Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Criteriul mintal 2. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.7. Regiunea ca sistem 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. 2 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Regiunea geografică .2.7.7.Cuprins CUPRINS Introducere 1. Regiunile geografice ale României 4. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Lucrarea de verificare nr. 4 4. Criteriul politico-administrativ 2. 1 4. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Criteriul peisagistic 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.1. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.8.4.6.3.6.7.3.4.5.1.1. Moldova de nord-est 5.4. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Tipologia regiunilor geografice 3. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.2.5.1. Regiunile geografice ale României 4. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Regiunea polarizată 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Regiunile omogene 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Etapa actuală 4. 1 1.2. Regiunea ca teritoriu 1.2. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. 3 3.entitate teritorială 1. Etapa 1950-1980 4.1. Geografii români şi Geografia Regională.5. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Criteriul funcţional 2.

10 10. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 9.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.1.6.2. 8 8.7. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.6. Baza naturală de susţinere 9. 6 6. 7 7.4. Componenta demografică şi de habitat 9.1.3. Economia regiunii 8. Componenta demografică şi de habitat 8. Culoarul Siretului 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Bucovina 6.4.5. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.3. Componenta antropică a sistemului regional 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.4. Baza naturală de susţinere 5. Economia şi perspectivele regiunii 6. Economia şi perspectivele regiunii 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.6. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Componenta antropică a sistemului regional 10.Cuprins 5.2.3. Baza naturală de susţinere 6.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.1.5. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Economia regiunii 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.5.1. Componenta demografică şi de habitat 7.3. Economia şi devenirea regiunii 10.6.5.4.3. 2 8.6.5.3. Maramureş-Chioar 7.4. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 7. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta antropică a sistemului regional 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.4. Bârladul 8.2.5.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bistriţa-Trotuş 10. Baza naturală de susţinere 10.6.2.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. durabilul de efemeritate etc. devine un important atu al oricărui individ uman. fără nici-un echivoc. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. atât de necesară oricărui proces educativ. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. abordările de Geografie Regională reprezintă. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. şi ele extrem de numeroase. o finalitate eficientă. În consecinţă. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. riguroasă. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. existenţa. necesitatea de întâmplare. componenta sintetică. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. specifice şi expresive. patriotică. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. a descifra. generale. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. Iar dintre toate ramurile Geografiei. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. înainte de orice. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. cum este şi firesc. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. vi . a explica şi gestiona fructuos acest parametru. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. adecvată. cum este definită Geografia. Astfel. al oricărei colectivităţi. Ca urmare. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. Obiective generale. Nu este vorba numai de substratul material.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. orientarea demersurilor spre abordarea critică. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. în orice ipostază. între obiectivele generale se înscrie. în primul rând. hidroclimatic sau biopedogeografic. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. morfologic. geologic.

peisagistice. a părţii la întreg. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Pe lângă informaţia aferentă modulului. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). criteriile utilizate în regionare. Ca urmare. ce conţine. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida.Introducere Racordarea. Maramureş-Chioar şi Bârlad. prin cunoaştere. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. (unităţile de învăţare 5-25). cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . În general. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. a permis formularea a tot atâtea teste. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Bibliografie selectivă. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. la obiect. adresa cursantului. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. în final. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. specializarea şi anul absolvirii. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. presupune o racordare a părţii la întreg. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. În continuare. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. şi bibliografie generală. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Bucovina. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. pe unităţi de învătare. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Structurarea detaliată. Răspunsul va fi logic formulat. în 25 unităţi de învăţare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. centrate pe problematica de maxim impact. mai iscusit. numărul lucrării de verificare. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. structurale sau mentale.

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. rămase în urmă. 1 1.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune.5. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. teritorială. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea ca sistem 1.1. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. . În tot intervalul menţionat.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . . are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. cu o evoluţie sinuoasă. când semnele declinului ies în evidenţă. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. Regiunea geografică – entitate teritorială. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .definirea bazei teoretice a Geografiei regionale.2.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. 1. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.1.7. pe de altă parte. Timp de aproape un secol. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. îndreptăţită. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). Însuşi Vidal de la Blache.2. . aflate în avanposturi.entitate teritorială 1. sub atributul indispensabilului. pe de o parte. şi-a neglijat necesara devenire. Regiunea ca teritoriu 1. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.3. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. între 1859-1953. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.4. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. considerat părintele acestei ştiinţe. Regiunea geografică . pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în acest caz.6. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.

dirijare. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. poate. Pentru acelaşi autor. Cunoaşterea precară explică generalizările.Mediterana sau oceanice . cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. J. Apare tot mai pregnantă. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Atlanticul. Neologismul "regionalism" este inclus. entitate politico-administrativă. Pacificul. N. la care se făcea des referinţă). Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. vidaliană. Franţa este o ţară şi nu o regiune". văi). când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. sistem. considerăm utilă. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. termenului de regiune şi anume: teritoriu. indică o serie de lucruri indeterminate. ordonare a unor realităţi spaţiale. J. podişuri.3. definită printr-o arhitectură proprie. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. 1970). Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. cel mai numeros număr de formulări. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. mai degrabă. în premieră. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. regionis" are semnificaţia de conducere. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. în raport cu ţara. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. răspândită şi structurată nuanţat. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. Europa este o regiune şi nu o ţară. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. Conform acestei viziuni. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. câmpii. 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. 1991). F. în timp. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio.

Getis.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. animale. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. . în perioada de glorie a Geografiei Regionale.E. 1990).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. A 1981). exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. . . mai concis. a suprafeţei terestre. Evident. American Society of Planning Officials . apă.Un complex de pământ. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". Joerg. aer. A. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. Getis. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. în marea lor majoritate. S. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. P.Un domeniu în care entităţi diferite. Herbertson. specificitate. R. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. L. După aproape şase decenii. formulate. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. Pe de altă parte însă. R. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . se pot adăuga altele. sunt: . 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. Sau. figurează ca mediu privilegiat. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. înscrisă concret în locuri. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. specifică. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. cel nord american. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. Vidal de la Blache. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. Dickinson. J. puse în mod artificial împreună.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. R. unicitate. 1980). acestor definiţii. Platt. precipitaţiile. în esenţă. cele mai vehiculate. . dintre care. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". G. R. Minshull.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. W.

în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. a zonelor litorale portuare). Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. păduri cu frunze căzătoare) etc. ca urmare regiunile morfologice. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. socială şi instituţională. 1970).George. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. ale climatului (arid. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. de servicii. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. atunci când se analizează un component strict al peisajului. munte. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. se dizolva în structuri de alt tip. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. industrializate. specificitatea. ierarhizarea factorilor generatori. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . artificializat. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. ulterior criteriile s-au înmulţit. prezenţa aceloraşi roci). ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. De această dată. Marcelpoil. precum în relieful de câmpie. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. dintre cunoscut şi necunoscut. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. interacţiunea elementelor componente. Dealtfel etapa post-vidaliană. ce îi asigură. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. P. în vederea optimei funcţionalităţi. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. E. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. în raport cu alte teritorii. podiş). va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Mai mult. pădure sempervirescentă. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. specificitate. finalitatea interferenţelor spaţiale. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Au apărut. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". climatice. diversificat şi distilat. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. temperat. savană. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. 2000). elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. ce nu pot fi omise nici astăzi.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. Dacă în antichitate. ponderea anumitor condiţionări.

1977). prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. CEFTA. N. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. (1964) (citaţi de Donisă.4. departament. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). comună). (1959) şi susţinut de Baranski. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. Ea slujea direct. Uniunea Europeană.N. În Franţa ea devine "o regiune de program. dar nu neapărat!). iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Despovărată de atributele naturale. CSI. Pe de altă parte. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. a unor teritorii (mai ales ale statelor. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. care posedă un grad de autonomie certă". compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. economică. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. să valorifice elementele de favorabilitate. încă din antichitate. 1980). Italia.M. prezente în zonele periferice ale statelor. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. NATO. P. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. I. structurale şi funcţionale ale acestora. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. Spania. I. Efectele globalizării sunt evidente. Belgia. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. pe de o parte. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. Pentru actorii politici din Germania. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. induse de sus în jos. economice. prin reglementări ce tindeau. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. Marea Britanie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin.

Intervine şi a treia dimensiune. Mediul.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. iar pe coloane atributele funcţionale. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. lăsând altora sarcina. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. regiunea. retroactive şi interactive. interne. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. 1. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. din păcate. politică. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. în primul rând. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. caracterizate printr-o mare relativitate. formată din spaţii contigue". continuate ulterior. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Catalonia). principiul unităţii dominând forţele diversităţii. un sistem Între proprietăţile externe. temporale). stabilitatea şi adaptarea. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. ce generează o hipermatrice. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. paralele. Bucovina. dar şi meritul. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Regiunea ca sistem deschis. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. în accepţiune sistemică. timpul. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. O calitate care persistă este o invariantă. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale.5. dialectic dezechilibrat. A. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. economică. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). concept operativ de sorginte naturală. de-a definitiva şi detalia conceptul. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. guvernat de relaţii de tip feed-back. Nu trebuie să omitem. sociologică etc. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. este un decenii. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. specifice. Ca urmare. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. ale căror prime intervenţii n-au fost. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. Ea induce. sistemul a avut un anumit acces. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. habitatului. Ruhr etc). la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. faună.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. economiei sau comportamentului uman. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Pentru a se menţine. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. îl exercită clima. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. centrul Marii Britanii. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. P. mai divers perceput. în faza iniţială. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. la care. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. El Nino. solară etc). geotermică. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. impactul cel mai acut. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. soluri. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea.

parţial. consolidarea specificităţii. Ca urmare. a majorităţii activităţilor umane. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. generalizare. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. de evoluţiile în plan politic sau social. înainte de orice. dependent. Adaptarea ar însemna. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. politice. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. sociale. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. indiferent din care domeniu. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. de lungă durată). prin funcţiile lor. adesea. perfecţionarea. În acest caz adaptarea este sinonimă. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. Adaptarea la presiunea antropică. inovării. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Adaptarea la competitivitatea interregională. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. independent de factorii de decizie de la nivel regional. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. în circumstanţele date. economică sau socială. Este o necesitate imperioasă. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. a locurilor de muncă. Lipsa locuinţelor. Este evident că orice sistem terestru. în primul rând. strategice dar mai ales de mentalitate. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă.

1. A. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu.regiunea naturală (bazin hidrografic. structură geologică) afirmată între 1750-1900. în vogă între 1900-1950. o integrează.regiunea umanizată. (1990). imaginând patru etape distincte şi anume: . delimitată cultural. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. omul. Adalberto Vallega.. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. fără echivoc. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. . Ulterior. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. bimodular (natural şi antropic). Nir. D. 1995.C.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. 1995). Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. sistemelor conturate social şi environmental În alt context.

Delgrave. USA. no. P.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Ediţia a II-a. (2005). 10. London. Dauphiné. J. 7. 9.. R. după 1980.7. P. Geografie Regională. Flamarion. Cluj-Napoca. . A. Vallega. Hutchinson University Library. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se întrepătrund. 4.6. Minshull. Grumăzescu. P. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. La regione. Theory and practice. XVII. The Netherlands. A. J. Trav. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Presa Universitară Clujeană. suprapusă unui ecosistem. cele două ipostaze ale regiunii.regiunea funcţională. SCGGG. WCB.regiunea sistem. Astfel. region et systeme. Fellmann. Mursia. limitele temporale fiind pur orientative. sistema territoriale sostenibile. Cocean. (1979). Editura Kluwer Acad. (1995). Dordrecht. Espace. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 8. Paris. Regional Geography. (1970). 1. Milano. Dumolard.Getis. Paris. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Publ. (1980). 3. 5. (1971). Region as a socio-environmental System. Getis. 6. Paul Vidal de la (1908). Cornelia (1970). Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Le concept de region: ambiquités. actualmente. conturată gravitaţional. Blache.. An Introduction to a Systemic Regional Geography. cea funcţională şi cea sistemică. dominantă între 19501980. Economica. A. Regions naturelles et noms de pays. F. D. (1990). Nir. Human Geography. 2. Gravier. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. 41-42. paradoxes ou contradictions. Bibliografie selectivă 1. 2. Paris. La question regionale.(1990).

Criteriul funcţional 2. .să ofere. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. . De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 2. apreciem că. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.1. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: .să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. .politico-administrativ. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. Ca urmare.6. în dauna însuşirilor funcţionale. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .peisagistic. .5. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Într-un astfel de context. Criteriul peisagistic 2. Criteriul politico-administrativ 2.4.mental. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Obiectivele unităţii de învăţare nr. aleatoare (fizionomice. în conturarea regiunilor geografice. în funcţie de importanţa lor.2. introducerea unor criterii de circumstanţă. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. . principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.7.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.funcţional. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. care este orice regiune geografică veritabilă. Criteriul mental 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. care o lungă perioadă au primat în regionare.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.3. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.1. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. Delta Dunării. diferit de al regiunilor învecinate. De observat că. Munţii Apuseni. Dimpotrivă. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. 12 . în cele ce urmează. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. oriunde şi oricând. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund.2. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. Să decelăm. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. în toate aceste cazuri. prin exploatare intensă. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. soluri. vor prezenta un tip de umanizare specific. În consecinţă. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. Câmpia Transilvaniei). ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Carpaţii Meridionali etc. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. exclusiv. morfologie. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. la umanizarea peisajului. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. în latura antropică. ca unităţi peisagistice clar delimitate. în regionarea geografică fără a deveni însă.. bine statuat. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. fiind extrem de greu de individualizat. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. ci şi cele derivate din umanizarea sa. aşadar. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. tradiţional. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. Întâlnim. identificând regiunea cu acesta.

(O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. de evidenţiere a cauzalităţilor. la cea analitică. face loc regiunii funcţionale. o entitate care poate fi receptată direct. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. regiunea naturală. a deveni exclusivist. Dealtfel. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. soluri mozaicate). la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. În mod analog. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. de delimitare. de orice geograf. vegetaţie de stepă şi forestieră. de cea urbanizată. inclusiv fizionomic. deci. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. accelerată. În concluzie. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. având o individualitate proprie. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. 2. 1983). dar. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. repetăm. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . Ea va include. adică unui agregat spaţial organic structurat. ca mod de creionare. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. Dimpotrivă. didactică.3. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Cocean. Nu va surprinde. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. Avem de a face cu un paralelism evident. Precum şi într-o metamorfoză continuă. din punct de vedere al desfăşurării. gen regiunea naturală. impusă de specificitatea părţilor componente. fără. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. Asistăm ca urmare.

Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. cu sistemele învecinate. 14 . Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. între componentele proprii şi pe plan extern. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. 2. dar şi output-uri asemănătoare. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. schimbându-l practic cu un alt sistem. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. bunuri şi interese. pe termen lung. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. cu atât gradul de fezabilitate creşte. energie. Autoreglarea se realizează pe plan intern. deci. îşi vor dovedi ineficienţa. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional.4. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. la rândul lor. guvernat de alţi vectori.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. Nu e de mirare. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. greu de atins. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. dar şi etnic sau cultural. funcţional. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. după anumite considerente de ordin peisagistic. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. iar durata sistemului va fi limitată. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Sau dimpotrivă. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării.

Se observă. Prutul inferior etc. Alba. Dualismul dintre regionarea geografică. Bacău sau Vaslui. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Cehoslovaciei. euroregiunile. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. şi cea politicoadministrativă. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. adesea. ca exemplu. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. la o simplă suprapunere. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Un factor catalizator îl constituie. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). conservarea de către Marea Britanie. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. Pe de altă parte. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. a zonei strategice Gibraltar etc). Hunedoara şi Arad. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. prin detaşare administrativă faţă de Spania. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Prutul superior. în cazul fiecărei entităţi statale. Oferim. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. a fostei Iugoslavii. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. chiar emoţională (rolul acordat. mai jos. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. spre exemplu. la insistenţele Moscovei). generalizată. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. În mod similar. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. Neamţ. Mureş-Dunăre-Tisa. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. pe criterii ştiinţifice. Bihor. Cluj. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. Aplicarea frecventă. comunele. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. În sfârşit. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers.

nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Limitele lor pot fi uşor trasate. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Menţionaţi. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. diversificându-se. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. criteriilor analizate anterior. Dealtfel în lipsa omului. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Adăugăm. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. (dar şi altora care. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). ca urmare. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. arhitecţi. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă.5. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. având o contribuţie secundară. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. entităţile teritoriale rezultate. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. 16 . Cocean. Astfel. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers.

chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. întregul său proces de umanizare. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. se constituie într-o regiune tipică. localitatea. Macroregiunile. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). favorabile sau defavorabile. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. în majoritatea absolută a cazurilor. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Maramureşul istoric. comuna. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. ecologice din perimetrul propriu. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. departe de-a fi cele optime. Crişului Negru (moţii crişeni). iar diferenţierile de asemenea. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. II. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. sociale. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. iar influenţa acestuia mai limitată. Privite sub aspect pur administrativ. cu atât disiparea este mai accentuată. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Pe lângă criteriile analizate. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. contraste economico-sociale puternice). această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Ampoiului sau Someşului Mic. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. Şi invers. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunile de ordinul I. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale.

1997) care deosebeşte: . . Banatul ca o entitate cu valori convergente. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. sociale. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Cehoslovaciei. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica.) 2. politic.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Prutul superior. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. a fostei Iugoslavii. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere.regiuni ca societăţi civile prin cultură. culturale. Criteriile heteroclite (naturale. . altfel extrem de nuanţat. Mureş-Dunăre-Tisa. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. . invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. euroregiunile. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. C. politic sau militar. . În sfârşit. Prutul inferior etc. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . al unui teritoriu dat. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. adesea. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Un factor catalizator îl constituie. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Lequesne. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO).6. pentru a cita doar cele de la frontierele României). economic. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. Transnistria. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). le Gales.regiuni construite istoric (UE). comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. economic(CSI).

3. Gales. Mihăilescu. Ianoş. V. 4.. P.7. O abordare geografică. Sisteme teritoriale. Ediţia a II-a. La Decouverte. (2005). Bucureşti. (1997). P. (2000). P. Les paradoxes des regions en Europe. XXX. Geografie teoretică. Editura Presa Universitară Clujeană. (1968 a). Cocean. Editura Tehnică. Paris. C. Lequesne. SCGGG. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . (1983). Cocean. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Geografie Regională. 5. Cluj Napoca.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Bibliografie selectivă 1. 2. I. Bucureşti.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. belturile nord-americane. Regiunea polarizată 3. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. .1. de diverse tipuri.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. devin elemente definitorii ale peisajului.4. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. 3 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. 3. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . nu a fost decât un singur pas. 20 . Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. Factorii economici s-au impus treptat. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii.2. Africii şi Australiei. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale.7. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. De aici ideea că regiunile naturale sunt. vegetaţia. expresia determinismului fizic în geografie. geopolitici. economici.2. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc).realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. sociali. începând cu anul 1752. .3. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunile omogene 3.5. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. Relieful. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. tehnologici. factorii naturali s-au constituit. în primul rând. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. respectiv factorii naturali. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă.6. Astfel. Înainte de orice. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.1. climatul. deşerturile tropicale ale Asiei.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. o lungă perioadă. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării.

unificarea Germaniei în 1989. funcţionale.. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. cu cel de regiune polarizată. centrul clasic. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Căile de comunicaţie. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. Ca urmare. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Actualmente. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Nagorno-Karabach. posesoare a unei culturi proprii. cu o concentrare masivă a populaţiei. moştenirea spirituală a colectivităţilor. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Christaller în studiile sale. structurale. destrămarea imperiului sovietic etc). topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu regiunea umanizată. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. regiuni agricole bine conturate. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. după anul 1900. Găgăuzia etc).Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Regiunea naturală este substituită astfel. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Kosovo. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. după anul 1950. urbanizarea. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. lipsite de astfel de atribute. particularităţile culturale şi etnice. funcţională (nodală). Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. vestul european catolic şi estul ortodox. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. organizează un teritoriu. de gravitaţie şi polarizare. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice.

poate. într-un raport asupra fenomenului regional. pe de o parte. rolul elementului de sprijin. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. Factorii şi principiile susmenţionate. clasificarea precede regionarea. structura. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. aşa cum o relevă şi Grigg D. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. De aici. în anumite privinţe. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri).Tipologia regiunilor geografice 3. Vidal o asociază conceptului de „pays”. care distinge. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. actualele regiuni polarizate. în acelaşi context. întemeiat pe alte considerente. Este momentul de a menţiona. mărimea. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). subordonându-i-se. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. (1971). dar mai ales raporturile dintre ele. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. de ansamblu). trăsăturile evolutive. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. vor deveni. Grigg. cel mai adesea. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. După opinia noastră. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. Ei joacă. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. C. ele reprezintă operaţii distincte. relaţia om-mediu. individual sau în asociere. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Cele din urmă. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri.3. prefigurate încă de Vidal. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. 22 . funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Galpin. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. fără a fi ţinta demersului propriu-zis.

orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Trebuie subliniat însă permanent că. ). III…n (Carpaţii -I-. regiuni-sistem (Dov. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. la cele strict specializate. Etc. Acceptând acest criteriu. funcţionale. Evident. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. strict specializate (geomorfologie. omogene. iar celelalte două etapele recente. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. regiunile de ordinul I. Carpaţii Orientali -II-.etc. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. invariabil. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. umanizate. geografia industriei. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Depresiunea Maramureş – IV -. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. cu predilecţie. II. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. în perioada aşa-zisei sale crize. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. Sahara). de mare omogenitate şi funcţii decelabile). Cele trei tipuri de regiuni. cu o încercare de regionare. Etc. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. trebuie revizuită. Astfel. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum.. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. A. au făcut-o). Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Culoarul Izei -V. 1990). N. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. unii geografi. din păcate. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). de la nivelul studiilor monografice. Siberia. singura diferenţă constând în transferul ei. climatologice. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. spre exemplu. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză.

fluide şi explozive (Fremont. A. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. I. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. II. echilibrate. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1976). informatizate şi autofinalizante ( Vallega. 1995).Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. A.

dar şi cu spaţiile învecinate . de cele critice sau defavorizate. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Delta Dunării. bine consolidate ca sisteme. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce.. Astfel deosebim regiunile stabile. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). 1978). opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Din acest punct de vedere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. 3. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. de tranziţie spre dezvoltare. aşa cum o dovedeşte E. în semnificaţia lor. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Dayries M. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. Ulterior.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Friedmann (citat de G. Wackermann. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. atât idealul acţiunii de regionare .4. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. Regiunile omogene reflectă. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Dauphiné. ca fenomene de maxim impact asupra omului. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. După opinia lui P. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. J.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. citată după A. La rândul său. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). relativă. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core).devine elementul definitoriu al entităţii în cauză.

influenţă) reciprocă. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate.o variabilă dată Xi .5. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. aflate. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Polarizarea. climă.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. dintre care am selectat cea propusă de A. vegetaţie. 26 . când elementele implicate (relief. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. în 1933.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . la peste un secol după precedentul. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . hidrografie. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. formulat ulterior. soluri. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. În concluzie.Alsacia. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). 3. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . climatici. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). model derivat din teoria locurilor centrale. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.media valorilor anterioare n . regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. în anul 1826.

n. înainte de orice. reprezentaţi de aşezările urbane. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. 1979). La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Christaller menţionează nu numai ierarhia. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. A. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. n. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. succesiv. Într-un tabel sintetic. Regiunea polarizată este. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. un sistem spaţial. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Disputele legate de definirea “polilor”. după mărime a locurilor centrale. Evident. difuzia şi dominarea.

în viziunea autorului menţionat. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. 1979) sunt următoarele: polii. periferia. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. să contureze “reţelele” . este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile.6. Grafic. Ca urmare. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Centrul devine punctul de sprijin. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. retelele şi câmpurile. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). de descentralizare. adesea conflictuale. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. concomitent. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin relaţii de dependenţă.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. 3. regiunea polarizată. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. A. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. subsistemul dar şi oponentul său.

Milano. 3. 4. Sisteme teritoriale. O abordare geografică. Mihăilescu. P. region et systeme. (2000).. A. Geografie Regională. 41-42. Geografie teoretică. Fremont. V. Geogr. Basil Blackwell. (1968 ). Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Paris. Cluj Napoca. Ediţia a II-a. I. Presa Universitară Clujean. A. L'espace vecu et la notion de region. G. La regione. Bucureşti.7. P. 5. Editura Tehnică. 7. Ianoş. Inst.(1990) The Geographer's Art. sistema territoriale sostenibile. Vallega. Reims. 2. 8. USA. Wackermann. (1979). (1976). Espace. Dauphiné. A. 6. Géographie Regionale. Trav. Economica. Paris. Bibliografie selectivă 1. (2005). Ellipses. Editura Academiei RS România. Cambridge. (2002.(1995).Tipologia regiunilor geografice 3. Cocean. Mursia. Haggett.

5. ocupaţiilor. Etapa actuală 4. în traducere germană. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. faună. 1 4. organizării sociale). climat. au inclus în scrierile lor.1. Lucrarea de verificare nr.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! .înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. 4.3. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Acceptând regiunea naturală. Dealtfel. obiceiurilor. 4 4. Dacă autorii mai vechi. Regiunile geografice ale României. la cererea Academiei din Berlin. 30 . Descriptio Moldaviae. ca un dat de necontestat. aşadar.1.2. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Regiunile geografice ale României 4. aspecte ale domeniului geografic.8.Moldova vremii sale . (dar publicată. vegetaţie. umanizat. Nu lipseşte. structurii etnice. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. preponderent literare. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Etapa 1950-1980 4. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. elaborată în limba latină. Începuturile Geografiei Regionale în România.4.6. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.7. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.Geografii români şi Geografia Regională. în anul 1717. în vogă la vremea sa.o atenţie limitată. hidrografie. . în primul rând cronicarii.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . El delimitează astfel o regiune . . resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu.

tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Există. propune peisajul. cel metodologic. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. 4. Ca urmare.3. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. 1968. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Dar. Regiunile geografice ale României. 1970). pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. la autorul susmenţionat. în anii ’60. Proiectul pentru Învăţământul Rural . regionale. mai mult în dezbateri decât în scrieri. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. vizând atât domeniul de studiu. Este o noţiune sintetică. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. administrative. integral şi limite naturale). De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. fără îndoială. În mod analog. nu-s decât material pentru sinteza generală”).Geografii români şi Geografia Regională. definind regiunea naturală transformată de om. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. economice etc). “singura perspectivă a muncii geografice “etc. Vintilă Mihăilescu (1964. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). regiunea geografică devine o unitate de studiu. metodele de cercetare. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. În alt plan. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. V. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. structură şi funcţii specifice. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”.

(1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. cel al abordărilor propriu-zise. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Regiunile geografice ale României. Din nefericire. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. Grumăzescu. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. Pe alt plan însă. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. în vogă la vremea respectivă. demografice. şi Geografia Regională aflată. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. se va accentua mai târziu. I-V). Tot în deceniul opt. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. în plină criză. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. sociale şi economice. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. grupul de cercetători se dispersează. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. Avem astfel. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi.Geografii români şi Geografia Regională. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. definit de trei factori: mediul. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. comunitatea şi substratul. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). V. în această poziţie. Donisă. V. 1970). în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. fapt care. G. T. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. la stadiul creionării entităţilor morfologice. tot atunci. Vintilă Mihăilescu se menţine. Morariu. cu fizionomie specifică. etc). la nivel mondial. Trecând în domeniul practicii imediate. 1968). ai regiunii de tip sistem. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. din motive conjuncturale. Posea. Doi precursori. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar.. I. la nivel european şi mondial. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. Continuând şirul analogiilor. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională.

în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. 2000) care propune. dar şi în plan politic. şi în preocupările geografilor români. în ansamblu. de tip sistem teritorial. cu o structură disipativă. 1993. energie şi informaţie proprii. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Dealtfel. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. dând Geografiei. relief. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. începând cu anul 2003. Regionarea naturală face loc. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). 1987. Marin. Geografia Regională se menţine în actualitate. atmosferă şi biosferă). Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Cocean). regiunii polarizate. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. mai ales. câştigând vizibil teren şi în România. o tentă pragmatică. P. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. Ea posedă fluxuri de masă. hidrosferă.4. De subliniat. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. El se va identifica integral în regiunile heterogene. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. (1981. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. de aplicabilitate în practică de necontestat. ce-i permit autoorganizarea. Regiunile geografice ale României. I. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. polarizat. P. consolidând colectivele de cercetare proprii. I. 4. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. iniţial. Ulterior.Geografii români şi Geografia Regională. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. Ianoş. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional.

mai ales cele morfologice. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. cu componente climatice. Câmpia Română. funcţionale. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Regiunile geografice ale României. 34 . hidrologice. Delta Dunării etc. fără a se ajunge însă.Geografii români şi Geografia Regională. astfel. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării.5. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. dinspre periferie spre centrul său. Cocean. Podişul Moldovei. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. în totalitate. 4. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. Au fost. 4. 2002) o regionare de acest tip. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. individualizate regiuni naturale. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. biogeografice extrem de nuanţate. energie şi interese. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia.

reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. cât mai diversificată. 2. 14. 6. Muntenia de nord-vest. 2003. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. 12. 4. Curbura. 19. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 5. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Metropolitană. 10. Oltenia de sud. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Banat. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Crişana. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 3.Geografii români şi Geografia Regională. 9. Moldova de nord-est. Bârlad. cu modificări). Culoarul Siretului. Cocean şi colab. Haţeg-Poiana Ruscă. 11. Regiunile geografice ale României. Munţii Banatului. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Delta Dunării (după P. Proiectul pentru Învăţământul Rural . din cel al geografiei aplicate. 16. 7. 15. Dobrogea. Transilvania de sud. Bucovina. 20. 13. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Dunărea de Jos. eliminarea tiparului tradiţional. 8. 21. Maramureş-Chioar. Culoarul Siretului. Oltenia de nord. 17. Munţii Apuseni. Bistriţa-Trotuş. Câmpia Olteniei etc). 1. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. axe sau fâşii. Someş-Mureş. Bărăgan. 18.

respectiv între unităţile de studiu ale acestora. 1970). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. regiunea geografică devine o unitate de studiu. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. economice etc). cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Dobrogea. administrative. Transilvania. Regiunile geografice ale României. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. Oltenia. Vintilă Mihăilescu se menţine. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. definind regiunea naturală transformată de om. la stadiul creionării entităţilor morfologice. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Banat. integral şi limite naturale). Continuând şirul analogiilor. Pe de altă parte. Trecând în domeniul practicii imediate. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. 4. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Ca urmare. Este o noţiune sintetică. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. V. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Există. la autorul susmenţionat. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional.Geografii români şi Geografia Regională. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. naturale şi antropice. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. 1968. structură şi funcţii specifice. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie.. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate.6. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Crişana. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. 1970. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. cel metodologic.

x x x (1983-2005). Întrebările la care trebuie să răspundeţi. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. 0 pct. tipologia regiunilor.Numărul lucrării de verificare. Mehedinţi. I-II. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Editura Tehnică.Titlul cursului (Geografia Regională a României). 3. 4. P. Cantemir.0 pct.4. Cluj-Napoca. la obiect. Lucrarea de verificare nr.). Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei RS România 7.0 pct. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României.) 3. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Descrierea Moldovei. . Bucureşti. Grumăzescu. Bucureşti. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. SCGGG. 2. (2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. .8. (1968 ). Sisteme teritoriale. Cornelia (1970). O abordare geografică. S. Editura Academiei Române. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. . I-V). 5.) 4.7.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. (2005). 4. Editura Presa Universitară Clujeană. Cocean.Geografii români şi Geografia Regională. 6. Ediţia a II-a. Răspunsul va fi logic formulat. Editura Academiei. 2. XVII. 2. 1. V. Bucureşti. Geografia României (vol. .0 pct). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Mihăilescu.Adresa cursantului. I. D. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . criteriile de delimitare a regiunilor geografice. (1931). 5. Geografie teoretică. şi punctajul aferent. Bucureşti. (1. 4. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice.Specializarea şi anul absolvirii. (1973). Terra. . (2. Ianoş. Geografie Regională. (2000). 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.

Componenta antropică a sistemului regional 5. Baza naturală de susţinere 5. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Verile sunt călduroase.resursele naturale şi antropice ale regiunii. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. de câmpie. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. neozoice şi cuaternare groase. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Luncile largi ale Prutului. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.4. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare.6. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m.5. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: .structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est.2.3. în primul rând. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. cu un climat mai răcoros şi mai umed. cu asociere de dealuri şi lunci. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. de vârstă precambriană.1.1. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. .ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Partea vestică. cu rocile cristaline dure. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. orientat est-vest.2. 38 . Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Economia şi perspectivele regiunii 5. 5 5. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.

pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. în colaborare cu Republica Moldova. prin aducţiune. Din punct de vedere antropic. apele minerale de la Strunga. fauna piscicolă şi cinegetică. inclusiv hidroenergetice. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. alături de iepuri. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. mănăstirile. Un rol major revine. Târgu Frumos. utilizat în industria sticlei. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. plopi. Iaşul. Este în creştere inclusiv prin exod rural. arini.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. îndeosebi. ortodoxă. Gramineele (Festuca. Biogeografic. la adâncimi de 3-10 m. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Dorohoi. palatele (Iaşi. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. bisericile. Botoşani. cu un potenţial de scurgere redus. lacul de la Stânca-Costeşti. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. seacă. la nivel naţional. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. din Culoarul Siretului. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Botoşani. Ruginoasa). muzeele. ocupată în sectorul primar. Săveni. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Rozătoarele. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. casele memoriale. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. a fost construit. Pentru scopuri complexe. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. ca urmare. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. Başeul este tributar direct Prutului. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. de naţionalitate română. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. vulpi. Câmpia este străbătută. mistreţi animă peisajul. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. 5. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale.3. din conul aluvionar de la Timişeşti. pentru pescuit şi irigaţii. în zonele colinare. Darabani. Predomină populaţia rurală. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . în anotimpul estival numeroase râuri mici. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. pe Prut. papură.

pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). agricultură mixtă. Săveni. amplasate lângă apele curgătoare. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Târgu Frumos. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. Funcţiile lor sunt agricole. cu structură răsfirată sau compactă. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. datorită potenţialului său poziţional. alimentară. viticultură (zona Cotnari). industria lemnului. la răscrucea unor drumuri comerciale.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. legumicultură. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul căilor de acces. textilă etc. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. iazuri. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori).locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968.

după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare.4. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. uleiul (la Iaşi). vinificaţie (Cotnari). soia. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. este de dată relativ recentă. Dorohoi (Sf. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. agricultura şi industria. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. exceptând municipiul Iaşi. încă din evul mediu podgorii.Moldova de nord-est 5. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Nicolae. porumb. Strunga. iazurile din Câmpia Moldovei. Iaşi – Botoşani. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). confecţii. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Palatul Culturii. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. apele minerale de la Strunga. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . mai înaltă a teritoriului. Se cresc ovine din rasa karakul. sfeclă de zahăr. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Nicolae Popăuţi). cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. ctitorită de Ştefan cel Mare). Iaşul şi Chişinăul. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Galata. tricotaje (Iaşi. dezvoltându-se pe coordonate proprii. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. livezile ocupând partea vestică. cât şi peste hotare. în pentru ulei. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. bovine. Botoşani). Din punct de vedere al importanţei agricole. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. lângă Botoşani). La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Răducăneni şi Nicolina). Golia). Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Turism cultural. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. lactate. plante furajere). porcine şi păsări. Mitropolia. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. A treia regiune agricolă a ţării. casele memoriale. Botoşani (Uspenia. Sf. în special măr. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Parcul Copou din Iaşi. În zona dealurilor s-au dezvoltat. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă.

materiale de construcţie.5. tipurilor de sol şi vegetaţiei. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Moldova de nord-est. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. Iaşi şi Botoşani. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. având legături cu capitala. După cum s-a relatat anterior. la un standard redus sub aspectul modernizării. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Ea conduce. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. grefată pe Culoarul Siretului. prelucrarea lemnului). puţin nuanţat. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. construcţia de maşini. la o variaţie redusă a climatului. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. Transportul feroviar este servit. în mod dialectic. Iaşi şi Botoşani. ca sistem teritorial funcţional. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. cele două centre urbane mari. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. per total. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Riguros delimitată spaţial. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Infrastructura de transport rămâne însă. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. textilă. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. respectiv spre Transilvania. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. în primul rând. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. 5. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat.

V. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Studiu geomorfologic. Bucureşti. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Bucureşti. Chiriac. 3. (1980). Câmpia Moldovei. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Cu cât numărul lor este mai mare. Editura Academiei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. V. N. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Bibliografie selectivă 1. relieful aplatizat.. Spre exemplu. Pantazică Maria. (1968). Etc. “Al. Al. Băcăuanu. Or. Bârladul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Ungureanu (1993). în cazul de faţă. 2. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul.. 5. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. D. Iaşi. şi invers. Podişul Moldovei. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă.6. Ungureanu. I.Moldova de nord-est interacţiune. Băcăuanu. 2. Cuza”. Barbu. Editura Univ. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. fără energie şi fragmentare deosebită.

cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural.1. culoare pe vale. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. totuşi. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. podişuri. oraşul Cernăuţi.6. culmi aplatizate.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6 6.3.2.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. . versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. Dacă există. Economia şi perspectivele regiunii 6. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Componenta antropică a sistemului regional 6.4. depresiuni. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. Astfel. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Baza naturală de susţinere 6. 6 BUCOVINA Cuprins 6. 6.5. care este municipiul Suceava.2. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. partea nordică a Bucovinei. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. Varietate morfologică: munţi. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. .

Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. colectând prin afluenţii săi. nivelat şi fragmentat în plan minor. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Depresiunea Rădăuţi. Rezultă un climat răcoros şi umed. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. Culmile acestuia. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. arţar. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). pe Valea Sucevei s-a individualizat. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Fondul biogeografic este compus. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. A doua treaptă de relief montan. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. în partea sudică. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă.nord-est. iar în podiş între 6-8°C. Suceava şi Moldova. în Podişul Sucevei. scade de la vest (1588 m în Vf. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. sculptat în depozite sarmaţiene. din păduri de foioase (făgete). La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. stejar etc. 689 m. în amestec cu carpen. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). Moldoviţei şi Humorului. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. intens exploatate antropic. prin eroziune fluviatilă. nisipuri). Cele două trepte majore de relief. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Depresiunea Câmpulung. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. Siretul. Depresiunea Dornelor. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa).. culmi domoale a căror înălţime. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . munţii şi podişul. Ele străjuiesc. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Dealul Boiştea. cu altitudini de 450600 m. separate de culoarele largi ale Moldovei. în obcine se înscriu între 2-6°C. în perimetrul căruia. tei.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. de formă alungită şi dens populată. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. de mai joasă altitudine. aidoma unor trepte.

Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. respectiv cele intens umectate. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. Pe lângă resursele forestiere importante. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. preponderent bărbătească în ţari din centrul. partea centrală a Depresiunii Dornelor. muzee. Solurile aparţin. Predomină satele agricole. sub 500 locuitori. densă. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Cetatea Sucevei. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. în Podişul Sucevei. Moldoviţa. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Ca amplasare. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. clasei spodosolurilor. cu podzoluri variate structural. Rodna. cu deplasarea populaţiei tinere. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. 46 . Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. cu spor natural superior mediei pe ţară. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Suceviţa. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. terenurile agricole relativ extinse. sudul sau vestul Europei. Solca).3. Depresiunea Rădăuţi. a unor zăcăminte de gaze naturale. jderul. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. mistreţul. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. şi mijlocii (500-1500 locuitori). În balanţa demografică pe medii de viaţă. căpriorul. polarizate de Suceava. Probota. râsul. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. 6. predominant. este bogată. întâlnim un rural bine consolidat. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Profilul economic este extrem de nuanţat. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. valori etnografice specifice. statui. Recent. Ursul. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. cerbul. constituit însă din sate mici. Sub aspectul habitatelor.

Se cultivă. cu randamente mai scăzute. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. în est). Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. turism. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Siret şi Solca. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Iacobeni).4. Ca centre de ordinul secundar. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. dar pe suprafeţe notabile. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. şi din motive fizicogeografice. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Activităţile industriale. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Marginea. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Baia. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Economie diversificată: agricultură. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. se instituie Vatra Dornei. în pentru fuior sau cânepă. Economia şi perspectivele regiunii. Aşezările urbane aparţin. oraş care. Şaru Dornei. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Rădăuţi şi Fălticeni. porumbul. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol.Bucovina pomicole. sfeclei de zahăr. 6. grâul. definesc funcţiile oraşelor. industrie. oraşelor mici şi mijlocii. Frecvent apare profilul economic mixt. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. mobilă. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. inul şi cânepa produse în regiune. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. carnea sau laptele (Suceava. Prin toate trăsăturile relevate anterior. În zona montană predomină creşterea oilor. Cacica. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. hârtie. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Moldoviţa. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. iar în Obcine. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. alături de Litoral şi Delta Dunării. Industria textilă valorifică lâna. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. industriei chimice etc.(Suceava. Arbore. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Humor. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. Probota. sticlei. vişin). turistică. pe lângă celelalte specii de animale. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. De asemenea. în special cele din Ţara Dornelor. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Câmpulung Moldovenesc). Suceviţa. Vatra Dornei. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). cireş. ambalaje. Dragomirna. Rădăuţi. orzul. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Vatra Dornei). Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Fălticeni. Industria este. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. industrială).

Gr. Al. N. (1976). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 3.. Barbu N. Bibliografie selectivă 1. Rodnei.. Cuza”. Obcinele Bucovinei. (2000). Editura Univ. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Iaşi. D. Podişul Moldovei. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. 2. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Băcăuanu. de o valoare artistică unică. cu o arhitectură de mare originalitate. “Al. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Pop. Ungureanu. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Chiriac. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Mănăstirile Vorneţ. 4. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. 6. Moldoviţa. datorită frescelor exterioare. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Humor. Pantazică Maria. Barbu.Bucovina 6. Feredeului şi Obcina Mare. podişul şi depresiunile. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Călimanilor. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. V. Suhardului. Editura Presa Universitară Clujeană. I. Cluj-Napoca. 2. (1980). Ungureanu (1993).6.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.

cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. .explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Relieful regiunii este. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. deci. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. râu ce devine. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). a regiunilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos.1.2. cu altitudini de 600800 m. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Vişeul şi Iza.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). de gravitaţie a geosistemului.1. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale.2. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. . un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. 50 . cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. 7. Componenta demografică şi de habitat 7. Baza naturală de susţinere 7.4. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7.6. nu fără disfuncţii. În aşteptarea acelui moment. limitele spre vest şi sud-vest. Obiectivele unităţii de învăţare nr. axa de referinţă. din punct de vedere morfologic şi hidrografic.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. 7 7. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”).3.

de peste 800-1000 mm anual. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Mari resurse de apă dulce. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Etajele de vegetaţie se succed regulat. iar spre vest pe Culmea Breaza. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Iezerul Pietrosu. Târlişua. Buhăescu). Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Coştiui. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. În munţii Rodnei. urmează frontiera nordică a ţării. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Numeroase acvifere cu ape minerale. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Băile Borşa.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. determinate orografic. Stoiceni. pe o lungime de 60 km. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Depresiunea Oaş. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bixad. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Băile Puturoasa. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Şătriţa. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. cele din urmă. Valea Măriei. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Ocna Şugatag. jugului intracarpatic (Şatra. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. ca afluent al Someşului. Fiad. Lăpuşul. pe direcţia est-vest. Lala Mică. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Cărbunari. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Cu deschidere largă spre vest. Preluca. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând.

iar în apele Tisei. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. la peste 1500 m. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. În Depresiunea Baia Mare. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Satele. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Germania). Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. o specie submediteraneană. evrei. nu apar pajişti alpine.. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Variate resurse nemetalifere (plumb. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. Franţa. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. urmată de stepa rece. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. sare. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. căprior. Spania. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. aur). cupru. de mare originalitate şi viabilitate.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. săracă în specii a pajiştilor alpine. ucraineni. dar există fluxuri. Calcarele comune. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. cupru. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. astăzi exploatările fiind sistate. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. andezitul. lup. zinc. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. roci de construcţie. pisică sălbatecă. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. La Răzoare se exploatează mangan. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. soluri brune acide alpine sau regosoluri. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. iar la altitudini superioare de podzoluri. iar în depresiunile joase lăcoviştile. Fondul forestier extins. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. 52 . Maramureşului. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. zinc.3. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. viezure. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. germani. fauna cinegetică şi piscicolă. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. faună cinegetică şi piscicolă). aur. vulpe.

Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. 1. mărimile şi texturile. Seini. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Cavnic. Săcel. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Vişeu de Sus. 7. Borşa. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. regiunea are un indice de urbanizare modest. Oraşe polarizate de Baia Mare. rareori pe versanţi sau platouri. 7. capitala de drept a Maramureşului istoric. Şomcuta Mare. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. azi aflate în dezafectare spontană. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Târgu Lăpuş. Deşi locuită din preistorie. Negreşti Oaş. Baia Sprie.

fasole. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. cartofi. Ocna Şugatag. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Luna Şes. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. La Baia Mare. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. predominant de subzistenţă. Staţiunile turistice Borşa. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate.4. floarea soarelui). Turism polivalent (recreativ. În mod similar. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Negreşti Oaş. urmat de grâu. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Cavnic. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. încă din vechime. ovăz. Toroiaga sau Băile Borşa. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. rural). Bârsana etc. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Băiuţ. morărit panificaţie). îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. 54 . tradiţiile. climatul favorabil agrementului hivernal. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. cu caracter mixt. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Productivitatea este însă scăzută. obiceiurile. Baia Sprie. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Ieud. confecţii sau tricotaje. Lăpuş. Agricultura tradiţională. peisajul montan. Nistru). în zona Baia Mare). unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. cultural.Maramureş-Chioar 7. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. bovinele şi porcinele. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. dar şi la Băile Turţ. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Baia Mare se practică. Apele minerale. vizează ovinele. Sighetu Marmaţiei. Şuior. Tarna Mare. curativ. o agricultură de subzistenţă. Turismul este în expansiune.

6. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei.. printr-un sector de autostradă. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Geografia României. Sat-Şugatag).Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. 3. Intr-o viziune şi mai pragmatică.Maramureş-Chioar Maramureş. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Cocean. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Sârbi. Bucureşti. 7. Bibliografie selectivă 1. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . 7. (2000). x x x (1987). De asemenea. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Şurdeşti. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Geografie Regională. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ediţia a II-a. P. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. (2005). în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Carpaţii şi Subcarpaţii României. cât şi feroviare. 2. III. Editura Academiei. Giuleşti. Gr. Pop. situată la nord-est.5.

dispuse monoclinal. Obiectivele unităţii de învăţare nr. potrivită. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Platourile structurale.1. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. 376 m. Cetatea).identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8.4. în mare parte.2. 8. astfel. argile. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. monoclinale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Olteneşti). de oraşul Bârlad. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Economia regiunii 8. ale Prutului şi Siretului. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. ./ Apar izolat cueste (Racovei).definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Ca urmare. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Podişul Covurlui. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile.7. Lucrarea de verificare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. în Dl. crestele.6. Componenta demografică şi de habitat 8. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate.1. 8 8. 467 m în Dl. . Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. 2 8. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene.5. trei elemente de ordin morfologic. favorabile eroziunii.3. Podişul Central Moldovenesc.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Colinele Tutovei. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud.

îndeosebi în anotimpul rece. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Iveşti. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Durata timpului senin este mare. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. cenuşii) sau cambisoluri (brune. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Aşezările mari sunt rare. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. cu mici cueste. brune acide). Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². vulpii. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. iar în est pe culoarul Prutului. cinteza. iar precipitaţiile intre 450-600 mm.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Clima unităţii este de podiş. . Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. cu altitudini sub 300 m. Monoclinurile. Are un relief de dealuri joase. Zeletin. terase şi glacisuri. Astfel. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. iar avifauna include prepeliţa. depăşind 2100 ore anual. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Aşezările urbane provin din vechile târguri. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. pe terase şi versanţi. căprioarei sau mistreţului. Tutova. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Populaţia rurală. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura.3. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. tipuri şi subtipuri de soluri. cele de silvostepă şi de stepă. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Alimentarea este pluvială. Măluşteni). văi subsecvente). potârnichea. cu un spor natural mai ridicat. Racova. omogenă etnic şi cultural. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. conuri de dejecţie. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Valea Ursului. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. de la molisoluri (cernoziom. dobrogean. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Continentalismul climei este evident. ciocârlia. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Fauna de rozătoare abundă în stepă. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. cueste. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. generează forme structurale (platforme. privighetoarea. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. 8. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană.

Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. secundar. abia în a doua jumătate a secolului trecut. ambalaje) la Vaslui. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. butoaie. Huşi. Negreşti. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. tutun.4. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. sfecla de zahăr. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Podu Turcului) şi livezile de pruni. industria s-a afirmat târziu. iar Huşi. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. soia. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. prelucrarea lemnului (mobilă. meri. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. legume. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. bovine). între 50 000-100 000 locuitori. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. prin apropiere. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgu Bujor. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. 8. în cantităţi mici. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). floarea soarelui. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Bârlad şi Huşi. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. vişini. Căile de transport au o densitate redusă. cireş. Se cultivă porumb. industrie. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Sistem economic centrat pe agricultură şi.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Regiunea nu are un aeroport propriu. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. Huşi sau Fălciu. grâu.

lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. . Etc. .izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . .Bârladul 8.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. .politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.5. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.

Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.0 pct. Iaşi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.0 pct. “Al. Bibliografie selectivă 1.7. la obiect. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). 8.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 5 pct. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. Bucureşti. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Al. Răspunsul va fi logic formulat.6. Geografia României.Bârladul 8. N. Editura Univ.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Cuza”. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2.5 pct. Ungureanu (1993).) 2.. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bucovina. Ungureanu. .Specializarea şi anul absolvirii.) 5. 2. IV. .Titlul cursului (Geografia Regională a României). V.). Podişul Moldovei. Chiriac. . Bucureşti.. 3. Băcăuanu. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Numărul lucrării de verificare. (1980).) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Lucrarea de verificare nr. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . I.(2.Adresa cursantului. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Academiei.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. 3. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. Barbu. D. . Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Pantazică Maria.

cu o desfăşurare alungită. Baza naturală de susţinere 9.Dealu Mare-Hârlău spre est. 9 9. Bistriţa.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Trotuş. Bărboiu. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 9. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.2.1. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: .1.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. 9. Runcu.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. la Văşcăuţi. Corni. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. . Bârlad.5. Depresiunea Moldovei. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Economia regiunii 9.3. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. .4. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). respectiv culmea Bour . între 2. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.2.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . grefată pe un culoar major de vale.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Chiriac. Editura Academiei. V. Geografia României. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Pantazică Maria. IV. (1980). Editura Univ. Cuza”. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). Ungureanu (1993). 2. Podişul Moldovei. Barbu. Băcăuanu. Iaşi. Al. N. Bucureşti.6. Ungureanu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . “Al. Bibliografie selectivă 1. I.. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.Culoarul Siretului 9. Bucureşti.. D. 3.

Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m.1.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Baza naturală de susţinere 10. 10 10. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10.2. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. 1 907 m .Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.3. 10. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. gresii. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.5. conglomerate şi calcare. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Ceahlău – cu altitudinea maximă. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Corni. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10.1. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.2. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. funcţie şi fizionomie. Economia şi devenirea regiunii 10. al masivelor Stânişoara. Componenta antropică a sistemului regional 10. reprezentat prin munţii Bistriţei. iar interregional. spre culoarul Siretului. Obiectivele unităţii de învăţare nr.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. roci ale flişului (conglomerate. Goşmanu şi Berzunţ. Obiectivele unităţii de învăţare nr.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. în Ceahlău. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. respectiv cel interior. . .6. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.

păstrăv. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Corelată strict cu vegetaţia. al pădurilor de foioase.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Cetatea Neamţului. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Agapia. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Văratic. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. lup. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. alcătuit din stejar şi fag. fauna este compusă din urs. Resursele. cerb. vulpe. ciocănitoare. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Secu. Solonţ. sturz. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. mierlă. Caşin. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. ca suport al economiei regionale. acvile. mreană etc. Cantemir în Descriptio Moldaviae). etc. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. Masivul Ceahlău. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Oglinzi. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Slănic Moldova. mistreţ. căprior. Nu lipsesc litosolurile. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Reţeaua hidrografică. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Caşin. Să adăugăm fondul forestier montan. Cele două etaje de vegetaţie. de o mare valoare atractivă. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). clean. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. apele minerale. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. fondul cinegetic şi piscicol). Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. Sihăstria. cărbunii din bazinul Comăneşti. viezure.

De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Comăneşti.3. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Slănic Moldova. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Moineşti. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. 2. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Dărmăneşti. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Vălsan „sate cuiburi”). dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Alte oraşe sunt Bicaz. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi.Bistriţa-Trotuş 10. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. 10. Târgu Ocna. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Ziridava) existente în regiune. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu.

ovăz. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. alimentare (morăritpanificaţie. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Oneşti ). Pângăraţi. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. spre Gheorgheni. îngrăşăminte chimice la Roznov). Târgu Ocna. Cetatea Neamţului. Târgu Neamţ. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. cu aceleaşi vechi tradiţii. fauna cinegetică. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Oglinzi şi Durău. iar cealaltă. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Agricultura. Economie bazată pe agricultură. la Bicaz. oprindu-se la Bicaz. lactate) etc. cât mai ales cele feroviare. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. masivul Ceahlău. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. culturile de porumb. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. În luncile râurilor se cultivă legumele. cartof. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. industriei textile (Buhuşi). cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. apele minerale clorurate. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. porcine). Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice.Bistriţa-Trotuş 10. una. plante furajere. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. Bicăjelului sau Bistriţei. Domeniu turistic de mare perspectivă. de-a lungul Bistriţei. Caşin. climatul curativ montan. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Văratic. fire şi fibre sintetice la Săvineşti.4. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . orz. trimiţând ramificaţii spre rama montană. ovine. Neamţ. Secu. atât cele rutiere. Caşin. Comăneşti. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. industrie şi turism. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. grâu. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate.

În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice.6. x x x (1992). Geografia României. se exclud.5. Regiunile pericarpatice. x x x (1987). Bucureşti. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2000). 10.. Ielenicz. IV. Ileana-Georgeta. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. 2. 4. Gr. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. 2. din zona muntoasă sau subcarpatică. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Cluj-Napoca. Pop. M. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Universitară. Ghincea. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Astfel. Subcarpaţii României. Pătru. III. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă 1. coabitează sau. Bucureşti. în unele cazuri. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. văile largi sau dimpotrivă. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Academiei. Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Culmile rotunjite sau ascuţite. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Mioara (2003). 3. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Editura Academiei. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor.Bistriţa-Trotuş 10. În primul rând.

Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.3. atât sub aspectul componentelor.6. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Limita sa sudică este mai sinuoasă. De asemenea. . Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. a Depresiunii Giurgeului. Componenta antropică 11. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Harghita. Ocna Dej). iar cutele diapire. .2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11.2. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. Gurghiu. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. integrată regiunii Maramureş-Chioar). prin văile largi ale Someşului. cele trei sectoare Podişul Someşan. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei.1. 11 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. aşa cum o arată şi topicul atribuit. inclusiv rama montană a acesteia. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Obiectivele unităţii de învăţare nr.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Rodnei sau Ţibleşului. Un relief mozaicat care. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Comentarii şi răspunsuri la teste 11.5.4. Cuprinde. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. 11.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică.1. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe.

Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Târnave). Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. apariţia de noi lacuri. Dumitra. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. iarna. Dimpotrivă. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Ţaga. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Târnavelor. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Borsec. 1975. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Prezenţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Gurghiu. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. 1992 de pe Someş. de ce nu. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. să pătrundă în întregul bazin depresionar. Ape colectate de Someş şi Mureş. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. s-a format în condiţii naturale. în acest sens. Munţii Căliman. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. în culoarul Alba Iulia – Turda. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Iara-Hăşdate. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Sovata. Iazuri. depresiuni). Bilbor. Vălenii de Mureş. podişuri. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. oceanică. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Mureş sau Târnave. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). inundaţiile din anii 1970. cu terase extinse. Borsec). a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). spre nordest. Căliman sau Harghita. Sângeorz Băi. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. se repercutează în domeniul climei. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. a „jugului intracarpatic” Preluca). Cunoscute sunt.

Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Românaşi. în unele zone (cea a Bistriţei. cu arbuşti (jneapăn. amestecul foioase-conifere şi conifere. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . cel al populaţiei maghiare. de la argiluvisoluri. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Cel mai expresiv element al peisajului natural. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. cerb. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. spre exemplu) al saşilor colonizaţi.3. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. la cambisoluri şi podzolurile montane. caolin la Parva şi Aghireş. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. vulpii. lupului. a luncilor. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. afin. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. În munţii Rodnei. În podiş este domeniul mistreţului.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. Nu lipsesc solurile aluvionare. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. densitatea şi structurile populaţiei. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. 11. iepurelui. Densitatea populaţiei atinge valori mari. respectiv în depresiunile marginale. Ţibleşului. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Solurile. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. căprior). Vegetaţia zonelor joase. ienupăr. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Târnava Mare sau Târnava Mică. ape minerale. nemetalifere. iar cele din podiş de clean şi mreană. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. gaze naturale. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. ape minerale clorurate şi carbogazoase. iar din secolele următoare. Resurse de sare. vegetaţia. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. Animalele mari (urs. Fondul forestier este de buna calitate. Ilişua. Mureş. Căşei. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. începând din secolul XI. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. amestec stejarfag.

Luduş. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Târnăveni) altele târguri (Dej. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Reghin. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Topliţa. Amestec interetnic pronunţat.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Sovata. Podişul Someşan). Teiuş. mai ales în zonele periurbane. Huedin). ale cărui funcţii economice. Cluj-Napoca). Câmpia Turzii. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Valea Nirajului. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Sângeorz-Băi. Sângeorz Băi). Năsăud. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Turda-Potaissa. Gheorgheni. Târgu Mureş. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. de la satele „grănicereşti”. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Iernut. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Aiud. Aiud-Alba Iulia. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. turistice. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. din zona Năsăudului. pomi fructiferi. Gherla. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. plante tehnice. viţa de vie). administrative îl detaşează în raport cu celelalte. bine consolidate. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. 11. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. culturale. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Oraşele aparţin. Beclean pe Someş. Jibou. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare).4. Teaca. este extinsă cultura legumelor. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Sovata. furajere. urmate de servicii şi turism. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pentru pomicultură.

produse ceramice). În Dealurile Someşului Mare. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Dej.Transilvania nordică 11. Luduş. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Teiuş – fabrici de zahăr. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Alba Iulia. În schimb. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. var. Târgu Mureş. îngrăşăminte la Târgu Mureş. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. conserve de legume la Dej etc. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. sticlă). Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. celuloză şi hârtie la Dej. Gherla. Bistriţa – produse lactate. porcine. Sângeorgiu de PădureFântânele). iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Gherla (sticlă). Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Un rol important revine industriei chimice. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Se practică apicultura. ovine. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. păsări. Se cresc bovine. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Cluj Napoca. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean.

inclusiv de mărfuri.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Turda sau Ocna Mureş. biserici. Sângeorz-Băi. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Construirea autostrăzii Borş . larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Târgu Mureş. curativ şi cultural. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. lacurile de la Băile Turda).5. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Târnavelor. instituţii culturale. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Alba Iulia. cu un pronunţat caracter de tranzit.Transilvania nordică Turism cultural.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. nordică şi sudică. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Someşului. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Călimani. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. monumente. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Praid.Cluj-Napoca . Borsec. . chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Bârgău. climatul salinelor de la Praid. Dej. Sovata. dar şi Bistriţa. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. până la un punct. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . recreativ. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. 11. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. curativ. mai ales Cluj Napoca. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Pentru turismul cultural. Turda Băi. Aiud. cele mai importante urmând. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. spre Suceava şi Iaşi. Blaj. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. .tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. apele minerale de la Sângeorz Băi. oraşele regiunii.

A. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Depresiunea Transilvaniei.6. x x x (1987). Pop. (2001). Cluj-Napoca. Editura Gh. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Cluj-Napoca. 3. Bariţiu. 2. (2001). Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. III. Geografia României. Maier. Gr. Bibliografie selectivă 1. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Editura Academiei.Transilvania nordică 11.

Obiectivele unităţii de învăţare nr.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.apariţia unui prag gravitaţional sinuos.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. . Delimitarea.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. 12.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. socialului şi comportamentalului regional. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. 12 12. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. . a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. 3 12. unele spre centrele menţionate anterior.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.1. . 2002). Economia regiunii 12. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. P. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.1.5. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. .2.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean.4. în zona Târnavei Mari.7. . Componenta antropică 12. în premieră.3. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. Lucrarea de verificare nr. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12.6.

de lunci. iar cele carstice masivele Postăvarul. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. (devenit o axă de gravitaţie secundară. în turbăriile de la Reci. fie în fostele circuri. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Tot aici. în munţi. depresiuni şi podişuri. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. Capra. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Întorsurii. primăvara. alimentarea lor este asigurată. Rezultă astfel un relief variat. întregul an. de regulă. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Postăvarul ). Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru.38. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. cu o importantă pondere a terenurilor joase. Piatra Mare. a manifestărilor normale. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Avându-şi obârşiile în munţi. Pe de alta parte. Fenomene foehnale. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Lacurile naturale apar în Făgăraş. la Bod). în iarna anului 1942. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. paralelă celei dintâi). din ploi şi zăpezi. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Homorodul. Piatra Mare şi. În munţi rigorile acestuia cresc. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). maximele scurgerii înregistrându-se.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice.5 ºC. parţial. Cibinul). datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Podragu. Creşterile de debite pot fi uneori mari. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Căpriţa). Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Munţii Perşani. Hârtibaciul. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). La Ocna Sibiului. Bodoc. al Perşanilor. în bazinul Vârghişului. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Baraolt.

Astfel. frasin). Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. vulpea. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. în podişuri cel al cambisolurilor. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. Mari resurse turistice. Fagul compact apare în munţii Perşani. la Ghelniţa şi Comandău. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. dispuse între 400-1000 m altitudine. ulm. Bodoc. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. din Europa. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. cât şi cele turboase (în zona Reci). ca intensitate. Malnaş. La Bazna. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Bodoc. culoarul Apoldului. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. ale pădurilor de foioase. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. tei. mai ales resursele atractive turistice. Masivele Făgăraş. cerb). la Zizin. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . pisica sălbatecă. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Vâlcele. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. fondul forestier extins şi. lupul. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. valorificate pentru lucrări decorative. la Baraolt. fertile.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. Baraolt. mai extinse în Podişul Secaşelor. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare.

prin care romanii au intrat în Transilvania. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. prin pasurile Bran. Cisnădioara) 12. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Satele risipite (Jina. Hărman. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. din cele două alese. abia pe 81 Populare relativ densă. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Oraşe numeroase. Feldioara. peste 13. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. comunităţile umane. Predeal. Biertan. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Saschiz. a lânii). respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Axente Sever. Exceptând arealul Branului. Orlat) în Depresiunea Sibiului. de Dunăre şi Marea Neagră. dublate spre interior. istoric. culturale. continuă şi relativ densă a teritoriului. Cristian. 17. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. economic. Ea a fost mult mai numeroasă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . polarizate de Braşov şi Sibiu. Făgăraşului. Biertan). monumente). Braşovul. religioase. iar zonele etnografice ale Sibiului. dominantă numeric. Gura Râului. în Perşani. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. Pe lângă populaţia românească. Făgăraşul. prin aceasta. o cale. de peste 125 locuitori/km². Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Sibiul. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. migrarea spre Germania).671 locuitori. încă din antichitate.3. Şeica Mică. Aşezările rurale etalează în structura. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Sibiu. tradiţiile şi folclorul lor. multietnică. şi răspândirea sa largă în zona de podiş.300 şi. Densitatea aşezărilor este ridicată. Predeluş sau Oituz.

crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Târgu Secuiesc. Codlea. Braşovul şi Sibiul. Astfel. Avrig. în care depresiunile Sibiu. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria şi turismul. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Covasna. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. dar practicând deopotrivă transhumanţa.600 locuitori).Transilvania sudică locul trei. Agnita. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. cu peste 12. Cisnădie. Sfântu Gheorghe. prin centre de niveluri diferite. de către Braşov (307 046 locuitori). secole la rând. Făgăraş. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Dumbrăveni. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Zărneşti. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Sighişoara. Clujul. Răşnov. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Sistemul urban este polarizat. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Sibiului şi Braşovului. 12. Tălmaciu. Menţionaţi alăturat: 1. Victoria. Se observă prezenţa a două centre majore. Copşa Mică.4. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Mediaş. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Săcele. Sălişte. Sibiu şi Târgu Mureş. agricultura. direct şi indirect. Ocna Sibiului. caz unic în România prin specificitatea lui.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Hunedoara). urmat de Sibiu (167 377 locuitori).

Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Agricultură mixtă. Răşinari. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Prejmer). Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. menţinut. acid sulfuric). Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. pomi fructiferi. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Turismul este o ramură economică în creştere. Braşov (produse refractare). Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Făgăraş. Turism montan şi cultural intens. În privinţa viticulturii. pe lângă tradiţionala industrie a lânii.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. mobilă. Sighişoara. produse cosmetice. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. obiceiurile şi folclorul românesc. Hoghiz (ciment). pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. sticlărie. sticlă). Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. maşini agricole. Râşnov. produse din carne etc. utilaj minier. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Mediaş (carbid). Cisnădie. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Homorod. industria lemnului. şi ea de mare tradiţie. industria chimică. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. brânzeturi. Piatra Mare). dată fiind poziţia geografică a regiunii. Tălmaciu) în aparataj de precizie. şi astăzi. viţăde-vie. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Vâlcele. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Sibiul s-a specializat. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Bazna. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. brânzeturi. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Braşov. acid sulfuric) Victoria. prelucrarea lânii. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Orlat. fâneţe şi păşuni. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Sighişoara (prefabricate. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Covasna. Zărneşti. Mănăstirea Sâmbăta. avioane. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. tradiţiile. Materiale de construcţie se produc la Mediaş.

Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. cel al Transfăgărăşanului. Sibiu. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. pecetea geniului lor creator. La Sibiu funcţionează un aeroport.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. 2. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. În consecinţă. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul.5. Vechile bresle din Sibiu. 1. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Cluj etc. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Braşov-Întorsura Buzăului. în mare parte. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. în Bistriţa şi împrejurimile sale.Agnita. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. Disfuncţiile actuale. cum ar fi cea de pe Târnave. 12. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic.

Răspunsul va fi logic formulat. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Geografia României. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. podişuri. Pop. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. (2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. la obiect. Argumentaţi acest fenomen. (2000).) 3.0 pct. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Bibliografie selectivă 1. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2.Adresa cursantului. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. 2. 3. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Editura Academiei. Bucureşti.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Lucrarea de verificare nr. Bistriţa-Trotuş. (2. 12.0 pct) 5. .Specializarea şi anul absolvirii.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).7.0 pct) 2. Gr. produse şi interese. Editura Presa Universitară Clujeană. . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Titlul cursului (Geografia Regională a României). .6. (2001).) 4. Cluj-Napoca. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană.Transilvania sudică 12. Depresiunea Transilvaniei. (3.0 pct. depresiuni).Numărul lucrării de verificare. Cluj-Napoca. Gr. x x x (1987). Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar.III.

13.1.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). . Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. tranşant. creste ascuţite. masive izolate. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. . Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. de evoluţie a teritoriului. 13 13. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ».4. versanţi prelungi. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.1. Ca unitate teritorială. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. Către Est limita unităţii este clară. Obiectivele unităţii de învăţare nr. culmi aplatizate. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.2. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr.6. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia şi perspectivele sistemului regional 13.3 Componenta antropică 13.2. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. Obiectivele unităţii de învăţare nr. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor.5. axe) în funcţie de tendinţele.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. platouri. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. spontane sau dirijate. Baza naturală de susţinere 13. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13.

sud-est se înscrie culmea Codru Moma. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Hodobana. peşterile Humpleu. Pociovaliştei). roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. Astfel. Albioarei. alcătuiţi covârşitor din calcare. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Topliţa etc. El este alcătuit. Sighiştelului etc. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. partea centrală. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. cheile Videi. în a doua jumătate a lunii iulie. Bratcani. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . cu peste 50 km lungime. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Spre nord. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Defileul Crişului Repede. La nord. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. Pe de altă parte. izbucurile Izbândiş. Zăpodie.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. în special calcare. cea mai înaltă şi masivă. Runcului. Cu o orientare nord-vest . de acum 62 000 ani). Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Înspre vest. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). între care Munţii Pădurea Craiului. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. masive. Ordâncuşei. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca.). Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. asemeni unui V. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Cuţilor. chei şi defilee cu geneze variate. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. masiv. Someşului Cald.

O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. cu altitudini modeste. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Fântânele-Beliş). Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Hăşdatelor. spre est de Someşul Mic. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Almaş. Gurahonţ. temperaturi medii anuale de 2-60C. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Coteţul Dobreştilor. Arieş şi Ampoi. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Piatra Bulzului. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. cu frecvente fenomene de inversiune termică.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Plotunul. ceaţă. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Huedin. Roşia Montană. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Bulzişor. Ape termale. Vânătara. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Vâlcanul. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Izbândiş). Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Ampoiţei. Negru şi Repede) şi de Barcău. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Hidrografic. nebulozitate ridicată. se desfăşoară Munţii Trascăului. Iada (Leşu). Zăcămintele de aur (Brad. Râmeţului. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. unic este relieful de masive izolate. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. (Pietrele Ampoiţei. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Depresiunile (Brad. La est de Valea Ampoiului. Valea Drăganului (Floroiu). aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. cu manifestarea etajării elementelor climatice. (Vaşcău. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Piatra Helenească). Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Iara-Hăşdate. de o mare importanţă balneară. Climatul general este cel specific montan. pe Crişul Repede. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Huedin. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Dumbrăviţa de Codru). Tăuz. Versantul vestic. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. cristalini. Vad-Borod) au un climat specific. klippe şi olistolite. Acumulări endocarstice deosebite. Pentru Trascău-Metaliferi. realizate pe Someşul Mic (Gilău). precum şi carierele de la Vaşcău. pe Someşul Cald (Tarniţa.

pietriş şi nisip. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Râmeţului. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. climă rece şi umedă. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. andezit. cerbul şi. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Ordâncuşei. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. În depresiunile . La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. ciocănitoarea. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. Roşia Montană. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. calcare. Huda lui Păpară. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Gheţarul de la Scărişoara. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. sărbătorile şi datinile. Varietatea şi unicitatea peisajelor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Someşului Cald. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Vadu Crişului. căprioara. cheile Turzii. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. roci de construcţie). Runcşor. Vântului. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. meşteşugurile etc. Toaia. Resurse aurifere. Sighiştelului. la altitudini mai joase. Cetăţile Rădesei.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Galdei. structurile geologice inedite ale Detunatelor. cinteza). marmură. Pajiştile alpine din Biharea. peşterile Meziad. Galbenei. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. portul popular. veveriţa. Vlădeasa sau Muntele Mare. Criştior-Brad. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. polimetalice şi turistice apreciabile. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Astfel. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Roşia Poieni. minereuri. climatice şi biogeografice. ponoarele Vânătara. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. bazalt. suprafeţele ocupate cu păduri. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. travertin. Peştera Urşilor. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. cu păstrăv şi lostriţă.

Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. cât şi de rolul istoric. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. mici. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Zece Hotare. Principalele oraşe sunt: Brad. Ştei. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Baia de Arieş. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare.3. a alimentării cu energie sau apă.Munţii Apuseni 13. pastorale sau mixte. dispensare. Abrud. Roşia. în general. Beiuş.4. altitudinile moderate. Vaşcău. Bauxita se exploatează la Vârciorog. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Sebiş. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. forestiere. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Câmpeni. Ştei. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Abrud. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. iar actualmente din minele de la Băişoara. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nucet. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Gurahonţ). Sebiş. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. lipsa infrastructurilor de acces. Ineu. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Răcaş. magazine comerciale). Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Zlatna. Nucet. 13. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Aleşd.

Vadu Crişului. Băişoara. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Centre de referinţă sunt Câmpeni. alcool. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Vaşcău. 13. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. prelucrarea lemnului. Beiuş şi Brad. depresiunea Beiuş (Meziad. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Sohodol. Scărişoara. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Arieşeni. Cerbul. Gîrda de Sus. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Ocupaţie străveche. Chişcău. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Pietroasa. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Staţiunile Moneasa. bere. GeoagiuBăi. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Vaţa de Jos. Stâna de Vale. depresiunea Huedin (Sâncrai. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Aireşeni). Izvoru Crişului). ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. sucuri. Leşu. Râmeţ.

Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Ţara Moţilor . în mod nemijlocit. Aici apare un nucleu central morfologic. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. minerit şi creşterea animalelor. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. depresiunile „golf” Zarand. Analizând structura şi funcţiile peisajului. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. mineritul substanţelor nemetalifere. Înălţimile sale sunt mijlocii. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Depresiunea Brad spre Deva. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Crişul Alb). În cadrul acestui model regional. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. intens umanizate. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Ampoi. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. căi de comunicaţii). turismul. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. detaşat. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. 2. culoarul Mureşului. La care se adaugă. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. din raporturile îndelungate.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. pot fi evidenţiate subregiuni.5. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. urmat de agricultura ecologică. 13. uşor accesibili. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cu predominanţa munţilor joşi. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Crişul Negru. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. de data aceasta de sorginte antropică. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). În sfârşit. Câmpia şi Dealurile de Vest). bazinul Arieşului spre Turda. prin sudul Munţilor Apuseni. Pe valea Crişului Repede.

Bucureşti. în special cele aurifere. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pop. Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. Cocean. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. (1984). şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. P.7.III. păşuni). 13. Editura Academiei. Editura Academiei Române. În al doilea rând. 2. Gr. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. (2000). Cluj-Napoca. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Nu în ultimul rând. x x x (1987). Bucureşti. fâneţe. 3.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 .

(Ea nu include. deci. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv.5. de la nord la sud.1.6.Crişana Unitatea de învăţare Nr. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 94 . 14 CRIŞANA Cuprins 14. Componenta antropică a sistemului regional 14. 14. 14 14. ca elemente morfologice aparte. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.1. în principal.2. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. .rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . dealuri şi munte. . forme de relief joase. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). altitudini de 300-400 m. Cermei sau Miersig.2. 1925 sau 1959). Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). Dealurile Oradei. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. Economia şi perspectivele regiunii 14.4.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.3. din Câmpia Crişurilor şi Someşului.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. Baza naturală de susţinere 14. Aici. Obiectivele unităţii de învăţare nr. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.

Marghita. Meseşeni Băi etc.5°C (10. Vârşolţ). Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. În scopul regularizării scurgerii. Oradea. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. cu temperaturi de 43°C). Barcău. păduri de răşinoase. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. păduri de foioase. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Zăuan. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. iar al doilea la 340-410 m. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. În sfârşit. în integralitate. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. În ciuda acestui aspect. Crişana este străbătută. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Climatic unitatea se află. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Barcăul şi Someşul. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Sălacea). sub influenţa maselor de aer vestice. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. industriei sau aşezărilor. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. accentuată. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Carei.4 °C la Oradea). la Timişoara spre sud. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Şimleul Silvaniei. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. în primul rând.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Miersig. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Andrid. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. o traversează Crasna. În partea nordică. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). mai umede şi moderate termic. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Tăşnad. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Mari acvifere cu ape termale. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). tributară integral Tisei. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Crişuri. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Crişanei îi aparţin. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate.

Marghita. Suplacu de Barcău). Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. germană (şvabi). monumente. vulpe. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. De asemenea. Codru şi Sălaj) etc. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. obiective turistice naturale şi antropice. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. ape termale. viezure. castele. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fazan). castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. cu biotop actual natural în Delta Nilului.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. păduri de foioase. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. cu un indice de peste 1% anual. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Baza de resurse ale subsolului este variată. orbete. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. Fondul etnic autohton. reformaţi. iepure. inclusiv în perioada glaciară. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. în perimetrele intens urbanizate. Este un relict tropical. potârniche. păduri de răşinoase. Umanizare încă din preistorie. gaze naturale (Balc. menţinut în flora ţării noastre. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. lup. protestanţi. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. Borş. slovacă etc. biserici. popândău. Popeşti. resursele cinegetice şi piscicole. Zăcăminte de petrol şi gaze. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Pişcolţ). Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. Curtuiuşeni.3. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. căprior. Solurile nisipoase. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. O valoare deosebită o au terenurile agricole. dealurile cu fragmentare mai accentuată. dar cu o frecventă notabilă. ape termale. românesc. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Sărmăşag. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. versanţii montani. Chieşd etc). datorită soldului natural şi migratoriu negativ. obiectivele antropice (cetăţi. 14. Davele de la Marca sau Tăşad.

Funcţia de bază rămâne cea agricolă. politicoadministrative. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. de peste 100 000 locuitori. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. de câmpie sau piemont. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). Marghita. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite).Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Crişana are un număr redus de oraşe. turistice. în fostele cetăţi (Oradea. Tăşnad. polarizat de Oradea. hidrografici (prezenţa surselor de apă. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Cehu Silvaniei). Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. sunt industriale. Funcţiile celor două oraşe mari. Zalăul. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Şimleul Silvaniei). Satu Mare. în cele împădurite prelucrarea lemnului. tradiţia locuirii etc. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . şi adunate. Satele aparţin celor două categorii structurale. în zonele plane. al treilea oraş al unităţii studiate. În cazul Tăşnadului. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. 14. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). comerciale. culturale. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Zalău. Raportate la extensiunea sa. prezenţa resurselor.în cea capitalistă (Carei.

În periurbanul principalelor oraşe. produselor şi intereselor în sistemul regional. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. plante tehnice şi furajere. 98 . Satu Mare. produse alimentare. porcine sau bovine din zona de câmpie. inul. Tinca. după Câmpia Română. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. producţia de lacuri şi vopsele. Industrie prelucrătoare diversificată. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. în luncile Crişului Repede şi Someşului. de regulă. Boghiş. Carei. Sălaj sau Bihor. zahăr). Grâul. Tăşnad sau Salonta. Beltiug. materiale plastice. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. cum sunt cele de ovine. mobilă. mobilă. floarea soarelui. monoindustriale. porumbul. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). energiei. Având un potenţial pedogeografic important. Turism curativ şi cultural. conductori emailaţi. Marghita. Biserica cu Lună).4. armături din fontă şi oţel. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. textile. dar şi viţa de vie. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). cele mici fiind. anvelope. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Băile Episcopiei (1 Mai). Zăuan. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. aparataj casnic. Meseşeni Băi. Satu Mare. mixtă.Crişana 14. orzul. se practică legumicultura. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. textile. Intreprinderi mici. Astfel. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. Podgoriile Oradei. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. sfecla de zahăr. utilaje. mobilă. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Carei. produse alimentare şi textile. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Tăşnad. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. dar şi la Marghita. inclusiv piersicul şi caisul.

.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Gr. (2005). .6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. în cura externă. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Oradea. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Pop. . temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. În ştranduri şi piscine.. x x x (1992). Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . Comentarii şi răspunsuri la teste 14. 1. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Regiunile pericarpatice. în soluţie. IV. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Astfel. Pe lângă termalismul accentuat. În general. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Bucureşti. 2. Ţara Beiuşului. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. (1987). locomotorii). industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. agricole. A. Pop. Posea. 3. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. Bucureşti. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Editura Academiei. Editura Universităţii din Oradea. Etc. în 2-3 niveluri. Gr. ambele cu legături internaţionale. apele conţin. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. . Câmpia Crişurilor.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului.complementaritatea multor subramuri economice. Crişul Repede. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere.Kiev. I.5. Berindei.

cu soluri fertile. cât şi spre apofiza ei nordică.1. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. deşi cu numeroase restricţii. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. 15 15. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. cursantul va realiza: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. aşa cum s-a precizat anterior.3.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major.2. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. formată în acelaşi mod. ce se ataşează.6. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. culoarul Streiului (Orăştiei). de produse şi interese.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. . Se prezintă ca o câmpie întinsă. cu origine tectonică. Componenta antropică a sistemului regional 15. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. structura şi funcţiile sale. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. prin numeroase elemente convergente. . 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. nici Olteniei de nord. Mai mult. de agregare funcţională.4 Economia regiunii 15.2.5. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. Baza naturală de susţinere 15. Pe de altă parte. Astfel.

ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Tăul Agăţat. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. în Depresiunea Haţegului. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Unitatea montană a Retezatului. sistemului teritorial. Ana. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. hidrografice sau biogeografice rare. Florica etc). se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Viorica. Zănoaga – 29 m profunzime. Vegetaţia. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. aici s-a înfiinţat. Datorită peisajului lor inedit. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. văi. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Ponorici. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. circuri. Galeşu. Alt pas. în anul 1935. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Culoarul Mureşului. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Streiul. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Lia. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Cioclovina. Astfel. Parcul Naţional Retezat. cu numeroase elemente morfologice.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Peştera din Valea Stânii). ca axă hidrografică regională. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Cerna. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Tăul Porţii. de asemenea. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). morene). Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . divergent. primul de acest fel din România. generând inversiuni termice. Aparţin. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. situat la vest. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Inversiuni termice în depresiuni.

Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. forestiere şi turistice. de foioase şi răşinoase. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . talc la Lelese. Uricani. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. peisaje naturale pitoreşti. La peste 1800 m înălţime. Valorificarea continuă. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. nemetalifere. Ruschiţa.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. lacuri glaciare şi antropice. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Cioclovina. pinul negru. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Peştera de la Româneşti). mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. iar cele din zona montană pentru păşuni. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Aninoasa. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. cupru) la Alunu. profunde. Resurse de cărbuni. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Paroşeni. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. nisipuri cuarţoase. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Avem în vedere. creste. din secolul al XVIII şi până azi. chei. Muncelu Mic). fertile. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. fier. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. faună cinegetică şi piscicolă. În Munţii Şureanu. dolomite. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. pe terase sau glacisuri. Fondul forestier este extins. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Ponorici. alun turcesc). 1100-1200 m. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Lupeni.

în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. căderea industriei a diminuat creşterea demografică.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. 15. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). a unei populaţii tinere. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. de peste 6000 ani vechime. După acest an. Fiind o unitate predominant muntoasă. valori etnografice specifice etc. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. mai scunzi şi mai aplatizaţi.3. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. muzee. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. pe lângă români. vieţuiesc maghiari. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. Amplasarea capitalei Daciei romane. cetatea Deva. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. fenomenului de migrare internă. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. mai puţine. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. respectiv Banatul. monumente. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o scriere necunoscută anterioară. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Sântămăria-Orlea. după unii exegeţi. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. bisericile din piatră de la Densuş. depăşind 125 locuitori/km². celei sumeriene). În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. în primul rând. până în 1989. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. a culoarului Mureşului unde. Clopotiva sau Streisângeorgiu. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului.

Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Călan. Petrila. cu funcţii mixte (agricole. Vulcan şi Aninoasa. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lupeni. Alte oraşe sunt Haţeg. de către Deva. Uricani. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. atribuţii preluate. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Simeria. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Deva. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Astfel. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. 15. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Oţelul Roşu. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. miniere). dezvoltarea comerţului etc.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. forestiere. Paroşeni. din punct de vedere politico-administrativ. Orăştie.

Pietrele. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. lactate. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. datorită destructurării industriei după 1989. Haţeg. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Deva. Gura Zlata. Potenţial turistic exploatat incipient. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Cetatea Deva. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. bovinele. Sântămăria Orlea. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. cojocăria de la Orăştie. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Hunedoara. carne. 2000). Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Colţeşti. Piatra Roşie).4. iar personalul disponibilizat. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. cereale şi plante tehnice predomină. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Per total. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Gr. Orăştie. Blidaru. În zona montană a Retezatului. numeroase mine fiind închise. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Streisângeorgiu. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume.Haţeg-Poiana Ruscă 15. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Cinciş). Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. cultural şi rural. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Hunedoara. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Sarmizegetusa Ulpia Traiana. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia.

spre Craiova. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. . Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare.5.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Călan. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. prin Depresiunea Petroşani.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. la Simeria.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. .Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. . . Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. prin Defileul Jiului. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv Banat. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Oţelul Roşu. 15. În consecinţă. social şi infrastructural precum: .

(2000). Editura Universităţii de Vest. Ţara Haţegului. III.6. Geografia României. (2001). Cluj-Napoca. Editura Academiei. Pop. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Editura Presa Universitară Clujeană.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Studiu de geografie umană. Popa. Timişoara. Gr. 2. 3. x x x (1987). N. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

cu o serie de peşteri (Comarnic. Munţii Banatului. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. autentic. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. concis.1. Mai mult.3. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Locvei. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. arhaic. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Gârliştei. 16 BANATUL Cuprins 16. Minişului. Popovăţ) şi chei (Nerei.1.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. 16. Racoviţă. Buhui.6. Lucrarea de verificare nr.şi geografico-umane particulare. în Vârful Piatra Goznei).7. El apare pe fondul unui românism majoritar.Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. în acest caz.2.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. În partea sudică. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.Banatul Unitatea de învăţare Nr. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. sârbii sau maghiarii. Componenta naturală a sistemului regional 16. Componenta demografică şi de habitat 16. 16 16. 16 16. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. Aninei. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. definit de o interferenţă îndelungată. Caraşului. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.4. Berzascăi) de mare importanţă turistică.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. . fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Din punct de vedere petrografic.

mojdreanul. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Caraşul. 1966. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Dealurile Tirolului. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. viezure. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). 90-120 m. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Coniferele apar insular. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. câmpie. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. castanul dulce cornul. Elemente faunistice mediteraneene. Mureşul. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Urmează fagul. gorunul. cărpiniţă. Dealurile Pogănişului. etc. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Nera. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. ierni mai blânde. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. numeroase specii de păsări. dealuri. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. ele înclină de la est la vest. pisică sălbatecă. Alimentarea este preponderent din ploi. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. căprior. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. colectată de Dunăre. prepeliţa. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). paltin. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Celelalte câmpii sunt mai înalte. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Acvifere carstice. Reţea hidrografică divergentă. Câmpia Timişului. Bega. Câmpia Timişului. cerul şi gârniţa. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Timişul. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. În dealurile Lipovei. potârniche. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. cu zăpadă puţină. iepure. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. a speciilor de amestec (carpen. cu temperaturi mai ridicate. tei) pentru ca. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare.

sârbi. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). dar. litosolurile. Mărimea satelor diferă. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Foeni. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Bigăr. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Baia Nouă au dus. Cozla. Trei Ape şi Văliug etc.3. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. bazalt (Lucareţ). Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. uraniu (Ciudanoviţa). slovaci. comerciale. în depresiuni. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie).Banatul Zăcăminte de cărbuni. peşterile Comarnic. pseudorendzine şi terra rossa. Popovăţ. atestat documentar încă din anul 1156. ţigani. pietrişuri. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. la contactul formelor de relief. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. implicit. fier. obiectivele antropice din Timişoara. Anina. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. şisturi bituminoase la Anina. lăcoviştile. reflectă şi ele o specificitate aparte. Obiective turistice pitoreşti. argiluvisolurile. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. nisipuri. Nu lipsesc solurile aluvionare. culturale.. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Reşiţa. populaţia şi aşezările. datorită familiilor cu copii puţini. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile).660 locuitori). lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Caransebeş. Turnu). azbest (în bazinul Nerei). Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. Buhui). Orşova. marmură (Bocşa). Frumuseţea peisajului montan. calcare. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. pe lângă români vieţuind maghiari. Satchinez. germani. Doman. Minişului. valorile ei scăzând. Zădăreni. cupru. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Defileul Dunării. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Lugoj. cehi. Gârliştei. Caraşului. 16.827 locuitori în 2002). Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. 110 . Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Secu. administrative). uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. turistice. bulgari.

Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Pâncota. Bocşa. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Anina. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Timişului. bazată pe materii prime locale. Ghioroc. cu arii de gravitaţie locale. uneori decisiv. fiind afectată structural. Deta. Caransebeşul. turistice.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Curtici. Oraviţa. înfiripându-se încă din anul 1771. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Proiectul pentru Învăţământul Rural . porcine sau păsări. Pâncota. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Nădlac. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. turism. spre cea montană. 16. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine.4. siderurgia Reşiţei. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. caprine şi bovine). Buziaş. agricultură. Industrie. Sînnicolau Mare. Lugojul. Urmează. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. ovine. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. de câmpie. culturale. Industria are vechi tradiţii. Moldova Nouă. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Jimbolia. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. de mutaţiile post-decembriste. comerciale. Lipova. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2.

dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. celelalte baze (Vălig. material rulant. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. (De subliniat că anterior datei menţionate. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Călacea). brânzeturi etc. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. mobilă. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. îngrăşăminte chimice.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. În raport cu regiunile învecinate. Aici se fabrică maşini şi utilaje. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. prin amenajările executate. Trei Ape) având capacităţi limitate. în 1719. Timişoara şi Aradul. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. produse textile. Banatul posedă resurse agricole. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. aeriene şi fluviale. funcţionează o singură staţiune montană. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia).c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. ferate. resurse umane de calitate superioară. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. inclusiv din cele două ţări învecinate. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Astfel. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). Teremia Mare. precum şi un culoar. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. produse alimentare. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). este navigabil. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. iar râul Bega. destinată agrementului hivernal. Timiş-Cerna. maşini electrice. Astfel. Semenic. maşini agricole. tradiţiile industriale şi agricole.

spre exemplu. natural sau social. de la cel de câmpie. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni.Banatul 16. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. la cele de deal şi munte. a fondului forestier diversificat compoziţional. 2. Etc. În Banat apare o etajare a reliefului. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. Or. Şi nu în ultimul rând. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . a cărbunilor cocsificabili. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În al doilea rând. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). În primul rând.5. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. poziţia geografică a Banatului. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. Ea va induce o etajare a climatului. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. a unor obiective turistice de referinţă. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul.

Geografia României. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cluj-Napoca. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Oradea. Pop. Gr. Bibliografie selectivă 1. . .) 2. Editura Academiei. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2. (2. (2005). 16.0 pct. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.) 4. x x x (1987). (2000). 4. Bucureşti. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Bucureşti. Pop. .Adresa cursantului.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Explicaţi antropizarea lor accentuată. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni.Numărul lucrării de verificare. Gr.5 pct. III. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. IV. Regiunile pericarpatice.Titlul cursului (Geografia Regională a României).6. Geografia României.5 pct. Editura Presa Universitară Clujeană. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.) 3. x x x (1992). Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă.0 pct. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Specializarea şi anul absolvirii. la obiect. Lucrarea de verificare nr. 3. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. 2. . Editura Universităţii din Oradea.Banatul 16. Crişana. Răspunsul va fi logic formulat.7. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Editura Academiei. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 5.

1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.4. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Pe de altă parte. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. credem noi.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Baza naturală de susţinere 17. de cooperare şi afirmare independentă.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. spre o direcţie sau alta. cu atribute variate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. au apărut şi se afirmă centre noi.3. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. .6.5.1.2. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Mai mult. În consecinţă. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. a liniilor de gravitaţie. . Componenta antropică şi de habitat 17. 17 17. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. prin poziţia lor. cu trăsături particulare. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Teritoriu populat încă din preistoric. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Actualmente. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. răsfirate sau adunate. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. gradul de urbanizare fiind mai redus. stopată după 1990. în vetrele depresionare şi.Oltenia nordică 17. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Miloştea) sau fierului. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. climatul fără extreme deosebite. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Ţicleni. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Bumbeşti Jiu. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii.. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Predomină satele mijlocii şi mari. Apar şi sate foarte mari. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi.(romii). cu scăderea natalităţii. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. îmbătrânirea populaţiei. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Resursele variate ale solului şi subsolului. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre.3. bilanţ demografic fluctuant. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Predomină populaţia rurală. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. de asemenea. 50 000 ani). Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Rovinari. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Târgu Cărbuneşti. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu.

Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Târgu Cărbuneşti. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. creşterea animalelor. în aceleaşi oraşe. Principala ramură. Activităţi turistice în afirmare. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Tismana. Motru. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. Rovinari. de lângă Târgu Jiu. cu infrastructura cea mai bogată. 120 . Pomicultură. pe fondul afirmării industriei. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Bumbeşti Jiu. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. cea de la Bârseşti.Oltenia nordică 17. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. în lunca Jiului legumele. Principalul centru. situat la est. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Industria. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta.4. alimentară. spre nord-vest sau Alunu. este destul de diversificată. în zonele joase. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. dar şi spre Husnicioara. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Industrie energetică şi prelucrătoare. tricotaje şi confecţii. în sud. se amplifică urbanizarea. industria celulozei şi hârtiei. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene.

în primul rând. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). în sens. monumente). Concomitent. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta .Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. mai ales în domeniul speoturismului. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. cel gorjean şi cel mehedinţean. invers. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. ca axă de transport europeană. dar şi celelalte unităţi montane. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. spre Marea Neagră. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. întărirea coeziunii interne. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Tismana. Timişoara . Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin.

Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. pe o axă. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Editura Academiei. 2. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . nord-vest. Fiecare din cele două oraşe. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. Gr. Editura Universitară. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. o poziţie geografică la Dunăre care. Bucureşti. Bucureşti. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Ileana-Georgeta. III. Geografia României. Pătru. Mioara (2003). Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. În primul rând.5. 3. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Din punct de vedere hidrografic. Dimpotrivă. Bibliografie selectivă 1..6. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. x x x (1987). În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Cluj-Napoca. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. inclusiv în perspectivă. Oltenia nordică are un climat etajat. Ghincea. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Astfel. Pop.Oltenia nordică 17. Subcarpaţii României. Editura Presa Universitară Clujeană. Ielenicz. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. de la cel de câmpie în sud. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. cea a Jiului. Carpaţii şi Subcarpaţii României. M.. 2. Ca influenţe climatice. (2000). de intensă circulaţie.

puţin fragmentat şi denivelat. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.1. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . climatului de câmpie cu variaţii reduse. Baza naturală de susţinere 18.4. . .peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. . 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. în est. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.identificarea unui spaţiu mental. cel oltean. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. până aval de Drobeta-Turnu Severin. . cea sudică. în primul rând.3. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. 18 18.1.6.5. . Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Componenta demografică şi de habitat 18. cu trăsături caracteristice.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. de-a lungul Dunării.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Deosebit de ambiguă este limita nordică. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18.

în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. Dunărea. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Teslui). În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. la rândul ei. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. plop. vulpea. în majoritatea lor. potârnichea. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. popândău. mojdreanul (Fraxinus ornus). iar la limita estică se află Oltul. verile fiind călduroase. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. anin. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). subunităţi. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. pisica sălbatecă. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. soc. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie.etc. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. prepeliţa. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. fazanul. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. cer şi gârniţă. argiloase. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. odată cu creşterea indicelui de ariditate. iar toamnele îndelungate. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. scumpia (Cotinus coggygria). Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). primăverile timpurii. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. orbete). Un relief jos. Amaradia. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. sânger. iepuri. Precipitaţiile descresc de la vest la est. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. ghimpele (Ruscus aculeatus). Olteţul. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. în scopuri agricole.

teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. spre Craiova. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. exceptând zona municipiului Craiova. Partea nordică. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Slatina. Dimpotrivă. Brădeşti). cu depopularea. folclor). Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. datorită izolării lor frecvente. Gârla Mare. sub 100 locuitori. cât şi spre sud.5 aşezări/100 km²). Ipoteşti. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. mijlocii şi mari.3. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. orientat atât spre nord. tradiţii. Fărcaşele. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. mănăstiri. Ostrovu Mare. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. cule. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. spre Târgu Jiu. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. cu diferite specializări pe subramuri. obiceiuri. Omogenitate etnică. Verbicioara. muzee. care se confruntă. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Oltenia sudică se constituie. petrol şi gaze. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Iancu Jianu. grade de podzolire.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. sub 500 locuitori. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. ca premisă a viitoarelor oraşe. în vecinătatea surselor de apă. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Izvoru. energetici. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Vădastra. cel al bazinului Motru. a arterelor de circulaţie. Profilul economic rămâne cel agricol. poligonală. Irimeşti. a câmpiei nisipoase. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Structura etnică este covârşitor românească. se exploatează cărbuni inferiori. de la Ostrovu Mare. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. şi Olt. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. depăşind astfel media pe ţară (5. În partea nordică. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. localizate de-a lungul râurilor. Satele mari. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. 18. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. monumente. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu.

Drăgăneşti Olt). sub 50 000 locuitori (Strehaia. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. deşi este situat pe stânga Oltului. de veritabil „loc central” al regiunii. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. la următoarele întrebări: 1. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Filiaşi. servicii. Vânju Mare. dar şi în zonele periurbane. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Drăgăşani. în spaţiul alocat. în proporţie decisivă. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Băileşti. Corabia. Segarcea. 18. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. îndeosebi din Transilvania. Balş. Bălceşti. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Caracal. puteţi răspunde. Calafat. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Piatra Olt. Oraşele aparţin. aşezărilor urbane mici.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Scorniceşti.

cais. automobile). la loc de frunte situându-se. industrie chimică. Fabrici de zahăr. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. alimentară. Activităţile turistice sunt. Proiectul pentru Învăţământul Rural . la Segarcea. desigur.4.Oltenia sudică 18. în raport cu alte regiuni. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. plante furajere. vişin). soia. pe vremea dacilor. Corabia şi Calafat. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. anterior acestuia întreaga Oltenie. într-o proporţie mai ridicată. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. În consecinţă. dar şi al produselor din cauciuc. Craiova. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). invers. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. cireş. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. mobilă. Aici. porcine. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. se cultivă intens mărul. ca şi Moldova dealtfel. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse.maşini agricole. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. păsări. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. cabaline). nevoite a le culca cu suliţele). dintre pomii fructiferi. ovine. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). creşterea animalelor (bovine. Se cultivă porumb. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. mult mai limitate. de câtre lanurile de grâu. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. părul şi prunul. floarea soarelui. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. sfeclă de zahăr. se practică un turism cultural. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. La Filiaşi. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. Pleniţa. orz. în schimb. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. materiale de construcţie. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. Strehaia. avioane. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. textilă. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe.

Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Segarcea. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Calafat. . Filiaşi. industrie alimentară şi chimică). precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Olt. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. turismul rural). 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu.Stamora Moraviţa. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini.valorificarea superioară. Caracal. Vânju Mare. celelalte oraşe (Strehaia. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat.. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. Piatra Olt. El nu este concurat de alte centre. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. aflată la limita estică a regiunii.5. Scorniceşti. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. . Bălceşti. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). turismul de agrement nautic pe Jiu. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Drăgăşani. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Băileşti. Dunăre.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. . Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. competitivă. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. Corabia. . Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . Craiova. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Balş. 18.

x x x (1992).Oltenia sudică 18. x x x (1983) Geografia României. 2. Geografia României. Editura Academiei Române. Regiunile pericarpatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 .6. Bucureşti. I. Geografie fizică. Bucureşti. Bucureşti. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. 3. IV. x x x (1969). Editura Academiei Române. Geografia Văii Dunării Româneşti.

identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. Baza naturală de susţinere 19. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. polarizată de Piteşti. de până la 300 m altitudine. Brădet. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. intens valorificate agricol.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. Ghiţu.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Apar cele două şiruri de depresiuni. 19 19. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la Câmpia Piteştilor. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. generează un peisaj de dealuri domoale.6. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Este o regiune în conturare. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. respectiv Munţii Făgăraşului la nord.5.4. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. . cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Economia şi perspectivele regiunii 19.1. piemontane.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Arefu. 19. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. Sălătruc. Componenta antropică a sistemului regional 19. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Cândeşti). Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Frunţi.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. una centrată pe cursul Oltului. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . . Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte.2.3. în sud. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. interne (Câmpulung. Dealu Ciocanu).cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.

de interes cinegetic. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. la păstoritul alpin. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. o specie ocrotită. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. precipitaţii de peste 1000 mm. cel de câmpie (810ºC. Nu lipsesc litosolurile. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Creasta nordică a Făgăraşului. solurile aluviale. creste. Etajare climatică tipică. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . lignit. Negoiu. munte. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Subcarpaţi. Climatul urmează etajarea morfologică. urmate de cele de ordin antropic. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. brune acide alpine). Govora etc). De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Vălsan. Vâlcele. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Râureni. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Ocniţa. iar acestea fac loc.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. În munţi. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. Râul Târgului). Goleşti) şi Olt (Turnu. în principal. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Olăneşti. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. brune acide. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. din pădurile montane. de la cultura cerealelor în câmpie. anin. 2 544 m. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. salba de lacuri din avale: Oeşti. temperatura medie anuală. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). la peste 600-700 m. Călimăneşti. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Cozia). de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. circuri. Călimăneşti-Căciulata. umbrisolurile. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. majoritatea sub formă de zăpadă). Râmnicu Vâlcea. Govora. podiş. Latoriţei. (Jugur. Zigureni. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. văi. Valea Iaşului. Cerbureni. Râul Doamnei. datorită expoziţie sudice. morene) posedă însuşiri atractive deosebite.

În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Jidava. în cultura plantelor. Subcarpaţi-munte. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. CălimăneştiCăciulata). Merişani. Calcarele de la Albeşti. Albota. cum ar fi. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. petrolului. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Berevoieşti. Predomină satele agricole specializate. Arutela (Bivolari). barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale).). Optaşi. de versant şi obârşii de vale.000-1. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. podiş-Subcarpaţi.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. liniare. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Bistriţei. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate.000. Godeni. cu cele trei componente ale sale (agricol. Mausoleul de la Mateiaş. Govora. de la aşezările mici şi foarte mici. Argeşului. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Rădăcineşti. în spaţiul câmpiei. petrol. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. fixate acolo şi din motive strategice. Fondul funciar. gaze. Satele diferă ca mărime. Berbeşti. mănăstirile Cozia. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Hulubeşti. Topoloveni etc. Spineni. Sânbotin. Alunu.3. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Arnota. sării. 19. munţii Lotru sau Căpăţânii. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Horezu. inclusiv în ţări vest-europene. Boteni. În ultima Populaţie relativ densă. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Vedea. în primul rând. Poiana Lacului. răsfirate. Cozia. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii.200. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. urmare a complementarităţii resurselor. Oltului mijlociu şi Lotrului. sare. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse.

Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Ocnele Mari. Călimăneşti. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. de Râmnicu Vâlcea. Horezu). Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. ca rang. 19. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Băile Olăneşti. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. urmat îndeaproape. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Băbeni. La Govora. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Brezoi. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Oraşele sunt preponderent mici. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. funcţia turistică şi industrială coabitează.

Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. brânzeturi – Piteşti. Stâlpeni. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. (podgoriile Piteşti. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Astfel. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Pe locul trei. dintre specii. Dimpotrivă. păsări. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. porcine.Muntenia de nord-vest 19. Băile Govora. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Creşterea animalelor (bovine. dar cu perspective asigurate. 134 . Ocnele Mari. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. viticultură şi creşterea animalelor. produse din carne. de asemenea. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. combinatele de la Piteşti. Turism curativ. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Industrie extractivă şi de prelucrare. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. orz. Curtea de Argeş. produse clorosodice. culturile de cereale (porumb.4. Băbeni. Govora producând îngrăşăminte. plante furajere. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. predomină prunul). agricultura valorifică întinsele terenuri. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. iar la Curtea de Argeş. în primul rând cele de ordin economic. Ştefăneşti). în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. recreativ şi cultural. atât în Munţii Făgăraşului. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. negru de fum. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Râmnicu Vâlcea. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. cauciuc sintetic. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. apreciabile. legumicultură. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Râmnicu Vâlcea. conserve de legume – Băiculeşti. Topoloveni). Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Cozia.

Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). nepolarizat direct de Bucureşti. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . fără praguri şi disfuncţii majore etc. 19. Stâlpeni.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. conserve de legume – Băiculeşti. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. combinatele de la Piteşti. Govora producând îngrăşăminte. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. brânzeturi – Piteşti. Pe de altă parte însă. Topoloveni). Piteşti şi Târgovişte. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. dar şi ale teritoriului subordonat. dintre Olt şi Argeş. Curtea de Argeş. produse din carne. în zona de câmpie şi podiş. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. Râmnicu Vâlcea. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Băbeni. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată.5. 2. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. cauciuc sintetic. negru de fum. Râmnicu Vâlcea. cu intensificarea tranzitului interregional. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung.prezenţa unui teritoriu vast. competitivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. precum şi într-o specializare eficientă. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. principalul centru polarizator al regiunii. . În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. . dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică.şi Piteşti. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. iar la Curtea de Argeş. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.tendinţa de emancipare funcţională. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. produse clorosodice. căi ferate rapide).

M. Mioara (2003). Subcarpaţii României. 3. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 2. Gr. III. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Muntenia de nord-vest 19. (2000). 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1987). Pop. Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. Ielenicz. Ileana-Georgeta. Regiunile pericarpatice. Geografia României. Geografia României. Bucureşti. Editura Universitară. Editura Academiei.. IV. 4.6. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei Române. Pătru. Ghincea. x x x (1992). Bucureşti. Bucureşti.

cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu accente de ariditate. al Bărăganului şi Dunării de Jos. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. 20 20. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20.2. atingând cursul Dunării spre sud. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Lucrarea de verificare nr. Iernile sunt geroase. mlăştinoasă. 5 20. Baza naturală de susţinere 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. Câmpia Vlăsiei în nord. padine. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. . Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. sociale. de regulă. cu cele două sectoare ale sale. 20.1. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Componenta antropică 20. joasă. constituit din Câmpia Bucureştiului. în jurul unui mare oraş.7.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. spre est . Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. culturale).oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. a avantajelor şi dezavantajelor sale. şi Câmpia Mostiştei.6.5. .2. cu păduri de stejar în secolele trecute. cu atribute polarizatoare complexe (economice.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. nişe de sufoziune). cel metropolitan. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.sud-est. Regiunile urbanizate se afirmă. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. politico-administrative.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr.4. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri.

Herăstrău. Zăcăminte de petrol. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Sabar. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Grigore Antipa. Cotroceni. Gramineele (Festuca. ciocârlie. se disting prin trăsături particulare. Mostiştea).3. Astfel. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Cernica. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. predomină net populaţia urbană. Hanul lui Manuc etc). Neajlov. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. parcurile Cişmigiu. 138 . Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. de Istorie al României. Floreasca. arin) sau arbustive (papură. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Mogoşoaia. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. petrol şi gaze naturale asociate. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). fazan. Căldăruşani. Fauna acvatică este şi ea variată. Cartojani. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. statuile şi grupurile statuare.1 milioane locuitori. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Blejeşti. Muzicii. Arcul de Triumf. plop. mănăstirile Snagov. păstrugă) alături de clean. Geologic. gaze şi ape termale. solurile gleice). iar dintre păsări de potârniche. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. În Bucureşti trăiesc 2. Etnic predomină net românii. exploatate în zona Titu. prepeliţă. Mostiştea şi Vedea. Fluviul colectează râul Argeş. delincvenţă socială). iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. muzeele Ţăranului Român. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Periş. Videle. 20. mreană. Limane fluviatile. urmaţi de romi. populaţia şi aşezările. Tei. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. de Arta. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. erbivore şi omnivore. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. Din punct de vedere biogeografic. Evident. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Herăstrău. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Fauna este dominată de rozătoare. compusă din stejar termofil (brumăriu. nisetru. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Căldăruşani. trestie). Cernica. cu un spor natural similar mediei pe ţară.

a cărei dezvoltare. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. Balta Albă.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . la 1859. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. în competiţie cu Iaşul. atestat documentar la 20 septembrie 1459. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Centrul polarizator principal. Pipera. 20. dar progresiv ajungând. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Oraşul. Palatul Parlamentului. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). « micul Paris ». atât al regiunii. inclusiv construcţia metroului. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. ulterior. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. numit iniţial Casa Poporului şi.

la industria uşoară.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. A doua ramură este agricultura. prelucrarea produselor agricole). Bucureşti. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Athenee Palace. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. reţelele de transport rutier. turism ştiinţific. textilă şi alimentară. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Cultura grâului. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. extrem de diversificată tipologic. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Agricultură de tip preorăşenesc. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi.4. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Zimnicea. electronice şi electrotehnice). Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. utilaje şi maşini unelte. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. cosmetice). sportiv). a păsărilor şi porcinelor. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. medicamente. religios. Abandonat după 1989. aerian. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Hotelurile Intercontinental. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. produse poligrafice. Sofitel. a delincvenţei sociale). Turism cultural şi de agrement. Giurgiu. poluarea lacurilor de agrement. maşini agricole. floarea soarelui. Se practică turismul cultural. Olteniţa. complexele comerciale. porumbului. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. feroviar. canalul Bucureşti-Dunăre. industria chimică (vopsele şi coloranţi. sfeclei de zahăr. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). cu sejur sau de tranzit. industria lemnului (mobilă).

Funcţia culturală. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”.) 4. 20.0 pct. (2.) . Răspunsul va fi logic. după 1918.) 3. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar.Titlul cursului (Geografia Regională a României). dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici.5 pct. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2 aeroporturi. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. Ca urmare. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. Oltenia sudică. 5. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. ulterior a Principatelor Unite şi.Adresa cursantului. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. Nu trebuie omisă funcţia turistică.0 pct. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. .5 pct. .Regiunea metropolitană Bucureşti 20. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Specializarea şi anul absolvirii. a României întregite. Lucrarea de verificare nr. (2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.6. . 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti.Numărul lucrării de verificare. . derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. la obiect. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .5.

Regiunea metropolitană Bucureşti 20. 3. Bucureşti. x x x (1983). Editura Academiei. 2. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Bucureşti.7. Geografie fizică. x x x (1984). Bibliografie selectivă 1. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia României. Ianoş. I. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti. (1983). Editura Academiei. I. Editura Academiei. Geogrfia României. II.

Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Structura geologică este relativ asemănătoare. Teleajenului.6. Baiului. văile Putnei. Piatra Craiului. Avenul din Grind).explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. Calcarele. Zănoagei). chei (Tătarului.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran).5.1. Morfologic. deosebit de variate ale unităţii. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Urşilor. Omul.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. 21 CURBURA Cuprins 21. Dîmbovicioarei. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. calcare). Rătei.4.3. 21 21. Siriu şi Podu Calului). cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: .identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Buzăului (Penteleu. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Componenta economică 21. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Doftanei. Componenta demografică şi de habitat 21. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. format din şisturi cristaline paleozoice. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. conglomerate.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Astfel. 21. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). .2. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Prahovei. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Buzăului. . O notă distinctă face Masivul Leaota. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.

iniţial pe direcţia nord-sud. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. la topirea zăpezilor. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Salcia. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Nişcov şi Podeni). preponderent. Gurbăneasa. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. interpus spre depresiunile externe. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Blăjeni. Policiori. ulterior. Mera. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. transilvană. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. precipitaţii de 400-500 mm anual). dealurile Deleanu. Pătârlage. orientându-se brusc spre est. Câmpina şi Pucioasa. Dealu Mare-Istriţa. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Blidişel). Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Dumitreşti. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. subcarpatică şi de câmpie. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Lopătari. la debuşarea în zonele joase. ca lungime. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. A doua treaptă de relief. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Dâlma. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Chioşd. Răiuţu. Hidrografia îşi are obârşiile. Ialomiţa cu Prahova. Vara scurgerea se diminuează. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Ciolanu. intracolinare (Vidra. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Vălenii de Munte. strâns asociată celei dintâi. (Răchitaş. Ploieştiului şi Râmnicului. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Bucovel. în cununa carpatică. montană. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. majoritatea căzând sub formă de zăpadă.

cerb). cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. plop. urs ). De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Câmpina. alunecări de teren. zona subcarpatică s-a constituit. pisica sălbatecă. Moreni. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. în funcţie de formele de relief: la bază. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. râs. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. a dus la epuizarea zăcămintelor. Pucioasa. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Ţintea. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Telega. omnivorelor (viezure. De menţionat prezenţa apelor minerale. Vulcana Băi. Gura Ocniţei au devenit. Resurse energetice variate (cărbuni. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. terenurile fiind invadate de jneapăn. căprior. salcie). de asemenea. Localităţi precum Băicoi. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. intensă şi adeseori neraţională. În primul rând.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Resursele regiunii reflectă. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Vrancei. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. ienupăr sau bujor de munte. păduri şi pajişti alpine. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. afin). Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. petrol gaze naturale). un clasic fenomen de disipare. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. de risipire. la pădurile de gorun. În unele masive (Ciucaş. mistreţ. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. ienupăr. la adâncimi mai mari în câmpie. eroziune accelerată. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. erbivorelor (iepure. inclusiv în străinătate. Gura Ocniţei. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Teleajen de notorietate. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. Brazi. Solurile se etajează. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. Exploatarea îndelungată. lup). popândău). în câmpii. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). în care ieşirile au depăşit net intrările. la etajul coniferelor din zona montană. carnivorelor (vulpe. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. merişor.

curativă şi culturală a regiunii. Sinaia. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Filipeştii de Pădure. Vrancei. culturilor diverse şi creşterii animalelor. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. gipsul de la Slănic. biserici. Predomină populaţia rurală.3. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. care au permis afirmarea viticulturii. Buzău. Abrupturile. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Rătei). « Babele ». Având un relief compus din munţi. Moreni. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Şotînga. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. argilele. Sărata Monteoru.. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Lacul Tăul Vulturilor etc. Tisău. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). O altă resursă este sarea. salina de la Slănic Prahova. Cascada Putna. Baiu. Dâmbovicioara. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Apele minerale de la Pucioasa. sunt obiective atractive de prim ordin. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Sărata Monteoru. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Zănoagei). Calcarele şi marnele calcaroase. edificiile antropice (mănăstiri. Beciu. Boldeşti. precum şi din câmpii fertile.. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. omogenă etnic. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. crestele. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Ciucaş. la Băicoi. a Subcarpaţilor cu munţii. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Numărul populaţiei este apreciabil. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. peşterile (Ialomiţei. Urşilor. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Ceptura. cheile (Tătarului. muzee. Ţintea. pomiculturii. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. nisipurile sunt utilizate de industria locală. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. 146 . 21. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei.Telega. Gura Ocniţei etc. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic.

Moreni. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Târgovişte. comentaţi: 1. Valea Călugărească). Fieni. Boldeşti-Scăieni. Sinaia. Poziţia centrală a Ploieştiului. Vălenii de Munte. Urlaţi. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. exploatării sării (Slănic Prahova) etc.Curbura Oraşe mici. Azuga. Mizil. adunate. Slănic Prahova. sării sau cărbunilor. materialelor de construcţie (Comarnic. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. iar satele mari. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Moreni). Băicoi. Aşezările urbane sunt numeroase. viticultură. creşterea animalelor (cele de munte). Buşteni. Profilul agricol este dominant. Plopeni. Funcţia industrială este predominantă. între 25. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. fie în câmpie. fie în arealele centrale ale depresiunilor. culmile aplatizate. Breaza. Băicoi. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Predeal. polarizate periferic. Fieni). Sinaia. 21. cu specializări în pomicultură. a lânii. alimentară (Vălenii de Munte). având rolul unor poli regionali. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpina. Pucioasa) sau mijlocii. Azuga. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. pe semicercul exterior al regiunii. Buşteni. Predeal. Comarnic. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti.

Piatra Arsa. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. pe direcţia nord-sud. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi.Curbura 21. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. la începutul secolului XX. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Coteşti. cantitativ şi calitativ. când preţul petrolului a crescut enorm). unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. mai recent. Buşteni. Sinaia. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Din punct de vedere agricol. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. podgoriile Tohani. Pârâul Rece. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Turism recreativ montan. preponderent. Câmpina şi. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. rafinării. Jariştea. lactate. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. prin raporturi de colaborare. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. mult mai eficient valorificate actualmente. Teleajen. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. zahăr. Cota 1400). acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Panciu. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. O altă specializare este cea pomicolă.4. Câmpina) un profil industrial specific. o dispoziţie transversală. Buzău. Poiana Ţapului. Căile de transport au. înainte de orice. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Valea Călugărească. depozite). curativ şi mixt. cu cele din alte părţi ale lumii. Mizil. iar la Buzău se produce tablă. Azuga. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Peştera. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. la care se racordează. 148 . industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Odobeşti. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Babele. Sfinxul). Buzăul şi Târgoviştea. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Staţiunile Predeal. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. ulei). În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice.

Ploieşti-Mâneciu. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. ponderea armonioasă a elementelor componente. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. prin culoarul Rucăr-Bran. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. cel vestic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. dar şi a descărcării lor spre exterior. cel central. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. asigurate cu materii prime locale. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. aflată în proximitate. Sub aspect turistic. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. nu numai în plan naţional. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Elementele de unicitate. dar şi al unui turism curativ performant. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania.

printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Gr. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. 3. Cluj-Napoca. Geografia României. Mioara (2003). 21. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. inclusiv grupa Bucegilor. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. M. Bucureşti. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 4.5. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Curbura este. 2. Editura Academiei. x x x (1994).. Bibliografie selectivă 1. Pop. Carpaţii şi Subcarpaţii României. III. poate. Bucureşti 2. Editura Presa Universitară Clujeană. (2000). sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. IV. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Regiunile periferice. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia României.Curbura 21. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Bucureşti. x x x (1987). Subcarpaţii României. Pătru. Editura Universitară. Ileana-Georgeta. Câmpina. Ielenicz. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Regiunea Curburii s-a impus. Editura Academiei. Brazi.6. Ghincea.

. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.1. Bărăganul. 22. Intr-adevăr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre.3. Câmpia Română.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial.5. 22 22. 2. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică 22. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Componenta naturală a sistemului regional 22. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. Economia regiunii 22. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr.2. . Regiunea Metropolitană Bucureşti.1. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. la vest şi est. Aceasta.4. desigur. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.

Gălăţui. Fundata. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. între Ialomiţa şi Călmăţui. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. tributară Dunării. depresiuni. temperat continental cu tente de ariditate. În partea sudică a unităţii. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Precipitaţiile. scad sub 450 mm medie anuală. Strachina. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. nişe de sufoziune etc. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. cald şi secetos. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Temperaturile medii sunt ridicate. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. Apele subterane se află la adâncimi mari. Tătaru. padine. Influenţa climatică estică este generalizată. în care cele două râuri principale. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. desigur. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . situat la nord. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Hidrografie de tranzit. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. când temperaturile depăşesc 30ºC. Culoarele celor două râuri. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. Astfel sunt Lacul Amara. sub cuvertura groasă de loess. principalul indicator al gradului de ariditate. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. padine). Vara apar zile toride. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. Cea mai mare cantitate o conţine.

În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. Astfel. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. Faptul că atât în Bărăgan. papură). Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Atunci a înflorit în sudul său. lipsesc dovezile mai vechi. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. în epocile anterioare. Coşereni sau Coşlogeni. Antropizare intensă. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. arin. cea a Dunării de Jos. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. nefragmentate. În unele areale. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. cel puţin legal.3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . generat de întinsele suprafeţe cu limane. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. cu un indice de fertilitate ridicat. Un element faunistic de notorietate este dropia. prin ciulinii săi care. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. asigurat de terenurile plane. cu soluri fertile. pietrişuri şi nisipuri. 22. rozătoarele dominând net celelalte specii. Cunoscut. cât şi în regiunea situată la est. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. plop. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. asigurată. spre exemplu. Sudiţi. Sub vegetaţia de ierburi bogate. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. a secetelor frecvente.

iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Profilul acestora este dominant industrial. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). prin densitatea lor mai redusă. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Însurăţei. până în zilele noastre. Lehliu-Gară. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. precum în alte regiuni. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în vecinătatea unor lacuri.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Fenomenul s-a prelungit. Ea nu a atins însă. Bărăganul este slab urbanizat. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Ţăndărei. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Structura este poligonală şi mai rar alungită. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Centre urbane mici şi mijlocii. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. în acest caz el fiind concludent. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. 22. densitatea demografică este redusă. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Feteşti. Pogoanele. Aşezările umane reflectă. evident cu alte motivaţii. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor.

Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor.Călăraşi sau Pietroiu . soia. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Culturile de grâu. al „conului de umbră”. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. pe Dunăre şi o serie de lacuri. confecţii. porumb. Lungi perioade. indus de capitală. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare.4. floarea soarelui. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. au perspective asigurate. O excepţie este staţiunea Amara. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). sfeclă de zahăr. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Agricultura se impune prin culturi variate.Constanţa. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. orz. un fenomen de eclipsare. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti.Ştefan cel Mare. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Apare în cazul Bărăganului. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. prefabricate. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. funcţionând aici. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă.Bărăgan 22. Industria este de dată mai recentă.

156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . are. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Geogrfia României. o afirmare a lor în sens biunivoc. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. avantajele mecanizării. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. uniform structural şi peisagistic. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. x x x (1983). Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Industria alimentară şi textilă. se vor accentua. unde fermele mari trebuie să exemplifice.5.6. conform principiului avantajului comparativ. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Geografia Văii Dunării Româneşti. II. x x x (1984). Ca urmare. face greu decelabilă o astfel de limită. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Dunăre. de asemenea. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. în mai mică măsură de Feteşti. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. 22. Geografie fizică. Bucureşti. Dimpotrivă. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Relieful jos de câmpie. În al doilea rând. faţa de Bucureşti. Bucureşti. Geografie Umană şi Economică. Geografia României. x x x (1969). Editura Academiei. În caz contrar subordonarea teritorială. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Bucureşti. dar şi menţinerea unui statut periferic. Perspective de specializare agricolă performantă. bazată pe materii prime proprii. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Editura Academiei. premise favorabile. 2. Bucureştiul este polul cultural. I. 2. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. a ponderii principalelor sale ramuri. 3. 22.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Astfel.5.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. de luncă şi câmpie joasă. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. podiş intens peneplenizat. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 23 23.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. câmpie tabulară.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. cu structură tabulară. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.1. 23. în ciuda înălţimii sale modeste. . Comentarii şi răspunsuri la teste 23. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. . Economia şi perspectivele regiunii 23. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Baza naturală de susţinere 23. . S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri.2. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic.4.3. Evident. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă.6.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.

Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Prutul. fie şi numai pentru faptul că aici. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Climat cu ariditate pronunţată. Din punct de vedere termic. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. în zona Râmnicelu (Ion Sion). Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. câmpii de subsidenţă şi podiş. debuşează în Dunăre. mai abrupt. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Movila Miresii.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. este la originea limanului Brateş. Râmnic. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. cca 2. naturale şi antropice.5 ºC la 10 august 1951). Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Iarna. Amara (de Buzău). climatului continental cu tente de excesivitate. în zona Brăila-Galaţi. Siretul şi Prutul. şi de poziţia geografică în sud-estul României. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. 158 . Pentru a nu aminti că. la rândul său. Astfel sau format lacurile Balta Albă. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Batogu. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Lutu Alb. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. coborârea sa se accentuează. crivăţul este o prezenţă frecventă. Resurse de apă bogate. de lunci. în unele sectoare.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Milcov. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Siretului şi Prutului. Relieful este mai accidentat. energia şi indicele de fragmentare cresc. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. pe de o parte. Buzăul). Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică.

iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. Siret. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. industria. Esenţele moi (salcia. trestia. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Vegetaţia câmpiei este stepică. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. cu orizonturi bine structurate. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. rogozul). şalău. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Prut. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri.3. faună şi soluri specifice. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. arinul. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. moştenirea etnografică a ruralului etc. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. dar şi cea a Siretului Inferior. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Movila Miresii. Stoicani sau Silişte. dealurilor piemontane. şoarecele de câmp). prepeliţa. păstrugă). câmpiei. cerealelor. potârnichea. Brăiliţa. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. Amara). edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. cu humus mult şi fertilitate ridicată. hârciog. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. hidrofilă. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Prutului sau Siretului. iar în Movila Miresii 438 mii m³. muzeele. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. gramineele (păiuşul. Lişcoteanca. În primul rând Câmpia Brăilei. Oprişeneşti. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. la care se adaugă iepurele. unde cultura legumelor. monumentele. somn. stejarul pufos). 23. orbete. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. Bordei Verde. În sfârşit. Subsol bogat în hidrocarburi. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Ianca. milioane m³. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . vulpea.

Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. 23. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. sub 500 locuitori.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. în Platforma Covurluiului. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. Oraşe mici. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. înspre Tecuci. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Ianca. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar mărimea satelor scade ajungând uneori. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Etnic predomină net populaţia românească. sub 25 000 locuitori. Prezenţa a două mari oraşe. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. la care se adaugă ruşi lipoveni. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. Dunărea de Jos are puţine oraşe. romi. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Galaţiul şi Brăila. reduce indicele scăderii populaţiei. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). la nivel regional. într-un timp relativ scurt.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). La Măcin. lactatele. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. confecţii. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. agricultură şi transporturi. culturale. mătase artificială. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. pe de o parte. ce prelucrează minereul de fier din import. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. Se cultivă grâu. bovine. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. de refacere fizico-psihică. floarea soarelui. religioase. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. păsări. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). Dunărea de Jos are un potenţial economic important. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. La Galaţi se produc. cât şi spre Marea Neagră. porumb.Dunărea de Jos 23. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. plante furajere. monumente). Deşi cu o suprafaţă limitată. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie.4. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. La Chişcani. O altă ramură economică este piscicultura. soia. prelucrarea cărnii etc. orz. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. zahăr. lângă Brăila. confecţii. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. judeţele Galaţi şi Brăila. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. de asemenea porcine. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). de asemenea. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. morărit. prefabricate. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. sfeclă de zahăr. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. Se cresc. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. Pe Dunăre. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat.

Geografia României. Bibliografie selectivă 1. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. . Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . predominant de câmpie joasă. 23. I. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. inclusiv în domeniul transfrontalier. 2.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. x x x (1983). Dunărea de Jos. Editura Academiei. x x x (1984). Bucureşti. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. . Editura Academiei.. x x x (1969).Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. s-a afirmat industria construcţiilor navale. 2. . 23. dar mai ales spre Delta Dunării. Geografie Umană şi Economică. Editura Academiei. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. periferic. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. Bucureşti. a prelucrării peştelui. Geogrfia României. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Geografia Văii Dunării Româneşti. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent.6. Galaţiul. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural .datorită potenţialului economic ridicat.. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. II.5. Bucureşti.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Geografie fizică. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. 3. Republica Moldova şi Ucraina). de-a lungul Prutului.

2. din anumite puncte de vedere. 24 DOBROGEA Cuprins 24. Componenta demografică şi de habitat 24. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. formate din roci mezozoice. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. plaje). mult mai extinsă. şi anume Podişul Dobrogei. cu altitudinea maximă de 467 m.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. În Podişul Dobrogei. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. .5. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Economia şi perspectivele regiunii 24. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. cristaline. Pricopanul şi Niculiţelul. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. încă din start. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. Podişul Dobrogei de Sud. acoperită de loess. 24 24.1.3. cu morfologie marină (faleze.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. respectiv de către Marea Neagră către est. Dealtfel.2.4. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. Baza naturală de susţinere 24. din punct de vedere al cadrului natural. ci numai podişul cu acelaşi nume. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. situat în regiunea învecinată. Culmile sale.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. De subliniat.6. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. 24. Proiectul pentru Învăţământul Rural .identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.

calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Altitudinile reduse. culoarul Văii Carasu. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Greci. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Taiţa. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. verile fiind călduroase. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. mai înalt şi fragmentat. căprior. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. vulpi. orbete. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. iar rocile de construcţie (granit. Podişul Oltinei. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Peştera Liliecilor). În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei.9ºC (+41ºC şi -23. deltaic. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri.9ºC). În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Climat arid. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. tributare Mării Negre. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). în nord. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). de mare fertilitate. Stepa. Densitatea reţelei hidrografice redusă. mistreţi. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. Intr-un climat cald. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. soluri bălane) profunde. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. cernoziomuri levigate. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). şoareci) alături de iepuri. pedunculat). Climatic. medie anuală. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. popândău. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Slava. Râurile Teliţa. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice).

Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Negru Vodă. Test de autoevaluare Explicaţi. Hârşova. în spaţiu alocat. bulgarilor.3. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. cu prezenţa. Babadag). satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Mărimea lor este variabilă. turistice şi culturale majore. ca minorităţi. aflate în curs de exploatare. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Basarabi). În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Mangalia. Mahmudia. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. sub aspect demografic aspecte contrastante. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. industriale. Năvodari).Dobrogea Topalu. 24. spre Delta Dunării). Eforie. 2. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. următoarele aspecte: 1. 24. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. a turco-tătarilor.

livezile de caişi şi piersic. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. 166 . Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Căi de transport de maximă diversificare. construit în deceniul şapte al secolului trecut. din România. bere). termocentralele de la Constanţa). Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. între care se detaşează Constanţa. sfecla de zahăr. ca atractivitate. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. maşini agricole la Medgidia). porumbului. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. cernoziomice şi bălane. Costineşti. Mangalia. vinificaţie. Isaccea. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Cultura grâului. În primul rând. floarea soarelui. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Eforie Sud. în special al turiştilor.4. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. prin diversitatea şi densitatea lor.2 km lungime). Niculiţel şi Oltina. ulei. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Constanţa. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. Căile de transport. de la Mamaia şi până la Sulina. Staţiunile de pe litoral (Mamaia.Dobrogea 24. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. prelucrarea bumbacului). se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Jupiter. în raport cu restricţiile climatice. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Mangalia). Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Asociate climatului cald. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. de amplele sisteme de irigaţii. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. Turism litoral de anvergură. Olimp. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. viticultură şi creşterea ovinelor. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. Eforie Nord. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Venus. În sfârşit. spre Litoral şi Deltă.

Tomis şi Callatis). de eşuarea unor nave etc. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Babadag sau Negru Vodă). În sfârşit. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate.Marea Neagră scurtează. x x x (1969). II. 3. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Dimpotrivă. I. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Bucureşti. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut.6. 2. dar şi Cernavodă. Editura Academiei. 24. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. în primul rând. o serie de oraşe-cetăţi. Editura Academiei. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. el are atribute turistice de prim ordin. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. aluvionarea şenalului deltaic. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. Eforie. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. Tulcea. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Geografie Umană şi Economică. Geografia României. s-au afirmat în perioadele următoare. Canalul Dunăre . celelalte două. În al doilea rând.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Editura Academiei. x x x (1984). x x x (1983). încă din antichitate. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografie fizică. în interiorul podişului. Geogrfia României. Pe litoralul Mării Negre apar.5. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Năvodari. fondate de comercianţii greci (Histria. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. Constanţa şi Mangalia.

Economia Deltei Dunării 25. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Baza naturală de susţinere 25. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. Pe de altă parte. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. Etc.1.6. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. Componenta antropică 25. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. . fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. 168 . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. cea a Dobrogei. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. încercarea de-a contura o singură regiune. Lucrarea de verificare nr.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. În acest caz.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . 25 25.3. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. un tip de economie specific. Or. 6 25.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. . precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ.7.2. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean.1. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. „natura propune şi omul dispune”.5.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

pe terenurile neinundabile. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. vijelii. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Delta Dunării ca regiune geografică. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Merhei. o serie de culturi (porumb. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Există însă. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Isac. Rusca.Delta Dunării 25. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. corelabil cu potenţialul antropic redus. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. O altă ramură economică este cea a transporturilor. pe baza bauxitei din import. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Gorgova. 172 . În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. prelucrarea peştelui. sub aspectul căilor de acces. Industria este concentrată în Tulcea unde. Condiţii optime întruneşte apicultura. A doua activitate economică. legume). Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Matiţa. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Construcţia de nave. Sub acest aspect. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. plante tehnice.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. Pe lacurile Roşu. grâu. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Stipoc. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. de subzistenţă. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. morărit-panificaţie. se produce alumină. implicit. Se practică. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. colmatarea unor canale). valorifică această oportunitate. al căilor de transport. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Mahmudia. iar în celelalte zone se cresc animale. cinegetic sau piscicol.4. creşteri maxime ale nivelurilor. Dunărea şi. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Holbina. Complexele turistice Crişan. Roşu. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei.

nisetru. dar şi somnul. crapul. câinele enot. în principal turişti. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. nuferi sau esenţe moi (plop. 25. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. stârci. salcie).Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. lebede. vidra. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. egrete. ale factorul modelator antropic. alături de lişiţe. Emblematică este prezenţa pelicanului. iepure. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. vulturul codalb. viza) producători de icre negre. favorabilitate din ţară. şalăul. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. nurca. piciorong. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . călifar. cormorani. Concomitent. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice.5. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. declarat monument al naturii. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. în timpul migraţiilor. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. mereu mai numeroase şi mai variate. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. caras sau biban. aici. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. vulpe. lopătari.

) 6. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.) 4.6. vol. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Dunărea de Jos. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1969). Sistemul circulaţiei apei. .0 pct.) 5. . (2004). 25.7.Delta Dunării 25. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Driga. Casa Cărţii de Ştiinţa.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . x x x (1983) Geografia României. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Răspunsul va fi logic formulat.Numărul lucrării de verificare. 2. 21-25 privind regiunile Curbura. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.Adresa cursantului. Bucureşti. Dobrogea şi Delta Dunării .) popularea şi urbanizarea redusă a 3.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). .0 pct. (1. (2. I – Geografie fizică. Bibliografie selectivă 1. Delta Dunării.Titlul cursului (Geografia Regională a României). la obiect. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Bărăganul. . B-V.0 pct. Lucrarea de verificare nr. Cluj-Napoca. Editura Academiei. Bucureşti.5 pct. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 2.Specializarea şi anul absolvirii. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.5 pct. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. 3. Editura Academiei.

Paris. N. Barbu. Paris. (1970). Paris. Methuen &Co LTD. Badea. (1984). Maria. Heur et malheur de la Géographie Regionale.1. J. V. (1988). Nathan. Blache. Ţara (The Land) . 4. Bucureşti. Cluj-Napoca. Editura Academiei. 461-501. Fisher. 7. (1979). 3 vol. R. Bacău. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. I. Jena. (1981). Chorley. V. 12. (1933). Bogdan. 30. Brunhes. Paris. Geografia turismului românesc. 9.A Typical Geographical Region of Romania. Inst. P. Assoc. L'Europe. P. Cocean. Paris. 23. Hachette. Editura Ştiinţifică. Studiu geomorfologic. Cluj-Napoca. Bucureşti. SCGGG. Editura Academiei. Editura Universităţii Bucureşti. Bodocan. Blache... 41-42. (1990). Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. (2004. (1980). 13. N. Barbu. PUC. Haggett. Subcarpaţii Tazlăului. Paul Vidal de la (1889). (2000). D. P. Bucureşti. Bucureşti. Delgrave. Podişul Moldovei. Bucureşti. (1983). a). Delgrave. Editura Oscar Print. Regions naturelles et noms de pays. (1998). Bucureşti. N. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. (2004. Geografie politică. Maryvonne le (1980). Etude de region. 10. Chiriac. Claval. L. P. Brunet. Asupra geografiei regionale.. 8. Benedek. P. Editura „Grigore Tabacaru”. Claval. La geographie humaine. N. 25. 2. XXX. Cluj-Napoca. Trav. pg. SCG. Initiation a la Geographie Regionale.. 24. (1992). Bull. Clima Depresiunii Sibiului.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Bucureşti Berre. Studia UBB. (1997). 3. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Studiu geomorfologic. Christaller. (1997). Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). 14. Cocean. Bordei. 19. I. 17. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Presa Universitară Clujeană. (1968). 20. (2004). Al. (1910). 29. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. XXVI. 26. Cocean. 18. I. Badea. ClujNapoca. Bucureşti. Băcăuanu. 27. 11. Barbu. J. Dezvoltarea regională în România. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . RRG. 28. Franç. Editura Focul Viu. R. Antonescu.. Daniela (2003). Geogr. Coordonate majore. Potenţialul climatic al Bărăganului. PUF. Reims. W. Terra. P. Die zentralen orte în Suddestscland. Asupra regionării reliefului României. S. Etats et nations autour de la France. Géographie Universelle. (1981). Géographie humaine et economique contemporaine. N. Cocean. XXXIX. Dollfus. Models în Geography. 5. O. P. J. (1971). Băcăuanu. C. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. V. Aur. A. Octavia (1980). Geogr. 2 (XL). Chauvet. (1993). Ciulache. P. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Brânduş. Bucureşti. 22. 482. Cocean. 15. (1976). Paris. La porte nantaise dans la France de l'ouest. (2002). P. Structura spaţiului mental românesc. 16. SCGGG. 41. 21. Cocean. L. Presa Universitară Clujeană. Câmpia Moldovei. Cluj-Napoca. Pantazică. Obcinele Bucovinei. Geografie Regională. Paris. Ungureanu. 6. (1997). Editura Academiei. Paul Vidal de la (1908).

. Donisă. P. Ed. 37. Editura didactică şi pedagogică. Bucureşti. C. Drăguţ. L’identité regionale. La regionalisation. Bucureşti. Adnana. Studiu geomorfologic. 57. Les paradoxes des regions en Europe. P. (1980). Grumăzescu. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Cocean. A. Trav. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. USA. Tăşnad. P. România. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.. Editura Academiei. SCG. PUF. La Decouverte. Sistemul circulator al apei. Depresiunea Haţegului.. (1991). 39. Dinu. 33. Cornelia (1975). XXIX. Potenţialul reliefului. PUF. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Grigore. Munţii Semenic. J. 44. Dayries. Geomorfologia Văii Bistriţei. Flamarion. I. Bucureşti. (1976). Ciangă. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. An Encyclopedic Survey. Ţara Lăpuşului. PUF. Editura Academie. Geografia peisajului. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (2004). Region. (1970). A. George. 41-42. Driga. M. 59.Getis.. Montreal. F. Dubois. Conceptul de regiune în geografia românească. Editura Oraj. 56. Getis. WCB. XVII. (1990). P. Cocean. Romanian Review of Regional Studies. (1970). Paris. Analele Univ. 55. Dollfus. (2000). Dickinson. Human Geography. (1980). V (2001). (1977). Dayries.. P. 49. Cocean. Trav. Getis. (2005). Bucureşti. (1981). L'espace vecu et la notion de region. G. L. (2002). I. A. Polytehnic International Press. P. R. Delta Dunării. Lequesne. Cornelia (1970. Canada. Cluj-Napoca. Deică. 1. P. (2004.. N. în Modern Geography.Bibliografie generală 31. paradoxes ou contradictions. Michele (1978). P. J. 46. Mihaela (1999). Paris. (2000). St. Routhlege & Kegan Paul.. 38. Dauphiné. Paris. 35. The 29 th International Geographical Congress. Korea. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. 1. Bucureşti. 48. Ştefan (2005). A. Cocean. Chicago & London. 45. 32. Studiu de Geografie regională. Seoul. 58. (1976). PUC. O. P. Editura Academiei. (1971). (1979). no. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 36. Human Geography.. Cluj-Napoca. Studiu geomorfologic. Cluj-Napoca. (1997). Reims 54. 43. 42. CNRS. Bucureşti. 52. Studia UBB. Dezsi. Inst. Economica. 40. Paris. Paris. The Resilience of the Geographical Region. 51. 53. J. Getis. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Cocean. 41. P. (1991). Editura Academiei. E. Editura Tehnică. 41-42. London. Regional Concept: The anglon-american Leaders. J-J. USA. R. Le concept de region: ambiquités. Bucureşti. 50. region et systeme. C.. 47. James Press. P. (1990). La question regionale. (1970). Dumolard. WCB. Fremont. 34. Grumăzescu. Entrikin. Câmpia Olteniei. Espace. Editura Academiei. Cucu. 1. a). Gravier. B-V.. Bucureşti. Geografie umană şi economică. Coteţ. Bucureşti. (1968). Paris. Geogr. N. Paris. Donisă. Lăcău (2002). Fellmann. Les methodes de la geographie. Târgovişte. L'analyse geographique. J. The 27th ARA Congress. Cocean. Gales. Cluj-Napoca.

Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Bucureşti. Hizy. Editura Academiei. I. Bucureşti. Dealurile şi podişurile României. USA.. 85. M (1984). (1931). 1-2. 64. (1957). Etnie. Editura Dacia. (2002). Asoc. Relieful Colinelor Tutovei. (1965). Editura Tehnică. Ianoş. Univ. Editura Academiei. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. „Vasile Goldiş”. O abordare geografică.R. Bucureşti. Marin. O. Editura Vinea. Gabriela (2005). Cambridge. XVII. Pătru. Mehedinţi. Bucureşti. Natura. I. Mândruţ. H. (2001). 67. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. The limits of geographical regions and their determination criteria. Bul. Geografie Regională. Ielenicz. (1971). Espace regional et amenagement du terittoire. Grumăzescu. 50. Grumăzescu. rom. 87. Cluj-Napoca. 71. Editura Tehnică. Sisteme teritoriale. J-B. M. Editura Academiei. 1. 63. 12. Paris. Editura Academiei. 72. Unele probleme de geografie regională. XXVIII. SCGGG. (2000). Bucureşti. b). Ţara Oaşului. Dalloz. Valeria (1961). 77. H. SCGGG. Isard. de Vest. BSSGG. Geografie Regională. Micalevich . 62. Studiu de Geografie regională. Grumăzescu. 81. 86. Ianoş. Bucureşti. Bucureşti. (1993).. Studiu geomorfologic. Paris. Humeau. V. 79. I. II. Hârjoabă. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. I. 84. Franc. M. Lacour. The Geographer's Art. Teoria sistemelor de aşezări umane. Bucureşti. Al. (1968). I. Arad. (2000). 387. (1995).Velcea. 73. N. Subcarpaţii României. Geogr. 2. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. în Annales de geographie. Bucureşti. 76. Bucureşti. Bucharest. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. C. Emmanuelle (2000). Lajugie. I-II. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Ilieş. 69. W. Juillard. Ilinca. P. M. E. Ilieş. 66. 83. Bull. MIT Press. Editura Academiei. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Harta regiunilor geomorfologice ale R. Ielenicz. RRGGG. Marile regiuni morfologice ale României. Mihăilescu. Tara Maramureşului. Munţii Ciucaş-Buzău. România. (2005). (1999). Bucureşti. Terra. Ianoş. Mihăilescu. XL. S. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Cambridge. Bucureşti. (1985). (1987). Ghincea. (1932). J. Studiu de Geografie regională. Ianoş. 80. P. (1962). Editura Universităţii Bucureşti. Ilieş. Munţii Poiana Ruscă. 3. Mioara (2003). Soc. (1994). (1968). 78. 82. (1999).Române pe baze geografice. Ileana-Georgeta. Bucureşti. 5. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. 1. Revue de geographie alpine. Basil Blackwell. 68. La region: essai de definition. Continentele..Bibliografie generală 60. I. Bucureşti.. Haggett. USA. Cornelia (1970. Editura Academiei. Editura Universitară. Masivul Bucegi. (1981). V.. Paris. Marcelpoil. 74. Ianoş. 65. 70. I. Ielenicz. Delfaud. Geogr. 61. Bucureşti. Grenoble. 75. V. (1990).

V. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. 94. (1968 b). Editura Presa Univ. Geografie-ecologie. Cluj.215-217. Pop. (2001). (1995). Ungureanu (1993). Al. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Despre ţară şi ţări. Bucureşti. Oradea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 .. VI (LXXVI). Geografia generală şi regională. Popa. Morariu. Studiu geomorfologic. Timişoara. Popovici. Economie. 4. Bucureşti.. 90. Geografie teoretică. Bucureşti. 99. Popescu. SCGGG. Natură. Bucureşti. Posea.. SCGGG. 105. Mihăilescu. 89. Donisă. Studiu de geografie umană. Bucureşti. I. Editura Academiei. G. IV. RRGGG. Roşu. Al.. V. Depresiunea Transilvaniei. Bul. Inst. SCGGG. Pop. 98. SCGGG. Iaşi. Editura Academiei RS România. Iaşi. Univ. Marile regiuni geografice ale României. Cuza”. (2005). I. b). Ţara Haţegului. Clujeană. Irina. I. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. 103. Posea. 96. (1970). Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Soc. V. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. XXVII. Gr. (1991). Marin. Dordrecht. (1980. Studiu geomorfologic. Region as a socio-environmental System. Ungureanu. Mihăilescu. L. 1. T. Oancea. 12. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Bucureşti Pop. La question regionale dans l'espace roumain. Editura Academiei. (1984).. Şt. Editura Univ. Bucureşti. Velcea. 101. Regiune geografică şi regiune economică. 2. a). I. Gr. T. Morariu. von (1826). 92. Minshull R. Regional Geography. Posea. Rey.. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Posea. SCGGG. XI. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geogr. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. N. Bucureşti. Editura Presa Univ. 104. 91. 97. Gr. Mac. Terra. I. Mursia. La regione.Bibliografie generală 88. 106. 93. (1974).Lucr. D. 2. “Al. Cuza. Gr. 108. Hamburg. Mihăilescu. 112. 1. Om. M. (1971). Tufescu. (1968 a). Clujeană. Editura Universităţii de Vest. Mihăilescu. în L'espace geographique. sistema territoriale sostenibile. Bucureşti.. Badea. 100. Ungureanu. ClujNapoca. I. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Gr. Milano. (1979). Violette (1994). Univ. (1980. reflecţii. Germany. 107. Editura Universităţii Oradea. p. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 2. A. 1-2. J. (2001). Vâlsan. Paris. Grigore. XXVI. I. Mac. Gr. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. XVII. Reclus. Publ. p. (1967). România. Ann. Hutchinson University Library.(1990). (1982). Theory and practice.. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. (1931). Editura Kluwer Acad. Ţara Făgăraşului. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. regiune geografică-ecosistem. Mihăilescu. Valeria Velcea (1971). (2000). 109. Elementul spaţial în descrierea geografică.3-7. (1971). Nir D. London. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. V. V. (1964). T. 113. Vallega.. (1994). 111. Morariu. 95. 114. Gr. XXVII.. 110. Bucureşti Thunen.H. De Ştiinţe Geografice. The Netherlands. XVII. Al. I. N (1990). 102. V. Editura Academiei. ClujNapoca.

BSRRG. Bucureşti. Géographie Regionale. 119. 2. x x x. Terra. (1916). Geografia regională. Monografia geografică a RPR. Bucureşti. (1983-2005). caracteristici spaţiale şi funcţionale. Bucureşti. G. G. Geografia Văii Dunării Româneşti. I-V). (1960). x x x. 116. Wackermann. Contribuţii de geografie fizică. 120. (1969). Velcea. x x x. XXXVI. Geografia României (vol. Paris. Valeria (1988). Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . 118. Editura Academiei. Editura Academiei. Ellipses. Vâlsan.Bibliografie generală 115. Editura Academiei. Câmpia Română. 117. Bucureşti. (2002.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful