Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

4. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Regiunea ca sistem 1. Regiunea ca teritoriu 1.2.6.2. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Criteriul mintal 2.3.2.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Tipologia regiunilor geografice 3.2.1. Regiunea polarizată 3.3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.3.6. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunile omogene 3. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Geografii români şi Geografia Regională. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i .4.5. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.1.5. Etapa actuală 4.6.1. 1 1. Criteriul peisagistic 2. Criteriul politico-administrativ 2. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Lucrarea de verificare nr. Regiunile geografice ale României 4.6. Regiunile geografice ale României 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea geografică .4. 4 4.entitate teritorială 1.7.1. 2 2.8.5. Etapa 1950-1980 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Moldova de nord-est 5.Cuprins CUPRINS Introducere 1. 3 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.1. Criteriul funcţional 2. 1 4.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 8.4.1.4. Baza naturală de susţinere 9.2.4.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.2. Baza naturală de susţinere 7.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Componenta antropică a sistemului regional 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Componenta antropică a sistemului regional 10. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Componenta antropică a sistemului regional 5. Economia şi perspectivele regiunii 6.3.1.3. Baza naturală de susţinere 6.5. Bistriţa-Trotuş 10. Componenta demografică şi de habitat 7. 2 8.1. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.5.4.3.6.1. Bucovina 6.4.Cuprins 5.3. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. 10 10. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 6.4. Bârladul 8. Economia regiunii 9. 7 7.7. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.2. Componenta demografică şi de habitat 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Culoarul Siretului 9.3. Baza naturală de susţinere 5. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. 9 9.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8 8.2.5. Baza naturală de susţinere 10.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta demografică şi de habitat 9. Economia şi perspectivele regiunii 5.6.5. Maramureş-Chioar 7.6. Economia şi devenirea regiunii 10.5.6. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

în primul rând. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. atât de necesară oricărui proces educativ. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. înainte de orice. specifice şi expresive. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. devine un important atu al oricărui individ uman. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. morfologic. orientarea demersurilor spre abordarea critică. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. cum este definită Geografia. al oricărei colectivităţi. patriotică. Astfel. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. în orice ipostază. adecvată. componenta sintetică. şi ele extrem de numeroase. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. Nu este vorba numai de substratul material. necesitatea de întâmplare. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. geologic. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. abordările de Geografie Regională reprezintă. Ca urmare. Obiective generale. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. generale. cum este şi firesc. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. hidroclimatic sau biopedogeografic. În consecinţă. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. a descifra. riguroasă. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. vi . ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. între obiectivele generale se înscrie. fără nici-un echivoc. o finalitate eficientă. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. existenţa. durabilul de efemeritate etc. Iar dintre toate ramurile Geografiei. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective.

Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. structurale sau mentale. a permis formularea a tot atâtea teste. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă.Introducere Racordarea. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. Bucovina. specializarea şi anul absolvirii. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În general. Ca urmare. criteriile utilizate în regionare. prin cunoaştere. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. a părţii la întreg. Structurarea detaliată. şi bibliografie generală. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Bibliografie selectivă. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. peisagistice. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. presupune o racordare a părţii la întreg. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Răspunsul va fi logic formulat. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . numărul lucrării de verificare. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. adresa cursantului. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. mai iscusit. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. ce conţine. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. în final. pe unităţi de învătare. la obiect. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. în 25 unităţi de învăţare. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. În continuare. (unităţile de învăţare 5-25). maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. centrate pe problematica de maxim impact. sunt descrise entităţile teritoriale ale României.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare). viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. aflate în avanposturi. Timp de aproape un secol.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5.7. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.2. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). Regiunea geografică – entitate teritorială.2.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.6. 1 1. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. îndreptăţită. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. când semnele declinului ies în evidenţă. . 1. Regiunea ca teritoriu 1. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. pe de altă parte. şi-a neglijat necesara devenire. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. În tot intervalul menţionat. în acest caz. Însuşi Vidal de la Blache. . indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. sub atributul indispensabilului. cu o evoluţie sinuoasă.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: .4. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. între 1859-1953. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.1. rămase în urmă.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. teritorială. Regiunea ca sistem 1. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.3.entitate teritorială 1. . întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea geografică .identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. considerat părintele acestei ştiinţe. pe de o parte.

Pentru acelaşi autor. regionis" are semnificaţia de conducere. în timp. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. J. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . vidaliană. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. entitate politico-administrativă. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. la care se făcea des referinţă). Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. Franţa este o ţară şi nu o regiune".Mediterana sau oceanice . în raport cu ţara. Apare tot mai pregnantă. Conform acestei viziuni. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. sistem. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. Neologismul "regionalism" este inclus. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. văi).3. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. cel mai numeros număr de formulări. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. definită printr-o arhitectură proprie. podişuri. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. Europa este o regiune şi nu o ţară. mai degrabă. F. Cunoaşterea precară explică generalizările. câmpii. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). considerăm utilă. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. răspândită şi structurată nuanţat. 1. N. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . poate. ordonare a unor realităţi spaţiale. 1991). dirijare. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. termenului de regiune şi anume: teritoriu.Atlanticul.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. indică o serie de lucruri indeterminate. Pacificul. 1970). în premieră. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. J.

W. R. . J. acestor definiţii. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. a suprafeţei terestre.Un domeniu în care entităţi diferite.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Platt. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". specifică. Pe de altă parte însă. P. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. L. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". în marea lor majoritate. Getis. American Society of Planning Officials . Evident. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. Getis. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. Vidal de la Blache. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. mai concis. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. Sau. Herbertson. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. . R. Minshull. G. în esenţă. unicitate.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. dintre care. specificitate. aer. R. cele mai vehiculate. animale. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. A 1981).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. 1990).Un complex de pământ. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. puse în mod artificial împreună. R. Joerg.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. A. . Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. .O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. S. precipitaţiile. înscrisă concret în locuri. Dickinson. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare".E. 1980). se pot adăuga altele. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. cel nord american. formulate. sunt: . de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. apă. figurează ca mediu privilegiat. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. După aproape şase decenii. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.

ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. în raport cu alte teritorii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. Mai mult. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific.George. ierarhizarea factorilor generatori. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. ulterior criteriile s-au înmulţit. ca urmare regiunile morfologice. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. în vederea optimei funcţionalităţi. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. atunci când se analizează un component strict al peisajului. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. ce îi asigură.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. savană. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. precum în relieful de câmpie. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. diversificat şi distilat. a zonelor litorale portuare). Au apărut. climatice. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. munte. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. specificitatea. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. 1970). artificializat. finalitatea interferenţelor spaţiale. interacţiunea elementelor componente. dintre cunoscut şi necunoscut. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. industrializate. ale climatului (arid. prezenţa aceloraşi roci). Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". E. ce nu pot fi omise nici astăzi. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. socială şi instituţională. P. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. se dizolva în structuri de alt tip. temperat. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. pădure sempervirescentă. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. de servicii. specificitate. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. păduri cu frunze căzătoare) etc. 2000). Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. podiş). ponderea anumitor condiţionări. Marcelpoil. Dealtfel etapa post-vidaliană. Dacă în antichitate. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. De această dată.

P. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. Efectele globalizării sunt evidente. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. induse de sus în jos.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală.M. Italia. Spania. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. N. economice. (1959) şi susţinut de Baranski. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. CEFTA. Uniunea Europeană. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. pe de o parte. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. prin reglementări ce tindeau. Despovărată de atributele naturale.N. dar nu neapărat!). departament.4. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. 1980). NATO. economică. care posedă un grad de autonomie certă". Marea Britanie. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. În Franţa ea devine "o regiune de program. Pe de altă parte. comună). mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). încă din antichitate. Pentru actorii politici din Germania. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. CSI. structurale şi funcţionale ale acestora. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. a unor teritorii (mai ales ale statelor. 1977). I. prezente în zonele periferice ale statelor. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. I. Ea slujea direct. Belgia. (1964) (citaţi de Donisă. să valorifice elementele de favorabilitate. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale.

Proprietăţile temporale sunt înmagazinate.5. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Catalonia). caracterizate printr-o mare relativitate. retroactive şi interactive. guvernat de relaţii de tip feed-back. Bucovina.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. continuate ulterior. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. Ca urmare. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. un sistem Între proprietăţile externe. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. interne. O calitate care persistă este o invariantă. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. în primul rând. stabilitatea şi adaptarea. timpul. dar şi meritul. ce generează o hipermatrice. iar pe coloane atributele funcţionale. Intervine şi a treia dimensiune. specifice. sociologică etc. Regiunea ca sistem deschis. este un decenii. Nu trebuie să omitem. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. economică. politică. 1. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. în accepţiune sistemică. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. Mediul. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. ale căror prime intervenţii n-au fost. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. paralele. temporale). de-a definitiva şi detalia conceptul. regiunea. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. din păcate. lăsând altora sarcina. A. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. formată din spaţii contigue". concept operativ de sorginte naturală. dialectic dezechilibrat. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic.

mai divers perceput. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. faună. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. soluri. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. îl exercită clima. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. economiei sau comportamentului uman. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. în faza iniţială. Pentru a se menţine. habitatului. Ea induce. Ruhr etc). geotermică. la care.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. impactul cel mai acut. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. P. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. solară etc). revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. sistemul a avut un anumit acces. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. El Nino. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. centrul Marii Britanii.

inovării. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. în primul rând. Este evident că orice sistem terestru. de lungă durată). creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. Lipsa locuinţelor. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. În acest caz adaptarea este sinonimă. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. a locurilor de muncă. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Adaptarea la competitivitatea interregională. consolidarea specificităţii. în circumstanţele date. dependent. a majorităţii activităţilor umane. perfecţionarea. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. sociale. adesea. înainte de orice. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. Adaptarea la presiunea antropică. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. economică sau socială. Este o necesitate imperioasă. politice. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. Ca urmare. de evoluţiile în plan politic sau social. indiferent din care domeniu. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. prin funcţiile lor. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. strategice dar mai ales de mentalitate. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. independent de factorii de decizie de la nivel regional. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. generalizare. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Adaptarea ar însemna. parţial. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci.

C. Adalberto Vallega. .regiunea naturală (bazin hidrografic. (1990). delimitată cultural. A. 1995. în vogă între 1900-1950. D. bimodular (natural şi antropic). Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 .regiunea umanizată. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. imaginând patru etape distincte şi anume: . Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. Ulterior. structură geologică) afirmată între 1750-1900. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. după ce asimilează regiunea entităţii de holon.. 1995). omul. 1. o integrează. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Nir. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. fără echivoc.

Vallega. 2. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. D. cele două ipostaze ale regiunii.regiunea funcţională. Flamarion.regiunea sistem. Hutchinson University Library. Cornelia (1970). Paris. 8. 1. (1980). Bibliografie selectivă 1.. 5. 2.6. Getis. sistema territoriale sostenibile. A. WCB. Gravier. USA. (1970). Ediţia a II-a. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. paradoxes ou contradictions. London. suprapusă unui ecosistem. Geografie Regională. dominantă între 19501980. Dordrecht. The Netherlands. Theory and practice. limitele temporale fiind pur orientative. A. Milano. Trav. Dumolard. Cluj-Napoca. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La regione. Fellmann. (1979). R. (1990). J. J. după 1980. Espace.7. (1971). conturată gravitaţional. 6. Region as a socio-environmental System.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . P. Presa Universitară Clujeană. actualmente. P. Minshull. Publ..Getis. Cocean. Paris. Human Geography. 4.(1990). Blache. Editura Kluwer Acad. no. Paris. A. 9. Economica. Grumăzescu. P. Regions naturelles et noms de pays. cea funcţională şi cea sistemică. se întrepătrund. Nir. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. region et systeme. Astfel. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Regional Geography. 41-42. Dauphiné. (1995). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. F. Mursia. Le concept de region: ambiquités. SCGGG. 10. An Introduction to a Systemic Regional Geography. 3. La question regionale. (2005). Paul Vidal de la (1908). Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. XVII. . 7. Delgrave.

11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. Criteriul peisagistic 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. în funcţie de importanţa lor. .6. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. Ca urmare.peisagistic. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie.politico-administrativ.4. . au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. apreciem că. în dauna însuşirilor funcţionale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Criteriul politico-administrativ 2. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Criteriul funcţional 2. care este orice regiune geografică veritabilă. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .mental. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă.2. în conturarea regiunilor geografice. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Într-un astfel de context. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. Criteriul mental 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. .7. . 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.să ofere. introducerea unor criterii de circumstanţă. aleatoare (fizionomice.1. 2 2.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.funcţional. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.3. care o lungă perioadă au primat în regionare.1. .

Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. Întâlnim. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. 12 .. în toate aceste cazuri. În consecinţă. Munţii Apuseni. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. soluri. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. De observat că. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. tradiţional. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. morfologie.2. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Dimpotrivă. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. oriunde şi oricând. prin exploatare intensă. în cele ce urmează. în latura antropică. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. fiind extrem de greu de individualizat. Delta Dunării. Carpaţii Meridionali etc. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. în regionarea geografică fără a deveni însă. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. diferit de al regiunilor învecinate. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Să decelăm. bine statuat. identificând regiunea cu acesta. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. la umanizarea peisajului. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Câmpia Transilvaniei). În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. exclusiv. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. vor prezenta un tip de umanizare specific.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. aşadar.

Avem de a face cu un paralelism evident. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. o entitate care poate fi receptată direct. accelerată. de orice geograf. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Precum şi într-o metamorfoză continuă. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. a deveni exclusivist.3. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. din punct de vedere al desfăşurării. deci. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. de cea urbanizată. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. inclusiv fizionomic. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. adică unui agregat spaţial organic structurat. repetăm. În mod analog. Cocean. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. regiunea naturală. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. de delimitare. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. impusă de specificitatea părţilor componente. ca mod de creionare. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. face loc regiunii funcţionale. didactică. fără. 2. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. având o individualitate proprie. Nu va surprinde. În concluzie. Asistăm ca urmare. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. gen regiunea naturală. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Dealtfel. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . soluri mozaicate). toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. 1983). Dimpotrivă. Ea va include. vegetaţie de stepă şi forestieră. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. dar. la cea analitică. de evidenţiere a cauzalităţilor.

dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. greu de atins. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. bunuri şi interese. iar durata sistemului va fi limitată. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. Autoreglarea se realizează pe plan intern. 14 . În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Cu cât structura sa este mai bine articulată. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. cu atât gradul de fezabilitate creşte. dar şi etnic sau cultural. deci. Sau dimpotrivă. între componentele proprii şi pe plan extern. Nu e de mirare. funcţional.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. cu sistemele învecinate. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. dar şi output-uri asemănătoare. îşi vor dovedi ineficienţa. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. schimbându-l practic cu un alt sistem. după anumite considerente de ordin peisagistic. 2. la rândul lor. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. energie. guvernat de alţi vectori. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului.4. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. pe termen lung.

că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. a zonei strategice Gibraltar etc). Se observă. În mod similar. prin detaşare administrativă faţă de Spania. Mureş-Dunăre-Tisa. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Hunedoara şi Arad. Cehoslovaciei. În sfârşit. şi cea politicoadministrativă. chiar emoţională (rolul acordat. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Aplicarea frecventă. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Oferim. comunele. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. spre exemplu. generalizată. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. euroregiunile. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. ca exemplu. Cluj. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Pe de altă parte. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. în cazul fiecărei entităţi statale. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Un factor catalizator îl constituie. adesea. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. mai jos. Alba. la o simplă suprapunere. Neamţ. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Bihor. Prutul inferior etc. conservarea de către Marea Britanie. Dualismul dintre regionarea geografică. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Prutul superior. Bacău sau Vaslui. a fostei Iugoslavii. la insistenţele Moscovei).Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. pe criterii ştiinţifice.

Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. (dar şi altora care. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. diversificându-se. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Cocean. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. criteriilor analizate anterior. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. entităţile teritoriale rezultate. având o contribuţie secundară.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Astfel. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. arhitecţi. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Limitele lor pot fi uşor trasate. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. nu a fost încă invocat în Geografia Regională.5. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Dealtfel în lipsa omului. 16 . Adăugăm. ca urmare. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. Menţionaţi.

împărţit actualmente între România şi Ucraina. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. contraste economico-sociale puternice). Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. departe de-a fi cele optime. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. iar influenţa acestuia mai limitată. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. în majoritatea absolută a cazurilor. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). iar diferenţierile de asemenea. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. localitatea. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. favorabile sau defavorabile. Privite sub aspect pur administrativ. sociale. regiunile de ordinul I. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. comuna. întregul său proces de umanizare. se constituie într-o regiune tipică. Pe lângă criteriile analizate. Maramureşul istoric. ecologice din perimetrul propriu. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Şi invers. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Crişului Negru (moţii crişeni). Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Macroregiunile. Ampoiului sau Someşului Mic. cu atât disiparea este mai accentuată. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. II.

economic(CSI). Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Cehoslovaciei. politic.6. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. . al unui teritoriu dat. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS.regiuni construite istoric (UE). adesea. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. Un factor catalizator îl constituie. . Prutul superior. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. euroregiunile. . Criteriile heteroclite (naturale. le Gales. În sfârşit. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. a fostei Iugoslavii. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). C.regiuni ca societăţi civile prin cultură. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Transnistria. 1997) care deosebeşte: . invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. economic. Prutul inferior etc. Mureş-Dunăre-Tisa. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări.) 2. politic sau militar. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). . altfel extrem de nuanţat. culturale. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. pentru a cita doar cele de la frontierele României).Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). sociale. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Lequesne.

SCGGG. La Decouverte. XXX. Sisteme teritoriale. Cocean. Mihăilescu. P. Lequesne. P. (2000). Paris. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). P. Les paradoxes des regions en Europe. V. (1983). Ediţia a II-a. I.. 3. Bibliografie selectivă 1. O abordare geografică.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Ianoş. Geografie teoretică. (2005). Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Bucureşti. 5. 4.7. Cluj Napoca. Gales. Editura Presa Universitară Clujeană. (1968 a). Cocean. Bucureşti. (1997). 2. Geografie Regională. Editura Tehnică. C.

Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.5. respectiv factorii naturali. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. .4. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. Factorii economici s-au impus treptat.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. belturile nord-americane.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. factorii naturali s-au constituit. vegetaţia. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). Regiunea polarizată 3.1. Regiunile omogene 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. De aici ideea că regiunile naturale sunt. 20 . în primul rând. . geopolitici. economici. Africii şi Australiei. expresia determinismului fizic în geografie. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. devin elemente definitorii ale peisajului. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Astfel. începând cu anul 1752. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. 3. Înainte de orice. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. tehnologici. de diverse tipuri.6. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: .7.2. o lungă perioadă. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip.3. deşerturile tropicale ale Asiei. climatul. Relieful. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. nu a fost decât un singur pas.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. 3 3.2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. sociali.

Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Nagorno-Karabach. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Ca urmare. cu o concentrare masivă a populaţiei. Căile de comunicaţie. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. particularităţile culturale şi etnice. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii).. funcţională (nodală). posesoare a unei culturi proprii. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. vestul european catolic şi estul ortodox. regiuni agricole bine conturate. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Regiunea naturală este substituită astfel. Kosovo. destrămarea imperiului sovietic etc). trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. structurale. moştenirea spirituală a colectivităţilor. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. lipsite de astfel de atribute. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. organizează un teritoriu. Găgăuzia etc). respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. după anul 1950. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. de gravitaţie şi polarizare. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. cu cel de regiune polarizată. funcţionale. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. unificarea Germaniei în 1989. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. urbanizarea. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. centrul clasic. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Christaller în studiile sale. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Actualmente. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. cu regiunea umanizată. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. după anul 1900. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană.

în anumite privinţe. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. ele reprezintă operaţii distincte. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. individual sau în asociere. aşa cum o relevă şi Grigg D. Galpin. mărimea. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. Cele din urmă. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. relaţia om-mediu. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. clasificarea precede regionarea. de ansamblu). fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. C. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. prefigurate încă de Vidal. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. Grigg. subordonându-i-se. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. pe de o parte. actualele regiuni polarizate. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. (1971). în acelaşi context. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). trăsăturile evolutive. Factorii şi principiile susmenţionate. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. poate. cel mai adesea. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. De aici. întemeiat pe alte considerente. care distinge.Tipologia regiunilor geografice 3. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă.3. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. După opinia noastră. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. vor deveni. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). într-un raport asupra fenomenului regional. rolul elementului de sprijin. Este momentul de a menţiona. structura. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Vidal o asociază conceptului de „pays”. dar mai ales raporturile dintre ele. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Ei joacă. 22 . specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu).

climatologice. N. strict specializate (geomorfologie. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. regiuni-sistem (Dov. A.etc. Depresiunea Maramureş – IV -. spre exemplu. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. regiunile de ordinul I. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. unii geografi. II. Etc. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. 1990). Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Carpaţii Orientali -II-. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. iar celelalte două etapele recente. cu predilecţie. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. la cele strict specializate. ). au făcut-o). Sahara). îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Culoarul Izei -V. Acceptând acest criteriu. Etc. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. III…n (Carpaţii -I-. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Evident. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. funcţionale. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. Astfel. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Siberia. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. geografia industriei. omogene. din păcate.. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). singura diferenţă constând în transferul ei. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. cu o încercare de regionare. în perioada aşa-zisei sale crize. umanizate. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. invariabil. de la nivelul studiilor monografice. trebuie revizuită. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. Cele trei tipuri de regiuni. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Trebuie subliniat însă permanent că. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia.

II. A. 1976). fluide şi explozive (Fremont. echilibrate. I. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . informatizate şi autofinalizante ( Vallega. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. A. 1995).

majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. Friedmann (citat de G. Ulterior. J. Regiunile omogene reflectă.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Din acest punct de vedere. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. Wackermann. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Astfel deosebim regiunile stabile. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. Dayries M. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . bine consolidate ca sisteme. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. în semnificaţia lor.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. relativă. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. 1978). După opinia lui P. de tranziţie spre dezvoltare. 3.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional.. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Delta Dunării.4. dar şi cu spaţiile învecinate . iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). atât idealul acţiunii de regionare . La rândul său. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. de cele critice sau defavorizate. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . citată după A. Dauphiné. aşa cum o dovedeşte E.

recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Polarizarea. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . formulat ulterior. climatici. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. În concluzie. 26 . un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. soluri. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. în anul 1826. aflate. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. dintre care am selectat cea propusă de A.media valorilor anterioare n . presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). 3. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). influenţă) reciprocă. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. Regiunile omogene pot avea o origine naturală.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. model derivat din teoria locurilor centrale.5. în 1933.Alsacia. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. vegetaţie. climă. la peste un secol după precedentul.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.o variabilă dată Xi . faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). când elementele implicate (relief. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. hidrografie. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.

aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. Evident. 1979). Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale.n. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. după mărime a locurilor centrale. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. Christaller menţionează nu numai ierarhia. un sistem spaţial. A. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. n. Într-un tabel sintetic. Disputele legate de definirea “polilor”. înainte de orice. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Regiunea polarizată este. reprezentaţi de aşezările urbane. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . difuzia şi dominarea. succesiv.

1979) sunt următoarele: polii. periferia. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. retelele şi câmpurile. prin relaţii de dependenţă. regiunea polarizată.6. în viziunea autorului menţionat.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. să contureze “reţelele” . de descentralizare. adesea conflictuale. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. 3. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. subsistemul dar şi oponentul său. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. A. Ca urmare. Grafic. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. concomitent. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. Centrul devine punctul de sprijin.

Reims. Ediţia a II-a. Milano.Tipologia regiunilor geografice 3. O abordare geografică. Bucureşti. Cluj Napoca. 7. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . (2000). A. sistema territoriale sostenibile. L'espace vecu et la notion de region. Mursia. I. (1979). (2002. 2. V. Bibliografie selectivă 1. Vallega. Paris. Cocean. Sisteme teritoriale. La regione. 8. Fremont. Espace. Paris. Geografie teoretică. (1968 ). Dauphiné. P. Inst.. 5. Ianoş. P. Editura Academiei RS România. 4.(1995). Geogr. G. A. region et systeme. 6. Cambridge. Mihăilescu. Presa Universitară Clujean. Géographie Regionale. USA. Trav. (2005). Geografie Regională. (1976). Basil Blackwell. A. Economica. 3. 41-42.(1990) The Geographer's Art. Editura Tehnică. Ellipses. Wackermann. Haggett.7.

4. Începuturile Geografiei Regionale în România. 4 4. Descriptio Moldaviae. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. în traducere germană. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Regiunile geografice ale României 4. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Lucrarea de verificare nr. Etapa 1950-1980 4. . faună. Dealtfel. în anul 1717. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. în primul rând cronicarii. Dacă autorii mai vechi. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. în vogă la vremea sa.Geografii români şi Geografia Regională. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni.1. .8.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. 1 4. preponderent literare.Moldova vremii sale .o atenţie limitată. Unitatea de învăţare Nr. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale.5. umanizat. obiceiurilor.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! .2.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. vegetaţie.3. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. au inclus în scrierile lor. Etapa actuală 4. hidrografie. structurii etnice. Nu lipseşte. Acceptând regiunea naturală. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) .2. climat. aspecte ale domeniului geografic. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: .1. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate.4. (dar publicată. ocupaţiilor. 30 . aşadar. Regiunile geografice ale României. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. ca un dat de necontestat. elaborată în limba latină. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. organizării sociale).6. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. El delimitează astfel o regiune . 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.7.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. la cererea Academiei din Berlin.

mai mult în dezbateri decât în scrieri. 4. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. definind regiunea naturală transformată de om. Vintilă Mihăilescu (1964. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată.Geografii români şi Geografia Regională. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. la autorul susmenţionat. cel metodologic. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. Dar. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. integral şi limite naturale). de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Regiunile geografice ale României. Este o noţiune sintetică. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. economice etc). Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). în anii ’60.3. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). vizând atât domeniul de studiu. structură şi funcţii specifice. V. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. 1970). Ca urmare. metodele de cercetare. administrative. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. propune peisajul. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). 1968. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. regionale. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Există. În alt plan. fără îndoială. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). În mod analog. nu-s decât material pentru sinteza generală”). pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. regiunea geografică devine o unitate de studiu. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex.

Avem astfel. comunitatea şi substratul. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. 1968). se va accentua mai târziu. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Posea. V. sociale şi economice. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. T. definit de trei factori: mediul. I-V). la nivel european şi mondial. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. în vogă la vremea respectivă. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. şi Geografia Regională aflată. ai regiunii de tip sistem. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. G. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. Trecând în domeniul practicii imediate. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Continuând şirul analogiilor. grupul de cercetători se dispersează. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. cu fizionomie specifică. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. Regiunile geografice ale României. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti.. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Grumăzescu. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. Morariu. la nivel mondial. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. în această poziţie. Donisă. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. fapt care. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. etc). tot atunci. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Tot în deceniul opt.Geografii români şi Geografia Regională. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Vintilă Mihăilescu se menţine. Doi precursori. Pe alt plan însă. V. în plină criză. din motive conjuncturale. demografice. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. cel al abordărilor propriu-zise. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. Din nefericire. la stadiul creionării entităţilor morfologice. I. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. 1970)..

un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil.4. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). El se va identifica integral în regiunile heterogene. polarizat. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. dând Geografiei. Marin. (1981. Ea posedă fluxuri de masă. Regiunile geografice ale României. energie şi informaţie proprii. I. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Cocean). şi în preocupările geografilor români. Dealtfel. de tip sistem teritorial. iniţial. De subliniat. P. cu o structură disipativă. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. câştigând vizibil teren şi în România. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. 4. ce-i permit autoorganizarea. Ianoş. regiunii polarizate. de aplicabilitate în practică de necontestat. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. dar şi în plan politic. începând cu anul 2003. Regionarea naturală face loc. hidrosferă. 2000) care propune. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. atmosferă şi biosferă). I. consolidând colectivele de cercetare proprii. în ansamblu. relief.Geografii români şi Geografia Regională. Ulterior. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. o tentă pragmatică. 1993. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. 1987. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. P. Geografia Regională se menţine în actualitate. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. mai ales. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil.

Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale.Geografii români şi Geografia Regională. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. 34 . 2002) o regionare de acest tip. biogeografice extrem de nuanţate. Regiunile geografice ale României. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. hidrologice. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. 4. astfel.5. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. fără a se ajunge însă. dinspre periferie spre centrul său. energie şi interese. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. individualizate regiuni naturale. Cocean. Podişul Moldovei. cu componente climatice. în totalitate. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Câmpia Română. Delta Dunării etc. mai ales cele morfologice. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. 4. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. Au fost. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. funcţionale. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România.

3. Curbura. 8. 2003. Bărăgan. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. 14. Culoarul Siretului. axe sau fâşii. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 4. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Crişana. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 21. 5. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. 17. 10. Oltenia de sud. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. din cel al geografiei aplicate. 1.Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României. Maramureş-Chioar. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 11. 6. Metropolitană. cât mai diversificată. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 7. Câmpia Olteniei etc). Munţii Banatului. Munţii Apuseni. Dobrogea. 13. Banat. 19. Bârlad. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Delta Dunării (după P. Bucovina. cu modificări). Cocean şi colab. Oltenia de nord. 12. Bistriţa-Trotuş. 16. 18. 2. 20. 15. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Culoarul Siretului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dunărea de Jos. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Someş-Mureş. Moldova de nord-est. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Muntenia de nord-vest. Haţeg-Poiana Ruscă. Transilvania de sud. 9. eliminarea tiparului tradiţional.

1968. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. 1970. Ca urmare. economice etc). Vintilă Mihăilescu se menţine. Banat. 1970). Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Continuând şirul analogiilor. definind regiunea naturală transformată de om. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. la stadiul creionării entităţilor morfologice. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. naturale şi antropice. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. Crişana. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. la autorul susmenţionat. Transilvania.6. integral şi limite naturale). faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”.Geografii români şi Geografia Regională. regiunea geografică devine o unitate de studiu. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Oltenia. 4. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Pe de altă parte. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Este o noţiune sintetică. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). cel metodologic. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . administrative. structură şi funcţii specifice. Există. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Trecând în domeniul practicii imediate. Dobrogea. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice.. V. Regiunile geografice ale României. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964.

În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Geografia României (vol. 5. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. V. D. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. (2000). şi punctajul aferent. . Lucrarea de verificare nr. Editura Tehnică. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. geografii români şi Geografia Regională. Cluj-Napoca. I-V). Grumăzescu. . Cocean. 2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.) 4.Specializarea şi anul absolvirii. Bucureşti. Bucureşti. Regiunile geografice ale României. Bucureşti. (1. 5. S.0 pct. Sisteme teritoriale. Ianoş. (1973). 0 pct. 6. 3.) 3. XVII. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Editura Academiei Române. Geografie teoretică. 4. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. x x x (1983-2005). Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Răspunsul va fi logic formulat. Mehedinţi. (2. I-II. Bibliografie selectivă 1. P. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. (1931).Numărul lucrării de verificare.0 pct). (2005). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bucureşti. Mihăilescu. O abordare geografică. Editura Academiei. Terra. Cornelia (1970). . (1968 ). tipologia regiunilor. Ediţia a II-a. la obiect. Geografie Regională.Geografii români şi Geografia Regională. Editura Academiei RS România 7. I. Descrierea Moldovei.8.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 4. 2.4. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Adresa cursantului.Titlul cursului (Geografia Regională a României). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 pct. Cantemir. . Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. SCGGG. . Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. 4.7. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . (2.).

Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. Verile sunt călduroase. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . cu asociere de dealuri şi lunci. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm.3.1. neozoice şi cuaternare groase. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. 5. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Baza naturală de susţinere 5.6. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. de vârstă precambriană.4.5. Luncile largi ale Prutului.1. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Partea vestică. Componenta antropică a sistemului regional 5. 5 5. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. 38 . Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. cu un climat mai răcoros şi mai umed.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Economia şi perspectivele regiunii 5.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. orientat est-vest. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. cu rocile cristaline dure. în primul rând. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC.2. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Obiectivele unităţii de învăţare nr.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. .2. de câmpie. .Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.

echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Başeul este tributar direct Prutului. Ruginoasa). Predomină populaţia rurală. ocupată în sectorul primar. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. de naţionalitate română. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Biogeografic. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. a fost construit. prin aducţiune. fauna piscicolă şi cinegetică. muzeele. Gramineele (Festuca. mănăstirile. Târgu Frumos. din conul aluvionar de la Timişeşti. Din punct de vedere antropic. lacul de la Stânca-Costeşti. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. plopi. seacă. Botoşani. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. palatele (Iaşi. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. utilizat în industria sticlei. în anotimpul estival numeroase râuri mici. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. 5. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Săveni. cu un potenţial de scurgere redus. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. papură. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Pentru scopuri complexe. în zonele colinare.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. bisericile. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. apele minerale de la Strunga. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. vulpi. Dorohoi. la nivel naţional. Darabani. casele memoriale. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Câmpia este străbătută.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Botoşani. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. mistreţi animă peisajul. la adâncimi de 3-10 m. ortodoxă. Rozătoarele.3. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. alături de iepuri. Iaşul. Este în creştere inclusiv prin exod rural. Un rol major revine. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . din Culoarul Siretului. ca urmare. pe Prut. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. arini. în colaborare cu Republica Moldova. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. pentru pescuit şi irigaţii. inclusiv hidroenergetice. îndeosebi.

Dezvoltarea industriei prelucrătoare. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. datorită potenţialului său poziţional. iazuri. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . viticultură (zona Cotnari). inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. textilă etc. Târgu Frumos. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. cu structură răsfirată sau compactă. amplasate lângă apele curgătoare. de-a lungul căilor de acces. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. cu o serie de specializări în cultura cerealelor.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. alimentară. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. industria lemnului. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). agricultură mixtă. Funcţiile lor sunt agricole.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. la răscrucea unor drumuri comerciale. legumicultură. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. Săveni. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău).

cât şi peste hotare. porumb. plante furajere). dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. tricotaje (Iaşi. Răducăneni şi Nicolina). Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Mitropolia. Sf. în special măr. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. uleiul (la Iaşi). apele minerale de la Strunga. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu.Moldova de nord-est 5. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. agricultura şi industria. în pentru ulei. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. confecţii. mai înaltă a teritoriului. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Strunga. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Se cresc ovine din rasa karakul. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Botoşani). morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Palatul Culturii. Turism cultural. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. porcine şi păsări. sfeclă de zahăr. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . vinificaţie (Cotnari). livezile ocupând partea vestică. Nicolae. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. exceptând municipiul Iaşi. lângă Botoşani). Galata. ctitorită de Ştefan cel Mare). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Nicolae Popăuţi). Din punct de vedere al importanţei agricole. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Parcul Copou din Iaşi. soia. Dorohoi (Sf. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial.4. lactate. casele memoriale. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. este de dată relativ recentă. Iaşi – Botoşani. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. În zona dealurilor s-au dezvoltat. A treia regiune agricolă a ţării. Botoşani (Uspenia. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. încă din evul mediu podgorii. Iaşul şi Chişinăul. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Golia). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. bovine. iazurile din Câmpia Moldovei.

Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. construcţia de maşini. Transportul feroviar este servit. prelucrarea lemnului). şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. grefată pe Culoarul Siretului. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. textilă. Infrastructura de transport rămâne însă. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Moldova de nord-est. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. la un standard redus sub aspectul modernizării. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Iaşi şi Botoşani. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. 5. tipurilor de sol şi vegetaţiei. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . materiale de construcţie. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. puţin nuanţat. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. cele două centre urbane mari. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. având legături cu capitala. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. în primul rând. la o variaţie redusă a climatului. Iaşi şi Botoşani. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. Ea conduce. ca sistem teritorial funcţional. respectiv spre Transilvania. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. După cum s-a relatat anterior. per total. în mod dialectic.5. Riguros delimitată spaţial. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor.

3. 2. Al. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată..6. şi invers. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. V. Bucureşti. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. 5. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Băcăuanu. N. Cu cât numărul lor este mai mare.Moldova de nord-est interacţiune. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Barbu.. Câmpia Moldovei. în cazul de faţă. “Al. Spre exemplu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . D. Ungureanu. (1980). Bibliografie selectivă 1. fără energie şi fragmentare deosebită. (1968). numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Iaşi. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. V. Editura Univ. Studiu geomorfologic. Podişul Moldovei. Chiriac. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Bârladul. Cuza”. Băcăuanu. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Pantazică Maria. I. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Etc. Or. 2. Ungureanu (1993). relieful aplatizat. Editura Academiei.

Bucovina Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 BUCOVINA Cuprins 6. 6 6. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. culmi aplatizate. Dacă există.2.1. Varietate morfologică: munţi. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . depresiuni. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. care este municipiul Suceava. . 6. podişuri.1. Astfel. partea nordică a Bucovinei.4. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Componenta antropică a sistemului regional 6. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Baza naturală de susţinere 6. oraşul Cernăuţi. Economia şi perspectivele regiunii 6.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil.6. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. .2. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). culoare pe vale. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor.3. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. totuşi. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii.5. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.

Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Fondul biogeografic este compus. separate de culoarele largi ale Moldovei. Ele străjuiesc. Depresiunea Dornelor. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. intens exploatate antropic. Culmile acestuia. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). Rezultă un climat răcoros şi umed. colectând prin afluenţii săi. Siretul. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. sculptat în depozite sarmaţiene. Cele două trepte majore de relief.. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă.nord-est. Moldoviţei şi Humorului. nivelat şi fragmentat în plan minor. de mai joasă altitudine. în perimetrul căruia. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. A doua treaptă de relief montan. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. în partea sudică. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. culmi domoale a căror înălţime. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. din păduri de foioase (făgete). tei. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. aidoma unor trepte. scade de la vest (1588 m în Vf. 689 m. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. nisipuri). afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). în obcine se înscriu între 2-6°C. prin eroziune fluviatilă. de formă alungită şi dens populată. în amestec cu carpen. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. iar în podiş între 6-8°C. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Depresiunea Câmpulung. în Podişul Sucevei. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. cu altitudini de 450600 m. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Suceava şi Moldova. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Depresiunea Rădăuţi. Dealul Boiştea. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. munţii şi podişul. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. stejar etc.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv de conifere compacte de molid şi brad. arţar.

preponderent bărbătească în ţari din centrul. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Predomină satele agricole. Cetatea Sucevei. Solurile aparţin. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. a unor zăcăminte de gaze naturale. partea centrală a Depresiunii Dornelor. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. întâlnim un rural bine consolidat. Rodna. predominant. respectiv cele intens umectate. în Podişul Sucevei. terenurile agricole relativ extinse. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Moldoviţa. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. polarizate de Suceava. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. mistreţul. cu spor natural superior mediei pe ţară. Suceviţa. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Probota. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. cu deplasarea populaţiei tinere. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. densă. râsul. Pe lângă resursele forestiere importante. şi mijlocii (500-1500 locuitori). în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. valori etnografice specifice. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. căpriorul. Depresiunea Rădăuţi. cu podzoluri variate structural. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. cerbul. 46 . clasei spodosolurilor. sub 500 locuitori. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. 6. muzee. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. Solca). Relieful pitoresc al munţilor Rarău. Ursul. constituit însă din sate mici. jderul. este bogată. Sub aspectul habitatelor. Profilul economic este extrem de nuanţat. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). statui. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă.3. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. sudul sau vestul Europei. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Recent. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Ca amplasare. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie.

Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Economia şi perspectivele regiunii. în est). turism. Iacobeni). Baia. Frecvent apare profilul economic mixt. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Se cultivă. Siret şi Solca. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi din motive fizicogeografice. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. definesc funcţiile oraşelor. dar pe suprafeţe notabile. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. sfeclei de zahăr. oraşelor mici şi mijlocii. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. porumbul. se instituie Vatra Dornei. Rădăuţi şi Fălticeni. Economie diversificată: agricultură. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova.4. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Ca centre de ordinul secundar. oraş care. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. cu randamente mai scăzute. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Aşezările urbane aparţin. grâul. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Şaru Dornei. 6.Bucovina pomicole. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Marginea. în pentru fuior sau cânepă. industrie. Activităţile industriale.

turistică. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. Rădăuţi. Industria textilă valorifică lâna. carnea sau laptele (Suceava. industriei chimice etc. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Cacica. Moldoviţa. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. ambalaje. Suceviţa. Probota. mobilă. Industria este. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. Dragomirna. cireş. alături de Litoral şi Delta Dunării. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Humor. Vatra Dornei). mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. în special cele din Ţara Dornelor. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vatra Dornei. industrială). inul şi cânepa produse în regiune. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. pe lângă celelalte specii de animale. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. vişin). prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. Câmpulung Moldovenesc). Arbore. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. orzul.(Suceava. De asemenea. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. hârtie. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. sticlei. Fălticeni. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. iar în Obcine. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. Prin toate trăsăturile relevate anterior. În zona montană predomină creşterea oilor. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina).

Bibliografie selectivă 1.Bucovina 6. Băcăuanu. Ungureanu.5. Suhardului. Cuza”. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Cluj-Napoca.6. 3. Podişul Moldovei. 6. Bucureşti. de o valoare artistică unică. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Mănăstirile Vorneţ. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. 4. Carpaţii şi Subcarpaţii României. V. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. cu o arhitectură de mare originalitate. Barbu N. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Pop. Pantazică Maria. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Moldoviţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . 2. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Călimanilor. Editura Presa Universitară Clujeană. D. podişul şi depresiunile. N. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Humor. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1980). Al. Obcinele Bucovinei. Editura Univ. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Barbu. Gr. (1976). Rodnei. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Iaşi. Ungureanu (1993).. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Chiriac. Editura Ştiinţifică. datorită frescelor exterioare. “Al. 2. Feredeului şi Obcina Mare.. I. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Bucureşti. (2000).

cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. cu altitudini de 600800 m. Vişeul şi Iza. a regiunilor. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale.2.3. 7. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. deci.1. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . limitele spre vest şi sud-vest. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.6. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. . cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. axa de referinţă. . 7 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. râu ce devine. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. din punct de vedere morfologic şi hidrografic.5. de gravitaţie a geosistemului.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. cu un domeniu forestier şi pastoral extins.4. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. Relieful regiunii este. nu fără disfuncţii. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. 50 .2. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta demografică şi de habitat 7. Baza naturală de susţinere 7. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos.1. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. În aşteptarea acelui moment.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.

Valea Măriei. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Cărbunari. Cu deschidere largă spre vest. Târlişua. Buhăescu). la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Depresiunea Oaş. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Coştiui. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Băile Puturoasa. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Lala Mică. iar spre vest pe Culmea Breaza. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. pe o lungime de 60 km. Numeroase acvifere cu ape minerale. pe direcţia est-vest. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Preluca. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. În munţii Rodnei. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Lăpuşul. jugului intracarpatic (Şatra. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Bixad. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. urmează frontiera nordică a ţării. Mari resurse de apă dulce. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Ocna Şugatag. de peste 800-1000 mm anual. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Etajele de vegetaţie se succed regulat. cele din urmă. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. determinate orografic. Şătriţa. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Fiad. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Stoiceni. Iezerul Pietrosu. Băile Borşa. ca afluent al Someşului.

La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. iar în apele Tisei. o specie submediteraneană. zinc. astăzi exploatările fiind sistate. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. cupru. sare. căprior. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. În Depresiunea Baia Mare. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. Variate resurse nemetalifere (plumb. La Răzoare se exploatează mangan. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. roci de construcţie. Fondul forestier extins. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. andezitul. aur. aur).3. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. Spania. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. viezure. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. vulpe. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. pisică sălbatecă. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. Maramureşului. fauna cinegetică şi piscicolă. Germania). Satele. evrei. 52 . zinc. ucraineni. faună cinegetică şi piscicolă). Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. lup.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. germani. urmată de stepa rece. iar la altitudini superioare de podzoluri. dar există fluxuri. nu apar pajişti alpine. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. cupru. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. la peste 1500 m. iar în depresiunile joase lăcoviştile. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Franţa. de mare originalitate şi viabilitate. Calcarele comune. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. săracă în specii a pajiştilor alpine. soluri brune acide alpine sau regosoluri.. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa.

regiunea are un indice de urbanizare modest. mărimile şi texturile. Târgu Lăpuş. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. Seini. rareori pe versanţi sau platouri. Vişeu de Sus.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Săcel. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Oraşe polarizate de Baia Mare. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. azi aflate în dezafectare spontană. 1. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Borşa. Deşi locuită din preistorie. Negreşti Oaş. 7. Şomcuta Mare. Cavnic. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . capitala de drept a Maramureşului istoric. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. 7. Baia Sprie. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956.

Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Şuior. cu caracter mixt. Toroiaga sau Băile Borşa. o agricultură de subzistenţă. peisajul montan. cultural. în zona Baia Mare). confecţii sau tricotaje. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Baia Mare se practică. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Luna Şes. fasole. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Cavnic. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Turism polivalent (recreativ. Apele minerale. În mod similar. dar şi la Băile Turţ. Lăpuş. floarea soarelui). Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic.4. predominant de subzistenţă. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Tarna Mare. încă din vechime. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. vizează ovinele. Productivitatea este însă scăzută. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Sighetu Marmaţiei. climatul favorabil agrementului hivernal. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Ieud. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. ovăz.Maramureş-Chioar 7. Negreşti Oaş. Băiuţ. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Turismul este în expansiune. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. curativ. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. obiceiurile. Baia Sprie. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. tradiţiile. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). morărit panificaţie). bovinele şi porcinele. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Ocna Şugatag. cartofi. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Agricultura tradiţională. 54 . La Baia Mare. Staţiunile turistice Borşa. Bârsana etc. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. urmat de grâu. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Nistru). rural). Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ.

în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate.5. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Giuleşti. III. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj.6. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Presa Universitară Clujeană. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Cocean. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Geografie Regională. Sat-Şugatag). (2005). 7. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. 3. Bucureşti. x x x (1987). Sârbi. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. situată la nord-est. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. De asemenea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . 2. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Cluj-Napoca. cât şi feroviare. Bibliografie selectivă 1. Şurdeşti. Editura Presa Universitară Clujeană. printr-un sector de autostradă. Gr. Ediţia a II-a. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică.. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. 2. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Pop. 7. P.Maramureş-Chioar Maramureş. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Editura Academiei. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Cluj-Napoca. (2000). Geografia României.

2. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată.7. Olteneşti). .6. în mare parte. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne.1. Podişul Central Moldovenesc.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. dispuse monoclinal. 376 m. 2 8.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. favorabile eroziunii. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. astfel.2. crestele. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 467 m în Dl. Podişul Covurlui. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Platourile structurale. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. în Dl. trei elemente de ordin morfologic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Economia regiunii 8.1.3. Cetatea). de oraşul Bârlad. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Componenta demografică şi de habitat 8./ Apar izolat cueste (Racovei). Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi.4. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. argile. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. potrivită. 8. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). ale Prutului şi Siretului. 8 8. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. Colinele Tutovei.5. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. Lucrarea de verificare nr. monoclinale. Ca urmare.

oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. 8. . Fauna de rozătoare abundă în stepă. cele de silvostepă şi de stepă. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Astfel. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Valea Ursului. Populaţia rurală. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. cinteza. Racova. Iveşti. conuri de dejecţie. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Are un relief de dealuri joase. cenuşii) sau cambisoluri (brune. vulpii. Alimentarea este pluvială. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Tutova. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. generează forme structurale (platforme. potârnichea. Durata timpului senin este mare. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. tipuri şi subtipuri de soluri. îndeosebi în anotimpul rece. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. căprioarei sau mistreţului. dobrogean. terase şi glacisuri. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. cu mici cueste. brune acide). Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura.3. Aşezările mari sunt rare. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Zeletin. omogenă etnic şi cultural. Clima unităţii este de podiş. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. iar în est pe culoarul Prutului. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. cu un spor natural mai ridicat. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². pe terase şi versanţi. cu altitudini sub 300 m. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. ciocârlia. Măluşteni). Continentalismul climei este evident. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. depăşind 2100 ore anual. cueste. de la molisoluri (cernoziom. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. văi subsecvente). Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. iar avifauna include prepeliţa. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. privighetoarea. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Monoclinurile.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate.

(de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. floarea soarelui. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. ambalaje) la Vaslui. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. sfecla de zahăr. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. cireş. abia în a doua jumătate a secolului trecut. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. soia. Regiunea nu are un aeroport propriu. bovine). transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Se cultivă porumb. 8. Huşi sau Fălciu. iar Huşi. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Huşi. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). secundar.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată.4. în cantităţi mici. Negreşti. Podu Turcului) şi livezile de pruni. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. tutun. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. industria s-a afirmat târziu. legume. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. vişini. prin apropiere. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. prelucrarea lemnului (mobilă. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. grâu. Bârlad şi Huşi. Târgu Bujor. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. între 50 000-100 000 locuitori. Căile de transport au o densitate redusă. meri. industrie. butoaie. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui.

5.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.Bârladul 8. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. . . Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Etc. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. .

. . Editura Academiei. 3. V. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. I.7. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia României. Răspunsul va fi logic formulat. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă 1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Cuza”. Bucovina.Adresa cursantului. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Bucureşti. Ungureanu.Titlul cursului (Geografia Regională a României).0 pct. . D. 8. N. x x x (1992).0 pct. Pantazică Maria. IV. Iaşi.6. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.(2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) 5. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Ungureanu (1993).Numărul lucrării de verificare. Lucrarea de verificare nr.5 pct. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. Barbu.Specializarea şi anul absolvirii. Chiriac..) 2. Podişul Moldovei.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Băcăuanu. . Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Editura Univ. 5 pct.). 3. Bucureşti. 2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.Bârladul 8. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). “Al. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1980). Al. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. Regiunile pericarpatice. . la obiect. Maramureş-Chioar şi Bârlad.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bistriţa.Dealu Mare-Hârlău spre est.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România.3.1.5. Trotuş. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. între 2. .5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Componenta demografică şi de habitat 9.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. . Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. respectiv culmea Bour . la Văşcăuţi. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Bârlad. 9 9. grefată pe un culoar major de vale. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară.2. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.4.1.6. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Bărboiu.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9. Corni. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Economia regiunii 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Depresiunea Moldovei. cu o desfăşurare alungită. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 9. Runcu. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei).

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

. (1980). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. I. D. Bucureşti. Podişul Moldovei. Geografia României. Băcăuanu. 2.6.Culoarul Siretului 9. Regiunile pericarpatice. Barbu. Chiriac.. Pantazică Maria. N. Editura Academiei. 3. Ungureanu (1993). Iaşi. Al. Ungureanu. V. x x x (1992). Cuza”. IV. Editura Univ. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Bibliografie selectivă 1. “Al.

Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Goşmanu şi Berzunţ. în Ceahlău. . Economia şi devenirea regiunii 10. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Componenta antropică a sistemului regional 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Baza naturală de susţinere 10.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 10. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. 1 907 m .5. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori.3. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. gresii. Ceahlău – cu altitudinea maximă. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. . 10.2. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. conglomerate şi calcare. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure.6. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. Corni. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.1. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. al masivelor Stânişoara. reprezentat prin munţii Bistriţei. respectiv cel interior.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. spre culoarul Siretului. roci ale flişului (conglomerate.2.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei.1.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. funcţie şi fizionomie. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar interregional. Bărboiu şi Pietricica – 747 m).4. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.

Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. al pădurilor de foioase. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. Cele două etaje de vegetaţie. Corelată strict cu vegetaţia. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Reţeaua hidrografică. viezure. sturz. etc. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. apele minerale. mistreţ. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. cerb. Să adăugăm fondul forestier montan. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. Caşin. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. Văratic. mreană etc. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Slănic Moldova. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. Secu. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. acvile. mierlă. Oglinzi. Cetatea Neamţului. alcătuit din stejar şi fag. lăcoviştile sau solurile aluvionare. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). ca suport al economiei regionale. Resursele. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. păstrăv. Nu lipsesc litosolurile. Sihăstria. lup. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. cărbunii din bazinul Comăneşti. căprior. fauna este compusă din urs. Agapia. calcarele din zona Bicaz-Taşca. clean. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Caşin. de o mare valoare atractivă. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. ciocănitoare. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Solonţ. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. vulpe. Masivul Ceahlău. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. fondul cinegetic şi piscicol).

regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. 10.Bistriţa-Trotuş 10.3. Ziridava) existente în regiune. Dărmăneşti. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Slănic Moldova. 2. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Comăneşti. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Târgu Ocna. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Moineşti. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Alte oraşe sunt Bicaz. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vălsan „sate cuiburi”). Reliefaţi în spaţiul alocat: 1.

obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Bicăjelului sau Bistriţei. porcine). Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. de-a lungul Bistriţei. alimentare (morăritpanificaţie. Văratic. Agricultura. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Caşin. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Neamţ. lactate) etc. cartof. cu aceleaşi vechi tradiţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . la Bicaz.Bistriţa-Trotuş 10. industriei textile (Buhuşi). climatul curativ montan. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. îngrăşăminte chimice la Roznov). Târgu Neamţ. Comăneşti. Cetatea Neamţului. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. masivul Ceahlău. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Domeniu turistic de mare perspectivă.4. grâu. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. plante furajere. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. una. apele minerale clorurate. oprindu-se la Bicaz. Târgu Ocna. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. orz. Oglinzi şi Durău. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. ovine. Secu. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. În luncile râurilor se cultivă legumele. spre Gheorgheni. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Pângăraţi. Economie bazată pe agricultură. atât cele rutiere. Oneşti ). iar cealaltă. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. cât mai ales cele feroviare. Caşin. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. culturile de porumb. fauna cinegetică. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. trimiţând ramificaţii spre rama montană. ovăz. industrie şi turism. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate.

Editura Academiei. Cluj-Napoca. 3. Astfel. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). Culmile rotunjite sau ascuţite.5. Gr. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. IV. 10. 2. Mioara (2003). sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. x x x (1992). Bucureşti. M. Ielenicz. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Ileana-Georgeta. Bucureşti. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. În primul rând. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. din zona muntoasă sau subcarpatică. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Editura Universitară. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. se exclud. coabitează sau.6. Editura Academiei. III. Geografia României. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. 4. Ghincea. (2000).. Subcarpaţii României. Pop. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Pătru. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Bistriţa-Trotuş 10. 2. văile largi sau dimpotrivă. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Geografia României. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. în unele cazuri.

Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.1.2.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.3.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. Limita sa sudică este mai sinuoasă. Cuprinde.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. atât sub aspectul componentelor. Rodnei sau Ţibleşului. Gurghiu. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. . Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore.5. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. prin văile largi ale Someşului.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. a Depresiunii Giurgeului.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. De asemenea. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe.2. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). iar cutele diapire. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Harghita.6. . Economia şi perspectivele sistemului regional 11.4. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. 11 11. Un relief mozaicat care. inclusiv rama montană a acesteia. Componenta antropică 11. aşa cum o arată şi topicul atribuit. cele trei sectoare Podişul Someşan. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ocna Dej). i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. 11.

ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Gurghiu. în culoarul Alba Iulia – Turda. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Cunoscute sunt. Prezenţa. Dimpotrivă. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Borsec). oceanică. 1992 de pe Someş. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Căliman sau Harghita. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Iazuri. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). a „jugului intracarpatic” Preluca). de ce nu. să pătrundă în întregul bazin depresionar. se repercutează în domeniul climei. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Bilbor. Borsec. Mureş sau Târnave. Sângeorz Băi. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. cu terase extinse. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Ape colectate de Someş şi Mureş. depresiuni). a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. apariţia de noi lacuri. Dumitra. Vălenii de Mureş. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. Iara-Hăşdate. Munţii Căliman. 1975.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . iarna. Târnavelor. s-a format în condiţii naturale. Sovata. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. în acest sens. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. podişuri. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. spre nordest. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Târnave). Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Ţaga. inundaţiile din anii 1970.

ape minerale clorurate şi carbogazoase. vulpii. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. cel al populaţiei maghiare. ape minerale. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Căşei. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. respectiv în depresiunile marginale. Vegetaţia zonelor joase. iar cele din podiş de clean şi mreană. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. vegetaţia. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. cu arbuşti (jneapăn. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. Mureş. nemetalifere. Densitatea populaţiei atinge valori mari. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. căprior). deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. a luncilor. Nu lipsesc solurile aluvionare. gaze naturale. de la argiluvisoluri. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. Animalele mari (urs. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Ţibleşului. lupului. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Românaşi.3. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. densitatea şi structurile populaţiei. În munţii Rodnei. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. amestec stejarfag. Târnava Mare sau Târnava Mică. începând din secolul XI. caolin la Parva şi Aghireş. în unele zone (cea a Bistriţei. Fondul forestier este de buna calitate. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. 11. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. amestecul foioase-conifere şi conifere. În podiş este domeniul mistreţului. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. afin. Resurse de sare. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. iepurelui. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Ilişua. Solurile. la cambisoluri şi podzolurile montane. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. ienupăr. iar din secolele următoare. cerb. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă.

viţa de vie). Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Aiud-Alba Iulia. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Podişul Someşan). Sângeorz-Băi. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului.4. pomi fructiferi. ale cărui funcţii economice. Amestec interetnic pronunţat. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. 11. Sovata. Teiuş. de la satele „grănicereşti”. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Jibou. Gherla. urmate de servicii şi turism. Cluj-Napoca). cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. mai ales în zonele periurbane. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Târnăveni) altele târguri (Dej. Valea Nirajului. este extinsă cultura legumelor. Aiud. Câmpia Turzii. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. culturale. Teaca. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. turistice. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. bine consolidate. Pentru pomicultură. plante tehnice. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). Năsăud. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Topliţa. Iernut. Sovata. din zona Năsăudului. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Gheorgheni. Sângeorz Băi). Turda-Potaissa.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Beclean pe Someş. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Târgu Mureş. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Oraşele aparţin. Oraşele mari au funcţii industriale importante. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Luduş. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Huedin). Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reghin. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. furajere.

Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi.Transilvania nordică 11. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Se practică apicultura. sticlă). Gherla. produse ceramice). cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Sângeorgiu de PădureFântânele). păsări. În schimb. Alba Iulia. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. conserve de legume la Dej etc. Cluj Napoca. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Teiuş – fabrici de zahăr. Un rol important revine industriei chimice. Se cresc bovine. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Târgu Mureş. Gherla (sticlă). Dej. Luduş. ovine. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. îngrăşăminte la Târgu Mureş. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . celuloză şi hârtie la Dej. porcine. Bistriţa – produse lactate. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Test de autoevaluare Conturarea geologică. În Dealurile Someşului Mare. var. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă.

larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Târgu Mureş.5. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Dej. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. până la un punct. . Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. 11. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Construirea autostrăzii Borş . apele minerale de la Sângeorz Băi. Someşului. nordică şi sudică. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Blaj. Târgu Mureş şi Alba Iulia. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. lacurile de la Băile Turda). dar şi Bistriţa. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Pentru turismul cultural. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Alba Iulia.Cluj-Napoca . curativ. cele mai importante urmând. Călimani. instituţii culturale. Bârgău.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. monumente. Sângeorz-Băi. inclusiv de mărfuri.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Sovata. Borsec. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. climatul salinelor de la Praid. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . spre Suceava şi Iaşi.Transilvania nordică Turism cultural. mai ales Cluj Napoca. Turda sau Ocna Mureş. biserici.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. curativ şi cultural. oraşele regiunii. Aiud. cu un pronunţat caracter de tranzit. . Turda Băi. Praid. Târnavelor. recreativ. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior.

III. Bariţiu. A. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Bucureşti. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. Pop. Editura Academiei. 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Depresiunea Transilvaniei. (2001). Bibliografie selectivă 1. (2001). Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Cluj-Napoca. x x x (1987). 3. Maier. Editura Gh.6.Transilvania nordică 11. Geografia României. Gr.

6. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . .descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. socialului şi comportamentalului regional. 2002).2. P.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.7.3. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . Lucrarea de verificare nr. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. 12. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.1.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). . . Comentarii şi răspunsuri la teste 12. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. Economia regiunii 12.1. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului.5. în zona Târnavei Mari. Delimitarea. Componenta antropică 12. . Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. în premieră. . unele spre centrele menţionate anterior. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. 3 12. 12 12.4.

în munţi. maximele scurgerii înregistrându-se. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. fie în fostele circuri. Avându-şi obârşiile în munţi. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Piatra Mare şi. Hârtibaciul. Lacurile naturale apar în Făgăraş. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. La Ocna Sibiului. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . întregul an. Creşterile de debite pot fi uneori mari. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Întorsurii.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. din ploi şi zăpezi. în bazinul Vârghişului. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. cu o importantă pondere a terenurilor joase. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. al Perşanilor. Cibinul). iar cele carstice masivele Postăvarul. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. de lunci. Baraolt. Postăvarul ).38. alimentarea lor este asigurată. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Munţii Perşani. parţial. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul.5 ºC. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. (devenit o axă de gravitaţie secundară. Bodoc. la Bod). În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). în turbăriile de la Reci. În munţi rigorile acestuia cresc. de regulă. paralelă celei dintâi). primăvara. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). a manifestărilor normale. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). depresiuni şi podişuri. Piatra Mare. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. Tot aici. Homorodul. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. în iarna anului 1942. Podragu. Căpriţa). Fenomene foehnale. Pe de alta parte. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Rezultă astfel un relief variat. Capra.

din Europa. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. la Zizin. lupul. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. Bodoc. mai ales resursele atractive turistice. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. fondul forestier extins şi. vulpea. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. Masivele Făgăraş. frasin). Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. ulm. Fagul compact apare în munţii Perşani. cât şi cele turboase (în zona Reci). Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Malnaş. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . la Ghelniţa şi Comandău. La Bazna. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. mai extinse în Podişul Secaşelor. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). cerb). Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Mari resurse turistice. Bodoc. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. culoarul Apoldului. Baraolt. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. tei. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. valorificate pentru lucrări decorative. ale pădurilor de foioase. pisica sălbatecă. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. în podişuri cel al cambisolurilor. Astfel. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. fertile. la Baraolt. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). ca intensitate. Vâlcele. dispuse între 400-1000 m altitudine.

Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. o cale. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. migrarea spre Germania). Axente Sever. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. Hărman. abia pe 81 Populare relativ densă. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. iar zonele etnografice ale Sibiului. Făgăraşului. culturale. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă.3. prin pasurile Bran. Sibiul. monumente). că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. încă din antichitate.671 locuitori. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. continuă şi relativ densă a teritoriului. Predeluş sau Oituz. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. polarizate de Braşov şi Sibiu. Ea a fost mult mai numeroasă. de peste 125 locuitori/km². economic. peste 13. multietnică. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Braşovul. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Gura Râului. istoric. Densitatea aşezărilor este ridicată. Orlat) în Depresiunea Sibiului. comunităţile umane. în Perşani. dominantă numeric. Biertan). a lânii). de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Aşezările rurale etalează în structura. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dublate spre interior. din cele două alese. Predeal. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. tradiţiile şi folclorul lor. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Cisnădioara) 12. Satele risipite (Jina. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras.300 şi. Exceptând arealul Branului. Biertan. Sibiu. de Dunăre şi Marea Neagră. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Cristian. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Saschiz. Pe lângă populaţia românească. religioase. Feldioara. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. prin aceasta. 17. Şeica Mică. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Făgăraşul. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Oraşe numeroase. prin care romanii au intrat în Transilvania.

Zărneşti. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Covasna. Victoria. agricultura. Menţionaţi alăturat: 1. Dumbrăveni. Codlea. Se observă prezenţa a două centre majore. Sibiu şi Târgu Mureş. industria şi turismul. Braşovul şi Sibiul. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Ocna Sibiului.Transilvania sudică locul trei. Agnita. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. secole la rând. Clujul. Făgăraş. Astfel. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Hunedoara). Tălmaciu. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Răşnov. Cisnădie. direct şi indirect.600 locuitori). Copşa Mică. caz unic în România prin specificitatea lui. Sfântu Gheorghe. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Săcele. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. prin centre de niveluri diferite. Sibiului şi Braşovului. cu peste 12. Mediaş. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sighişoara.4. Sistemul urban este polarizat. 12. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Sălişte. de către Braşov (307 046 locuitori). iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Târgu Secuiesc. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. în care depresiunile Sibiu. Avrig.

dată fiind poziţia geografică a regiunii. Homorod. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Turism montan şi cultural intens. Mediaş (carbid). şi astăzi. utilaj minier. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Orlat. Mănăstirea Sâmbăta. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Răşinari. pomi fructiferi. Hoghiz (ciment). iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Covasna. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. şi ea de mare tradiţie. Sighişoara. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. obiceiurile şi folclorul românesc. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Prejmer). la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Sighişoara (prefabricate. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. maşini agricole. produse din carne etc. sticlă). menţinut. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Vâlcele. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Bazna. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). industria chimică. În privinţa viticulturii. Braşov (produse refractare). Zărneşti. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. produse cosmetice. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. prelucrarea lânii. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Sibiul s-a specializat. Piatra Mare). Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . viţăde-vie. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. acid sulfuric) Victoria. avioane. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. sticlărie. Turismul este o ramură economică în creştere. tradiţiile. industria lemnului. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. brânzeturi. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Râşnov. Făgăraş. Agricultură mixtă. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Braşov. brânzeturi. Cisnădie. acid sulfuric). mobilă. fâneţe şi păşuni.

iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Sibiu. cum ar fi cea de pe Târnave. 12. Cluj etc. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. pecetea geniului lor creator. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Vechile bresle din Sibiu. cel al Transfăgărăşanului. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova).5. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. în mare parte. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. 1.Agnita. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. În consecinţă. Braşov-Întorsura Buzăului. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. La Sibiu funcţionează un aeroport. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. 2. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Disfuncţiile actuale. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea.

9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. produse şi interese. . 2. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. (2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Carpaţii şi Subcarpaţii României.Adresa cursantului. Editura Presa Universitară Clujeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Gr.6.III. x x x (1987). Gr. podişuri. (2000). Cluj-Napoca.Transilvania sudică 12. Depresiunea Transilvaniei. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Bucureşti. la obiect. Argumentaţi acest fenomen.0 pct.Numărul lucrării de verificare. Pop. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Pop.Specializarea şi anul absolvirii. Bistriţa-Trotuş. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. 12.) 3. Editura Presa Universitară Clujeană. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Editura Academiei. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. . 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.0 pct) 2.0 pct) 5. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Lucrarea de verificare nr.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . . Geografia României. (2001). depresiuni).0 pct.) 4. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Bibliografie selectivă 1. (2. (3. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . Cluj-Napoca. Răspunsul va fi logic formulat.7.

1. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale.5. culmi aplatizate. Ca unitate teritorială.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.2. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Baza naturală de susţinere 13. .1. platouri. Obiectivele unităţii de învăţare nr. creste ascuţite. versanţi prelungi. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. axe) în funcţie de tendinţele. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre.4. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. 13. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. . Comentarii şi răspunsuri la teste 13. 13 13. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Către Est limita unităţii este clară. masive izolate. tranşant.2. de evoluţie a teritoriului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. spontane sau dirijate.3 Componenta antropică 13. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară.

alcătuiţi covârşitor din calcare. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. Someşului Cald.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). peşterile Humpleu. Înspre vest. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. Defileul Crişului Repede. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. cheile Videi.). Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. masiv. Zăpodie. Spre nord. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. La nord. cu peste 50 km lungime. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. chei şi defilee cu geneze variate.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. de acum 62 000 ani). ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. asemeni unui V. Cuţilor. cea mai înaltă şi masivă. Cu o orientare nord-vest . constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Hodobana. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. între care Munţii Pădurea Craiului. Bratcani. Ordâncuşei. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Pe de altă parte. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). în a doua jumătate a lunii iulie. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. El este alcătuit. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. izbucurile Izbândiş. Albioarei. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. Sighiştelului etc. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. Astfel. partea centrală. masive. Topliţa etc. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. în special calcare. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. Runcului. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Pociovaliştei).

Hidrografic. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Iara-Hăşdate. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Hăşdatelor. Iada (Leşu). precum şi carierele de la Vaşcău. (Pietrele Ampoiţei. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Arieş şi Ampoi. cristalini. Piatra Helenească). unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). realizate pe Someşul Mic (Gilău). Gurahonţ. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. cu frecvente fenomene de inversiune termică. ceaţă. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Râmeţului. temperaturi medii anuale de 2-60C. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. cu altitudini modeste. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. pe Crişul Repede. de o mare importanţă balneară. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Ape termale. pe Someşul Cald (Tarniţa. Moneasa sau Geoagiu-Băi). aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Acumulări endocarstice deosebite. Vânătara. Plotunul. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. (Vaşcău. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. se desfăşoară Munţii Trascăului. Huedin. Depresiunile (Brad. Piatra Bulzului. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Negru şi Repede) şi de Barcău. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Almaş. La est de Valea Ampoiului. Roşia Montană. klippe şi olistolite. unic este relieful de masive izolate. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Dumbrăviţa de Codru). se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Vâlcanul. Valea Drăganului (Floroiu). Vad-Borod) au un climat specific. Coteţul Dobreştilor. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Izbândiş). Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Bulzişor.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Versantul vestic. Zăcămintele de aur (Brad. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Huedin. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. spre est de Someşul Mic. Fântânele-Beliş). Climatul general este cel specific montan. Pentru Trascău-Metaliferi. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Ampoiţei. Tăuz. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. nebulozitate ridicată. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate.

Roşia Poieni. Vântului. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. polimetalice şi turistice apreciabile. Huda lui Păpară. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Râmeţului. bazalt.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. portul popular. În depresiunile . În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. meşteşugurile etc. Vadu Crişului. pietriş şi nisip. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Galdei. cerbul şi. structurile geologice inedite ale Detunatelor. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. căprioara. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Someşului Cald. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. minereuri. cu păstrăv şi lostriţă. Criştior-Brad. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Varietatea şi unicitatea peisajelor. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Pajiştile alpine din Biharea. roci de construcţie). La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Gheţarul de la Scărişoara. ponoarele Vânătara. veveriţa. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Ordâncuşei. cinteza). andezit. Runcşor. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. climă rece şi umedă. Peştera Urşilor. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. calcare. travertin. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. climatice şi biogeografice. Cetăţile Rădesei. Astfel. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Galbenei. peşterile Meziad. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Toaia. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. ciocănitoarea. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. marmură. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Resurse aurifere. la altitudini mai joase. Vlădeasa sau Muntele Mare. suprafeţele ocupate cu păduri. Sighiştelului. Roşia Montană. sărbătorile şi datinile. cheile Turzii.

Câmpeni. Roşia. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Zece Hotare. Ştei. Gurahonţ). 13. Nucet. Bauxita se exploatează la Vârciorog. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Nucet. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Munţii Apuseni 13. în general. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. pastorale sau mixte. Ineu. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Aleşd. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Ştei. Abrud. Vaşcău. forestiere. Sebiş.4. lipsa infrastructurilor de acces. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Beiuş. Baia de Arieş. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Sebiş. a alimentării cu energie sau apă. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Principalele oraşe sunt: Brad. cât şi de rolul istoric. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. mici. iar actualmente din minele de la Băişoara.3. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Abrud. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. altitudinile moderate. Zlatna. dispensare. magazine comerciale). Răcaş.

Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. GeoagiuBăi. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Stâna de Vale.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Chişcău. bere. depresiunea Beiuş (Meziad. Băişoara. Vadu Crişului. Leşu. Gîrda de Sus. Izvoru Crişului). 13. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Pietroasa. Staţiunile Moneasa. Aireşeni). Beiuş şi Brad. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. alcool. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Râmeţ. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Sohodol. prelucrarea lemnului. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Vaşcău. Vaţa de Jos. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cerbul. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. sucuri. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Centre de referinţă sunt Câmpeni. depresiunea Huedin (Sâncrai. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Ocupaţie străveche. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Scărişoara. Arieşeni.

Depresiunea Brad spre Deva. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). La care se adaugă. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. din raporturile îndelungate. Crişul Negru. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. bazinul Arieşului spre Turda. urmat de agricultura ecologică. Înălţimile sale sunt mijlocii. Ampoi. mineritul substanţelor nemetalifere. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. În cadrul acestui model regional. pot fi evidenţiate subregiuni. depresiunile „golf” Zarand. prin sudul Munţilor Apuseni. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Crişul Alb). În sfârşit. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. turismul. în mod nemijlocit. Analizând structura şi funcţiile peisajului. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. uşor accesibili. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. căi de comunicaţii). Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). 13. minerit şi creşterea animalelor. Aici apare un nucleu central morfologic. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. Pe valea Crişului Repede.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). Câmpia şi Dealurile de Vest). intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu predominanţa munţilor joşi. detaşat. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. Ţara Moţilor . accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. culoarul Mureşului. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. de data aceasta de sorginte antropică. intens umanizate. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane.

Bucureşti. P. Cluj-Napoca. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. păşuni). în special cele aurifere. 2. (2000). Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. 3. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Gr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . În al doilea rând. (1984). Editura Academiei. fâneţe. x x x (1987). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.7. Nu în ultimul rând. Bucureşti.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi.III. Cocean. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. 13. Editura Academiei Române.

aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. de la nord la sud. dealuri şi munte. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. 1925 sau 1959). din Câmpia Crişurilor şi Someşului. ca elemente morfologice aparte.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. . (Ea nu include. 94 . al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).2. 14 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. 14 CRIŞANA Cuprins 14. 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv.5.Crişana Unitatea de învăţare Nr. deci. Cermei sau Miersig.2.4. Componenta antropică a sistemului regional 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. altitudini de 300-400 m. Aici. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Dealurile Oradei.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Comentarii şi răspunsuri la teste 14. . în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Economia şi perspectivele regiunii 14.1. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.1.3. în principal. Baza naturală de susţinere 14. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă.6. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. forme de relief joase.

Sălacea). prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Andrid. cu temperaturi de 43°C). Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Oradea. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Şimleul Silvaniei. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Mari acvifere cu ape termale. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. sub influenţa maselor de aer vestice. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Miersig. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Barcăul şi Someşul. o traversează Crasna. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. în integralitate. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. păduri de foioase. Carei. Tăşnad. Barcău. iar al doilea la 340-410 m. Meseşeni Băi etc. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Crişanei îi aparţin. În ciuda acestui aspect. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. Climatic unitatea se află.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. în primul rând. Vârşolţ). accentuată. la Timişoara spre sud. tributară integral Tisei. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. industriei sau aşezărilor. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Apele termale prezintă o mineralizare de 0.4 °C la Oradea). dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. mai umede şi moderate termic. În sfârşit. Crişana este străbătută. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Marghita. Crişuri. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). În partea nordică.5°C (10.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. păduri de răşinoase. Zăuan. În scopul regularizării scurgerii. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. monumente. Pişcolţ). La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. Borş. inclusiv în perioada glaciară. românesc. vulpe. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. dealurile cu fragmentare mai accentuată.3. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. Popeşti. potârniche. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. Solurile nisipoase. căprior. Suplacu de Barcău). vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. gaze naturale (Balc. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Chieşd etc). obiectivele antropice (cetăţi. în perimetrele intens urbanizate. Baza de resurse ale subsolului este variată. ape termale. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Davele de la Marca sau Tăşad. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Zăcăminte de petrol şi gaze. ape termale. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. protestanţi. Curtuiuşeni. alături de ortodocşi convieţuind catolici. versanţii montani. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. lup. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. păduri de foioase. iepure. De asemenea. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Marghita. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. dar cu o frecventă notabilă. Sărmăşag. obiective turistice naturale şi antropice. biserici. păduri de răşinoase.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. orbete. Umanizare încă din preistorie. viezure. Codru şi Sălaj) etc. cu un indice de peste 1% anual. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. cu biotop actual natural în Delta Nilului. O valoare deosebită o au terenurile agricole. Fondul etnic autohton. Este un relict tropical. germană (şvabi). menţinut în flora ţării noastre. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. popândău. fazan). resursele cinegetice şi piscicole. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. reformaţi. 14. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. slovacă etc. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. castele. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat.

al treilea oraş al unităţii studiate. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Raportate la extensiunea sa. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). Satu Mare. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. turistice. hidrografici (prezenţa surselor de apă.în cea capitalistă (Carei. 14. Cehu Silvaniei). Marghita. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. polarizat de Oradea. de peste 100 000 locuitori. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. în cele împădurite prelucrarea lemnului. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Şimleul Silvaniei). Funcţiile celor două oraşe mari.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. în zonele plane. Tăşnad. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Crişana are un număr redus de oraşe. comerciale. Satele aparţin celor două categorii structurale. prezenţa resurselor. tradiţia locuirii etc. Zalău. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. sunt industriale. şi adunate. Zalăul. în fostele cetăţi (Oradea. de câmpie sau piemont. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. În cazul Tăşnadului. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). culturale. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. politicoadministrative.

valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Zăuan. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. orzul.4. dar şi la Marghita. produselor şi intereselor în sistemul regional. porumbul. porcine sau bovine din zona de câmpie. mobilă. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Beltiug. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Având un potenţial pedogeografic important. materiale plastice. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Industrie prelucrătoare diversificată. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Sălaj sau Bihor. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Carei. anvelope. Tinca. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. se practică legumicultura. Biserica cu Lună). produse alimentare. mixtă. Satu Mare. aparataj casnic. zahăr). Intreprinderi mici. floarea soarelui. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Băile Episcopiei (1 Mai). textile. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. dar şi viţa de vie. Turism curativ şi cultural. Meseşeni Băi. conductori emailaţi. mobilă. sfecla de zahăr. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. Grâul. de regulă. 98 . energiei. cele mici fiind. Boghiş. cum sunt cele de ovine.Crişana 14. Satu Mare. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. În periurbanul principalelor oraşe. Astfel. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. utilaje. Carei. monoindustriale. Tăşnad. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Tăşnad sau Salonta. inclusiv piersicul şi caisul. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. plante tehnice şi furajere. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). producţia de lacuri şi vopsele. Podgoriile Oradei. produse alimentare şi textile. textile. armături din fontă şi oţel. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. mobilă. Marghita. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). inul. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. după Câmpia Română. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari.

unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime.5. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. (1987). Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. agricole. Bucureşti. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. . I. Astfel. A. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Regiunile pericarpatice. Berindei. 2. . (2005). IV. Editura Universităţii din Oradea. În ştranduri şi piscine. 1. Pop. Gr. Câmpia Crişurilor. 2.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. ambele cu legături internaţionale. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.complementaritatea multor subramuri economice. în 2-3 niveluri. Etc. 3. în cura externă. Oradea. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale.. Pe lângă termalismul accentuat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana.6. x x x (1992). şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Ţara Beiuşului. Posea. Bibliografie selectivă 1. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Crişul Repede. Bucureşti. . Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. apele conţin.. Geografia României. Editura Academiei. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . Gr. în soluţie. locomotorii). Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. Pop. În general.Kiev. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta .. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.

culoarul Streiului (Orăştiei).1. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. structura şi funcţiile sale. cu origine tectonică. Componenta antropică a sistemului regional 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită.2. Se prezintă ca o câmpie întinsă. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. 15 15. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. de produse şi interese.4 Economia regiunii 15.3.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. 15. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. ce se ataşează. aşa cum s-a precizat anterior. cu soluri fertile.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Astfel. cât şi spre apofiza ei nordică.5. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. . Baza naturală de susţinere 15.6.1. . 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . formată în acelaşi mod. prin numeroase elemente convergente. nici Olteniei de nord. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deşi cu numeroase restricţii.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. cursantul va realiza: . respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. Pe de altă parte.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. Mai mult. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. de agregare funcţională. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani.2.

se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Culoarul Mureşului. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Lia. primul de acest fel din România. Cioclovina. Ponorici. sistemului teritorial. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Zănoaga – 29 m profunzime. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Astfel. în anul 1935. Florica etc). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. hidrografice sau biogeografice rare. Tăul Porţii. cu numeroase elemente morfologice. Alt pas. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Streiul. divergent. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. morene). Parcul Naţional Retezat. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Peştera din Valea Stânii). circuri.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. văi. Galeşu. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Ana. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. generând inversiuni termice. situat la vest. Inversiuni termice în depresiuni. ca axă hidrografică regională. în Depresiunea Haţegului. aici s-a înfiinţat. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Cerna. de asemenea. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Datorită peisajului lor inedit. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Tăul Agăţat. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Viorica. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Unitatea montană a Retezatului. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Vegetaţia. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Aparţin.

Lupeni. Avem în vedere. faună cinegetică şi piscicolă. dolomite. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. nemetalifere. pinul negru. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Valorificarea continuă. chei. Paroşeni. 1100-1200 m. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. creste. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. din secolul al XVIII şi până azi. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Muncelu Mic). cupru) la Alunu. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). talc la Lelese. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. lacuri glaciare şi antropice. Aninoasa. În Munţii Şureanu. nisipuri cuarţoase. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). peisaje naturale pitoreşti. forestiere şi turistice. fertile. Uricani. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. La peste 1800 m înălţime. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. profunde. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. de foioase şi răşinoase. pe terase sau glacisuri. Cioclovina. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Ponorici. Fondul forestier este extins. iar cele din zona montană pentru păşuni. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Peştera de la Româneşti). în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Ruschiţa. Resurse de cărbuni. fier. alun turcesc). În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 .

Clopotiva sau Streisângeorgiu. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. până în 1989. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. monumente. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. 15. valori etnografice specifice etc. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. depăşind 125 locuitori/km². După acest an. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. a unei populaţii tinere. de peste 6000 ani vechime. fenomenului de migrare internă. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Fiind o unitate predominant muntoasă. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. Amplasarea capitalei Daciei romane. cetatea Deva. vieţuiesc maghiari. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. Sântămăria-Orlea. mai scunzi şi mai aplatizaţi. muzee. bisericile din piatră de la Densuş. cu o scriere necunoscută anterioară. mai puţine. după unii exegeţi. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. respectiv Banatul. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. celei sumeriene). pe lângă români. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. în primul rând. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului.3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a culoarului Mureşului unde. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale.

Paroşeni. Călan. Uricani. Simeria. forestiere. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. cu funcţii mixte (agricole. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. miniere). Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Oţelul Roşu. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. 15. Vulcan şi Aninoasa. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Alte oraşe sunt Haţeg. Orăştie. din punct de vedere politico-administrativ. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. dezvoltarea comerţului etc. Deva. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Astfel. Petrila. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. de către Deva. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Lupeni. atribuţii preluate.

asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Orăştie. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Haţeg. cojocăria de la Orăştie. cereale şi plante tehnice predomină. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. 2000). mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Cinciş). în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Hunedoara. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată.4. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Exploatarea elementelor atractive se realizează. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Potenţial turistic exploatat incipient. Colţeşti. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). carne. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Hunedoara. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. numeroase mine fiind închise.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Gura Zlata. cultural şi rural. Blidaru. Piatra Roşie). bovinele. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Cetatea Deva. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. datorită destructurării industriei după 1989. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Deva. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. În zona montană a Retezatului. lactate. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. iar personalul disponibilizat. Streisângeorgiu. Gr. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sântămăria Orlea. Pietrele. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Per total.

Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. . s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. . fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. prin Defileul Jiului. la Simeria. . Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale.5.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). 15. Călan. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). social şi infrastructural precum: . În consecinţă. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. prin Depresiunea Petroşani. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Oţelul Roşu. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. respectiv Banat.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. . prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. spre Craiova. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează.

Bibliografie selectivă 1. Popa. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Editura Universităţii de Vest. x x x (1987). Ţara Haţegului. Bucureşti. Studiu de geografie umană.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Editura Presa Universitară Clujeană. N. 2. Timişoara. 3. (2001). Editura Academiei. Cluj-Napoca. Geografia României.6. Pop. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Gr. (2000). III.

Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice.1. . Lucrarea de verificare nr. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud.2. 16 16. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara.5. cu o serie de peşteri (Comarnic.şi geografico-umane particulare. Aninei. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. autentic.4. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată.6. Locvei. în acest caz. Mai mult. în Vârful Piatra Goznei). concis. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Gârliştei. . Economia regiunii şi perspectivele sale 16. 16.Obiectivele unităţii de învăţare nr. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Caraşului. arhaic. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.1. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Componenta naturală a sistemului regional 16. El apare pe fondul unui românism majoritar. Popovăţ) şi chei (Nerei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 16. Din punct de vedere petrografic. Munţii Banatului. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Berzascăi) de mare importanţă turistică. definit de o interferenţă îndelungată.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. sârbii sau maghiarii. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). 16 16. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: .2. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Minişului.3.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. Buhui. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. 16 BANATUL Cuprins 16. Racoviţă.7. În partea sudică.

să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Elemente faunistice mediteraneene. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. numeroase specii de păsări. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. castanul dulce cornul. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. cu zăpadă puţină. ele înclină de la est la vest. cărpiniţă. viezure. cerul şi gârniţa. Acvifere carstice. Urmează fagul. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. a speciilor de amestec (carpen.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Dealurile Pogănişului. Bega. potârniche. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Mureşul. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Câmpia Timişului. Nera. mojdreanul. tei) pentru ca. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Dealurile Tirolului. dealuri. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. 1966. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. prepeliţa. câmpie. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. paltin. În dealurile Lipovei. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Caraşul. ierni mai blânde. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Timişul. cu temperaturi mai ridicate. 90-120 m. căprior. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. colectată de Dunăre. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Coniferele apar insular. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Alimentarea este preponderent din ploi. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. iepure. gorunul. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Câmpia Timişului. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Celelalte câmpii sunt mai înalte. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. pisică sălbatecă. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. etc. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Reţea hidrografică divergentă. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene.

zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. argiluvisolurile. peşterile Comarnic. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Baia Nouă au dus. pietrişuri. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. obiectivele antropice din Timişoara. Nu lipsesc solurile aluvionare. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Defileul Dunării.660 locuitori). datorită familiilor cu copii puţini. administrative). germani. pe lângă români vieţuind maghiari. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. nisipuri. azbest (în bazinul Nerei). inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. uraniu (Ciudanoviţa). Buhui). Mărimea satelor diferă. Caraşului. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. Frumuseţea peisajului montan. la contactul formelor de relief. Doman. calcare. Foeni. Bigăr. reflectă şi ele o specificitate aparte. marmură (Bocşa). fier. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. 16. populaţia şi aşezările. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Minişului. 110 . culturale. atestat documentar încă din anul 1156. cehi. Trei Ape şi Văliug etc. Reşiţa. valorile ei scăzând. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Turnu).Banatul Zăcăminte de cărbuni. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Cozla. slovaci. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. în depresiuni. Lugoj. Anina. Caransebeş. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). pseudorendzine şi terra rossa. lăcoviştile. cupru. ţigani. turistice. Popovăţ. Satchinez. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Orşova. Zădăreni. şisturi bituminoase la Anina. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Obiective turistice pitoreşti. dar. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. sârbi. Reţeaua de aşezări este bine consolidată.827 locuitori în 2002). Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. litosolurile. Gârliştei. Secu. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. bulgari. bazalt (Lucareţ)..3. implicit. comerciale. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei).

turism. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. 16. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Anina. caprine şi bovine). Bocşa. Nădlac. Deta. bazată pe materii prime locale. Ghioroc. de mutaţiile post-decembriste. Moldova Nouă. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. comerciale. Lugojul. Pâncota. Caransebeşul. culturale. porcine sau păsări. Urmează. turistice. Pâncota. uneori decisiv. ovine. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. agricultură. Oraviţa. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Industrie. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. de câmpie. Curtici. fiind afectată structural. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Lipova. Jimbolia. spre cea montană. Timişului. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Industria are vechi tradiţii. Buziaş. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. siderurgia Reşiţei. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. cu arii de gravitaţie locale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . înfiripându-se încă din anul 1771.4. Sînnicolau Mare.

destinată agrementului hivernal. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. (De subliniat că anterior datei menţionate. precum şi un culoar. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. mobilă. celelalte baze (Vălig. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. Aici se fabrică maşini şi utilaje. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. Călacea). resurse umane de calitate superioară. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Astfel. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. îngrăşăminte chimice. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). Timişoara şi Aradul. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. Astfel. brânzeturi etc. maşini agricole. Trei Ape) având capacităţi limitate. tradiţiile industriale şi agricole. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Semenic. Banatul posedă resurse agricole. inclusiv din cele două ţări învecinate. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Teremia Mare. material rulant. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. prin amenajările executate. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. aeriene şi fluviale. maşini electrice. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. ferate. iar râul Bega.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. este navigabil. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Timiş-Cerna. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. produse textile. în 1719. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. funcţionează o singură staţiune montană. produse alimentare. În raport cu regiunile învecinate. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. un raport optim între populaţie şi baza de resurse.

În al doilea rând. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Şi nu în ultimul rând. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Or. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Etc. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur.5. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. a unor obiective turistice de referinţă. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. natural sau social. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. de la cel de câmpie. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate.Banatul 16. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . spre exemplu. a fondului forestier diversificat compoziţional. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. În Banat apare o etajare a reliefului. poziţia geografică a Banatului. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. a cărbunilor cocsificabili. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. 2. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. la cele de deal şi munte. Ea va induce o etajare a climatului. În primul rând. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu.

) 4. (2005). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. (2. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lucrarea de verificare nr. IV.0 pct. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. 16. Bucureşti. 3. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Crişana. Răspunsul va fi logic formulat. Pop. 4. x x x (1992). Cluj-Napoca. x x x (1987).Titlul cursului (Geografia Regională a României). Editura Universităţii din Oradea. Carpaţii şi Subcarpaţii României.) 3. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. . Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti.) 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.) 5. (2.5 pct.6. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă.Adresa cursantului.5 pct. (2000).0 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. . . . Geografia României. Pop. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Banatul 16.Numărul lucrării de verificare. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Geografia României. (2. Editura Academiei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Explicaţi antropizarea lor accentuată. Gr. la obiect. 2. Regiunile pericarpatice. Oradea. Editura Academiei. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana.7. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.Specializarea şi anul absolvirii. III. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.

subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. .5. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Pe de altă parte. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. În consecinţă. au apărut şi se afirmă centre noi. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Comentarii şi răspunsuri la teste 17. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent.3. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. a liniilor de gravitaţie.6. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Obiectivele unităţii de învăţare nr.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. spre o direcţie sau alta.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. .explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Mai mult. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.2. de cooperare şi afirmare independentă. credem noi.1. 17 17. Baza naturală de susţinere 17. cu atribute variate. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

stopată după 1990. în vetrele depresionare şi. Miloştea) sau fierului. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Predomină satele mijlocii şi mari. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. prin poziţia lor. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Bumbeşti Jiu. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. îmbătrânirea populaţiei.3. Actualmente. Teritoriu populat încă din preistoric. de asemenea. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. gradul de urbanizare fiind mai redus.Oltenia nordică 17. cu scăderea natalităţii. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. răsfirate sau adunate. Rovinari. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Predomină populaţia rurală. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 ..(romii). bilanţ demografic fluctuant. cu trăsături particulare. Resursele variate ale solului şi subsolului. Ţicleni. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Apar şi sate foarte mari. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. 50 000 ani). Târgu Cărbuneşti. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. climatul fără extreme deosebite. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca.

Oltenia nordică 17. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Tismana. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. situat la est. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. 120 . Pomicultură. spre nord-vest sau Alunu. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. tricotaje şi confecţii. industria celulozei şi hârtiei. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile.4. Rovinari. se amplifică urbanizarea. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. în lunca Jiului legumele. Târgu Cărbuneşti. în sud. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. cu infrastructura cea mai bogată. Activităţi turistice în afirmare. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. de lângă Târgu Jiu. Principala ramură. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. în aceleaşi oraşe. Industria. dar şi spre Husnicioara. cea de la Bârseşti. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. alimentară. Principalul centru. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Industrie energetică şi prelucrătoare. creşterea animalelor. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Motru. pe fondul afirmării industriei. în zonele joase. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. este destul de diversificată. Bumbeşti Jiu.

spre Marea Neagră. invers. în primul rând. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. ca axă de transport europeană. monumente). În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. Tismana. Timişoara . menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. mai ales în domeniul speoturismului.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. dar şi celelalte unităţi montane. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic).Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. întărirea coeziunii interne. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. cel gorjean şi cel mehedinţean. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. în sens. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Concomitent.

2. Bucureşti. x x x (1987). În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. 2. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. de intensă circulaţie. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Astfel. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Oltenia nordică are un climat etajat. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. inclusiv în perspectivă. Pop. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Gr. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Mioara (2003). (2000). de la cel de câmpie în sud. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Ca influenţe climatice. Ghincea. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Editura Presa Universitară Clujeană. Subcarpaţii României. Geografia României. nord-vest. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Bucureşti. Cluj-Napoca.. Ileana-Georgeta. Dimpotrivă. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. M. Editura Academiei. 3. o poziţie geografică la Dunăre care. Bibliografie selectivă 1.Oltenia nordică 17. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. cea a Jiului.6. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fiecare din cele două oraşe. Ielenicz. III.5. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Editura Universitară.. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Din punct de vedere hidrografic. pe o axă. Pătru. În primul rând.

peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.2. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.1.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. .3. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.1. în primul rând. climatului de câmpie cu variaţii reduse. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. . 18 18. cu trăsături caracteristice. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată.identificarea unui spaţiu mental.6. de-a lungul Dunării. Baza naturală de susţinere 18. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. 18.4. în est.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Deosebit de ambiguă este limita nordică. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. Componenta demografică şi de habitat 18.5. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. cel oltean. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . cea sudică. puţin fragmentat şi denivelat.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. .descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. . 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . cu atribute de specificitate şi unicitate certe. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată.

plop. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. popândău. iepuri. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. pisica sălbatecă. primăverile timpurii. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. iar toamnele îndelungate. iar la limita estică se află Oltul. în majoritatea lor. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. Un relief jos. odată cu creşterea indicelui de ariditate. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). mojdreanul (Fraxinus ornus). cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. prepeliţa.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. vulpea. Amaradia. Teslui). potârnichea. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. verile fiind călduroase. fazanul. ghimpele (Ruscus aculeatus). Olteţul.etc. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. orbete). Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. argiloase. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. scumpia (Cotinus coggygria). Dunărea. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. cer şi gârniţă. sânger. subunităţi. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . cu soluri roşcate şi brun roşcate. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. anin. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. în scopuri agricole. la rândul ei. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. soc. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate.

Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Brădeşti). a arterelor de circulaţie. În partea nordică. Structura etnică este covârşitor românească. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. folclor). Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Vădastra.3.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. şi Olt. depăşind astfel media pe ţară (5. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. energetici. Gârla Mare. sub 500 locuitori. în vecinătatea surselor de apă. cu diferite specializări pe subramuri. petrol şi gaze. Partea nordică. Verbicioara. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. sub 100 locuitori. tradiţii. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Profilul economic rămâne cel agricol. datorită izolării lor frecvente. muzee. cel al bazinului Motru. localizate de-a lungul râurilor. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. spre Craiova. mănăstiri. a câmpiei nisipoase. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Oltenia sudică se constituie. se exploatează cărbuni inferiori. Irimeşti. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Izvoru. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. cu depopularea. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. cât şi spre sud. Slatina. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Omogenitate etnică. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cule. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. orientat atât spre nord. Ostrovu Mare. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. Iancu Jianu. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. ca premisă a viitoarelor oraşe. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Ipoteşti. poligonală. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. de la Ostrovu Mare. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Fărcaşele. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri.5 aşezări/100 km²). ajungând la 5-12 localităţi/100 km². cea mai slab populată fiind fâşia sudică. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. monumente. Dimpotrivă. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. 18. grade de podzolire. obiceiuri. exceptând zona municipiului Craiova. mijlocii şi mari. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. spre Târgu Jiu. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. care se confruntă. Satele mari.

Filiaşi. 18. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. Bălceşti. Corabia. deşi este situat pe stânga Oltului. Oraşele aparţin. Drăgăneşti Olt). Balş. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. puteţi răspunde. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Vânju Mare. Scorniceşti. sub 50 000 locuitori (Strehaia. servicii. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Băileşti. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Drăgăşani. de veritabil „loc central” al regiunii. Segarcea. aşezărilor urbane mici.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. îndeosebi din Transilvania. Caracal. în proporţie decisivă. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. în spaţiul alocat. dar şi în zonele periurbane. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Calafat. Piatra Olt. la următoarele întrebări: 1.

Pleniţa. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. într-o proporţie mai ridicată. de câtre lanurile de grâu. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. părul şi prunul. mult mai limitate. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. nevoite a le culca cu suliţele). creşterea animalelor (bovine. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. în schimb. cireş. materiale de construcţie. Strehaia. dar şi al produselor din cauciuc. cabaline). mobilă. În consecinţă. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah.4. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. anterior acestuia întreaga Oltenie. ovine. în raport cu alte regiuni. automobile). Se cultivă porumb. porcine. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Activităţile turistice sunt.Oltenia sudică 18. invers. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). Aici. se cultivă intens mărul. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. se practică un turism cultural. floarea soarelui. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. desigur. ca şi Moldova dealtfel. industrie chimică. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. orz. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. La Filiaşi. sfeclă de zahăr. pe vremea dacilor. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). cais. vişin). plante furajere. păsări. Craiova. avioane. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Fabrici de zahăr. la Segarcea. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. alimentare sau ale construcţiei de maşini.maşini agricole. la loc de frunte situându-se. dintre pomii fructiferi. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. Corabia şi Calafat. textilă. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. soia. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. alimentară. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite.

cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Craiova. Balş. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. . .amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. turismul rural). El nu este concurat de alte centre.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). a potenţialului agricol important pe care îl deţine. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68.. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Segarcea.5. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. celelalte oraşe (Strehaia. 2. . cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Caracal. Băileşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Bălceşti. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. industrie alimentară şi chimică). Filiaşi.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Drăgăşani. Piatra Olt. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Dunăre. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . competitivă. 18.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Scorniceşti. turismul de agrement nautic pe Jiu.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. Corabia. . Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. aflată la limita estică a regiunii.valorificarea superioară.Stamora Moraviţa. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Calafat. Olt. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Vânju Mare. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara .

2. Geografia României. Geografia Văii Dunării Româneşti. 3. Bucureşti. IV.6. Editura Academiei. x x x (1983) Geografia României. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Editura Academiei Române. Geografie fizică.Oltenia sudică 18. Bucureşti. x x x (1969). Editura Academiei Române. I.

cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. generează un peisaj de dealuri domoale. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. Sălătruc. 19. Arefu. Componenta antropică a sistemului regional 19.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. una centrată pe cursul Oltului. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. Economia şi perspectivele regiunii 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. 19 19. .cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.4.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Frunţi. Dealu Ciocanu). Brădet. Ghiţu. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. în sud. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Baza naturală de susţinere 19.2. . de până la 300 m altitudine. Apar cele două şiruri de depresiuni. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. polarizată de Piteşti. Este o regiune în conturare. intens valorificate agricol. piemontane.6. .3. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. de la Câmpia Piteştilor. interne (Câmpulung.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.1. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.5. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Cândeşti).2.1. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea.

Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. lignit. Vâlcele. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. de interes cinegetic. Subcarpaţi. brune acide. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. podiş. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Climatul urmează etajarea morfologică. la păstoritul alpin. Goleşti) şi Olt (Turnu. (Jugur. În munţi. Govora. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. creste. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Cozia). munte. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Râul Doamnei. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. urmate de cele de ordin antropic. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Etajare climatică tipică. majoritatea sub formă de zăpadă). Govora etc). o specie ocrotită. 2 544 m. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Ocniţa. Vălsan. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Călimăneşti. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. circuri. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Creasta nordică a Făgăraşului. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). umbrisolurile. Latoriţei. Râul Târgului). de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Râmnicu Vâlcea. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cerbureni. Râureni. solurile aluviale. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Olăneşti. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. iar acestea fac loc. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. precipitaţii de peste 1000 mm. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. brune acide alpine). din pădurile montane. în principal. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. temperatura medie anuală. văi. Valea Iaşului. Negoiu. anin. la peste 600-700 m. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Călimăneşti-Căciulata. datorită expoziţie sudice. cel de câmpie (810ºC. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). Nu lipsesc litosolurile. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. de la cultura cerealelor în câmpie. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. salba de lacuri din avale: Oeşti. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Zigureni. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie.

În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate.200. petrolului. Berevoieşti. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. 19. Argeşului. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. Berbeşti. sare. CălimăneştiCăciulata). Subcarpaţi-munte. Vedea. Godeni. Bistriţei. podiş-Subcarpaţi. Fondul funciar. Arutela (Bivolari). Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Mausoleul de la Mateiaş. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Alunu. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Topoloveni etc. petrol. Optaşi. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. Rădăcineşti. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. urmare a complementarităţii resurselor. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. munţii Lotru sau Căpăţânii. Oltului mijlociu şi Lotrului.000. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Govora. inclusiv în ţări vest-europene. în spaţiul câmpiei. în cultura plantelor. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. de versant şi obârşii de vale. Jidava. Spineni. mănăstirile Cozia. în primul rând. Sânbotin. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Cozia. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Arnota.3. Poiana Lacului. gaze. Merişani. Calcarele de la Albeşti.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. răsfirate. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). fixate acolo şi din motive strategice. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. liniare. În ultima Populaţie relativ densă. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Albota. de la aşezările mici şi foarte mici. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii.000-1. sării. Satele diferă ca mărime. cu cele trei componente ale sale (agricol. cum ar fi. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Predomină satele agricole specializate. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Boteni. Hulubeşti. Horezu.). În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare.

Băbeni. Ocnele Mari. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. de Râmnicu Vâlcea. Băile Olăneşti. funcţia turistică şi industrială coabitează. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Oraşele sunt preponderent mici. La Govora. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Horezu). 19. Brezoi. urmat îndeaproape. ca rang. Călimăneşti. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1.

păsări. agricultura valorifică întinsele terenuri. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. (podgoriile Piteşti. Turism curativ. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Băile Govora. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic.Muntenia de nord-vest 19. conserve de legume – Băiculeşti. iar la Curtea de Argeş. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. de asemenea. recreativ şi cultural. plante tehnice (sfeclă de zahăr). porcine. produse clorosodice. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. predomină prunul). Ocnele Mari. combinatele de la Piteşti. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. apreciabile. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. atât în Munţii Făgăraşului. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Industrie extractivă şi de prelucrare. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. dar cu perspective asigurate. orz. Topoloveni). viticultură şi creşterea animalelor. Ştefăneşti). cauciuc sintetic. plante furajere. Râmnicu Vâlcea. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. brânzeturi – Piteşti. Curtea de Argeş. Astfel. Pe locul trei. Govora producând îngrăşăminte. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Băbeni. negru de fum. culturile de cereale (porumb. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Râmnicu Vâlcea. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. dintre specii. în primul rând cele de ordin economic. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. legumicultură. Dimpotrivă. Cozia. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. produse din carne. Stâlpeni. 134 . Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. Creşterea animalelor (bovine.4.

de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. cauciuc sintetic. dar şi ale teritoriului subordonat. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. nepolarizat direct de Bucureşti. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. iar la Curtea de Argeş. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. negru de fum. 2. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. în zona de câmpie şi podiş. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . combinatele de la Piteşti. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Râmnicu Vâlcea. . unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. 19. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 .şi Piteşti. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . cu intensificarea tranzitului interregional. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. dintre Olt şi Argeş. brânzeturi – Piteşti. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO).necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Topoloveni). Stâlpeni. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. produse clorosodice. . produse din carne.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Piteşti şi Târgovişte. Râmnicu Vâlcea. Govora producând îngrăşăminte. Pe de altă parte însă. căi ferate rapide). precum şi într-o specializare eficientă. principalul centru polarizator al regiunii. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. Băbeni. Curtea de Argeş.5.tendinţa de emancipare funcţională. fără praguri şi disfuncţii majore etc.prezenţa unui teritoriu vast. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). conserve de legume – Băiculeşti. competitivă.

Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. 4. Bibliografie selectivă 1. Gr. Ielenicz. (2000). Editura Academiei. Bucureşti. Geografia României. Subcarpaţii României.6. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pătru. Pop. x x x (1992). Carpaţii şi Subcarpaţii României. III. 3. Editura Academiei Române. Ileana-Georgeta. Bucureşti. Mioara (2003). Cluj-Napoca. M.Muntenia de nord-vest 19. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. IV. 2. x x x (1987). Geografia României.. Regiunile pericarpatice. Editura Universitară. Bucureşti.

.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. Regiunile urbanizate se afirmă. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. 20 20. 20. politico-administrative.7. cu atribute polarizatoare complexe (economice. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. de regulă. Iernile sunt geroase. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. .identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis.5. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. padine. mlăştinoasă. al Bărăganului şi Dunării de Jos.2. cel metropolitan. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Componenta antropică 20.1. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. cu păduri de stejar în secolele trecute.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. cu accente de ariditate.4. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. culturale). constituit din Câmpia Bucureştiului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. sociale. Câmpia Vlăsiei în nord. Lucrarea de verificare nr. şi Câmpia Mostiştei. nişe de sufoziune). cu cele două sectoare ale sale. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. 5 20. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . spre est . Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. în jurul unui mare oraş.sud-est. joasă. atingând cursul Dunării spre sud. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Baza naturală de susţinere 20. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20.1.6. a avantajelor şi dezavantajelor sale.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.3.

Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. ciocârlie. Arcul de Triumf. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Muzicii. Fluviul colectează râul Argeş. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Hanul lui Manuc etc). regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. compusă din stejar termofil (brumăriu. populaţia şi aşezările. Cartojani. gaze şi ape termale. Evident. Zăcăminte de petrol. de Istorie al României. mănăstirile Snagov. parcurile Cişmigiu. Mostiştea şi Vedea. Căldăruşani. se disting prin trăsături particulare. trestie). prepeliţă. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Videle. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului.3. Astfel. iar dintre păsări de potârniche. Cernica. arin) sau arbustive (papură. Tei. Geologic. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Periş. Herăstrău. Sabar. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Fauna acvatică este şi ea variată. Herăstrău. muzeele Ţăranului Român. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. nisetru. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. delincvenţă socială). Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. predomină net populaţia urbană. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. păstrugă) alături de clean. petrol şi gaze naturale asociate. Mostiştea). de Arta. Floreasca. Din punct de vedere biogeografic. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. exploatate în zona Titu. urmaţi de romi. Cernica. Gramineele (Festuca.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. statuile şi grupurile statuare. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. 20. Grigore Antipa. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Blejeşti. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). erbivore şi omnivore. Neajlov. Fauna este dominată de rozătoare. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. fazan. În Bucureşti trăiesc 2. Limane fluviatile. mreană. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. cu un spor natural similar mediei pe ţară.1 milioane locuitori. Mogoşoaia. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Căldăruşani. 138 . Etnic predomină net românii. plop. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. solurile gleice). Cotroceni.

Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. dar progresiv ajungând. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. atât al regiunii. inclusiv construcţia metroului. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. atestat documentar la 20 septembrie 1459. în competiţie cu Iaşul. a cărei dezvoltare. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. 20. ulterior. Palatul Parlamentului. Oraşul. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). « micul Paris ». Pipera. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. la 1859. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Centrul polarizator principal. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Balta Albă. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. numit iniţial Casa Poporului şi. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare.

cosmetice). extrem de diversificată tipologic. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Hotelurile Intercontinental. medicamente. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Zimnicea. Se practică turismul cultural. Turism cultural şi de agrement. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Giurgiu. a păsărilor şi porcinelor. maşini agricole. sfeclei de zahăr. produse poligrafice. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. sportiv). Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. religios. complexele comerciale. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Olteniţa. electronice şi electrotehnice). aerian. creşterea poluării fonice şi a atmosferei.4. reţelele de transport rutier. porumbului. utilaje şi maşini unelte. Bucureşti. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. La baza economiei regiunii se detaşează industria. feroviar.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. a delincvenţei sociale). De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. A doua ramură este agricultura. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. industria chimică (vopsele şi coloranţi. Abandonat după 1989. prelucrarea produselor agricole). soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Cultura grâului. canalul Bucureşti-Dunăre. Athenee Palace. cu sejur sau de tranzit. Sofitel. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria lemnului (mobilă). la industria uşoară. Agricultură de tip preorăşenesc. floarea soarelui. poluarea lacurilor de agrement. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. turism ştiinţific. textilă şi alimentară.

20.5 pct. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Lucrarea de verificare nr.5 pct. Răspunsul va fi logic. 2 aeroporturi. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice.) 2. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .6.5. Nu trebuie omisă funcţia turistică.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Ca urmare. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest.0 pct. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. la obiect. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici.0 pct.Specializarea şi anul absolvirii. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 .Numărul lucrării de verificare.) . se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. . .) 3. (2. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. . . 5. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. după 1918. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Oltenia sudică. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 4. (2. ulterior a Principatelor Unite şi. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.Adresa cursantului. Funcţia culturală. a României întregite.

x x x (1983). Geografia României. Bucureşti. (1983). II. I. 3. Bucureşti. x x x (1984). Editura Academiei. 2.7. Geografie Umană şi Economică. Editura Academiei.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Geografie fizică. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Ianoş. Bibliografie selectivă 1. Geogrfia României. Editura Academiei. I. Bucureşti. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

format din şisturi cristaline paleozoice. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Calcarele.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. 21 CURBURA Cuprins 21. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Teleajenului. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. văile Putnei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Omul. conglomerate. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.1. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş.6.3. . cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Baiului. chei (Tătarului.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21.2. Urşilor. O notă distinctă face Masivul Leaota. Componenta demografică şi de habitat 21. Zănoagei).2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Structura geologică este relativ asemănătoare. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. 21 21.5. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. . Buzăului (Penteleu. Avenul din Grind). facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Dîmbovicioarei. Prahovei.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Morfologic. Buzăului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Siriu şi Podu Calului). Astfel. Doftanei. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . deosebit de variate ale unităţii.4. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). 21. calcare).Curbura Unitatea de învăţare Nr. Piatra Craiului. Componenta economică 21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Rătei.

iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Ialomiţa cu Prahova. iniţial pe direcţia nord-sud. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Vara scurgerea se diminuează. la topirea zăpezilor. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Ploieştiului şi Râmnicului. Ciolanu. Câmpina şi Pucioasa. Lopătari. Vălenii de Munte. Hidrografia îşi are obârşiile. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. interpus spre depresiunile externe. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Salcia. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. ulterior. dealurile Deleanu. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. montană. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. (Răchitaş. strâns asociată celei dintâi. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Bucovel. Răiuţu. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. transilvană. Policiori. ca lungime. Pătârlage. subcarpatică şi de câmpie. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Dâlma. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Dealu Mare-Istriţa. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Blidişel). în cununa carpatică. Chioşd. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. preponderent. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. A doua treaptă de relief. Blăjeni. intracolinare (Vidra. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Dumitreşti.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Gurbăneasa. Mera. la debuşarea în zonele joase. a doua cavitate naturală sculptată în sare. precipitaţii de 400-500 mm anual). orientându-se brusc spre est. Nişcov şi Podeni).

plop. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. cerb). ienupăr. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. la pădurile de gorun. în funcţie de formele de relief: la bază. omnivorelor (viezure. alunecări de teren. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. De menţionat prezenţa apelor minerale. la etajul coniferelor din zona montană. de risipire. terenurile fiind invadate de jneapăn. Vrancei. Resurse energetice variate (cărbuni. carnivorelor (vulpe. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. Pucioasa. păduri şi pajişti alpine. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. salcie). zona subcarpatică s-a constituit. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Solurile se etajează. Moreni. Gura Ocniţei. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. Vulcana Băi. căprior. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. merişor. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. intensă şi adeseori neraţională. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. inclusiv în străinătate. la adâncimi mai mari în câmpie. urs ). în câmpii. petrol gaze naturale). mistreţ. ienupăr sau bujor de munte. în care ieşirile au depăşit net intrările. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. râs. pisica sălbatecă. Brazi. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. Resursele regiunii reflectă. afin). clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Ţintea. lup). În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Telega. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Exploatarea îndelungată. un clasic fenomen de disipare. Câmpina. de asemenea. eroziune accelerată. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. popândău). Gura Ocniţei au devenit. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În primul rând. În unele masive (Ciucaş.Curbura Vegetaţie de silvostepă. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. erbivorelor (iepure. Localităţi precum Băicoi. a dus la epuizarea zăcămintelor. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. Teleajen de notorietate.

Telega. Vrancei. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. 21. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. peşterile (Ialomiţei. cheile (Tătarului. O altă resursă este sarea. Numărul populaţiei este apreciabil. Lacul Tăul Vulturilor etc. crestele. muzee.. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. gipsul de la Slănic. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. sunt obiective atractive de prim ordin. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Sărata Monteoru. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Ţintea. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Sărata Monteoru. Buzău. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Zănoagei).Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. precum şi din câmpii fertile. Sinaia. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Cascada Putna. Moreni. Dâmbovicioara. Apele minerale de la Pucioasa. edificiile antropice (mănăstiri. Filipeştii de Pădure. culturilor diverse şi creşterii animalelor. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. pomiculturii. biserici.. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Calcarele şi marnele calcaroase. la Băicoi. 146 . Tisău. Abrupturile. Ciucaş. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Şotînga. Predomină populaţia rurală. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Având un relief compus din munţi. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut.3. Muntele de sare de la Slănic Prahova. care au permis afirmarea viticulturii. nisipurile sunt utilizate de industria locală. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. argilele. salina de la Slănic Prahova. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. omogenă etnic. a Subcarpaţilor cu munţii. « Babele ». Ceptura. Baiu. Urşilor. Beciu. Rătei). lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Boldeşti. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Gura Ocniţei etc. curativă şi culturală a regiunii. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei).

Băicoi. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Plopeni. Moreni. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Buşteni.Curbura Oraşe mici. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Azuga. Pucioasa) sau mijlocii. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. între 25. având rolul unor poli regionali. Predeal. 21. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. materialelor de construcţie (Comarnic. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Profilul agricol este dominant.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. cu specializări în pomicultură. pe semicercul exterior al regiunii. Poziţia centrală a Ploieştiului. Azuga. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Băicoi. Aşezările urbane sunt numeroase. Sinaia. Târgovişte. Breaza. Funcţia industrială este predominantă. Fieni). a lânii. Slănic Prahova. creşterea animalelor (cele de munte). Boldeşti-Scăieni. fie în câmpie. Vălenii de Munte. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sinaia. Comarnic. Mizil. adunate. Buşteni. polarizate periferic. Moreni). Predeal. culmile aplatizate. viticultură. sării sau cărbunilor. comentaţi: 1. Câmpina. Fieni. alimentară (Vălenii de Munte). Valea Călugărească). Urlaţi. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. iar satele mari. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. cele răsfirate la contactul formelor de relief.

Poiana Ţapului. o dispoziţie transversală. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. curativ şi mixt. Piatra Arsa. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. podgoriile Tohani. depozite). zahăr. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Buşteni. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Buzăul şi Târgoviştea. cantitativ şi calitativ. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Babele. Turism recreativ montan. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale.Curbura 21. Odobeşti. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. lactate. Cota 1400). O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Mizil. mai recent. la care se racordează. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Buzău. Pârâul Rece. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). preponderent. Sfinxul). Panciu. Căile de transport au. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. cu cele din alte părţi ale lumii. pe direcţia nord-sud. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Câmpina) un profil industrial specific. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. ulei). Câmpina şi. Azuga. Sinaia. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. iar la Buzău se produce tablă. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos.4. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. când preţul petrolului a crescut enorm). Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Din punct de vedere agricol. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Valea Călugărească. 148 . Jariştea. rafinării. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. O altă specializare este cea pomicolă. Teleajen. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. prin raporturi de colaborare. Coteşti. mult mai eficient valorificate actualmente. înainte de orice. la începutul secolului XX. Peştera. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Staţiunile Predeal.

cel central. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. Există trei astfel de aliniamente şi anume. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. nu numai în plan naţional. cel vestic. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. ponderea armonioasă a elementelor componente. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Sub aspect turistic. prin culoarul Rucăr-Bran. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. dar şi a descărcării lor spre exterior. asigurate cu materii prime locale. Ploieşti-Mâneciu. aflată în proximitate. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . dar şi al unui turism curativ performant. Elementele de unicitate. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural.

cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Gr. Bucureşti 2. 21. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Geografia României. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. x x x (1994). 3. Bibliografie selectivă 1. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti. Editura Academiei. Mioara (2003). Editura Academiei. inclusiv grupa Bucegilor. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf.Curbura 21. M. Cluj-Napoca. Câmpina. Ileana-Georgeta. poate. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Pop. x x x (1987).6. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Regiunile periferice.. Curbura este. Subcarpaţii României.5. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Editura Universitară. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. IV. 4. Brazi. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Regiunea Curburii s-a impus. Pătru. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României. (2000). Bucureşti. 2. Ghincea. III. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Ielenicz. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Carpaţii şi Subcarpaţii României.

2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Componenta naturală a sistemului regional 22.2.5. 22 22. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.1. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Intr-adevăr. desigur. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Aceasta. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.3. Componenta antropică 22.1. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Câmpia Română. .6. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Bărăganul.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. la vest şi est. . Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: .4.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Regiunea Metropolitană Bucureşti. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Economia regiunii 22.

padine. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Lacuri sărate şi limane fluviatile. când temperaturile depăşesc 30ºC. Hidrografie de tranzit. principalul indicator al gradului de ariditate. între Ialomiţa şi Călmăţui. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. temperat continental cu tente de ariditate. scad sub 450 mm medie anuală. Influenţa climatică estică este generalizată. padine). Precipitaţiile. situat la nord. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Gălăţui. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. cald şi secetos. depresiuni. Cea mai mare cantitate o conţine. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. Tătaru. nişe de sufoziune etc. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. tributară Dunării. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Strachina. Apele subterane se află la adâncimi mari. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Fundata.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Vara apar zile toride. sub cuvertura groasă de loess. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. Astfel sunt Lacul Amara. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . desigur. Culoarele celor două râuri. Temperaturile medii sunt ridicate. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. în care cele două râuri principale. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. În partea sudică a unităţii.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Atunci a înflorit în sudul său. Un element faunistic de notorietate este dropia. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. spre exemplu. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. asigurată. Exceptând potenţialul agricol deosebit. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. 22. Coşereni sau Coşlogeni. lipsesc dovezile mai vechi. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. cea a Dunării de Jos. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice.3. plop. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. prin ciulinii săi care. în epocile anterioare. cel puţin legal. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. arin. Cunoscut. generat de întinsele suprafeţe cu limane. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. cu un indice de fertilitate ridicat. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Antropizare intensă. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Astfel. cu soluri fertile. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. nefragmentate. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. cât şi în regiunea situată la est. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. papură). ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Faptul că atât în Bărăgan. a secetelor frecvente. Sudiţi. pietrişuri şi nisipuri. În unele areale. rozătoarele dominând net celelalte specii. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. asigurat de terenurile plane.

Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Însurăţei. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Aşezările umane reflectă.Bărăgan Deşi populată din preistorie. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. densitatea demografică este redusă. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin densitatea lor mai redusă. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Pogoanele. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Lehliu-Gară. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. 22. până în zilele noastre. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Ea nu a atins însă. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Feteşti. în acest caz el fiind concludent. Bărăganul este slab urbanizat. în vecinătatea unor lacuri. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. evident cu alte motivaţii. precum în alte regiuni. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Ţăndărei. Profilul acestora este dominant industrial. Fenomenul s-a prelungit. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Centre urbane mici şi mijlocii. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor.

sfeclă de zahăr. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. porumb. Se cresc de asemenea porcine şi păsări.Constanţa. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. floarea soarelui.Ştefan cel Mare. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. au perspective asigurate. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. prefabricate. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. funcţionând aici. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. al „conului de umbră”. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. O excepţie este staţiunea Amara. indus de capitală. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor.Bărăgan 22. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. orz. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). soia. Agricultura se impune prin culturi variate. Industria este de dată mai recentă. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Apare în cazul Bărăganului. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial.4. Culturile de grâu. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Lungi perioade. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune.Călăraşi sau Pietroiu . ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. pe Dunăre şi o serie de lacuri. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. confecţii. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. un fenomen de eclipsare.

Editura Academiei. Un prim raport este cel de continuitate geografică.6. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Dunăre. avantajele mecanizării. Geografia României. Geografie Umană şi Economică. bazată pe materii prime proprii. În al doilea rând. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. 22. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. II.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Bucureşti. x x x (1983). Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. în mai mică măsură de Feteşti. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Bucureşti. Geogrfia României. are. face greu decelabilă o astfel de limită. Perspective de specializare agricolă performantă. Dimpotrivă. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Editura Academiei. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. x x x (1984). unde fermele mari trebuie să exemplifice. Ca urmare. premise favorabile. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. x x x (1969). 3. Relieful jos de câmpie. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700.5. se vor accentua. În caz contrar subordonarea teritorială. Geografia Văii Dunării Româneşti. Industria alimentară şi textilă. o afirmare a lor în sens biunivoc. Bucureştiul este polul cultural. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Bucureşti. faţa de Bucureşti. dar şi menţinerea unui statut periferic. Editura Academiei. a ponderii principalelor sale ramuri. 22. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Geografie fizică. I. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. uniform structural şi peisagistic. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. de asemenea. conform principiului avantajului comparativ. 2. Bibliografie selectivă 1.

Baza naturală de susţinere 23. de luncă şi câmpie joasă. Astfel. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. în ciuda înălţimii sale modeste. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Evident. Obiectivele unităţii de învăţare nr. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. podiş intens peneplenizat. 2. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. .2. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. . Componenta antropică a sistemului teritorial 23. 23.6.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european.1. Economia şi perspectivele regiunii 23.3. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. câmpie tabulară.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . cu structură tabulară.4. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos.5. 23 23. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. .

Iarna. coborârea sa se accentuează. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. în zona Brăila-Galaţi. Relieful este mai accidentat. la rândul său. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. este la originea limanului Brateş. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. mai abrupt. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Astfel sau format lacurile Balta Albă. cca 2. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Pentru a nu aminti că. Siretul şi Prutul. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Lutu Alb. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. pe de o parte. climatului continental cu tente de excesivitate.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Din punct de vedere termic. 158 . Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. de lunci. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. naturale şi antropice. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Movila Miresii. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Milcov. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. debuşează în Dunăre. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. în unele sectoare.5 ºC la 10 august 1951). ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Prutul. Siretului şi Prutului. câmpii de subsidenţă şi podiş. în zona Râmnicelu (Ion Sion). Buzăul). fie şi numai pentru faptul că aici. Resurse de apă bogate. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Amara (de Buzău). Râmnic. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. energia şi indicele de fragmentare cresc. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Climat cu ariditate pronunţată. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). crivăţul este o prezenţă frecventă.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Batogu. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. şi de poziţia geografică în sud-estul României. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.

Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Bordei Verde. Vegetaţia câmpiei este stepică. Amara). plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). şoarecele de câmp). cerealelor. Prut. prepeliţa. Lişcoteanca. potârnichea. industria. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. fondurile de pescuit de pe Dunăre. hidrofilă. păstrugă). şalău. câmpiei.3. În sfârşit. arinul. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. gramineele (păiuşul. rogozul). În primul rând Câmpia Brăilei. muzeele. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Brăiliţa. Esenţele moi (salcia. Movila Miresii. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. Oprişeneşti. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. moştenirea etnografică a ruralului etc. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. hârciog. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. iar în Movila Miresii 438 mii m³. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. unde cultura legumelor. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. stejarul pufos). Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. Ianca. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. somn. Stoicani sau Silişte. Subsol bogat în hidrocarburi. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. orbete. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. dar şi cea a Siretului Inferior. trestia. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. dealurilor piemontane. faună şi soluri specifice. cu orizonturi bine structurate. vulpea. cu humus mult şi fertilitate ridicată. la care se adaugă iepurele. milioane m³. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. 23. Prutului sau Siretului. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. Siret. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. monumentele.

Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. Oraşe mici. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. 23. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. sub 25 000 locuitori. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar mărimea satelor scade ajungând uneori. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. sub 500 locuitori. Ianca. în Platforma Covurluiului.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Galaţiul şi Brăila. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. la nivel regional. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Prezenţa a două mari oraşe. la care se adaugă ruşi lipoveni. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Etnic predomină net populaţia românească. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. înspre Tecuci. într-un timp relativ scurt. romi. reduce indicele scăderii populaţiei.

Dunărea de Jos 23. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită.4. Pe Dunăre. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). pe de o parte. agricultură şi transporturi. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. La Chişcani. porumb. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. mătase artificială. sfeclă de zahăr. zahăr. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. lactatele. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. ce prelucrează minereul de fier din import. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. culturale. prefabricate. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. de refacere fizico-psihică. floarea soarelui. O altă ramură economică este piscicultura. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. La Galaţi se produc. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. păsări. plante furajere. monumente). Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. lângă Brăila. confecţii. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. de asemenea porcine. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Se cresc. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). La Măcin. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Se cultivă grâu. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. orz.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. confecţii. judeţele Galaţi şi Brăila. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. religioase. cât şi spre Marea Neagră. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. prelucrarea cărnii etc. de asemenea. bovine. Deşi cu o suprafaţă limitată. morărit. soia. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie.

regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. 2. 23. 23. predominant de câmpie joasă. Geografia Văii Dunării Româneşti. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. Galaţiul.. Bucureşti. Geografia României.5. Geografie Umană şi Economică. 3. Editura Academiei.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. Republica Moldova şi Ucraina). Bibliografie selectivă 1. periferic. . Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. a prelucrării peştelui. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Geogrfia României. x x x (1984). de-a lungul Prutului. . Dunărea de Jos. II.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.datorită potenţialului economic ridicat.. Bucureşti. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Geografie fizică.6. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. x x x (1969). inclusiv în domeniul transfrontalier. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. I. x x x (1983). . prin Târgu Bujor şi Bereşti. Editura Academiei. Editura Academiei.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. dar mai ales spre Delta Dunării.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. Bucureşti. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . s-a afirmat industria construcţiilor navale. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. 2.

din anumite puncte de vedere. Dealtfel. formate din roci mezozoice. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase.3. din punct de vedere al cadrului natural.2.6. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. încă din start. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre.4. mult mai extinsă. Podişul Dobrogei de Sud. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte.2.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. De subliniat.1. Culmile sale. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. respectiv de către Marea Neagră către est.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. În Podişul Dobrogei. Pricopanul şi Niculiţelul. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Obiectivele unităţii de învăţare nr. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. 24 DOBROGEA Cuprins 24. şi anume Podişul Dobrogei. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . cu morfologie marină (faleze.5. 24 24. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. plaje). acoperită de loess. Baza naturală de susţinere 24.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. 24.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. situat în regiunea învecinată. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Componenta demografică şi de habitat 24. ci numai podişul cu acelaşi nume. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. cristaline. . cu altitudinea maximă de 467 m. Economia şi perspectivele regiunii 24.

Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Stepa. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. de mare fertilitate. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Intr-un climat cald. popândău. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Greci. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. în nord.9ºC (+41ºC şi -23. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. Altitudinile reduse. iar rocile de construcţie (granit. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. căprior. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. orbete. şoareci) alături de iepuri. Slava. vulpi. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). tributare Mării Negre. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. cernoziomuri levigate. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. Râurile Teliţa. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Podişul Oltinei.9ºC). iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. soluri bălane) profunde. mistreţi. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Climat arid. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. medie anuală. culoarul Văii Carasu. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Taiţa. verile fiind călduroase. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Climatic. mai înalt şi fragmentat. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Peştera Liliecilor). Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. pedunculat). delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. deltaic.

Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. ca minorităţi. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Negru Vodă. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa.3. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Eforie. bulgarilor. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. turistice şi culturale majore.Dobrogea Topalu. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². 24. 2. industriale. 24. Basarabi). Hârşova. sub aspect demografic aspecte contrastante. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Mărimea lor este variabilă. spre Delta Dunării). în spaţiu alocat. Năvodari). Mangalia. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Mahmudia. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Test de autoevaluare Explicaţi. aflate în curs de exploatare. cu prezenţa. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. următoarele aspecte: 1. Babadag). În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². a turco-tătarilor.

inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. ca atractivitate. maşini agricole la Medgidia). Staţiunile de pe litoral (Mamaia. spre Litoral şi Deltă. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Eforie Nord. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. de la Mamaia şi până la Sulina. porumbului. bere). viticultură şi creşterea ovinelor. de amplele sisteme de irigaţii. Costineşti. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Olimp. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). prelucrarea bumbacului).2 km lungime). ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. 166 . termocentralele de la Constanţa). Venus. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. ulei. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Mangalia). construit în deceniul şapte al secolului trecut. În primul rând. sfecla de zahăr. Căile de transport. Jupiter. Mangalia. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. în raport cu restricţiile climatice. Niculiţel şi Oltina. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. din România. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Căi de transport de maximă diversificare. vinificaţie. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Constanţa. Isaccea. prin diversitatea şi densitatea lor. Cultura grâului. între care se detaşează Constanţa. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. în special al turiştilor. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază.4. Eforie Sud. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Asociate climatului cald. floarea soarelui. În sfârşit. cernoziomice şi bălane. livezile de caişi şi piersic.Dobrogea 24. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Turism litoral de anvergură. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Caracterul agricol al regiunii este susţinut.

el are atribute turistice de prim ordin. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Geogrfia României. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. În sfârşit. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. 2. Geografie Umană şi Economică. 3. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina.6. Tomis şi Callatis). Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. Constanţa şi Mangalia. În al doilea rând. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Năvodari. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Editura Academiei. x x x (1984). aluvionarea şenalului deltaic. Eforie. s-au afirmat în perioadele următoare. x x x (1983). 2. celelalte două. fondate de comercianţii greci (Histria. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. în primul rând. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. dar şi Cernavodă. 24. Babadag sau Negru Vodă). Bibliografie selectivă 1. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. x x x (1969). încă din antichitate. Pe litoralul Mării Negre apar. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. o serie de oraşe-cetăţi. Tulcea. I. Geografie fizică. Canalul Dunăre . Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior.Marea Neagră scurtează. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Dimpotrivă. Bucureşti. II. Editura Academiei. Geografia României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . de eşuarea unor nave etc. în interiorul podişului. Editura Academiei.

vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. „natura propune şi omul dispune”. Baza naturală de susţinere 25. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Componenta antropică 25. Etc. cea a Dobrogei. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. 168 . Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . un tip de economie specific. .4.3. 6 25. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.6. încercarea de-a contura o singură regiune. Economia Deltei Dunării 25. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25.7. Or. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. În acest caz. Lucrarea de verificare nr.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.1.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Pe de altă parte.5. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

O altă ramură economică este cea a transporturilor. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. creşteri maxime ale nivelurilor. de subzistenţă. Isac. Roşu. al căilor de transport.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. Gorgova. legume). A doua activitate economică. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. Se practică. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Există însă.Delta Dunării 25. Pe lacurile Roşu. Condiţii optime întruneşte apicultura. Rusca. Construcţia de nave. Dunărea şi. vijelii. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Sub acest aspect. Mahmudia. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. o serie de culturi (porumb.4. pe terenurile neinundabile. sub aspectul căilor de acces. cinegetic sau piscicol. plante tehnice. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. implicit. colmatarea unor canale). pe baza bauxitei din import. 172 . Merhei. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. iar în celelalte zone se cresc animale. Matiţa. Complexele turistice Crişan. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. valorifică această oportunitate. corelabil cu potenţialul antropic redus. morărit-panificaţie. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Delta Dunării ca regiune geografică. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. se produce alumină. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Holbina. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. prelucrarea peştelui. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. grâu. Industria este concentrată în Tulcea unde. Stipoc.

caras sau biban. în timpul migraţiilor. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. Concomitent. ale factorul modelator antropic. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. favorabilitate din ţară. păstrugă) sau de apă dulce (cega. vulturul codalb.5. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. viza) producători de icre negre. egrete. în principal turişti. nisetru. călifar. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. vidra. nurca. lebede. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. 25. vulpe. aici. dar şi somnul. mereu mai numeroase şi mai variate. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. crapul. şalăul. salcie). dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. lopătari. declarat monument al naturii.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. Emblematică este prezenţa pelicanului. piciorong. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. nuferi sau esenţe moi (plop. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. iepure. alături de lişiţe. câinele enot. stârci. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. cormorani.

) 5. Sistemul circulaţiei apei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Titlul cursului (Geografia Regională a României).Numărul lucrării de verificare. Bucureşti. . (2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. x x x (1983) Geografia României.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Răspunsul va fi logic formulat. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. la obiect. . Geografia Văii Dunării Româneşti. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.0 pct. 25.5 pct.0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. vol.) 2. (1.5 pct.Delta Dunării 25.7.0 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . Dunărea de Jos. I – Geografie fizică. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. B-V. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Dobrogea şi Delta Dunării .6. (2004). Cluj-Napoca. Driga.) 6. 21-25 privind regiunile Curbura. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Specializarea şi anul absolvirii. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. Bucureşti. 3. x x x (1969). 2.Adresa cursantului.) 4. Delta Dunării. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Lucrarea de verificare nr. Editura Academiei. Casa Cărţii de Ştiinţa. . Bărăganul.

Bogdan. Geografie politică. I. Initiation a la Geographie Regionale. 8. Claval. 14. Ungureanu. 41. Maryvonne le (1980). Badea. (2004. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 9. (1997). Die zentralen orte în Suddestscland. Bucureşti. Bucureşti. 4. a). Brunet. Claval. L. (1968). Regionarea pedogeografică a teritoriului României. 24. Bacău. (2000). Bucureşti. 27. 13. 2. Cocean. Bucureşti. Barbu. Chauvet. N. Jena. Aur.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Subcarpaţii Tazlăului. Bucureşti. Editura Academiei. O. (1976). Studiu geomorfologic. Băcăuanu. XXX. Editura Academiei. S. Etats et nations autour de la France. J. Studiu geomorfologic. (1971). (1997). Câmpia Moldovei. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Regions naturelles et noms de pays. Delgrave. I. P. Paul Vidal de la (1889). Paris. (1997). Delgrave. Presa Universitară Clujeană. P. P.. Géographie humaine et economique contemporaine. SCG. 19. Bordei. Brânduş. 461-501. Brunhes. Asupra regionării reliefului României. Cluj-Napoca. Bucureşti. Christaller. La porte nantaise dans la France de l'ouest.. W. Models în Geography. (1980). (2004. Géographie Universelle. Inst. (2004). Ţara (The Land) . (1988). Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Potenţialul climatic al Bărăganului. V. Cluj-Napoca. Barbu. (1998). Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. 18. (1981). J. Cocean. P. Dezvoltarea regională în România. Reims. Asupra geografiei regionale. Methuen &Co LTD. Studia UBB. Băcăuanu.. (1983). Cocean. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Daniela (2003). Bucureşti. (1993). 12. 23. J. N. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Benedek. Editura Focul Viu. Editura Presa Universitară Clujeană. 26.1. 10. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Pantazică. (1990). Octavia (1980). Terra. Barbu. Cocean. Dollfus. Antonescu. Geografie Regională. A. 3. Etude de region. P. Chiriac. Coordonate majore.A Typical Geographical Region of Romania. Badea. (1979). Geografia turismului românesc. Franç. (2002). Al. R. Nathan. Blache. N. 7. 6. Cocean. N. 11. Cocean. Clima Depresiunii Sibiului. 2 (XL). (1981). 3 vol. Editura Universităţii Bucureşti. Geogr. Paris. Blache. L'Europe. L. (1992). Paul Vidal de la (1908). Geogr. Paris. I. P. Paris. Editura Academiei. Ciulache. Editura „Grigore Tabacaru”. Bull. C. R. (1970). Cluj-Napoca. Assoc. V. Bucureşti. 5. N. 482. 15. Paris. 17. V. Fisher. XXXIX. Maria. 16. 28. Bodocan. Podişul Moldovei. SCGGG. D. 22. Chorley. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). SCGGG. P. pg. P. 21. ClujNapoca. 29. PUF. Trav. La geographie humaine. Paris. Paris. Haggett. 25. 30. Heur et malheur de la Géographie Regionale. RRG. Obcinele Bucovinei. Editura Oscar Print. 20. (1933).. Bucureşti. 41-42. XXVI.. (1984). Bucureşti Berre. Editura Ştiinţifică. PUC. (1910). Editura Academiei. Hachette. P. Cluj-Napoca. Structura spaţiului mental românesc.

Montreal. Studiu de Geografie regională. Paris.. Ştefan (2005). A. 59. P. An Encyclopedic Survey. La regionalisation. J. Deică. I. Studia UBB. R. Gravier. V (2001). Editura Academiei. R. (2005). C. Mihaela (1999). London. PUC. (1991). Bucureşti. (1979). Cocean.. Editura Tehnică. Editura didactică şi pedagogică. P. P. Bucureşti. Espace. Paris. Romanian Review of Regional Studies. (1981). Grumăzescu. 58. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. 37. A. 46. Cocean. (1990). Cocean. 57. Dayries. Trav. Bucureşti. George. Geografie umană şi economică. La Decouverte. N. 35. (1977). (1990). Dauphiné. 45.. Ţara Lăpuşului. Studiu geomorfologic. P. The 27th ARA Congress. Inst. J. 1. 1. Fremont.. 53. P. (2000). Fellmann. Geogr. Cocean. 48. Les methodes de la geographie. Dayries. M. 33. Ciangă. Chicago & London.. 41-42. Cornelia (1970. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. Driga.. O. (1980). 1. (1970). Târgovişte. Routhlege & Kegan Paul. Editura Academie. Grigore. Paris. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. 34.. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. J. Geomorfologia Văii Bistriţei. Lăcău (2002). Human Geography. Ed. G. 40. (1970). Bucureşti. Human Geography. Michele (1978). Canada. Cocean. Entrikin. Editura Academiei. Getis. Depresiunea Haţegului. Gales. Getis. (2004). Dinu. 44. Grumăzescu. Dezsi. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. 42. USA. Donisă. WCB. Dollfus. 47. P. PUF. The Resilience of the Geographical Region. (1980). St. B-V. Tăşnad. 51. F. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. (2004. 32. Economica. 39. J-J.. A. XVII. P. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. 50. Dumolard. L'analyse geographique. 49. Bucureşti. La question regionale. Studiu geomorfologic. The 29 th International Geographical Congress. I. Cluj-Napoca. 41. Cluj-Napoca. Munţii Semenic. Adnana. P. region et systeme. P. P. România. Cocean. USA. Dubois. Analele Univ. Dickinson. Cucu.. L. Drăguţ. (1971). PUF. PUF. Getis. Korea. SCG. WCB. Bucureşti. (1997). Bucureşti. L’identité regionale. Coteţ. 43. (1976). Bucureşti. N. Editura Academiei.Bibliografie generală 31. 52. E. Paris. Câmpia Olteniei. 41-42. 55. Sistemul circulator al apei. no. C. Polytehnic International Press. Paris. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Delta Dunării. Potenţialul reliefului. (2000). (1976). Cluj-Napoca. Reims 54. (1968). Les paradoxes des regions en Europe. (1970). Editura Oraj. A. James Press. (2002).Getis. Region. Donisă. a). Cornelia (1975). CNRS. Geografia peisajului. 56. Bucureşti. 38. XXIX. P. Conceptul de regiune în geografia românească. paradoxes ou contradictions. Paris. J. Seoul. Flamarion. L'espace vecu et la notion de region. 36. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei.. Cluj-Napoca. (1991). Lequesne. Paris. Le concept de region: ambiquités. în Modern Geography. Trav.

71. 84. Bucureşti. Isard. (2000). Editura Vinea. Grumăzescu. Editura Academiei. Ilieş. Editura Academiei. Bucureşti. Univ. Ţara Oaşului. XVII. Masivul Bucegi. 76. Valeria (1961). Marcelpoil. Ianoş. Bucureşti. 62. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. (1965). confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Ilinca. Soc. C. Editura Academiei. USA. O. Bucureşti. Mihăilescu. Ghincea. (1985). România. II. Bucureşti. Tara Maramureşului. V. (1990).. Terra. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. S. 68. Bucureşti. RRGGG. Mihăilescu. (2005). (1932). Hizy. (1931). Bucureşti. Bucureşti. (1995). Studiu de Geografie regională. Cluj-Napoca. Ielenicz. Paris. Munţii Ciucaş-Buzău. Arad. Editura Universităţii Bucureşti. I. Ilieş. P. Studiu de Geografie regională. Micalevich . Editura Academiei. Ileana-Georgeta. M. Gabriela (2005). Harta regiunilor geomorfologice ale R. J-B. Cambridge. 50. (1957). Editura Academiei. Geografie Regională. Emmanuelle (2000).. 82. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne.. 5. Bucureşti. (2000). 12. Bucureşti. 80. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. I-II. Revue de geographie alpine. Paris. Editura Tehnică. I. The limits of geographical regions and their determination criteria. O abordare geografică. Cornelia (1970. Haggett. Sisteme teritoriale. Editura Universitară. 70. Marile regiuni morfologice ale României. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Relieful Colinelor Tutovei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . 61. Franc. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. 72. 75. Juillard. H. Grumăzescu. W. (1968). „Vasile Goldiş”. Bucureşti. MIT Press. Bucureşti.. SCGGG. Dealurile şi podişurile României. Paris. rom.. Cambridge. 69. M. Asoc. (1971). (1962). (2001). în Annales de geographie. 1-2. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. de Vest. Ianoş. Mioara (2003). 74. V. 86. Editura Tehnică. Editura Dacia. Munţii Poiana Ruscă. H. Bul.Bibliografie generală 60. Marin. Ianoş. La region: essai de definition. Ianoş. (1999). Pătru. The Geographer's Art. 2. (1981). Espace regional et amenagement du terittoire. Ielenicz. 63. 65. 73. 81. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. M. Humeau. Bull. (1968). 387. Ielenicz. Geografie Regională. P. I. (1994). Etnie. Basil Blackwell.Române pe baze geografice. M (1984). Lacour. Editura Academiei. XL. 66. 79. SCGGG. V. Hârjoabă. 77. (1999). Studiu geomorfologic. 64. 67. Subcarpaţii României. Bucureşti. Grenoble. b). (1993). Mândruţ. J. Unele probleme de geografie regională.R. 85. E. 78. USA. Teoria sistemelor de aşezări umane. Mehedinţi. 83. Dalloz. Delfaud. 1. Ilieş. 1. Natura. BSSGG. Al. Grumăzescu. Bucharest. I. Bucureşti. 3. 87. Geogr. I. Geogr. I. (1987). (2002).Velcea. Ianoş. Lajugie. Continentele. XXVIII. Bucureşti. N. I.

Hutchinson University Library. Studiu geomorfologic. I. Ungureanu.. V. Geografie-ecologie. (1984). 105. Grigore. 109. (1980. p. (1971). a). Editura Academiei. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. (1931). La regione. 93. Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei. I. Bucureşti. Region as a socio-environmental System. I. 106. Editura Univ. Violette (1994). Vâlsan.. Inst. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. XXVII. Mihăilescu. (1991).H. Studiu de geografie umană. (2000). XXVI.Lucr. 2. Irina. (1994). (1974). Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 89. Iaşi. XVII. N (1990). 101. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Posea. A. 97. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. SCGGG. 1. 90. Şt. Mihăilescu. G. (2005). Theory and practice. Rey. Ann. (1995). România. The Netherlands.. Marile regiuni geografice ale României. Mursia. 108. 95. Bucureşti. (2001). Gr. 110. 1-2. 1. 104. Editura Academiei.. SCGGG.. La question regionale dans l'espace roumain. Cuza. I. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. 99. Donisă. Ţara Haţegului. V. Ungureanu. Bucureşti Thunen. Pop. Bul. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. T. Editura Presa Univ. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. SCGGG. Roşu. D. I. Minshull R. Morariu. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Mihăilescu. Germany. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. 12. 91. Gr. Oancea. “Al. V. L. Mihăilescu.Bibliografie generală 88. 107. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Gr. I. Economie. V. 2. Bucureşti. Univ.(1990). Bucureşti.. Popa. London. Marin. ClujNapoca. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Oradea. Editura Kluwer Acad. Mac. reflecţii. Bucureşti.. Editura Universităţii de Vest. T. Morariu. (1968 a).. (1968 b). Ungureanu (1993). J. 96. Gr.. Pop. 94. 102. Natură. 111. RRGGG. Clujeană. în L'espace geographique.. SCGGG. (1964). Cuza”. (2001). Dordrecht. Velcea. Posea. Despre ţară şi ţări. XI. (1971). Elementul spaţial în descrierea geografică. Timişoara. Bucureşti. Om. 92. 2. Paris. Gr. (1970). ClujNapoca. Al. Editura Academiei RS România. V. V. Posea. T. (1967). 112. p. 4. regiune geografică-ecosistem. (1979). 98. Bucureşti Pop. Milano. Nir D. sistema territoriale sostenibile. 113. Geogr. M. Publ. Bucureşti. Ţara Făgăraşului. I. Clujeană. Geografie teoretică. Badea. SCGGG. Gr. Cluj. Editura Universităţii Oradea. Mac. Regiune geografică şi regiune economică. Posea. Terra. Gr. XVII. Iaşi. XXVII. I. Tufescu. Morariu. Al. von (1826). Valeria Velcea (1971). Popovici. Mihăilescu. b). Bucureşti. Geografia generală şi regională. Univ. IV. 103. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. De Ştiinţe Geografice.3-7. 100. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. 114. Studiu geomorfologic. N. Al. VI (LXXVI). Regional Geography. (1980. Vallega. Soc.215-217. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Hamburg. Reclus. Popescu. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Editura Presa Univ. (1982).

x x x. 119. Valeria (1988). 120. G. 118.Bibliografie generală 115. Editura Academiei. Geografia României (vol. x x x. Monografia geografică a RPR. Bucureşti. (1960). 116. Wackermann. Bucureşti. caracteristici spaţiale şi funcţionale. 117. x x x. Paris. Geografia regională. (1983-2005). (1916). Editura Academiei. (1969). (2002. Geografia Văii Dunării Româneşti. Géographie Regionale. Editura Academiei. G. 2. Terra. Ellipses. Bucureşti. Vâlsan. Contribuţii de geografie fizică. Velcea. I-V). XXXVI. BSRRG. Bucureşti. Câmpia Română. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 .