografice. în L'espace geographique. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Roşu. 1. Mihăilescu. Studiu geomorfologic. 106. p. (2001). Dordrecht. (1968 b). Studiu geomorfologic. Morariu. Ungureanu. 1. Elementul spaţial în descrierea geografică. (1994). (1991). 91. Popescu. 2. Geografie teoretică. (1970). Univ. 103. 110. V. I. (1980. a). Editura Presa Univ. Bucureşti. Ţara Haţegului. Editura Universităţii Oradea. Vâlsan. Editura Presa Univ. Oradea. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. 97. Bucureşti. I. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Oancea. Gr. Grigore. (2000).

Bucureşti. Géographie Regionale. Geografia României (vol. (2002. (1969). Geografia regională. Velcea. 118. (1916). Bucureşti. 119. Wackermann. Editura Academiei. Ellipses. BSRRG. Editura Academiei. Valeria (1988). Contribuţii de geografie fizică. Monografia geografică a RPR. G.Bibliografie generală 115. Terra. Bucureşti. Câmpia Română. Geografia Văii Dunării Româneşti. 117. x x x. 116. (1983-2005). Vâlsan. caracteristici spaţiale şi funcţionale. I-V). x x x. Bucureşti. 120. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . 2. Paris. (1960). XXXVI. Editura Academiei. x x x. G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful