Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

7. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5.Cuprins CUPRINS Introducere 1. 1 1. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.5. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.4. Criteriul peisagistic 2. Criteriul mintal 2. Regiunea geografică . Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Criteriul politico-administrativ 2.3. Geografii români şi Geografia Regională.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Tipologia regiunilor geografice 3.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. 3 3.8.1.5.5.2. 2 2. Regiunea ca teritoriu 1. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.entitate teritorială 1. Etapa 1950-1980 4. Regiunile omogene 3. Regiunile geografice ale României 4. Lucrarea de verificare nr. Etapa actuală 4. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Regiunea polarizată 3. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.3.1. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunile geografice ale României 4.7.6. Criteriul funcţional 2.2. 1 4.6.7.1.1. Moldova de nord-est 5. Regiunea ca sistem 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.7. 4 4.

9 9.2.6.1.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 8. Economia regiunii 9. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.4. 2 8.1.6. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 7. 10 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. 6 6. Bucovina 6.6. Componenta demografică şi de habitat 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.6.2.3. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Lucrarea de verificare nr.4. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Componenta antropică a sistemului regional 5.1.2.1. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.5. Culoarul Siretului 9.3.4. Componenta antropică a sistemului regional 6. Baza naturală de susţinere 6.Cuprins 5. Baza naturală de susţinere 5.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.5. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.7.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 8.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.5.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. 8 8. Economia şi perspectivele regiunii 6. Componenta antropică a sistemului regional 10.1. Baza naturală de susţinere 9. Bârladul 8. 7 7. Economia şi perspectivele regiunii 5.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Maramureş-Chioar 7. Bistriţa-Trotuş 10. Baza naturală de susţinere 10.5.6. Economia şi devenirea regiunii 10.6.5. Componenta demografică şi de habitat 7.3.4.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

orientarea demersurilor spre abordarea critică. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. existenţa. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. fără nici-un echivoc. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. în primul rând. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. riguroasă. atât de necesară oricărui proces educativ. În consecinţă. devine un important atu al oricărui individ uman. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. cum este definită Geografia. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. între obiectivele generale se înscrie. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. cum este şi firesc. generale. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. morfologic. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. necesitatea de întâmplare. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. adecvată.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Ca urmare. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. şi ele extrem de numeroase. Iar dintre toate ramurile Geografiei. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. Astfel. durabilul de efemeritate etc. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. vi . al oricărei colectivităţi. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. a descifra. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. înainte de orice. specifice şi expresive. hidroclimatic sau biopedogeografic. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. componenta sintetică. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. geologic. Nu este vorba numai de substratul material. în orice ipostază. o finalitate eficientă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. Obiective generale. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. patriotică. abordările de Geografie Regională reprezintă. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune.

instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. (unităţile de învăţare 5-25). specializarea şi anul absolvirii. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Bucovina. Bibliografie selectivă. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Pe lângă informaţia aferentă modulului. numărul lucrării de verificare. mai iscusit. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. în 25 unităţi de învăţare. Răspunsul va fi logic formulat. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . în final. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). ce conţine. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). presupune o racordare a părţii la întreg. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. În continuare. a permis formularea a tot atâtea teste. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. structurale sau mentale. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. şi bibliografie generală. peisagistice. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. la obiect. centrate pe problematica de maxim impact. a părţii la întreg. adresa cursantului. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. pe unităţi de învătare. Structurarea detaliată. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. sunt descrise entităţile teritoriale ale României.Introducere Racordarea. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. prin cunoaştere. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. criteriile utilizate în regionare. Ca urmare. În general.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare). viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. rămase în urmă. când semnele declinului ies în evidenţă. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.1. . considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 1. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . Proiectul pentru Învăţământul Rural .explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7.2.6.5. şi-a neglijat necesara devenire. teritorială. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Regiunea ca teritoriu 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. . în acest caz.4.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.2. considerat părintele acestei ştiinţe. . a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. Regiunea geografică – entitate teritorială. Regiunea ca sistem 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. aflate în avanposturi. Regiunea geografică . îndreptăţită. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. În tot intervalul menţionat. pe de o parte. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. între 1859-1953.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.1. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. pe de altă parte. 1 1.entitate teritorială 1.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.3. Însuşi Vidal de la Blache. sub atributul indispensabilului. cu o evoluţie sinuoasă. Timp de aproape un secol. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.

entitate politico-administrativă. văi). sistem. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. Franţa este o ţară şi nu o regiune".Atlanticul. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. J. câmpii. F. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. termenului de regiune şi anume: teritoriu. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. cel mai numeros număr de formulări. 1991). inclusiv perioada sa de maximă înflorire. mai degrabă. 1. considerăm utilă. Europa este o regiune şi nu o ţară. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. Conform acestei viziuni. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. J. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi.Mediterana sau oceanice . 1970). poate. Apare tot mai pregnantă. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. Neologismul "regionalism" este inclus. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. indică o serie de lucruri indeterminate. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. la care se făcea des referinţă). podişuri. în premieră. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. regionis" are semnificaţia de conducere. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. Cunoaşterea precară explică generalizările. Pentru acelaşi autor. în timp. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. dirijare. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. definită printr-o arhitectură proprie. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. N. în raport cu ţara. răspândită şi structurată nuanţat. vidaliană.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. ordonare a unor realităţi spaţiale. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pacificul. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate.3.

A 1981). American Society of Planning Officials . s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. Pe de altă parte însă. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. 1990).Un domeniu în care entităţi diferite. figurează ca mediu privilegiat. Vidal de la Blache. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. înscrisă concret în locuri. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Joerg. R. J. R. Sau. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. Minshull. G. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. Getis. L. A. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. dintre care. apă. mai concis. aer.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. specificitate. formulate. sunt: . Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. a suprafeţei terestre. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". W. . aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. unicitate. Evident. specifică. .E. 1980). R.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. cel nord american. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. Dickinson. acestor definiţii. precipitaţiile. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . Herbertson. în marea lor majoritate. cele mai vehiculate. în esenţă. puse în mod artificial împreună.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. animale. . posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. S.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. Getis. R. P. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. Platt. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. se pot adăuga altele. După aproape şase decenii. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea".Un complex de pământ. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. .

cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. ierarhizarea factorilor generatori. Mai mult. ca urmare regiunile morfologice. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. pădure sempervirescentă. precum în relieful de câmpie. Dacă în antichitate. în vederea optimei funcţionalităţi.George. atunci când se analizează un component strict al peisajului. 1970). finalitatea interferenţelor spaţiale. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . ale climatului (arid. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. specificitatea. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. Marcelpoil. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. temperat. ce îi asigură. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. specificitate. de servicii. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. a zonelor litorale portuare). ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. păduri cu frunze căzătoare) etc. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". dintre cunoscut şi necunoscut. savană. De această dată. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. podiş). Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. Au apărut. climatice. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. socială şi instituţională. industrializate. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. munte. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. Dealtfel etapa post-vidaliană. ce nu pot fi omise nici astăzi. în raport cu alte teritorii. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. ulterior criteriile s-au înmulţit. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. ponderea anumitor condiţionări. interacţiunea elementelor componente. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. P. artificializat. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. diversificat şi distilat. prezenţa aceloraşi roci). iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. 2000). E. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. se dizolva în structuri de alt tip.

Despovărată de atributele naturale. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. 1980). Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Efectele globalizării sunt evidente. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. I.4. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. (1959) şi susţinut de Baranski. Ea slujea direct. prin reglementări ce tindeau. dar nu neapărat!). Italia. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. să valorifice elementele de favorabilitate. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. Belgia. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială.N. induse de sus în jos. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. I. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. (1964) (citaţi de Donisă. comună). încă din antichitate. prezente în zonele periferice ale statelor. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. Spania. structurale şi funcţionale ale acestora. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. Marea Britanie. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. Pentru actorii politici din Germania. 1977). prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. N. În Franţa ea devine "o regiune de program. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . care posedă un grad de autonomie certă". compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. CSI.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural.M. Uniunea Europeană. Pe de altă parte. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. CEFTA. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. economică. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. economice. P. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. departament. pe de o parte. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. a unor teritorii (mai ales ale statelor. NATO.

guvernat de relaţii de tip feed-back. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. continuate ulterior. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. dar şi meritul. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. din păcate. ale căror prime intervenţii n-au fost. sociologică etc. politică. în primul rând. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. Regiunea ca sistem deschis. Catalonia). stabilitatea şi adaptarea. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. dialectic dezechilibrat. 1. Mediul. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. specifice. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. temporale). formată din spaţii contigue". Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. regiunea.5. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. lăsând altora sarcina. este un decenii. în accepţiune sistemică. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. economică. A. Bucovina. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. de-a definitiva şi detalia conceptul. paralele. timpul. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. caracterizate printr-o mare relativitate. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. iar pe coloane atributele funcţionale. interne. ce generează o hipermatrice. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea de mărime inferioară naţiunii. retroactive şi interactive. Intervine şi a treia dimensiune. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. O calitate care persistă este o invariantă. Nu trebuie să omitem. un sistem Între proprietăţile externe. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. concept operativ de sorginte naturală. Ca urmare. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele).

Ea induce. centrul Marii Britanii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. mai divers perceput. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. habitatului. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. P. în faza iniţială. soluri. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. solară etc). la care. Pentru a se menţine. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. geotermică. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. sistemul a avut un anumit acces. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. îl exercită clima. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. economiei sau comportamentului uman. faună. Ruhr etc). El Nino. impactul cel mai acut. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere.

perfecţionarea. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. dependent. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. independent de factorii de decizie de la nivel regional. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. adesea. Lipsa locuinţelor. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. în primul rând. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. a locurilor de muncă. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. înainte de orice. politice. Este o necesitate imperioasă. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. de lungă durată). prin funcţiile lor. strategice dar mai ales de mentalitate. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. Ca urmare. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. În acest caz adaptarea este sinonimă. în circumstanţele date. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. a majorităţii activităţilor umane. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. economică sau socială. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Adaptarea la competitivitatea interregională. consolidarea specificităţii. indiferent din care domeniu. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. parţial. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inovării. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. generalizare. Adaptarea ar însemna. Adaptarea la presiunea antropică. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Este evident că orice sistem terestru. de evoluţiile în plan politic sau social. sociale.

dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Adalberto Vallega.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. Nir.regiunea naturală (bazin hidrografic. o integrează. A. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. 1995. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. bimodular (natural şi antropic).. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. omul. D. delimitată cultural. imaginând patru etape distincte şi anume: . 1995).C. 1. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. structură geologică) afirmată între 1750-1900. Ulterior. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. în vogă între 1900-1950. fără echivoc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . (1990). consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. .regiunea umanizată.

USA. 2. dominantă între 19501980. suprapusă unui ecosistem. Flamarion. Geografie Regională. XVII. 1. se întrepătrund.regiunea sistem. The Netherlands.7. Cornelia (1970). limitele temporale fiind pur orientative. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. . Fellmann. Dordrecht. Regional Geography. Vallega. Gravier. P. (1980). Minshull. 5.6. Cocean. Bibliografie selectivă 1. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Getis. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Espace. Editura Kluwer Acad. J. Publ. 4. P. (1979). SCGGG. (2005).Getis. Paul Vidal de la (1908). actualmente. Nir. Paris. J. (1990).. cele două ipostaze ale regiunii. 10. La question regionale. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Grumăzescu. cea funcţională şi cea sistemică. după 1980.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . R.(1990). La regione. Paris. Hutchinson University Library. Paris. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 3. F. Delgrave. sistema territoriale sostenibile. Cluj-Napoca. Milano. Astfel. Theory and practice. Trav. 9. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. conturată gravitaţional. D. region et systeme. 41-42. 8. no.regiunea funcţională. Blache. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A. Human Geography. Ediţia a II-a.. A. Mursia. Le concept de region: ambiquités. (1971). 7. 2. A. P. WCB. (1995). London. paradoxes ou contradictions. Presa Universitară Clujeană. (1970). Region as a socio-environmental System. Economica. Dauphiné. Dumolard. Regions naturelles et noms de pays. 6.

.2. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.1. Criteriul mental 2. Criteriul peisagistic 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante.7.6. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.5.peisagistic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. introducerea unor criterii de circumstanţă. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.3. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . . care o lungă perioadă au primat în regionare. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. Criteriul politico-administrativ 2.1.să ofere. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate.4. în funcţie de importanţa lor. care este orice regiune geografică veritabilă. . unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Într-un astfel de context. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate.politico-administrativ. . . 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. în conturarea regiunilor geografice. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. aleatoare (fizionomice.mental. în dauna însuşirilor funcţionale. Criteriul funcţional 2. Ca urmare. apreciem că. 2 2.funcţional.

Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. în regionarea geografică fără a deveni însă. ci şi cele derivate din umanizarea sa. în toate aceste cazuri. De observat că. Munţii Apuseni. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. Dimpotrivă. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. tradiţional. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. fiind extrem de greu de individualizat. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. în cele ce urmează. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. la umanizarea peisajului. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. În consecinţă. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. Delta Dunării. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă.. Câmpia Transilvaniei). grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. identificând regiunea cu acesta. diferit de al regiunilor învecinate. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Întâlnim. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. 12 . exclusiv.2. morfologie. Carpaţii Meridionali etc. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. în latura antropică. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. ca unităţi peisagistice clar delimitate. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. aşadar. Să decelăm. oriunde şi oricând. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. bine statuat. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. prin exploatare intensă. vor prezenta un tip de umanizare specific.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. soluri. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa.

adică unui agregat spaţial organic structurat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . face loc regiunii funcţionale. de orice geograf. deci. gen regiunea naturală. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Dimpotrivă. Precum şi într-o metamorfoză continuă. ca mod de creionare. 1983). impusă de specificitatea părţilor componente. din punct de vedere al desfăşurării. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. În concluzie. 2. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Nu va surprinde. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. inclusiv fizionomic. de cea urbanizată. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. În mod analog. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. Ea va include. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. la cea analitică. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. a deveni exclusivist.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. Avem de a face cu un paralelism evident. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. având o individualitate proprie. didactică. de delimitare. dar. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. soluri mozaicate). Cocean. regiunea naturală. repetăm. accelerată. Dealtfel. o entitate care poate fi receptată direct. vegetaţie de stepă şi forestieră. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. fără. Asistăm ca urmare.3. de evidenţiere a cauzalităţilor.

detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. greu de atins. guvernat de alţi vectori. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Cu cât structura sa este mai bine articulată. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. funcţional. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. dar şi etnic sau cultural. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. 2. la rândul lor. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. cu sistemele învecinate. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. dar şi output-uri asemănătoare. bunuri şi interese. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. între componentele proprii şi pe plan extern. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. schimbându-l practic cu un alt sistem. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. iar durata sistemului va fi limitată. pe termen lung. Autoreglarea se realizează pe plan intern. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. energie. Sau dimpotrivă. deci. 14 . Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. îşi vor dovedi ineficienţa. după anumite considerente de ordin peisagistic. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. Nu e de mirare.4. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa.

noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. spre exemplu. Cehoslovaciei. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Se observă. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. a fostei Iugoslavii. ca exemplu. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). pe criterii ştiinţifice. Prutul inferior etc. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. în cazul fiecărei entităţi statale. comunele. Alba. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. generalizată. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Hunedoara şi Arad. la insistenţele Moscovei). Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. a zonei strategice Gibraltar etc). Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Un factor catalizator îl constituie. Bihor. În sfârşit. chiar emoţională (rolul acordat. adesea. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Pe de altă parte. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Dualismul dintre regionarea geografică. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Neamţ. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Prutul superior. mai jos. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Oferim. Aplicarea frecventă. şi cea politicoadministrativă. euroregiunile. Cluj. În mod similar. prin detaşare administrativă faţă de Spania. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. Mureş-Dunăre-Tisa. a dezvoltării complementarismului economic şi social. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. conservarea de către Marea Britanie.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. Bacău sau Vaslui. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. la o simplă suprapunere. pentru a cita doar cele de la frontierele României).

Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Menţionaţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. ca urmare. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. (dar şi altora care. având o contribuţie secundară. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. criteriilor analizate anterior. Cocean. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Limitele lor pot fi uşor trasate. diversificându-se. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. arhitecţi. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. entităţile teritoriale rezultate. 16 . deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea.5. Astfel. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Dealtfel în lipsa omului. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). Adăugăm.

Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. Ampoiului sau Someşului Mic. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. iar diferenţierile de asemenea. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. în majoritatea absolută a cazurilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Maramureşul istoric. II. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. ecologice din perimetrul propriu. Macroregiunile. departe de-a fi cele optime. localitatea. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. întregul său proces de umanizare. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. iar influenţa acestuia mai limitată. cu atât disiparea este mai accentuată. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Pe lângă criteriile analizate. sociale. Şi invers. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Crişului Negru (moţii crişeni). cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. contraste economico-sociale puternice). Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. favorabile sau defavorabile. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. comuna. Privite sub aspect pur administrativ. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. se constituie într-o regiune tipică. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunile de ordinul I.

sociale. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. .Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Prutul superior.) 2. Transnistria. În sfârşit. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. le Gales. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. adesea. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. altfel extrem de nuanţat. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Cehoslovaciei. al unui teritoriu dat. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. Prutul inferior etc. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Criteriile heteroclite (naturale. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. 1997) care deosebeşte: . Mureş-Dunăre-Tisa. economic. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). . C. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. a fostei Iugoslavii.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural.regiuni construite istoric (UE).regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Lequesne.6. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . economic(CSI). Un factor catalizator îl constituie. euroregiunile. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. politic sau militar. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. politic. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian).regiuni ca societăţi civile prin cultură. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. culturale. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. a dezvoltării complementarismului economic şi social. . .regiuni-unităţi naturale şi ecologice. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. Banatul ca o entitate cu valori convergente. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth).

(1968 a). La Decouverte. Lequesne. 4. Mihăilescu. P. (1983). 2. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Ediţia a II-a.. Geografie Regională. Editura Tehnică. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). XXX. Cluj Napoca. Cocean. I. 3. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Gales. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografie teoretică. (2005). P. O abordare geografică. C. Sisteme teritoriale. SCGGG. 5.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. Bucureşti.7. V. (1997). Ianoş. Paris. (2000). P.

geopolitici. în primul rând.7. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. o lungă perioadă. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. climatul. nu a fost decât un singur pas. belturile nord-americane. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării.4. . culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 . cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia.1.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. factorii naturali s-au constituit. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. tehnologici. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.6. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de diverse tipuri.3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. expresia determinismului fizic în geografie. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. Astfel. De aici ideea că regiunile naturale sunt. 3 3.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. Regiunea polarizată 3. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. respectiv factorii naturali. . Factorii economici s-au impus treptat.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. deşerturile tropicale ale Asiei. vegetaţia. Înainte de orice. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale.2. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. devin elemente definitorii ale peisajului. sociali. Regiunile omogene 3. începând cu anul 1752. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. economici. Africii şi Australiei. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. Relieful.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . 3.2. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.1. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc).

respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. după anul 1950. Nagorno-Karabach. funcţională (nodală). industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Regiunea naturală este substituită astfel. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. cu cel de regiune polarizată. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. particularităţile culturale şi etnice. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. Ca urmare. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. Actualmente. Kosovo. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. lipsite de astfel de atribute. organizează un teritoriu. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Christaller în studiile sale. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. urbanizarea. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). regiuni agricole bine conturate. posesoare a unei culturi proprii. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Căile de comunicaţie. Găgăuzia etc). desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. destrămarea imperiului sovietic etc). Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”.. funcţionale. cu o concentrare masivă a populaţiei. de gravitaţie şi polarizare. unificarea Germaniei în 1989. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. centrul clasic. structurale. după anul 1900. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. moştenirea spirituală a colectivităţilor. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. vestul european catolic şi estul ortodox. cu regiunea umanizată.

clasificarea precede regionarea. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Este momentul de a menţiona. subordonându-i-se.Tipologia regiunilor geografice 3. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. într-un raport asupra fenomenului regional. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. ele reprezintă operaţii distincte. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale.3. pe de o parte. mărimea. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. în acelaşi context. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. întemeiat pe alte considerente. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Grigg. care distinge. Cele din urmă. trăsăturile evolutive. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. Galpin. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. După opinia noastră. structura. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. relaţia om-mediu. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). cel mai adesea. Factorii şi principiile susmenţionate. dar mai ales raporturile dintre ele. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. poate. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. prefigurate încă de Vidal. (1971). de ansamblu). vor deveni. în anumite privinţe. C. De aici. 22 . Vidal o asociază conceptului de „pays”. rolul elementului de sprijin. Ei joacă. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. actualele regiuni polarizate. individual sau în asociere. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. aşa cum o relevă şi Grigg D. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii.

polarizate şi anizotropice (Dauphinė. au făcut-o). omogene. N.. strict specializate (geomorfologie. iar celelalte două etapele recente.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. spre exemplu. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. unii geografi. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). trebuie revizuită. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . Depresiunea Maramureş – IV -. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. din păcate. de la nivelul studiilor monografice. 1990). la cele strict specializate. Cele trei tipuri de regiuni. umanizate. Carpaţii Orientali -II-. Trebuie subliniat însă permanent că. Astfel. Siberia. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. ). supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. climatologice. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. funcţionale. regiunile de ordinul I. invariabil. Sahara). Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. Culoarul Izei -V. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. în perioada aşa-zisei sale crize. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). singura diferenţă constând în transferul ei. Evident. A. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. II. Etc. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. cu o încercare de regionare. cu predilecţie. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Etc. III…n (Carpaţii -I-. regiuni-sistem (Dov. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Acceptând acest criteriu.etc. geografia industriei. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !).

I. 1995). echilibrate.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. II. A. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fluide şi explozive (Fremont. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. 1976). iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. A. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active.

Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. de cele critice sau defavorizate. Ulterior. Astfel deosebim regiunile stabile. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. bine consolidate ca sisteme. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Delta Dunării. 1978). opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). în semnificaţia lor..devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Friedmann (citat de G. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. aşa cum o dovedeşte E. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. ca fenomene de maxim impact asupra omului.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . atât idealul acţiunii de regionare . La rândul său. Din acest punct de vedere. Dayries M. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. Wackermann. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. citată după A. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. de tranziţie spre dezvoltare. După opinia lui P. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Dauphiné. relativă. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon.4. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Regiunile omogene reflectă. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. 3. dar şi cu spaţiile învecinate . J. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune).

În concluzie. aflate. în anul 1826. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor).Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Polarizarea. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. model derivat din teoria locurilor centrale. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. vegetaţie. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. climă. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. la peste un secol după precedentul. climatici.Alsacia. soluri. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. în 1933. când elementele implicate (relief. Regiunile omogene pot avea o origine naturală.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . formulat ulterior. dintre care am selectat cea propusă de A. hidrografie. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² .o variabilă dată Xi .5. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. influenţă) reciprocă. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. 3. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.media valorilor anterioare n . Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. 26 . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate.

reprezentaţi de aşezările urbane. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. Regiunea polarizată este. difuzia şi dominarea. succesiv. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Christaller menţionează nu numai ierarhia. după mărime a locurilor centrale.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Evident. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Într-un tabel sintetic. 1979). de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3.n. n. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Disputele legate de definirea “polilor”.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. un sistem spaţial. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. A. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). înainte de orice. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva.

este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. să contureze “reţelele” . 1979) sunt următoarele: polii.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. 3. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. concomitent. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. regiunea polarizată. în viziunea autorului menţionat. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. de descentralizare. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. subsistemul dar şi oponentul său. retelele şi câmpurile. Ca urmare. A. prin relaţii de dependenţă. adesea conflictuale. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. periferia. Centrul devine punctul de sprijin. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. Grafic. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie.

Inst. (1968 ). La regione. 3. 4. G. Dauphiné. Ianoş. (2005). L'espace vecu et la notion de region.(1995). Wackermann. Basil Blackwell. O abordare geografică. Cambridge. 7. (1976). Ediţia a II-a. region et systeme. Mihăilescu. USA. (2000). 2. Paris. sistema territoriale sostenibile. Cluj Napoca. 41-42. Presa Universitară Clujean. Trav. V. (2002. Geogr. Géographie Regionale. Reims. Vallega. Paris. Milano. Haggett.Tipologia regiunilor geografice 3. 5. Geografie teoretică. Editura Academiei RS România. Fremont. A. Economica. Ellipses. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . (1979). I. 6. P. Geografie Regională.7.(1990) The Geographer's Art. Cocean. A. Sisteme teritoriale. P. Mursia. Editura Tehnică. Bucureşti. A. Espace.. 8. Bibliografie selectivă 1.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. Obiectivele unităţii de învăţare nr.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. în traducere germană. (dar publicată. 4. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. aşadar. . vegetaţie. Etapa actuală 4. Unitatea de învăţare Nr. 4 4.3. au inclus în scrierile lor.2. preponderent literare. 1 4.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . 30 . ocupaţiilor.4.5. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. în anul 1717. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . organizării sociale). Regiunile geografice ale României 4.Geografii români şi Geografia Regională. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . aspecte ale domeniului geografic. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. Începuturile Geografiei Regionale în România. Dealtfel.o atenţie limitată.1. faună. Regiunile geografice ale României. la cererea Academiei din Berlin. climat. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale.2. Descriptio Moldaviae. în primul rând cronicarii. .ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. obiceiurilor. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. El delimitează astfel o regiune . ca un dat de necontestat.8. Dacă autorii mai vechi. Nu lipseşte.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4.1. Acceptând regiunea naturală.6.7. în vogă la vremea sa. structurii etnice. hidrografie. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4.Moldova vremii sale . elaborată în limba latină. umanizat. Etapa 1950-1980 4. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.

înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Dar. Este o noţiune sintetică. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). Ca urmare. cel metodologic. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. în anii ’60. 1970). George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală.Geografii români şi Geografia Regională. regionale. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. cu care începe şi se termină introspecţia de profil.3. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). la autorul susmenţionat. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. integral şi limite naturale). V. metodele de cercetare. nu-s decât material pentru sinteza generală”). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vintilă Mihăilescu (1964. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. definind regiunea naturală transformată de om. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. economice etc). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. În alt plan. propune peisajul. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. În mod analog. vizând atât domeniul de studiu. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. Există. structură şi funcţii specifice. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. 1968. 4. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Regiunile geografice ale României. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). mai mult în dezbateri decât în scrieri. fără îndoială. administrative.

V. etc). perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. Posea. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). comunitatea şi substratul. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. Trecând în domeniul practicii imediate. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. T. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. definit de trei factori: mediul. cu fizionomie specifică. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. V. Doi precursori. Continuând şirul analogiilor. Donisă. la nivel mondial. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. şi Geografia Regională aflată. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. I. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. demografice. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. 1968). Pe alt plan însă. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. în plină criză.. în vogă la vremea respectivă. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. Grumăzescu. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. din motive conjuncturale. în această poziţie. Regiunile geografice ale României. I-V). Vintilă Mihăilescu se menţine. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. sociale şi economice. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. fapt care. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). se va accentua mai târziu. Tot în deceniul opt. ai regiunii de tip sistem. cel al abordărilor propriu-zise.. G. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar.Geografii români şi Geografia Regională. Avem astfel. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. grupul de cercetători se dispersează. 1970). cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Din nefericire. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . tot atunci. la stadiul creionării entităţilor morfologice. la nivel european şi mondial. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Morariu.

I. începând cu anul 2003. regiunii polarizate. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. cu o structură disipativă. consolidând colectivele de cercetare proprii. atmosferă şi biosferă). dând Geografiei. Marin. relief. iniţial. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). 2000) care propune. Geografia Regională se menţine în actualitate. Ea posedă fluxuri de masă. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. de tip sistem teritorial. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. hidrosferă. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. I. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. De subliniat. o tentă pragmatică. Ulterior. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . P. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. El se va identifica integral în regiunile heterogene. Ianoş. ce-i permit autoorganizarea. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. 4. Dealtfel. dar şi în plan politic. mai ales. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. polarizat. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. câştigând vizibil teren şi în România. 1987. în ansamblu. Cocean). P.Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României. Regionarea naturală face loc. 1993. de aplicabilitate în practică de necontestat. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”).4. (1981. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. şi în preocupările geografilor români. energie şi informaţie proprii.

la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului.5. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. individualizate regiuni naturale. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. fără a se ajunge însă. în totalitate. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. 4. Podişul Moldovei. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). biogeografice extrem de nuanţate. dinspre periferie spre centrul său. funcţionale. 2002) o regionare de acest tip. 34 . În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. hidrologice. Delta Dunării etc.Geografii români şi Geografia Regională. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Regiunile geografice ale României. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Câmpia Română. 4. cu componente climatice. energie şi interese. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. astfel. Cocean. mai ales cele morfologice. Au fost.

fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 13. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Transilvania de sud.Geografii români şi Geografia Regională. 4. Banat. cât mai diversificată. Munţii Banatului. Someş-Mureş. Cocean şi colab. 18. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 2003. 3. Oltenia de nord. 16. 19. Bistriţa-Trotuş. Crişana. 5. Bârlad. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. din cel al geografiei aplicate. 17. Culoarul Siretului. Câmpia Olteniei etc). 15. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Delta Dunării (după P. Oltenia de sud. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. 7. Dunărea de Jos. 20. 2. 14. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Curbura. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 10. 11. 9. Bucovina. Bărăgan. Munţii Apuseni. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Muntenia de nord-vest. cu modificări). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Moldova de nord-est. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Regiunile geografice ale României. 21. Culoarul Siretului. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Metropolitană. Maramureş-Chioar. Dobrogea. 6. 1. Haţeg-Poiana Ruscă. axe sau fâşii. 12. 8. eliminarea tiparului tradiţional.

la autorul susmenţionat. integral şi limite naturale). 1970. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia.6. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Dobrogea. Continuând şirul analogiilor. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. naturale şi antropice.Geografii români şi Geografia Regională. 1970). cel metodologic. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Crişana. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Există. Regiunile geografice ale României. la stadiul creionării entităţilor morfologice. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Trecând în domeniul practicii imediate. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Vintilă Mihăilescu se menţine. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Este o noţiune sintetică. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Transilvania. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. administrative. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice.. Banat. Oltenia. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. economice etc). ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. V. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Pe de altă parte. 1968. 4. definind regiunea naturală transformată de om. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. structură şi funcţii specifice. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Ca urmare. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie.

. I. Bucureşti. geografii români şi Geografia Regională. la obiect. V. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . . Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . Geografia României (vol. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 3. 1.8. 5. 5. (1. O abordare geografică. Mihăilescu.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. P. 2.4. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Cantemir. 4. I-II. (1931).) 3. 2. Sisteme teritoriale.Numărul lucrării de verificare. Cluj-Napoca. Cornelia (1970). Editura Academiei Române. Editura Academiei. 6. .). Bucureşti. . (1973).Adresa cursantului.0 pct. Ediţia a II-a. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. şi punctajul aferent. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Editura Academiei RS România 7. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Răspunsul va fi logic formulat.7. Grumăzescu.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Cocean. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Regiunile geografice ale României. S. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. (2000).Specializarea şi anul absolvirii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. . Geografie teoretică.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. (2005).Geografii români şi Geografia Regională. XVII.0 pct). tipologia regiunilor. (2.0 pct. Descrierea Moldovei. x x x (1983-2005). (1968 ). Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Bibliografie selectivă 1. SCGGG. Mehedinţi. 2. Geografie Regională. (2. 0 pct. D. Lucrarea de verificare nr. I-V). 4. Editura Presa Universitară Clujeană.) 4. 4. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. Terra. Editura Tehnică. Ianoş.

resursele naturale şi antropice ale regiunii.2. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. orientat est-vest.6. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Economia şi perspectivele regiunii 5. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea.5. 38 .3. cu asociere de dealuri şi lunci. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC.1.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Componenta antropică a sistemului regional 5. de câmpie. Baza naturală de susţinere 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Partea vestică. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. 5. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. 5 5. cu rocile cristaline dure. de vârstă precambriană.4. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. . intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Verile sunt călduroase.2. Luncile largi ale Prutului.1. în primul rând. cu un climat mai răcoros şi mai umed. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. neozoice şi cuaternare groase. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.

din conul aluvionar de la Timişeşti. Predomină populaţia rurală. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. la nivel naţional. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . Dorohoi. îndeosebi. Târgu Frumos. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. pentru pescuit şi irigaţii. în colaborare cu Republica Moldova. în anotimpul estival numeroase râuri mici. palatele (Iaşi. Pentru scopuri complexe. lacul de la Stânca-Costeşti. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. muzeele. utilizat în industria sticlei. ortodoxă. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. vulpi. Din punct de vedere antropic. arini. Rozătoarele. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Câmpia este străbătută. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Este în creştere inclusiv prin exod rural. inclusiv hidroenergetice. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. de naţionalitate română. mistreţi animă peisajul.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. în zonele colinare. cu un potenţial de scurgere redus. plopi. casele memoriale. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Botoşani. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Iaşul. Botoşani. fauna piscicolă şi cinegetică. alături de iepuri. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. bisericile. seacă. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Gramineele (Festuca. Biogeografic. ca urmare.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. ocupată în sectorul primar. la adâncimi de 3-10 m. papură.3. 5. apele minerale de la Strunga. Un rol major revine. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. prin aducţiune. Darabani. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. mănăstirile. Săveni. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Başeul este tributar direct Prutului. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Ruginoasa). Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. din Culoarul Siretului. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. pe Prut. a fost construit.

datorită potenţialului său poziţional. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Târgu Frumos. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. de-a lungul căilor de acces. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . alimentară. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Săveni. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Funcţiile lor sunt agricole. legumicultură. agricultură mixtă. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. iazuri. viticultură (zona Cotnari). textilă etc. cu structură răsfirată sau compactă.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. industria lemnului. amplasate lângă apele curgătoare. la răscrucea unor drumuri comerciale. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor.

Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. agricultura şi industria. Palatul Culturii.4. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. A treia regiune agricolă a ţării. confecţii. Din punct de vedere al importanţei agricole.Moldova de nord-est 5. în special măr. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. mai înaltă a teritoriului. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. uleiul (la Iaşi). În zona dealurilor s-au dezvoltat. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Sf. Răducăneni şi Nicolina). Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. încă din evul mediu podgorii. Galata. cât şi peste hotare. Mitropolia. ctitorită de Ştefan cel Mare). lângă Botoşani). Se cresc ovine din rasa karakul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Parcul Copou din Iaşi. soia. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Turism cultural. în pentru ulei. Iaşi – Botoşani. Botoşani). iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Botoşani (Uspenia. iazurile din Câmpia Moldovei. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. bovine. sfeclă de zahăr. Nicolae. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. casele memoriale. porcine şi păsări. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. plante furajere). este de dată relativ recentă. Strunga. livezile ocupând partea vestică. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Dorohoi (Sf. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Golia). Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. porumb. dezvoltându-se pe coordonate proprii. tricotaje (Iaşi. exceptând municipiul Iaşi. vinificaţie (Cotnari). apele minerale de la Strunga. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Iaşul şi Chişinăul. lactate. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Nicolae Popăuţi).

etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. grefată pe Culoarul Siretului. la o variaţie redusă a climatului. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Transportul feroviar este servit. per total. Iaşi şi Botoşani. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. Ea conduce. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Riguros delimitată spaţial. construcţia de maşini. Iaşi şi Botoşani. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. cele două centre urbane mari. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. respectiv spre Transilvania. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. textilă. având legături cu capitala. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. După cum s-a relatat anterior. Moldova de nord-est. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. prelucrarea lemnului). Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. Infrastructura de transport rămâne însă. materiale de construcţie. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc.5. la un standard redus sub aspectul modernizării. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. în primul rând. 5. ca sistem teritorial funcţional. tipurilor de sol şi vegetaţiei. în mod dialectic. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. puţin nuanţat.

relieful aplatizat. Ungureanu (1993). Cu cât numărul lor este mai mare. şi invers. Spre exemplu. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Ungureanu. N. Studiu geomorfologic. Băcăuanu. Bibliografie selectivă 1. Al. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă.. Podişul Moldovei. Câmpia Moldovei. (1968). Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . V. fără energie şi fragmentare deosebită. în cazul de faţă. Barbu. 2.Moldova de nord-est interacţiune. Or. Editura Academiei. Bucureşti. Etc. 3. “Al. Iaşi. 5. I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2. Bucureşti. Bârladul. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Chiriac. Pantazică Maria. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Cuza”. Băcăuanu. V. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Editura Univ. (1980). a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina.. D. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate.6.

5. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Componenta antropică a sistemului regional 6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . Dacă există. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. oraşul Cernăuţi. Baza naturală de susţinere 6. 6 6. partea nordică a Bucovinei. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest.3. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major.1.4. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 BUCOVINA Cuprins 6.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia.2. depresiuni. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. podişuri.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. culmi aplatizate. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. care este municipiul Suceava.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Astfel. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. . culoare pe vale.2. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. Varietate morfologică: munţi. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Economia şi perspectivele regiunii 6. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte).1. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. totuşi. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. 6. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil.

culmi domoale a căror înălţime. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Fondul biogeografic este compus. de formă alungită şi dens populată. A doua treaptă de relief montan. separate de culoarele largi ale Moldovei. în perimetrul căruia. tei. iar în podiş între 6-8°C. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Moldoviţei şi Humorului. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. din păduri de foioase (făgete). orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm).. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. nisipuri). arţar. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. în amestec cu carpen. sculptat în depozite sarmaţiene. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. scade de la vest (1588 m în Vf. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Depresiunea Rădăuţi. Suceava şi Moldova. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Siretul. nivelat şi fragmentat în plan minor. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. de mai joasă altitudine. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. stejar etc. Depresiunea Câmpulung. colectând prin afluenţii săi. în partea sudică. Cele două trepte majore de relief. Culmile acestuia. 689 m. munţii şi podişul. Ele străjuiesc. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reţeaua hidrografică este relativ densă. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. cu altitudini de 450600 m. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. Dealul Boiştea. Depresiunea Dornelor. Rezultă un climat răcoros şi umed. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. intens exploatate antropic. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). în obcine se înscriu între 2-6°C. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. aidoma unor trepte.nord-est. prin eroziune fluviatilă. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. în Podişul Sucevei. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa).

întâlnim un rural bine consolidat. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. Ursul. Rodna. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. statui. polarizate de Suceava. cu deplasarea populaţiei tinere. Moldoviţa. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului.3. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. respectiv cele intens umectate. a unor zăcăminte de gaze naturale. căpriorul. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. terenurile agricole relativ extinse. constituit însă din sate mici. valori etnografice specifice. Ca amplasare. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. muzee. este bogată. Predomină satele agricole. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Depresiunea Rădăuţi. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Solurile aparţin. preponderent bărbătească în ţari din centrul. Cetatea Sucevei. mistreţul. predominant. sub 500 locuitori. jderul. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Recent. clasei spodosolurilor. Probota. în Podişul Sucevei. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. densă. Suceviţa. 46 . partea centrală a Depresiunii Dornelor. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. şi mijlocii (500-1500 locuitori). În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Solca). râsul. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. 6. sudul sau vestul Europei. cu spor natural superior mediei pe ţară. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Profilul economic este extrem de nuanţat. Pe lângă resursele forestiere importante. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. cerbul. Sub aspectul habitatelor. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. cu podzoluri variate structural. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare.

Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Frecvent apare profilul economic mixt. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Iacobeni). de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Ca centre de ordinul secundar. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. 6. oraş care. Economie diversificată: agricultură. cu randamente mai scăzute. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. definesc funcţiile oraşelor. oraşelor mici şi mijlocii. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. se instituie Vatra Dornei. şi din motive fizicogeografice. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Aşezările urbane aparţin. în pentru fuior sau cânepă. porumbul. Rădăuţi şi Fălticeni. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Baia. grâul. Economia şi perspectivele regiunii. Siret şi Solca. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. în est). Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Se cultivă. industrie. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. dar pe suprafeţe notabile. turism. Şaru Dornei. Marginea. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Activităţile industriale.4.Bucovina pomicole. sfeclei de zahăr. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina.

Vatra Dornei. Rădăuţi. Suceviţa. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. inul şi cânepa produse în regiune. În zona montană predomină creşterea oilor. cireş. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Câmpulung Moldovenesc). cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare.(Suceava. iar în Obcine. hârtie. Arbore. turistică. ambalaje.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). alături de Litoral şi Delta Dunării. Humor. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Prin toate trăsăturile relevate anterior. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. carnea sau laptele (Suceava. De asemenea. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Probota. industrială). Dragomirna. sticlei. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. mobilă. în special cele din Ţara Dornelor. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Industria este. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Moldoviţa. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Vatra Dornei). vişin). Industria textilă valorifică lâna. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. pe lângă celelalte specii de animale. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. comparativ cu alte regiuni ale ţării. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. Fălticeni. Cacica. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. orzul. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. industriei chimice etc. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş.

Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Presa Universitară Clujeană. Al. Băcăuanu. Bucureşti. Feredeului şi Obcina Mare. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Humor. Pantazică Maria. (2000). Barbu. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Suhardului. Bucureşti. Cluj-Napoca. Moldoviţa. Gr. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. (1980).5. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. 3. Editura Univ. D.6. podişul şi depresiunile. Ungureanu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 6. 2. Barbu N. cu o arhitectură de mare originalitate. N. Călimanilor. V.. datorită frescelor exterioare. Pop. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Iaşi. Rodnei. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna.Bucovina 6. Ungureanu (1993). Mănăstirile Vorneţ. Cuza”. Podişul Moldovei. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Bibliografie selectivă 1. “Al. 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Obcinele Bucovinei. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii.. 2. Chiriac. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. I. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. de o valoare artistică unică. Editura Ştiinţifică. (1976).

unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. nu fără disfuncţii. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”).1. axa de referinţă. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . 7. deci.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu altitudini de 600800 m.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.4. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. Componenta demografică şi de habitat 7. Relieful regiunii este.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. În aşteptarea acelui moment. a regiunilor. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. . .3. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). de gravitaţie a geosistemului. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa.2. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Baza naturală de susţinere 7. 50 . La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.1. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare.6. din punct de vedere morfologic şi hidrografic.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. limitele spre vest şi sud-vest. 7 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic.5. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. Vişeul şi Iza. râu ce devine. În context transfrontalier sau al unei Europe unite.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică.

Mari resurse de apă dulce. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Târlişua. cele din urmă. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Etajele de vegetaţie se succed regulat. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Şătriţa. Iezerul Pietrosu. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Băile Puturoasa. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Depresiunea Oaş. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. determinate orografic. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Cu deschidere largă spre vest. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Băile Borşa. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Fiad. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe o lungime de 60 km. Cărbunari. jugului intracarpatic (Şatra. Buhăescu). În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. de peste 800-1000 mm anual. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. ca afluent al Someşului. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Bixad. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Valea Măriei. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. pe direcţia est-vest. Coştiui.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. urmează frontiera nordică a ţării. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. iar spre vest pe Culmea Breaza. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Lala Mică. Lăpuşul. Preluca. Ocna Şugatag. Numeroase acvifere cu ape minerale. Stoiceni. În munţii Rodnei. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii.

germani. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia.. urmată de stepa rece. o specie submediteraneană. andezitul. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Franţa. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. ucraineni. La Răzoare se exploatează mangan. Spania. zinc. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. evrei. la peste 1500 m. roci de construcţie. lup. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. Fondul forestier extins.3. zinc. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. nu apar pajişti alpine.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. Calcarele comune. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. vulpe. faună cinegetică şi piscicolă). iar la altitudini superioare de podzoluri. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. Maramureşului. căprior. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. iar în depresiunile joase lăcoviştile. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. fauna cinegetică şi piscicolă. viezure. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. dar există fluxuri. aur). ea atinge valori deosebit de mari după 1990. cupru. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. Germania). de mare originalitate şi viabilitate. Satele. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. pisică sălbatecă. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. 52 . soluri brune acide alpine sau regosoluri. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. cupru. astăzi exploatările fiind sistate. iar în apele Tisei. Variate resurse nemetalifere (plumb. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. sare. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. aur. săracă în specii a pajiştilor alpine. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. În Depresiunea Baia Mare. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică.

7.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Săcel. 1. Oraşe polarizate de Baia Mare. Baia Sprie. rareori pe versanţi sau platouri. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Târgu Lăpuş. Cavnic. Vişeu de Sus. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. regiunea are un indice de urbanizare modest. Şomcuta Mare. 7. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Borşa. Seini. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. mărimile şi texturile. azi aflate în dezafectare spontană. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. capitala de drept a Maramureşului istoric. Negreşti Oaş. Deşi locuită din preistorie. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei.

4. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Tarna Mare. Sighetu Marmaţiei. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. 54 . confecţii sau tricotaje. obiceiurile. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Nistru). Ocna Şugatag. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Bârsana etc. Turism polivalent (recreativ. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Baia Sprie. vizează ovinele. cartofi. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. curativ. o agricultură de subzistenţă. Productivitatea este însă scăzută. Luna Şes. Negreşti Oaş. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Băiuţ. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. morărit panificaţie). încă din vechime. bovinele şi porcinele. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. peisajul montan. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. climatul favorabil agrementului hivernal. cu caracter mixt. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Lăpuş. tradiţiile. fasole. Agricultura tradiţională. floarea soarelui). Turismul este în expansiune. dar şi la Băile Turţ. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Baia Mare se practică. Apele minerale. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Cavnic. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. cultural.Maramureş-Chioar 7. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. în zona Baia Mare). Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Toroiaga sau Băile Borşa. În spaţiul depresiunilor Maramureş. iar în ultimul timp şi în mici ferme. urmat de grâu. Şuior. ovăz. Staţiunile turistice Borşa. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. predominant de subzistenţă. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. rural). îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. În mod similar. Ieud. La Baia Mare. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului.

în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Ediţia a II-a. Giuleşti.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Carpaţii şi Subcarpaţii României.5. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Şurdeşti. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Cluj-Napoca. Sârbi. Cocean. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. cât şi feroviare. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. P. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. 7. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Cluj-Napoca. 2. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş..Maramureş-Chioar Maramureş. x x x (1987). (2005). III.6. 3. Geografie Regională. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia României. Gr. printr-un sector de autostradă. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Editura Presa Universitară Clujeană. De asemenea. Bibliografie selectivă 1. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Sat-Şugatag). Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. (2000). 7. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. situată la nord-est. Pop. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Editura Academiei. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj.

3.2. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Podişul Central Moldovenesc.2. 376 m. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. dispuse monoclinal. . trei elemente de ordin morfologic. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. ale Prutului şi Siretului. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. 467 m în Dl.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.1. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime./ Apar izolat cueste (Racovei). monoclinale. de oraşul Bârlad. astfel. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. în mare parte.1. în Dl.4. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. crestele. potrivită. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Economia regiunii 8. Cetatea). acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. 2 8. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Colinele Tutovei. Platourile structurale. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. .înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Olteneşti). Ca urmare. Componenta demografică şi de habitat 8. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Lucrarea de verificare nr.5.7. Podişul Covurlui. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Componenta naturală a bazei de susţinere 8. 8 8. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. 8. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. argile. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. favorabile eroziunii.

Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Zeletin. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Are un relief de dealuri joase. Clima unităţii este de podiş. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. privighetoarea. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. cueste. terase şi glacisuri. căprioarei sau mistreţului. Măluşteni).3. Iveşti. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. brune acide). conuri de dejecţie. Aşezările urbane provin din vechile târguri. omogenă etnic şi cultural. cenuşii) sau cambisoluri (brune. Racova. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Monoclinurile. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Fauna de rozătoare abundă în stepă. cu altitudini sub 300 m. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. cu un spor natural mai ridicat. ciocârlia. pe terase şi versanţi. Valea Ursului. Populaţia rurală. tipuri şi subtipuri de soluri. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. iar în est pe culoarul Prutului. Continentalismul climei este evident. . este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. Durata timpului senin este mare. generează forme structurale (platforme. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. dobrogean.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. cinteza. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. potârnichea. îndeosebi în anotimpul rece. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Alimentarea este pluvială. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Aşezările mari sunt rare. iar avifauna include prepeliţa. vulpii. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Tutova. Astfel. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. cu mici cueste. depăşind 2100 ore anual. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². cele de silvostepă şi de stepă. 8. de la molisoluri (cernoziom. văi subsecvente). iar precipitaţiile intre 450-600 mm.

Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). prelucrarea lemnului (mobilă. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. grâu. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. soia. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. ambalaje) la Vaslui. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. sfecla de zahăr. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. bovine). meri. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. abia în a doua jumătate a secolului trecut. tutun. floarea soarelui. Se cultivă porumb. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. industria s-a afirmat târziu. prin apropiere. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Căile de transport au o densitate redusă. în cantităţi mici. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). legume. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. între 50 000-100 000 locuitori. 8. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Huşi sau Fălciu. industrie. Târgu Bujor. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Huşi. iar Huşi. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. Regiunea nu are un aeroport propriu. Negreşti. cireş. secundar. Bârlad şi Huşi. vişini. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. Podu Turcului) şi livezile de pruni. butoaie.4.

lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. . Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Etc.Bârladul 8.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. .5. .

Ungureanu. Iaşi. Băcăuanu. . Pantazică Maria. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Ungureanu (1993).7.Numărul lucrării de verificare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. I.6. x x x (1992). Geografia României. . Descrieţi şi explicaţi maramureşană. 2. Lucrarea de verificare nr..0 pct. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Răspunsul va fi logic formulat. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 8. Bucureşti. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. Bucovina.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Barbu. (1980). Bucureşti. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est.5 pct.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Specializarea şi anul absolvirii. Editura Academiei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Al. Bibliografie selectivă 1. Editura Univ. Podişul Moldovei. D. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 3. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. V. Chiriac.).Bârladul 8. . Cuza”.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. 3. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. la obiect. 5 pct.0 pct. N. .. Maramureş-Chioar şi Bârlad.(2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . “Al. Regiunile pericarpatice.) 5.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Adresa cursantului.) 2. IV. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. la Văşcăuţi. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . între 2. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. . 9. Bărboiu. grefată pe un culoar major de vale.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.5. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Economia regiunii 9. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Bistriţa.4.3. Trotuş.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România.1. 9 9. cu o desfăşurare alungită. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.2.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie.Dealu Mare-Hârlău spre est. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Corni. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Proiectul pentru Învăţământul Rural .explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Componenta demografică şi de habitat 9.2.1. Depresiunea Moldovei. . şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.6.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Baza naturală de susţinere 9. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. respectiv culmea Bour . Runcu. Bârlad.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Iaşi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Cuza”. Băcăuanu.. x x x (1992). Ungureanu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti.6..Culoarul Siretului 9. IV. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Editura Academiei. Editura Univ. I. “Al. (1980). 3. Bucureşti. Ungureanu (1993). Geografia României. D. Chiriac. Bibliografie selectivă 1. N. Podişul Moldovei. Pantazică Maria. Barbu. V. 2. Regiunile pericarpatice. Al.

Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. Ceahlău – cu altitudinea maximă. 1 907 m . cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. în Ceahlău. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Goşmanu şi Berzunţ.2. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.1. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Bărboiu şi Pietricica – 747 m).realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. reprezentat prin munţii Bistriţei. gresii. iar interregional.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. roci ale flişului (conglomerate. spre culoarul Siretului. Componenta antropică a sistemului regional 10. Baza naturală de susţinere 10.3. conglomerate şi calcare.2. Economia şi devenirea regiunii 10. 10 10. Corni. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . . Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. 10. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită.4.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat.1. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. funcţie şi fizionomie. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. .surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. respectiv cel interior. al masivelor Stânişoara.

alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Caşin. al pădurilor de foioase. de o mare valoare atractivă. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. lup. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Reţeaua hidrografică. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. alcătuit din stejar şi fag. viezure. Resursele. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. clean. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Să adăugăm fondul forestier montan. căprior. apele minerale. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. cerb. lăcoviştile sau solurile aluvionare. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Sihăstria. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. Caşin. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Nu lipsesc litosolurile. Secu. Cetatea Neamţului. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Cele două etaje de vegetaţie. Solonţ. calcarele din zona Bicaz-Taşca. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. mreană etc. Văratic. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Slănic Moldova. păstrăv. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. mierlă.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. vulpe. Corelată strict cu vegetaţia. Agapia. etc. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. Masivul Ceahlău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . cărbunii din bazinul Comăneşti. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. mistreţ. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. Oglinzi. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. fauna este compusă din urs. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). ca suport al economiei regionale. acvile. fondul cinegetic şi piscicol). dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. sturz. ciocănitoare.

Bistriţa-Trotuş 10. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Dărmăneşti. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Târgu Ocna. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Comăneşti. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. 10. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate.3. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alte oraşe sunt Bicaz. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Slănic Moldova. Moineşti. 2. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Ziridava) existente în regiune. Vălsan „sate cuiburi”). Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe.

Bicăjelului sau Bistriţei. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. la Bicaz. cartof. iar cealaltă. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. Târgu Neamţ. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura.4. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. îngrăşăminte chimice la Roznov). masivul Ceahlău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . Neamţ. orz. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. cât mai ales cele feroviare. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Secu. Văratic. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. trimiţând ramificaţii spre rama montană. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. ovine. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. culturile de porumb. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. porcine). Târgu Ocna. cu aceleaşi vechi tradiţii. industrie şi turism. grâu. Caşin. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. una. de-a lungul Bistriţei. alimentare (morăritpanificaţie. Domeniu turistic de mare perspectivă. Economie bazată pe agricultură. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. lactate) etc. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. fauna cinegetică. Pângăraţi. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. oprindu-se la Bicaz. industriei textile (Buhuşi). cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. climatul curativ montan. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. plante furajere.Bistriţa-Trotuş 10. Cetatea Neamţului. Oneşti ). Caşin. apele minerale clorurate. Oglinzi şi Durău. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). ovăz. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. spre Gheorgheni. În luncile râurilor se cultivă legumele. Comăneşti. atât cele rutiere. Agricultura.

terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Gr. Bucureşti. Pătru. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Bucureşti. coabitează sau. 2. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. x x x (1987). Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. se exclud. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Astfel. Cluj-Napoca. x x x (1992). III.6. Editura Presa Universitară Clujeană. Ileana-Georgeta. Geografia României. Pop. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. 4. Regiunile pericarpatice. văile largi sau dimpotrivă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. din zona muntoasă sau subcarpatică. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Mioara (2003).5. în unele cazuri. Editura Universitară. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Ghincea.. (2000). Subcarpaţii României. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Ielenicz. 3. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. IV. Culmile rotunjite sau ascuţite. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. 10. Bucureşti. Editura Academiei. 2. M. Geografia României. În primul rând.Bistriţa-Trotuş 10. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

Ocna Dej). Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. . aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. inclusiv rama montană a acesteia. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. 11 11. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş.4. .6. De asemenea. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cele trei sectoare Podişul Someşan.3. 11.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gurghiu. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. a Depresiunii Giurgeului. atât sub aspectul componentelor.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. Harghita. prin văile largi ale Someşului.1.2. iar cutele diapire. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11.5. Limita sa sudică este mai sinuoasă.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.2. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică.1. Rodnei sau Ţibleşului. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Cuprinde. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Componenta antropică 11. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Un relief mozaicat care.

Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Borsec. Borsec). Mureş sau Târnave. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. în culoarul Alba Iulia – Turda. podişuri. Sângeorz Băi. de ce nu. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. se repercutează în domeniul climei. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. a „jugului intracarpatic” Preluca). ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. 1992 de pe Someş. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Dimpotrivă. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Dumitra. Gurghiu. Căliman sau Harghita. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. 1975. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Ţaga. în acest sens. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Prezenţa. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. spre nordest. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Târnave). depresiuni). să pătrundă în întregul bazin depresionar. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Sovata. Târnavelor. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Iazuri. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. cu terase extinse. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Ape colectate de Someş şi Mureş. Munţii Căliman. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Iara-Hăşdate. Cunoscute sunt. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. inundaţiile din anii 1970. Vălenii de Mureş. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. iarna. oceanică. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. apariţia de noi lacuri. Bilbor. s-a format în condiţii naturale. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă.

amestec stejarfag. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. ienupăr. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. Ilişua. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. ape minerale. Fondul forestier este de buna calitate. iepurelui.3. la cambisoluri şi podzolurile montane. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. afin. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. cu arbuşti (jneapăn. În munţii Rodnei. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. Resurse de sare. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Animalele mari (urs. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. densitatea şi structurile populaţiei. Mureş. iar din secolele următoare. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. căprior). În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. Ţibleşului. de la argiluvisoluri. Târnava Mare sau Târnava Mică. lupului. începând din secolul XI. a luncilor. În podiş este domeniul mistreţului. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Vegetaţia zonelor joase. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. gaze naturale. 11. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Solurile. caolin la Parva şi Aghireş. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. cerb. în unele zone (cea a Bistriţei. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Românaşi. respectiv în depresiunile marginale. nemetalifere. Cel mai expresiv element al peisajului natural. iar cele din podiş de clean şi mreană. ape minerale clorurate şi carbogazoase. Nu lipsesc solurile aluvionare. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. amestecul foioase-conifere şi conifere. vegetaţia. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. vulpii. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . cel al populaţiei maghiare. Căşei.

la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Aiud. Beclean pe Someş. Sovata. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Turda-Potaissa. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. de la satele „grănicereşti”. Luduş. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Sovata. Târgu Mureş. ale cărui funcţii economice. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. viţa de vie). Jibou. Oraşele aparţin. Teaca. este extinsă cultura legumelor. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Sângeorz Băi). Câmpia Turzii. culturale. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Gheorgheni. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Pentru pomicultură. Podişul Someşan). Aiud-Alba Iulia. Sângeorz-Băi. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. urmate de servicii şi turism. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Târnăveni) altele târguri (Dej. mai ales în zonele periurbane. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Gherla. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. bine consolidate. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. 11. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Topliţa. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe.4. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. turistice. Oraşele mari au funcţii industriale importante. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Năsăud. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. furajere. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). din zona Năsăudului. Cluj-Napoca). Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. Iernut. Valea Nirajului. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Teiuş. Amestec interetnic pronunţat. Reghin. pomi fructiferi. plante tehnice. Huedin).

Dej. Se practică apicultura. Târgu Mureş. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Un rol important revine industriei chimice. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Teiuş – fabrici de zahăr. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi.Transilvania nordică 11. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Cluj Napoca. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. sticlă). Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. celuloză şi hârtie la Dej. porcine. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Sângeorgiu de PădureFântânele). În schimb. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. ovine. Gherla. Gherla (sticlă). Deosebit de răspândită este industria lemnului. Alba Iulia. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. În Dealurile Someşului Mare. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. păsări. Bistriţa – produse lactate. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Luduş. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Se cresc bovine. var. produse ceramice). morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . conserve de legume la Dej etc.

Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. . Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Sovata. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. nordică şi sudică. Praid. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . 11. spre Suceava şi Iaşi. dar şi Bistriţa. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Turda sau Ocna Mureş. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi.Transilvania nordică Turism cultural. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Sângeorz-Băi. Borsec. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Dej. mai ales Cluj Napoca. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. curativ şi cultural.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Alba Iulia. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. apele minerale de la Sângeorz Băi. Turda Băi. Târnavelor. până la un punct. Construirea autostrăzii Borş . larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. cu un pronunţat caracter de tranzit. Târgu Mureş şi Alba Iulia. oraşele regiunii. recreativ. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. climatul salinelor de la Praid. monumente. Călimani. Târgu Mureş. Blaj. instituţii culturale. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. . lacurile de la Băile Turda). 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Bârgău. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare.Cluj-Napoca . cele mai importante urmând. Pentru turismul cultural.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. curativ. inclusiv de mărfuri. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. biserici. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă.5. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Aiud. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Someşului.

Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. (2001). A. Geografia României. Cluj-Napoca. Bariţiu. III. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Maier.6. Gr. Depresiunea Transilvaniei. 3. Editura Academiei. Pop. 2. Editura Gh.Transilvania nordică 11. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. (2001). Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 .

descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.2. . .Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.5. Lucrarea de verificare nr. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. 2002). Componenta antropică 12. P. Economia regiunii 12. 12 12.4. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. .1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . unele spre centrele menţionate anterior.6.3. socialului şi comportamentalului regional. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. în premieră. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.7. în zona Târnavei Mari. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Delimitarea. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . . 12.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean.1. 3 12.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.

cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Bodoc. cu o importantă pondere a terenurilor joase. depresiuni şi podişuri. în turbăriile de la Reci. primăvara. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Munţii Perşani. În munţi rigorile acestuia cresc. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. întregul an. fie în fostele circuri. Creşterile de debite pot fi uneori mari. din ploi şi zăpezi. al Perşanilor. de lunci. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). paralelă celei dintâi). Homorodul. iar cele carstice masivele Postăvarul. Cibinul). Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Tot aici. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Întorsurii. în munţi. (devenit o axă de gravitaţie secundară. la Bod). maximele scurgerii înregistrându-se. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Postăvarul ). Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Căpriţa). Piatra Mare şi. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. parţial.5 ºC. Hârtibaciul. Pe de alta parte. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Avându-şi obârşiile în munţi. Rezultă astfel un relief variat. La Ocna Sibiului. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Capra. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Piatra Mare. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Podragu. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Fenomene foehnale. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. de regulă. alimentarea lor este asigurată. Lacurile naturale apar în Făgăraş. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. în bazinul Vârghişului. Baraolt. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. în iarna anului 1942. a manifestărilor normale.38.

la Baraolt. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. vulpea. cerb). Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. Baraolt. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. ca intensitate. Fagul compact apare în munţii Perşani. Vâlcele. tei. Bodoc. Mari resurse turistice. culoarul Apoldului. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. dispuse între 400-1000 m altitudine. ulm. în podişuri cel al cambisolurilor. La Bazna. ale pădurilor de foioase. la Ghelniţa şi Comandău. frasin). valorificate pentru lucrări decorative. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. mai ales resursele atractive turistice. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. mai extinse în Podişul Secaşelor. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. fondul forestier extins şi. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Astfel. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Malnaş. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). fertile. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Bodoc. pisica sălbatecă. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. cât şi cele turboase (în zona Reci). lupul. la Zizin. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. Masivele Făgăraş. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. din Europa. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite.

17. Proiectul pentru Învăţământul Rural .671 locuitori. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Ea a fost mult mai numeroasă. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Hărman. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. Făgăraşului. din cele două alese. continuă şi relativ densă a teritoriului. culturale. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. dominantă numeric. religioase. multietnică. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Biertan). Feldioara. Gura Râului. abia pe 81 Populare relativ densă. economic. Oraşe numeroase. Biertan. Şeica Mică. Predeal. istoric. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului.3. în Perşani. Făgăraşul. prin pasurile Bran. a lânii). că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Satele risipite (Jina. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Sibiul. dublate spre interior. prin aceasta. tradiţiile şi folclorul lor. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Braşovul. Cisnădioara) 12. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Sibiu. de peste 125 locuitori/km². Predeluş sau Oituz. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. peste 13.300 şi. Saschiz. monumente). Axente Sever. polarizate de Braşov şi Sibiu. încă din antichitate. Cristian. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Orlat) în Depresiunea Sibiului.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Exceptând arealul Branului. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. iar zonele etnografice ale Sibiului. prin care romanii au intrat în Transilvania. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). o cale. comunităţile umane. de Dunăre şi Marea Neagră. Pe lângă populaţia românească. Densitatea aşezărilor este ridicată. migrarea spre Germania). respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Aşezările rurale etalează în structura.

iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Braşovul şi Sibiul. prin centre de niveluri diferite. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Covasna.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Tălmaciu. Sălişte. Cisnădie. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii.600 locuitori). Târgu Secuiesc. Făgăraş. Se observă prezenţa a două centre majore. Clujul. industria şi turismul. Astfel. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Ocna Sibiului. caz unic în România prin specificitatea lui. Mediaş. 12. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Sistemul urban este polarizat. Copşa Mică. de către Braşov (307 046 locuitori). Săcele.Transilvania sudică locul trei. Sibiului şi Braşovului. Sighişoara. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. direct şi indirect. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Victoria.4. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Răşnov. cu peste 12. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Agnita. Dumbrăveni. Hunedoara). Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiu şi Târgu Mureş. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. agricultura. Avrig. în care depresiunile Sibiu. Menţionaţi alăturat: 1. Sfântu Gheorghe. Zărneşti. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Codlea. secole la rând.

Mănăstirea Sâmbăta. Homorod. industria chimică. Făgăraş. Turismul este o ramură economică în creştere. sticlărie. Sibiul s-a specializat. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. brânzeturi. produse din carne etc. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. industria lemnului. Hoghiz (ciment). Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Braşov. maşini agricole. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. mobilă. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Râşnov. Tălmaciu) în aparataj de precizie. şi astăzi. Bazna. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. acid sulfuric) Victoria. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. viţăde-vie. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. menţinut. Vâlcele. tradiţiile. pomi fructiferi. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. sticlă). iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). dată fiind poziţia geografică a regiunii. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Cisnădie. Zărneşti. Piatra Mare). Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Sighişoara (prefabricate. Covasna. prelucrarea lânii. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . obiceiurile şi folclorul românesc. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Sighişoara. Turism montan şi cultural intens. Răşinari. produse cosmetice. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. avioane. utilaj minier. brânzeturi. Orlat. şi ea de mare tradiţie. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Mediaş (carbid). fâneţe şi păşuni. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. În privinţa viticulturii. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Braşov (produse refractare). Braşov (celuloză şi hârtie) etc. acid sulfuric). În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Agricultură mixtă. Prejmer). Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02.

În consecinţă. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Cluj etc. 12. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). cel al Transfăgărăşanului. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. în mare parte. Vechile bresle din Sibiu. Disfuncţiile actuale. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt.Agnita. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. Braşov-Întorsura Buzăului. La Sibiu funcţionează un aeroport.5. cum ar fi cea de pe Târnave. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. 2. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Sibiu. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. 1. pecetea geniului lor creator. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. în Bistriţa şi împrejurimile sale.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară).

Lucrarea de verificare nr. depresiuni). Gr. Pop. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Gr. (2. Geografia României. Răspunsul va fi logic formulat.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.0 pct.0 pct) 5. (2001).Titlul cursului (Geografia Regională a României). Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2.0 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Bibliografie selectivă 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bucureşti.) 4. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.0 pct) 2. Editura Presa Universitară Clujeană.6. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. Pop. Editura Academiei.Adresa cursantului. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. (3. x x x (1987). (2000). Editura Presa Universitară Clujeană. produse şi interese. Cluj-Napoca.III. podişuri. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.7. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . Depresiunea Transilvaniei. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii.Transilvania sudică 12. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.Specializarea şi anul absolvirii. 2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. la obiect.Numărul lucrării de verificare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Cluj-Napoca. Bistriţa-Trotuş. Argumentaţi acest fenomen. . 12. .) 3. (2.

. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13.1. .rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale.6. Baza naturală de susţinere 13.1. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. versanţi prelungi.2. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Ca unitate teritorială. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. platouri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.2. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. 13. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. masive izolate. Obiectivele unităţii de învăţare nr.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. de evoluţie a teritoriului. creste ascuţite. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. tranşant. Către Est limita unităţii este clară. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Comentarii şi răspunsuri la teste 13. culmi aplatizate. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est.5.3 Componenta antropică 13. spontane sau dirijate. axe) în funcţie de tendinţele. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.4.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 13 13. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.

Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. chei şi defilee cu geneze variate. de acum 62 000 ani). partea centrală. Topliţa etc. Someşului Cald. Spre nord. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). în a doua jumătate a lunii iulie. Astfel. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. peşterile Humpleu. La nord. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. cheile Videi. în special calcare. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Înspre vest. El este alcătuit. Cu o orientare nord-vest . alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Hodobana. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. Ordâncuşei. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. asemeni unui V. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe.). cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. între care Munţii Pădurea Craiului. cea mai înaltă şi masivă. alcătuiţi covârşitor din calcare. Albioarei. Bratcani. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Pe de altă parte. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Cuţilor. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. masive. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Sighiştelului etc. Runcului. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Zăpodie. izbucurile Izbândiş. Pociovaliştei). masiv. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Defileul Crişului Repede. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. cu peste 50 km lungime. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele.

unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). pe Crişul Repede. Huedin. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. klippe şi olistolite. Pentru Trascău-Metaliferi. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Tăuz. Bulzişor. Iada (Leşu). Râmeţului. de o mare importanţă balneară. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. (Pietrele Ampoiţei. Piatra Helenească). traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Hăşdatelor. Almaş. Vânătara. Versantul vestic. Coteţul Dobreştilor. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Moneasa sau Geoagiu-Băi). reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. cu manifestarea etajării elementelor climatice. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Izbândiş). Iara-Hăşdate. ceaţă. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Huedin. Ampoiţei. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. precum şi carierele de la Vaşcău. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. (Vaşcău. Dumbrăviţa de Codru). şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. nebulozitate ridicată. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Piatra Bulzului. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. cristalini. cu altitudini modeste. Acumulări endocarstice deosebite. Vad-Borod) au un climat specific. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Valea Drăganului (Floroiu). realizate pe Someşul Mic (Gilău). cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Zăcămintele de aur (Brad. Ape termale. Vâlcanul. spre est de Someşul Mic. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. pe Someşul Cald (Tarniţa. Fântânele-Beliş). unic este relieful de masive izolate. Plotunul. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Roşia Montană. Negru şi Repede) şi de Barcău. Gurahonţ. se desfăşoară Munţii Trascăului. Hidrografic. La est de Valea Ampoiului. Arieş şi Ampoi. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. temperaturi medii anuale de 2-60C. Climatul general este cel specific montan. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Depresiunile (Brad.

La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Vlădeasa sau Muntele Mare. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. În depresiunile . andezit. meşteşugurile etc.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Toaia. Vântului. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Ordâncuşei. Cetăţile Rădesei. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Runcşor. travertin. Roşia Montană. cinteza). O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. ponoarele Vânătara. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. cheile Turzii. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. polimetalice şi turistice apreciabile. sărbătorile şi datinile. căprioara. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. la altitudini mai joase. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . roci de construcţie). bazalt. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. veveriţa. Gheţarul de la Scărişoara. Peştera Urşilor. minereuri. structurile geologice inedite ale Detunatelor. ciocănitoarea. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. calcare. cu păstrăv şi lostriţă.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. suprafeţele ocupate cu păduri. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Varietatea şi unicitatea peisajelor. Pajiştile alpine din Biharea. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Vadu Crişului. Roşia Poieni. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Huda lui Păpară. cerbul şi. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Someşului Cald. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. pietriş şi nisip. Resurse aurifere. Râmeţului. climatice şi biogeografice. Astfel. Sighiştelului. Galdei. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. climă rece şi umedă. peşterile Meziad. portul popular. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Criştior-Brad. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. marmură. Galbenei.

Baia de Arieş. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Răcaş. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Nucet. Câmpeni. mici. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. dispensare. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Aleşd. Vaşcău. lipsa infrastructurilor de acces. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Bauxita se exploatează la Vârciorog.4. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Zlatna. De remarcat structura etnică covârşitor românească. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Principalele oraşe sunt: Brad. 13. în general. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Roşia. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Sebiş. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Ştei.Munţii Apuseni 13. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. magazine comerciale). altitudinile moderate. Ştei. iar actualmente din minele de la Băişoara. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Nucet. Abrud. Gurahonţ). prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Zece Hotare. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Ineu. cât şi de potenţialul de comunicaţie. a alimentării cu energie sau apă. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Abrud. cât şi de rolul istoric. Beiuş.3. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. pastorale sau mixte. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. forestiere. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Sebiş. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş.

Gîrda de Sus. Vadu Crişului. depresiunea Beiuş (Meziad. Izvoru Crişului). Sohodol. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Aireşeni). Vaţa de Jos. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Cerbul. Râmeţ. GeoagiuBăi. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. 13. Chişcău. Scărişoara. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. alcool. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Stâna de Vale. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Vaşcău. Arieşeni. Staţiunile Moneasa. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Pietroasa. bere. Băişoara. prelucrarea lemnului. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. depresiunea Huedin (Sâncrai. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Leşu. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Beiuş şi Brad. sucuri. Ocupaţie străveche. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii.

În sfârşit. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Depresiunea Brad spre Deva. În cadrul acestui model regional. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Înălţimile sale sunt mijlocii. căi de comunicaţii). minerit şi creşterea animalelor. mineritul substanţelor nemetalifere. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. prin sudul Munţilor Apuseni. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. pot fi evidenţiate subregiuni. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. depresiunile „golf” Zarand. detaşat. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. 2. turismul. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . culoarul Mureşului. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. din raporturile îndelungate. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Ţara Moţilor . Analizând structura şi funcţiile peisajului.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. urmat de agricultura ecologică. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. bazinul Arieşului spre Turda. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. La care se adaugă. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. Aici apare un nucleu central morfologic.5. de data aceasta de sorginte antropică. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Câmpia şi Dealurile de Vest). Pe valea Crişului Repede. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. cu predominanţa munţilor joşi. uşor accesibili. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. în mod nemijlocit. Ampoi. Crişul Alb). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. 13. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Crişul Negru. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. intens umanizate. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud).

Pop. păşuni). 2. Editura Academiei Române. Gr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Bibliografie selectivă 1.III. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. P. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. (2000). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (1984). 13.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Geografia României. În al doilea rând. Editura Academiei. 3. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). în special cele aurifere.7. Bucureşti. fâneţe. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. Nu în ultimul rând. Cocean.

Baza naturală de susţinere 14.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. 14 14. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Obiectivele unităţii de învăţare nr. (Ea nu include. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. de la nord la sud. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. 1925 sau 1959). deci. . Economia şi perspectivele regiunii 14. ca elemente morfologice aparte. în principal. 14.1. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Dealurile Oradei. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. altitudini de 300-400 m. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Componenta antropică a sistemului regional 14. dealuri şi munte.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional.6.5. Cermei sau Miersig. forme de relief joase. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.2. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. 94 . Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m).2. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.4.1.Crişana Unitatea de învăţare Nr. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. Aici.3.

mai umede şi moderate termic. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Pădurea Craiului şi Codru Moma). sub influenţa maselor de aer vestice. Vârşolţ). În scopul regularizării scurgerii. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Tăşnad. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. În ciuda acestui aspect. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. În partea nordică. păduri de răşinoase. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. în integralitate. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Andrid. iar al doilea la 340-410 m. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. la Timişoara spre sud. industriei sau aşezărilor. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Barcăul şi Someşul. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. în primul rând. Meseşeni Băi etc. cu temperaturi de 43°C). Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Crişana este străbătută. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Miersig. Mari acvifere cu ape termale. Climatic unitatea se află. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Barcău. păduri de foioase. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Oradea. Carei. Crişuri.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Şimleul Silvaniei. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Marghita. Zăuan. Crişanei îi aparţin. o traversează Crasna. accentuată. Sălacea). În sfârşit. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense.5°C (10. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor.4 °C la Oradea). tributară integral Tisei. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice.

vulpe. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. dar cu o frecventă notabilă. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. inclusiv în perioada glaciară.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Fondul etnic autohton. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. O valoare deosebită o au terenurile agricole. românesc. dealurile cu fragmentare mai accentuată. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Davele de la Marca sau Tăşad. 14. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. în perimetrele intens urbanizate. viezure. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. slovacă etc. Borş. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. resursele cinegetice şi piscicole. obiectivele antropice (cetăţi. Zăcăminte de petrol şi gaze. cu biotop actual natural în Delta Nilului. ape termale. potârniche. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. menţinut în flora ţării noastre. gaze naturale (Balc. păduri de foioase. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Marghita. biserici. Baza de resurse ale subsolului este variată. iepure. castele. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. reformaţi. Codru şi Sălaj) etc. fazan). Chieşd etc). Pişcolţ). Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. monumente. Solurile nisipoase. obiective turistice naturale şi antropice. orbete. Sărmăşag. popândău. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. păduri de răşinoase. versanţii montani. protestanţi. ape termale. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. De asemenea. cu un indice de peste 1% anual. lup. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Este un relict tropical. căprior.3. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Umanizare încă din preistorie. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . germană (şvabi). Suplacu de Barcău). atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Curtuiuşeni. Popeşti. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale.

şi adunate. Zalăul. de câmpie sau piemont. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. hidrografici (prezenţa surselor de apă. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Cehu Silvaniei). Crişana are un număr redus de oraşe. al treilea oraş al unităţii studiate. Satu Mare. polarizat de Oradea. Funcţiile celor două oraşe mari. în fostele cetăţi (Oradea. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. turistice. Satele aparţin celor două categorii structurale. politicoadministrative. culturale. în cele împădurite prelucrarea lemnului. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. tradiţia locuirii etc.în cea capitalistă (Carei. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Zalău. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. de peste 100 000 locuitori. Tăşnad. Marghita. În cazul Tăşnadului. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. sunt industriale. Şimleul Silvaniei). factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). prezenţa resurselor. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. comerciale. în zonele plane. Raportate la extensiunea sa.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. 14.

regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Având un potenţial pedogeografic important. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel.Crişana 14. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. mobilă. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. inul. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. în luncile Crişului Repede şi Someşului. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. floarea soarelui. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). zahăr). vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. anvelope. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. armături din fontă şi oţel. cu largi disponibilităţi de intensivizare. produse alimentare. Zăuan. produse alimentare şi textile. Satu Mare. dar şi viţa de vie. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. energiei. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. Carei. Intreprinderi mici. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Biserica cu Lună). Băile Episcopiei (1 Mai). Industrie prelucrătoare diversificată. Tăşnad sau Salonta. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Grâul. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. se practică legumicultura. Boghiş. Tăşnad. Carei. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. sfecla de zahăr. cele mici fiind. orzul. utilaje. cum sunt cele de ovine. mobilă. Astfel. porcine sau bovine din zona de câmpie. Beltiug. aparataj casnic. materiale plastice. Sălaj sau Bihor. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Marghita. producţia de lacuri şi vopsele. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. de regulă. Meseşeni Băi. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Satu Mare. textile. porumbul. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). 98 . Turism curativ şi cultural. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. plante tehnice şi furajere. textile. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. inclusiv piersicul şi caisul. monoindustriale. mobilă.4. după Câmpia Română. produselor şi intereselor în sistemul regional. dar şi la Marghita. conductori emailaţi. În periurbanul principalelor oraşe. mixtă. Tinca. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Podgoriile Oradei.

Ţara Beiuşului. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Crişul Repede. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Geografia României.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Berindei.Kiev. A. Astfel. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Gr.5.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Bucureşti. Oradea. Pop. 1. Editura Academiei. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . .. (1987). În ştranduri şi piscine. Bibliografie selectivă 1. Pe lângă termalismul accentuat. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Etc. În general. Pop. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. 2. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. IV.6. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului.complementaritatea multor subramuri economice. locomotorii). 2.. agricole. (2005). I. în cura externă. Posea. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. 3. în 2-3 niveluri. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. Gr.. . Câmpia Crişurilor. în soluţie. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. apele conţin. . ambele cu legături internaţionale. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Editura Universităţii din Oradea. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Regiunile pericarpatice. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. x x x (1992).

cât şi spre apofiza ei nordică.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. ce se ataşează. 15.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. Astfel. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. Mai mult. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15.2.5. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. prin numeroase elemente convergente. deşi cu numeroase restricţii.2. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.1. Componenta antropică a sistemului regional 15. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. . formată în acelaşi mod. cu origine tectonică. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată.4 Economia regiunii 15. cu soluri fertile.3. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15. Baza naturală de susţinere 15.6. cursantul va realiza: . Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Pe de altă parte.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani.1. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. aşa cum s-a precizat anterior.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Se prezintă ca o câmpie întinsă. de produse şi interese. culoarul Streiului (Orăştiei). 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. . de agregare funcţională. structura şi funcţiile sale. nici Olteniei de nord. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . între elementele sale componente apare un proces de coagulare.

este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lia. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Culoarul Mureşului. Astfel. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. generând inversiuni termice. Parcul Naţional Retezat. regiunii şi masivele muntoase învecinate. primul de acest fel din România. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. cu numeroase elemente morfologice. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. aici s-a înfiinţat. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Zănoaga – 29 m profunzime. Rigorile climatului în creştere altitudinală. ca axă hidrografică regională. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. sistemului teritorial. de asemenea. Galeşu. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Cioclovina. Datorită peisajului lor inedit. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Vegetaţia. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. în Depresiunea Haţegului. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Alt pas. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Aparţin. Streiul. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. situat la vest. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Ana. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Inversiuni termice în depresiuni. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. hidrografice sau biogeografice rare. Peştera din Valea Stânii). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. cu culmi largi şi văi relativ înguste. morene). Ponorici. Unitatea montană a Retezatului. Florica etc).Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Viorica. în anul 1935. Cerna. Tăul Porţii. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. circuri. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. văi. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Tăul Agăţat. divergent. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă.

Uricani. pe terase sau glacisuri. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. nisipuri cuarţoase. pinul negru. de foioase şi răşinoase. În Munţii Şureanu. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. profunde. chei. Peştera de la Româneşti). În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. nemetalifere. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. dolomite. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. peisaje naturale pitoreşti. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Ruschiţa. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). La peste 1800 m înălţime. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Resurse de cărbuni. alun turcesc). Lupeni. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Aninoasa. 1100-1200 m. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. cupru) la Alunu. fertile. Paroşeni. iar cele din zona montană pentru păşuni. creste. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici).Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. faună cinegetică şi piscicolă. Muncelu Mic). Ponorici. forestiere şi turistice. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. Valorificarea continuă. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. talc la Lelese. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. fier. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. din secolul al XVIII şi până azi. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. lacuri glaciare şi antropice. Cioclovina. Avem în vedere. Fondul forestier este extins. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila.

De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. cu o scriere necunoscută anterioară. Fiind o unitate predominant muntoasă. de peste 6000 ani vechime. După acest an. cetatea Deva. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. fenomenului de migrare internă. monumente. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. bisericile din piatră de la Densuş. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. a unei populaţii tinere. în primul rând. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Proiectul pentru Învăţământul Rural . densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. după unii exegeţi. a culoarului Mureşului unde. mai puţine. 15. până în 1989. valori etnografice specifice etc. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. respectiv Banatul.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. vieţuiesc maghiari. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. depăşind 125 locuitori/km². celei sumeriene). Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. muzee. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Sântămăria-Orlea. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv.3. mai scunzi şi mai aplatizaţi. pe lângă români. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. Amplasarea capitalei Daciei romane. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri.

Simeria. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. cu funcţii mixte (agricole. miniere). în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. forestiere. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oţelul Roşu. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Vulcan şi Aninoasa. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Petrila. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. din punct de vedere politico-administrativ. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Paroşeni. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. de către Deva. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Astfel. Alte oraşe sunt Haţeg. Călan. dezvoltarea comerţului etc. 15. Orăştie. atribuţii preluate. Lupeni. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Uricani. Deva. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente.

Per total. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. numeroase mine fiind închise. bovinele. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Streisângeorgiu. 2000). Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. În zona montană a Retezatului. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. datorită destructurării industriei după 1989. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. lactate. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. cultural şi rural. Haţeg. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. cojocăria de la Orăştie. Blidaru. carne. cereale şi plante tehnice predomină. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. iar personalul disponibilizat. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cetatea Deva. Deva. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Gura Zlata. Pietrele. Potenţial turistic exploatat incipient. Cinciş). Hunedoara. Piatra Roşie). Sântămăria Orlea. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Orăştie. Hunedoara. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Colţeşti. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Gr.4. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului.

5.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). 15. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. În consecinţă. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. prin Defileul Jiului. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. la Simeria. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. prin Depresiunea Petroşani. . fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. respectiv Banat.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. Oţelul Roşu. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. Călan. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . spre Craiova. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. social şi infrastructural precum: . . . cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor).creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic.

Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. 3. (2001). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.6. 2. Timişoara. x x x (1987). Geografia României. Pop. N. Studiu de geografie umană. Popa. Gr. Ţara Haţegului. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Cluj-Napoca. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. III. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 .Haţeg-Poiana Ruscă 15. (2000). Editura Universităţii de Vest.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Caraşului. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Gârliştei. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.2. El apare pe fondul unui românism majoritar. în acest caz. Racoviţă. arhaic. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. Componenta naturală a sistemului regional 16. Mai mult.şi geografico-umane particulare. 16. Lucrarea de verificare nr. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). în Vârful Piatra Goznei). Locvei. Aninei.3.4. 16 16.Banatul Unitatea de învăţare Nr.5. . Componenta demografică şi de habitat 16. 16 BANATUL Cuprins 16. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană.1.1. cu o serie de peşteri (Comarnic. definit de o interferenţă îndelungată. .7. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Munţii Banatului. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Popovăţ) şi chei (Nerei. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. sârbii sau maghiarii. 16 16. Buhui. Din punct de vedere petrografic.6.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Minişului. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. În partea sudică. autentic. concis.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.

cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. potârniche. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. a speciilor de amestec (carpen. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. În dealurile Lipovei. colectată de Dunăre. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. cărpiniţă. Dealurile Pogănişului. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. 1966. castanul dulce cornul. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. căprior. tei) pentru ca. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. viezure. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. cu zăpadă puţină. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. ele înclină de la est la vest. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Urmează fagul. Dealurile Tirolului.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Coniferele apar insular. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Mureşul. 90-120 m. Alimentarea este preponderent din ploi. câmpie. Bega. paltin. Caraşul. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Timişul. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. mojdreanul. Acvifere carstice. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. pisică sălbatecă. gorunul. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. cu temperaturi mai ridicate. iepure. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. cerul şi gârniţa. ierni mai blânde. etc. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. prepeliţa. Câmpia Timişului. Reţea hidrografică divergentă. Celelalte câmpii sunt mai înalte. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. dealuri. Câmpia Timişului. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Nera. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Elemente faunistice mediteraneene. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. numeroase specii de păsări.

lăcoviştile. datorită familiilor cu copii puţini. 16. Turnu). fier. Baia Nouă au dus. atestat documentar încă din anul 1156.827 locuitori în 2002). Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Secu. pseudorendzine şi terra rossa.. administrative). Doman. în depresiuni. Satchinez. Anina. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Foeni. Obiective turistice pitoreşti. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. marmură (Bocşa). Reţeaua de aşezări este bine consolidată. slovaci. culturale. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Gârliştei. Mărimea satelor diferă. bazalt (Lucareţ). Nu lipsesc solurile aluvionare. Popovăţ. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. cupru. reflectă şi ele o specificitate aparte. dar. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. pe lângă români vieţuind maghiari. Orşova. uraniu (Ciudanoviţa). Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. 110 . Frumuseţea peisajului montan. populaţia şi aşezările. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. Bigăr. cehi. Caransebeş. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. şisturi bituminoase la Anina. turistice. litosolurile. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. argiluvisolurile. germani. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. implicit. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Minişului. la contactul formelor de relief. azbest (în bazinul Nerei). Zădăreni. comerciale. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Caraşului. peşterile Comarnic. calcare. nisipuri. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Trei Ape şi Văliug etc.660 locuitori). În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. valorile ei scăzând. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic.3. Buhui). Lugoj.Banatul Zăcăminte de cărbuni. sârbi. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. obiectivele antropice din Timişoara. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Defileul Dunării. pietrişuri. bulgari. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). Reşiţa. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Cozla. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. ţigani.

Deta. fiind afectată structural. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Moldova Nouă. Lugojul. cu arii de gravitaţie locale.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Industrie. ovine. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. de mutaţiile post-decembriste. înfiripându-se încă din anul 1771. culturale. siderurgia Reşiţei. Lipova. spre cea montană. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Caransebeşul. Ghioroc. agricultură. turism. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Pâncota. de câmpie. porcine sau păsări. bazată pe materii prime locale. Timişului. Oraviţa. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. uneori decisiv. caprine şi bovine). Jimbolia. Sînnicolau Mare. Nădlac. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Curtici. Pâncota. 16. Industria are vechi tradiţii. Buziaş. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Bocşa. comerciale. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16.4. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Anina. turistice. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Urmează. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

funcţionează o singură staţiune montană. Călacea). produse alimentare. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. produse textile. îngrăşăminte chimice. Timişoara şi Aradul. Teremia Mare. tradiţiile industriale şi agricole. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. ferate. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. celelalte baze (Vălig. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. brânzeturi etc. În raport cu regiunile învecinate. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). inclusiv din cele două ţări învecinate. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Aici se fabrică maşini şi utilaje. maşini agricole.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. în 1719. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. aeriene şi fluviale. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Astfel. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. prin amenajările executate. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). resurse umane de calitate superioară. Banatul posedă resurse agricole. este navigabil. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). destinată agrementului hivernal. Semenic. Timiş-Cerna. precum şi un culoar. Trei Ape) având capacităţi limitate. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. maşini electrice. material rulant. (De subliniat că anterior datei menţionate. iar râul Bega. Astfel. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mobilă.

Banatul 16. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. la cele de deal şi munte. 2. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. a fondului forestier diversificat compoziţional. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. În primul rând. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Ea va induce o etajare a climatului. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. de la cel de câmpie. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. Or. Şi nu în ultimul rând. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. poziţia geografică a Banatului. Etc.5. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. spre exemplu. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. a unor obiective turistice de referinţă. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. În al doilea rând. natural sau social. În Banat apare o etajare a reliefului. a cărbunilor cocsificabili.

2.5 pct.) 2. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural .) 3. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. . Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Crişana.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana.6. Editura Academiei. Gr. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Răspunsul va fi logic formulat. Bucureşti.) 5.Adresa cursantului. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 3. (2000). Geografia României. 4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (2005). Pop. III.Specializarea şi anul absolvirii. Pop.0 pct. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Geografia României. Editura Universităţii din Oradea. Explicaţi antropizarea lor accentuată. IV. (2.) 4. .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Gr. Editura Academiei. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Oradea.5 pct. 16.0 pct.Banatul 16. la obiect. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). (2.Numărul lucrării de verificare.7. x x x (1987). . Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă 1. . (2. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.

În consecinţă. 17 17. . practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate.4.3. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. au apărut şi se afirmă centre noi. de cooperare şi afirmare independentă. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17.6. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.1. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Obiectivele unităţii de învăţare nr.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Baza naturală de susţinere 17. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Pe de altă parte. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. a liniilor de gravitaţie.1.5. . apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. cu atribute variate. credem noi. Componenta antropică şi de habitat 17. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. spre o direcţie sau alta. Mai mult. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. îmbătrânirea populaţiei. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Miloştea) sau fierului. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice.. cu trăsături particulare. cu scăderea natalităţii.3. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Apar şi sate foarte mari. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Târgu Cărbuneşti.(romii). Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. de asemenea. bilanţ demografic fluctuant. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. în vetrele depresionare şi. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Predomină populaţia rurală. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. prin poziţia lor. Rovinari. 50 000 ani). Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Bumbeşti Jiu. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Predomină satele mijlocii şi mari. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Ţicleni. Resursele variate ale solului şi subsolului. climatul fără extreme deosebite. Teritoriu populat încă din preistoric. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. răsfirate sau adunate. gradul de urbanizare fiind mai redus. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru.Oltenia nordică 17. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Actualmente. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. stopată după 1990. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali.

este destul de diversificată. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. în sud. în lunca Jiului legumele.Oltenia nordică 17. dar şi spre Husnicioara. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. pe fondul afirmării industriei. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. Motru. Principalul centru. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic.4. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. industria celulozei şi hârtiei. cea de la Bârseşti. Târgu Cărbuneşti. tricotaje şi confecţii. în zonele joase. Industria. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. situat la est. Principala ramură. Bumbeşti Jiu. creşterea animalelor. alimentară. Activităţi turistice în afirmare. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. se amplifică urbanizarea. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. spre nord-vest sau Alunu. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. cu infrastructura cea mai bogată. Pomicultură. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. 120 . de lângă Târgu Jiu. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. în aceleaşi oraşe. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Rovinari. Tismana. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Industrie energetică şi prelucrătoare.

afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). în primul rând. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Concomitent. monumente). ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Timişoara . de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . cel gorjean şi cel mehedinţean.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. spre Marea Neagră. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. mai ales în domeniul speoturismului. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. în sens. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. invers. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Tismana. ca axă de transport europeană. întărirea coeziunii interne. dar şi celelalte unităţi montane.

. 2. În primul rând. M. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Ielenicz. Subcarpaţii României. 3.6.. (2000). x x x (1987). la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. de la cel de câmpie în sud. inclusiv în perspectivă. Din punct de vedere hidrografic. Ileana-Georgeta. III. Editura Academiei. Editura Universitară. Geografia României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. cea a Jiului. Fiecare din cele două oraşe.5. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri.Oltenia nordică 17. Bibliografie selectivă 1. Ghincea. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Pătru. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. pe o axă. Ca influenţe climatice. Cluj-Napoca. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Astfel. 2. nord-vest. Mioara (2003). Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Bucureşti. Gr. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. de intensă circulaţie. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Oltenia nordică are un climat etajat. o poziţie geografică la Dunăre care. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Editura Presa Universitară Clujeană. Pop. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Dimpotrivă.

descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. . în est. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. Obiectivele unităţii de învăţare nr. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. de-a lungul Dunării. cu trăsături caracteristice.1. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: .disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată.2.1. climatului de câmpie cu variaţii reduse.5. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. puţin fragmentat şi denivelat. Baza naturală de susţinere 18. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. . cel oltean. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. cea sudică. . 18. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.2.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.6. 18 18. Componenta demografică şi de habitat 18. . Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. .3.identificarea unui spaţiu mental. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . până aval de Drobeta-Turnu Severin. în primul rând.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Deosebit de ambiguă este limita nordică.

Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. mojdreanul (Fraxinus ornus). Precipitaţiile descresc de la vest la est.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie.etc. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). argiloase. odată cu creşterea indicelui de ariditate. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. popândău. orbete). subunităţi. Olteţul. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Dunărea. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. prepeliţa. la rândul ei. fazanul. primăverile timpurii. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. soc. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. ghimpele (Ruscus aculeatus). sânger. cer şi gârniţă. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. verile fiind călduroase. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. vulpea. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). plop. cu soluri roşcate şi brun roşcate. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Un relief jos. în scopuri agricole. pisica sălbatecă. scumpia (Cotinus coggygria). Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. Teslui). iar la limita estică se află Oltul. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. în majoritatea lor. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. iepuri. Amaradia. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. potârnichea. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). iar toamnele îndelungate. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. anin.

exceptând zona municipiului Craiova. a arterelor de circulaţie. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat.3. Satele mari. Oltenia sudică se constituie. în vecinătatea surselor de apă. orientat atât spre nord. Iancu Jianu.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. se exploatează cărbuni inferiori. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. Slatina. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². Proiectul pentru Învăţământul Rural . sub 500 locuitori. cu depopularea. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Fărcaşele. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. mijlocii şi mari. grade de podzolire. folclor). Structura etnică este covârşitor românească. monumente. obiceiuri. 18. Izvoru. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Vădastra. ca premisă a viitoarelor oraşe. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. spre Craiova. datorită izolării lor frecvente. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. spre Târgu Jiu. Omogenitate etnică.5 aşezări/100 km²). cule. petrol şi gaze. poligonală. Dimpotrivă. Irimeşti. cu diferite specializări pe subramuri. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. În partea nordică. de la Ostrovu Mare. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. care se confruntă. şi Olt. Ostrovu Mare. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. cât şi spre sud. localizate de-a lungul râurilor. Partea nordică. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Gârla Mare. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. muzee. depăşind astfel media pe ţară (5. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. mănăstiri. Brădeşti). fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Ipoteşti. Profilul economic rămâne cel agricol. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Verbicioara. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. a câmpiei nisipoase. tradiţii. sub 100 locuitori. cel al bazinului Motru. energetici.

Băileşti. Segarcea. în proporţie decisivă. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Drăgăneşti Olt). puteţi răspunde. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Corabia. în spaţiul alocat. Drăgăşani. Scorniceşti. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşele aparţin. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. de veritabil „loc central” al regiunii. Balş. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. servicii. dar şi în zonele periurbane. îndeosebi din Transilvania. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. deşi este situat pe stânga Oltului. Vânju Mare. Piatra Olt. 18. Caracal. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Calafat. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. la următoarele întrebări: 1. Bălceşti. Filiaşi. aşezărilor urbane mici. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale.

Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. desigur. de câtre lanurile de grâu.4. anterior acestuia întreaga Oltenie. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. cabaline). avioane. Proiectul pentru Învăţământul Rural . floarea soarelui. păsări. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). la loc de frunte situându-se. invers. se cultivă intens mărul. Craiova. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. cais. vişin). Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. Se cultivă porumb. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). se practică un turism cultural. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. Strehaia. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Fabrici de zahăr. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. într-o proporţie mai ridicată. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. sfeclă de zahăr. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. dar şi al produselor din cauciuc. orz. mobilă. nevoite a le culca cu suliţele). aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. creşterea animalelor (bovine. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii.maşini agricole. alimentară.Oltenia sudică 18. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. pe vremea dacilor. ovine. alimentare sau ale construcţiei de maşini. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. textilă. În consecinţă. părul şi prunul. Pleniţa. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. Activităţile turistice sunt. în schimb. porcine. mult mai limitate. La Filiaşi. la Segarcea. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. materiale de construcţie. soia. plante furajere. Corabia şi Calafat. automobile). Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. industrie chimică. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. Aici. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. în raport cu alte regiuni. cireş. dintre pomii fructiferi. ca şi Moldova dealtfel.

competitivă. Segarcea. Caracal.valorificarea superioară. turismul de agrement nautic pe Jiu. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului.Stamora Moraviţa. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural .restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Corabia. Olt. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. 2. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. . Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . turismul rural). aflată la limita estică a regiunii.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. industrie alimentară şi chimică). un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. celelalte oraşe (Strehaia. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. 18. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. . a potenţialului agricol important pe care îl deţine. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Craiova. Filiaşi. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Bălceşti. Balş. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Scorniceşti. Piatra Olt. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68.. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. . El nu este concurat de alte centre. Dunăre. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Vânju Mare. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Calafat. . Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc.5. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Drăgăşani. Băileşti.

Regiunile pericarpatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . 2.Oltenia sudică 18. Geografia României.6. 3. Editura Academiei Române. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. IV. Editura Academiei. x x x (1969). I. Bucureşti. Editura Academiei Române. x x x (1992). Bucureşti. Geografie fizică. x x x (1983) Geografia României. Bibliografie selectivă 1.

19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. . Brădet. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. intens valorificate agricol. Ghiţu. Componenta antropică a sistemului regional 19.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. Economia şi perspectivele regiunii 19.6. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. în sud. Baza naturală de susţinere 19. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Apar cele două şiruri de depresiuni. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Arefu. interne (Câmpulung. . având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Dealu Ciocanu).1. Este o regiune în conturare. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.4.5. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. generează un peisaj de dealuri domoale.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. 19 19.2. Sălătruc. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. de la Câmpia Piteştilor. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. piemontane.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . 19. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana.3. polarizată de Piteşti. Cândeşti). O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Frunţi. de până la 300 m altitudine. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. una centrată pe cursul Oltului.

la peste 600-700 m. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. din pădurile montane. Vălsan. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. circuri. (Jugur. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Subcarpaţi. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. Râureni. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Valea Iaşului. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. temperatura medie anuală. Creasta nordică a Făgăraşului. văi. precipitaţii de peste 1000 mm. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Etajare climatică tipică. În munţi. la păstoritul alpin. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. podiş. Călimăneşti-Căciulata. Ocniţa. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. umbrisolurile. anin. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. brune acide. urmate de cele de ordin antropic. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Govora etc). 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Nu lipsesc litosolurile. Râul Doamnei. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Cozia). cel de câmpie (810ºC. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Zigureni. Climatul urmează etajarea morfologică. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. salba de lacuri din avale: Oeşti. solurile aluviale. datorită expoziţie sudice. Latoriţei. majoritatea sub formă de zăpadă). iar acestea fac loc. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. Călimăneşti. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Goleşti) şi Olt (Turnu. 2 544 m. o specie ocrotită. Vâlcele. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Negoiu. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. de la cultura cerealelor în câmpie. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Râul Târgului). Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. lignit. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). Cerbureni. creste. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. de interes cinegetic. munte. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Govora. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Olăneşti. în principal. brune acide alpine). Râmnicu Vâlcea. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice.

nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. 19. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. cum ar fi. Godeni. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. în cultura plantelor. Merişani. Predomină satele agricole specializate. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse.3. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. în spaţiul câmpiei. Oltului mijlociu şi Lotrului. Vedea. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. răsfirate. cu cele trei componente ale sale (agricol. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Bistriţei. Alunu.200. Albota. sării. fixate acolo şi din motive strategice. Hulubeşti. de la aşezările mici şi foarte mici. Spineni. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). podiş-Subcarpaţi. petrol. În ultima Populaţie relativ densă.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Berbeşti. Mausoleul de la Mateiaş. Arutela (Bivolari). Boteni.000. liniare. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Arnota. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Argeşului. Calcarele de la Albeşti. de versant şi obârşii de vale. Fondul funciar. Poiana Lacului. Horezu. urmare a complementarităţii resurselor. Subcarpaţi-munte. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. petrolului. CălimăneştiCăciulata). Jidava.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Rădăcineşti.000-1. Optaşi. în primul rând. Berevoieşti. Topoloveni etc. Govora. Sânbotin. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Satele diferă ca mărime. sare. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile.). inclusiv în ţări vest-europene. gaze. munţii Lotru sau Căpăţânii. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. mănăstirile Cozia. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Cozia. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Funcţiile economice sunt şi ele felurite.

Băbeni. Băile Olăneşti. Horezu). Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. funcţia turistică şi industrială coabitează. de Râmnicu Vâlcea. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Ocnele Mari.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. urmat îndeaproape. ca rang. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Oraşele sunt preponderent mici. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Călimăneşti. Brezoi. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. 19. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. La Govora.

Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. Astfel. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Industrie extractivă şi de prelucrare. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. agricultura valorifică întinsele terenuri. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Ocnele Mari. Râmnicu Vâlcea. cauciuc sintetic. (podgoriile Piteşti. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Creşterea animalelor (bovine. în primul rând cele de ordin economic. produse clorosodice. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Pe locul trei. plante tehnice (sfeclă de zahăr). de asemenea. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Cozia.Muntenia de nord-vest 19. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. negru de fum. conserve de legume – Băiculeşti. predomină prunul). culturile de cereale (porumb. orz. Curtea de Argeş. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. 134 . Dimpotrivă. Râmnicu Vâlcea. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. brânzeturi – Piteşti. Topoloveni). ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. porcine. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. plante furajere. atât în Munţii Făgăraşului. Stâlpeni. produse din carne. Govora producând îngrăşăminte. dintre specii. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Ştefăneşti). combinatele de la Piteşti. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). păsări. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii.4. apreciabile. iar la Curtea de Argeş. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. recreativ şi cultural. Băile Govora. Turism curativ. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. viticultură şi creşterea animalelor. Băbeni. dar cu perspective asigurate. legumicultură.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. negru de fum. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. produse din carne. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. nepolarizat direct de Bucureşti. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. brânzeturi – Piteşti. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. Pe de altă parte însă. Govora producând îngrăşăminte. în zona de câmpie şi podiş. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Stâlpeni. . conserve de legume – Băiculeşti. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . Topoloveni). Curtea de Argeş. fără praguri şi disfuncţii majore etc.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. 19. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale.prezenţa unui teritoriu vast. căi ferate rapide).tendinţa de emancipare funcţională. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. Băbeni. produse clorosodice. cu intensificarea tranzitului interregional.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. competitivă.şi Piteşti. Piteşti şi Târgovişte. principalul centru polarizator al regiunii. Râmnicu Vâlcea. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. . Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. precum şi într-o specializare eficientă. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. dintre Olt şi Argeş. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. 2. cauciuc sintetic. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Râmnicu Vâlcea.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . iar la Curtea de Argeş. dar şi ale teritoriului subordonat. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). combinatele de la Piteşti.

Editura Presa Universitară Clujeană.Muntenia de nord-vest 19. Bucureşti. Editura Academiei. Ileana-Georgeta. Bucureşti. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. 4. Editura Universitară. x x x (1987). Subcarpaţii României. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei Române. Gr. Bucureşti. Cluj-Napoca. x x x (1992). IV. Regiunile pericarpatice. Ielenicz. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2000). Geografia României. M. Pătru. 2. Bibliografie selectivă 1. Mioara (2003). Ghincea.. 3. Pop. III.

Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. . Economia regiunii şi perspectivele sale 20. padine. constituit din Câmpia Bucureştiului. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . 5 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. . cu accente de ariditate. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu cele două sectoare ale sale. Componenta antropică 20.4. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. sociale.6. a avantajelor şi dezavantajelor sale. culturale). de regulă.5.sud-est. mlăştinoasă. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale.1.1. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Obiectivele unităţii de învăţare nr. joasă.2. Lucrarea de verificare nr. Câmpia Vlăsiei în nord. al Bărăganului şi Dunării de Jos. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. 20 20. atingând cursul Dunării spre sud.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu păduri de stejar în secolele trecute. şi Câmpia Mostiştei. cel metropolitan.7. politico-administrative. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. cu atribute polarizatoare complexe (economice. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. în jurul unui mare oraş.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.2. 20. Iernile sunt geroase. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban.3. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. spre est . nişe de sufoziune). Regiunile urbanizate se afirmă. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Baza naturală de susţinere 20.

gaze şi ape termale. ciocârlie. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. petrol şi gaze naturale asociate. Arcul de Triumf. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. 138 . Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. iar dintre păsări de potârniche. trestie). delincvenţă socială). întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. statuile şi grupurile statuare. Cotroceni. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Evident. Mostiştea). metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Cernica. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. În Bucureşti trăiesc 2. Blejeşti. parcurile Cişmigiu. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. solurile gleice). Cartojani. Limane fluviatile. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Herăstrău. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. exploatate în zona Titu. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. predomină net populaţia urbană. Zăcăminte de petrol.1 milioane locuitori. Periş. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Căldăruşani. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Tei. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. de Istorie al României. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Fauna acvatică este şi ea variată. Fluviul colectează râul Argeş. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat.3. Mogoşoaia. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. Cernica. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. de Arta. prepeliţă. Herăstrău. arin) sau arbustive (papură. Neajlov. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. muzeele Ţăranului Român. Muzicii. populaţia şi aşezările. Sabar. mreană. Hanul lui Manuc etc). Mostiştea şi Vedea. Videle. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Fauna este dominată de rozătoare. Astfel. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Gramineele (Festuca. Grigore Antipa. Geologic. fazan. mănăstirile Snagov. Căldăruşani. erbivore şi omnivore. Floreasca. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. păstrugă) alături de clean. nisetru. Etnic predomină net românii. urmaţi de romi. plop. 20. compusă din stejar termofil (brumăriu. Din punct de vedere biogeografic. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. se disting prin trăsături particulare.

Balta Albă. în competiţie cu Iaşul. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. la 1859. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Oraşul. 20. Pipera. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Centrul polarizator principal. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. « micul Paris ». inclusiv construcţia metroului. ulterior. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Palatul Parlamentului. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. atât al regiunii. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. numit iniţial Casa Poporului şi. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . dar progresiv ajungând. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. a cărei dezvoltare.

textilă şi alimentară. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Cultura grâului. Athenee Palace. floarea soarelui. feroviar. Agricultură de tip preorăşenesc. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. turism ştiinţific. poluarea lacurilor de agrement. cu sejur sau de tranzit. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. reţelele de transport rutier. medicamente. Giurgiu. sfeclei de zahăr. utilaje şi maşini unelte. electronice şi electrotehnice). A doua ramură este agricultura. canalul Bucureşti-Dunăre. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Hotelurile Intercontinental. Turism cultural şi de agrement. Se practică turismul cultural. cosmetice). De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. religios.4. extrem de diversificată tipologic. industria lemnului (mobilă). a păsărilor şi porcinelor. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. complexele comerciale. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. aerian. porumbului. la industria uşoară. Olteniţa. produse poligrafice. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. maşini agricole. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Bucureşti. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. La baza economiei regiunii se detaşează industria. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Abandonat după 1989. a delincvenţei sociale). Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Zimnicea. industria chimică (vopsele şi coloranţi. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Sofitel. sportiv). Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. prelucrarea produselor agricole). Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Adresa cursantului.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. . de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea.0 pct. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici.Numărul lucrării de verificare. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2.5. 5. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Lucrarea de verificare nr.0 pct. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. 2 aeroporturi. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Ca urmare.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Nu trebuie omisă funcţia turistică. Oltenia sudică. Răspunsul va fi logic. după 1918. . . ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale.Specializarea şi anul absolvirii. . ulterior a Principatelor Unite şi.5 pct. la obiect. (2. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Funcţia culturală. a României întregite. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 20. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 .6.) . punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior.5 pct.) 4. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti.) 2. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Regiunile sunt organisme teritoriale care apar.) 3. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. (2. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.

x x x (1984). Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Geogrfia României. II. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia României. Bucureşti. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. 3. Geografie fizică.7. I. I. Geografie Umană şi Economică.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. 2. Editura Academiei. Bucureşti. (1983). Ianoş. Editura Academiei. Bucureşti. x x x (1983).

1. Dîmbovicioarei. Prahovei.Curbura Unitatea de învăţare Nr. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran).explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. deosebit de variate ale unităţii.5.3. Buzăului (Penteleu. 21 CURBURA Cuprins 21. Urşilor. Morfologic. 21. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Componenta demografică şi de habitat 21. format din şisturi cristaline paleozoice.2.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. O notă distinctă face Masivul Leaota.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.2. Teleajenului. Componenta economică 21. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Avenul din Grind). . Astfel. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Structura geologică este relativ asemănătoare. Siriu şi Podu Calului). Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Omul. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Calcarele. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Zănoagei).6. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. calcare). conglomerate. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Rătei. Piatra Craiului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Doftanei. Baiului. Buzăului.4. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). chei (Tătarului. văile Putnei. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. 21 21. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 .

rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. precipitaţii de 400-500 mm anual). ulterior. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Salcia. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Ciolanu. în cununa carpatică. Mera. ca lungime. A doua treaptă de relief. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Pătârlage. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Dâlma. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Blidişel). iniţial pe direcţia nord-sud. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. subcarpatică şi de câmpie. intracolinare (Vidra. orientându-se brusc spre est. Ialomiţa cu Prahova. montană. Câmpina şi Pucioasa. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. strâns asociată celei dintâi. Ploieştiului şi Râmnicului. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Vălenii de Munte. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Chioşd. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. dealurile Deleanu. Hidrografia îşi are obârşiile. Răiuţu. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Dumitreşti. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Policiori.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. la topirea zăpezilor. (Răchitaş. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . transilvană. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Dealu Mare-Istriţa. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Gurbăneasa. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. la debuşarea în zonele joase. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Lopătari. Nişcov şi Podeni). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Blăjeni. interpus spre depresiunile externe. preponderent. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. a doua cavitate naturală sculptată în sare. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Bucovel. Vara scurgerea se diminuează.

alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. popândău). Vrancei. de risipire. Ţintea. terenurile fiind invadate de jneapăn. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. la etajul coniferelor din zona montană. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. ienupăr sau bujor de munte. Solurile se etajează. alunecări de teren. Câmpina. plop. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. Brazi. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. urs ). în care ieşirile au depăşit net intrările. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. Resurse energetice variate (cărbuni. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). În unele masive (Ciucaş. a dus la epuizarea zăcămintelor. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Localităţi precum Băicoi. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. la pădurile de gorun. căprior. Exploatarea îndelungată. în funcţie de formele de relief: la bază. petrol gaze naturale). Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. de asemenea. Gura Ocniţei au devenit. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. Resursele regiunii reflectă. De menţionat prezenţa apelor minerale. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. carnivorelor (vulpe. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. inclusiv în străinătate. Moreni. în câmpii. merişor. Telega. eroziune accelerată. erbivorelor (iepure. lup). Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Vulcana Băi. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. În primul rând. păduri şi pajişti alpine. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. ienupăr. afin). omnivorelor (viezure. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pucioasa. un clasic fenomen de disipare. salcie). cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. mistreţ. la adâncimi mai mari în câmpie. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. cerb). Teleajen de notorietate. Gura Ocniţei. zona subcarpatică s-a constituit. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. pisica sălbatecă. râs. intensă şi adeseori neraţională.

dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Baiu. salina de la Slănic Prahova. curativă şi culturală a regiunii. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. cheile (Tătarului. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Vrancei. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Apele minerale de la Pucioasa.. Boldeşti. Lacul Tăul Vulturilor etc. Moreni. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Ciucaş. Beciu. argilele. Şotînga. Sinaia. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. Buzău. « Babele ». Sărata Monteoru. edificiile antropice (mănăstiri. a Subcarpaţilor cu munţii. Numărul populaţiei este apreciabil. peşterile (Ialomiţei. concentrat mai ales în munţii Bucegi. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). Sărata Monteoru. la Băicoi. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. 146 . Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Predomină populaţia rurală. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. gipsul de la Slănic. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Gura Ocniţei etc. Calcarele şi marnele calcaroase. nisipurile sunt utilizate de industria locală. O altă resursă este sarea. Ţintea. Ceptura. Zănoagei). Urşilor. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Având un relief compus din munţi. biserici. Cascada Putna. Filipeştii de Pădure. Rătei). castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Localităţile mici apar la obârşiile văilor.3. 21. muzee. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Tisău. sunt obiective atractive de prim ordin. Dâmbovicioara. care au permis afirmarea viticulturii. omogenă etnic. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Abrupturile. precum şi din câmpii fertile. pomiculturii.Telega. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. crestele. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic..

Breaza. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. polarizate periferic. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Urlaţi. Predeal. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. viticultură. alimentară (Vălenii de Munte). culmile aplatizate. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu).000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Curbura Oraşe mici. Sinaia. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Vălenii de Munte. adunate. Pucioasa) sau mijlocii. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. 21. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Profilul agricol este dominant. sării sau cărbunilor. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Moreni). Buşteni. a lânii. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Funcţia industrială este predominantă. Fieni. Valea Călugărească). între 25. cu specializări în pomicultură. Băicoi. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Buşteni. creşterea animalelor (cele de munte). Mizil. Băicoi. comentaţi: 1. Fieni). pe semicercul exterior al regiunii. Plopeni. Slănic Prahova. având rolul unor poli regionali. Sinaia. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Moreni. Târgovişte. Predeal. iar satele mari. Poziţia centrală a Ploieştiului. materialelor de construcţie (Comarnic. Comarnic. Azuga. Boldeşti-Scăieni. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Azuga. Câmpina. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Aşezările urbane sunt numeroase. cele răsfirate la contactul formelor de relief. fie în câmpie.

Cota 1400). Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Azuga. lactate. Din punct de vedere agricol. Buşteni. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Panciu. Peştera. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. iar la Buzău se produce tablă. preponderent. Coteşti. cu cele din alte părţi ale lumii. la începutul secolului XX. conducte de transport a hidrocarburilor extrase.4. Câmpina) un profil industrial specific. Mizil. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile.Curbura 21. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. înainte de orice. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Babele. Pârâul Rece. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Jariştea. pe direcţia nord-sud. Câmpina şi. Staţiunile Predeal. rafinării. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. la care se racordează. Căile de transport au. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Odobeşti. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. ulei). cantitativ şi calitativ. 148 . Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Teleajen. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. când preţul petrolului a crescut enorm). podgoriile Tohani. Buzăul şi Târgoviştea. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Buzău. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. O altă specializare este cea pomicolă. Turism recreativ montan. mai recent. Poiana Ţapului. curativ şi mixt. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. depozite). acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Piatra Arsa. Sfinxul). o dispoziţie transversală. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Sinaia. zahăr. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Valea Călugărească. mult mai eficient valorificate actualmente. prin raporturi de colaborare. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice.

dar şi al unui turism curativ performant. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. Elementele de unicitate. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Există trei astfel de aliniamente şi anume. cel central. prin culoarul Rucăr-Bran. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Sub aspect turistic. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. dar şi a descărcării lor spre exterior. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cel vestic. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. ponderea armonioasă a elementelor componente. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . asigurate cu materii prime locale. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. aflată în proximitate. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Ploieşti-Mâneciu. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. nu numai în plan naţional.

Geografia României. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Bucureşti 2. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. III. Pătru. Bibliografie selectivă 1. Mioara (2003). Ileana-Georgeta. Pop. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. 2. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Bucureşti. (2000). IV. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3.Curbura 21. x x x (1987). Regiunea Curburii s-a impus. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. M. 4. Editura Universitară. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Regiunile periferice.5. Câmpina. Geografia României. Cluj-Napoca. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. 21. Subcarpaţii României. Editura Academiei. poate. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare.. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Gr.6. Brazi. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. inclusiv grupa Bucegilor. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Ielenicz. x x x (1994). Curbura este. Editura Academiei.

Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Aceasta.2. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. la vest şi est. Proiectul pentru Învăţământul Rural . în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.6. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. 22 22.5. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre.1. Economia regiunii 22. Bărăganul.3. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. desigur. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării.1. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Componenta naturală a sistemului regional 22. . Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Componenta antropică 22. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. 2. Regiunea Metropolitană Bucureşti. . 22.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. Intr-adevăr. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.4. Câmpia Română.

Cea mai mare cantitate o conţine. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. scad sub 450 mm medie anuală. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. Astfel sunt Lacul Amara. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. nişe de sufoziune etc. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Temperaturile medii sunt ridicate. Gălăţui.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Tătaru. desigur. padine. Hidrografie de tranzit. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. depresiuni. Culoarele celor două râuri. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. când temperaturile depăşesc 30ºC. Fundata. Precipitaţiile. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. între Ialomiţa şi Călmăţui. Influenţa climatică estică este generalizată. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. cald şi secetos. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Apele subterane se află la adâncimi mari. în care cele două râuri principale. situat la nord. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. tributară Dunării. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Strachina. În partea sudică a unităţii. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. principalul indicator al gradului de ariditate. padine). Vara apar zile toride. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . temperat continental cu tente de ariditate. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. sub cuvertura groasă de loess. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător.

Cunoscut. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. asigurat de terenurile plane. Sub vegetaţia de ierburi bogate. nefragmentate. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. pietrişuri şi nisipuri. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. În unele areale. Astfel. Faptul că atât în Bărăgan. Exceptând potenţialul agricol deosebit. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Coşereni sau Coşlogeni. prin ciulinii săi care. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. 22. spre exemplu. rozătoarele dominând net celelalte specii. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii.3. papură). Sudiţi. lipsesc dovezile mai vechi. cu un indice de fertilitate ridicat. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. generat de întinsele suprafeţe cu limane. în epocile anterioare. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. cea a Dunării de Jos. cu soluri fertile. arin. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . plop. cât şi în regiunea situată la est. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. cel puţin legal. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. Atunci a înflorit în sudul său. asigurată. a secetelor frecvente. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Un element faunistic de notorietate este dropia. Antropizare intensă. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice.

iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Bărăganul este slab urbanizat. Lehliu-Gară. Feteşti. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. 22. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. precum în alte regiuni. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. până în zilele noastre.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. densitatea demografică este redusă. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Ea nu a atins însă. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Profilul acestora este dominant industrial. Fenomenul s-a prelungit. în acest caz el fiind concludent. Aşezările umane reflectă. Ţăndărei. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. în vecinătatea unor lacuri. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Însurăţei.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Centre urbane mici şi mijlocii. evident cu alte motivaţii. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Pogoanele. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. prin densitatea lor mai redusă. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni.

Agricultura se impune prin culturi variate. O excepţie este staţiunea Amara. au perspective asigurate. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. confecţii. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. soia. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. orz. al „conului de umbră”. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Apare în cazul Bărăganului. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Industria este de dată mai recentă.Ştefan cel Mare. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării.Călăraşi sau Pietroiu . prefabricate. Lungi perioade. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune.Constanţa. funcţionând aici. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. un fenomen de eclipsare. sfeclă de zahăr. pe Dunăre şi o serie de lacuri. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. floarea soarelui. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. porumb. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. indus de capitală. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă.4. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia.Bărăgan 22. Culturile de grâu. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare.

Editura Academiei. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. premise favorabile. x x x (1969). a ponderii principalelor sale ramuri. În caz contrar subordonarea teritorială. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. II. faţa de Bucureşti.6. Editura Academiei. În al doilea rând. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. are. avantajele mecanizării. Bibliografie selectivă 1. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Perspective de specializare agricolă performantă. Geografie Umană şi Economică. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. unde fermele mari trebuie să exemplifice. face greu decelabilă o astfel de limită. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Bucureşti. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. 2. Geogrfia României. Geografie fizică. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. conform principiului avantajului comparativ. o afirmare a lor în sens biunivoc. 22. de asemenea. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Dunăre. uniform structural şi peisagistic. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor.5. Bucureştiul este polul cultural. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. se vor accentua. I. x x x (1984). Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. 3. Dimpotrivă. x x x (1983). 2. Geografia României. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. dar şi menţinerea unui statut periferic. Relieful jos de câmpie. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. bazată pe materii prime proprii.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Ca urmare. Industria alimentară şi textilă. în mai mică măsură de Feteşti. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Bucureşti. Editura Academiei. 22.

. .delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei.6. câmpie tabulară. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. podiş intens peneplenizat. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. .exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. în ciuda înălţimii sale modeste.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.5.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Economia şi perspectivele regiunii 23. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. cu structură tabulară. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic.2. Evident.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 23 23.4.1. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. de luncă şi câmpie joasă. 2. Baza naturală de susţinere 23. 23. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Astfel.1.

climatului continental cu tente de excesivitate. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Amara (de Buzău). în zona Brăila-Galaţi. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Batogu. Buzăul). Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Din punct de vedere termic. este la originea limanului Brateş. Râmnic. de lunci. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. cca 2. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Astfel sau format lacurile Balta Albă. 158 . a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Resurse de apă bogate. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Climat cu ariditate pronunţată. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. la rândul său. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. în zona Râmnicelu (Ion Sion). energia şi indicele de fragmentare cresc. şi de poziţia geografică în sud-estul României. câmpii de subsidenţă şi podiş. Pentru a nu aminti că. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Prutul. Siretului şi Prutului. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Iarna. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Milcov. fie şi numai pentru faptul că aici. mai abrupt. Relieful este mai accidentat. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. crivăţul este o prezenţă frecventă. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). debuşează în Dunăre. Siretul şi Prutul. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Lutu Alb. în unele sectoare.5 ºC la 10 august 1951). De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. coborârea sa se accentuează. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. pe de o parte. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Movila Miresii. naturale şi antropice.

edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. la care se adaugă iepurele. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. industria. Prutului sau Siretului. În sfârşit. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. fondurile de pescuit de pe Dunăre. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. gramineele (păiuşul. cerealelor. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Amara). rogozul). Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Esenţele moi (salcia. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. dealurilor piemontane. Movila Miresii. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Prut. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. orbete. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. păstrugă). prepeliţa. stejarul pufos). El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. arinul. În primul rând Câmpia Brăilei. câmpiei. unde cultura legumelor. Oprişeneşti. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. faună şi soluri specifice. Ianca. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Vegetaţia câmpiei este stepică.3. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. somn. 23. trestia. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. şoarecele de câmp). moştenirea etnografică a ruralului etc.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. vulpea. iar în Movila Miresii 438 mii m³. Siret. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. dar şi cea a Siretului Inferior. Bordei Verde. potârnichea. milioane m³. monumentele. hârciog. Stoicani sau Silişte. Lişcoteanca. Brăiliţa. muzeele. Subsol bogat în hidrocarburi. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. hidrofilă. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. şalău. cu humus mult şi fertilitate ridicată. cu orizonturi bine structurate. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune.

Etnic predomină net populaţia românească. Ianca. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. la care se adaugă ruşi lipoveni. Galaţiul şi Brăila. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. reduce indicele scăderii populaţiei. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). în Platforma Covurluiului. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la nivel regional. romi. înspre Tecuci. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Oraşe mici. Prezenţa a două mari oraşe. într-un timp relativ scurt. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. 23. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. sub 500 locuitori. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. sub 25 000 locuitori. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse.

La Măcin. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. pe de o parte. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. ce prelucrează minereul de fier din import. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. orz. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. Se cresc. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. porumb. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. floarea soarelui. Deşi cu o suprafaţă limitată. La Chişcani. plante furajere. cât şi spre Marea Neagră. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice.4. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. soia. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). morărit. zahăr. O altă ramură economică este piscicultura. mătase artificială. bovine. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. confecţii. judeţele Galaţi şi Brăila. păsări. confecţii. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. de asemenea porcine. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. sfeclă de zahăr. de refacere fizico-psihică. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. de asemenea. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. agricultură şi transporturi. Pe Dunăre.Dunărea de Jos 23. religioase. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. La Galaţi se produc. prefabricate.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. lângă Brăila. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. culturale. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. prelucrarea cărnii etc. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. monumente). lactatele. Se cultivă grâu. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie.

Geografia României. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime.datorită potenţialului economic ridicat. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. 3. a prelucrării peştelui. Geografie fizică. 2. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. Galaţiul. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. aşa cum o arată şi topicul atribuit. . Geografie Umană şi Economică.. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Editura Academiei. dar mai ales spre Delta Dunării. Republica Moldova şi Ucraina). Editura Academiei. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. I. x x x (1984). Bibliografie selectivă 1. 23. predominant de câmpie joasă. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. prin Târgu Bujor şi Bereşti. .6. Geografia Văii Dunării Româneşti.. inclusiv în domeniul transfrontalier.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Bucureşti. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Geogrfia României. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. de-a lungul Prutului. Bucureşti. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. x x x (1969). Dunărea de Jos.5. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. s-a afirmat industria construcţiilor navale.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. II. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. 23.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. 2. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. Editura Academiei. periferic. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. . x x x (1983). Bucureşti. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic.

1. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei.3. din punct de vedere al cadrului natural.6. respectiv de către Marea Neagră către est. De subliniat. cristaline. Pricopanul şi Niculiţelul.2. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Componenta demografică şi de habitat 24.1. 24 24. . plaje). Baza naturală de susţinere 24.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .5. Culmile sale. cu morfologie marină (faleze. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. 24 DOBROGEA Cuprins 24. Podişul Dobrogei de Sud. situat în regiunea învecinată. În Podişul Dobrogei. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. încă din start. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat.4. din anumite puncte de vedere. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. Dealtfel. cu altitudinea maximă de 467 m. Economia şi perspectivele regiunii 24. formate din roci mezozoice. acoperită de loess. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. şi anume Podişul Dobrogei. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. 24.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte.2.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ci numai podişul cu acelaşi nume. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. mult mai extinsă. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase.

Climatic. cernoziomuri levigate. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). şoareci) alături de iepuri. deltaic. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Râurile Teliţa. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. mai înalt şi fragmentat. Peştera Liliecilor). Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. medie anuală. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Intr-un climat cald. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. vulpi. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. culoarul Văii Carasu. popândău. tributare Mării Negre. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. orbete. iar rocile de construcţie (granit. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. de mare fertilitate. Stepa. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. pedunculat). căprior. soluri bălane) profunde. Greci. Climat arid. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Slava. Altitudinile reduse. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag.9ºC). De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. Taiţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. mistreţi. în nord.9ºC (+41ºC şi -23. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. verile fiind călduroase. Podişul Oltinei.

Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. industriale. spre Delta Dunării). Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. 24. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Eforie. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². sub aspect demografic aspecte contrastante. Basarabi).3. turistice şi culturale majore. în spaţiu alocat. Test de autoevaluare Explicaţi. cu prezenţa. Negru Vodă. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Mangalia. aflate în curs de exploatare. Babadag). Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Mărimea lor este variabilă. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. 24.Dobrogea Topalu. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. 2. a turco-tătarilor. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Năvodari). ca minorităţi. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Hârşova. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . următoarele aspecte: 1. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. bulgarilor. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Mahmudia.

între care se detaşează Constanţa. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Turism litoral de anvergură. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. floarea soarelui. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Mangalia). Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Costineşti. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. Cultura grâului. Căi de transport de maximă diversificare. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. În primul rând. Niculiţel şi Oltina. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Olimp. de amplele sisteme de irigaţii. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Căile de transport. maşini agricole la Medgidia). bere). ca atractivitate. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. de la Mamaia şi până la Sulina. Mangalia. Constanţa.Dobrogea 24. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. construit în deceniul şapte al secolului trecut. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. porumbului. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. termocentralele de la Constanţa). sfecla de zahăr. Venus. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. ulei. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. spre Litoral şi Deltă. vinificaţie. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate.2 km lungime). În sfârşit. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor.4. viticultură şi creşterea ovinelor. livezile de caişi şi piersic. Eforie Sud. Jupiter. Eforie Nord. prelucrarea bumbacului). aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. în raport cu restricţiile climatice. prin diversitatea şi densitatea lor. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. în special al turiştilor. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Asociate climatului cald. 166 . din România. cernoziomice şi bălane. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Isaccea. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs.

în interiorul podişului. dar şi Cernavodă. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Tomis şi Callatis). II. încă din antichitate. În sfârşit. celelalte două. în primul rând. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. fondate de comercianţii greci (Histria. Geografie Umană şi Economică. Eforie. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Canalul Dunăre . Geografia Văii Dunării Româneşti. el are atribute turistice de prim ordin. Bucureşti. Pe litoralul Mării Negre apar. Constanţa şi Mangalia. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km.6. 2. Bibliografie selectivă 1. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. o serie de oraşe-cetăţi. Editura Academiei.Marea Neagră scurtează. Editura Academiei. Babadag sau Negru Vodă). Editura Academiei. x x x (1969). Geogrfia României. 3. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. x x x (1983). Năvodari. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. Geografie fizică. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră.5.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. x x x (1984). I. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. aluvionarea şenalului deltaic. 24. s-au afirmat în perioadele următoare. Dimpotrivă. Geografia României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . În al doilea rând. de eşuarea unor nave etc. Tulcea. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. Bucureşti. Bucureşti.

Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. Or. . încercarea de-a contura o singură regiune. Componenta antropică 25. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. Etc.7.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. În acest caz.4.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. . conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. Pe de altă parte.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. un tip de economie specific. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. cea a Dobrogei.3. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ.2.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.1. 25 25.1. Economia Deltei Dunării 25. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.6. 168 . 6 25. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Lucrarea de verificare nr. Baza naturală de susţinere 25. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. „natura propune şi omul dispune”. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

sub aspectul căilor de acces. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Dunărea şi. morărit-panificaţie. se produce alumină. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. Holbina. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Roşu. cu sejur în localităţile rurale din Deltă.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Gorgova. Matiţa. de subzistenţă. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. al căilor de transport. Isac. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. plante tehnice. Mahmudia. pe terenurile neinundabile. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. prelucrarea peştelui. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Rusca. iar în celelalte zone se cresc animale. grâu. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Pe lacurile Roşu. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene.4. Construcţia de nave. Industria este concentrată în Tulcea unde. A doua activitate economică. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur.Delta Dunării 25. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. 172 . valorifică această oportunitate. Merhei. colmatarea unor canale). aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Există însă. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Se practică. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. legume). Sub acest aspect. o serie de culturi (porumb. pe baza bauxitei din import. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. vijelii. creşteri maxime ale nivelurilor. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. implicit. Delta Dunării ca regiune geografică. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Complexele turistice Crişan. Stipoc. cinegetic sau piscicol. corelabil cu potenţialul antropic redus. Condiţii optime întruneşte apicultura.

25.5. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. caras sau biban. declarat monument al naturii. lopătari. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. şalăul. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. alături de lişiţe. nisetru. nuferi sau esenţe moi (plop. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. Concomitent. în timpul migraţiilor. aici. stârci. Emblematică este prezenţa pelicanului. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. piciorong. dar şi somnul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. mereu mai numeroase şi mai variate. vulpe. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. vulturul codalb. favorabilitate din ţară. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. cormorani. câinele enot. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. ale factorul modelator antropic. viza) producători de icre negre. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. salcie). călifar. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . iepure. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). egrete. în principal turişti. lebede. vidra. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. crapul. nurca.

3.) 5. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. . la obiect. Delta Dunării. Bibliografie selectivă 1. I – Geografie fizică. Editura Academiei.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. Bărăganul. (2004).Titlul cursului (Geografia Regională a României).0 pct. Casa Cărţii de Ştiinţa.0 pct. x x x (1969). .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Driga. x x x (1983) Geografia României. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.5 pct. Cluj-Napoca.) 2.6.5 pct. Dobrogea şi Delta Dunării . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. (2.) 6. 21-25 privind regiunile Curbura. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.) 4. 25. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.Specializarea şi anul absolvirii. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 2. vol. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.Numărul lucrării de verificare. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.Adresa cursantului. Lucrarea de verificare nr. . Editura Academiei.0 pct.7. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Răspunsul va fi logic formulat.Delta Dunării 25. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Sistemul circulaţiei apei. B-V. Dunărea de Jos. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Bucureşti. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. . (1.

15. (1910). 6. Paris. (1997). Câmpia Moldovei. Paris. 19. (1968). Bucureşti. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Obcinele Bucovinei. Structura spaţiului mental românesc. ClujNapoca. Badea. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. 22. Chiriac. Aur. Podişul Moldovei. Cocean. Cluj-Napoca. Bucureşti. Initiation a la Geographie Regionale. 7. Nathan. Delgrave. SCGGG. P. L. Géographie Universelle. (1979). (1997). (1983). Octavia (1980).. N. Dollfus. Trav. C. Paris. (1970). 28. Blache. Geografia turismului românesc. 41-42. Bogdan. Maryvonne le (1980). Haggett. V. La geographie humaine. Cluj-Napoca. Coordonate majore. (2004. Geografie Regională. (1971). Paul Vidal de la (1908). Ciulache. Assoc. 12. Băcăuanu. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei. Dezvoltarea regională în România. Benedek.1. 9. Cocean. Claval. P. I. 16. Claval. Fisher. Methuen &Co LTD. (1984). P. R. (1993). P. Bucureşti. Asupra regionării reliefului României. Brânduş. (2004).. Bodocan. Franç. Chauvet. V. Maria. RRG. Reims. Geogr. (1976). Cluj-Napoca. Bucureşti Berre. 14. P. Géographie humaine et economique contemporaine. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. I. R. Regions naturelles et noms de pays. Barbu. Studiu geomorfologic. Daniela (2003). P. D. 30. 461-501. PUF. 26. I. Jena.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Paris. Geografie politică. Bacău. Editura Academiei. Bull. (1990). 20. A. Christaller. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. 5. 2 (XL). J. Editura Oscar Print. 25. Editura Focul Viu. Cluj-Napoca. 27. Studia UBB. 2.A Typical Geographical Region of Romania. Paul Vidal de la (1889). (1997). N. Editura „Grigore Tabacaru”. Barbu. Bucureşti. Pantazică. Bucureşti. 17. (1933). Presa Universitară Clujeană. P. (1988). V. J. 8. 482. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. J. (1981). 3 vol. 41. Studiu geomorfologic. N. 11. La porte nantaise dans la France de l'ouest. (1992).. Barbu. Paris. Bucureşti. 21. (1980). Asupra geografiei regionale. Ţara (The Land) . Etude de region. PUC. (2002). P. S. Inst. (2000). Delgrave. (1981). Potenţialul climatic al Bărăganului. 13. 10. Editura Academiei. Bordei. Cocean. a). N. Clima Depresiunii Sibiului. SCGGG. SCG. Heur et malheur de la Géographie Regionale. Editura Universităţii Bucureşti. W. 18. 3. Paris. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). 24. P. 4. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Cocean. Subcarpaţii Tazlăului. Badea. (2004. 29. Bucureşti. Editura Academiei. Al. Etats et nations autour de la France. pg. Cocean. L'Europe. Bucureşti. Cocean. Chorley. L.. (1998). Brunhes. Geogr. XXX. Die zentralen orte în Suddestscland. Paris. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ungureanu. XXVI. O. Terra. Blache. Băcăuanu. N.. Editura Presa Universitară Clujeană. Antonescu. Hachette. XXXIX. Bucureşti. 23. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Brunet. Models în Geography.

Paris. (1968).. 51. CNRS. 1. Driga. (2005). Paris. Polytehnic International Press. XVII. L'analyse geographique. 45. R. paradoxes ou contradictions. Lequesne. A. no. Dubois. USA. Sistemul circulator al apei.. J. 46. N. George. Cocean. P. Trav. Cucu. 40. Geomorfologia Văii Bistriţei. M. Mihaela (1999). PUF. region et systeme. 56. 43. Bucureşti. Dayries. An Encyclopedic Survey. 50. Les methodes de la geographie. 52. Espace. I. The 27th ARA Congress. P. Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. Grumăzescu. WCB. Economica. James Press. Editura Academie. 39. Adnana. Cluj-Napoca. Ed.. Delta Dunării. Fellmann. (1997). 41-42. Bucureşti. (1980). L. Studiu geomorfologic. (1980). Cluj-Napoca. în Modern Geography. P.. (1990). XXIX. F. B-V. Cluj-Napoca. Editura Academiei. Studiu de Geografie regională. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Donisă.. Paris. (2000). Getis. Ştefan (2005). 53. PUF. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. C. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Routhlege & Kegan Paul.Bibliografie generală 31. Montreal. Human Geography. (1991). P. 37. Studia UBB. (2002). Cocean. Chicago & London. R. Paris. 1. A. (1991). (2000). Gales. Ciangă. Geografia peisajului. Lăcău (2002). Le concept de region: ambiquités. Cocean. Conceptul de regiune în geografia românească. Munţii Semenic. 55. A. P. Bucureşti. 44. La question regionale. C. La Decouverte. 1. Paris. Dumolard. Câmpia Olteniei. 42. (1981). (1970). Romanian Review of Regional Studies. Editura Academiei. O. Donisă. Getis. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest.. SCG. Dayries. Gravier. 59. (1971). P. Entrikin. I. Paris. Editura Tehnică. V (2001). 36. G. Bucureşti. Bucureşti. România. Trav. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. Dinu. (1970). The 29 th International Geographical Congress. 49. E. 34. P. Seoul. The Resilience of the Geographical Region. A. PUF. London. L’identité regionale. Cluj-Napoca. WCB. 48. (1976). Grumăzescu.. L'espace vecu et la notion de region. 41. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. P. (1979). PUC. P. Dickinson. Studiu geomorfologic. Region. Korea. (1990). Cocean. Inst. a). J.Getis. USA. J. Paris. J-J. Cornelia (1975). Geogr. (2004). 35. Editura Academiei. Ţara Lăpuşului. Dezsi. Deică. 58.. Michele (1978). P. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. 47. Editura Oraj. Dollfus. Fremont... 32. (1970). Getis. Coteţ. Cocean. Depresiunea Haţegului. Dauphiné. P. Cornelia (1970. La regionalisation. Reims 54. J. Drăguţ. Grigore. Analele Univ. Flamarion. (2004. Bucureşti. Canada. 57. (1976). Regional Concept: The anglon-american Leaders. N. 41-42. Human Geography. Târgovişte. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. 38. (1977). Bucureşti. Tăşnad. Geografie umană şi economică. Editura didactică şi pedagogică. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. 33. St. Bucureşti. Bucureşti. Potenţialul reliefului. Editura Academiei.

Bucureşti. 63. 87. b). XVII.. 1. Asoc. Munţii Ciucaş-Buzău. V. 76. Bucureşti. H. H. P. S. Bucureşti. Mihăilescu. RRGGG. Ielenicz. Espace regional et amenagement du terittoire. I. Paris. Studiu de Geografie regională. P. (1957). 3. I. Ilieş. (1968). 83. 69. (1962). Bucureşti. (1990). Geografie Regională. „Vasile Goldiş”. Marile regiuni morfologice ale României. 5. Editura Academiei. Bucureşti. M. 72. XL.. 70. 85. Studiu geomorfologic. Sisteme teritoriale. Cluj-Napoca. (1981). Hârjoabă. (1993). Juillard. Humeau. Dealurile şi podişurile României. Dalloz. Revue de geographie alpine. Teoria sistemelor de aşezări umane. Editura Dacia. Ianoş. Grumăzescu. Ianoş. Paris. BSSGG. 1. 50.. Lajugie. Emmanuelle (2000). Bucureşti. de Vest. Marin. N. Editura Academiei. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Univ. 82. 84. Ilieş.. Editura Tehnică. Bucureşti. I. Hizy.R. The Geographer's Art. 12. (1985). 2. Ianoş. O. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Ielenicz. Masivul Bucegi. Subcarpaţii României. 75. Editura Academiei. Haggett. Editura Universitară. M. Ilinca. Ianoş. 66. Bul. Munţii Poiana Ruscă. Editura Academiei. Bucureşti. MIT Press. Mehedinţi. 74. 65. (1971). 80. 387. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. România. Grumăzescu. J. SCGGG. Bucureşti. Mihăilescu. Bucureşti. Natura. Geogr. USA. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. (2005). USA. Editura Academiei. La region: essai de definition. Ţara Oaşului. 79. (1987). Grumăzescu. Terra. V. (2000). C. I.. (1995). Ghincea. Pătru. 78. Editura Tehnică. Al. Cambridge. Bucureşti. Cambridge. (1999). 67. The limits of geographical regions and their determination criteria. Editura Universităţii Bucureşti. Micalevich . Marcelpoil. Ilieş. Etnie. Geogr. Editura Vinea. 73. în Annales de geographie. I-II. M (1984). (2002). Bucureşti. 71. II. E. O abordare geografică. Soc. 77. 61. Studiu de Geografie regională. Mândruţ. I. (1932). 81. Mioara (2003).Velcea. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Bucureşti. Geografie Regională. Bucharest. SCGGG. I. Valeria (1961). (2000). Isard. I. Franc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Bull. Cornelia (1970. 1-2. 68. Gabriela (2005). Harta regiunilor geomorfologice ale R.Române pe baze geografice. Paris. rom. Unele probleme de geografie regională. W. Tara Maramureşului. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Grenoble. (2001). Bucureşti. Ielenicz. Arad. 64. J-B. 62. Bucureşti. (1999). Lacour. V. (1965). (1931). Editura Academiei. Relieful Colinelor Tutovei. Continentele. XXVIII. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Delfaud. (1994). 86. Ianoş. M.Bibliografie generală 60. Ileana-Georgeta. (1968). Basil Blackwell.

V. The Netherlands. 4. 93. reflecţii.H. Al. Ann. Bucureşti. Dordrecht. Studiu geomorfologic. 105. I. Grigore. Editura Universităţii de Vest. 113. I. Vallega. (1982). Studiu geomorfologic. Editura Academiei. (1991). ClujNapoca. Morariu. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. 91. Soc. (1971). XI. “Al. Natură. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Pop. 2. 112. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. V. T. M. Depresiunea Transilvaniei. Posea.. ClujNapoca. An Introduction to a Systemic Regional Geography. La question regionale dans l'espace roumain. (1980. 104. Rey. N. Univ. (1968 b). Ungureanu. Violette (1994). London. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. 92. Clujeană. N (1990). (1968 a). Germany.. V. Despre ţară şi ţări. Iaşi. von (1826). Gr. Oancea. Marin. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. I. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Bucureşti. T. (1980. Posea. V. Marile regiuni geografice ale României. Om. Pop. SCGGG. I. Gr. J. L. Univ. VI (LXXVI). Hamburg. (1974). Mursia. 1.. Theory and practice. Publ. Popovici. Tufescu. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gr.. Posea.. Bucureşti Pop. La regione. I. 90. Bucureşti Thunen. Al. Terra. 99. 100. Iaşi. în L'espace geographique. Editura Academiei RS România. (1995). Popescu. Gr. Geogr. Geografie teoretică. Vâlsan. Paris. Reclus. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Editura Kluwer Acad. Bul. Nir D. Elementul spaţial în descrierea geografică. 108. Ungureanu. Region as a socio-environmental System. V. Editura Presa Univ. (2005). Bucureşti. SCGGG. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Editura Universităţii Oradea. Ţara Făgăraşului. Bucureşti. 97. 111. Inst. Cluj. Velcea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 95. 94. 114. Editura Academiei. Al. sistema territoriale sostenibile. Editura Univ. (2001). 106. Milano. Regiune geografică şi regiune economică. Morariu. Mihăilescu. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Mac. 96.215-217. Hutchinson University Library. Clujeană. 1-2. Ţara Haţegului. Geografia generală şi regională. Bucureşti. XVII. 102. Mihăilescu. 2. p. XXVI. 103. Minshull R. SCGGG. Editura Presa Univ. Geografie-ecologie. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. 2. XXVII. Şt. Mihăilescu. I. 110. D. (2000). SCGGG. G. Mac. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Posea. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Donisă. Editura Academiei. I. Regional Geography. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2001). (1970). 1. Gr.Lucr. b). SCGGG. a). 98. V. Valeria Velcea (1971). Bucureşti. (1984).Bibliografie generală 88. IV. Timişoara. Mihăilescu. regiune geografică-ecosistem. (1971).3-7. I.. A. (1967). România.. 12. Cuza. Economie.. Ungureanu (1993). (1931). Irina. Studiu de geografie umană. (1994). Gr. XVII. Roşu. 109.. RRGGG. Mihăilescu. (1964). Popa. XXVII.. 101. 107. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Bucureşti. p. Oradea. Cuza”. Gr. Morariu. De Ştiinţe Geografice. (1979). T. 89.(1990). Badea.

Editura Academiei. Bucureşti.Bibliografie generală 115. Vâlsan. Editura Academiei. Valeria (1988). Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . 116. (1960). 117. G. Editura Academiei. Terra. (1969). x x x. x x x. 119. Geografia Văii Dunării Româneşti. 118. G. (1916). Geografia României (vol. (2002. Bucureşti. x x x. Contribuţii de geografie fizică. Monografia geografică a RPR. 2. I-V). Bucureşti. Bucureşti. Ellipses. XXXVI. Geografia regională. Câmpia Română. Géographie Regionale. BSRRG. 120. caracteristici spaţiale şi funcţionale. Velcea. Wackermann. Paris. (1983-2005).