Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Etapa 1950-1980 4.2.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunile omogene 3. Geografii români şi Geografia Regională.4. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.3.6.1. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1.2. 4 4. 1 1. Regiunile geografice ale României 4.5.1. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Regiunea polarizată 3.5.6.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.3.4. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. 3 3. Lucrarea de verificare nr.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.5.3. Regiunea ca teritoriu 1.8.7. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Regiunea geografică . Criteriul politico-administrativ 2. Regiunea ca sistem 1. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . 1 4.entitate teritorială 1.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul funcţional 2. Etapa actuală 4. Criteriul peisagistic 2. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.4. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. 2 2.6.3. Moldova de nord-est 5. Tipologia regiunilor geografice 3. Criteriul mintal 2. Regiunile geografice ale României 4.7.4.Cuprins CUPRINS Introducere 1.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.1.

Componenta demografică şi de habitat 7. Componenta antropică a sistemului regional 6.6. Componenta demografică şi de habitat 9.Cuprins 5.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9. 8 8. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi devenirea regiunii 10.6.4. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. 10 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.2. Culoarul Siretului 9. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.4.5.2. 7 7.1.1. Maramureş-Chioar 7.3.2. Baza naturală de susţinere 7. Componenta antropică a sistemului regional 10.5. Economia regiunii 8.6.3.2.6.5. Componenta demografică şi de habitat 8. 6 6. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Lucrarea de verificare nr.3.3.4. Economia regiunii 9. 2 8. 9 9. Bârladul 8. Baza naturală de susţinere 6. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Economia şi perspectivele regiunii 6.2.1.7.4.5. Bucovina 6. Economia şi perspectivele regiunii 5. Componenta antropică a sistemului regional 5. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.6. Bistriţa-Trotuş 10.5.4.5.3.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Baza naturală de susţinere 10.6.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

cum este definită Geografia. existenţa. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. al oricărei colectivităţi. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. a descifra. devine un important atu al oricărui individ uman. fără nici-un echivoc. orientarea demersurilor spre abordarea critică. Astfel. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. adecvată. necesitatea de întâmplare. şi ele extrem de numeroase. În consecinţă. hidroclimatic sau biopedogeografic. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. între obiectivele generale se înscrie. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. riguroasă. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. o finalitate eficientă. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. specifice şi expresive. atât de necesară oricărui proces educativ. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. generale. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. în orice ipostază. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Iar dintre toate ramurile Geografiei. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. morfologic. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. Nu este vorba numai de substratul material. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. patriotică. Ca urmare. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. cum este şi firesc. abordările de Geografie Regională reprezintă. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. durabilul de efemeritate etc. geologic. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. înainte de orice. vi . a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. Obiective generale. în primul rând. componenta sintetică.

5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. şi bibliografie generală. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. a permis formularea a tot atâtea teste. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). pe unităţi de învătare. a părţii la întreg. În continuare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . adresa cursantului. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. numărul lucrării de verificare. (unităţile de învăţare 5-25). prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Structurarea detaliată.Introducere Racordarea. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. ce conţine. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Maramureş-Chioar şi Bârlad. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. specializarea şi anul absolvirii. prin cunoaştere. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Ca urmare. mai iscusit. presupune o racordare a părţii la întreg. în 25 unităţi de învăţare. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. structurale sau mentale. Pe lângă informaţia aferentă modulului. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. centrate pe problematica de maxim impact. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. Bibliografie selectivă. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. peisagistice. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. criteriile utilizate în regionare. În general. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. Răspunsul va fi logic formulat. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Bucovina. în final. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. la obiect. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

În tot intervalul menţionat.3. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. în acest caz.2. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. teritorială. Obiectivele unităţii de învăţare nr. îndreptăţită. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.4.1. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. . Însuşi Vidal de la Blache. . Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. 1. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. considerat părintele acestei ştiinţe.7. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. sub atributul indispensabilului.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. când semnele declinului ies în evidenţă.1. Regiunea geografică – entitate teritorială. rămase în urmă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. pe de o parte.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural .identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. Regiunea geografică . . Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. 1 1.2.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . pe de altă parte.5.entitate teritorială 1. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. aflate în avanposturi. cu o evoluţie sinuoasă. Regiunea ca teritoriu 1. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). şi-a neglijat necesara devenire. Regiunea ca sistem 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Timp de aproape un secol. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. între 1859-1953.

Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. 1970). dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale.3. în timp. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1991). identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . poate. ordonare a unor realităţi spaţiale. la care se făcea des referinţă). regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. Pacificul. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. regionis" are semnificaţia de conducere. termenului de regiune şi anume: teritoriu. sistem. definită printr-o arhitectură proprie. Apare tot mai pregnantă. considerăm utilă. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. Neologismul "regionalism" este inclus. în raport cu ţara. 1. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. Cunoaşterea precară explică generalizările. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare.Atlanticul. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. J. câmpii. văi). mai degrabă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse.Mediterana sau oceanice . N. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. vidaliană. Franţa este o ţară şi nu o regiune". dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. în premieră. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. indică o serie de lucruri indeterminate. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. entitate politico-administrativă. cel mai numeros număr de formulări. răspândită şi structurată nuanţat. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. dirijare. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. F. J. Pentru acelaşi autor. Europa este o regiune şi nu o ţară. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. podişuri. Conform acestei viziuni. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite.

Getis. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. unicitate. mai concis. Getis. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. Joerg.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. precipitaţiile. formulate.Un complex de pământ.Un domeniu în care entităţi diferite. L. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. Evident. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. R. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. în esenţă. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. W. Vidal de la Blache. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. cele mai vehiculate. Platt. acestor definiţii. aer. P. specifică. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". R. A. animale.E. American Society of Planning Officials . puse în mod artificial împreună. Herbertson. S. . J. R. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. în marea lor majoritate. înscrisă concret în locuri. specificitate. Minshull.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. . cel nord american. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". A 1981). 1990). a suprafeţei terestre. . Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. se pot adăuga altele. . 1980). axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. După aproape şase decenii. figurează ca mediu privilegiat. apă. Sau. R. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. Pe de altă parte însă.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. G. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. dintre care. sunt: . posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. Dickinson.

Au apărut. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. 1970). în vederea optimei funcţionalităţi. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. ce nu pot fi omise nici astăzi. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. specificitate. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. în raport cu alte teritorii. Mai mult. industrializate. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. podiş). prezenţa aceloraşi roci). socială şi instituţională. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. finalitatea interferenţelor spaţiale. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. diversificat şi distilat.George. ce îi asigură. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. savană. a zonelor litorale portuare). cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. temperat. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. se dizolva în structuri de alt tip. artificializat. de servicii. pădure sempervirescentă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. păduri cu frunze căzătoare) etc. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. specificitatea. P. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. ulterior criteriile s-au înmulţit. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. E. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. 2000). Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . munte. ponderea anumitor condiţionări. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. Dealtfel etapa post-vidaliană. precum în relieful de câmpie. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. Dacă în antichitate. climatice. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. ca urmare regiunile morfologice. De această dată. ierarhizarea factorilor generatori. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. dintre cunoscut şi necunoscut. ale climatului (arid. interacţiunea elementelor componente. Marcelpoil. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. atunci când se analizează un component strict al peisajului.

I. care posedă un grad de autonomie certă". Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. Pe de altă parte. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. comună). Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. a unor teritorii (mai ales ale statelor. Pentru actorii politici din Germania. departament. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin.M. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. I. pe de o parte. Marea Britanie. (1964) (citaţi de Donisă. economice. CEFTA. Spania. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . induse de sus în jos. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre.N. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. să valorifice elementele de favorabilitate. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. economică. structurale şi funcţionale ale acestora. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. În Franţa ea devine "o regiune de program. 1980).Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Uniunea Europeană. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. N. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. prezente în zonele periferice ale statelor. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). NATO. Italia. (1959) şi susţinut de Baranski. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Ea slujea direct. P. Belgia. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. Efectele globalizării sunt evidente. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale.4. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. încă din antichitate. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. prin reglementări ce tindeau. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Despovărată de atributele naturale. dar nu neapărat!). 1977). ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. CSI.

Intervine şi a treia dimensiune. 1. politică. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . un sistem Între proprietăţile externe.5. timpul. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. paralele. în accepţiune sistemică. în primul rând. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Catalonia). guvernat de relaţii de tip feed-back. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. continuate ulterior. A. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. sociologică etc. de-a definitiva şi detalia conceptul. Regiunea ca sistem deschis. dialectic dezechilibrat. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. retroactive şi interactive. O calitate care persistă este o invariantă. interne. regiunea. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. formată din spaţii contigue". din păcate. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. specifice. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. Mediul. dar şi meritul. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). principiul unităţii dominând forţele diversităţii. caracterizate printr-o mare relativitate. concept operativ de sorginte naturală. Nu trebuie să omitem. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. ale căror prime intervenţii n-au fost. este un decenii. temporale). iar pe coloane atributele funcţionale. Bucovina. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. economică. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. ce generează o hipermatrice. lăsând altora sarcina. stabilitatea şi adaptarea. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. Ca urmare.

sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. îl exercită clima. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. centrul Marii Britanii. faună. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. solară etc). În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. economiei sau comportamentului uman. habitatului. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. soluri. geotermică. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Ea induce. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. în faza iniţială. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. mai divers perceput. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. sistemul a avut un anumit acces. P.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. El Nino. la care. Pentru a se menţine. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. impactul cel mai acut. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Ruhr etc).

nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. de lungă durată). Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. În acest caz adaptarea este sinonimă. politice. Este o necesitate imperioasă. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. a locurilor de muncă. Este evident că orice sistem terestru. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Adaptarea la competitivitatea interregională. dependent. de evoluţiile în plan politic sau social. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. a majorităţii activităţilor umane. Adaptarea ar însemna. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. strategice dar mai ales de mentalitate. Ca urmare. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. perfecţionarea. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. consolidarea specificităţii. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. Adaptarea la presiunea antropică. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. în primul rând. indiferent din care domeniu. Lipsa locuinţelor. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. înainte de orice. generalizare. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. economică sau socială. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. prin funcţiile lor. independent de factorii de decizie de la nivel regional. în circumstanţele date. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. sociale. parţial. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. adesea. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. inovării. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale.

consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . 1995. 1..regiunea naturală (bazin hidrografic.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. D.C. Ulterior. imaginând patru etape distincte şi anume: . Adalberto Vallega. (1990).regiunea umanizată. structură geologică) afirmată între 1750-1900. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. delimitată cultural. o integrează. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. Nir. . dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. 1995). fără echivoc. bimodular (natural şi antropic). A. în vogă între 1900-1950. omul. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune.

conturată gravitaţional. Regions naturelles et noms de pays. Nir. 1. (1979).Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Dordrecht. Geografie Regională. An Introduction to a Systemic Regional Geography. A. limitele temporale fiind pur orientative. Vallega. actualmente. XVII. (1970). P. Gravier. se întrepătrund. Publ. Dauphiné. Ediţia a II-a. paradoxes ou contradictions.Getis. (1971). Paul Vidal de la (1908). (1980). Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. J. Flamarion. La regione. sistema territoriale sostenibile.. 41-42.7. D.regiunea sistem. La question regionale. Delgrave. SCGGG. A. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Human Geography. region et systeme. Bibliografie selectivă 1. 4. 2. Fellmann. Theory and practice. Presa Universitară Clujeană. suprapusă unui ecosistem. 9. 8. WCB. Milano. . 3. Cluj-Napoca. The Netherlands. 7. Paris. Le concept de region: ambiquités. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Economica. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Blache. P. Paris. Getis. Editura Kluwer Acad.. dominantă între 19501980. (1990). cele două ipostaze ale regiunii. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Grumăzescu. (2005). (1995). London. 5. Espace. Paris. Minshull. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. USA. Cornelia (1970). P. Regional Geography. Astfel. no. după 1980. 2. Region as a socio-environmental System. 6. cea funcţională şi cea sistemică. J. Trav. F. Mursia. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. R. Dumolard. Hutchinson University Library. A.regiunea funcţională.(1990).6. 10. Cocean. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. care este orice regiune geografică veritabilă. .peisagistic. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Criteriul mental 2. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. în conturarea regiunilor geografice.1. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. .să ofere. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă.politico-administrativ. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca urmare. aleatoare (fizionomice. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.funcţional. Criteriul funcţional 2. . Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2.3.5. apreciem că. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. Criteriul politico-administrativ 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.2. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. care o lungă perioadă au primat în regionare. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.7. 2 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. introducerea unor criterii de circumstanţă. Într-un astfel de context. .1.4.6.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. Criteriul peisagistic 2.mental. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. în funcţie de importanţa lor. în dauna însuşirilor funcţionale. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.

tradiţional. aşadar. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. identificând regiunea cu acesta. bine statuat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. diferit de al regiunilor învecinate. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. oriunde şi oricând. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. Carpaţii Meridionali etc. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. De observat că. fiind extrem de greu de individualizat.2. În consecinţă. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Dimpotrivă. ci şi cele derivate din umanizarea sa. soluri. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. Câmpia Transilvaniei). climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. Munţii Apuseni. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. la umanizarea peisajului. prin exploatare intensă. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. Delta Dunării. 12 . în regionarea geografică fără a deveni însă. exclusiv. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. în cele ce urmează. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. Întâlnim. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. în latura antropică. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. în toate aceste cazuri. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. vor prezenta un tip de umanizare specific. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa.. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. morfologie. Să decelăm.

fără. o entitate care poate fi receptată direct.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. face loc regiunii funcţionale. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. soluri mozaicate). deci. accelerată. 1983). în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. la cea analitică. ca mod de creionare. gen regiunea naturală. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . de orice geograf. de delimitare. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. Avem de a face cu un paralelism evident. 2. Nu va surprinde. de cea urbanizată. Cocean. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. inclusiv fizionomic. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. din punct de vedere al desfăşurării. Precum şi într-o metamorfoză continuă. vegetaţie de stepă şi forestieră. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. de evidenţiere a cauzalităţilor. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. adică unui agregat spaţial organic structurat. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. Dealtfel. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. regiunea naturală. În mod analog. didactică. repetăm. Dimpotrivă. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. În concluzie. având o individualitate proprie. a deveni exclusivist. impusă de specificitatea părţilor componente. Asistăm ca urmare. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată.3. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. dar. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. Ea va include. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită.

pe termen lung. la rândul lor. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. schimbându-l practic cu un alt sistem. guvernat de alţi vectori. 14 . Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. îşi vor dovedi ineficienţa. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. funcţional. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. Nu e de mirare. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. greu de atins. dar şi output-uri asemănătoare. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. dar şi etnic sau cultural. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. deci. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. energie. între componentele proprii şi pe plan extern. cu atât gradul de fezabilitate creşte. după anumite considerente de ordin peisagistic. 2. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. bunuri şi interese. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. iar durata sistemului va fi limitată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Autoreglarea se realizează pe plan intern. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional.4. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. cu sistemele învecinate. Sau dimpotrivă. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării.

Bihor. Oferim. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Se observă. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. În mod similar. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Dualismul dintre regionarea geografică. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. adesea. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Cehoslovaciei. comunele. Hunedoara şi Arad. Aplicarea frecventă. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). generalizată. la o simplă suprapunere. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Alba. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. spre exemplu. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Mureş-Dunăre-Tisa. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. a zonei strategice Gibraltar etc). Cluj. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. şi cea politicoadministrativă. În sfârşit. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Bacău sau Vaslui. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Prutul inferior etc. a fostei Iugoslavii. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un factor catalizator îl constituie. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. Pe de altă parte. pe criterii ştiinţifice. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. mai jos. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. chiar emoţională (rolul acordat. euroregiunile. în cazul fiecărei entităţi statale. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. conservarea de către Marea Britanie. prin detaşare administrativă faţă de Spania.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. la insistenţele Moscovei). Prutul superior. ca exemplu. Neamţ. pentru a cita doar cele de la frontierele României).

Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. arhitecţi. diversificându-se. Limitele lor pot fi uşor trasate. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. (dar şi altora care. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. criteriilor analizate anterior. Astfel. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. entităţile teritoriale rezultate. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Adăugăm. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. 16 . Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Cocean. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. având o contribuţie secundară. ca urmare. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers.5. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Dealtfel în lipsa omului. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Menţionaţi.

Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. favorabile sau defavorabile. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Crişului Negru (moţii crişeni). localitatea. întregul său proces de umanizare. iar diferenţierile de asemenea. II. sociale. regiunile de ordinul I. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. Şi invers. Ampoiului sau Someşului Mic. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. iar influenţa acestuia mai limitată. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. cu atât disiparea este mai accentuată. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. în majoritatea absolută a cazurilor. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Limita mentală a unei regiuni reconstituie. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. ecologice din perimetrul propriu. Pe lângă criteriile analizate. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. departe de-a fi cele optime.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. se constituie într-o regiune tipică. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Privite sub aspect pur administrativ. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Maramureşul istoric. contraste economico-sociale puternice). Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Macroregiunile. comuna.

Criteriile heteroclite (naturale. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Prutul inferior etc. În sfârşit. Un factor catalizator îl constituie. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Banatul ca o entitate cu valori convergente.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. sociale.regiuni construite istoric (UE).6. . . invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. euroregiunile. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere.) 2. Prutul superior. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). adesea. . O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. 1997) care deosebeşte: . al unui teritoriu dat. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . politic sau militar. politic. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Mureş-Dunăre-Tisa. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. culturale. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). economic(CSI). Transnistria. C. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. le Gales. a fostei Iugoslavii. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. altfel extrem de nuanţat. . Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). economic. Lequesne. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Cehoslovaciei. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc.regiuni ca societăţi civile prin cultură.

Cocean. Ediţia a II-a. Editura Tehnică. Editura Presa Universitară Clujeană. Lequesne. C. (2005). Cocean. Gales. (2000). (1997). P. SCGGG. XXX. La Decouverte. Sisteme teritoriale. O abordare geografică. Geografie teoretică. Geografie Regională. I.7. P. V. Mihăilescu. P. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . 3. Les paradoxes des regions en Europe. (1968 a). 2. Bucureşti. Bucureşti. Ianoş. Cluj Napoca. 5. Bibliografie selectivă 1.. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). 4. Paris. (1983).Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2.

descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor.7. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. climatul. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. sociali. . Factorii economici s-au impus treptat. De aici ideea că regiunile naturale sunt. Relieful. deşerturile tropicale ale Asiei. Regiunile omogene 3. o lungă perioadă. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării.1. expresia determinismului fizic în geografie. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). Înainte de orice.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. devin elemente definitorii ale peisajului. tehnologici. geopolitici.4. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. nu a fost decât un singur pas. Astfel. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia.6. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. 20 . de diverse tipuri. Africii şi Australiei. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . în primul rând. economici.2. belturile nord-americane.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare.2. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. 3 3. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. 3. factorii naturali s-au constituit. începând cu anul 1752. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip.5. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. respectiv factorii naturali. . Regiunea polarizată 3. vegetaţia. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3.

centrul clasic. organizează un teritoriu. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. cu regiunea umanizată. Christaller în studiile sale. de gravitaţie şi polarizare. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. unificarea Germaniei în 1989. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. după anul 1950. Găgăuzia etc). prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. cu cel de regiune polarizată. moştenirea spirituală a colectivităţilor. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. structurale. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Regiunea naturală este substituită astfel. urbanizarea. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. posesoare a unei culturi proprii. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. regiuni agricole bine conturate. funcţională (nodală).. particularităţile culturale şi etnice. Actualmente. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. după anul 1900. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. funcţionale. Căile de comunicaţie. cu o concentrare masivă a populaţiei. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Kosovo. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. vestul european catolic şi estul ortodox. destrămarea imperiului sovietic etc). Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Nagorno-Karabach. Ca urmare. lipsite de astfel de atribute. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache.

iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator.Tipologia regiunilor geografice 3. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. 22 . clasificarea precede regionarea. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Galpin. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu).3. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. trăsăturile evolutive. Cele din urmă. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. Ei joacă. mărimea. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. structura. (1971). Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. După opinia noastră. De aici. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. Grigg. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. pe de o parte. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). poate. actualele regiuni polarizate. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. care distinge. aşa cum o relevă şi Grigg D. în acelaşi context. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. prefigurate încă de Vidal. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. în anumite privinţe. Factorii şi principiile susmenţionate. C. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Vidal o asociază conceptului de „pays”. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. într-un raport asupra fenomenului regional. rolul elementului de sprijin. Este momentul de a menţiona. vor deveni. întemeiat pe alte considerente. individual sau în asociere. de ansamblu). cel mai adesea. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. ele reprezintă operaţii distincte. dar mai ales raporturile dintre ele. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. subordonându-i-se. relaţia om-mediu.

geografia industriei. regiuni-sistem (Dov. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . strict specializate (geomorfologie. Depresiunea Maramureş – IV -. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. singura diferenţă constând în transferul ei. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. cu predilecţie. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. Trebuie subliniat însă permanent că. Etc. II. invariabil. climatologice. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. Acceptând acest criteriu. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. regiunile de ordinul I. 1990). III…n (Carpaţii -I-. Etc. ). Astfel. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. spre exemplu. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. N. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. din păcate. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Siberia. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. Cele trei tipuri de regiuni. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. de la nivelul studiilor monografice. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. unii geografi. Sahara). iar celelalte două etapele recente. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale..etc. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Culoarul Izei -V. la cele strict specializate. funcţionale. au făcut-o). Carpaţii Orientali -II-. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. umanizate. omogene. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. Evident. în perioada aşa-zisei sale crize. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. cu o încercare de regionare. A. trebuie revizuită.

II. echilibrate. 1976).Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. A. I. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. fluide şi explozive (Fremont. 1995). A. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . informatizate şi autofinalizante ( Vallega.

Dauphiné. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. dar şi cu spaţiile învecinate . Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. în semnificaţia lor. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. citată după A. relativă. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. de cele critice sau defavorizate.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). ca fenomene de maxim impact asupra omului. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. După opinia lui P. Astfel deosebim regiunile stabile. atât idealul acţiunii de regionare . Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale).cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon.4. aşa cum o dovedeşte E. La rândul său. Din acest punct de vedere. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . bine consolidate ca sisteme. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. Delta Dunării. 1978). opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Ulterior. Regiunile omogene reflectă. Wackermann. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. de tranziţie spre dezvoltare.. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Friedmann (citat de G.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. J. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. 3. Dayries M. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală.

5.Alsacia. vegetaţie. Polarizarea.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. model derivat din teoria locurilor centrale. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. dintre care am selectat cea propusă de A. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. influenţă) reciprocă. În concluzie. climatici. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. climă. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. când elementele implicate (relief. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . la peste un secol după precedentul. formulat ulterior.media valorilor anterioare n . Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor).o variabilă dată Xi . 3. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. în 1933. în anul 1826. hidrografie. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. soluri. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . aflate. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. 26 .

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat.n. reprezentaţi de aşezările urbane. succesiv. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. Regiunea polarizată este. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . înainte de orice. A. Evident. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). 1979). Într-un tabel sintetic. un sistem spaţial. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. Disputele legate de definirea “polilor”. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. după mărime a locurilor centrale. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. n. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. difuzia şi dominarea. Christaller menţionează nu numai ierarhia.

ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. periferia. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. Ca urmare. Centrul devine punctul de sprijin. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. prin relaţii de dependenţă. concomitent. subsistemul dar şi oponentul său. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. 1979) sunt următoarele: polii. de descentralizare.6. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. să contureze “reţelele” . Grafic. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. 3. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. retelele şi câmpurile. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. regiunea polarizată. în viziunea autorului menţionat.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. A. adesea conflictuale.

Paris. Bucureşti. G. 6. La regione. Dauphiné. Geografie teoretică. Mursia. 7. sistema territoriale sostenibile. (2005). (1968 ). Ediţia a II-a. Haggett.Tipologia regiunilor geografice 3. Economica. Milano. Cocean. region et systeme. Cluj Napoca. P. Wackermann. Paris. 8. Presa Universitară Clujean. Reims. Sisteme teritoriale. Basil Blackwell. Mihăilescu. 4. V. Ianoş. Trav. P. (2000). USA. (1979). Ellipses. O abordare geografică. 41-42.. Geografie Regională. Editura Tehnică. Espace. Vallega.7. Géographie Regionale. 2. Fremont. (1976). (2002. Geogr.(1995). 3. I. 5. Editura Academiei RS România. Inst. A. A. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Cambridge. A.(1990) The Geographer's Art. L'espace vecu et la notion de region. Bibliografie selectivă 1.

6. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. .explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. Obiectivele unităţii de învăţare nr.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. în vogă la vremea sa. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. Etapa actuală 4. au inclus în scrierile lor. .veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . elaborată în limba latină. aspecte ale domeniului geografic. ca un dat de necontestat. Lucrarea de verificare nr.o atenţie limitată. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. hidrografie. obiceiurilor. 1 4. în traducere germană. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: .2. umanizat. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. preponderent literare. la cererea Academiei din Berlin. 30 . ocupaţiilor. Începuturile Geografiei Regionale în România.5. vegetaţie. în anul 1717. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. Dacă autorii mai vechi.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Dealtfel. Etapa 1950-1980 4. Regiunile geografice ale României 4. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. organizării sociale). resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4.3.Moldova vremii sale . Acceptând regiunea naturală.7. Unitatea de învăţare Nr. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Descriptio Moldaviae. 4. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. Regiunile geografice ale României. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . structurii etnice. Nu lipseşte.Geografii români şi Geografia Regională. 4 4. faună. în primul rând cronicarii. (dar publicată.1. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. climat.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief.4. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni.8. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. El delimitează astfel o regiune . Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. aşadar.

trebuie apreciată şi în contextul manifestării. la autorul susmenţionat. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. structură şi funcţii specifice. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). fără îndoială. administrative. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. Vintilă Mihăilescu (1964. Este o noţiune sintetică. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). 1970). Regiunile geografice ale României. cel metodologic. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. vizând atât domeniul de studiu. în anii ’60. definind regiunea naturală transformată de om. 1968. 4. nu-s decât material pentru sinteza generală”). cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect.Geografii români şi Geografia Regională. economice etc).3. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. mai mult în dezbateri decât în scrieri. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. În alt plan. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. propune peisajul. Ca urmare. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. În mod analog. integral şi limite naturale). oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. regionale. metodele de cercetare. V. Dar. Există.

. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Trecând în domeniul practicii imediate. cel al abordărilor propriu-zise. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Pe alt plan însă. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret.Geografii români şi Geografia Regională. la nivel mondial. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Din nefericire. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. Avem astfel. Morariu. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. şi Geografia Regională aflată. demografice. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. din motive conjuncturale. I. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. I-V). Tot în deceniul opt. definit de trei factori: mediul. 1970). o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. V. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. grupul de cercetători se dispersează. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Posea. Regiunile geografice ale României. la stadiul creionării entităţilor morfologice. etc). cu fizionomie specifică. tot atunci. comunitatea şi substratul. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). ai regiunii de tip sistem. în această poziţie. în vogă la vremea respectivă. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Continuând şirul analogiilor. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Vintilă Mihăilescu se menţine. V. 1968). sociale şi economice. T. se va accentua mai târziu. Doi precursori. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. în plină criză. Grumăzescu. la nivel european şi mondial. Donisă. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională.. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. fapt care. G. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă.

şi în preocupările geografilor români. în ansamblu. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. de aplicabilitate în practică de necontestat. iniţial. regiunii polarizate. Ea posedă fluxuri de masă. 1987. mai ales. Dealtfel. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional.Geografii români şi Geografia Regională. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Regionarea naturală face loc. ce-i permit autoorganizarea. P. începând cu anul 2003. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Regiunile geografice ale României. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. cu o structură disipativă. I. de tip sistem teritorial. dând Geografiei. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). I. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean.4. energie şi informaţie proprii. o tentă pragmatică. polarizat. consolidând colectivele de cercetare proprii. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. Marin. 1993. hidrosferă. atmosferă şi biosferă). (1981. 4. Cocean). regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. De subliniat. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Ulterior. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). relief. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. câştigând vizibil teren şi în România. dar şi în plan politic. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . El se va identifica integral în regiunile heterogene. Ianoş. Geografia Regională se menţine în actualitate. P. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. 2000) care propune.

4. individualizate regiuni naturale. Câmpia Română. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. Delta Dunării etc. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali.5. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. fără a se ajunge însă. funcţionale. 4. dinspre periferie spre centrul său. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. 2002) o regionare de acest tip.Geografii români şi Geografia Regională. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. energie şi interese. 34 . astfel. Cocean. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. biogeografice extrem de nuanţate. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Regiunile geografice ale României. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. hidrologice. cu componente climatice. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. în totalitate. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Au fost. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. Podişul Moldovei. mai ales cele morfologice.

17. Oltenia de sud. 19. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 2003. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 6. axe sau fâşii. eliminarea tiparului tradiţional. Câmpia Olteniei etc). 2. 4. 10. 16. Curbura. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 12. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Culoarul Siretului. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare.Geografii români şi Geografia Regională. 9. Haţeg-Poiana Ruscă. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 14. cu modificări). Bucovina. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. 20. Bistriţa-Trotuş. Cocean şi colab. 11. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Munţii Banatului. 15. Maramureş-Chioar. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Metropolitană. 8. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Dobrogea. Oltenia de nord. Transilvania de sud. 21. Regiunile geografice ale României. Muntenia de nord-vest. Moldova de nord-est. Banat. 1. Dunărea de Jos. 18. 5. 7. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Someş-Mureş. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Bărăgan. Crişana. Munţii Apuseni. Bârlad. Culoarul Siretului. cât mai diversificată. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. 3. 13. din cel al geografiei aplicate. Delta Dunării (după P.

În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Pe de altă parte. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Dobrogea. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. integral şi limite naturale). ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. cel metodologic. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Continuând şirul analogiilor. Transilvania. Vintilă Mihăilescu se menţine. 1970. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice.Geografii români şi Geografia Regională. Ca urmare. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. la autorul susmenţionat. Banat.6. Există. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. Este o noţiune sintetică. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. administrative. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. economice etc). fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. Regiunile geografice ale României. structură şi funcţii specifice. 1970). mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice.. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. 4. V. definind regiunea naturală transformată de om. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. naturale şi antropice. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. 1968. Crişana. Trecând în domeniul practicii imediate. Oltenia. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. regiunea geografică devine o unitate de studiu. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. deosebite de ale ţinuturilor vecine”).

(2005). privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. . (2000). 0 pct. Bucureşti. 3. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 2. 2. V. Mihăilescu.7. geografii români şi Geografia Regională. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Bucureşti.0 pct. 2. Editura Academiei. Editura Academiei Române. 5. (2. (1968 ). Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Geografie teoretică. Regiunile geografice ale României. Geografie Regională.8. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . (1973). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. O abordare geografică. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . Cantemir. Cocean. I-II. Cornelia (1970). I. la obiect. Grumăzescu. D.). Ianoş. (1931). Întrebările la care trebuie să răspundeţi. 4.) 4. Bucureşti. Editura Tehnică. tipologia regiunilor. 4.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Specializarea şi anul absolvirii. 1. . Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2.4.Numărul lucrării de verificare. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. 6. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) 3. Bibliografie selectivă 1. 5.0 pct).Adresa cursantului. Editura Academiei RS România 7. (1. (2. Răspunsul va fi logic formulat.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. . Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. S. Descrierea Moldovei. Ediţia a II-a.Geografii români şi Geografia Regională.0 pct. Terra. Lucrarea de verificare nr. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Mehedinţi. I-V). şi punctajul aferent. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. x x x (1983-2005). SCGGG. Bucureşti.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 4. XVII. P. Sisteme teritoriale. Geografia României (vol. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. .

Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Obiectivele unităţii de învăţare nr. neozoice şi cuaternare groase. Verile sunt călduroase.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. cu asociere de dealuri şi lunci. 38 . Luncile largi ale Prutului. de câmpie. . a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include.3. Componenta antropică a sistemului regional 5.2. cu rocile cristaline dure.1. Economia şi perspectivele regiunii 5. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Partea vestică. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est.6. 5 5. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. Baza naturală de susţinere 5. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. 5. orientat est-vest.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.1. în primul rând. cu un climat mai răcoros şi mai umed.4.5. . aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. de vârstă precambriană.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică.

cu un potenţial de scurgere redus. Başeul este tributar direct Prutului. Pentru scopuri complexe.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. la nivel naţional. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. la adâncimi de 3-10 m. pentru pescuit şi irigaţii. ca urmare. apele minerale de la Strunga. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Darabani. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. 5. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. mănăstirile. papură. inclusiv hidroenergetice. Câmpia este străbătută. în zonele colinare.3. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Un rol major revine. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. arini. Rozătoarele. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . ortodoxă. Ruginoasa). Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Botoşani. utilizat în industria sticlei. din conul aluvionar de la Timişeşti. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Predomină populaţia rurală. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. pe Prut. îndeosebi. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. a fost construit. ocupată în sectorul primar. mistreţi animă peisajul. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Târgu Frumos. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. fauna piscicolă şi cinegetică. Dorohoi. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Iaşul. Botoşani. seacă. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. palatele (Iaşi. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. alături de iepuri. casele memoriale. Biogeografic. bisericile. Este în creştere inclusiv prin exod rural. Din punct de vedere antropic. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. plopi. din Culoarul Siretului. prin aducţiune. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. în colaborare cu Republica Moldova.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. lacul de la Stânca-Costeşti. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Gramineele (Festuca. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Săveni. muzeele. vulpi. de naţionalitate română. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii.

cu structură răsfirată sau compactă. alimentară. textilă etc. Târgu Frumos. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. agricultură mixtă. legumicultură. iazuri.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). la răscrucea unor drumuri comerciale. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. viticultură (zona Cotnari). de-a lungul căilor de acces. industria lemnului. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. datorită potenţialului său poziţional. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Funcţiile lor sunt agricole. Săveni. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. amplasate lângă apele curgătoare. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii.

pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. plante furajere). dezvoltându-se pe coordonate proprii. lactate. Sf. A treia regiune agricolă a ţării. Din punct de vedere al importanţei agricole. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. confecţii. sfeclă de zahăr. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). agricultura şi industria. Botoşani (Uspenia. Nicolae Popăuţi). Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Turism cultural. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. lângă Botoşani). Strunga. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. livezile ocupând partea vestică. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. iazurile din Câmpia Moldovei. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. ctitorită de Ştefan cel Mare). mai înaltă a teritoriului. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). tricotaje (Iaşi. Iaşul şi Chişinăul. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. cât şi peste hotare. exceptând municipiul Iaşi. în pentru ulei. porumb. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Galata. bovine. Mitropolia. uleiul (la Iaşi). Palatul Culturii. Nicolae. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. este de dată relativ recentă. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Dorohoi (Sf. în special măr. Iaşi – Botoşani.4. Parcul Copou din Iaşi. apele minerale de la Strunga. încă din evul mediu podgorii. În zona dealurilor s-au dezvoltat. soia. vinificaţie (Cotnari). Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. porcine şi păsări. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. casele memoriale. Răducăneni şi Nicolina). regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani.Moldova de nord-est 5. Botoşani). Se cresc ovine din rasa karakul. Golia). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni.

Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. Ea conduce. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. materiale de construcţie.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. în primul rând. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. cele două centre urbane mari. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. construcţia de maşini. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. în mod dialectic. puţin nuanţat. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. Moldova de nord-est. ca sistem teritorial funcţional.5. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Riguros delimitată spaţial. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. prelucrarea lemnului). Transportul feroviar este servit. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). respectiv spre Transilvania. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. grefată pe Culoarul Siretului. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. la o variaţie redusă a climatului. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. per total. După cum s-a relatat anterior. având legături cu capitala. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. tipurilor de sol şi vegetaţiei. la un standard redus sub aspectul modernizării. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Infrastructura de transport rămâne însă. Iaşi şi Botoşani. 5. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. textilă. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. Iaşi şi Botoşani. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică.

relieful aplatizat. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Băcăuanu. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Pantazică Maria. Băcăuanu.. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. (1980). reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Bucureşti. Editura Univ. şi invers. Chiriac. Studiu geomorfologic. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Al. Spre exemplu. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Editura Academiei. Barbu. (1968). Cu cât numărul lor este mai mare. Câmpia Moldovei. 2. D. în cazul de faţă. Ungureanu (1993). “Al. Ungureanu. Cuza”. Iaşi. Or.6. V. fără energie şi fragmentare deosebită. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Etc.Moldova de nord-est interacţiune.. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Bârladul. 2. N. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. 5. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Podişul Moldovei. V. 3. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. . culmi aplatizate. Astfel. 6 6. depresiuni. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.2. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. 6 BUCOVINA Cuprins 6. care este municipiul Suceava. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor.2. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. culoare pe vale. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. totuşi.4. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: .descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Varietate morfologică: munţi.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte).1. partea nordică a Bucovinei. podişuri.6. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Economia şi perspectivele regiunii 6.5. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. Baza naturală de susţinere 6.3. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.1. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. oraşul Cernăuţi. . Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Dacă există. Componenta antropică a sistemului regional 6.

nivelat şi fragmentat în plan minor. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. în amestec cu carpen. în partea sudică. prin eroziune fluviatilă. Rezultă un climat răcoros şi umed. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. Siretul. Fondul biogeografic este compus. tei. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. Dealul Boiştea. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. nisipuri). Culmile acestuia. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Reţeaua hidrografică este relativ densă.nord-est. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. iar în podiş între 6-8°C. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. intens exploatate antropic. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. arţar. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. de mai joasă altitudine. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Depresiunea Dornelor. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. separate de culoarele largi ale Moldovei. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . scade de la vest (1588 m în Vf. în Podişul Sucevei. munţii şi podişul. Ele străjuiesc. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. Depresiunea Rădăuţi. Suceava şi Moldova. stejar etc. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. sculptat în depozite sarmaţiene. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. culmi domoale a căror înălţime. cu altitudini de 450600 m. în perimetrul căruia. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. de formă alungită şi dens populată. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Depresiunea Câmpulung. 689 m. Moldoviţei şi Humorului. A doua treaptă de relief montan. în obcine se înscriu între 2-6°C. colectând prin afluenţii săi. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. din păduri de foioase (făgete). Cele două trepte majore de relief. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. aidoma unor trepte. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută.

Sub aspectul habitatelor. Solurile aparţin. 6. muzee. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. sudul sau vestul Europei. cu podzoluri variate structural. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. a unor zăcăminte de gaze naturale. în Podişul Sucevei. Depresiunea Rădăuţi.3. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. şi mijlocii (500-1500 locuitori). vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Rodna. constituit însă din sate mici. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. este bogată. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. râsul. Ca amplasare. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. cu deplasarea populaţiei tinere. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Moldoviţa. Ursul. cu spor natural superior mediei pe ţară. clasei spodosolurilor. statui. cerbul. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. predominant. 46 . Suceviţa. Predomină satele agricole. terenurile agricole relativ extinse. preponderent bărbătească în ţari din centrul. Pe lângă resursele forestiere importante. jderul. polarizate de Suceava. Solca). Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. Recent. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. respectiv cele intens umectate. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. partea centrală a Depresiunii Dornelor.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. mistreţul. sub 500 locuitori. întâlnim un rural bine consolidat. Cetatea Sucevei. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. căpriorul. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. valori etnografice specifice. Profilul economic este extrem de nuanţat. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. densă. Probota.

Frecvent apare profilul economic mixt. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Economia şi perspectivele regiunii. Iacobeni). şi din motive fizicogeografice. Se cultivă. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. 6. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. oraşelor mici şi mijlocii. grâul. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. dar pe suprafeţe notabile. Aşezările urbane aparţin. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. turism. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. porumbul. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. sfeclei de zahăr. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Marginea. oraş care. industrie.Bucovina pomicole. Economie diversificată: agricultură.4. cu randamente mai scăzute. Siret şi Solca. Baia. se instituie Vatra Dornei. Şaru Dornei. Rădăuţi şi Fălticeni. Activităţile industriale. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca centre de ordinul secundar. definesc funcţiile oraşelor. în est). Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. în pentru fuior sau cânepă.

Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. Probota. cireş. orzul. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). industriei chimice etc. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. vişin). Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. În zona montană predomină creşterea oilor. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. sticlei. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Câmpulung Moldovenesc). Cacica. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Moldoviţa. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. mobilă. industrială). prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. De asemenea. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. ambalaje. inul şi cânepa produse în regiune. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Dragomirna. turistică. iar în Obcine. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Suceviţa. Fălticeni.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Vatra Dornei. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. în special cele din Ţara Dornelor. Humor. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Industria textilă valorifică lâna.(Suceava. Arbore. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Vatra Dornei). redresarea este mai rapidă şi mai facilă. carnea sau laptele (Suceava. alături de Litoral şi Delta Dunării. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Rădăuţi. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. pe lângă celelalte specii de animale. Industria este. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. hârtie.

Carpaţii şi Subcarpaţii României. V. Ungureanu (1993). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. 2.6. datorită frescelor exterioare. (1980). Rodnei. “Al. Băcăuanu. Obcinele Bucovinei. Suhardului. Mănăstirile Vorneţ. Humor. D.Bucovina 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Ungureanu. Iaşi. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. (1976). Cuza”. Bucureşti. Bucureşti. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. 4. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. (2000). de o valoare artistică unică. Editura Ştiinţifică. Editura Univ. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. podişul şi depresiunile. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. cu o arhitectură de mare originalitate. N. Călimanilor. Gr. Barbu N. Pantazică Maria. Al.5. Pop. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită.. 3. Barbu. 6. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. I. Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Chiriac. Podişul Moldovei. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Moldoviţa. Feredeului şi Obcina Mare.. Bibliografie selectivă 1. 2. Editura Presa Universitară Clujeană.

7 7. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. râu ce devine. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.2.1. axa de referinţă. Vişeul şi Iza. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). . Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar.4. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. a regiunilor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În aşteptarea acelui moment. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: .1.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Relieful regiunii este. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Componenta demografică şi de habitat 7. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. cu altitudini de 600800 m. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. 50 . nu fără disfuncţii. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. . iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.3. 7. deci. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. Baza naturală de susţinere 7. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). Comentarii şi răspunsuri la teste 7. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei.6. de gravitaţie a geosistemului.2. limitele spre vest şi sud-vest.5. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr.

Băile Borşa. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Târlişua. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Buhăescu). Cu deschidere largă spre vest. Preluca. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. pe direcţia est-vest. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. cele din urmă. Lăpuşul. de peste 800-1000 mm anual. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Valea Măriei. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Numeroase acvifere cu ape minerale. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Ocna Şugatag. Şătriţa. În munţii Rodnei. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. jugului intracarpatic (Şatra. pe o lungime de 60 km. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Iezerul Pietrosu. Lala Mică.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. determinate orografic. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. ca afluent al Someşului. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Stoiceni. Depresiunea Oaş. urmează frontiera nordică a ţării. Cărbunari. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Băile Puturoasa. Fiad. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Bixad. Coştiui. Mari resurse de apă dulce. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. iar spre vest pe Culmea Breaza.

zinc.. iar în depresiunile joase lăcoviştile. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. Calcarele comune. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. nu apar pajişti alpine. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. săracă în specii a pajiştilor alpine. Satele. aur. evrei. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. pisică sălbatecă. urmată de stepa rece. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. astăzi exploatările fiind sistate. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Variate resurse nemetalifere (plumb. lup. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce.3. La Răzoare se exploatează mangan. iar la altitudini superioare de podzoluri. Maramureşului. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. dar există fluxuri. căprior. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. roci de construcţie. Germania). numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. În Depresiunea Baia Mare. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. vulpe. o specie submediteraneană. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. de mare originalitate şi viabilitate. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. andezitul. viezure. ucraineni. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. Franţa. aur). sare. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. cupru. soluri brune acide alpine sau regosoluri. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. cupru. faună cinegetică şi piscicolă). fauna cinegetică şi piscicolă. Spania. la peste 1500 m. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. 52 . iar în apele Tisei. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. germani. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. Fondul forestier extins. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. zinc. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia.

Oraşe polarizate de Baia Mare. capitala de drept a Maramureşului istoric. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Cavnic. Vişeu de Sus. azi aflate în dezafectare spontană. mărimile şi texturile. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. 7. regiunea are un indice de urbanizare modest.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. rareori pe versanţi sau platouri. Târgu Lăpuş. Baia Sprie. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. 1. Negreşti Oaş. Săcel. Seini. 7. Borşa. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Deşi locuită din preistorie. Şomcuta Mare.

turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Negreşti Oaş. Productivitatea este însă scăzută. curativ. bovinele şi porcinele. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. ovăz.4. La Baia Mare. predominant de subzistenţă. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Cavnic. Turism polivalent (recreativ. Ocna Şugatag. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). În mod similar. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Turismul este în expansiune. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Agricultura tradiţională. Lăpuş. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Luna Şes. Nistru). Baia Mare se practică. tradiţiile. dar şi la Băile Turţ. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. încă din vechime. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. peisajul montan. fasole. Băiuţ. În spaţiul depresiunilor Maramureş. vizează ovinele. iar în ultimul timp şi în mici ferme. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. în zona Baia Mare). Toroiaga sau Băile Borşa. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Apele minerale. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. 54 . respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. floarea soarelui). urmat de grâu.Maramureş-Chioar 7. rural). folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Baia Sprie. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. cultural. climatul favorabil agrementului hivernal. o agricultură de subzistenţă. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. confecţii sau tricotaje. cartofi. Ieud. Şuior. Tarna Mare. Staţiunile turistice Borşa. Sighetu Marmaţiei. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. morărit panificaţie). Bârsana etc. obiceiurile. cu caracter mixt. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie.

2. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Carpaţii şi Subcarpaţii României. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Intr-o viziune şi mai pragmatică.. De asemenea. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Cluj-Napoca. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Giuleşti. 2. Sat-Şugatag). Editura Academiei. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate.5.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. (2005). Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Geografie Regională. Cluj-Napoca. P. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. 7. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. printr-un sector de autostradă. Geografia României. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Cocean.6. 7. Bibliografie selectivă 1. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Sârbi. cât şi feroviare. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. 3. Gr. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . situată la nord-est. Şurdeşti. Editura Presa Universitară Clujeană. (2000). Pop. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. x x x (1987). Bucureşti. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev.Maramureş-Chioar Maramureş. Editura Presa Universitară Clujeană. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Ediţia a II-a. III.

Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. crestele.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. dispuse monoclinal. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Componenta demografică şi de habitat 8. 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. . Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. Ca urmare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. potrivită.7. monoclinale. . 2 8. 467 m în Dl. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. de oraşul Bârlad. Cetatea). Comentarii şi răspunsuri la teste 8. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Podişul Covurlui. Lucrarea de verificare nr. Podişul Central Moldovenesc. Componenta naturală a bazei de susţinere 8./ Apar izolat cueste (Racovei). Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime.2. Olteneşti). acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. trei elemente de ordin morfologic.4. Colinele Tutovei. favorabile eroziunii. 8 8. în mare parte. Economia regiunii 8.3. Platourile structurale. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. astfel. în Dl. 376 m.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci.5. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. ale Prutului şi Siretului.2. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată.1. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.6. argile.

este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. văi subsecvente). Zeletin. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Continentalismul climei este evident. Aşezările mari sunt rare. cele de silvostepă şi de stepă.3. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). pe terase şi versanţi. generează forme structurale (platforme. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. conuri de dejecţie. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. cu altitudini sub 300 m. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Fauna de rozătoare abundă în stepă. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. cenuşii) sau cambisoluri (brune. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Populaţia rurală. de la molisoluri (cernoziom. brune acide). căprioarei sau mistreţului. tipuri şi subtipuri de soluri. ciocârlia. Racova.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Clima unităţii este de podiş. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Valea Ursului. . Are un relief de dealuri joase. iar în est pe culoarul Prutului. cueste. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². cinteza. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Tutova. cu mici cueste. Monoclinurile. Iveşti. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. terase şi glacisuri. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Astfel. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. dobrogean. depăşind 2100 ore anual. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. omogenă etnic şi cultural. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Durata timpului senin este mare. privighetoarea. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. vulpii. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. 8. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. îndeosebi în anotimpul rece. Măluşteni). Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Alimentarea este pluvială. iar avifauna include prepeliţa. cu un spor natural mai ridicat. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. potârnichea.

industria s-a afirmat târziu. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. între 50 000-100 000 locuitori. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. industrie. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. cireş. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. prin apropiere. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Podu Turcului) şi livezile de pruni. Târgu Bujor. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . secundar. Bârlad şi Huşi. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. Sistem economic centrat pe agricultură şi. soia. legume. bovine). sfecla de zahăr. prelucrarea lemnului (mobilă. vişini. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. floarea soarelui. Huşi sau Fălciu. tutun. abia în a doua jumătate a secolului trecut. butoaie. Regiunea nu are un aeroport propriu. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. 8. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). grâu. Huşi. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Negreşti. în cantităţi mici. meri. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. iar Huşi.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Se cultivă porumb. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Căile de transport au o densitate redusă. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. ambalaje) la Vaslui. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). cu ramificaţii spre Negreşti-Roman.4.

pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. . Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. . Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . . Etc. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori.5. .conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.Bârladul 8.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.

Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Bucureşti.7. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .. x x x (1992). Barbu. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Specializarea şi anul absolvirii.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Bârladul 8. 3.Numărul lucrării de verificare. .Adresa cursantului. N. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Băcăuanu. (1980).0 pct.). Editura Univ. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. D. Pantazică Maria. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 5 pct.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.6. Maramureş-Chioar şi Bârlad. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. 3. 2.(2.0 pct. . Regiunile pericarpatice..2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Răspunsul va fi logic formulat. V. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. “Al.5 pct. Bucovina. Podişul Moldovei. Ungureanu (1993). Chiriac. Bibliografie selectivă 1.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. la obiect. Iaşi. 8. IV.) 5.) 2. . 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Bucureşti. Editura Academiei. Ungureanu. Cuza”. Geografia României. Lucrarea de verificare nr. I. Al.

5.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9.3. la Văşcăuţi. respectiv culmea Bour . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Depresiunea Moldovei.Dealu Mare-Hârlău spre est. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Baza naturală de susţinere 9. Bărboiu. Runcu.6. . Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Bistriţa.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.1. cu o desfăşurare alungită. Trotuş. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.4. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. . 9 9. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. între 2. 9.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Proiectul pentru Învăţământul Rural .testarea aptitudinilor de abordare regională integrată.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.2. Economia regiunii 9. Corni. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. grefată pe un culoar major de vale.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.2. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Bârlad. Componenta demografică şi de habitat 9.1.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

“Al. Băcăuanu. Pantazică Maria. Ungureanu (1993). Cuza”. Bucureşti. I.6. Chiriac. N. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia României. Bucureşti. Al. Bibliografie selectivă 1..Culoarul Siretului 9. Editura Univ.. Podişul Moldovei. Editura Academiei. IV. x x x (1992). Barbu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Regiunile pericarpatice. 3. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Ungureanu. D. V. Iaşi. (1980). 2.

realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. respectiv cel interior. Corni. . roci ale flişului (conglomerate.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat.2. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Ceahlău – cu altitudinea maximă. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 10. funcţie şi fizionomie.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. conglomerate şi calcare.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.3. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.6. Componenta antropică a sistemului regional 10. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. iar interregional. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Economia şi devenirea regiunii 10.5. reprezentat prin munţii Bistriţei.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. al masivelor Stânişoara. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10.1. Baza naturală de susţinere 10. Goşmanu şi Berzunţ. . şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. 1 907 m . Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. gresii. 10 10. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. spre culoarul Siretului. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. în Ceahlău. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10.2.

ciocănitoare. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. de o mare valoare atractivă. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. căprior. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. mierlă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Nu lipsesc litosolurile.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. alcătuit din stejar şi fag. Sihăstria. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Cetatea Neamţului. cerb. Resursele. Secu. Caşin. apele minerale. mistreţ. fondul cinegetic şi piscicol). etc. viezure. calcarele din zona Bicaz-Taşca. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Cantemir în Descriptio Moldaviae). al pădurilor de foioase. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. mreană etc. Masivul Ceahlău. Să adăugăm fondul forestier montan. Cele două etaje de vegetaţie. Văratic. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. sturz. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. Solonţ. ca suport al economiei regionale. acvile. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. lup. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Reţeaua hidrografică. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. clean. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Caşin. Corelată strict cu vegetaţia. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Slănic Moldova. păstrăv. vulpe. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. cărbunii din bazinul Comăneşti. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Agapia. Oglinzi. fauna este compusă din urs. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa.

10. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Dărmăneşti.Bistriţa-Trotuş 10. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Ziridava) existente în regiune. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. 2. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Târgu Ocna. Moineşti. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice.3. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Slănic Moldova. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Alte oraşe sunt Bicaz. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Vălsan „sate cuiburi”). Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Comăneşti. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor.

cartof. Economie bazată pe agricultură. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. fauna cinegetică. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Cetatea Neamţului. orz. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. cât mai ales cele feroviare. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Agricultura. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. masivul Ceahlău. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Târgu Neamţ. climatul curativ montan. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. atât cele rutiere. iar cealaltă. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. Secu. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Pângăraţi. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. cu aceleaşi vechi tradiţii. una. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. grâu. În luncile râurilor se cultivă legumele. Neamţ. porcine).4. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. industriei textile (Buhuşi). la Bicaz. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. ovine. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. culturile de porumb.Bistriţa-Trotuş 10. Caşin. trimiţând ramificaţii spre rama montană. Târgu Ocna. Caşin. Văratic. oprindu-se la Bicaz. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. alimentare (morăritpanificaţie. ovăz. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Domeniu turistic de mare perspectivă. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . apele minerale clorurate. plante furajere. Bicăjelului sau Bistriţei. Oneşti ). de-a lungul Bistriţei. industrie şi turism. spre Gheorgheni. îngrăşăminte chimice la Roznov). Oglinzi şi Durău. Comăneşti. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. lactate) etc.

Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . M. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. 4. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Editura Academiei. Cluj-Napoca. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. 3. III.5. Ileana-Georgeta. se exclud. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. din zona muntoasă sau subcarpatică.Bistriţa-Trotuş 10.. Gr. Bucureşti.6. văile largi sau dimpotrivă. Bucureşti. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Mioara (2003). Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. coabitează sau. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Subcarpaţii României. IV. În primul rând. Pop. Astfel. Pătru. Bucureşti. în unele cazuri. Culmile rotunjite sau ascuţite. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Ielenicz. x x x (1987). x x x (1992). 2. 2. Editura Universitară. Geografia României. Regiunile pericarpatice. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. (2000). fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. 10. Ghincea.

identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. De asemenea. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. iar cutele diapire. Un relief mozaicat care. a Depresiunii Giurgeului. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11. 11 11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. cele trei sectoare Podişul Someşan.5. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. . Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Componenta antropică 11. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.2.2.4. Rodnei sau Ţibleşului. Ocna Dej). Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. inclusiv rama montană a acesteia. atât sub aspectul componentelor. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată.1. Gurghiu. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice.3. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Harghita. . derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Cuprinde. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. aşa cum o arată şi topicul atribuit.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. Limita sa sudică este mai sinuoasă. prin văile largi ale Someşului.

Iara-Hăşdate. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. de ce nu. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Borsec). să pătrundă în întregul bazin depresionar. Vălenii de Mureş. Sovata. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. a „jugului intracarpatic” Preluca). Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Mureş sau Târnave. Iazuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). în culoarul Alba Iulia – Turda.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Căliman sau Harghita. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. se repercutează în domeniul climei. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. 1992 de pe Someş. Cunoscute sunt. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. inundaţiile din anii 1970. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. depresiuni). Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Munţii Căliman. oceanică. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. apariţia de noi lacuri. Sângeorz Băi. Gurghiu. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Bilbor. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. podişuri. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. cu terase extinse. Ape colectate de Someş şi Mureş. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Prezenţa. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Târnavelor. Dimpotrivă. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). în acest sens. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. iarna. Ţaga. Târnave). Dumitra. Borsec. s-a format în condiţii naturale. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. 1975. spre nordest. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă.

Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. Mureş.3. densitatea şi structurile populaţiei. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. iar cele din podiş de clean şi mreană. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Solurile. Căşei. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. iar din secolele următoare. Cel mai expresiv element al peisajului natural. vulpii. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. respectiv în depresiunile marginale. Ţibleşului. amestecul foioase-conifere şi conifere. nemetalifere.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . ape minerale clorurate şi carbogazoase. vegetaţia. Fondul forestier este de buna calitate. lupului. de la argiluvisoluri. Românaşi. ape minerale. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. Ilişua. începând din secolul XI. Târnava Mare sau Târnava Mică. Densitatea populaţiei atinge valori mari. iepurelui. 11. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. Nu lipsesc solurile aluvionare. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. cu arbuşti (jneapăn. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. Animalele mari (urs. Resurse de sare. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. a luncilor. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. căprior). caolin la Parva şi Aghireş. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. în unele zone (cea a Bistriţei. ienupăr. În munţii Rodnei. la cambisoluri şi podzolurile montane. afin. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Vegetaţia zonelor joase. cerb. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. cel al populaţiei maghiare. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. În podiş este domeniul mistreţului. amestec stejarfag. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. gaze naturale.

Sovata. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Podişul Someşan). De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Amestec interetnic pronunţat. pomi fructiferi. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. mai ales în zonele periurbane. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. este extinsă cultura legumelor. Gheorgheni. Extrem de agitată este dinamica teritorială. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Topliţa. Jibou. Valea Nirajului. Teiuş. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Sângeorz-Băi. Turda-Potaissa. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Sovata. ale cărui funcţii economice. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. culturale. Beclean pe Someş. Huedin). În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Oraşele mari au funcţii industriale importante. plante tehnice.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă.4. Câmpia Turzii. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Luduş. Târgu Mureş. Cluj-Napoca). administrative îl detaşează în raport cu celelalte. de la satele „grănicereşti”. urmate de servicii şi turism. Pentru pomicultură. Reghin. turistice. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Iernut. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Aiud-Alba Iulia. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Aiud. Teaca. Târnăveni) altele târguri (Dej. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. din zona Năsăudului. Gherla. Năsăud. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. bine consolidate. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. viţa de vie). 11. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Oraşele aparţin. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Sângeorz Băi). Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. furajere. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş.

îngrăşăminte la Târgu Mureş. În Dealurile Someşului Mare. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. păsări. Se practică apicultura. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie.Transilvania nordică 11. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. În schimb. produse ceramice). Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Bistriţa – produse lactate. Sângeorgiu de PădureFântânele). Se cresc bovine. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. celuloză şi hârtie la Dej. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Alba Iulia. Cluj Napoca. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Un rol important revine industriei chimice. Dej. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. conserve de legume la Dej etc. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. var. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Luduş. Deosebit de răspândită este industria lemnului. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgu Mureş. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Gherla. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Gherla (sticlă). sticlă). ovine. Teiuş – fabrici de zahăr. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Test de autoevaluare Conturarea geologică. porcine. La Reghin se fabrică instrumente muzicale.

biserici. . Târgu Mureş şi Alba Iulia. cele mai importante urmând. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Aiud. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. . Construirea autostrăzii Borş . Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. cu un pronunţat caracter de tranzit. mai ales Cluj Napoca.Cluj-Napoca . curativ şi cultural. Bârgău. Sovata. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Alba Iulia. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Pentru turismul cultural. Târgu Mureş.Transilvania nordică Turism cultural.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. lacurile de la Băile Turda). instituţii culturale. Praid. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . nordică şi sudică. Someşului.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. 11. Dej. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. recreativ. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Turda sau Ocna Mureş. Blaj. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. până la un punct. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. curativ. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Borsec. spre Suceava şi Iaşi. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori.5. Sângeorz-Băi. Călimani. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. dar şi Bistriţa. apele minerale de la Sângeorz Băi. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Târnavelor. inclusiv de mărfuri. oraşele regiunii. monumente. Turda Băi. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. climatul salinelor de la Praid.

Geografia României. III. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan.6.Transilvania nordică 11. Bibliografie selectivă 1. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. Maier. Editura Gh. Editura Academiei. Cluj-Napoca. Bucureşti. Bariţiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 2. Pop. Gr. x x x (1987). (2001). A. Depresiunea Transilvaniei. (2001). 3.

unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.7. în zona Târnavei Mari.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Economia regiunii 12. P. unele spre centrele menţionate anterior.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. .3. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . 3 12. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. 12 12. . 2002).Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.6. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. în premieră.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.4. socialului şi comportamentalului regional.5. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . Componenta antropică 12.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. .1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu.2. 12.2. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. Delimitarea. .

în munţi. Podragu. în bazinul Vârghişului. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. a manifestărilor normale. întregul an. Lacurile naturale apar în Făgăraş. de regulă. de lunci. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Rezultă astfel un relief variat. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Avându-şi obârşiile în munţi. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. fie în fostele circuri. Munţii Perşani.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Tot aici. în turbăriile de la Reci. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. la Bod). Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş.38. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Homorodul. cu o importantă pondere a terenurilor joase. Bodoc. Hârtibaciul. La Ocna Sibiului. Căpriţa). exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. paralelă celei dintâi). din ploi şi zăpezi. În munţi rigorile acestuia cresc. iar cele carstice masivele Postăvarul. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Creşterile de debite pot fi uneori mari. în iarna anului 1942. Cibinul). Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. depresiuni şi podişuri. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Fenomene foehnale. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Pe de alta parte. Piatra Mare şi.5 ºC. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . maximele scurgerii înregistrându-se. Capra. primăvara. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. al Perşanilor. parţial. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Postăvarul ). Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Piatra Mare. (devenit o axă de gravitaţie secundară. alimentarea lor este asigurată. Baraolt. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Întorsurii.

În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. mai ales resursele atractive turistice. din Europa. Masivele Făgăraş. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. frasin). În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. ulm. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Astfel. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. la Baraolt. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. ca intensitate. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Fagul compact apare în munţii Perşani. fondul forestier extins şi. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. La Bazna. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. fertile. în podişuri cel al cambisolurilor. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. cât şi cele turboase (în zona Reci). Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. cerb). Bodoc. dispuse între 400-1000 m altitudine. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. lupul. ale pădurilor de foioase. Bodoc. Vâlcele. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Mari resurse turistice. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. mai extinse în Podişul Secaşelor.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. valorificate pentru lucrări decorative. culoarul Apoldului. tei. la Zizin. vulpea. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. pisica sălbatecă. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. Malnaş. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Baraolt. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. la Ghelniţa şi Comandău.

textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. culturale. economic. 17. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări.671 locuitori. Făgăraşului. peste 13. dominantă numeric. Axente Sever. continuă şi relativ densă a teritoriului. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. a lânii). comunităţile umane. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. prin pasurile Bran. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Pe lângă populaţia românească. Cisnădioara) 12.3. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. religioase. monumente). iar zonele etnografice ale Sibiului. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. prin aceasta. Gura Râului. Hărman. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Exceptând arealul Branului. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Orlat) în Depresiunea Sibiului. tradiţiile şi folclorul lor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările rurale etalează în structura.300 şi. Sibiul. Făgăraşul. multietnică. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Saschiz. încă din antichitate. migrarea spre Germania). Sibiu. de peste 125 locuitori/km². Predeluş sau Oituz. Predeal. Satele risipite (Jina. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Feldioara. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. o cale. abia pe 81 Populare relativ densă. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. dublate spre interior. polarizate de Braşov şi Sibiu. Ea a fost mult mai numeroasă. Oraşe numeroase. de Dunăre şi Marea Neagră. Densitatea aşezărilor este ridicată. din cele două alese.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. în Perşani. Braşovul. Biertan). Biertan. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. Cristian. istoric. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. prin care romanii au intrat în Transilvania. Şeica Mică.

Braşovul şi Sibiul. Copşa Mică. Clujul. cu peste 12. Avrig. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. secole la rând. Victoria. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Ocna Sibiului. Tălmaciu. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Dumbrăveni. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Răşnov.4. Mediaş. 12. Covasna. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Târgu Secuiesc. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . caz unic în România prin specificitatea lui. industria şi turismul.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Astfel.Transilvania sudică locul trei. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Sfântu Gheorghe. de către Braşov (307 046 locuitori). iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Săcele. Agnita. direct şi indirect. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Menţionaţi alăturat: 1. Codlea. Sibiu şi Târgu Mureş. Se observă prezenţa a două centre majore. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Făgăraş. în care depresiunile Sibiu. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Sălişte. Sighişoara.600 locuitori). Hunedoara). Sibiului şi Braşovului. Sistemul urban este polarizat. prin centre de niveluri diferite. agricultura. Cisnădie. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Zărneşti.

În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Vâlcele. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. menţinut. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. sticlărie. Turism montan şi cultural intens. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. obiceiurile şi folclorul românesc. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). avioane. Covasna. Făgăraş. sticlă). Hoghiz (ciment). utilaj minier. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. industria lemnului. Bazna. Piatra Mare). De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Mediaş (carbid). prelucrarea lânii. Sighişoara. Orlat. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Braşov (celuloză şi hârtie) etc. industria chimică. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. şi ea de mare tradiţie. Mănăstirea Sâmbăta. brânzeturi. brânzeturi. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Turismul este o ramură economică în creştere. Braşov. pomi fructiferi. viţăde-vie. Prejmer). mobilă. Tălmaciu) în aparataj de precizie. fâneţe şi păşuni. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. produse din carne etc. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Zărneşti. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Homorod. tradiţiile. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. şi astăzi. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Cisnădie. acid sulfuric) Victoria. maşini agricole. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Agricultură mixtă. acid sulfuric). Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. În privinţa viticulturii. produse cosmetice. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Braşov (produse refractare). răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Sibiul s-a specializat. Răşinari. Sighişoara (prefabricate. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Râşnov. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi.

Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. 2. Vechile bresle din Sibiu. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. în Bistriţa şi împrejurimile sale.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. 1. pecetea geniului lor creator. La Sibiu funcţionează un aeroport. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Disfuncţiile actuale. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. cum ar fi cea de pe Târnave. Cluj etc. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Agnita. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea.5. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. 12. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. În consecinţă. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Braşov-Întorsura Buzăului. cel al Transfăgărăşanului. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Sibiu. în mare parte.

Gr. (3.) 3. Editura Presa Universitară Clujeană. (2. . Editura Academiei. Lucrarea de verificare nr. produse şi interese.Numărul lucrării de verificare. Pop. (2001).Adresa cursantului. Argumentaţi acest fenomen. Geografia României. Depresiunea Transilvaniei.6. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2.III. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . depresiuni). Bucureşti. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.) 4.Specializarea şi anul absolvirii. Cluj-Napoca. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Gr. 2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. . Cluj-Napoca. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 3. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Carpaţii şi Subcarpaţii României.7.Transilvania sudică 12. podişuri. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Editura Presa Universitară Clujeană. (2.0 pct) 5.0 pct. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.0 pct) 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . .0 pct. x x x (1987).Titlul cursului (Geografia Regională a României). la obiect. 12. (2000). Răspunsul va fi logic formulat. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Pop. Bistriţa-Trotuş.

Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic.1. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare.5. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului.1. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. tranşant. . mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. axe) în funcţie de tendinţele. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. Baza naturală de susţinere 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.2. .perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». de evoluţie a teritoriului.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. platouri. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. spontane sau dirijate. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. Către Est limita unităţii este clară.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3 Componenta antropică 13. creste ascuţite. 13.4. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.6. versanţi prelungi. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. 13 13. masive izolate. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. culmi aplatizate. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Ca unitate teritorială.

Spre nord. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Ordâncuşei. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. partea centrală. alcătuiţi covârşitor din calcare. Runcului. în special calcare. Înspre vest. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. între care Munţii Pădurea Craiului. în a doua jumătate a lunii iulie. asemeni unui V. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Hodobana. La nord. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. masive. Topliţa etc. Astfel. chei şi defilee cu geneze variate. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. El este alcătuit.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Albioarei. izbucurile Izbândiş. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. de acum 62 000 ani). Someşului Cald. cea mai înaltă şi masivă. Defileul Crişului Repede. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. cu peste 50 km lungime. masiv. Sighiştelului etc. Zăpodie. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Cuţilor. Bratcani. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Pe de altă parte. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). cheile Videi.). Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. peşterile Humpleu. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. Cu o orientare nord-vest . Pociovaliştei). alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului.

Moneasa sau Geoagiu-Băi). Vânătara. ceaţă. pe Crişul Repede. cu altitudini modeste. Izbândiş). Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. (Vaşcău. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Iara-Hăşdate. Fântânele-Beliş). În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Râmeţului. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Bulzişor. Roşia Montană. Huedin. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Versantul vestic. nebulozitate ridicată. Pentru Trascău-Metaliferi. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. unic este relieful de masive izolate. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. (Pietrele Ampoiţei. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. precum şi carierele de la Vaşcău. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Piatra Helenească). Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Zăcămintele de aur (Brad. Negru şi Repede) şi de Barcău. Huedin. Vad-Borod) au un climat specific. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. La est de Valea Ampoiului. Dumbrăviţa de Codru). spre est de Someşul Mic. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. pe Someşul Cald (Tarniţa. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Hidrografic. Piatra Bulzului. Gurahonţ. Ape termale. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Climatul general este cel specific montan. Valea Drăganului (Floroiu). de o mare importanţă balneară. Vâlcanul. klippe şi olistolite. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Tăuz. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Depresiunile (Brad. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Iada (Leşu). Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. cristalini. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Ampoiţei. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Hăşdatelor. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Coteţul Dobreştilor. Acumulări endocarstice deosebite. se desfăşoară Munţii Trascăului. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Arieş şi Ampoi. temperaturi medii anuale de 2-60C. Almaş. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Plotunul.

Vlădeasa sau Muntele Mare. peşterile Meziad. Varietatea şi unicitatea peisajelor. polimetalice şi turistice apreciabile. căprioara. veveriţa. ciocănitoarea. Someşului Cald. Vântului. marmură. Roşia Montană. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. la altitudini mai joase. Huda lui Păpară. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Ordâncuşei. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. cinteza). Galdei. Roşia Poieni. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. Sighiştelului. structurile geologice inedite ale Detunatelor.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. bazalt. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Criştior-Brad. andezit. pietriş şi nisip. calcare. suprafeţele ocupate cu păduri. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. meşteşugurile etc. travertin. Resurse aurifere. Galbenei. ponoarele Vânătara. În depresiunile . Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Gheţarul de la Scărişoara. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. climatice şi biogeografice. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Peştera Urşilor. Runcşor. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. cerbul şi. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Râmeţului. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. Toaia. sărbătorile şi datinile. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Cetăţile Rădesei. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. cheile Turzii. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. climă rece şi umedă. Pajiştile alpine din Biharea. minereuri. Vadu Crişului. roci de construcţie). cu păstrăv şi lostriţă. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. portul popular. Astfel. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed.

Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Zece Hotare. Ineu. Zlatna. Nucet.Munţii Apuseni 13. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Beiuş. Abrud. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare.4. dispensare. Ştei. magazine comerciale). Roşia. altitudinile moderate. Vaşcău. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Baia de Arieş. Sebiş. iar actualmente din minele de la Băişoara. Câmpeni. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Abrud. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Nucet. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. a alimentării cu energie sau apă. în general. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. cât şi de potenţialul de comunicaţie.3. Principalele oraşe sunt: Brad. mici. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. lipsa infrastructurilor de acces. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Aleşd. Gurahonţ). Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Ştei. Sebiş. pastorale sau mixte. cât şi de rolul istoric. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Răcaş. 13. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. De remarcat structura etnică covârşitor românească. forestiere. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică.

Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Cerbul. Izvoru Crişului). Leşu. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Staţiunile Moneasa. Chişcău. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Gîrda de Sus. Vadu Crişului. Sohodol. Vaţa de Jos. Ocupaţie străveche. Arieşeni. Scărişoara. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn).Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. depresiunea Huedin (Sâncrai. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. GeoagiuBăi. prelucrarea lemnului. bere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Beiuş şi Brad. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. alcool. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Băişoara. sucuri. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Aireşeni). Râmeţ. Stâna de Vale. Pietroasa. depresiunea Beiuş (Meziad. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. 13. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Vaşcău.

13. în mod nemijlocit. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60.5. urmat de agricultura ecologică. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. intens umanizate. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. uşor accesibili. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Înălţimile sale sunt mijlocii. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. minerit şi creşterea animalelor. cu predominanţa munţilor joşi. turismul. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Depresiunea Brad spre Deva. Aici apare un nucleu central morfologic. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Pe valea Crişului Repede. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. căi de comunicaţii). Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). culoarul Mureşului.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. depresiunile „golf” Zarand. de data aceasta de sorginte antropică. 2. În cadrul acestui model regional. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). care deversează gravitaţional către ariile adiacente. Ţara Moţilor . Analizând structura şi funcţiile peisajului. Crişul Negru. Crişul Alb). magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Câmpia şi Dealurile de Vest). cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. În sfârşit. din raporturile îndelungate. prin sudul Munţilor Apuseni. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Ampoi. detaşat. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. La care se adaugă. mineritul substanţelor nemetalifere. bazinul Arieşului spre Turda. pot fi evidenţiate subregiuni.

Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Cocean. Pop. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . În al doilea rând.7. (2000). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. 2. 3. x x x (1987). Editura Academiei. Gr. în special cele aurifere.III. Editura Presa Universitară Clujeană. Nu în ultimul rând. Geografia României. Cluj-Napoca. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. 13. P. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. păşuni).Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. fâneţe. (1984). Editura Academiei Române.

modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 94 . înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. dealuri şi munte. 14 14. Aici. (Ea nu include.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Economia şi perspectivele regiunii 14.3. altitudini de 300-400 m. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. 1925 sau 1959). precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Dealurile Oradei. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. 14. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. deci. Componenta antropică a sistemului regional 14.1. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului.2. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.6. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cermei sau Miersig. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). din Câmpia Crişurilor şi Someşului. de la nord la sud.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Baza naturală de susţinere 14. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.4. ca elemente morfologice aparte. .aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. .1. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. forme de relief joase.5. în principal. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).2.

la Timişoara spre sud. Zăuan. în integralitate.4 °C la Oradea).5°C (10. iar al doilea la 340-410 m. Oradea. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Miersig. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Barcăul şi Someşul. Tăşnad. industriei sau aşezărilor.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. tributară integral Tisei. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. sub influenţa maselor de aer vestice. În partea nordică. Andrid. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. accentuată. Sălacea). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. în primul rând. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Meseşeni Băi etc. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. o traversează Crasna. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. mai umede şi moderate termic. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Şimleul Silvaniei. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Crişuri. În scopul regularizării scurgerii. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. cu temperaturi de 43°C). Barcău. Marghita. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Crişanei îi aparţin. păduri de răşinoase. păduri de foioase. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. În ciuda acestui aspect. Vârşolţ). Mari acvifere cu ape termale. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Climatic unitatea se află. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Crişana este străbătută. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. În sfârşit. Carei. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip).

potârniche. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. biserici. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. Codru şi Sălaj) etc. De asemenea. Este un relict tropical. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . gaze naturale (Balc. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. versanţii montani. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. Curtuiuşeni. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. slovacă etc. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. obiective turistice naturale şi antropice. păduri de răşinoase.3. viezure. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Davele de la Marca sau Tăşad. Sărmăşag. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. ape termale. popândău. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. germană (şvabi). vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. orbete. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. fazan). O valoare deosebită o au terenurile agricole. Baza de resurse ale subsolului este variată. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. iepure. Popeşti. monumente. cu un indice de peste 1% anual. protestanţi. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. castele. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Umanizare încă din preistorie. Suplacu de Barcău). datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Borş. Zăcăminte de petrol şi gaze. alături de ortodocşi convieţuind catolici. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. reformaţi. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Solurile nisipoase. cu biotop actual natural în Delta Nilului. menţinut în flora ţării noastre. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. Fondul etnic autohton. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. vulpe. românesc. resursele cinegetice şi piscicole. ape termale. în perimetrele intens urbanizate. dar cu o frecventă notabilă. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. obiectivele antropice (cetăţi. dealurile cu fragmentare mai accentuată. Chieşd etc). 14.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. inclusiv în perioada glaciară. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Pişcolţ). cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. căprior. Marghita. lup. păduri de foioase.

Satele aparţin celor două categorii structurale. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. sunt industriale. Zalău. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Raportate la extensiunea sa. prezenţa resurselor. hidrografici (prezenţa surselor de apă. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. polarizat de Oradea. Tăşnad. culturale. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Crişana are un număr redus de oraşe. comerciale. tradiţia locuirii etc. Satu Mare. în zonele plane. de câmpie sau piemont. şi adunate. de peste 100 000 locuitori. În cazul Tăşnadului. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. turistice. Marghita. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Zalăul. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . în cele împădurite prelucrarea lemnului. politicoadministrative. Şimleul Silvaniei). Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Funcţiile celor două oraşe mari. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. în fostele cetăţi (Oradea. 14. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Cehu Silvaniei). dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). al treilea oraş al unităţii studiate.în cea capitalistă (Carei.

Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. de regulă. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). mobilă. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. floarea soarelui. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Podgoriile Oradei. produse alimentare. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. mixtă. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. dar şi viţa de vie. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Satu Mare. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Sălaj sau Bihor. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Satu Mare. Biserica cu Lună). produselor şi intereselor în sistemul regional. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). cele mici fiind. monoindustriale.Crişana 14. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Tinca. Tăşnad. armături din fontă şi oţel. se practică legumicultura. Turism curativ şi cultural. Băile Episcopiei (1 Mai). produse alimentare şi textile. Grâul. textile. Meseşeni Băi. Având un potenţial pedogeografic important. Tăşnad sau Salonta. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. plante tehnice şi furajere. Zăuan. În periurbanul principalelor oraşe. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. în luncile Crişului Repede şi Someşului. inul. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). materiale plastice. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. utilaje. porumbul. aparataj casnic. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. dar şi la Marghita. Industrie prelucrătoare diversificată. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. 98 . după Câmpia Română. energiei. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. sfecla de zahăr. mobilă. Carei. inclusiv piersicul şi caisul. producţia de lacuri şi vopsele. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. conductori emailaţi. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. porcine sau bovine din zona de câmpie. anvelope. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement.4. Carei. Boghiş. zahăr). cum sunt cele de ovine. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Beltiug. Astfel. textile. cu largi disponibilităţi de intensivizare. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Marghita. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. orzul. mobilă. Intreprinderi mici.

prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. A. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Gr. Crişul Repede. Bibliografie selectivă 1. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Berindei. Câmpia Crişurilor. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. .. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. 3. IV. Editura Academiei. locomotorii). Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. . Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. în 2-3 niveluri. . În ştranduri şi piscine. Gr. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. Editura Universităţii din Oradea.5. Bucureşti.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . 1. Pe lângă termalismul accentuat. x x x (1992). Bucureşti. Oradea. în soluţie. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Geografia României. ambele cu legături internaţionale.Kiev. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime.6. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. 2. I. Posea. agricole. În general. (2005). în cura externă. Regiunile pericarpatice. Astfel. Etc. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Pop.. Ţara Beiuşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Pop.. (1987). apele conţin. 2.complementaritatea multor subramuri economice.

formată în acelaşi mod. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. Baza naturală de susţinere 15. ce se ataşează. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. . respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. structura şi funcţiile sale. Mai mult. Componenta antropică a sistemului regional 15. 15. deşi cu numeroase restricţii. aşa cum s-a precizat anterior.1. Pe de altă parte.4 Economia regiunii 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate.6.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major.3.2. Astfel. cât şi spre apofiza ei nordică.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Se prezintă ca o câmpie întinsă. nici Olteniei de nord.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. 15 15. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. prin numeroase elemente convergente. . cu origine tectonică. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. de agregare funcţională. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. cu soluri fertile. culoarul Streiului (Orăştiei). Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. cursantul va realiza: .definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. de produse şi interese.

Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Aparţin. sistemului teritorial. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . morene). Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. primul de acest fel din România. Culoarul Mureşului. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. în anul 1935. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Tăul Porţii. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Vegetaţia. cu numeroase elemente morfologice. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. aici s-a înfiinţat. cu culmi largi şi văi relativ înguste. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. hidrografice sau biogeografice rare. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Astfel. Florica etc). Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Inversiuni termice în depresiuni. Alt pas. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. situat la vest. ca axă hidrografică regională. Ana.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Galeşu. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. circuri. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). de asemenea. văi. divergent. Unitatea montană a Retezatului. generând inversiuni termice. Lia. Tăul Agăţat. în Depresiunea Haţegului. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Zănoaga – 29 m profunzime. Streiul. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. regiunii şi masivele muntoase învecinate. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Viorica. Ponorici. Cioclovina. Peştera din Valea Stânii). Parcul Naţional Retezat. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Datorită peisajului lor inedit. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Cerna.

Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Cioclovina. fier. faună cinegetică şi piscicolă. nemetalifere. peisaje naturale pitoreşti. Paroşeni. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Uricani. lacuri glaciare şi antropice. Muncelu Mic). situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). În Munţii Şureanu. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Ruschiţa. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. dolomite. 1100-1200 m. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. din secolul al XVIII şi până azi. La peste 1800 m înălţime.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Aninoasa. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Valorificarea continuă. creste. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. alun turcesc). În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. profunde. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Lupeni. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. cupru) la Alunu. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. pe terase sau glacisuri. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . forestiere şi turistice. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. iar cele din zona montană pentru păşuni. Resurse de cărbuni. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. de foioase şi răşinoase. pinul negru. Fondul forestier este extins. talc la Lelese. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. fertile. Avem în vedere. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. nisipuri cuarţoase. Peştera de la Româneşti). Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. Ponorici. chei. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros).

Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Fiind o unitate predominant muntoasă. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. depăşind 125 locuitori/km². Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. După acest an. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. a unei populaţii tinere. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. Sântămăria-Orlea. celei sumeriene). Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. valori etnografice specifice etc. mai puţine. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. mai scunzi şi mai aplatizaţi. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). monumente. fenomenului de migrare internă. după unii exegeţi. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. cu o scriere necunoscută anterioară. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. cetatea Deva. muzee. vieţuiesc maghiari. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. a culoarului Mureşului unde. 15. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. până în 1989. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. respectiv Banatul.3. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. în primul rând. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. pe lângă români. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. Amplasarea capitalei Daciei romane. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. de peste 6000 ani vechime. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. bisericile din piatră de la Densuş. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Proiectul pentru Învăţământul Rural . densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă.

miniere). determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Orăştie. atribuţii preluate. de către Deva. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. cu funcţii mixte (agricole. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Vulcan şi Aninoasa. dezvoltarea comerţului etc. 15. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Simeria. Călan. Paroşeni.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Alte oraşe sunt Haţeg. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Astfel. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Deva. din punct de vedere politico-administrativ. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Lupeni. Petrila. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. forestiere. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Oţelul Roşu. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Uricani. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani.

Blidaru. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Potenţial turistic exploatat incipient. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. datorită destructurării industriei după 1989. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Hunedoara. Gr. Haţeg. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Per total. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Orăştie. iar personalul disponibilizat. 2000). în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Deva. Hunedoara. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cereale şi plante tehnice predomină. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Cinciş). Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Gura Zlata. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. carne. În zona montană a Retezatului. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. lactate. Pietrele.4. Exploatarea elementelor atractive se realizează. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. cojocăria de la Orăştie. bovinele. Piatra Roşie). Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Cetatea Deva. Sântămăria Orlea. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Colţeşti. cultural şi rural. numeroase mine fiind închise. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Streisângeorgiu.

se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Oţelul Roşu. . Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. 15. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. la Simeria. prin Depresiunea Petroşani. spre Craiova.5. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. prin Defileul Jiului.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. .creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. social şi infrastructural precum: .valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. . Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. În consecinţă. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. respectiv Banat. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. Călan. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. .

(2000).Haţeg-Poiana Ruscă 15. Studiu de geografie umană. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Popa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . N. Pop. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1.6. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Timişoara. Editura Universităţii de Vest. (2001). Geografia României. Bucureşti. Ţara Haţegului. Cluj-Napoca. 3. 2.

3.6. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Componenta demografică şi de habitat 16. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Gârliştei. .Obiectivele unităţii de învăţare nr. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Mai mult. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. arhaic.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. 16 BANATUL Cuprins 16. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. cu o serie de peşteri (Comarnic.şi geografico-umane particulare. în acest caz. Popovăţ) şi chei (Nerei. Minişului. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Obiectivele unităţii de învăţare nr.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Racoviţă. În partea sudică. 16 16. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat.7. definit de o interferenţă îndelungată. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice.1.1.2.5. concis. 16. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Aninei.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. sârbii sau maghiarii. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”).2. . El apare pe fondul unui românism majoritar. 16 16. Munţii Banatului. Lucrarea de verificare nr.4. autentic. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Banatul Unitatea de învăţare Nr. Caraşului. Locvei. în Vârful Piatra Goznei). Buhui. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Componenta naturală a sistemului regional 16. Din punct de vedere petrografic. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată.

căprior. pisică sălbatecă. Coniferele apar insular. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). paltin. Bega. Câmpia Timişului. Elemente faunistice mediteraneene. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. tei) pentru ca. prepeliţa. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. În dealurile Lipovei. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Mureşul. a speciilor de amestec (carpen. ele înclină de la est la vest. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. castanul dulce cornul. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. viezure. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Câmpia Timişului. colectată de Dunăre. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. iepure. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. etc. mojdreanul. Urmează fagul. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Nera. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Dealurile Pogănişului. cu temperaturi mai ridicate. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. cu zăpadă puţină. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Timişul. gorunul. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. cerul şi gârniţa. 90-120 m. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. câmpie. ierni mai blânde. Reţea hidrografică divergentă. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Caraşul. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Dealurile Tirolului. Alimentarea este preponderent din ploi. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. potârniche. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. numeroase specii de păsări. cărpiniţă. Acvifere carstice. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. dealuri. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. 1966. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia.

Minişului. Cozla. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Mărimea satelor diferă. culturale.660 locuitori). Baia Nouă au dus. calcare. fier. bazalt (Lucareţ). Caraşului. nisipuri. azbest (în bazinul Nerei). pseudorendzine şi terra rossa. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. marmură (Bocşa). Trei Ape şi Văliug etc. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Reşiţa. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Satchinez. cehi. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Lugoj. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Obiective turistice pitoreşti.827 locuitori în 2002). Buhui). Secu. ţigani. Zădăreni. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. argiluvisolurile. 110 . peşterile Comarnic. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. datorită familiilor cu copii puţini. obiectivele antropice din Timişoara. administrative). litosolurile. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). Anina. Popovăţ. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. sârbi. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Gârliştei. lăcoviştile. Defileul Dunării.. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. uraniu (Ciudanoviţa). conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. pe lângă români vieţuind maghiari. Doman. Foeni. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. slovaci. implicit. la contactul formelor de relief. comerciale. cupru. în depresiuni. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Orşova. Nu lipsesc solurile aluvionare. Caransebeş. reflectă şi ele o specificitate aparte. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. pietrişuri. turistice. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. Turnu).Banatul Zăcăminte de cărbuni.3. Bigăr. populaţia şi aşezările. bulgari. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. atestat documentar încă din anul 1156. dar. Frumuseţea peisajului montan. 16. germani. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. şisturi bituminoase la Anina. valorile ei scăzând. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional.

Timişului. siderurgia Reşiţei. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Anina. turism. comerciale. porcine sau păsări. Curtici. 16. de mutaţiile post-decembriste. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Jimbolia. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. spre cea montană. Nădlac. uneori decisiv. cu arii de gravitaţie locale. Lugojul. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Moldova Nouă.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Oraviţa. Deta. turistice. Lipova. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Urmează. Ghioroc. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. ovine. Pâncota. Sînnicolau Mare. agricultură. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Industria are vechi tradiţii. înfiripându-se încă din anul 1771. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pâncota. culturale. Caransebeşul. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. de câmpie. Buziaş. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş.4. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Industrie. Bocşa. fiind afectată structural. bazată pe materii prime locale. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. caprine şi bovine). Oraşele mari cumulează funcţii industriale.

produse textile. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. mobilă. material rulant. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Aici se fabrică maşini şi utilaje. aeriene şi fluviale. este navigabil. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. maşini agricole. maşini electrice. brânzeturi etc. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. destinată agrementului hivernal. îngrăşăminte chimice. ferate. produse alimentare. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Călacea). În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. Astfel. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. tradiţiile industriale şi agricole. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Semenic. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Teremia Mare. Timiş-Cerna. în 1719. iar râul Bega. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. inclusiv din cele două ţări învecinate. celelalte baze (Vălig. Timişoara şi Aradul. În raport cu regiunile învecinate. precum şi un culoar. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). prin amenajările executate. (De subliniat că anterior datei menţionate. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Astfel. Trei Ape) având capacităţi limitate. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. funcţionează o singură staţiune montană. Banatul posedă resurse agricole. resurse umane de calitate superioară.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării.

aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. poziţia geografică a Banatului. a fondului forestier diversificat compoziţional. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. Etc. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. În al doilea rând. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. spre exemplu. În primul rând. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. a unor obiective turistice de referinţă.Banatul 16. la cele de deal şi munte. În Banat apare o etajare a reliefului. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. a cărbunilor cocsificabili. Or. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. 2. Şi nu în ultimul rând. de la cel de câmpie.5. Ea va induce o etajare a climatului. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. natural sau social. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat.

0 pct. Oradea. Geografia României.Numărul lucrării de verificare. la obiect. Pop. (2005). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Lucrarea de verificare nr.0 pct. Cluj-Napoca.) 5. Pop. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Răspunsul va fi logic formulat. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 3. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Bucureşti.Specializarea şi anul absolvirii.5 pct.) 2. 2. .5 pct. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Carpaţii şi Subcarpaţii României. . (2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (2.) 3. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat.7.Banatul 16. 16. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Crişana. III. Editura Academiei. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. x x x (1987). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . IV. (2. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. x x x (1992). 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gr.Adresa cursantului. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Editura Academiei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). (2000). 4.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunile pericarpatice.) 4. Bucureşti. . Editura Universităţii din Oradea. Explicaţi antropizarea lor accentuată.6. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă.

Economia regiunii şi perspectivele sale 17. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. a liniilor de gravitaţie. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. . de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 17. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr.2. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. cu atribute variate. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Pe de altă parte. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. au apărut şi se afirmă centre noi.6.5. credem noi. . limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. de cooperare şi afirmare independentă. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem.1. Mai mult. spre o direcţie sau alta. 17 17. Componenta antropică şi de habitat 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17.3. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . În consecinţă.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. climatul fără extreme deosebite. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. stopată după 1990. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. răsfirate sau adunate. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Rovinari. cu scăderea natalităţii. cu trăsături particulare. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică).. prin poziţia lor. Predomină populaţia rurală. de asemenea. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. îmbătrânirea populaţiei. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Actualmente. Resursele variate ale solului şi subsolului. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Teritoriu populat încă din preistoric. 50 000 ani). gradul de urbanizare fiind mai redus. bilanţ demografic fluctuant. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Miloştea) sau fierului.Oltenia nordică 17. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. în vetrele depresionare şi. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Ţicleni. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică.(romii). Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale.3. Târgu Cărbuneşti. Apar şi sate foarte mari. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Predomină satele mijlocii şi mari. Bumbeşti Jiu.

alimentară. Principalul centru. se amplifică urbanizarea. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Activităţi turistice în afirmare. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Industria. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. situat la est. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. în zonele joase. dar şi spre Husnicioara. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Motru. în aceleaşi oraşe. tricotaje şi confecţii. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). cu infrastructura cea mai bogată. Târgu Cărbuneşti.Oltenia nordică 17. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. în lunca Jiului legumele. creşterea animalelor. industria celulozei şi hârtiei. Tismana. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Pomicultură. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. în sud. Rovinari. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. pe fondul afirmării industriei. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. de lângă Târgu Jiu.4. Principala ramură. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Bumbeşti Jiu. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Industrie energetică şi prelucrătoare. 120 . deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. este destul de diversificată. cea de la Bârseşti. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. spre nord-vest sau Alunu. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi.

în primul rând. Tismana. în sens. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. spre Marea Neagră. invers. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Timişoara . O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta .Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. ca axă de transport europeană. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . mai ales în domeniul speoturismului. dar şi celelalte unităţi montane. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. monumente). între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. întărirea coeziunii interne. Concomitent. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. cel gorjean şi cel mehedinţean. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau.

Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.. Geografia României. 3. Pop. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Ileana-Georgeta. Cluj-Napoca. Oltenia nordică are un climat etajat. Din punct de vedere hidrografic.6. Ielenicz. Editura Universitară. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Ca influenţe climatice. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Ghincea. nord-vest. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Mioara (2003). Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. 2. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Pătru. pe o axă. Subcarpaţii României. x x x (1987). Gr. În primul rând.5. (2000). de la cel de câmpie în sud. Editura Academiei. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Bibliografie selectivă 1. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Fiecare din cele două oraşe. Carpaţii şi Subcarpaţii României. M. Bucureşti. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Astfel. III. o poziţie geografică la Dunăre care. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. inclusiv în perspectivă. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Dimpotrivă. de intensă circulaţie.Oltenia nordică 17. cea a Jiului. 2..

18. 18 18. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. cea sudică. cel oltean.identificarea unui spaţiu mental. . în primul rând. . din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. în est. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: .prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Componenta demografică şi de habitat 18.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată.1. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. climatului de câmpie cu variaţii reduse.3. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr.6.2. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Deosebit de ambiguă este limita nordică. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. de-a lungul Dunării. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.1. . Economia regiunii şi perspectivele sale 18.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.4. puţin fragmentat şi denivelat. .2. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu trăsături caracteristice. Baza naturală de susţinere 18. . unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .

plop. vulpea. în scopuri agricole. prepeliţa. primăverile timpurii. Amaradia. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. cu soluri roşcate şi brun roşcate. popândău. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. Un relief jos. Olteţul. cer şi gârniţă. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. sânger. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. potârnichea. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. fazanul. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. odată cu creşterea indicelui de ariditate. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru.etc. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. subunităţi. la rândul ei. Teslui). În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. orbete). soc. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. mojdreanul (Fraxinus ornus). de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. iar toamnele îndelungate. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. Precipitaţiile descresc de la vest la est. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . ghimpele (Ruscus aculeatus). pisica sălbatecă. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. argiloase. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). anin. Dunărea. iepuri. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). în majoritatea lor. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. scumpia (Cotinus coggygria). verile fiind călduroase. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. iar la limita estică se află Oltul.

Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. sub 500 locuitori. cule. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². petrol şi gaze. energetici. se exploatează cărbuni inferiori. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. spre Craiova. Ipoteşti. Gârla Mare. poligonală. Dimpotrivă. depăşind astfel media pe ţară (5. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Vădastra. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. obiceiuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În partea nordică. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Ostrovu Mare. 18. în vecinătatea surselor de apă. mănăstiri. exceptând zona municipiului Craiova. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. sub 100 locuitori. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. spre Târgu Jiu. mijlocii şi mari. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. care se confruntă. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². localizate de-a lungul râurilor. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Structura etnică este covârşitor românească. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Oltenia sudică se constituie. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. tradiţii. folclor). În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Brădeşti). datorită izolării lor frecvente. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Irimeşti. a arterelor de circulaţie. a câmpiei nisipoase. de la Ostrovu Mare. şi Olt. Slatina. cât şi spre sud. orientat atât spre nord. grade de podzolire. Verbicioara. cu diferite specializări pe subramuri. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Partea nordică. cel al bazinului Motru. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Omogenitate etnică. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Fărcaşele. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Iancu Jianu. muzee. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. cu depopularea. ca premisă a viitoarelor oraşe. monumente. Izvoru. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică.3.5 aşezări/100 km²). Profilul economic rămâne cel agricol. Satele mari. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză.

Piatra Olt. de veritabil „loc central” al regiunii. aşezărilor urbane mici. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Băileşti. la următoarele întrebări: 1. Vânju Mare. Corabia. Caracal. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Balş. îndeosebi din Transilvania. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. în spaţiul alocat. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Bălceşti. Oraşele aparţin. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Scorniceşti. servicii. Drăgăşani.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. puteţi răspunde. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Filiaşi. sub 50 000 locuitori (Strehaia. dar şi în zonele periurbane. Calafat. 18. deşi este situat pe stânga Oltului. Drăgăneşti Olt). în proporţie decisivă. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Segarcea.

alimentare sau ale construcţiei de maşini. automobile). În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. anterior acestuia întreaga Oltenie. Aici. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. soia. dintre pomii fructiferi. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. pe vremea dacilor. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. cabaline). Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. avioane. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. dar şi al produselor din cauciuc. invers. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Corabia şi Calafat. vişin). unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. În consecinţă. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Activităţile turistice sunt. nevoite a le culca cu suliţele). materiale de construcţie. ca şi Moldova dealtfel.maşini agricole. Se cultivă porumb. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. plante furajere. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni.4. creşterea animalelor (bovine. La Filiaşi. la loc de frunte situându-se. porcine. se cultivă intens mărul. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. părul şi prunul. într-o proporţie mai ridicată. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. în raport cu alte regiuni. ovine. Craiova. Fabrici de zahăr. Pleniţa. textilă. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. se practică un turism cultural. sfeclă de zahăr. cireş. mult mai limitate. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. în schimb. desigur. de câtre lanurile de grâu. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic.Oltenia sudică 18. alimentară. la Segarcea. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. mobilă. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. cais. orz. floarea soarelui. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). Strehaia. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). industrie chimică. păsări.

cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Filiaşi. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. industrie alimentară şi chimică). precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. 18.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). . turismul rural).amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Calafat. Segarcea. Vânju Mare. Olt. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. Bălceşti. . un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. turismul de agrement nautic pe Jiu. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Caracal. . 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .valorificarea superioară. Piatra Olt. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara .5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc.. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Drăgăşani. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Scorniceşti. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională.Stamora Moraviţa. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Balş. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. competitivă. Craiova. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . celelalte oraşe (Strehaia. Corabia. Băileşti. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. El nu este concurat de alte centre. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Dunăre. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. aflată la limita estică a regiunii.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. 2.

Bucureşti. Bucureşti.6. I. x x x (1969). Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1983) Geografia României. Bibliografie selectivă 1. 3.Oltenia sudică 18. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Geografia României. Editura Academiei Române. IV. Bucureşti. x x x (1992). Geografie fizică. 2. Editura Academiei Române. Regiunile pericarpatice. Editura Academiei.

Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. . Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.5.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Cândeşti).2. Sălătruc. în sud. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Dealu Ciocanu). la Podişul şi Subcarpaţii Getici. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Brădet.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. piemontane. . una centrată pe cursul Oltului. polarizată de Piteşti. Obiectivele unităţii de învăţare nr. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. de la Câmpia Piteştilor.3. Ghiţu.4.1. Apar cele două şiruri de depresiuni. generează un peisaj de dealuri domoale.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Economia şi perspectivele regiunii 19.2. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Baza naturală de susţinere 19. 19. 19 19. interne (Câmpulung.1. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Este o regiune în conturare. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. . de până la 300 m altitudine. Arefu. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. Componenta antropică a sistemului regional 19. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. intens valorificate agricol. Frunţi.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.

Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. temperatura medie anuală. salba de lacuri din avale: Oeşti. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. solurile aluviale. Călimăneşti. Cerbureni. Creasta nordică a Făgăraşului. Govora. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vălsan. văi. Goleşti) şi Olt (Turnu. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Negoiu.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Latoriţei. Subcarpaţi. lignit. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Vâlcele. munte. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Râul Doamnei. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). urmate de cele de ordin antropic. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Râureni. Valea Iaşului. (Jugur. precipitaţii de peste 1000 mm. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. în principal. o specie ocrotită. Râul Târgului). În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. la păstoritul alpin. podiş. 2 544 m. de la cultura cerealelor în câmpie. de interes cinegetic. Etajare climatică tipică. majoritatea sub formă de zăpadă). O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. datorită expoziţie sudice. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. la peste 600-700 m. Nu lipsesc litosolurile. creste. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. Călimăneşti-Căciulata. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Râmnicu Vâlcea. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Govora etc). Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). brune acide. cel de câmpie (810ºC. În munţi. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Climatul urmează etajarea morfologică. anin. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. circuri. Olăneşti. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Zigureni. Ocniţa. umbrisolurile. Cozia). brune acide alpine). iar acestea fac loc. din pădurile montane.

Funcţiile economice sunt şi ele felurite. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. urmare a complementarităţii resurselor. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. liniare. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²).). Berbeşti. în cultura plantelor. petrolului. Godeni. Optaşi. cum ar fi. Satele diferă ca mărime.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. de la aşezările mici şi foarte mici. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. Boteni. Jidava. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Cozia. fixate acolo şi din motive strategice. Poiana Lacului. în primul rând. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. Vedea. CălimăneştiCăciulata). cu cele trei componente ale sale (agricol. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Hulubeşti. Alunu. sării. podiş-Subcarpaţi. Calcarele de la Albeşti. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. Mausoleul de la Mateiaş. de versant şi obârşii de vale. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Sânbotin. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Predomină satele agricole specializate. răsfirate.000-1. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. în spaţiul câmpiei. Arnota. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Bistriţei. Spineni. petrol.000. Arutela (Bivolari). În ultima Populaţie relativ densă. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. 19. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Horezu. munţii Lotru sau Căpăţânii. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. la cele mari şi foarte mari din depresiuni.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. sare. Merişani. Fondul funciar. Rădăcineşti. Argeşului. Albota. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Berevoieşti. mănăstirile Cozia. Topoloveni etc. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului.200.3. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). inclusiv în ţări vest-europene. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. gaze. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Oltului mijlociu şi Lotrului. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Govora. Subcarpaţi-munte. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie.

Ocnele Mari. ca rang. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Băbeni. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. funcţia turistică şi industrială coabitează. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Băile Olăneşti. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. de Râmnicu Vâlcea.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Brezoi. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Călimăneşti. 19. La Govora. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Horezu). Oraşele sunt preponderent mici. urmat îndeaproape.

dintre specii. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată.Muntenia de nord-vest 19. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Industrie extractivă şi de prelucrare. conserve de legume – Băiculeşti. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. (podgoriile Piteşti. Râmnicu Vâlcea. Stâlpeni. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. culturile de cereale (porumb. Râmnicu Vâlcea. apreciabile. păsări. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. dar cu perspective asigurate. Govora producând îngrăşăminte. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Turism curativ. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Topoloveni). Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. produse clorosodice. cauciuc sintetic. în primul rând cele de ordin economic. de asemenea. Cozia. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Curtea de Argeş. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. predomină prunul). Dimpotrivă. iar la Curtea de Argeş. agricultura valorifică întinsele terenuri. brânzeturi – Piteşti. Ocnele Mari. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. legumicultură. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. recreativ şi cultural. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Creşterea animalelor (bovine. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Ştefăneşti). atât în Munţii Făgăraşului. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. orz. plante furajere. porcine. Pe locul trei. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. negru de fum. produse din carne. Băile Govora. combinatele de la Piteşti. Băbeni.4. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Astfel. viticultură şi creşterea animalelor. 134 .

precum şi într-o specializare eficientă. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. 19. brânzeturi – Piteşti. competitivă. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. . în zona de câmpie şi podiş. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. cu intensificarea tranzitului interregional. Băbeni. iar la Curtea de Argeş. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. . căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Pe de altă parte însă. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. fără praguri şi disfuncţii majore etc.şi Piteşti. cauciuc sintetic. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Curtea de Argeş. conserve de legume – Băiculeşti. Stâlpeni. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.prezenţa unui teritoriu vast. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Topoloveni). dintre Olt şi Argeş.tendinţa de emancipare funcţională. dar şi ale teritoriului subordonat. Piteşti şi Târgovişte. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. combinatele de la Piteşti.5. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. nepolarizat direct de Bucureşti. Govora producând îngrăşăminte. căi ferate rapide). Râmnicu Vâlcea. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. negru de fum. principalul centru polarizator al regiunii.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. produse din carne. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. produse clorosodice. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. 2.

4. Bucureşti. (2000). Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei Române. Ielenicz. Pop.Muntenia de nord-vest 19. Ileana-Georgeta. Bucureşti. Ghincea. Geografia României. Regiunile pericarpatice. Cluj-Napoca. Bucureşti. 2. 3. III. Mioara (2003). Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Subcarpaţii României. Carpaţii şi Subcarpaţii României..6. Gr. Pătru. Editura Universitară. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1987). Editura Presa Universitară Clujeană. M. x x x (1992). IV. Geografia României.

cu atribute polarizatoare complexe (economice. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. cu accente de ariditate.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. joasă. 5 20.7. 20 20. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. padine.sud-est. cu cele două sectoare ale sale. Lucrarea de verificare nr. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.6. . Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.4. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. politico-administrative. a avantajelor şi dezavantajelor sale. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Regiunile urbanizate se afirmă. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20.3. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. constituit din Câmpia Bucureştiului.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.2. în jurul unui mare oraş. spre est . de regulă. culturale). Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Câmpia Vlăsiei în nord. cel metropolitan. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Componenta antropică 20.1. al Bărăganului şi Dunării de Jos. Baza naturală de susţinere 20. sociale. cu păduri de stejar în secolele trecute.5. atingând cursul Dunării spre sud.2. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. . mlăştinoasă. nişe de sufoziune).1. şi Câmpia Mostiştei.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Iernile sunt geroase. 20.

nisetru. exploatate în zona Titu. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. de Istorie al României. statuile şi grupurile statuare. fazan. Sabar. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Limane fluviatile. Hanul lui Manuc etc). delincvenţă socială). Fauna acvatică este şi ea variată.1 milioane locuitori. ciocârlie.3. mănăstirile Snagov. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. iar dintre păsări de potârniche. Muzicii. Căldăruşani. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Fluviul colectează râul Argeş. de Arta. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Gramineele (Festuca. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Etnic predomină net românii. Cernica. Din punct de vedere biogeografic. Mostiştea). Arcul de Triumf. Tei. solurile gleice). populaţia şi aşezările. compusă din stejar termofil (brumăriu. plop. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. predomină net populaţia urbană. Herăstrău. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Mostiştea şi Vedea. gaze şi ape termale. Floreasca. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Neajlov. trestie). Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Geologic. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. petrol şi gaze naturale asociate. se disting prin trăsături particulare. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Astfel. parcurile Cişmigiu. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. 138 . metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. prepeliţă. Herăstrău. Videle. În Bucureşti trăiesc 2. Cotroceni. Fauna este dominată de rozătoare. muzeele Ţăranului Român. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Căldăruşani. Cartojani. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Blejeşti. 20. Mogoşoaia. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Zăcăminte de petrol. urmaţi de romi. erbivore şi omnivore. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. păstrugă) alături de clean. mreană. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Evident. arin) sau arbustive (papură. Grigore Antipa. Periş. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Cernica.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit.

ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. « micul Paris ». Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . atestat documentar la 20 septembrie 1459. atât al regiunii. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Pipera. Palatul Parlamentului. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. Balta Albă. la 1859. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. inclusiv construcţia metroului. 20. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. în competiţie cu Iaşul. Centrul polarizator principal. numit iniţial Casa Poporului şi. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). ulterior.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. a cărei dezvoltare. dar progresiv ajungând. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Oraşul. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur.

a păsărilor şi porcinelor. canalul Bucureşti-Dunăre. textilă şi alimentară. cosmetice). medicamente. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zimnicea. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală.4. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Athenee Palace. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). religios. prelucrarea produselor agricole). porumbului. maşini agricole. Olteniţa. Abandonat după 1989. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Hotelurile Intercontinental. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. industria chimică (vopsele şi coloranţi. a delincvenţei sociale). soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. floarea soarelui. aerian. utilaje şi maşini unelte. la industria uşoară. feroviar. La baza economiei regiunii se detaşează industria. poluarea lacurilor de agrement. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. complexele comerciale. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. industria lemnului (mobilă). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Turism cultural şi de agrement. extrem de diversificată tipologic. Bucureşti. A doua ramură este agricultura. Se practică turismul cultural. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. sportiv). Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. cu sejur sau de tranzit. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. Sofitel. Agricultură de tip preorăşenesc. reţelele de transport rutier. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. electronice şi electrotehnice). Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Cultura grâului. Giurgiu. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. sfeclei de zahăr. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. produse poligrafice.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. turism ştiinţific.

Adresa cursantului. Oltenia sudică. 2 aeroporturi. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. ulterior a Principatelor Unite şi. la obiect. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.5 pct. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici.) 3. . Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.Numărul lucrării de verificare. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.0 pct.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.6. Funcţia culturală. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile.) 4. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. 20.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. 5. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. a României întregite. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” .) . .5 pct.Titlul cursului (Geografia Regională a României). după 1918. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Lucrarea de verificare nr.0 pct. Ca urmare. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. Răspunsul va fi logic.) 2. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. (2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. (2. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Specializarea şi anul absolvirii. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Nu trebuie omisă funcţia turistică. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior.

Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. x x x (1984). Ianoş. 3.7. I. 2. (1983). Editura Academiei. Bucureşti. Geogrfia României. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Bucureşti. Geografie fizică. x x x (1983). Geografia României. I.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. II. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Baiului. Prahovei.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. deosebit de variate ale unităţii. . În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Doftanei. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor.1. Buzăului. Componenta economică 21. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. văile Putnei. Avenul din Grind).4.2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Astfel. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Calcarele. 21 21. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). conglomerate.3. Interferenţă strânsă între elementele morfologice.1. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Componenta demografică şi de habitat 21. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: .Curbura Unitatea de învăţare Nr. Urşilor. Zănoagei). 21.5. Morfologic. Omul. Teleajenului. calcare). Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Structura geologică este relativ asemănătoare. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 CURBURA Cuprins 21. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. chei (Tătarului. Piatra Craiului. O notă distinctă face Masivul Leaota. Buzăului (Penteleu.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. format din şisturi cristaline paleozoice. Dîmbovicioarei. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi.6. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Rătei. Siriu şi Podu Calului). . Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit.

în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Salcia. Blidişel). Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. iniţial pe direcţia nord-sud. Vălenii de Munte. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Lopătari. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Pătârlage. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. la debuşarea în zonele joase. intracolinare (Vidra. dealurile Deleanu. strâns asociată celei dintâi. A doua treaptă de relief. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Dumitreşti. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. interpus spre depresiunile externe. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. orientându-se brusc spre est. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. transilvană. ulterior. Răiuţu. Câmpina şi Pucioasa. Vara scurgerea se diminuează. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. precipitaţii de 400-500 mm anual). Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. (Răchitaş. ca lungime. în cununa carpatică. preponderent. Hidrografia îşi are obârşiile. Ciolanu. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Bucovel. Chioşd. Gurbăneasa. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Ploieştiului şi Râmnicului. subcarpatică şi de câmpie. Dâlma. montană. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Ialomiţa cu Prahova. Policiori. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Dealu Mare-Istriţa. Mera. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Blăjeni. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. la topirea zăpezilor. Nişcov şi Podeni). precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti.

erbivorelor (iepure. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. la adâncimi mai mari în câmpie. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. păduri şi pajişti alpine. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. petrol gaze naturale). în câmpii. Brazi. alunecări de teren. intensă şi adeseori neraţională. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. afin). terenurile fiind invadate de jneapăn. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Solurile se etajează. Gura Ocniţei au devenit. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. în funcţie de formele de relief: la bază. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. De menţionat prezenţa apelor minerale. lup). râs. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Gura Ocniţei. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. ienupăr sau bujor de munte. ienupăr. Resurse energetice variate (cărbuni. În unele masive (Ciucaş. Câmpina. Exploatarea îndelungată. plop. urs ). argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. zona subcarpatică s-a constituit. Moreni. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Teleajen de notorietate. Pucioasa. în care ieşirile au depăşit net intrările. În primul rând. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. salcie). iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. Vrancei. popândău). la pădurile de gorun. Telega. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. la etajul coniferelor din zona montană. Ţintea. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. carnivorelor (vulpe. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Resursele regiunii reflectă. merişor. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. Localităţi precum Băicoi. Vulcana Băi. pisica sălbatecă. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). căprior. mistreţ. eroziune accelerată. a dus la epuizarea zăcămintelor. inclusiv în străinătate. cerb). un clasic fenomen de disipare. omnivorelor (viezure. de asemenea. de risipire.

crestele. Urşilor. nisipurile sunt utilizate de industria locală. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Vrancei. pomiculturii. concentrat mai ales în munţii Bucegi. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. peşterile (Ialomiţei. Baiu. edificiile antropice (mănăstiri. 21. care au permis afirmarea viticulturii. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. O altă resursă este sarea. Zănoagei).3. muzee. Apele minerale de la Pucioasa. gipsul de la Slănic. Beciu. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Numărul populaţiei este apreciabil. Sărata Monteoru. cheile (Tătarului. Dâmbovicioara. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. culturilor diverse şi creşterii animalelor. salina de la Slănic Prahova. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Abrupturile. Rătei). precum şi din câmpii fertile. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. « Babele ». castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Lacul Tăul Vulturilor etc. Filipeştii de Pădure. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Gura Ocniţei etc. Ciucaş. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Predomină populaţia rurală. 146 . Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Având un relief compus din munţi. a Subcarpaţilor cu munţii.Telega. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. sunt obiective atractive de prim ordin. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Sărata Monteoru. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Ceptura. curativă şi culturală a regiunii. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Ţintea. la Băicoi. biserici. omogenă etnic.. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Tisău. Şotînga. Calcarele şi marnele calcaroase. Boldeşti. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Moreni. argilele. Cascada Putna. Buzău. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Sinaia..

fie în câmpie. Predeal. Urlaţi. Breaza. Mizil. Fieni). majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Câmpina. Comarnic. culmile aplatizate. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vălenii de Munte. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. fie în arealele centrale ale depresiunilor. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. a lânii. Valea Călugărească).Curbura Oraşe mici. Azuga. pe semicercul exterior al regiunii. Plopeni. alimentară (Vălenii de Munte). Predeal.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Buşteni. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. sării sau cărbunilor. Fieni. Azuga. Pucioasa) sau mijlocii. Funcţia industrială este predominantă. adunate. cu specializări în pomicultură. viticultură. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Băicoi. Poziţia centrală a Ploieştiului. iar satele mari. Sinaia. polarizate periferic. Moreni). Profilul agricol este dominant. Moreni. Boldeşti-Scăieni. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Slănic Prahova. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. comentaţi: 1. creşterea animalelor (cele de munte). Sinaia. Târgovişte. între 25. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Aşezările urbane sunt numeroase. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. 21. Băicoi. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. având rolul unor poli regionali. Buşteni. materialelor de construcţie (Comarnic.

Din punct de vedere agricol. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Buzăul şi Târgoviştea. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). O altă specializare este cea pomicolă. Buşteni. cu cele din alte părţi ale lumii. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. pe direcţia nord-sud. Peştera. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. 148 . Jariştea. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Staţiunile Predeal. rafinării. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Odobeşti. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Sinaia. Poiana Ţapului. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Piatra Arsa. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. la începutul secolului XX. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. înainte de orice. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Coteşti. Cota 1400). iar la Buzău se produce tablă. Câmpina) un profil industrial specific. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice.Curbura 21. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. podgoriile Tohani. Câmpina şi. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. o dispoziţie transversală. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Turism recreativ montan. Azuga. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. curativ şi mixt. Mizil. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. preponderent. Valea Călugărească. depozite). lactate. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Căile de transport au. Panciu. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. la care se racordează. Babele. când preţul petrolului a crescut enorm). Sfinxul). Pârâul Rece. zahăr. ulei).4. prin raporturi de colaborare. mai recent. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. mult mai eficient valorificate actualmente. Teleajen. Buzău. cantitativ şi calitativ.

dar şi al unui turism curativ performant. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Sub aspect turistic. cel vestic. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. asigurate cu materii prime locale. nu numai în plan naţional. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Elementele de unicitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Ploieşti-Mâneciu. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. ponderea armonioasă a elementelor componente. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. prin culoarul Rucăr-Bran. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. dar şi a descărcării lor spre exterior. cel central. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. aflată în proximitate. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Există trei astfel de aliniamente şi anume.

4. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 2. Subcarpaţii României. Editura Academiei. Editura Academiei.5. Regiunile periferice.Curbura 21. M. Bibliografie selectivă 1. Gr.6. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ileana-Georgeta. Editura Presa Universitară Clujeană. Câmpina. Mioara (2003).. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Geografia României. Bucureşti 2. Cluj-Napoca. (2000). Geografia României. Pătru. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Bucureşti. 21. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. x x x (1987). Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Regiunea Curburii s-a impus. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Ghincea. poate. 3. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . IV. Pop. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Curbura este. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Editura Universitară. Brazi. III. Bucureşti. inclusiv grupa Bucegilor. x x x (1994). Ielenicz.

Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial.1. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. la vest şi est. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică.3. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Intr-adevăr.2.4. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Câmpia Română. 22 22.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. Economia regiunii 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Componenta naturală a sistemului regional 22.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Componenta antropică 22. 22. . Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare.1. desigur.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. . Aceasta. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bărăganul. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Regiunea Metropolitană Bucureşti. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării.

A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Gălăţui. Temperaturile medii sunt ridicate. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Vara apar zile toride. În partea sudică a unităţii. scad sub 450 mm medie anuală. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. principalul indicator al gradului de ariditate. padine. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. situat la nord. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Cea mai mare cantitate o conţine. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. desigur. Influenţa climatică estică este generalizată. Apele subterane se află la adâncimi mari. nişe de sufoziune etc. padine). a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. depresiuni. Tătaru. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. temperat continental cu tente de ariditate. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. Lacuri sărate şi limane fluviatile. sub cuvertura groasă de loess. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în care cele două râuri principale. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Strachina. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Fundata. Culoarele celor două râuri. între Ialomiţa şi Călmăţui. Astfel sunt Lacul Amara. cald şi secetos. tributară Dunării. Precipitaţiile. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. când temperaturile depăşesc 30ºC. Hidrografie de tranzit.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. O trăsătură hidrografică a Bărăganului.

cât şi în regiunea situată la est. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Antropizare intensă. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. cea a Dunării de Jos. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane.3. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. a secetelor frecvente. asigurată. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. rozătoarele dominând net celelalte specii. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. Sudiţi. În unele areale. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. nefragmentate. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. Astfel. pietrişuri şi nisipuri. Exceptând potenţialul agricol deosebit. cu un indice de fertilitate ridicat. prin ciulinii săi care. spre exemplu. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Cunoscut. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. asigurat de terenurile plane. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Faptul că atât în Bărăgan. lipsesc dovezile mai vechi. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. generat de întinsele suprafeţe cu limane. Sub vegetaţia de ierburi bogate. arin. papură). Coşereni sau Coşlogeni. Atunci a înflorit în sudul său. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. 22. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. plop. cu soluri fertile. cel puţin legal. Un element faunistic de notorietate este dropia. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. în epocile anterioare. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice.

la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Pogoanele. densitatea demografică este redusă. Centre urbane mici şi mijlocii. Fenomenul s-a prelungit. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². evident cu alte motivaţii. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Structura este poligonală şi mai rar alungită. prin densitatea lor mai redusă. Ea nu a atins însă. Feteşti. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Ţăndărei. Profilul acestora este dominant industrial. în acest caz el fiind concludent. până în zilele noastre. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre.Bărăgan Deşi populată din preistorie. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. 22. Însurăţei. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Bărăganul este slab urbanizat. Lehliu-Gară. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Aşezările umane reflectă. în vecinătatea unor lacuri.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. precum în alte regiuni. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1.

Industria este de dată mai recentă. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute.Bărăgan 22. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Lungi perioade. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. indus de capitală. funcţionând aici. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. O excepţie este staţiunea Amara. prefabricate. pe Dunăre şi o serie de lacuri. au perspective asigurate. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. confecţii. Culturile de grâu. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Apare în cazul Bărăganului. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. orz. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial.Călăraşi sau Pietroiu . Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. sfeclă de zahăr. porumb. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. un fenomen de eclipsare. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare.Ştefan cel Mare. soia.4. Agricultura se impune prin culturi variate.Constanţa. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. floarea soarelui. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. al „conului de umbră”.

în mai mică măsură de Feteşti. 22. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. În al doilea rând. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Ca urmare. faţa de Bucureşti. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Geogrfia României. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. premise favorabile. o afirmare a lor în sens biunivoc. Perspective de specializare agricolă performantă. uniform structural şi peisagistic. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Geografia României. x x x (1969). Industria alimentară şi textilă. 3. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. 2. Geografia Văii Dunării Româneşti.5. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Academiei. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. se vor accentua. Editura Academiei. a ponderii principalelor sale ramuri. 2. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . I. Dimpotrivă. de asemenea. avantajele mecanizării.6. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Bucureşti. face greu decelabilă o astfel de limită.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. x x x (1984). Bibliografie selectivă 1. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. 22. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. În caz contrar subordonarea teritorială. are. bazată pe materii prime proprii. conform principiului avantajului comparativ. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Geografie fizică. Bucureştiul este polul cultural. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Editura Academiei. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Geografie Umană şi Economică. Relieful jos de câmpie. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Bucureşti. Dunăre. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. x x x (1983). Bucureşti. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. dar şi menţinerea unui statut periferic. II. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800.

1.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.5.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Astfel. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. de luncă şi câmpie joasă. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Evident. . Baza naturală de susţinere 23. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. . cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. podiş intens peneplenizat. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. 23. 2. câmpie tabulară. în ciuda înălţimii sale modeste.6.1. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos.2. Economia şi perspectivele regiunii 23. 23 23. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. . cu structură tabulară.3. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni.

şi de poziţia geografică în sud-estul României. 158 . Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). energia şi indicele de fragmentare cresc. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Milcov.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.5 ºC la 10 august 1951). Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. cca 2. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Buzăul). Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). debuşează în Dunăre. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Siretul şi Prutul. crivăţul este o prezenţă frecventă. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. la rândul său. Din punct de vedere termic.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Resurse de apă bogate. Lutu Alb. Astfel sau format lacurile Balta Albă. în zona Râmnicelu (Ion Sion). coborârea sa se accentuează. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Prutul. Siretului şi Prutului. Batogu. Râmnic. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. câmpii de subsidenţă şi podiş. de lunci. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Climat cu ariditate pronunţată.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Amara (de Buzău). o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. mai abrupt. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. climatului continental cu tente de excesivitate. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Iarna. Relieful este mai accidentat. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. fie şi numai pentru faptul că aici. în zona Brăila-Galaţi. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Movila Miresii. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. pe de o parte. este la originea limanului Brateş. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. în unele sectoare. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. naturale şi antropice. Pentru a nu aminti că. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România.

stejarul pufos). În sfârşit. cu orizonturi bine structurate. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. industria. somn. monumentele. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura.3. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. Siret. unde cultura legumelor. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Brăiliţa. milioane m³. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. cerealelor. moştenirea etnografică a ruralului etc. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Prutului sau Siretului. iar în Movila Miresii 438 mii m³. hidrofilă. cu humus mult şi fertilitate ridicată. rogozul). Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. şalău. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . dar şi cea a Siretului Inferior. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. 23. Bordei Verde. Stoicani sau Silişte. Lişcoteanca. În primul rând Câmpia Brăilei. prepeliţa. Prut. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Subsol bogat în hidrocarburi. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Movila Miresii. gramineele (păiuşul. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. hârciog. faună şi soluri specifice. potârnichea. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. vulpea. Vegetaţia câmpiei este stepică. arinul. şoarecele de câmp). Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. trestia. Oprişeneşti.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. muzeele. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Esenţele moi (salcia. câmpiei. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. păstrugă). Ianca. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. Amara). orbete. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. la care se adaugă iepurele. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). dealurilor piemontane. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor.

Ianca. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. romi. Dunărea de Jos are puţine oraşe. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. sub 500 locuitori. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. la care se adaugă ruşi lipoveni. 23. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. înspre Tecuci. în Platforma Covurluiului. Prezenţa a două mari oraşe. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. sub 25 000 locuitori. Galaţiul şi Brăila. Etnic predomină net populaţia românească. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. reduce indicele scăderii populaţiei. într-un timp relativ scurt. Oraşe mici. la nivel regional.

suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Se cresc. soia. culturale.4. La Măcin. de asemenea porcine. prefabricate. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. morărit. păsări. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. lângă Brăila. de asemenea. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). religioase. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. La Chişcani. O altă ramură economică este piscicultura. monumente). judeţele Galaţi şi Brăila. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Se cultivă grâu. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. mătase artificială. confecţii. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. porumb. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. orz. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. zahăr. Pe Dunăre. confecţii. cât şi spre Marea Neagră. agricultură şi transporturi. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX.Dunărea de Jos 23. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. prelucrarea cărnii etc. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. de refacere fizico-psihică. floarea soarelui. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. pe de o parte. bovine. ce prelucrează minereul de fier din import. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). La Galaţi se produc. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. plante furajere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . bazat în primul rând pe afirmarea industriei. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). Deşi cu o suprafaţă limitată. lactatele. sfeclă de zahăr.

. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Dunărea de Jos.6. 2. de-a lungul Prutului. a prelucrării peştelui. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. 2. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. inclusiv în domeniul transfrontalier. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. 23. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Geografia României. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Editura Academiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti.. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Geografie fizică. Geografia Văii Dunării Româneşti.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. I. Galaţiul. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. Bibliografie selectivă 1. . periferic. . regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. x x x (1969).. Bucureşti.datorită potenţialului economic ridicat. x x x (1984). iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. dar mai ales spre Delta Dunării. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. aşa cum o arată şi topicul atribuit.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. predominant de câmpie joasă. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. II. Republica Moldova şi Ucraina). Editura Academiei. Editura Academiei.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . poate deveni un pol de atracţie al acesteia. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Geografie Umană şi Economică. x x x (1983). 23.5. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Geogrfia României. 3. Bucureşti.

Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. formate din roci mezozoice. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte.6.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .3. . Podişul Dobrogei de Sud. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Dealtfel.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. De subliniat.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. cu morfologie marină (faleze.2. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. şi anume Podişul Dobrogei.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. acoperită de loess. 24 DOBROGEA Cuprins 24. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării.5. Pricopanul şi Niculiţelul. Culmile sale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 24. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei.1.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . respectiv de către Marea Neagră către est.1. 24 24. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. ci numai podişul cu acelaşi nume. plaje). situat în regiunea învecinată. din anumite puncte de vedere. cristaline. În Podişul Dobrogei. cu altitudinea maximă de 467 m. din punct de vedere al cadrului natural. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. mult mai extinsă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 24. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. Componenta demografică şi de habitat 24.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Economia şi perspectivele regiunii 24. încă din start. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată.4.

mistreţi. deltaic. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Taiţa. Altitudinile reduse. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. soluri bălane) profunde. culoarul Văii Carasu. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării.9ºC (+41ºC şi -23. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. verile fiind călduroase. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Stepa. orbete. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. vulpi. Râurile Teliţa. Climat arid. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. căprior. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. pedunculat). delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. în nord. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. iar rocile de construcţie (granit. cernoziomuri levigate. Climatic. Intr-un climat cald. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). mai înalt şi fragmentat. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. şoareci) alături de iepuri. popândău. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. de mare fertilitate. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Densitatea reţelei hidrografice redusă. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Podişul Oltinei.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Slava. tributare Mării Negre. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă.9ºC). Peştera Liliecilor). Greci. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. medie anuală. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice).

2. ca minorităţi. industriale. Mangalia. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Hârşova. Test de autoevaluare Explicaţi. turistice şi culturale majore. 24. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². cu prezenţa. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale.Dobrogea Topalu. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. a turco-tătarilor. Negru Vodă. Basarabi). Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. sub aspect demografic aspecte contrastante. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. bulgarilor. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. 24. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Mărimea lor este variabilă. Mahmudia. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Babadag). Năvodari). De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. spre Delta Dunării).3. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. următoarele aspecte: 1. Eforie. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . aflate în curs de exploatare. în spaţiu alocat. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km².

textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa.Dobrogea 24.4. În primul rând. Asociate climatului cald. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Mangalia. Olimp. sfecla de zahăr. Cultura grâului. viticultură şi creşterea ovinelor. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Venus. livezile de caişi şi piersic. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. În sfârşit. Eforie Sud. spre Litoral şi Deltă. bere). creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Constanţa. Costineşti. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. între care se detaşează Constanţa. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Căi de transport de maximă diversificare. porumbului. de amplele sisteme de irigaţii. ulei. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Căile de transport. prin diversitatea şi densitatea lor. Mangalia). menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Jupiter. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. în special al turiştilor. din România.2 km lungime). intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. vinificaţie. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. cernoziomice şi bălane. ca atractivitate. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. termocentralele de la Constanţa). Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. floarea soarelui. construit în deceniul şapte al secolului trecut. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Turism litoral de anvergură. maşini agricole la Medgidia). Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Niculiţel şi Oltina. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. de la Mamaia şi până la Sulina. 166 . împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. prelucrarea bumbacului). prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. în raport cu restricţiile climatice. Eforie Nord. Isaccea. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente.

Marea Neagră scurtează. Bucureşti. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Bucureşti.6. În al doilea rând. Pe litoralul Mării Negre apar. 2. Geografia României. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. dar şi Cernavodă. Geografie Umană şi Economică. 3. Editura Academiei. I. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Geogrfia României. celelalte două. Eforie. Năvodari. Constanţa şi Mangalia. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. s-au afirmat în perioadele următoare. x x x (1984). Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Editura Academiei. aluvionarea şenalului deltaic. Geografie fizică. Canalul Dunăre . de eşuarea unor nave etc. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. x x x (1983). el are atribute turistice de prim ordin. Editura Academiei. În sfârşit. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. încă din antichitate.5. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Tomis şi Callatis). Dimpotrivă. Babadag sau Negru Vodă). fondate de comercianţii greci (Histria. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. în primul rând. Tulcea. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. în interiorul podişului. II. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. 24. x x x (1969). Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. o serie de oraşe-cetăţi. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. 2.

25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: .6. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. încercarea de-a contura o singură regiune. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. cea a Dobrogei. Economia Deltei Dunării 25. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni.7. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. 25 25. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. un tip de economie specific. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. 168 . Pe de altă parte. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. „natura propune şi omul dispune”. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. .2.3. În acest caz. 6 25.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.1. Componenta antropică 25. . cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Or. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. Etc. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.4. Baza naturală de susţinere 25.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Mahmudia. morărit-panificaţie. cinegetic sau piscicol. O altă ramură economică este cea a transporturilor. iar în celelalte zone se cresc animale. legume). de subzistenţă. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. Isac. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. pe baza bauxitei din import. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Condiţii optime întruneşte apicultura. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. plante tehnice. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. corelabil cu potenţialul antropic redus. prelucrarea peştelui. Merhei. Roşu. Holbina. Delta Dunării ca regiune geografică. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. valorifică această oportunitate. grâu. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Complexele turistice Crişan. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. vijelii. Gorgova. pe terenurile neinundabile.Delta Dunării 25. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. se produce alumină.4. Rusca. Matiţa. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Industria este concentrată în Tulcea unde. Sub acest aspect. Pe lacurile Roşu. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. Construcţia de nave. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Se practică. Stipoc. implicit. Există însă. Dunărea şi. al căilor de transport. colmatarea unor canale). Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. o serie de culturi (porumb. creşteri maxime ale nivelurilor. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. 172 . sub aspectul căilor de acces. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. A doua activitate economică.

salcie). dar şi somnul. caras sau biban. nisetru. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. vulturul codalb. Emblematică este prezenţa pelicanului. lopătari. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. crapul. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. declarat monument al naturii. în principal turişti. iepure. 25.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. Concomitent. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. nuferi sau esenţe moi (plop.5. câinele enot. alături de lişiţe. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. călifar. piciorong. vidra. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. egrete. favorabilitate din ţară. stârci. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. şalăul. ale factorul modelator antropic. cormorani. nurca. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. mereu mai numeroase şi mai variate. în timpul migraţiilor. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. vulpe. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. viza) producători de icre negre. lebede. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. aici. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente.

25. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.) 5. (1.6. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bibliografie selectivă 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. x x x (1983) Geografia României.Adresa cursantului. Editura Academiei.) popularea şi urbanizarea redusă a 3.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Dobrogea şi Delta Dunării . . I – Geografie fizică. Bărăganul. Geografia Văii Dunării Româneşti. 3.0 pct. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Cluj-Napoca. Driga. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Delta Dunării 25. Casa Cărţii de Ştiinţa. Editura Academiei. la obiect. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. x x x (1969). Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Numărul lucrării de verificare. . (2. Răspunsul va fi logic formulat.) 2. 21-25 privind regiunile Curbura. vol. Lucrarea de verificare nr. (2004). Delta Dunării. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.0 pct. B-V. Bucureşti.5 pct. 2.5 pct.7. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Sistemul circulaţiei apei. Bucureşti. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 pct.) 6. Dunărea de Jos.Specializarea şi anul absolvirii.) 4.

Bucureşti. 9. Barbu. J. SCGGG. Bucureşti. P. Methuen &Co LTD. Claval. Editura Academiei. N. (2002).A Typical Geographical Region of Romania. P. Etats et nations autour de la France. (2004. Bodocan. (1997). a). Models în Geography. Asupra geografiei regionale. Cocean. 30. Fisher. Maria. Bucureşti. Al. I. 24. Géographie Universelle. SCG. Inst. Bogdan. Hachette. N. La porte nantaise dans la France de l'ouest. Trav. Reims. (1997). Die zentralen orte în Suddestscland. Potenţialul climatic al Bărăganului. Paris. Heur et malheur de la Géographie Regionale. I. ClujNapoca. Chiriac. Paul Vidal de la (1889). J. 8. 18. Editura Universităţii Bucureşti. Cocean. (1997). (1981). 12. 4... (1970). Geografie Regională. 28. 7. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Blache. Bucureşti. XXXIX. 3 vol. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. 22. Barbu. Haggett. 14. W. (1992). Chauvet. 25. Pantazică. pg. Paris. V. Brunet. Claval. Editura Presa Universitară Clujeană. Paul Vidal de la (1908). Delgrave. Bordei. Bucureşti. 41. Câmpia Moldovei. Subcarpaţii Tazlăului. Terra. P. 2 (XL). 20. Maryvonne le (1980). O.. Cocean. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. 23. P. XXX. 10. R. 482. Chorley. Antonescu. Bucureşti. (1981). N. Structura spaţiului mental românesc. Blache. Geogr. 15. N. Paris. 13. Octavia (1980). Bucureşti. Presa Universitară Clujeană. Barbu. 2. Ungureanu. La geographie humaine. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Badea. Bull. Podişul Moldovei. Brânduş. 6. (1910). Studiu geomorfologic. 461-501. 3. Bucureşti. (1990). Benedek. Geografia turismului românesc. Editura Focul Viu. Cocean. SCGGG. 11. Franç. 21. Bacău. 17. Editura Academiei. Christaller. Delgrave. Editura Academiei. Geogr. PUC. P. Geografie politică. P. J. Obcinele Bucovinei. Etude de region. S. (1998). Cluj-Napoca. 26. Cluj-Napoca. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A. (2004). Editura Presa Universitară Clujeană. (2004. (1971). Badea. V. 16. L. RRG. (2000). Brunhes. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). 27. Cluj-Napoca. Regions naturelles et noms de pays. Initiation a la Geographie Regionale. (1983). (1988). Clima Depresiunii Sibiului. Bucureşti. Paris. Bucureşti. L'Europe. Studiu geomorfologic. Asupra regionării reliefului României.. Daniela (2003). R.1. Nathan. Editura Academiei. Studia UBB. Paris. Ţara (The Land) . Băcăuanu. Dezvoltarea regională în România. (1993). 5. Bucureşti Berre. Cocean. Jena. 29. XXVI. Cocean. Géographie humaine et economique contemporaine. (1980). Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. (1968). V. Aur.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. PUF. D. Coordonate majore. Paris. Editura Ştiinţifică. Assoc. Paris. N. P. 41-42.. P. L. P. (1979). 19. C. (1984). I. Ciulache. (1976). Cluj-Napoca. Editura „Grigore Tabacaru”. Bucureşti. (1933). Băcăuanu. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Editura Oscar Print. Dollfus.

(1976). La Decouverte. The 27th ARA Congress. Paris. Inst. Reims 54. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Editura Oraj.. Routhlege & Kegan Paul. Paris. Bucureşti. WCB. 47. (1981). V (2001). 39. 41-42. Editura Academie. Dubois. Les methodes de la geographie. Potenţialul reliefului. Entrikin. Dayries. Mihaela (1999). 59. 42. Paris. Studiu geomorfologic. P. L'espace vecu et la notion de region. G.. Korea. 46.. B-V. Getis. Cocean. XVII. Cocean. Dezsi. A. 48. (1971). Espace. Getis. R. Donisă. Driga. Trav. România. 34.. Geomorfologia Văii Bistriţei. Seoul. N. R. (2004. (2000). 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cornelia (1970. Flamarion. PUF. Lăcău (2002). P. Cocean. La question regionale. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. 49. Cluj-Napoca. (2004). Montreal. (2000). 32. în Modern Geography. P.. Grigore. Gravier. Cornelia (1975). Paris. Cocean. Cucu. L'analyse geographique. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 53. 40. Fellmann. Dayries. Polytehnic International Press. Depresiunea Haţegului. 1. The Resilience of the Geographical Region. P. Tăşnad. Dumolard. Cocean. Region. Bucureşti. M. Cluj-Napoca. P. P. 36. Cocean. (1991). 33. L’identité regionale. Gales. 38. USA. 41-42. Analele Univ. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Grumăzescu. CNRS. 45. Editura Academiei. Donisă. Studiu geomorfologic. E. Deică. Editura Tehnică. no. 58. J. PUC.. An Encyclopedic Survey. J.. Fremont. Bucureşti. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. 37. (1990). (2005). Dauphiné. Le concept de region: ambiquités. Câmpia Olteniei. Coteţ. Romanian Review of Regional Studies. London. Chicago & London. Conceptul de regiune în geografia românească. 56.Getis. (1979). Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Michele (1978). region et systeme. 57. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. J-J. (2002). A. St. Paris. USA. (1980). SCG. Human Geography. James Press. Regional Concept: The anglon-american Leaders. C. George. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. O. Geografie umană şi economică. Paris.. J. a). P. Târgovişte. 52. Delta Dunării. Ţara Lăpuşului. Dinu. Sistemul circulator al apei. Bucureşti. (1970). Human Geography. Editura didactică şi pedagogică. PUF. 43. N. Ştefan (2005). 35. Adnana. La regionalisation. 1. Bucureşti. PUF. 50. 1. Dollfus. Ed. I. Cluj-Napoca. The 29 th International Geographical Congress. (1990). Drăguţ. Paris. Geogr. Canada. (1976). Les paradoxes des regions en Europe. Munţii Semenic. L. paradoxes ou contradictions. Editura Academiei. I. Grumăzescu. Editura Academiei. (1968). (1980). Geografia peisajului. Bucureşti. 51. (1991). Bucureşti. A. XXIX. P. Bucureşti. Trav. Cluj-Napoca. A. J. Studia UBB. WCB. 41. C. (1997). P. Bucureşti. Getis.Bibliografie generală 31. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Editura Academiei. Economica. Ciangă. 55. Dickinson. (1970). P. Lequesne. (1970). P. (1977). F.. Studiu de Geografie regională. 44..

C. H. (1999). 5. Marin. Asoc. 82. Emmanuelle (2000). Territoires de dévelopement versus territoires politiques. J. Bucureşti. MIT Press. rom. Bucureşti. Ilieş. de Vest. Mehedinţi. Ţara Oaşului. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Ilieş. Bucureşti. Grumăzescu. 62. 70. Editura Academiei. Cornelia (1970. Terra. La region: essai de definition. Bucureşti. (1987). Bucharest. Ielenicz. Micalevich . 74. Cluj-Napoca. Dealurile şi podişurile României. M. S. 1. SCGGG. Ghincea. Mihăilescu.R. (2000). România. Editura Academiei.. Humeau.. Marcelpoil. 3. 72. Tara Maramureşului. Munţii Poiana Ruscă. The limits of geographical regions and their determination criteria. Bucureşti. 73. Teoria sistemelor de aşezări umane. 69. „Vasile Goldiş”. Editura Dacia. Paris. (1931). 75. I-II. Editura Academiei. P. Paris.Velcea. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. 1-2. Univ. Unele probleme de geografie regională. Editura Universităţii Bucureşti. (2001). Juillard. BSSGG. Subcarpaţii României. USA. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Ianoş. V. 67. (1999). Bucureşti. O abordare geografică. I. N. Studiu geomorfologic. Al. (1971). 66. Lajugie.. (2002). Editura Academiei. Bucureşti.Române pe baze geografice. O. Relieful Colinelor Tutovei. Hârjoabă. Editura Tehnică. 79.. Cambridge. Geografie Regională. Bucureşti. (1932). în Annales de geographie. Bucureşti. Delfaud. V. H. I. Bul. 81. b). Etnie. 387. 12. Munţii Ciucaş-Buzău. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Bucureşti. 76. (2005). I. 83. Valeria (1961). RRGGG. Basil Blackwell. Editura Universitară. Geografie Regională. Bucureşti. (1993). Bucureşti. Mihăilescu. Harta regiunilor geomorfologice ale R. 84. J-B. M. (1962). Sisteme teritoriale. Bucureşti. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. W. 71. Masivul Bucegi. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Arad. P. 80. Studiu de Geografie regională. (1968). 2. Gabriela (2005). Hizy. Cambridge.Bibliografie generală 60. 86. Mândruţ. 1. 64. (1965). 87. 77. I. Ianoş. (2000). 61. Franc. (1995). Soc. Ianoş. Ielenicz. Editura Vinea. Pătru. Editura Academiei. 68. (1985). Continentele. 65. I. Espace regional et amenagement du terittoire.. Mioara (2003). (1968). Bucureşti. Bull. M. Editura Tehnică. 78. 85. Lacour. (1981). Revue de geographie alpine. (1957). XVII. Grenoble. Ileana-Georgeta. Studiu de Geografie regională. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Grumăzescu. E. I. II. (1990). Geogr. I. Natura. Ielenicz. Geogr. XL. The Geographer's Art. Ilinca. M (1984). USA. Ianoş. Ianoş. 63. Dalloz. XXVIII. Editura Academiei. Bucureşti. (1994). SCGGG. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Paris. Isard. Ilieş. Marile regiuni morfologice ale României. Grumăzescu. Haggett. 50. V.

Hutchinson University Library. 111. 106. 101. An Introduction to a Systemic Regional Geography. (2005). Vallega. V. Ungureanu. 105. Mac. 97. von (1826). (1971). Cluj. XXVII. 107. G. Badea. V. I. (1991). Carpaţii şi Subcarpaţii României. (1968 a). Ţara Haţegului... Inst. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Region as a socio-environmental System. Al. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Editura Kluwer Acad. (1979). (1968 b). ClujNapoca. XVII. Natură.. Editura Universităţii Oradea. (1970). Studiu geomorfologic. (1967). în L'espace geographique. Valeria Velcea (1971). Grigore. Gr. Editura Academiei. Mac. 1-2. Morariu. M. Popa. SCGGG. 95. Roşu. Cuza”. Editura Presa Univ. SCGGG. Bul. 100. Ungureanu (1993). Posea. (1995). Milano. 109. T. N (1990). Posea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1974). 93. b). 4. J. 2. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Al. Marin. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Univ. D. Om. XVII. 89. Posea. Editura Univ. regiune geografică-ecosistem. T.. London. Timişoara. Violette (1994). reflecţii. Morariu. L. I. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . La question regionale dans l'espace roumain. Mursia. Publ. Gr. T.. I. IV. Geogr. 112. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Bucureşti. România. 104. 2. Mihăilescu. Soc. Economie. Minshull R. 92. Iaşi. Bucureşti. Ungureanu. Bucureşti. Geografie teoretică. Pop. Mihăilescu. Bucureşti. Gr.. (2000). Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. (1980.. Morariu. (2001). 110. Popescu. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Bucureşti. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Depresiunea Transilvaniei. Germany. I. Regiune geografică şi regiune economică. Iaşi. XXVII. (1964). Nir D. 108. SCGGG. Bucureşti. I. (1994). “Al. Cuza. (1982). Mihăilescu. Bucureşti Pop. I. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Ţara Făgăraşului.. Vâlsan. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică.3-7. (2001). SCGGG. 102. V. (1980. 2. Geografie-ecologie. Terra. Geografia generală şi regională.Lucr. Dordrecht. Marile regiuni geografice ale României. Bucureşti. V. 99. Rey. Donisă. The Netherlands. 103. Clujeană. Studiu de geografie umană. Editura Presa Univ. 91.. Editura Academiei. RRGGG. A.. V. Pop. Oradea. Elementul spaţial în descrierea geografică. I. Mihăilescu. Clujeană. Editura Universităţii de Vest. a). 98. 94. Regional Geography.H. (1931). 96. Mihăilescu. 1.Bibliografie generală 88. XXVI. SCGGG. Editura Academiei RS România. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Gr. Gr. N. Gr. Studiu geomorfologic. Theory and practice. La regione. Popovici. Univ. (1984). Reclus. Tufescu. Bucureşti. Bucureşti Thunen. 90. ClujNapoca. 12. I. Despre ţară şi ţări. V. De Ştiinţe Geografice. (1971). sistema territoriale sostenibile. Editura Academiei. Posea. Gr. p. 113. 114. XI. Irina. 1. Al. Velcea. Şt. VI (LXXVI). Ann. Hamburg.(1990). Oancea. Paris. p.215-217.

Editura Academiei. x x x. Câmpia Română. I-V). Geografia României (vol. G. Geografia regională. 117. (2002. (1916). Paris. (1960). Terra. 116. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . caracteristici spaţiale şi funcţionale. Geografia Văii Dunării Româneşti. G. x x x. Editura Academiei.Bibliografie generală 115. Wackermann. Editura Academiei. Velcea. Bucureşti. (1969). 119. 118. Géographie Regionale. XXXVI. Valeria (1988). Ellipses. 2. Bucureşti. 120. Monografia geografică a RPR. Contribuţii de geografie fizică. BSRRG. (1983-2005). Bucureşti. x x x. Vâlsan. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful