Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

1.4.6.6.3.2. Regiunile geografice ale României 4. Regiunea geografică .4.5.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.8. Regiunile omogene 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Etapa 1950-1980 4. Regiunea ca teritoriu 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Cuprins CUPRINS Introducere 1. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.5. Criteriul funcţional 2.5. 2 2.7.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.3.1.7. Regiunile geografice ale României 4. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.1.3. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.3.2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4. Criteriul peisagistic 2. Moldova de nord-est 5. Criteriul mintal 2. Regiunea polarizată 3.6.entitate teritorială 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.1.7. Tipologia regiunilor geografice 3. Geografii români şi Geografia Regională. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Etapa actuală 4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.4. 1 1. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Regiunea ca sistem 1. 3 3.6. Lucrarea de verificare nr. 4 4. 1 4. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Criteriul politico-administrativ 2.

Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Maramureş-Chioar 7. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .7. 10 10.2.2.2.6. Bistriţa-Trotuş 10. Baza naturală de susţinere 9.5. Economia regiunii 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.1.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 6.3. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.Cuprins 5. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.3.5.3. 9 9.6. Economia şi devenirea regiunii 10. Economia şi perspectivele regiunii 6.5. Componenta demografică şi de habitat 8.1.4.2.6.1.5. 2 8. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.3. Componenta demografică şi de habitat 9. Componenta demografică şi de habitat 7.6. Bârladul 8.4. Componenta antropică a sistemului regional 10.5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. 6 6.6.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Baza naturală de susţinere 7.2. 8 8. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Componenta antropică a sistemului regional 5. Bucovina 6.4.6. Lucrarea de verificare nr. Economia şi perspectivele regiunii 5.Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Componenta antropică a sistemului regional 6. Baza naturală de susţinere 10.4. Culoarul Siretului 9.4. Baza naturală de susţinere 5.1. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. 7 7. Economia regiunii 8.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

înainte de orice. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. specifice şi expresive. în orice ipostază. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. adecvată. existenţa. cum este definită Geografia. abordările de Geografie Regională reprezintă. Iar dintre toate ramurile Geografiei. o finalitate eficientă. atât de necesară oricărui proces educativ. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. durabilul de efemeritate etc. şi ele extrem de numeroase.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Astfel. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. Nu este vorba numai de substratul material. între obiectivele generale se înscrie. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. patriotică. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. componenta sintetică. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. Ca urmare. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. în primul rând. al oricărei colectivităţi. riguroasă. orientarea demersurilor spre abordarea critică. Obiective generale. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. generale. hidroclimatic sau biopedogeografic. morfologic. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. cum este şi firesc. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. necesitatea de întâmplare. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. vi . fără nici-un echivoc. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. geologic. devine un important atu al oricărui individ uman. a descifra. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. În consecinţă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României.

Introducere Racordarea. adresa cursantului. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. Ca urmare. Structurarea detaliată. presupune o racordare a părţii la întreg. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. ce conţine. criteriile utilizate în regionare. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. a permis formularea a tot atâtea teste. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Bucovina. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. prin cunoaştere. structurale sau mentale. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. pe unităţi de învătare. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . în 25 unităţi de învăţare. în final. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. peisagistice. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. (unităţile de învăţare 5-25). menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. Pe lângă informaţia aferentă modulului. În general. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Răspunsul va fi logic formulat. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. şi bibliografie generală. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). mai iscusit. centrate pe problematica de maxim impact. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. la obiect. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). În continuare. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. specializarea şi anul absolvirii. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. numărul lucrării de verificare. a părţii la întreg. Bibliografie selectivă. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare.

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

Regiunea geografică . Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Regiunea ca teritoriu 1.2.1. 1 1.4.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. şi-a neglijat necesara devenire. în acest caz. Obiectivele unităţii de învăţare nr. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. .1. rămase în urmă. Însuşi Vidal de la Blache. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. aflate în avanposturi. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. . Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea ca sistem 1. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. îndreptăţită. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . când semnele declinului ies în evidenţă. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. pe de altă parte. Timp de aproape un secol. considerat părintele acestei ştiinţe. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. pe de o parte. sub atributul indispensabilului. În tot intervalul menţionat. Proiectul pentru Învăţământul Rural . . cu o evoluţie sinuoasă. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. între 1859-1953. 1. Regiunea geografică – entitate teritorială. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.entitate teritorială 1.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.7.3.6.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1.2. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. teritorială. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.5. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.

dirijare. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. podişuri. vidaliană. Europa este o regiune şi nu o ţară. 1970). definită printr-o arhitectură proprie. Conform acestei viziuni. considerăm utilă. poate. regionis" are semnificaţia de conducere. în premieră. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice.Atlanticul. 1991). regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. Pentru acelaşi autor. Cunoaşterea precară explică generalizările. mai degrabă. văi). 1. la care se făcea des referinţă). câmpii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. Neologismul "regionalism" este inclus. în timp. răspândită şi structurată nuanţat. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. Apare tot mai pregnantă. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. N. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică.3. indică o serie de lucruri indeterminate. cel mai numeros număr de formulări. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. sistem. ordonare a unor realităţi spaţiale. J. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. J. entitate politico-administrativă. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. în raport cu ţara. F. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. Pacificul. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. termenului de regiune şi anume: teritoriu. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni).Mediterana sau oceanice . Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Franţa este o ţară şi nu o regiune".

se pot adăuga altele.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. R. dintre care.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. cel nord american. Herbertson. specifică. acestor definiţii. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. Getis. formulate. Evident. J. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. cele mai vehiculate. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. A. . mai concis. G. precipitaţiile. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. Sau. Vidal de la Blache. unicitate. aer. înscrisă concret în locuri. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. . plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. Joerg. apă. L. 1990). S. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". P. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă".E. specificitate. A 1981). fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. care împreună alcătuiesc o porţiune definită.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. a suprafeţei terestre. în esenţă. figurează ca mediu privilegiat.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor.Un domeniu în care entităţi diferite. . o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Platt. Minshull. R. puse în mod artificial împreună. Pe de altă parte însă. R. în marea lor majoritate. 1980). W. American Society of Planning Officials . Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit.Un complex de pământ. . Getis. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. R. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. animale. După aproape şase decenii. Dickinson. sunt: .

Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. ponderea anumitor condiţionări. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. specificitatea. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. de servicii. păduri cu frunze căzătoare) etc. Dacă în antichitate. interacţiunea elementelor componente. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. în vederea optimei funcţionalităţi. P. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. 1970). Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. a zonelor litorale portuare). climatice. ulterior criteriile s-au înmulţit. ca urmare regiunile morfologice. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. finalitatea interferenţelor spaţiale. diversificat şi distilat. în raport cu alte teritorii. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. pădure sempervirescentă. ce îi asigură. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. industrializate. ce nu pot fi omise nici astăzi. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. prezenţa aceloraşi roci). podiş). artificializat. savană. dintre cunoscut şi necunoscut. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. se dizolva în structuri de alt tip. Marcelpoil. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. atunci când se analizează un component strict al peisajului. Mai mult. munte. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. socială şi instituţională. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. specificitate. temperat. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. De această dată. Au apărut. ale climatului (arid. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Dealtfel etapa post-vidaliană. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. 2000). precum în relieful de câmpie. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. ierarhizarea factorilor generatori.George. E. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune".

prin reglementări ce tindeau. Marea Britanie. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. comună). strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. Ea slujea direct. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. economică. Italia. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. pe de o parte. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. induse de sus în jos. care posedă un grad de autonomie certă". masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard.4.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Belgia. NATO. I. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. dar nu neapărat!). departament. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. P. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere.M. Pentru actorii politici din Germania. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. (1959) şi susţinut de Baranski. CEFTA. N. Efectele globalizării sunt evidente. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. CSI. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. 1980). Pe de altă parte. În Franţa ea devine "o regiune de program. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. încă din antichitate. I. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. economice. a unor teritorii (mai ales ale statelor. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale.N. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . structurale şi funcţionale ale acestora. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. Despovărată de atributele naturale. Spania. 1977). să valorifice elementele de favorabilitate. (1964) (citaţi de Donisă. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. prezente în zonele periferice ale statelor. Uniunea Europeană.

În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. sociologică etc. regiunea. continuate ulterior. retroactive şi interactive. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. este un decenii. Bucovina. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. ale căror prime intervenţii n-au fost. Catalonia). dialectic dezechilibrat. politică. Mediul. în primul rând. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. iar pe coloane atributele funcţionale. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. de-a definitiva şi detalia conceptul. un sistem Între proprietăţile externe. 1. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. ce generează o hipermatrice. din păcate. paralele. Regiunea ca sistem deschis. lăsând altora sarcina. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. timpul. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. Intervine şi a treia dimensiune. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. temporale). Ca urmare. în accepţiune sistemică. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). guvernat de relaţii de tip feed-back. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. stabilitatea şi adaptarea. economică. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele.5. dar şi meritul. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. interne. A. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. Nu trebuie să omitem. caracterizate printr-o mare relativitate. specifice. formată din spaţii contigue". O calitate care persistă este o invariantă. concept operativ de sorginte naturală.

la care. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. P. centrul Marii Britanii. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. impactul cel mai acut. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. economiei sau comportamentului uman. El Nino. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. Pentru a se menţine. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. solară etc). modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. faună. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. habitatului. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. Ruhr etc). geotermică. în faza iniţială. soluri. Ea induce. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. îl exercită clima. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. mai divers perceput. sistemul a avut un anumit acces. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea.

Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. inovării. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. Ca urmare. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. perfecţionarea. strategice dar mai ales de mentalitate. de evoluţiile în plan politic sau social. înainte de orice. consolidarea specificităţii. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. indiferent din care domeniu. în primul rând. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. adesea. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. În acest caz adaptarea este sinonimă. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. în circumstanţele date. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. parţial. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Este evident că orice sistem terestru. a locurilor de muncă. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Adaptarea la competitivitatea interregională. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Este o necesitate imperioasă. Adaptarea ar însemna. economică sau socială. Lipsa locuinţelor. a majorităţii activităţilor umane. dependent. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. de lungă durată). Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. independent de factorii de decizie de la nivel regional. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. sociale. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. generalizare. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. prin funcţiile lor. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Adaptarea la presiunea antropică. politice. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu.

. D. Adalberto Vallega. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. bimodular (natural şi antropic). Nir. (1990). Ulterior.regiunea naturală (bazin hidrografic. imaginând patru etape distincte şi anume: . 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. 1995). consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. 1995. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. structură geologică) afirmată între 1750-1900. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 .regiunea umanizată. omul. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. A.C. o integrează. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. fără echivoc. în vogă între 1900-1950. delimitată cultural.

limitele temporale fiind pur orientative. The Netherlands. Vallega. Bibliografie selectivă 1. 41-42. Hutchinson University Library.7. Le concept de region: ambiquités. Trav. P. cele două ipostaze ale regiunii. se întrepătrund. 2. 6. J. 1. Region as a socio-environmental System. P. Fellmann.regiunea sistem. suprapusă unui ecosistem. Geografie Regională.(1990). Regions naturelles et noms de pays. 10.. Paris. WCB. Milano. Espace. A. Delgrave. Cluj-Napoca. Minshull. cea funcţională şi cea sistemică. Human Geography. Mursia. actualmente. Blache. 8. A. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. (1990). 7. XVII. La question regionale. 4. Dordrecht. USA. London.regiunea funcţională. Paris. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Gravier. P. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. (1980). 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Editura Kluwer Acad. Publ. Regional Geography. (2005). A. 2. Economica. . F. paradoxes ou contradictions. Dumolard. La regione. R. 9. dominantă între 19501980. conturată gravitaţional. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Theory and practice. 5. (1979). no. region et systeme. după 1980. Cocean.6. Paris. D. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă.. (1971). SCGGG. Astfel.Getis. (1970). Dauphiné.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Nir. Cornelia (1970). Grumăzescu. Paul Vidal de la (1908). sistema territoriale sostenibile. Presa Universitară Clujeană. Ediţia a II-a. 3. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Flamarion. J. (1995). Getis. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă.

Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. . Criteriul peisagistic 2.4.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.7. Într-un astfel de context. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu.peisagistic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. în dauna însuşirilor funcţionale. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice.6. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Criteriul mental 2.să ofere.funcţional. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. introducerea unor criterii de circumstanţă. apreciem că. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. în funcţie de importanţa lor. care o lungă perioadă au primat în regionare. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . . Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.5. Criteriul politico-administrativ 2.politico-administrativ.3. .mental. care este orice regiune geografică veritabilă. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. aleatoare (fizionomice. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.2. . 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . Ca urmare. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.1. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Criteriul funcţional 2. 2 2. . în conturarea regiunilor geografice.

în latura antropică. ca unităţi peisagistice clar delimitate. prin exploatare intensă. bine statuat. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. Întâlnim. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. oriunde şi oricând. soluri. 12 . De observat că. exclusiv. în regionarea geografică fără a deveni însă. Carpaţii Meridionali etc. În consecinţă. Să decelăm. diferit de al regiunilor învecinate. Munţii Apuseni. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. fiind extrem de greu de individualizat. aşadar. vor prezenta un tip de umanizare specific. în cele ce urmează. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. ci şi cele derivate din umanizarea sa. tradiţional. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. identificând regiunea cu acesta. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. Delta Dunării. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. în toate aceste cazuri.. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. la umanizarea peisajului. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi.2. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. Dimpotrivă. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. Câmpia Transilvaniei). peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. morfologie.

Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. de evidenţiere a cauzalităţilor. vegetaţie de stepă şi forestieră. Ea va include. face loc regiunii funcţionale.3. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. din punct de vedere al desfăşurării. regiunea naturală. dar. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. soluri mozaicate). impusă de specificitatea părţilor componente. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. 2. 1983). didactică. accelerată. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Cocean. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. o entitate care poate fi receptată direct. Precum şi într-o metamorfoză continuă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. În concluzie. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. ca mod de creionare. fără. Nu va surprinde. Dimpotrivă. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. Dealtfel. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. de delimitare. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . adică unui agregat spaţial organic structurat. a deveni exclusivist. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. inclusiv fizionomic. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. Asistăm ca urmare. de orice geograf. repetăm. la cea analitică. gen regiunea naturală. de cea urbanizată. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. În mod analog. Avem de a face cu un paralelism evident. deci. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. având o individualitate proprie.

energie. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. 14 . după anumite considerente de ordin peisagistic. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. dar şi output-uri asemănătoare. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. schimbându-l practic cu un alt sistem. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Nu e de mirare. pe termen lung. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. între componentele proprii şi pe plan extern. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. deci. cu sistemele învecinate. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. guvernat de alţi vectori. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie.4. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. dar şi etnic sau cultural. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Sau dimpotrivă. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. greu de atins. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. funcţional. îşi vor dovedi ineficienţa. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. 2. bunuri şi interese. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. iar durata sistemului va fi limitată. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. la rândul lor. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. cu atât gradul de fezabilitate creşte.

Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. mai jos. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. a dezvoltării complementarismului economic şi social. ca exemplu. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. a fostei Iugoslavii. Hunedoara şi Arad. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Bihor. a zonei strategice Gibraltar etc). Aplicarea frecventă. Bacău sau Vaslui. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Prutul superior. Pe de altă parte. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. la o simplă suprapunere. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. comunele. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. În mod similar. generalizată. Oferim.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Alba. Se observă. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Cluj. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. prin detaşare administrativă faţă de Spania. Mureş-Dunăre-Tisa. în cazul fiecărei entităţi statale. euroregiunile. În sfârşit. Cehoslovaciei. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. Dualismul dintre regionarea geografică. chiar emoţională (rolul acordat. adesea. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Prutul inferior etc. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. spre exemplu. şi cea politicoadministrativă. conservarea de către Marea Britanie. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. pe criterii ştiinţifice. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Un factor catalizator îl constituie. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. Neamţ. la insistenţele Moscovei).

Dealtfel în lipsa omului.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. având o contribuţie secundară. (dar şi altora care. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. entităţile teritoriale rezultate. Menţionaţi. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Astfel. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată.5. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Adăugăm. ca urmare. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. arhitecţi. criteriilor analizate anterior. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Limitele lor pot fi uşor trasate. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. 16 . diversificându-se. Cocean. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv.

departe de-a fi cele optime. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. se constituie într-o regiune tipică. Privite sub aspect pur administrativ. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. comuna. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Crişului Negru (moţii crişeni). Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. II. Şi invers. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. cu atât disiparea este mai accentuată. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. iar influenţa acestuia mai limitată. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. întregul său proces de umanizare. regiunile de ordinul I. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Pe lângă criteriile analizate. localitatea. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. Maramureşul istoric. Macroregiunile. contraste economico-sociale puternice). cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. iar diferenţierile de asemenea. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. ecologice din perimetrul propriu. favorabile sau defavorabile. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. sociale. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. în majoritatea absolută a cazurilor. Ampoiului sau Someşului Mic.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării.

) 2. economic(CSI). Prutul inferior etc. Lequesne. Mureş-Dunăre-Tisa. a dezvoltării complementarismului economic şi social. În sfârşit. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). Un factor catalizator îl constituie. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce.regiuni ca societăţi civile prin cultură. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. 1997) care deosebeşte: . propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Criteriile heteroclite (naturale. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. . altfel extrem de nuanţat. Prutul superior. Cehoslovaciei. sociale. C. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. politic. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc.regiuni construite istoric (UE). . Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. . Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Banatul ca o entitate cu valori convergente. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. adesea. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). Transnistria. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. culturale. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. al unui teritoriu dat.6. euroregiunile. politic sau militar. . a fostei Iugoslavii. economic. le Gales.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente.

Geografie Regională. (1997). 3. La Decouverte. Cluj Napoca. O abordare geografică. P. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Editura Presa Universitară Clujeană. Sisteme teritoriale. Cocean. Ediţia a II-a. Ianoş. 4. Bucureşti. Geografie teoretică. Paris. (2005). I. Bucureşti. V. SCGGG. XXX. 2.7. Gales. Les paradoxes des regions en Europe. Mihăilescu. (2000). Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Editura Tehnică. Bibliografie selectivă 1. P. Lequesne. C. 5.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. (1983).. Cocean. (1968 a). P.

culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare.4. climatul.1. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. devin elemente definitorii ale peisajului. deşerturile tropicale ale Asiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Regiunea polarizată 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. Înainte de orice. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). belturile nord-americane. o lungă perioadă.3.2. 3 3. De aici ideea că regiunile naturale sunt. geopolitici.2. Astfel.5. de diverse tipuri. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. 3. nu a fost decât un singur pas. sociali. Factorii economici s-au impus treptat. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. Africii şi Australiei. .înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. începând cu anul 1752. Regiunile omogene 3. 20 .Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. Relieful.1. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice.7. respectiv factorii naturali. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. economici. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. expresia determinismului fizic în geografie. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în primul rând. .6. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. vegetaţia. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. tehnologici. factorii naturali s-au constituit. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Obiectivele unităţii de învăţare nr. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: .

Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. cu regiunea umanizată. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. structurale. Căile de comunicaţie. lipsite de astfel de atribute. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W.. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. cu o concentrare masivă a populaţiei. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Christaller în studiile sale. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. regiuni agricole bine conturate. posesoare a unei culturi proprii. Actualmente. funcţionale. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Găgăuzia etc). ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. Ca urmare. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. funcţională (nodală). Regiunea naturală este substituită astfel. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. moştenirea spirituală a colectivităţilor. după anul 1950. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. organizează un teritoriu. particularităţile culturale şi etnice. centrul clasic. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. de gravitaţie şi polarizare. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. urbanizarea. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. Kosovo. cu cel de regiune polarizată. vestul european catolic şi estul ortodox. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Nagorno-Karabach. după anul 1900. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. destrămarea imperiului sovietic etc). 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . unificarea Germaniei în 1989.

dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. pe de o parte. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. rolul elementului de sprijin. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale.Tipologia regiunilor geografice 3. de ansamblu). Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). dar mai ales raporturile dintre ele. individual sau în asociere. Grigg. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). trăsăturile evolutive. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. structura. în anumite privinţe. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. actualele regiuni polarizate. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. prefigurate încă de Vidal. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. 22 . Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. într-un raport asupra fenomenului regional. ele reprezintă operaţii distincte. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Factorii şi principiile susmenţionate. (1971). Cele din urmă. mărimea. Ei joacă. întemeiat pe alte considerente. Este momentul de a menţiona.3. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. aşa cum o relevă şi Grigg D. relaţia om-mediu. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. clasificarea precede regionarea. După opinia noastră. C. vor deveni. subordonându-i-se. în acelaşi context. Galpin. cel mai adesea. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. De aici. poate. care distinge.

orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. N. geografia industriei. umanizate. unii geografi. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. climatologice. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. invariabil. funcţionale. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. 1990). integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . de la nivelul studiilor monografice. omogene. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). iar celelalte două etapele recente. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. la cele strict specializate. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. cu o încercare de regionare. Astfel. din păcate. trebuie revizuită. Depresiunea Maramureş – IV -. Trebuie subliniat însă permanent că. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. au făcut-o). Acceptând acest criteriu. A. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). Evident. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. regiunile de ordinul I. spre exemplu. singura diferenţă constând în transferul ei. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. Etc. cu predilecţie. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. ). Siberia. II. Cele trei tipuri de regiuni. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. în perioada aşa-zisei sale crize. III…n (Carpaţii -I-. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. strict specializate (geomorfologie. Etc. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. regiuni-sistem (Dov. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Culoarul Izei -V..etc. Carpaţii Orientali -II-. Sahara).

Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. II. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1995). I. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. echilibrate. A. A. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. fluide şi explozive (Fremont. 1976).

dar şi cu spaţiile învecinate . 1978). citată după A. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Dayries M. Astfel deosebim regiunile stabile.4. în semnificaţia lor.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. bine consolidate ca sisteme. 3. ca fenomene de maxim impact asupra omului. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. de cele critice sau defavorizate.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. J. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Friedmann (citat de G. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Wackermann.. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. La rândul său. aşa cum o dovedeşte E. Regiunile omogene reflectă. relativă. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Dauphiné. Proiectul pentru Învăţământul Rural . opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. Din acest punct de vedere. Delta Dunării. de tranziţie spre dezvoltare. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. După opinia lui P. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. atât idealul acţiunii de regionare . Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune).devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Ulterior. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate.

faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). climatici. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. influenţă) reciprocă. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente.5. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite).numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă.o variabilă dată Xi . a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. În concluzie. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . climă. în anul 1826. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. hidrografie. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. soluri.media valorilor anterioare n . la peste un secol după precedentul. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. când elementele implicate (relief. formulat ulterior. Polarizarea. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. în 1933. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . dintre care am selectat cea propusă de A. model derivat din teoria locurilor centrale. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. 26 . aflate.Alsacia. 3. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. vegetaţie.

Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Regiunea polarizată este. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. înainte de orice. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.n. A. difuzia şi dominarea. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. după mărime a locurilor centrale. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Evident.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. un sistem spaţial. Disputele legate de definirea “polilor”. Într-un tabel sintetic. 1979). succesiv.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. Christaller menţionează nu numai ierarhia. n. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. reprezentaţi de aşezările urbane. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni.

Ca urmare. periferia. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. 3. A. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . să contureze “reţelele” . concomitent. adesea conflictuale. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Centrul tinde permanent să-şi subordoneze.6. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. prin relaţii de dependenţă. retelele şi câmpurile. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. de descentralizare. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. Centrul devine punctul de sprijin. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. Grafic.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. în viziunea autorului menţionat. regiunea polarizată. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. 1979) sunt următoarele: polii. subsistemul dar şi oponentul său. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile.

V. Ellipses.. USA. 4. 8. (1979).Tipologia regiunilor geografice 3. Reims. Cluj Napoca. A. Inst. (2002. Ianoş. sistema territoriale sostenibile. region et systeme. Cambridge. Geogr. P. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Economica. Mursia. Bucureşti. 5. Haggett. Editura Academiei RS România. Paris. P. Cocean. Espace. Wackermann. Vallega.7. Dauphiné. I. Mihăilescu. Paris.(1995). Basil Blackwell. 2. 6. (2000). Sisteme teritoriale. L'espace vecu et la notion de region. Fremont. G. Editura Tehnică. Milano. Presa Universitară Clujean. 7. Trav. A. Bibliografie selectivă 1. Geografie Regională. Ediţia a II-a. (1968 ).(1990) The Geographer's Art. O abordare geografică. (1976). A. Geografie teoretică. 3. La regione. 41-42. Géographie Regionale. (2005).

resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) .5. vegetaţie. Etapa actuală 4. în primul rând cronicarii. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. Descriptio Moldaviae. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. în traducere germană. Lucrarea de verificare nr. Regiunile geografice ale României.3. El delimitează astfel o regiune . în anul 1717. structurii etnice.2. organizării sociale). umanizat. la cererea Academiei din Berlin.1. faună. Nu lipseşte.2.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Dealtfel. ocupaţiilor. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. climat. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.Geografii români şi Geografia Regională.6. (dar publicată. în vogă la vremea sa. obiceiurilor.8. ca un dat de necontestat. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. 30 . . aşadar. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală.4.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. 4 4. 4. Dacă autorii mai vechi. preponderent literare.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. .7. au inclus în scrierile lor. Etapa 1950-1980 4. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. aspecte ale domeniului geografic.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. hidrografie.o atenţie limitată. Regiunile geografice ale României 4. Unitatea de învăţare Nr. 1 4.Moldova vremii sale . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Începuturile Geografiei Regionale în România. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. Acceptând regiunea naturală. elaborată în limba latină.

nu-s decât material pentru sinteza generală”). şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. Există. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. regiunea geografică devine o unitate de studiu. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. 1968. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. la autorul susmenţionat. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. În mod analog. 4. V. Vintilă Mihăilescu (1964. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. cu care începe şi se termină introspecţia de profil.Geografii români şi Geografia Regională. mai mult în dezbateri decât în scrieri. Este o noţiune sintetică. economice etc). vizând atât domeniul de studiu. administrative. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Dar. integral şi limite naturale). 1970). definind regiunea naturală transformată de om. cel metodologic. În alt plan. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. fără îndoială. Regiunile geografice ale României. regionale. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. metodele de cercetare. structură şi funcţii specifice.3. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. propune peisajul. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. în anii ’60. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Ca urmare. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu.

32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. Pe alt plan însă. în plină criză. T. 1970). de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Continuând şirul analogiilor. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. la stadiul creionării entităţilor morfologice. comunitatea şi substratul. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. demografice. Morariu. ai regiunii de tip sistem. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Donisă. Regiunile geografice ale României. 1968). în vogă la vremea respectivă. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti.Geografii români şi Geografia Regională. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Grumăzescu. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. cu fizionomie specifică.. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. se va accentua mai târziu. Doi precursori. la nivel mondial. Tot în deceniul opt. cel al abordărilor propriu-zise. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. V. Trecând în domeniul practicii imediate. Posea. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. din motive conjuncturale. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. tot atunci. grupul de cercetători se dispersează. la nivel european şi mondial. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. I. fapt care.. definit de trei factori: mediul. V. în această poziţie. şi Geografia Regională aflată. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. I-V). Vintilă Mihăilescu se menţine. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Avem astfel. G. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. etc). Din nefericire. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. sociale şi economice.

de tip sistem teritorial. 2000) care propune. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Regionarea naturală face loc. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial.4. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. De subliniat. iniţial. I. mai ales. consolidând colectivele de cercetare proprii. 1993. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Marin. atmosferă şi biosferă). P. în ansamblu. şi în preocupările geografilor români. ce-i permit autoorganizarea. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. începând cu anul 2003. relief. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . polarizat. Ianoş. 4. Ulterior. energie şi informaţie proprii. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). regiunii polarizate. dând Geografiei. hidrosferă. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. cu o structură disipativă. Cocean). Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. El se va identifica integral în regiunile heterogene. dar şi în plan politic. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. 1987. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. câştigând vizibil teren şi în România. Dealtfel. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. P.Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. o tentă pragmatică. de aplicabilitate în practică de necontestat. Ea posedă fluxuri de masă. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. (1981. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. I. Geografia Regională se menţine în actualitate. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”).

astfel. energie şi interese. individualizate regiuni naturale. funcţionale. Podişul Moldovei. hidrologice. mai ales cele morfologice. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Câmpia Română. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. dinspre periferie spre centrul său. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. cu componente climatice. Regiunile geografice ale României. 2002) o regionare de acest tip. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. biogeografice extrem de nuanţate.Geografii români şi Geografia Regională. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. Delta Dunării etc. Cocean. fără a se ajunge însă. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. 4. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării.5. 34 . Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. 4. în totalitate. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. Au fost. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie).

Geografii români şi Geografia Regională. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Metropolitană. Crişana. 2. Muntenia de nord-vest. 20. din cel al geografiei aplicate. Oltenia de sud. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 9. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Culoarul Siretului. cu modificări). 6. Banat. 1. 14. 17. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2003. Munţii Apuseni. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Culoarul Siretului. 18. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Munţii Banatului. Someş-Mureş. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Bucovina. Dunărea de Jos. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. eliminarea tiparului tradiţional. axe sau fâşii. 7. 15. Haţeg-Poiana Ruscă. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 10. Bârlad. Bărăgan. 4. 3. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Delta Dunării (după P. Regiunile geografice ale României. Cocean şi colab. Dobrogea. cât mai diversificată. 21. 13. Curbura. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. 12. 11. Oltenia de nord. 5. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 19. 8. Moldova de nord-est. Câmpia Olteniei etc). Bistriţa-Trotuş. Transilvania de sud. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 16. Maramureş-Chioar. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării.

dar şi asupra întregului teritoriu al ţării.6..Geografii români şi Geografia Regională. la autorul susmenţionat. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. economice etc). Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Transilvania. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Crişana. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Regiunile geografice ale României. Banat. integral şi limite naturale). cu care începe şi se termină introspecţia de profil. 1968. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. V. Vintilă Mihăilescu se menţine. Ca urmare. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. 1970). înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. 1970. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. Trecând în domeniul practicii imediate. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. naturale şi antropice. Continuând şirul analogiilor. structură şi funcţii specifice. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Există. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. la stadiul creionării entităţilor morfologice. cel metodologic. administrative. Oltenia. Pe de altă parte. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. definind regiunea naturală transformată de om. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Dobrogea. Este o noţiune sintetică.

tipologia regiunilor. D. Grumăzescu. 4. 5.) 4. Mihăilescu. SCGGG. I.7. (2000). . geografii români şi Geografia Regională. Geografie teoretică.8. (1973).Specializarea şi anul absolvirii. Bucureşti. Cornelia (1970). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. . 3. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. (2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 2.).Geografii români şi Geografia Regională. V. 6. Editura Tehnică. Cantemir. XVII. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. (1968 ).0 pct). Lucrarea de verificare nr.Titlul cursului (Geografia Regională a României). (1. (2005). x x x (1983-2005). şi punctajul aferent. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Cluj-Napoca. (2. .0 pct. . 4. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. 2. Regiunile geografice ale României. 0 pct. Bucureşti. Cocean. I-II. Editura Academiei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Descrierea Moldovei. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Numărul lucrării de verificare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . O abordare geografică. 4. 5. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Răspunsul va fi logic formulat. Geografie Regională. 2. (1931). Sisteme teritoriale.0 pct. I-V).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei RS România 7. Bibliografie selectivă 1.4. Bucureşti. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . la obiect. Geografia României (vol. Ianoş. P. . Ediţia a II-a. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 1.) 3.Adresa cursantului. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Editura Academiei Române. S. Terra. Editura Presa Universitară Clujeană. Mehedinţi.

Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 5. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. cu rocile cristaline dure. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. Luncile largi ale Prutului. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea.5. de câmpie. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. cu un climat mai răcoros şi mai umed. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm.6. Baza naturală de susţinere 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . cu asociere de dealuri şi lunci. Economia şi perspectivele regiunii 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. neozoice şi cuaternare groase. Verile sunt călduroase. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.resursele naturale şi antropice ale regiunii.2.1. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Partea vestică. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. . Componenta antropică a sistemului regional 5. . 38 . 5 5.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare.2. în primul rând.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării.3.4. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. orientat est-vest. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. de vârstă precambriană. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.

palatele (Iaşi.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. în colaborare cu Republica Moldova. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. apele minerale de la Strunga. la nivel naţional. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. în zonele colinare. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Ruginoasa). seacă. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. lacul de la Stânca-Costeşti. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. muzeele. mistreţi animă peisajul. Din punct de vedere antropic. din Culoarul Siretului. arini. papură. Biogeografic. fauna piscicolă şi cinegetică. 5. alături de iepuri. pentru pescuit şi irigaţii. Darabani. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Dorohoi. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Pentru scopuri complexe. casele memoriale. Botoşani. Săveni. inclusiv hidroenergetice. Târgu Frumos. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. plopi. îndeosebi. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Başeul este tributar direct Prutului. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. bisericile. Rozătoarele. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. în anotimpul estival numeroase râuri mici. la adâncimi de 3-10 m. din conul aluvionar de la Timişeşti. Predomină populaţia rurală. ocupată în sectorul primar. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . ca urmare. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. a fost construit. ortodoxă. Gramineele (Festuca.3. pe Prut. Este în creştere inclusiv prin exod rural. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. prin aducţiune. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. utilizat în industria sticlei. vulpi. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. mănăstirile. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Un rol major revine. Iaşul. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. Botoşani. de naţionalitate română. Câmpia este străbătută. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. cu un potenţial de scurgere redus.

industria lemnului. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). alimentară. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. de-a lungul căilor de acces. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Funcţiile lor sunt agricole. agricultură mixtă. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. textilă etc.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. amplasate lângă apele curgătoare. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. datorită potenţialului său poziţional. iazuri. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Săveni. Târgu Frumos. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. viticultură (zona Cotnari). cu structură răsfirată sau compactă. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . legumicultură. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. la răscrucea unor drumuri comerciale.

în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Parcul Copou din Iaşi. livezile ocupând partea vestică. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). sfeclă de zahăr. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. dezvoltându-se pe coordonate proprii. apele minerale de la Strunga. bovine. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. Răducăneni şi Nicolina). iazurile din Câmpia Moldovei. Dorohoi (Sf. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Se cresc ovine din rasa karakul. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Din punct de vedere al importanţei agricole. tricotaje (Iaşi. Strunga. Golia). încă din evul mediu podgorii. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. este de dată relativ recentă. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. casele memoriale. în special măr. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. În zona dealurilor s-au dezvoltat. agricultura şi industria. Mitropolia. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. porumb. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). soia. confecţii. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. Nicolae. plante furajere). lactate.4. A treia regiune agricolă a ţării. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . mai înaltă a teritoriului.Moldova de nord-est 5. cât şi peste hotare. Botoşani (Uspenia. Turism cultural. Botoşani). Iaşul şi Chişinăul. Iaşi – Botoşani. lângă Botoşani). uleiul (la Iaşi). cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. exceptând municipiul Iaşi. Palatul Culturii. Nicolae Popăuţi). Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Galata. în pentru ulei. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. ctitorită de Ştefan cel Mare). porcine şi păsări. vinificaţie (Cotnari). Sf. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni.

a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. Moldova de nord-est. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. 5. ca sistem teritorial funcţional. prelucrarea lemnului). per total. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. la o variaţie redusă a climatului. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. grefată pe Culoarul Siretului. puţin nuanţat. la un standard redus sub aspectul modernizării. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. materiale de construcţie. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în mod dialectic. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. tipurilor de sol şi vegetaţiei.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. Ea conduce. având legături cu capitala. După cum s-a relatat anterior. cele două centre urbane mari. în primul rând. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Riguros delimitată spaţial. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. respectiv spre Transilvania. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. textilă. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău.5. Iaşi şi Botoşani. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Iaşi şi Botoşani. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. construcţia de maşini. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Transportul feroviar este servit. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Infrastructura de transport rămâne însă.

5. I. Ungureanu. Or. Băcăuanu. 2. (1968). 2. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.6. Iaşi. Editura Univ. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Câmpia Moldovei. în cazul de faţă. N. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul.. fără energie şi fragmentare deosebită. “Al. 3. Al. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Băcăuanu. Cuza”. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Cu cât numărul lor este mai mare. (1980). Spre exemplu. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Pantazică Maria. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . V. Ungureanu (1993). atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Editura Academiei. şi invers. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Barbu..Moldova de nord-est interacţiune. Etc. D. Bârladul. Podişul Moldovei. relieful aplatizat. Studiu geomorfologic. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Chiriac. Bucureşti. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. V.

identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. partea nordică a Bucovinei. culoare pe vale.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. oraşul Cernăuţi.3. Dacă există. depresiuni. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului.1. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă.1. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.5. 6 BUCOVINA Cuprins 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.2. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. . 6. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. care este municipiul Suceava. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic.6. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Varietate morfologică: munţi. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. 6 6. culmi aplatizate. Baza naturală de susţinere 6.4. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Componenta antropică a sistemului regional 6. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Astfel.2. totuşi. Obiectivele unităţii de învăţare nr. podişuri. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. Economia şi perspectivele regiunii 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.

Suceava şi Moldova. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. pe Valea Sucevei s-a individualizat. în perimetrul căruia. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Rezultă un climat răcoros şi umed. Depresiunea Rădăuţi.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. intens exploatate antropic.. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Ele străjuiesc. de formă alungită şi dens populată. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. sculptat în depozite sarmaţiene. scade de la vest (1588 m în Vf. de mai joasă altitudine. în amestec cu carpen. colectând prin afluenţii săi. Dealul Boiştea. culmi domoale a căror înălţime. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. cu altitudini de 450600 m. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). tei. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Siretul. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. arţar. Culmile acestuia. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi.nord-est. stejar etc. A doua treaptă de relief montan. aidoma unor trepte. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Moldoviţei şi Humorului. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. iar în podiş între 6-8°C. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). separate de culoarele largi ale Moldovei. Depresiunea Câmpulung. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. în Podişul Sucevei. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. din păduri de foioase (făgete). La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. în partea sudică. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. nisipuri). ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. nivelat şi fragmentat în plan minor. 689 m. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . în obcine se înscriu între 2-6°C. Fondul biogeografic este compus. Cele două trepte majore de relief. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. munţii şi podişul. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. prin eroziune fluviatilă. Depresiunea Dornelor. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. râsul. căpriorul. Predomină satele agricole. 6. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. sudul sau vestul Europei. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. terenurile agricole relativ extinse. a unor zăcăminte de gaze naturale. cu spor natural superior mediei pe ţară. întâlnim un rural bine consolidat. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. statui. muzee. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Probota. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. constituit însă din sate mici. 46 . Depresiunea Rădăuţi. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. respectiv cele intens umectate. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. clasei spodosolurilor. Cetatea Sucevei. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. şi mijlocii (500-1500 locuitori). datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. polarizate de Suceava. Ursul. Rodna. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Moldoviţa. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. sub 500 locuitori. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României).3. predominant. preponderent bărbătească în ţari din centrul. jderul. Profilul economic este extrem de nuanţat. valori etnografice specifice. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Recent. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. cerbul. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. partea centrală a Depresiunii Dornelor. densă. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Ca amplasare. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Pe lângă resursele forestiere importante. este bogată. cu podzoluri variate structural. mistreţul. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Suceviţa.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. cu deplasarea populaţiei tinere. Sub aspectul habitatelor. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. Solca). în Podişul Sucevei. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Solurile aparţin.

Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. oraş care. industrie. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. şi din motive fizicogeografice. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. sfeclei de zahăr. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. în pentru fuior sau cânepă. Activităţile industriale. oraşelor mici şi mijlocii.4. Aşezările urbane aparţin. Ca centre de ordinul secundar.Bucovina pomicole. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. în est). turism. grâul. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. 6. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Siret şi Solca. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Rădăuţi şi Fălticeni. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Iacobeni). Baia. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. porumbul. se instituie Vatra Dornei. Frecvent apare profilul economic mixt. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Marginea. definesc funcţiile oraşelor. Se cultivă. Economia şi perspectivele regiunii. cu randamente mai scăzute. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Economie diversificată: agricultură. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Şaru Dornei. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. dar pe suprafeţe notabile. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale.

mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. vişin). mobilă. hârtie. Moldoviţa. Vatra Dornei). Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. pe lângă celelalte specii de animale. Probota. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. industrială). Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Dragomirna. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Fălticeni. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). turistică. Vatra Dornei. În zona montană predomină creşterea oilor. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Suceviţa. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Arbore. De asemenea. industriei chimice etc. alături de Litoral şi Delta Dunării. inul şi cânepa produse în regiune.(Suceava. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Industria este. Câmpulung Moldovenesc). densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. în special cele din Ţara Dornelor. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. cireş. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Cacica. Humor. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. iar în Obcine. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). redresarea este mai rapidă şi mai facilă. orzul. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. carnea sau laptele (Suceava. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. sticlei. ambalaje. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. Rădăuţi. Industria textilă valorifică lâna.

Editura Univ. Rodnei.. (2000). Cuza”. I. N. 4. (1976). iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Humor. Pantazică Maria. cu o arhitectură de mare originalitate. Iaşi. Obcinele Bucovinei. Editura Ştiinţifică. datorită frescelor exterioare. Bucureşti. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Moldoviţa. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Feredeului şi Obcina Mare. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Podişul Moldovei. Barbu N. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Al. Călimanilor. Băcăuanu.. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Barbu. Suhardului. 3.6. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Bucovina 6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . 2. Ungureanu. 6. de o valoare artistică unică. Pop. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. podişul şi depresiunile. D. 2. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Gr. Ungureanu (1993). Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. “Al. V. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.5. Mănăstirile Vorneţ. Chiriac. Bibliografie selectivă 1. (1980). Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Cluj-Napoca.

alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.3. râu ce devine.1. nu fără disfuncţii. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. În aşteptarea acelui moment. deci. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu).2. Componenta demografică şi de habitat 7. Vişeul şi Iza. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. axa de referinţă.6. de gravitaţie a geosistemului.2. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. cu altitudini de 600800 m. . La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău).5.1.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. Baza naturală de susţinere 7.4. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. 50 . Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”).definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. Relieful regiunii este. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. a regiunilor. limitele spre vest şi sud-vest. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. 7. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. 7 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7.

Cărbunari. Iezerul Pietrosu. Fiad. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. pe direcţia est-vest. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Băile Borşa. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Buhăescu). Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Târlişua. Băile Puturoasa. Preluca. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. jugului intracarpatic (Şatra. Bixad. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. de peste 800-1000 mm anual. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. În munţii Rodnei. Şătriţa. Cu deschidere largă spre vest. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. ca afluent al Someşului. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Numeroase acvifere cu ape minerale. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. cele din urmă. iar spre vest pe Culmea Breaza. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Stoiceni. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Mari resurse de apă dulce. Lăpuşul. Lala Mică. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Valea Măriei. Coştiui. determinate orografic. Ocna Şugatag. pe o lungime de 60 km. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Depresiunea Oaş. urmează frontiera nordică a ţării. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică.

roci de construcţie. la peste 1500 m. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. ea atinge valori deosebit de mari după 1990.. Germania). germani. faună cinegetică şi piscicolă). Calcarele comune. aur. Fondul forestier extins. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. cupru. căprior. Variate resurse nemetalifere (plumb. iar în apele Tisei. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. andezitul. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. evrei. de mare originalitate şi viabilitate. Satele. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. dar există fluxuri. fauna cinegetică şi piscicolă. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. cupru. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Spania. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. lup. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. Franţa. La Răzoare se exploatează mangan. zinc. aur). În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. astăzi exploatările fiind sistate. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului.3. iar în depresiunile joase lăcoviştile. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. nu apar pajişti alpine. ucraineni. pisică sălbatecă. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. zinc. 52 . Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. iar la altitudini superioare de podzoluri. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. În Depresiunea Baia Mare. soluri brune acide alpine sau regosoluri. urmată de stepa rece. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. sare. viezure. Maramureşului. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. vulpe. săracă în specii a pajiştilor alpine. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. o specie submediteraneană. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7.

sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Borşa. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. 7. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. azi aflate în dezafectare spontană. Baia Sprie. Târgu Lăpuş. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Vişeu de Sus. Cavnic. Negreşti Oaş. cu exploatări miniere intense în evul mediu.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. regiunea are un indice de urbanizare modest. Oraşe polarizate de Baia Mare. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Săcel. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. rareori pe versanţi sau platouri. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Seini. 7. 1. Deşi locuită din preistorie. mărimile şi texturile. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Şomcuta Mare. capitala de drept a Maramureşului istoric.

Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Băiuţ. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. 54 . Cavnic. bovinele şi porcinele. cartofi. Sighetu Marmaţiei. Agricultura tradiţională. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. obiceiurile. Lăpuş. Negreşti Oaş. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. curativ. În mod similar. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Ocna Şugatag. În spaţiul depresiunilor Maramureş. fasole. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Tarna Mare. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Staţiunile turistice Borşa. Baia Sprie. Baia Mare se practică. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. iar în ultimul timp şi în mici ferme. o agricultură de subzistenţă. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. floarea soarelui). dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. dar şi la Băile Turţ. ovăz. Turism polivalent (recreativ. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Turismul este în expansiune. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. predominant de subzistenţă. morărit panificaţie). cultural.Maramureş-Chioar 7. Ieud.4. urmat de grâu. Luna Şes. Apele minerale. încă din vechime. peisajul montan. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Toroiaga sau Băile Borşa. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Bârsana etc. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. vizează ovinele. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. confecţii sau tricotaje. rural). cu caracter mixt. Nistru). în zona Baia Mare). Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. tradiţiile. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Şuior. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Productivitatea este însă scăzută. climatul favorabil agrementului hivernal. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. La Baia Mare.

7. Ediţia a II-a. Sârbi. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Cluj-Napoca. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. III.Maramureş-Chioar Maramureş. Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. De asemenea. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. 7. 3. situată la nord-est. cât şi feroviare. (2000). Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. Geografia României. printr-un sector de autostradă. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii.. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. Sat-Şugatag). relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Carpaţii şi Subcarpaţii României. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. 2. (2005). Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Pop. Gr. Intr-o viziune şi mai pragmatică. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Geografie Regională. Bucureşti. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Giuleşti. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). Cocean.6. P. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Şurdeşti. 2. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj.

acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. monoclinale.7.1.4. în mare parte. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . . 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. Lucrarea de verificare nr.2. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). 467 m în Dl. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Olteneşti). ale Prutului şi Siretului. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. în Dl. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 8. astfel. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. 376 m. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Podişul Central Moldovenesc./ Apar izolat cueste (Racovei). favorabile eroziunii. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Podişul Covurlui. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Colinele Tutovei. de oraşul Bârlad. potrivită. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. trei elemente de ordin morfologic. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. dispuse monoclinal. Ca urmare.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi.2. argile.5. Economia regiunii 8. Platourile structurale. crestele.6. 8 8.1. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Cetatea). Componenta demografică şi de habitat 8.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii.

Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Măluşteni). dobrogean. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Fauna de rozătoare abundă în stepă. cu altitudini sub 300 m. iar în est pe culoarul Prutului. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. . 8. pe terase şi versanţi. Zeletin. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. conuri de dejecţie. Astfel. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Valea Ursului. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. cenuşii) sau cambisoluri (brune. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Continentalismul climei este evident. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. terase şi glacisuri. Alimentarea este pluvială. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. potârnichea. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Populaţia rurală. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. brune acide). Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. cu mici cueste. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. cinteza. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. tipuri şi subtipuri de soluri. Tutova. Are un relief de dealuri joase. cueste. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. omogenă etnic şi cultural. Aşezările urbane provin din vechile târguri. căprioarei sau mistreţului. depăşind 2100 ore anual. Monoclinurile. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Clima unităţii este de podiş. Racova.3. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). văi subsecvente). Iveşti.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. ciocârlia. Durata timpului senin este mare. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. generează forme structurale (platforme. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. de la molisoluri (cernoziom. vulpii. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. iar avifauna include prepeliţa. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. îndeosebi în anotimpul rece. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. cu un spor natural mai ridicat. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Aşezările mari sunt rare. privighetoarea. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². cele de silvostepă şi de stepă.

Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. secundar. soia. 8. butoaie. Se cultivă porumb. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Huşi sau Fălciu. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. în cantităţi mici. legume. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Podu Turcului) şi livezile de pruni. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. sfecla de zahăr. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Târgu Bujor. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. ambalaje) la Vaslui. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. tutun. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. Bârlad şi Huşi. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. cireş. iar Huşi. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. Căile de transport au o densitate redusă. prin apropiere. prelucrarea lemnului (mobilă. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. bovine).Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. vişini. Negreşti. abia în a doua jumătate a secolului trecut. grâu. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). industrie. Regiunea nu are un aeroport propriu.4. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. floarea soarelui. meri. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. industria s-a afirmat târziu. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . între 50 000-100 000 locuitori. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. Huşi. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând.

. Etc.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.5.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. . . iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. . Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.Bârladul 8.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.

Barbu. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Băcăuanu. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. Ungureanu (1993).2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. (1980). Răspunsul va fi logic formulat. Podişul Moldovei. Bibliografie selectivă 1. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Bucureşti. .). Al.. 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucovina. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 5 pct. x x x (1992). Lucrarea de verificare nr.. V.Adresa cursantului.(2. D. Pantazică Maria. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est.0 pct. Ungureanu.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. la obiect. Cuza”.7.) 5. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.6. . Editura Univ. 3. Bucureşti. I. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. . Iaşi. “Al. Editura Academiei. Chiriac. Maramureş-Chioar şi Bârlad.5 pct. 8. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.Bârladul 8. 2.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.0 pct. IV. Geografia României.) 2. Regiunile pericarpatice. N.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Numărul lucrării de verificare.Specializarea şi anul absolvirii.

5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea.1.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Trotuş. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Dealu Mare-Hârlău spre est. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia regiunii 9. .Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv culmea Bour . Bistriţa. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România.4. grefată pe un culoar major de vale. între 2. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.6. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Componenta demografică şi de habitat 9. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. cu o desfăşurare alungită.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. 9 9. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Bărboiu. la Văşcăuţi. Runcu. Bârlad.5.2.1. Baza naturală de susţinere 9. Depresiunea Moldovei. Corni. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.3. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. 9.2. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. .

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ungureanu. x x x (1992). Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 .6. N. Ungureanu (1993). V. Editura Univ. Al. Iaşi. Podişul Moldovei. Băcăuanu.. Geografia României. Bucureşti.Culoarul Siretului 9. Pantazică Maria.. “Al. Bibliografie selectivă 1. 2. Cuza”. 3. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. D. Chiriac. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Barbu. (1980). I. IV. Editura Academiei.

Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. roci ale flişului (conglomerate.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.2.1. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure.3. al masivelor Stânişoara.6. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. Componenta antropică a sistemului regional 10. . . unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. iar interregional. gresii. Goşmanu şi Berzunţ. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. Ceahlău – cu altitudinea maximă. respectiv cel interior.2. funcţie şi fizionomie. Economia şi devenirea regiunii 10. conglomerate şi calcare.5. 10.1. în Ceahlău. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Bărboiu şi Pietricica – 747 m).şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. Baza naturală de susţinere 10.4. spre culoarul Siretului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. 1 907 m . 10 10. Corni.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Obiectivele unităţii de învăţare nr.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. reprezentat prin munţii Bistriţei. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.

sturz. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Caşin. Reţeaua hidrografică. viezure. păstrăv. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Oglinzi. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. calcarele din zona Bicaz-Taşca. căprior. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. Masivul Ceahlău. vulpe. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. ca suport al economiei regionale. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Slănic Moldova. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. lăcoviştile sau solurile aluvionare. acvile. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. lup. etc. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. mierlă. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. ciocănitoare. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Agapia. clean. mistreţ. fondul cinegetic şi piscicol). al pădurilor de foioase. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Să adăugăm fondul forestier montan. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Cele două etaje de vegetaţie. Văratic. Caşin. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Nu lipsesc litosolurile. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. Cantemir în Descriptio Moldaviae). de o mare valoare atractivă. cărbunii din bazinul Comăneşti. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. apele minerale. Solonţ. Resursele. Corelată strict cu vegetaţia. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Sihăstria. alcătuit din stejar şi fag. Secu. Cetatea Neamţului. cerb. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. fauna este compusă din urs. mreană etc.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene.

Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. 10. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Comăneşti. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Alte oraşe sunt Bicaz. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Vălsan „sate cuiburi”). Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ.Bistriţa-Trotuş 10. Slănic Moldova. 2. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Târgu Ocna. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Moineşti. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Dărmăneşti.3. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Ziridava) existente în regiune.

masivul Ceahlău. cât mai ales cele feroviare. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Caşin. cartof. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). alimentare (morăritpanificaţie. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Domeniu turistic de mare perspectivă. orz. Economie bazată pe agricultură. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. plante furajere. ovăz. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. una.4. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. industrie şi turism. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Oneşti ). cu aceleaşi vechi tradiţii. climatul curativ montan. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. oprindu-se la Bicaz. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Neamţ. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. fauna cinegetică. Caşin. Târgu Neamţ. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Secu. Bicăjelului sau Bistriţei. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. ovine. Văratic. culturile de porumb. Târgu Ocna. de-a lungul Bistriţei. grâu. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. În luncile râurilor se cultivă legumele.Bistriţa-Trotuş 10. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. apele minerale clorurate. Cetatea Neamţului. îngrăşăminte chimice la Roznov). porcine). Agricultura. trimiţând ramificaţii spre rama montană. industriei textile (Buhuşi). Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Pângăraţi. Oglinzi şi Durău. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. la Bicaz. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. spre Gheorgheni. atât cele rutiere. iar cealaltă. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. lactate) etc. Comăneşti. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru.

.Bistriţa-Trotuş 10. în unele cazuri. Regiunile pericarpatice. III. Editura Presa Universitară Clujeană. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. În primul rând. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Bucureşti. x x x (1987). versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Geografia României. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. din zona muntoasă sau subcarpatică. Bucureşti. 2. coabitează sau.6. Pop. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Bibliografie selectivă 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Academiei. Mioara (2003). 4. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Ileana-Georgeta. Editura Academiei. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. văile largi sau dimpotrivă. M. x x x (1992). Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Ghincea. 3. Bucureşti. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Subcarpaţii României. Astfel. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 2. Editura Universitară. se exclud. Pătru. Culmile rotunjite sau ascuţite. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. IV. Ielenicz. (2000). Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală.5. Geografia României. Gr. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 10.

cele trei sectoare Podişul Someşan. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11.1. Un relief mozaicat care. iar cutele diapire.1. Gurghiu. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia.4. a Depresiunii Giurgeului. . Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică.2. Componenta antropică 11. Rodnei sau Ţibleşului. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. 11. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Obiectivele unităţii de învăţare nr. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.5. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. integrată regiunii Maramureş-Chioar). 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Cuprinde. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. De asemenea. Limita sa sudică este mai sinuoasă.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş.3. inclusiv rama montană a acesteia. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. 11 11. . Harghita. aşa cum o arată şi topicul atribuit.6. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Ocna Dej).2. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. prin văile largi ale Someşului. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. atât sub aspectul componentelor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice.

iarna. depresiuni). În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Vălenii de Mureş. în culoarul Alba Iulia – Turda. apariţia de noi lacuri. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Sovata. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. 1992 de pe Someş. a „jugului intracarpatic” Preluca). Prezenţa. se repercutează în domeniul climei. să pătrundă în întregul bazin depresionar. de ce nu. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Cunoscute sunt. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. s-a format în condiţii naturale. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. 1975. cu terase extinse. Iara-Hăşdate. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Dimpotrivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Bilbor. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. spre nordest. Borsec. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Căliman sau Harghita. Mureş sau Târnave. Gurghiu. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Munţii Căliman. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Târnave). printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Dumitra. Borsec). în acest sens. inundaţiile din anii 1970. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. oceanică. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. podişuri. Ape colectate de Someş şi Mureş.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Târnavelor. Ţaga. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Sângeorz Băi. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Iazuri.

de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. În podiş este domeniul mistreţului. nemetalifere. Animalele mari (urs. Solurile. Căşei. afin. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. gaze naturale. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. densitatea şi structurile populaţiei. cerb. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. vegetaţia. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. ienupăr. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. a luncilor. Vegetaţia zonelor joase. Fondul forestier este de buna calitate. În munţii Rodnei. căprior). de la argiluvisoluri. Românaşi. începând din secolul XI. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Resurse de sare. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. iepurelui. în unele zone (cea a Bistriţei. iar din secolele următoare. respectiv în depresiunile marginale. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. ape minerale clorurate şi carbogazoase. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Nu lipsesc solurile aluvionare. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Mureş. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Târnava Mare sau Târnava Mică. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. vulpii. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. amestec stejarfag. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. caolin la Parva şi Aghireş. Ilişua. la cambisoluri şi podzolurile montane. Cel mai expresiv element al peisajului natural. iar cele din podiş de clean şi mreană. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. lupului. 11. amestecul foioase-conifere şi conifere. cu arbuşti (jneapăn. cel al populaţiei maghiare. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. ape minerale. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . Ţibleşului.3. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor.

Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Sângeorz Băi). Turda-Potaissa. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. 11. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Oraşele aparţin. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Sângeorz-Băi. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Aiud-Alba Iulia. ale cărui funcţii economice. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Gherla. Câmpia Turzii. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Amestec interetnic pronunţat. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). bine consolidate. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Luduş. Reghin. Topliţa. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Năsăud. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cluj-Napoca). turistice. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Valea Nirajului. culturale. Târnăveni) altele târguri (Dej. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Gheorgheni. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. mai ales în zonele periurbane. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Aiud. Târgu Mureş. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Teiuş. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. pomi fructiferi. furajere. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. de la satele „grănicereşti”. este extinsă cultura legumelor. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Beclean pe Someş. din zona Năsăudului. plante tehnice. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Huedin). viţa de vie). Teaca. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Jibou. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Iernut. Pentru pomicultură. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Sovata.4. urmate de servicii şi turism. Podişul Someşan). De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Sovata.

Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş.Transilvania nordică 11. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Se practică apicultura. ovine. Se cresc bovine. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. În schimb. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Gherla (sticlă). păsări. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Deosebit de răspândită este industria lemnului. var. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Gherla. Sângeorgiu de PădureFântânele). Un rol important revine industriei chimice. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. Târgu Mureş. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Test de autoevaluare Conturarea geologică. produse ceramice). porcine. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. conserve de legume la Dej etc. Teiuş – fabrici de zahăr. Cluj Napoca. Bistriţa – produse lactate. Dej. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Alba Iulia. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. sticlă). celuloză şi hârtie la Dej. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Luduş. În Dealurile Someşului Mare.

76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. 11. apele minerale de la Sângeorz Băi. Bârgău. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Borsec. Dej. Praid.Cluj-Napoca . spre Suceava şi Iaşi. Turda Băi. mai ales Cluj Napoca. Alba Iulia. climatul salinelor de la Praid. Sângeorz-Băi. . Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Construirea autostrăzii Borş . intră în contradicţie cu marile regiuni geografice.Transilvania nordică Turism cultural.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Târnavelor. nordică şi sudică. monumente.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Someşului. biserici. Târgu Mureş şi Alba Iulia.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. dar şi Bistriţa. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. până la un punct. cu un pronunţat caracter de tranzit. Blaj. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. instituţii culturale. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Sovata. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Pentru turismul cultural. recreativ. lacurile de la Băile Turda). larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. inclusiv de mărfuri. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Călimani.5. Turda sau Ocna Mureş. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. oraşele regiunii. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. curativ. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. cele mai importante urmând. . curativ şi cultural. Aiud. Târgu Mureş. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional.

2. Bucureşti. 3. Editura Presa Universitară Clujeană.Transilvania nordică 11. Gr. Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. Bariţiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan.6. Editura Gh. A. Maier. Cluj-Napoca. III. (2001). x x x (1987). Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pop. Geografia României. Cluj-Napoca. (2001).

unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.1. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. socialului şi comportamentalului regional. Delimitarea.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. 12 12.6. unele spre centrele menţionate anterior.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. 3 12. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5.1. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. Componenta antropică 12. . 2002). P.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. . în zona Târnavei Mari.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 12.2. 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . .4.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Lucrarea de verificare nr.2. în premieră. . unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. .7.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.3.

maximele scurgerii înregistrându-se. Baraolt. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Piatra Mare. Piatra Mare şi. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Pe de alta parte. Capra. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. al Perşanilor. La Ocna Sibiului. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. din ploi şi zăpezi. Rezultă astfel un relief variat. în iarna anului 1942. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. a manifestărilor normale. Întorsurii. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Fenomene foehnale. Avându-şi obârşiile în munţi. Lacurile naturale apar în Făgăraş. În munţi rigorile acestuia cresc. parţial. fie în fostele circuri. depresiuni şi podişuri. paralelă celei dintâi). de lunci. la Bod). în turbăriile de la Reci. Tot aici. ca o consecinţă a climatului mai răcoros.38. Creşterile de debite pot fi uneori mari. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Hârtibaciul. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). iar cele carstice masivele Postăvarul. (devenit o axă de gravitaţie secundară. în munţi. alimentarea lor este asigurată. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. în bazinul Vârghişului. Homorodul. Munţii Perşani. Bodoc. Podragu. Cibinul). Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. de regulă. Postăvarul ). dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. întregul an. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. primăvara. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Căpriţa). cu o importantă pondere a terenurilor joase.5 ºC.

La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. ale pădurilor de foioase. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. la Baraolt. valorificate pentru lucrări decorative. în podişuri cel al cambisolurilor. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. fertile. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. cerb). fondul forestier extins şi. frasin). dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. tei. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. mai extinse în Podişul Secaşelor.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. ca intensitate. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. vulpea. Fagul compact apare în munţii Perşani. lupul. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. Mari resurse turistice. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. la Zizin. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. dispuse între 400-1000 m altitudine. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. Baraolt. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). pisica sălbatecă. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. Bodoc. Vâlcele. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. Bodoc. ulm. Masivele Făgăraş. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Malnaş. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. cât şi cele turboase (în zona Reci). unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. la Ghelniţa şi Comandău. La Bazna. Astfel. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. culoarul Apoldului. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. din Europa. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. mai ales resursele atractive turistice.

prin pasurile Bran. Oraşe numeroase. Satele risipite (Jina. de peste 125 locuitori/km². respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Predeluş sau Oituz. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. religioase. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Exceptând arealul Branului. Ea a fost mult mai numeroasă. tradiţiile şi folclorul lor. Densitatea aşezărilor este ridicată. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Cisnădioara) 12. Pe lângă populaţia românească. Sibiu.300 şi. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. polarizate de Braşov şi Sibiu. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Biertan. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. prin aceasta. culturale. abia pe 81 Populare relativ densă. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi.3. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Axente Sever. monumente). prin care romanii au intrat în Transilvania. iar zonele etnografice ale Sibiului. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. migrarea spre Germania). datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Şeica Mică. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. 17. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). economic. dominantă numeric. Cristian. Făgăraşul. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Predeal. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. o cale. Saschiz. multietnică. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. încă din antichitate. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). de Dunăre şi Marea Neagră. Aşezările rurale etalează în structura. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. în Perşani. Feldioara.671 locuitori. a lânii). istoric. Braşovul. din cele două alese. Orlat) în Depresiunea Sibiului. continuă şi relativ densă a teritoriului. Hărman. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. Sibiul. Gura Râului.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Biertan). Făgăraşului. dublate spre interior. comunităţile umane. peste 13.

industria şi turismul. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Codlea. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Sibiului şi Braşovului. Sistemul urban este polarizat. Sfântu Gheorghe. Dumbrăveni.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Victoria. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. secole la rând. Avrig. Cisnădie.600 locuitori). Tălmaciu. Astfel. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Răşnov. cu peste 12. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Agnita. Covasna. în care depresiunile Sibiu. 12. Ocna Sibiului. Sighişoara. Copşa Mică. Sibiu şi Târgu Mureş. Zărneşti. direct şi indirect. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Târgu Secuiesc. Săcele. caz unic în România prin specificitatea lui. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Hunedoara). Clujul. agricultura. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Făgăraş. Braşovul şi Sibiul.4.Transilvania sudică locul trei. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. de către Braşov (307 046 locuitori). prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Mediaş. prin centre de niveluri diferite. Menţionaţi alăturat: 1. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Sălişte. Se observă prezenţa a două centre majore.

Sighişoara. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. sticlă). În privinţa viticulturii. Mediaş (carbid). Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. obiceiurile şi folclorul românesc. Făgăraş. avioane. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Zărneşti. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. viţăde-vie. Vâlcele. Braşov (produse refractare). Tălmaciu) în aparataj de precizie. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Piatra Mare). produse din carne etc. acid sulfuric). tradiţiile. Homorod. Braşov. Bazna. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. şi ea de mare tradiţie. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. industria chimică. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Hoghiz (ciment). Sighişoara (prefabricate. brânzeturi. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. utilaj minier. prelucrarea lânii. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Turism montan şi cultural intens. Mănăstirea Sâmbăta. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). mobilă. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Răşinari. menţinut.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. şi astăzi. Orlat. dată fiind poziţia geografică a regiunii. fâneţe şi păşuni. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. brânzeturi. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prejmer). Sibiul s-a specializat. pomi fructiferi. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. sticlărie. acid sulfuric) Victoria. Cisnădie. Covasna. Râşnov. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. produse cosmetice. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Agricultură mixtă. Turismul este o ramură economică în creştere. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. maşini agricole. industria lemnului. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional.

Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. cum ar fi cea de pe Târnave.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Cluj etc. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Sibiu. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. pecetea geniului lor creator.5. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Braşov-Întorsura Buzăului. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. 2. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. Disfuncţiile actuale. cel al Transfăgărăşanului. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. 1.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. în Bistriţa şi împrejurimile sale. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. În consecinţă. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. în mare parte.Agnita. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. Vechile bresle din Sibiu. La Sibiu funcţionează un aeroport. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. 12.

Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. podişuri. la obiect. Bibliografie selectivă 1. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .III. 3. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. (2001). Bistriţa-Trotuş. (2. Gr. Bucureşti. Lucrarea de verificare nr.Adresa cursantului. Editura Presa Universitară Clujeană.Specializarea şi anul absolvirii. x x x (1987). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Cluj-Napoca. . Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Academiei. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Geografia României.0 pct) 2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Depresiunea Transilvaniei. .0 pct. .7. (2000). Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Argumentaţi acest fenomen. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. depresiuni).0 pct. (3.0 pct) 5.6. 12. Pop. produse şi interese. Gr.) 4. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . .Transilvania sudică 12. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 3. (2. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar.Titlul cursului (Geografia Regională a României).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Numărul lucrării de verificare. Pop. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Răspunsul va fi logic formulat. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 .

2.5.6.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. Baza naturală de susţinere 13.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. versanţi prelungi. Către Est limita unităţii este clară. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3 Componenta antropică 13. platouri.4. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. tranşant. spontane sau dirijate. axe) în funcţie de tendinţele. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. masive izolate. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. de evoluţie a teritoriului. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .2. creste ascuţite. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13.1. 13. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». culmi aplatizate.1. 13 13. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. .Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. Ca unitate teritorială.

alcătuiţi covârşitor din calcare. El este alcătuit. Topliţa etc. Runcului. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. La nord. în special calcare. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. chei şi defilee cu geneze variate. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. cheile Videi.). din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. Ordâncuşei. asemeni unui V. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Bratcani. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. masiv. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). în a doua jumătate a lunii iulie. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Astfel. Pociovaliştei).sud-est se înscrie culmea Codru Moma. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. partea centrală. Someşului Cald. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Albioarei. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. cu peste 50 km lungime. peşterile Humpleu. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. între care Munţii Pădurea Craiului. de acum 62 000 ani). Zăpodie. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Cuţilor. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. cea mai înaltă şi masivă. Hodobana. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Cu o orientare nord-vest . Defileul Crişului Repede. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Înspre vest. Sighiştelului etc. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Pe de altă parte. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Spre nord. izbucurile Izbândiş. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. masive. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca.

(Pietrele Ampoiţei. Vâlcanul. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Izbândiş). (Vaşcău. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Hăşdatelor. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. cu altitudini modeste. Pentru Trascău-Metaliferi. Coteţul Dobreştilor. Roşia Montană. pe Someşul Cald (Tarniţa. Fântânele-Beliş). Climatul general este cel specific montan. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Almaş. Zăcămintele de aur (Brad. temperaturi medii anuale de 2-60C. Negru şi Repede) şi de Barcău. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. klippe şi olistolite. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Ape termale. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. de o mare importanţă balneară. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Piatra Bulzului. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Dumbrăviţa de Codru). realizate pe Someşul Mic (Gilău). Huedin. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). ceaţă. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. La est de Valea Ampoiului. Vânătara. Arieş şi Ampoi. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Iada (Leşu). spre est de Someşul Mic. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Iara-Hăşdate. Bulzişor. nebulozitate ridicată. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Huedin. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Valea Drăganului (Floroiu). Râmeţului. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Vad-Borod) au un climat specific. cristalini. precum şi carierele de la Vaşcău. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Hidrografic. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Tăuz. Gurahonţ. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Acumulări endocarstice deosebite. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Moneasa sau Geoagiu-Băi). unic este relieful de masive izolate. Ampoiţei. Versantul vestic. Depresiunile (Brad. pe Crişul Repede. Plotunul. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Piatra Helenească). se desfăşoară Munţii Trascăului. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). cu frecvente fenomene de inversiune termică.

cerbul şi. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. cu păstrăv şi lostriţă. polimetalice şi turistice apreciabile. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. Vadu Crişului. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. suprafeţele ocupate cu păduri. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. Resurse aurifere. căprioara. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Roşia Montană. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. veveriţa. Vlădeasa sau Muntele Mare. Cetăţile Rădesei. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. climă rece şi umedă. portul popular. Huda lui Păpară. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. cinteza). Gheţarul de la Scărişoara. andezit. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Galbenei. meşteşugurile etc. Runcşor. Astfel. În depresiunile . iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. ponoarele Vânătara. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Peştera Urşilor. pietriş şi nisip. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Toaia. cheile Turzii. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Ordâncuşei.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. peşterile Meziad. marmură. la altitudini mai joase. Criştior-Brad. travertin. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Galdei. climatice şi biogeografice. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. roci de construcţie). minereuri. ciocănitoarea. Roşia Poieni. Vântului. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. bazalt. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. structurile geologice inedite ale Detunatelor. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Someşului Cald. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. sărbătorile şi datinile. Pajiştile alpine din Biharea. Sighiştelului. Varietatea şi unicitatea peisajelor. Râmeţului. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. calcare.

13. Zlatna. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Principalele oraşe sunt: Brad. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Abrud. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Nucet. Câmpeni. iar actualmente din minele de la Băişoara.Munţii Apuseni 13. magazine comerciale). forestiere. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Roşia. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. dispensare. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Baia de Arieş.4. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. a alimentării cu energie sau apă. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Ştei. Sebiş. altitudinile moderate. lipsa infrastructurilor de acces. Ştei. Ineu. pastorale sau mixte. Aleşd. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Abrud. în general. Sebiş. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Beiuş. Răcaş. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Vaşcău. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre.3. Zece Hotare. mici. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Nucet. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. cât şi de potenţialul de comunicaţie. cât şi de rolul istoric. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Gurahonţ). De remarcat structura etnică covârşitor românească.

Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. GeoagiuBăi. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. depresiunea Huedin (Sâncrai. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Vaşcău. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Beiuş şi Brad. Staţiunile Moneasa. 13. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centre de referinţă sunt Câmpeni. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn).Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. bere. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Arieşeni. Vadu Crişului. prelucrarea lemnului. Râmeţ. Leşu. Sohodol. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Izvoru Crişului). Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Stâna de Vale. alcool. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Pietroasa. Aireşeni). depresiunea Beiuş (Meziad. sucuri. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Vaţa de Jos. Ocupaţie străveche. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Băişoara. Chişcău. Scărişoara. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Cerbul. Gîrda de Sus.

cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. 13. detaşat. bazinul Arieşului spre Turda. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Înălţimile sale sunt mijlocii. Crişul Negru. La care se adaugă. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. de data aceasta de sorginte antropică. Aici apare un nucleu central morfologic. Ampoi. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. căi de comunicaţii). Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). pot fi evidenţiate subregiuni. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. minerit şi creşterea animalelor. intens umanizate. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). turismul. Pe valea Crişului Repede. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului.5. prin sudul Munţilor Apuseni. cu predominanţa munţilor joşi. 2. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. culoarul Mureşului. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. În sfârşit. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Depresiunea Brad spre Deva. urmat de agricultura ecologică. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Analizând structura şi funcţiile peisajului. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. uşor accesibili. Ţara Moţilor . mineritul substanţelor nemetalifere. depresiunile „golf” Zarand. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. din raporturile îndelungate. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Câmpia şi Dealurile de Vest). cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. În cadrul acestui model regional. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. în mod nemijlocit. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. Crişul Alb).

şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Cocean. În al doilea rând. păşuni). Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Carpaţii şi Subcarpaţii României.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. 2. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Pop. Editura Academiei. fâneţe. Geografia României. 13. Gr. în special cele aurifere. P.7. 3. x x x (1987). Nu în ultimul rând. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. (1984). Cluj-Napoca.III. Editura Academiei Române. (2000).

precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. dealuri şi munte. Cermei sau Miersig. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. deci.5.1.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. ca elemente morfologice aparte. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului.4. Componenta antropică a sistemului regional 14. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.6. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. altitudini de 300-400 m. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . 14 14. de la nord la sud.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Aici. Dealurile Oradei. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. 1925 sau 1959). înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. 14. Economia şi perspectivele regiunii 14. . în principal.1. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 CRIŞANA Cuprins 14. 94 . Baza naturală de susţinere 14. (Ea nu include.2. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. forme de relief joase. . A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.Crişana Unitatea de învăţare Nr.2. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale.3.

Sălacea). în integralitate. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Oradea. În ciuda acestui aspect. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). În partea nordică. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. tributară integral Tisei. Zăuan. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mai umede şi moderate termic. industriei sau aşezărilor. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. păduri de foioase. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Şimleul Silvaniei. În sfârşit. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. cu temperaturi de 43°C). păduri de răşinoase. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Barcăul şi Someşul. Marghita. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. la Timişoara spre sud. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. Crişanei îi aparţin. în primul rând. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. accentuată. Crişana este străbătută. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Meseşeni Băi etc. sub influenţa maselor de aer vestice. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă.4 °C la Oradea). Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). o traversează Crasna. Vârşolţ). Pădurea Craiului şi Codru Moma). În scopul regularizării scurgerii. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Mari acvifere cu ape termale. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca).Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică.5°C (10. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Miersig. Crişuri. Climatic unitatea se află. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Carei. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. iar al doilea la 340-410 m. Andrid. Tăşnad. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Barcău.

Marghita. inclusiv în perioada glaciară. Suplacu de Barcău). căprior. Borş. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. alături de ortodocşi convieţuind catolici. fazan). dealurile cu fragmentare mai accentuată. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. protestanţi. monumente. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. Codru şi Sălaj) etc. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. O valoare deosebită o au terenurile agricole. potârniche. ape termale. vulpe. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Zăcăminte de petrol şi gaze. lup. menţinut în flora ţării noastre. 14. obiective turistice naturale şi antropice.3. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. Fondul etnic autohton. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. castele. dar cu o frecventă notabilă. păduri de răşinoase. popândău. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. orbete. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Solurile nisipoase. românesc. obiectivele antropice (cetăţi. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. Este un relict tropical. versanţii montani. Chieşd etc). gaze naturale (Balc. De asemenea. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. iepure. Umanizare încă din preistorie. slovacă etc. păduri de foioase. cu un indice de peste 1% anual. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Sărmăşag. germană (şvabi). Pişcolţ). biserici. Popeşti. viezure. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. în perimetrele intens urbanizate. Baza de resurse ale subsolului este variată.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. ape termale. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. reformaţi. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Curtuiuşeni. Davele de la Marca sau Tăşad. resursele cinegetice şi piscicole. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”.

Satele aparţin celor două categorii structurale. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). polarizat de Oradea. şi adunate. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. comerciale. Zalăul. în fostele cetăţi (Oradea. de peste 100 000 locuitori. prezenţa resurselor. sunt industriale. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. politicoadministrative. în zonele plane. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . 14. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. tradiţia locuirii etc. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). turistice.în cea capitalistă (Carei. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. Zalău. În cazul Tăşnadului. al treilea oraş al unităţii studiate. culturale. Raportate la extensiunea sa. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Satu Mare. Crişana are un număr redus de oraşe. de câmpie sau piemont. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. hidrografici (prezenţa surselor de apă. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Tăşnad.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Funcţiile celor două oraşe mari. Şimleul Silvaniei). Cehu Silvaniei). Marghita.

Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest.Crişana 14. utilaje. de regulă. mixtă. inclusiv piersicul şi caisul. orzul. zahăr). produse alimentare. Intreprinderi mici. În periurbanul principalelor oraşe. în luncile Crişului Repede şi Someşului. energiei. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. textile. Meseşeni Băi. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. porcine sau bovine din zona de câmpie. Podgoriile Oradei. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Zăuan. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Tinca. plante tehnice şi furajere. mobilă. monoindustriale. Satu Mare. aparataj casnic. inul. conductori emailaţi. dar şi la Marghita. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Sălaj sau Bihor. Marghita. Băile Episcopiei (1 Mai). se practică legumicultura. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). mobilă. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. producţia de lacuri şi vopsele. Satu Mare. mobilă. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. armături din fontă şi oţel. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. anvelope. Tăşnad sau Salonta. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Carei. Industrie prelucrătoare diversificată. cum sunt cele de ovine. Turism curativ şi cultural. Beltiug. floarea soarelui. 98 . Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. textile. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. porumbul. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. cele mici fiind. Boghiş. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. după Câmpia Română. Tăşnad. Grâul. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Astfel. Având un potenţial pedogeografic important. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. dar şi viţa de vie. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Biserica cu Lună). Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. sfecla de zahăr. materiale plastice. produse alimentare şi textile. produselor şi intereselor în sistemul regional.4. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Carei.

cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Pop. agricole. locomotorii). Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Editura Universităţii din Oradea. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. I.. Ţara Beiuşului. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Câmpia Crişurilor. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Bucureşti. Gr. Geografia României. Astfel. Crişul Repede. ambele cu legături internaţionale. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. . aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. în cura externă. Etc. A. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Pop. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. Posea. . Bibliografie selectivă 1. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Regiunile pericarpatice. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Bucureşti.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Berindei. Gr.5. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.6.. x x x (1992). 1. apele conţin. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. în soluţie.. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . 2. Editura Academiei.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. 3. În ştranduri şi piscine.complementaritatea multor subramuri economice. (2005). Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Pe lângă termalismul accentuat. .poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. IV. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. în 2-3 niveluri. Oradea. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. 2.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta .Kiev. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. (1987). În general.

Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.4 Economia regiunii 15. deşi cu numeroase restricţii. Baza naturală de susţinere 15. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită.3. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. aşa cum s-a precizat anterior. 15. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Mai mult. de agregare funcţională. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. nici Olteniei de nord. Componenta antropică a sistemului regional 15. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. culoarul Streiului (Orăştiei). prin numeroase elemente convergente. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. . structura şi funcţiile sale. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. cât şi spre apofiza ei nordică. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. de produse şi interese.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. Se prezintă ca o câmpie întinsă.1. ce se ataşează. formată în acelaşi mod.5. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. cu soluri fertile. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. Pe de altă parte. 15 15. cu origine tectonică. . 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.2.2. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. Astfel. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. cursantul va realiza: .1. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare.

Unitatea montană a Retezatului. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Parcul Naţional Retezat. Cioclovina. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Culoarul Mureşului. Cerna. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. ca axă hidrografică regională.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Tăul Porţii. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Galeşu. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Ponorici. Astfel. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. divergent. Vegetaţia. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. cu culmi largi şi văi relativ înguste. morene). Viorica. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Streiul. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. generând inversiuni termice. Rigorile climatului în creştere altitudinală. cu numeroase elemente morfologice. în Depresiunea Haţegului. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. primul de acest fel din România. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. regiunii şi masivele muntoase învecinate. sistemului teritorial. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Alt pas. Tăul Agăţat. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Florica etc). cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. circuri. de asemenea. hidrografice sau biogeografice rare. în anul 1935. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Zănoaga – 29 m profunzime. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Peştera din Valea Stânii). Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). văi. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Inversiuni termice în depresiuni. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Aparţin. Ana. situat la vest. Lia. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Datorită peisajului lor inedit. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. aici s-a înfiinţat.

talc la Lelese. chei. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Ruschiţa. de foioase şi răşinoase. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Ponorici. În Munţii Şureanu. La peste 1800 m înălţime. peisaje naturale pitoreşti. Paroşeni. fertile.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. faună cinegetică şi piscicolă. Resurse de cărbuni. cupru) la Alunu. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. creste. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Aninoasa. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Muncelu Mic). între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. forestiere şi turistice. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. 1100-1200 m. pe terase sau glacisuri. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Peştera de la Româneşti). întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Valorificarea continuă. Fondul forestier este extins. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. alun turcesc). iar cele din zona montană pentru păşuni. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. lacuri glaciare şi antropice. nisipuri cuarţoase. dolomite. fier. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. profunde. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Uricani. nemetalifere. din secolul al XVIII şi până azi. Cioclovina. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Avem în vedere. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. pinul negru. Lupeni.

De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. mai puţine. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. mai scunzi şi mai aplatizaţi. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. valori etnografice specifice etc. muzee. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. 15. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. cetatea Deva.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. a unei populaţii tinere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. Amplasarea capitalei Daciei romane. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. în primul rând. Clopotiva sau Streisângeorgiu. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. pe lângă români. bisericile din piatră de la Densuş. de peste 6000 ani vechime. Sântămăria-Orlea. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. cu o scriere necunoscută anterioară.3. până în 1989. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. respectiv Banatul. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. vieţuiesc maghiari. depăşind 125 locuitori/km². unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. După acest an. celei sumeriene). În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. fenomenului de migrare internă. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. monumente. a culoarului Mureşului unde. Fiind o unitate predominant muntoasă. după unii exegeţi.

miniere). Vulcan şi Aninoasa. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Petrila. Oţelul Roşu. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. dezvoltarea comerţului etc. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. de către Deva. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Călan. atribuţii preluate. Astfel. Alte oraşe sunt Haţeg. Paroşeni. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. forestiere. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Explicaţi în spaţiul acordat: 1. 15. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. din punct de vedere politico-administrativ. Orăştie. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Uricani. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Deva. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. cu funcţii mixte (agricole. Lupeni. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Simeria.

La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Gura Zlata.4. Exploatarea elementelor atractive se realizează. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Cetatea Deva. Piatra Roşie). bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. numeroase mine fiind închise. lactate. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Potenţial turistic exploatat incipient. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Haţeg. Colţeşti. cereale şi plante tehnice predomină. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Pietrele. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. În zona montană a Retezatului. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). iar personalul disponibilizat. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Deva. cultural şi rural. Hunedoara. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Gr. carne. Sântămăria Orlea. Hunedoara. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Orăştie. bovinele. Blidaru. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. datorită destructurării industriei după 1989. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. cojocăria de la Orăştie. Cinciş). Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. 2000). Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Streisângeorgiu. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Per total.

la Simeria.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. . Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. prin Defileul Jiului. . spre Craiova. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. prin Depresiunea Petroşani. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Călan. . Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. Oţelul Roşu.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). respectiv Banat. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural .rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. În consecinţă. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. social şi infrastructural precum: . iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. .5. 15. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice.

Timişoara. Bibliografie selectivă 1. Ţara Haţegului. 2.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Studiu de geografie umană. N. (2001). III. 3. Pop. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Academiei. Bucureşti. (2000).6. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Universităţii de Vest. x x x (1987). Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. Cluj-Napoca. Popa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 .

Aninei. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . 16 16.şi geografico-umane particulare.6. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. 16 BANATUL Cuprins 16.7. Lucrarea de verificare nr. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice.4. 16. definit de o interferenţă îndelungată. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. autentic. Mai mult.3. Minişului. Componenta naturală a sistemului regional 16. sârbii sau maghiarii. În partea sudică. Buhui. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). . Componenta demografică şi de habitat 16. arhaic. Munţii Banatului. El apare pe fondul unui românism majoritar.Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. 16 16. concis. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în Vârful Piatra Goznei). .îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Din punct de vedere petrografic. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16.2. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Popovăţ) şi chei (Nerei. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. Gârliştei. Locvei.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune.1. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Racoviţă. în acest caz. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat.Banatul Unitatea de învăţare Nr.2. cu o serie de peşteri (Comarnic. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Caraşului.5.

au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Alimentarea este preponderent din ploi. În dealurile Lipovei. Mureşul. 1966. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. căprior. tei) pentru ca. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. prepeliţa. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. ele înclină de la est la vest. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. paltin. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Acvifere carstice. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . iepure.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Elemente faunistice mediteraneene. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Bega. 90-120 m. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. dealuri. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. potârniche. viezure. cu zăpadă puţină. Coniferele apar insular. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. numeroase specii de păsări. cu temperaturi mai ridicate. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. Câmpia Timişului. Timişul. a speciilor de amestec (carpen. Reţea hidrografică divergentă. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. colectată de Dunăre. cărpiniţă. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. mojdreanul. castanul dulce cornul. ierni mai blânde. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Câmpia Timişului. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Caraşul. pisică sălbatecă. câmpie. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. cerul şi gârniţa. Dealurile Tirolului. etc. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Nera. Urmează fagul. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Dealurile Pogănişului. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. gorunul.

Bigăr. turistice. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. administrative). dar. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Obiective turistice pitoreşti. Zădăreni. cupru. Gârliştei. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată.827 locuitori în 2002). Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. nisipuri. uraniu (Ciudanoviţa). 16. bazalt (Lucareţ). Foeni. azbest (în bazinul Nerei). marmură (Bocşa). Turnu). Lugoj. la contactul formelor de relief. 110 . cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei).Banatul Zăcăminte de cărbuni. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Frumuseţea peisajului montan. pseudorendzine şi terra rossa. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Secu. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Anina. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Trei Ape şi Văliug etc. Doman. şisturi bituminoase la Anina. comerciale. Baia Nouă au dus. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. bulgari.. Minişului. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Caransebeş. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. slovaci. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. lăcoviştile. datorită familiilor cu copii puţini. sârbi. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. argiluvisolurile. Defileul Dunării. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Cozla.660 locuitori). în depresiuni. cehi. Mărimea satelor diferă. ţigani. pe lângă români vieţuind maghiari. Reşiţa.3. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. reflectă şi ele o specificitate aparte. fier. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. valorile ei scăzând. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. pietrişuri. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. atestat documentar încă din anul 1156. Popovăţ. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. germani. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. iar structura etnică este extrem de mozaicată. calcare. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. peşterile Comarnic. Nu lipsesc solurile aluvionare. implicit. Caraşului. Buhui). Orşova. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). litosolurile. populaţia şi aşezările. culturale. Satchinez. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. obiectivele antropice din Timişoara.

Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Buziaş. Pâncota. siderurgia Reşiţei.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Deta. Sînnicolau Mare. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Nădlac. Jimbolia. Urmează. Pâncota. Bocşa. Moldova Nouă. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Anina. porcine sau păsări. 16. cu arii de gravitaţie locale. Caransebeşul. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. culturale. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. de câmpie. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Industrie. spre cea montană. comerciale.4. turism. Lugojul. uneori decisiv. înfiripându-se încă din anul 1771. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. de mutaţiile post-decembriste. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Timişului. bazată pe materii prime locale. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Ghioroc. ovine. caprine şi bovine). Lipova. Proiectul pentru Învăţământul Rural . odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. agricultură. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Oraviţa. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Industria are vechi tradiţii. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. turistice. fiind afectată structural. Curtici.

precum şi un culoar. ferate. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. Timişoara şi Aradul. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. aeriene şi fluviale. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). tradiţiile industriale şi agricole. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. destinată agrementului hivernal. iar râul Bega. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). prin amenajările executate. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Aici se fabrică maşini şi utilaje. Semenic. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). maşini electrice. Timiş-Cerna. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Călacea). în 1719. Astfel. Trei Ape) având capacităţi limitate. îngrăşăminte chimice. (De subliniat că anterior datei menţionate. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Teremia Mare. produse textile. material rulant. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Banatul posedă resurse agricole. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. produse alimentare. funcţionează o singură staţiune montană. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . maşini agricole. resurse umane de calitate superioară. Astfel. În raport cu regiunile învecinate. mobilă. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. este navigabil. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. celelalte baze (Vălig. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. inclusiv din cele două ţări învecinate. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. brânzeturi etc.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. a fondului forestier diversificat compoziţional. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. poziţia geografică a Banatului. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni.Banatul 16. mai recent a petrolului şi gazelor naturale.5. natural sau social. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. de la cel de câmpie. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Ea va induce o etajare a climatului. la cele de deal şi munte. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. În al doilea rând. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. 2. În Banat apare o etajare a reliefului. Etc. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . Or. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). Şi nu în ultimul rând. a unor obiective turistice de referinţă. În primul rând. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. spre exemplu. a cărbunilor cocsificabili. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est.

Oradea. Regiunile pericarpatice. (2. III. (2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. x x x (1992). 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.0 pct.Specializarea şi anul absolvirii. Bibliografie selectivă 1.Numărul lucrării de verificare. Geografia României. Crişana.5 pct. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Editura Academiei. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 3. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .) 2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Pop. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Gr. 3. Răspunsul va fi logic formulat. Editura Academiei. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană.) 5.7. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana.5 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Gr.Banatul 16. (2. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. (2000). . Bucureşti. . 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. IV. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Geografia României.) 4. 16. .Adresa cursantului. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă.Titlul cursului (Geografia Regională a României). x x x (1987).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Lucrarea de verificare nr. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Universităţii din Oradea. . 2. 4. la obiect. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Subcarpaţii României.0 pct. Pop.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). (2005).6.

au apărut şi se afirmă centre noi. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. spre o direcţie sau alta.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. cu atribute variate. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.2. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.1. Componenta antropică şi de habitat 17. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. a liniilor de gravitaţie. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În consecinţă. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Baza naturală de susţinere 17.1. . de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. 17 17. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.6.5. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. Mai mult. .3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de cooperare şi afirmare independentă. credem noi. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Pe de altă parte.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. bilanţ demografic fluctuant. climatul fără extreme deosebite. Miloştea) sau fierului.(romii). cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. răsfirate sau adunate. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Rovinari. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti.. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Resursele variate ale solului şi subsolului. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. gradul de urbanizare fiind mai redus. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Predomină satele mijlocii şi mari. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Bumbeşti Jiu. în vetrele depresionare şi. cu trăsături particulare. 50 000 ani). convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Târgu Cărbuneşti. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. de asemenea. Actualmente. Teritoriu populat încă din preistoric. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Predomină populaţia rurală. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. prin poziţia lor. Ţicleni.Oltenia nordică 17. stopată după 1990. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. cu scăderea natalităţii. Apar şi sate foarte mari. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. îmbătrânirea populaţiei.3.

ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. creşterea animalelor. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. dar şi spre Husnicioara. Industrie energetică şi prelucrătoare. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. cea de la Bârseşti. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. spre nord-vest sau Alunu. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Târgu Cărbuneşti. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Principala ramură. în zonele joase. Pomicultură. Bumbeşti Jiu. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Rovinari. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Industria. în sud. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. situat la est. se amplifică urbanizarea. 120 . pe fondul afirmării industriei. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. este destul de diversificată. Principalul centru. industria celulozei şi hârtiei. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Activităţi turistice în afirmare. alimentară. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic.4. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. de lângă Târgu Jiu. în lunca Jiului legumele. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Motru.Oltenia nordică 17. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. tricotaje şi confecţii. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. cu infrastructura cea mai bogată. Tismana. în aceleaşi oraşe. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene.

Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. invers. spre Marea Neagră. Concomitent. dar şi celelalte unităţi montane. Timişoara . Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. în primul rând. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . întărirea coeziunii interne. mai ales în domeniul speoturismului. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Tismana. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume).Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. monumente). cel gorjean şi cel mehedinţean. ca axă de transport europeană. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. în sens. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud.

Ca influenţe climatice. Geografia României. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Bucureşti. Oltenia nordică are un climat etajat. Pătru. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Fiecare din cele două oraşe. M.. Din punct de vedere hidrografic. 2.5. de intensă circulaţie. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Subcarpaţii României. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Editura Universitară. III. Editura Presa Universitară Clujeană. 2. Cluj-Napoca. Mioara (2003). În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. de la cel de câmpie în sud. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Ileana-Georgeta. 3. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Bibliografie selectivă 1.. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Dimpotrivă. inclusiv în perspectivă. cea a Jiului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. nord-vest. (2000). Ghincea. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. pe o axă.6. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Astfel. Pop. În primul rând. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Bucureşti.Oltenia nordică 17. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o poziţie geografică la Dunăre care. Ielenicz. Editura Academiei. Gr. x x x (1987).

Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.5. cea sudică. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.2. cel oltean. în est. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu trăsături caracteristice. . Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . 18. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. Componenta demografică şi de habitat 18. puţin fragmentat şi denivelat. .1. în primul rând. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. până aval de Drobeta-Turnu Severin.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. Baza naturală de susţinere 18.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.6.4.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. de-a lungul Dunării. .identificarea unui spaţiu mental. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . 18 18.2. .disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.3. climatului de câmpie cu variaţii reduse. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Deosebit de ambiguă este limita nordică.

În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Olteţul. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. sânger. popândău. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. Un relief jos. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. argiloase. anin. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. orbete). Precipitaţiile descresc de la vest la est. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. la rândul ei. scumpia (Cotinus coggygria). Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil.etc. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. ghimpele (Ruscus aculeatus). În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. pisica sălbatecă. plop. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. iar toamnele îndelungate. iepuri. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. fazanul. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. în scopuri agricole. potârnichea. Amaradia. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). cu soluri roşcate şi brun roşcate. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. vulpea. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). cer şi gârniţă. Dunărea. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. subunităţi. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. Teslui). soc. iar la limita estică se află Oltul. mojdreanul (Fraxinus ornus). primăverile timpurii. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). în majoritatea lor. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova).Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. odată cu creşterea indicelui de ariditate. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. prepeliţa. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. verile fiind călduroase.

În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Ostrovu Mare. Omogenitate etnică. Izvoru. datorită izolării lor frecvente. Profilul economic rămâne cel agricol. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. care se confruntă. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. cel al bazinului Motru. Ipoteşti. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. exceptând zona municipiului Craiova. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. În partea nordică. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cule. 18. folclor). Partea nordică. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Fărcaşele. se exploatează cărbuni inferiori. muzee. în vecinătatea surselor de apă. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. energetici. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. Brădeşti). cât şi spre sud. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. sub 100 locuitori. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. grade de podzolire. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. tradiţii. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. mijlocii şi mari. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. Gârla Mare. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. de la Ostrovu Mare. Vădastra. localizate de-a lungul râurilor. Verbicioara. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. orientat atât spre nord. Iancu Jianu. ca premisă a viitoarelor oraşe. monumente. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. obiceiuri. Slatina. depăşind astfel media pe ţară (5. poligonală. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Oltenia sudică se constituie. Structura etnică este covârşitor românească. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. spre Craiova. sub 500 locuitori. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Dimpotrivă. mănăstiri. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km².5 aşezări/100 km²). Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. a arterelor de circulaţie.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. spre Târgu Jiu. petrol şi gaze. a câmpiei nisipoase. Satele mari. Irimeşti. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. şi Olt. cu diferite specializări pe subramuri. cu depopularea.3.

de veritabil „loc central” al regiunii. Băileşti. Bălceşti. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Caracal. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Filiaşi. îndeosebi din Transilvania. Piatra Olt. în proporţie decisivă. aşezărilor urbane mici. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. dar şi în zonele periurbane.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Scorniceşti. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Segarcea. deşi este situat pe stânga Oltului. puteţi răspunde. la următoarele întrebări: 1. Drăgăşani. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Balş. Oraşele aparţin. servicii. 18. Drăgăneşti Olt). în spaţiul alocat. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Vânju Mare. Corabia. Calafat.

automobile). Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. Fabrici de zahăr. dar şi al produselor din cauciuc. porcine. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. la loc de frunte situându-se. soia. alimentară. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”.Oltenia sudică 18. se cultivă intens mărul. la Segarcea. desigur. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. părul şi prunul. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. plante furajere. În consecinţă. nevoite a le culca cu suliţele). textilă. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). în raport cu alte regiuni.maşini agricole. Aici. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se cultivă porumb. vişin). industrie chimică. floarea soarelui. materiale de construcţie.4. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. La Filiaşi. ovine. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. dintre pomii fructiferi. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. pe vremea dacilor. Corabia şi Calafat. Strehaia. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. ca şi Moldova dealtfel. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. creşterea animalelor (bovine. anterior acestuia întreaga Oltenie. păsări. Pleniţa. cireş. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. se practică un turism cultural. în schimb. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. orz. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. Craiova. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). cais. cabaline). Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. într-o proporţie mai ridicată. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. mult mai limitate. de câtre lanurile de grâu. invers. sfeclă de zahăr. mobilă. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. avioane. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. Activităţile turistice sunt. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe.

Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. . având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Băileşti. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Calafat.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . . precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. Segarcea. Filiaşi. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.. Piatra Olt.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. 2. Scorniceşti. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Caracal. Craiova. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Corabia. Vânju Mare. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. celelalte oraşe (Strehaia. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. industrie alimentară şi chimică). competitivă. Olt. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. Dunăre. Drăgăşani. 18. turismul de agrement nautic pe Jiu.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. turismul rural). . Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini.Stamora Moraviţa. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Balş. El nu este concurat de alte centre. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare.valorificarea superioară. . Bălceşti. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat.5. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. aflată la limita estică a regiunii. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70.

6. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti.Oltenia sudică 18. x x x (1992). x x x (1983) Geografia României. IV. x x x (1969). Editura Academiei Române. Editura Academiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . 2. Geografia Văii Dunării Româneşti. 3. I. Geografia României. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Bucureşti. Geografie fizică. Editura Academiei Române.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv Munţii Făgăraşului la nord.4. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. 19 19. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. 19. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. .2.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. în sud. Frunţi. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.5. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Economia şi perspectivele regiunii 19. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive.2. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Componenta antropică a sistemului regional 19. Sălătruc.1. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. Cândeşti). de la Câmpia Piteştilor. piemontane. . Baza naturală de susţinere 19. Este o regiune în conturare. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.6. intens valorificate agricol. Obiectivele unităţii de învăţare nr. polarizată de Piteşti. Ghiţu. una centrată pe cursul Oltului. generează un peisaj de dealuri domoale. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de până la 300 m altitudine. Apar cele două şiruri de depresiuni. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Brădet. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. . interne (Câmpulung. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Dealu Ciocanu).explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Arefu.3. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.1.

molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Olăneşti. Goleşti) şi Olt (Turnu. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Valea Iaşului. (Jugur. Nu lipsesc litosolurile. Ocniţa. Vâlcele. Vălsan. În munţi. Govora etc). se dezvoltă larg etajul coniferelor care. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. o specie ocrotită. la păstoritul alpin. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. creste. brune acide alpine). Negoiu. 2 544 m. Râureni. circuri. Călimăneşti. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). munte. Creasta nordică a Făgăraşului. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Zigureni. în principal. podiş. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. salba de lacuri din avale: Oeşti. temperatura medie anuală. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Cozia). Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. din pădurile montane. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. datorită expoziţie sudice. cel de câmpie (810ºC. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. urmate de cele de ordin antropic. Râmnicu Vâlcea. Subcarpaţi. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Latoriţei. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. de la cultura cerealelor în câmpie. Climatul urmează etajarea morfologică. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. precipitaţii de peste 1000 mm. lignit. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. solurile aluviale. iar acestea fac loc. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. umbrisolurile.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Râul Târgului). Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Govora. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Etajare climatică tipică. la peste 600-700 m. văi. Călimăneşti-Căciulata. majoritatea sub formă de zăpadă). anin. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. de interes cinegetic. Cerbureni. Râul Doamnei. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. brune acide. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea.

răsfirate. Sânbotin. Berevoieşti. Godeni. mănăstirile Cozia. Poiana Lacului. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. în primul rând. Vedea. de versant şi obârşii de vale. Argeşului.200. la cele mari şi foarte mari din depresiuni.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Boteni. 19. Hulubeşti. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Topoloveni etc.). Predomină satele agricole specializate. în spaţiul câmpiei. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. petrol. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. gaze. sării. munţii Lotru sau Căpăţânii. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Horezu. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. podiş-Subcarpaţi. Merişani. Arutela (Bivolari). O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. în cultura plantelor.000-1. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Mausoleul de la Mateiaş. urmare a complementarităţii resurselor. Bistriţei. Spineni. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Albota. liniare. de la aşezările mici şi foarte mici. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă.000. Jidava. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. petrolului. Subcarpaţi-munte.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Rădăcineşti. CălimăneştiCăciulata). Berbeşti. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Govora. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. cu cele trei componente ale sale (agricol. cum ar fi. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Fondul funciar. Oltului mijlociu şi Lotrului. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. inclusiv în ţări vest-europene. Optaşi. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. sare. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. În ultima Populaţie relativ densă. Calcarele de la Albeşti. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. fixate acolo şi din motive strategice.3. Alunu. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Cozia. Satele diferă ca mărime. Arnota.

Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Băile Olăneşti. de Râmnicu Vâlcea. Horezu). 19. La Govora. Ocnele Mari. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. urmat îndeaproape. ca rang. Oraşele sunt preponderent mici. Călimăneşti. Brezoi. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. funcţia turistică şi industrială coabitează. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Băbeni. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării.

134 . plante tehnice (sfeclă de zahăr). Creşterea animalelor (bovine. Pe locul trei. Turism curativ. dintre specii. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. brânzeturi – Piteşti. produse din carne.Muntenia de nord-vest 19. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. păsări. dar cu perspective asigurate. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. iar la Curtea de Argeş. produse clorosodice. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Curtea de Argeş. Râmnicu Vâlcea. agricultura valorifică întinsele terenuri. predomină prunul). viticultură şi creşterea animalelor. negru de fum. Ocnele Mari. culturile de cereale (porumb. (podgoriile Piteşti. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. apreciabile. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Ştefăneşti). Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. plante furajere. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Govora producând îngrăşăminte. în primul rând cele de ordin economic. Băbeni. Râmnicu Vâlcea. Cozia. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Dimpotrivă. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective.4. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. atât în Munţii Făgăraşului. combinatele de la Piteşti. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. cauciuc sintetic. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. conserve de legume – Băiculeşti. Topoloveni). porcine. Băile Govora. Industrie extractivă şi de prelucrare. recreativ şi cultural. Stâlpeni. legumicultură. de asemenea. Astfel. orz. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor.

Băbeni. Topoloveni). căi ferate rapide).prezenţa unui teritoriu vast. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. Pe de altă parte însă. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Govora producând îngrăşăminte. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. 19. . distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere .necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. . 2. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. Stâlpeni. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. produse din carne. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. nepolarizat direct de Bucureşti.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. principalul centru polarizator al regiunii. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). competitivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . dintre Olt şi Argeş. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Piteşti şi Târgovişte. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. produse clorosodice. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.şi Piteşti. Râmnicu Vâlcea. brânzeturi – Piteşti. precum şi într-o specializare eficientă. cauciuc sintetic. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică.tendinţa de emancipare funcţională. cu intensificarea tranzitului interregional.5. iar la Curtea de Argeş. în zona de câmpie şi podiş. fără praguri şi disfuncţii majore etc. negru de fum. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Râmnicu Vâlcea. dar şi ale teritoriului subordonat. conserve de legume – Băiculeşti. combinatele de la Piteşti. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. Curtea de Argeş.

6. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. Ileana-Georgeta. Editura Academiei. III. Pop. (2000). 4. IV. Ielenicz. Geografia României. Geografia României. Bibliografie selectivă 1. 3. Mioara (2003). Editura Universitară. x x x (1992).Muntenia de nord-vest 19. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987). Editura Academiei Române. Bucureşti. 2. Gr. Ghincea. M. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. Subcarpaţii României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pătru. Bucureşti. Bucureşti. Regiunile pericarpatice.

Iernile sunt geroase. mlăştinoasă.1. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.2. culturale). a avantajelor şi dezavantajelor sale. cel metropolitan. politico-administrative. cu păduri de stejar în secolele trecute.3. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. de regulă.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. cu cele două sectoare ale sale. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. sociale. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . 20 20. cu accente de ariditate. 20. Câmpia Vlăsiei în nord.sud-est. cu atribute polarizatoare complexe (economice.2. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. constituit din Câmpia Bucureştiului. spre est . . atingând cursul Dunării spre sud. al Bărăganului şi Dunării de Jos.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. nişe de sufoziune). Baza naturală de susţinere 20. în jurul unui mare oraş. Componenta antropică 20. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. Regiunile urbanizate se afirmă. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. padine. şi Câmpia Mostiştei. joasă.4. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Lucrarea de verificare nr.7. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. 5 20. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord.5. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie.6.

Evident. Herăstrău. În Bucureşti trăiesc 2. solurile gleice). Geologic. Videle. predomină net populaţia urbană. păstrugă) alături de clean. parcurile Cişmigiu.1 milioane locuitori. 20. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Căldăruşani. urmaţi de romi. Fauna acvatică este şi ea variată. Fluviul colectează râul Argeş. erbivore şi omnivore. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. 138 . Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. mănăstirile Snagov.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. statuile şi grupurile statuare. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). delincvenţă socială). Muzicii. Mogoşoaia. Cernica. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Din punct de vedere biogeografic. Grigore Antipa. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. se disting prin trăsături particulare. Etnic predomină net românii. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. prepeliţă. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Tei. iar dintre păsări de potârniche. cu un spor natural similar mediei pe ţară. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Mostiştea). Sabar. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Căldăruşani. plop.3. Gramineele (Festuca. Zăcăminte de petrol. Arcul de Triumf. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. arin) sau arbustive (papură. petrol şi gaze naturale asociate. exploatate în zona Titu. Fauna este dominată de rozătoare. muzeele Ţăranului Român. Limane fluviatile. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Hanul lui Manuc etc). Mostiştea şi Vedea. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. gaze şi ape termale. ciocârlie. fazan. Periş. compusă din stejar termofil (brumăriu. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Blejeşti. Floreasca. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. trestie). În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Cotroceni. Neajlov. de Arta. populaţia şi aşezările. de Istorie al României. nisetru. Cernica. mreană. Astfel. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Herăstrău. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Cartojani.

la 1859. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. atestat documentar la 20 septembrie 1459. a cărei dezvoltare. Palatul Parlamentului. atât al regiunii. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Oraşul. Centrul polarizator principal. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. numit iniţial Casa Poporului şi. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. în competiţie cu Iaşul. 20. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Pipera. « micul Paris ». ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. inclusiv construcţia metroului. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. unde se va construi cel mai impunător palat din lume.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. ulterior. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. dar progresiv ajungând. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. Balta Albă. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur.

Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. cu sejur sau de tranzit. medicamente. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. La baza economiei regiunii se detaşează industria. turism ştiinţific. poluarea lacurilor de agrement. Sofitel. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). prelucrarea produselor agricole). Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . porumbului. Agricultură de tip preorăşenesc. utilaje şi maşini unelte. floarea soarelui. Abandonat după 1989. Hotelurile Intercontinental. a păsărilor şi porcinelor. industria lemnului (mobilă). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. feroviar. produse poligrafice. canalul Bucureşti-Dunăre. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. reţelele de transport rutier. la industria uşoară. maşini agricole. Cultura grâului. extrem de diversificată tipologic. a delincvenţei sociale). Athenee Palace. Turism cultural şi de agrement.4. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. sportiv). Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Se practică turismul cultural. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. industria chimică (vopsele şi coloranţi.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. aerian. Zimnicea. textilă şi alimentară. Bucureşti. religios. cosmetice). creşterea poluării fonice şi a atmosferei. complexele comerciale. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Giurgiu. A doua ramură este agricultura. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. electronice şi electrotehnice). sfeclei de zahăr. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Olteniţa. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului.

2 aeroporturi.) 4. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Funcţia culturală. .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. la obiect. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. .0 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori.) 2. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice.0 pct. Lucrarea de verificare nr. după 1918.Numărul lucrării de verificare.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. Răspunsul va fi logic. ulterior a Principatelor Unite şi.Specializarea şi anul absolvirii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Oltenia sudică.5. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre.6. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.Adresa cursantului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. (2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Ca urmare. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. . Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. Nu trebuie omisă funcţia turistică.5 pct. 20. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. .) .) 3. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. (2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. 5.5 pct. a României întregite.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.

Geografia României. Editura Academiei. Bucureşti. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti.7. I.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. 2. I. Bucureşti. Geografie fizică. Bibliografie selectivă 1. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 3. Editura Academiei. x x x (1984). Ianoş. x x x (1983). 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1983). II. Geogrfia României. Editura Academiei.

Siriu şi Podu Calului).îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. Buzăului (Penteleu. .identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. format din şisturi cristaline paleozoice.3. Teleajenului.2.5. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Avenul din Grind). Calcarele. deosebit de variate ale unităţii. Componenta demografică şi de habitat 21. Prahovei. Omul. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. conglomerate.2. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. 21 CURBURA Cuprins 21.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Baiului. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Dîmbovicioarei. văile Putnei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. calcare). Rătei. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Componenta economică 21. Astfel. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. 21 21. O notă distinctă face Masivul Leaota. Doftanei. Morfologic. chei (Tătarului. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Structura geologică este relativ asemănătoare.1. 21. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi.6. Zănoagei). Piatra Craiului. Urşilor.4. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Buzăului.

a doua cavitate naturală sculptată în sare. subcarpatică şi de câmpie. orientându-se brusc spre est. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. iniţial pe direcţia nord-sud. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. A doua treaptă de relief. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. (Răchitaş. Mera. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Blăjeni. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Nişcov şi Podeni). Hidrografia îşi are obârşiile. Bucovel. Câmpina şi Pucioasa. ulterior. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. ca lungime. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Lopătari. Blidişel). Ploieştiului şi Râmnicului. Dealu Mare-Istriţa. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Dâlma. la topirea zăpezilor. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Gurbăneasa. Ciolanu. intracolinare (Vidra. Ialomiţa cu Prahova. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Chioşd. Salcia. în cununa carpatică. dealurile Deleanu. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Răiuţu. preponderent. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Policiori. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. transilvană. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. interpus spre depresiunile externe. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. montană. Vălenii de Munte. Dumitreşti. precipitaţii de 400-500 mm anual). la debuşarea în zonele joase. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Pătârlage. Vara scurgerea se diminuează. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. strâns asociată celei dintâi. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei.

Gura Ocniţei au devenit. Vulcana Băi. afin). în funcţie de formele de relief: la bază. Gura Ocniţei. Vrancei. inclusiv în străinătate. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. mistreţ. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. în care ieşirile au depăşit net intrările. un clasic fenomen de disipare. Resursele regiunii reflectă.Curbura Vegetaţie de silvostepă. ienupăr. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. la etajul coniferelor din zona montană. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. merişor. căprior. Ţintea. alunecări de teren. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Solurile se etajează. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. intensă şi adeseori neraţională. salcie). Brazi. pisica sălbatecă. erbivorelor (iepure. de asemenea. petrol gaze naturale). mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. eroziune accelerată. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. De menţionat prezenţa apelor minerale. În unele masive (Ciucaş. a dus la epuizarea zăcămintelor. Teleajen de notorietate. la adâncimi mai mari în câmpie. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Pucioasa. Câmpina. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. omnivorelor (viezure. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. ienupăr sau bujor de munte. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. Exploatarea îndelungată. cerb). Resurse energetice variate (cărbuni. zona subcarpatică s-a constituit. urs ). lup). În primul rând. Telega. Moreni. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). la pădurile de gorun. în câmpii. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. de risipire. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. terenurile fiind invadate de jneapăn. popândău). Localităţi precum Băicoi. carnivorelor (vulpe. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. plop. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. râs. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. păduri şi pajişti alpine.

dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie.3. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Ţintea. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Beciu. muzee. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Abrupturile. Baiu. sunt obiective atractive de prim ordin. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). edificiile antropice (mănăstiri. peşterile (Ialomiţei. Urşilor. O altă resursă este sarea. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². cheile (Tătarului. Tisău. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. « Babele ».Telega. 146 . monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Sărata Monteoru. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. 21. Având un relief compus din munţi. Filipeştii de Pădure. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Gura Ocniţei etc. precum şi din câmpii fertile. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Sinaia. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Apele minerale de la Pucioasa. care au permis afirmarea viticulturii. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Şotînga. omogenă etnic. curativă şi culturală a regiunii. biserici. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Zănoagei). fondurile de vânătoare şi pescuit montane.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. pomiculturii. la Băicoi. gipsul de la Slănic. Sărata Monteoru. Rătei). Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. a Subcarpaţilor cu munţii. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Predomină populaţia rurală. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Calcarele şi marnele calcaroase. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. salina de la Slănic Prahova. argilele. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc.. Dâmbovicioara. Buzău. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Ciucaş.. Lacul Tăul Vulturilor etc. Moreni. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Numărul populaţiei este apreciabil. Ceptura. nisipurile sunt utilizate de industria locală. Cascada Putna. Boldeşti. crestele. Vrancei. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară.

Pucioasa) sau mijlocii.Curbura Oraşe mici. polarizate periferic. Moreni. Predeal. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. viticultură. Slănic Prahova. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. între 25. iar satele mari. Sinaia.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. fie în arealele centrale ale depresiunilor. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Buşteni. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . creşterea animalelor (cele de munte). Azuga. pe semicercul exterior al regiunii. Buşteni. Băicoi. Plopeni. Profilul agricol este dominant. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Comarnic. Sinaia. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Târgovişte. Moreni). Azuga. sării sau cărbunilor. fie în câmpie. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Aşezările urbane sunt numeroase. având rolul unor poli regionali. Vălenii de Munte. culmile aplatizate. Boldeşti-Scăieni. alimentară (Vălenii de Munte). Băicoi. Funcţia industrială este predominantă. adunate. Valea Călugărească). Fieni). a lânii. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. materialelor de construcţie (Comarnic. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. comentaţi: 1. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Mizil. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. 21. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Breaza. Urlaţi. Poziţia centrală a Ploieştiului. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Predeal. Fieni. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. cu specializări în pomicultură. Câmpina.

zahăr. rafinării. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Coteşti.4. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Din punct de vedere agricol. Sinaia. Staţiunile Predeal. Teleajen. Sfinxul). La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. cu cele din alte părţi ale lumii. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Peştera. Pârâul Rece. Jariştea. Azuga. o dispoziţie transversală. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. ulei). Câmpina şi. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Cota 1400). Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. lactate. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Babele. Turism recreativ montan. Odobeşti. Câmpina) un profil industrial specific. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. curativ şi mixt. Buzău. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. prin raporturi de colaborare. Căile de transport au. iar la Buzău se produce tablă. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Panciu. Buzăul şi Târgoviştea.Curbura 21. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. depozite). la care se racordează. Valea Călugărească. Mizil. O altă specializare este cea pomicolă. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. 148 . iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. cantitativ şi calitativ. Buşteni. mai recent. când preţul petrolului a crescut enorm). la începutul secolului XX. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Piatra Arsa. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. mult mai eficient valorificate actualmente. pe direcţia nord-sud. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). înainte de orice. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. preponderent. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. podgoriile Tohani. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Poiana Ţapului.

ponderea armonioasă a elementelor componente. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. cel central. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Sub aspect turistic. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. aflată în proximitate. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Ploieşti-Mâneciu. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. nu numai în plan naţional. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. prin culoarul Rucăr-Bran. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. Elementele de unicitate. dar şi a descărcării lor spre exterior. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. cel vestic. dar şi al unui turism curativ performant. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. asigurate cu materii prime locale. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active.

x x x (1987). Bucureşti. III. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Gr. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Ileana-Georgeta. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. IV. 3. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice.. Ghincea. Pătru. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Regiunea Curburii s-a impus. 2. Câmpina. Subcarpaţii României. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1994). Pop. Geografia României.6. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. (2000). cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Geografia României. Curbura este. M. poate. Bucureşti. Editura Academiei. Editura Universitară. Regiunile periferice. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri.Curbura 21. Cluj-Napoca. Mioara (2003). încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa.5. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Brazi. Bucureşti 2. 4. 21. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Ielenicz. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. inclusiv grupa Bucegilor.

5.1. Componenta antropică 22.4. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. 22. desigur. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. .explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Aceasta.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. . 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. 22 22. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Intr-adevăr. Câmpia Română. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre.3.6. Bărăganul. Economia regiunii 22.1. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: .2. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. la vest şi est. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Componenta naturală a sistemului regional 22. 2. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul.

între Ialomiţa şi Călmăţui. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Vara apar zile toride. cald şi secetos. Hidrografie de tranzit. Influenţa climatică estică este generalizată. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. În partea sudică a unităţii. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. principalul indicator al gradului de ariditate. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. padine). Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. Cea mai mare cantitate o conţine. depresiuni. Apele subterane se află la adâncimi mari. Lacuri sărate şi limane fluviatile. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. Fundata. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Astfel sunt Lacul Amara. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. nişe de sufoziune etc. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. tributară Dunării. temperat continental cu tente de ariditate. Culoarele celor două râuri. scad sub 450 mm medie anuală. Gălăţui. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. situat la nord. Precipitaţiile.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. padine. în care cele două râuri principale. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. când temperaturile depăşesc 30ºC. desigur. sub cuvertura groasă de loess. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Strachina. Tătaru. Temperaturile medii sunt ridicate. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate.

Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Coşereni sau Coşlogeni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Cunoscut. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Astfel. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. cu soluri fertile. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. cea a Dunării de Jos. cel puţin legal. a secetelor frecvente. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Exceptând potenţialul agricol deosebit.3. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Faptul că atât în Bărăgan. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. spre exemplu. cât şi în regiunea situată la est. lipsesc dovezile mai vechi. în epocile anterioare. cu un indice de fertilitate ridicat. Atunci a înflorit în sudul său. asigurată. rozătoarele dominând net celelalte specii. papură). Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. generat de întinsele suprafeţe cu limane. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Un element faunistic de notorietate este dropia. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. pietrişuri şi nisipuri. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. plop. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. asigurat de terenurile plane. Sudiţi. nefragmentate. Antropizare intensă. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Sub vegetaţia de ierburi bogate. prin ciulinii săi care. În unele areale. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. arin. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. 22.

fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. precum în alte regiuni. Ţăndărei. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Ea nu a atins însă. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate.Bărăgan Deşi populată din preistorie. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. până în zilele noastre. Lehliu-Gară. în acest caz el fiind concludent. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). densitatea demografică este redusă. 22. prin densitatea lor mai redusă. Fenomenul s-a prelungit. Profilul acestora este dominant industrial. Aşezările umane reflectă. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Bărăganul este slab urbanizat. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Centre urbane mici şi mijlocii. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Pogoanele. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Feteşti. Însurăţei.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. evident cu alte motivaţii. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. în vecinătatea unor lacuri.

Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. orz. pe Dunăre şi o serie de lacuri. floarea soarelui. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. confecţii.Călăraşi sau Pietroiu . iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume.Bărăgan 22. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lungi perioade. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. soia. Industria este de dată mai recentă. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei.Constanţa. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. funcţionând aici. porumb. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. prefabricate. O excepţie este staţiunea Amara. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. indus de capitală. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare.4. al „conului de umbră”. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Culturile de grâu. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Agricultura se impune prin culturi variate. Apare în cazul Bărăganului. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. sfeclă de zahăr. un fenomen de eclipsare.Ştefan cel Mare. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. au perspective asigurate.

În al doilea rând. dar şi menţinerea unui statut periferic. de asemenea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. uniform structural şi peisagistic. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Dimpotrivă. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca urmare. Geogrfia României.5. bazată pe materii prime proprii. Bucureşti. I. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. x x x (1969). Bibliografie selectivă 1. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. a ponderii principalelor sale ramuri. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Bucureşti. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Bucureştiul este polul cultural. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Geografia României. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Editura Academiei. premise favorabile. Relieful jos de câmpie. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. II. unde fermele mari trebuie să exemplifice. avantajele mecanizării. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. face greu decelabilă o astfel de limită. În caz contrar subordonarea teritorială. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Geografie fizică. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. o afirmare a lor în sens biunivoc. Industria alimentară şi textilă. conform principiului avantajului comparativ. x x x (1983). are. Dunăre.6. 3. 22. Geografie Umană şi Economică. se vor accentua. x x x (1984). Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Un prim raport este cel de continuitate geografică. 2. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. 2. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. Editura Academiei. Bucureşti. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. în mai mică măsură de Feteşti.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Perspective de specializare agricolă performantă. faţa de Bucureşti. 22.

delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.3. Astfel. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri.1. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.4.5. 23. cu structură tabulară. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 23. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Evident. Baza naturală de susţinere 23.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. . Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. câmpie tabulară. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 2. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în ciuda înălţimii sale modeste. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr.2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de luncă şi câmpie joasă. podiş intens peneplenizat. .6. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. . Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. 23 23. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess.1.

Lutu Alb. naturale şi antropice.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. energia şi indicele de fragmentare cresc. şi de poziţia geografică în sud-estul României. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Siretul şi Prutul. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. Râmnic. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Amara (de Buzău). uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. coborârea sa se accentuează. Climat cu ariditate pronunţată. cca 2. câmpii de subsidenţă şi podiş. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Buzăul). este la originea limanului Brateş. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Pentru a nu aminti că.5 ºC la 10 august 1951). Resurse de apă bogate. climatului continental cu tente de excesivitate. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Iarna. Relieful este mai accidentat. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. în unele sectoare. de lunci. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Prutul. Batogu. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Siretului şi Prutului. mai abrupt. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. la rândul său. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. 158 . crivăţul este o prezenţă frecventă. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Astfel sau format lacurile Balta Albă. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Din punct de vedere termic. debuşează în Dunăre. în zona Râmnicelu (Ion Sion). deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Milcov. Movila Miresii. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Aparţine de asemenea Dunării de Jos.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. în zona Brăila-Galaţi. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. pe de o parte. fie şi numai pentru faptul că aici.

prepeliţa. Siret. şoarecele de câmp). Lişcoteanca. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. orbete. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. muzeele. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. câmpiei. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). hidrofilă. cu orizonturi bine structurate. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Oprişeneşti. Brăiliţa. Bordei Verde. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . iar în Movila Miresii 438 mii m³. În primul rând Câmpia Brăilei. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. unde cultura legumelor. moştenirea etnografică a ruralului etc. gramineele (păiuşul. Subsol bogat în hidrocarburi. trestia. industria. stejarul pufos).Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Prutului sau Siretului. rogozul). faună şi soluri specifice. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. 23. Ianca. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. monumentele. milioane m³. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Movila Miresii. dar şi cea a Siretului Inferior. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. În sfârşit. potârnichea. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. cu humus mult şi fertilitate ridicată. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. arinul. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. la care se adaugă iepurele. dealurilor piemontane. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. Vegetaţia câmpiei este stepică. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Esenţele moi (salcia. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare.3. păstrugă). Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. cerealelor. vulpea. şalău. Stoicani sau Silişte. Amara). Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. hârciog. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. somn. Prut.

reduce indicele scăderii populaţiei. la nivel regional. Etnic predomină net populaţia românească. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. în Platforma Covurluiului. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). într-un timp relativ scurt. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. romi. Ianca. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. la care se adaugă ruşi lipoveni. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Galaţiul şi Brăila. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. sub 500 locuitori. sub 25 000 locuitori. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. înspre Tecuci. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Oraşe mici. 23. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Prezenţa a două mari oraşe. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Fiind o regiune de dimensiuni restrânse.

panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. zahăr. morărit. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă.4. La Măcin. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). orz. cât şi spre Marea Neagră. pe de o parte. lactatele. bovine. confecţii. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. Deşi cu o suprafaţă limitată. lângă Brăila. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. soia. ce prelucrează minereul de fier din import. păsări. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. de refacere fizico-psihică. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. plante furajere. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. prefabricate. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. de asemenea porcine. Se cultivă grâu. agricultură şi transporturi. Pe Dunăre. La Galaţi se produc. Proiectul pentru Învăţământul Rural . religioase. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. mătase artificială. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). sfeclă de zahăr. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. prelucrarea cărnii etc. La Chişcani. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. de asemenea. culturale. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). monumente). Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. porumb. O altă ramură economică este piscicultura. confecţii. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Se cresc. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca.Dunărea de Jos 23. floarea soarelui. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. judeţele Galaţi şi Brăila.

2. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare.. . x x x (1984). Editura Academiei. periferic. x x x (1983). . atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. 23. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Geografia României.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. inclusiv în domeniul transfrontalier. 3. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. 23. Bibliografie selectivă 1. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Galaţiul.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Geogrfia României. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi.datorită potenţialului economic ridicat.. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . predominant de câmpie joasă. Editura Academiei. Bucureşti. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Editura Academiei. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. de-a lungul Prutului. x x x (1969). Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. Geografia Văii Dunării Româneşti. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. prin Târgu Bujor şi Bereşti. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. . Bucureşti. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Geografie fizică. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere.6. Dunărea de Jos. a prelucrării peştelui. aşa cum o arată şi topicul atribuit. dar mai ales spre Delta Dunării. I. 2. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. Republica Moldova şi Ucraina).Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Geografie Umană şi Economică. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. II.

zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. plaje).4. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată.5. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. ci numai podişul cu acelaşi nume. mult mai extinsă. În Podişul Dobrogei. respectiv de către Marea Neagră către est. Baza naturală de susţinere 24.2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Componenta demografică şi de habitat 24. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. din anumite puncte de vedere. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei.1. Podişul Dobrogei de Sud. Economia şi perspectivele regiunii 24. Dealtfel. Culmile sale. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte.3. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. şi anume Podişul Dobrogei. încă din start. 24. cristaline.6. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Pricopanul şi Niculiţelul. din punct de vedere al cadrului natural.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică.2. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Obiectivele unităţii de învăţare nr. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . . cu altitudinea maximă de 467 m. 24 DOBROGEA Cuprins 24. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. 24 24.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. acoperită de loess. situat în regiunea învecinată.1. cu morfologie marină (faleze. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. De subliniat. formate din roci mezozoice.

Densitatea reţelei hidrografice redusă. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Râurile Teliţa. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. popândău. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. culoarul Văii Carasu. Climat arid. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică.9ºC (+41ºC şi -23. iar rocile de construcţie (granit. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Slava. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Altitudinile reduse. Stepa. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate.9ºC). silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. medie anuală.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Taiţa. Peştera Liliecilor). În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. vulpi. şoareci) alături de iepuri. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. căprior. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Greci. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). soluri bălane) profunde. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. Intr-un climat cald. mai înalt şi fragmentat. mistreţi. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. pedunculat). Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. de mare fertilitate. verile fiind călduroase. în nord. cernoziomuri levigate. Podişul Oltinei. orbete. tributare Mării Negre. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Climatic. deltaic.

Mangalia. turistice şi culturale majore. Mărimea lor este variabilă. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. 2. sub aspect demografic aspecte contrastante. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. următoarele aspecte: 1. ca minorităţi. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale.3. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. bulgarilor. în spaţiu alocat. Basarabi). Negru Vodă. industriale. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². aflate în curs de exploatare. 24. Eforie. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. cu prezenţa. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Babadag). Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. a turco-tătarilor. Test de autoevaluare Explicaţi. spre Delta Dunării). şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. 24. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale.Dobrogea Topalu. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Hârşova. Năvodari). Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Mahmudia.

bere). în special al turiştilor. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. de la Mamaia şi până la Sulina. Eforie Nord. spre Litoral şi Deltă. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. livezile de caişi şi piersic. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave.2 km lungime). În sfârşit. Căile de transport. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. sfecla de zahăr. termocentralele de la Constanţa). Constanţa. floarea soarelui. În primul rând. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. prin diversitatea şi densitatea lor. între care se detaşează Constanţa. ca atractivitate. cernoziomice şi bălane. Costineşti. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. vinificaţie. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Venus. Staţiunile de pe litoral (Mamaia.Dobrogea 24. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. porumbului. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. construit în deceniul şapte al secolului trecut. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Eforie Sud. viticultură şi creşterea ovinelor. prelucrarea bumbacului). maşini agricole la Medgidia). ulei. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. din România. Asociate climatului cald. de amplele sisteme de irigaţii. Jupiter. Mangalia. Mangalia). 166 . în raport cu restricţiile climatice. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Căi de transport de maximă diversificare. Niculiţel şi Oltina. Turism litoral de anvergură.4. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. Cultura grâului. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Olimp. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Isaccea. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti.

6. Babadag sau Negru Vodă). în interiorul podişului. Geogrfia României. 2. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. Constanţa şi Mangalia. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Geografie fizică. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. Dimpotrivă. aluvionarea şenalului deltaic. încă din antichitate. Canalul Dunăre . de eşuarea unor nave etc. Pe litoralul Mării Negre apar. Editura Academiei.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Tomis şi Callatis). Editura Academiei. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. celelalte două. x x x (1984). Bucureşti.5. Bibliografie selectivă 1. dar şi Cernavodă. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. x x x (1969). 3. 24. s-au afirmat în perioadele următoare. II. Geografia României. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. I. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Eforie. În sfârşit. el are atribute turistice de prim ordin. În al doilea rând. Editura Academiei. o serie de oraşe-cetăţi. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. x x x (1983). Geografie Umană şi Economică. Năvodari. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km.Marea Neagră scurtează. 2. fondate de comercianţii greci (Histria. în primul rând. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Bucureşti. Tulcea. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. cea a Dobrogei. . similară provinciei istorice cu acelaşi nume.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.3. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. Or. Componenta antropică 25. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.5.2. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. Etc. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său.7. Economia Deltei Dunării 25.1. Baza naturală de susţinere 25. . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. încercarea de-a contura o singură regiune. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. Obiectivele unităţii de învăţare nr. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.4. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. În acest caz. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Pe de altă parte. „natura propune şi omul dispune”. 25 25. un tip de economie specific. 6 25. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. 168 . fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. Lucrarea de verificare nr.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.1. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu.6.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

cu sejur în localităţile rurale din Deltă. implicit. Industria este concentrată în Tulcea unde. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. se produce alumină. plante tehnice. Pe lacurile Roşu. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. morărit-panificaţie. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Merhei. Condiţii optime întruneşte apicultura. legume). Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. grâu. valorifică această oportunitate. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Roşu. Mahmudia. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. pe terenurile neinundabile. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. de subzistenţă. Sub acest aspect. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. o serie de culturi (porumb. Stipoc. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Complexele turistice Crişan. Matiţa. iar în celelalte zone se cresc animale. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. cinegetic sau piscicol. Isac. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Există însă. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur.Delta Dunării 25. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. prelucrarea peştelui. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. colmatarea unor canale). creşteri maxime ale nivelurilor. Dunărea şi. Construcţia de nave. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. pe baza bauxitei din import.4. vijelii. al căilor de transport. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Holbina. corelabil cu potenţialul antropic redus. Rusca. Delta Dunării ca regiune geografică. sub aspectul căilor de acces. Se practică. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. A doua activitate economică. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Gorgova. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. 172 .

Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. şalăul. piciorong. caras sau biban. nurca. declarat monument al naturii. în timpul migraţiilor. vulpe. 25. alături de lişiţe. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. aici. iepure. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Concomitent. cormorani. câinele enot. în principal turişti. salcie). lopătari. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. ale factorul modelator antropic. păstrugă) sau de apă dulce (cega.5. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). vulturul codalb. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. favorabilitate din ţară. mereu mai numeroase şi mai variate. nuferi sau esenţe moi (plop. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. dar şi somnul. Emblematică este prezenţa pelicanului. călifar. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. crapul. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. vidra. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. viza) producători de icre negre. egrete. nisetru. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. lebede. stârci.

Dunărea de Jos. 3.Specializarea şi anul absolvirii. x x x (1983) Geografia României. Editura Academiei. Driga.6. B-V. Casa Cărţii de Ştiinţa. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. .0 pct. 25.Delta Dunării 25.5 pct.) 6. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Delta Dunării. (1. Lucrarea de verificare nr. I – Geografie fizică. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. la obiect. Răspunsul va fi logic formulat. (2004).0 pct.) 5.Numărul lucrării de verificare. Cluj-Napoca. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. . Bărăganul. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. Bucureşti. x x x (1969). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Titlul cursului (Geografia Regională a României). (2. vol. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Geografia Văii Dunării Româneşti.) 2. Bucureşti. Sistemul circulaţiei apei.) 4. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Editura Academiei. . Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.0 pct.7. Bibliografie selectivă 1. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 2. 21-25 privind regiunile Curbura. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Dobrogea şi Delta Dunării .5 pct.Adresa cursantului. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.

12. (1968). Bucureşti. Bucureşti. Al. Bucureşti. L. (2002). XXX. P. Brânduş. (1981). Geografie Regională. 25. Băcăuanu. Paris. (1910). 20. Methuen &Co LTD. Antonescu. Asupra regionării reliefului României. (2000). (1971). Bucureşti. I. 5. V. Chiriac. P. (1997). 2 (XL). P. Potenţialul climatic al Bărăganului. 41-42. SCGGG. 11.. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Editura Academiei.. Bucureşti. (2004. P. 3 vol. Brunhes. A. Fisher. (1993). (1998). Jena. Barbu. Ţara (The Land) . 23. (1988). Editura Oscar Print.1. R. Heur et malheur de la Géographie Regionale. (1970). Cocean. Barbu. Editura „Grigore Tabacaru”. 22. Editura Academiei. (1981). S. RRG. P. D. Coordonate majore. 41. N. Bull. L'Europe. Podişul Moldovei. J. Models în Geography. Brunet. 482. 14. Studia UBB. Bucureşti. 15. Cocean. Terra. SCGGG. 21. 19. Obcinele Bucovinei. I. Blache. Dollfus. Paris. J. L. Ciulache. XXVI. Bordei.. Paul Vidal de la (1889). N. Presa Universitară Clujeană. Paris. Octavia (1980). La porte nantaise dans la France de l'ouest. Subcarpaţii Tazlăului. P. Bucureşti. Blache. Géographie humaine et economique contemporaine. Pantazică. pg. 461-501. Cocean. Initiation a la Geographie Regionale. I. 10. Maryvonne le (1980). 30. Hachette. 18. P. 26. Maria. (1933). 28. Editura Universităţii Bucureşti. La geographie humaine. R. Paris. (1976). Delgrave. P. 27. Badea. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Bucureşti. Claval. Bodocan. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. O. Haggett. PUC.. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Inst. W. (1997). Cocean. 7. Băcăuanu. Daniela (2003). 8. N. (2004. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1992). Bucureşti.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. N. SCG. Studiu geomorfologic. Cluj-Napoca. Geogr. Nathan. (2004).A Typical Geographical Region of Romania. 24. 29. PUF. Trav. Geografie politică. N. (1983). Assoc. 3. 17. Editura Presa Universitară Clujeană. 13. (1979). C. Paris. 4. Bucureşti Berre. Cocean. Chorley. 16. Editura Academiei. J. 2. Paul Vidal de la (1908). a). V. 6. Ungureanu. Géographie Universelle. Christaller. Structura spaţiului mental românesc. XXXIX. Claval. Câmpia Moldovei. Bogdan. Badea.. Dezvoltarea regională în România. Editura Focul Viu. (1997). Cluj-Napoca. Aur. Franç. Reims. Geografia turismului românesc. P. Editura Ştiinţifică. Delgrave. (1980). Chauvet. Barbu. Paris. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Studiu geomorfologic. Geogr. Etude de region. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1984). Asupra geografiei regionale. 9. (1990). Bucureşti. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Paris. Benedek. Die zentralen orte în Suddestscland. Regions naturelles et noms de pays. V. Etats et nations autour de la France. Bucureşti. Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. ClujNapoca. Cocean. Bacău. Clima Depresiunii Sibiului. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei.

Trav. La question regionale. Dubois. Editura Academiei. 38. Ciangă. Ştefan (2005). Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . USA. (1979). La Decouverte. L'analyse geographique. Dickinson. P. (2000). Drăguţ. Cluj-Napoca. Adnana. Paris. XXIX. Studiu de Geografie regională. Studiu geomorfologic. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. CNRS. A. P. 34. Korea. Potenţialul reliefului. Delta Dunării. 43.. Munţii Semenic. Polytehnic International Press. O. George. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Seoul. 49. Bucureşti. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Cocean. 45. WCB. Human Geography. Les paradoxes des regions en Europe. F. Bucureşti.Getis. 41-42. Editura didactică şi pedagogică. G... Editura Academie. (2004). Cluj-Napoca. Geogr. P. James Press. Analele Univ.. no. 1. Cornelia (1970. Inst. (2005). V (2001). (1980). Lequesne. Studiu geomorfologic. Paris. Dayries. Grumăzescu.. Sistemul circulator al apei. M. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. Regional Concept: The anglon-american Leaders. în Modern Geography. Tăşnad. 51. Dezsi. Le concept de region: ambiquités. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. 32.. Dollfus. Paris. Cocean. P. Bucureşti.Bibliografie generală 31. 47. Chicago & London. 35. P. Cocean. (1990). 57. Region. Lăcău (2002). Geografie umană şi economică. Paris. R. Grumăzescu. Geografia peisajului. Depresiunea Haţegului. PUC. P. Flamarion. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. (2002). 36. London. E. Editura Academiei. Cocean.. 53. region et systeme. Routhlege & Kegan Paul. Cocean. N. A. 55. paradoxes ou contradictions. P. 40. 1. Editura Tehnică. Cluj-Napoca. PUF. A. Dayries. (2004. Bucureşti.. Gravier. SCG. Bucureşti. PUF. WCB. The Resilience of the Geographical Region. Deică. Paris. Montreal. C. USA. Cucu. XVII. R. Driga. 48. 42. P. Ed. 59. Editura Academiei. The 27th ARA Congress. 58. P. Mihaela (1999). (1990). a). La regionalisation. Coteţ. 44. Entrikin. Geomorfologia Văii Bistriţei. 33. Espace. Les methodes de la geographie. (1977). 52. 56. L'espace vecu et la notion de region. Economica. The 29 th International Geographical Congress. România. Editura Academiei. 1. 46. L. Romanian Review of Regional Studies. Donisă. B-V. (1991). Human Geography. J-J. Trav. Bucureşti. (1997). Editura Oraj.. Donisă. Gales. J. Getis. Studia UBB. (1976). (1968). Bucureşti. (1991). An Encyclopedic Survey. St. Fellmann. Bucureşti. Reims 54. Grigore. I. Conceptul de regiune în geografia românească. P. J. A. Paris. (1971). Dumolard. Dinu. (1970). Getis. Canada. (1980). Târgovişte. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Bucureşti. Cluj-Napoca. 39. Michele (1978). (1976). Cornelia (1975). Ţara Lăpuşului. Dauphiné. Cocean. J. (1970). 41-42. PUF. P. 41. I. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. 37. 50.. L’identité regionale. J. N. C. Câmpia Olteniei. Paris. Fremont. Getis. (2000). (1981). (1970).

Ianoş. Bucureşti. 78. Grumăzescu. H. 69. O. 81. Juillard. Bucureşti. Munţii Ciucaş-Buzău. Geogr. Hârjoabă. Subcarpaţii României. 1-2. (1962). 83. Basil Blackwell. Tara Maramureşului. (2000). Bucureşti. (1971). P. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Bucharest. (2002). (1932). S. V. I. 1. Studiu geomorfologic. Bucureşti. 50. Cambridge. O abordare geografică. Bucureşti. Ianoş. 79. (2001). N. Editura Tehnică. Geografie Regională. Grumăzescu. b). (1968). de Vest.Bibliografie generală 60. 5. Bucureşti. Franc. Soc. Grenoble. Editura Dacia. (1987). (1990). Marcelpoil. (1957). Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Relieful Colinelor Tutovei. Gabriela (2005). Studiu de Geografie regională. Bucureşti.. C. Masivul Bucegi. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. (1985).Velcea. M (1984). I. Cornelia (1970. rom. 80. Bucureşti. Mihăilescu. Editura Universitară. Ielenicz. Univ. Haggett. I-II. 3. USA. Lajugie. XXVIII. Ianoş. I. The Geographer's Art. Ilinca. Emmanuelle (2000). Bul. The limits of geographical regions and their determination criteria. Mehedinţi. 84. XL. România. Arad. M. BSSGG. Al. Mihăilescu. (1999). Bucureşti. II. MIT Press. Teoria sistemelor de aşezări umane. 63. 75. SCGGG. Editura Vinea.. Marin. 1. Pătru. Ianoş. Delfaud. Editura Academiei. H. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. I. Ianoş. 77. Bucureşti. (1999). Natura. P. Ghincea. Marile regiuni morfologice ale României. Valeria (1961). Ilieş. Ielenicz. Mioara (2003). 76. J-B. M. 61. Bull. Hizy. Paris. 82. RRGGG..Române pe baze geografice. 72. Bucureşti. Dalloz. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Unele probleme de geografie regională. 86. Isard. (1968). E. Studiu de Geografie regională. SCGGG. (1981). Etnie. (1994). Grumăzescu. „Vasile Goldiş”. (1995). Ilieş. Bucureşti. La region: essai de definition. Micalevich . Revue de geographie alpine. Paris. Lacour. Editura Academiei. 65. 73. Geografie Regională. XVII. 387. 71. Geogr. 64. USA. Sisteme teritoriale. 62. Ileana-Georgeta. 66. Espace regional et amenagement du terittoire. Continentele. Ilieş. M. (1993). Editura Academiei. Asoc. Cluj-Napoca.R. Bucureşti. Humeau. W. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. V. (1931). Terra. I. Dealurile şi podişurile României. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. 70. Harta regiunilor geomorfologice ale R. Bucureşti. Bucureşti.. J. I. Ţara Oaşului. 68. Ielenicz. 12. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Paris. (2000). Editura Academiei. (2005). Editura Universităţii Bucureşti. Editura Tehnică. Munţii Poiana Ruscă. V.. Mândruţ. 2. Editura Academiei. (1965). în Annales de geographie. Cambridge. 67. 85. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 74. 87. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . I. Editura Academiei.

4. regiune geografică-ecosistem. IV. Clujeană. (1971). Ann. RRGGG. Editura Kluwer Acad. 110. Velcea. I. Al. Editura Presa Univ. Region as a socio-environmental System. XVII. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Bucureşti. Editura Academiei. Vâlsan. 114. D. 113. Iaşi. Geografie teoretică. Cuza”. SCGGG. 90. 1. Mihăilescu. Gr. (1980. Hamburg. (1980. b). Şt.. La question regionale dans l'espace roumain. Bul. (2000). (1979). I.(1990). Germany. Gr. T. Bucureşti Thunen. “Al. Mursia. Bucureşti. (1931).Lucr. (1984). Regiune geografică şi regiune economică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Editura Academiei. Mihăilescu. Gr. Mac. Oancea. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1974). Mihăilescu. XXVII. Al. Gr. ClujNapoca. Geografia generală şi regională. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Om. SCGGG. 99. (1970). Reclus. Mihăilescu. V.. 108. Economie. Marile regiuni geografice ale României. Grigore. V. (1968 a). Bucureşti. Rey. Ungureanu (1993). 103. Gr. Mihăilescu. (2001). Bucureşti Pop. 12. (1994). Despre ţară şi ţări.. 97. 2.. A. Publ. V. I.Bibliografie generală 88. Morariu. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Popa. 93. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională.. (2001). N. 94. Studiu geomorfologic. VI (LXXVI). Posea. Geogr. Ungureanu. 91. Bucureşti. J. Studiu geomorfologic. Badea. (1967).. Popovici. G. România.. (1968 b). Ţara Haţegului. Univ. 92. 1-2. Tufescu. 104. Morariu. Dordrecht. 89. sistema territoriale sostenibile. Studiu de geografie umană. Univ. Popescu. Cuza. XXVII. T. Cluj. în L'espace geographique. M. Editura Universităţii de Vest. 106.H. 2. XXVI. I. Mac. Bucureşti. Geografie-ecologie. Theory and practice.. SCGGG. V. Ungureanu. Editura Universităţii Oradea. Milano.3-7. Ţara Făgăraşului. Editura Academiei RS România. Inst. 2. 1. Terra. 98. reflecţii. T. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. 100.. La regione. Vallega. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. p. 111. 112. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. ClujNapoca. Marin. Elementul spaţial în descrierea geografică. Gr. Clujeană. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Regional Geography. I. Bucureşti. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. V. Editura Academiei. N (1990). XVII. (1964). 101. Posea. (1995). a). Paris. L. 107. I. De Ştiinţe Geografice. Donisă. 105. 109. Pop. (1982). Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Hutchinson University Library. XI. Violette (1994). SCGGG. Irina. Roşu.. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Nir D.215-217. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Morariu. 96. Timişoara. I. The Netherlands. Bucureşti. (1971). 95. Gr. SCGGG. Minshull R. Soc. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. London. von (1826). Editura Presa Univ. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. (2005). (1991). Posea. Oradea. Al. p. Valeria Velcea (1971). Editura Univ. V. Pop. Posea. Iaşi. I. Natură. Depresiunea Transilvaniei. 102.

Editura Academiei. 120. Ellipses. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . Geografia regională. G. Géographie Regionale. 117. Contribuţii de geografie fizică. x x x. BSRRG. (1960). I-V). Bucureşti. 116. 118. Editura Academiei. 2. Bucureşti. XXXVI. x x x. caracteristici spaţiale şi funcţionale. Vâlsan. (1983-2005). Paris. Geografia României (vol. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x. G. Terra. Editura Academiei. (1969). Câmpia Română. (1916). Velcea. Monografia geografică a RPR. 119. Wackermann.Bibliografie generală 115. (2002. Bucureşti. Valeria (1988).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful