Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Regiunea polarizată 3.2.1.entitate teritorială 1.2.2.1.4.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.8. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.1. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.6. Regiunile omogene 3.4.3.5.6. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Criteriul mintal 2.1.7.3.7. 2 2.Cuprins CUPRINS Introducere 1.4.5. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. 1 1.4.2.7. 3 3. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. 1 4. Regiunea geografică . Criteriul politico-administrativ 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Regiunea ca teritoriu 1. Regiunile geografice ale României 4.3. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. Moldova de nord-est 5. Etapa 1950-1980 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Lucrarea de verificare nr. 4 4.3. Etapa actuală 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Criteriul funcţional 2. Criteriul peisagistic 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.6. Regiunea ca sistem 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Regiunile geografice ale României 4.6. Geografii români şi Geografia Regională. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Tipologia regiunilor geografice 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.

Obiectivele unităţii de învăţare nr.Cuprins 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.7.4. 8 8. Componenta demografică şi de habitat 8.1. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Culoarul Siretului 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.4.3.5.4.6. Componenta antropică a sistemului regional 5.6.2. Maramureş-Chioar 7. Bârladul 8.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.2.5. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Economia regiunii 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi devenirea regiunii 10. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.1. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 10. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. Baza naturală de susţinere 9.5.6.5.1. Componenta antropică a sistemului regional 10. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Baza naturală de susţinere 5.3.3. Economia şi perspectivele regiunii 5. 2 8. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Bucovina 6.4.4.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.3. Componenta demografică şi de habitat 9.6. 10 10.5.2.3.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 6.1. Baza naturală de susţinere 6. 9 9.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Componenta antropică a sistemului regional 6. Economia regiunii 8.2.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 7. 6 6.2.5. Bistriţa-Trotuş 10.1. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Lucrarea de verificare nr.4. 7 7. Baza naturală de susţinere 7.6.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

existenţa. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. fără nici-un echivoc. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. în primul rând. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. În consecinţă. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. specifice şi expresive. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. Astfel. Obiective generale. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. cum este şi firesc. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. orientarea demersurilor spre abordarea critică. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. abordările de Geografie Regională reprezintă. cum este definită Geografia. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. al oricărei colectivităţi. vi . Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. necesitatea de întâmplare. patriotică. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. înainte de orice. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. durabilul de efemeritate etc. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. morfologic.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. riguroasă. Iar dintre toate ramurile Geografiei. Nu este vorba numai de substratul material. între obiectivele generale se înscrie. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. generale. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. devine un important atu al oricărui individ uman. în orice ipostază. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. şi ele extrem de numeroase. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. hidroclimatic sau biopedogeografic. o finalitate eficientă. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. Ca urmare. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. atât de necesară oricărui proces educativ. a descifra. geologic. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. adecvată. componenta sintetică.

în 25 unităţi de învăţare. peisagistice. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. la obiect. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. criteriile utilizate în regionare.Introducere Racordarea. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Pe lângă informaţia aferentă modulului. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. presupune o racordare a părţii la întreg. numărul lucrării de verificare. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. structurale sau mentale. specializarea şi anul absolvirii. mai iscusit. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. a părţii la întreg. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. adresa cursantului. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . În continuare. Bucovina. Bibliografie selectivă. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. În general. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. pe unităţi de învătare. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). a permis formularea a tot atâtea teste. Structurarea detaliată. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. (unităţile de învăţare 5-25). Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. prin cunoaştere. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. Răspunsul va fi logic formulat. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. în final. Ca urmare. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. şi bibliografie generală. centrate pe problematica de maxim impact. ce conţine. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României).

Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare). viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .1. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. Regiunea ca sistem 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Regiunea geografică .Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.6. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.1. pe de altă parte. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.3. când semnele declinului ies în evidenţă. aflate în avanposturi. 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. cu o evoluţie sinuoasă. considerat părintele acestei ştiinţe. Obiectivele unităţii de învăţare nr. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare).definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. .2. îndreptăţită. Însuşi Vidal de la Blache. teritorială. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Timp de aproape un secol. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. şi-a neglijat necesara devenire.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . între 1859-1953. Regiunea geografică – entitate teritorială. . rămase în urmă.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. sub atributul indispensabilului.4. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În tot intervalul menţionat.2.7. pe de o parte. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. în acest caz. 1 1.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. . Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.entitate teritorială 1.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. Regiunea ca teritoriu 1.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu.

1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. J. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . J.3. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. Pentru acelaşi autor. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. cel mai numeros număr de formulări. Franţa este o ţară şi nu o regiune". Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. în timp. podişuri. N. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. considerăm utilă. în premieră. Cunoaşterea precară explică generalizările. Apare tot mai pregnantă. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. câmpii. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . vidaliană. Neologismul "regionalism" este inclus. entitate politico-administrativă. indică o serie de lucruri indeterminate. sistem. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. în raport cu ţara. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). 1970). în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. termenului de regiune şi anume: teritoriu. definită printr-o arhitectură proprie. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. poate. Conform acestei viziuni. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. regionis" are semnificaţia de conducere. F. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică.Mediterana sau oceanice . 1991). centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. văi). Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. Pacificul.Atlanticul. mai degrabă. ordonare a unor realităţi spaţiale. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. dirijare. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. răspândită şi structurată nuanţat. Europa este o regiune şi nu o ţară. la care se făcea des referinţă).

Dickinson.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. înscrisă concret în locuri. R. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . G. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. Joerg.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. 1990). ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca.Un domeniu în care entităţi diferite. American Society of Planning Officials . "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". Herbertson. apă. . în marea lor majoritate. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. figurează ca mediu privilegiat. P. animale. Sau. cel nord american. puse în mod artificial împreună. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. cele mai vehiculate. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. dintre care. A. Platt.E. A 1981). sunt: . acestor definiţii. aer. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. Minshull. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. specifică. Getis. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. . exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". După aproape şase decenii. Getis. J. 1980). W. R.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. în esenţă. Vidal de la Blache. mai concis.Un complex de pământ. R. L. Pe de altă parte însă. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". a suprafeţei terestre. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. .O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. Evident. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. unicitate. . S. se pot adăuga altele. R. precipitaţiile. specificitate. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. formulate.

Mai mult. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. ale climatului (arid. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. în vederea optimei funcţionalităţi. specificitate. socială şi instituţională. P. E. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. specificitatea. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. Marcelpoil. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. dintre cunoscut şi necunoscut. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane.George. de servicii. precum în relieful de câmpie. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. prezenţa aceloraşi roci). ce îi asigură. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. atunci când se analizează un component strict al peisajului. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. pădure sempervirescentă. Dealtfel etapa post-vidaliană. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. Au apărut. artificializat. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. păduri cu frunze căzătoare) etc. ca urmare regiunile morfologice. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. industrializate. diversificat şi distilat. munte. 1970). De această dată. ulterior criteriile s-au înmulţit. interacţiunea elementelor componente. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. Dacă în antichitate. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. 2000). ce nu pot fi omise nici astăzi. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. climatice. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". se dizolva în structuri de alt tip. a zonelor litorale portuare). în raport cu alte teritorii. ierarhizarea factorilor generatori. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. podiş). Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. ponderea anumitor condiţionări. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. temperat. savană. finalitatea interferenţelor spaţiale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 .Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”.

ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. I. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere.4. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. P. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. economică. 1977). Pe de altă parte. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. care posedă un grad de autonomie certă". Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 .M. economice. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. a unor teritorii (mai ales ale statelor. dar nu neapărat!). (1959) şi susţinut de Baranski. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. CSI. Uniunea Europeană. Despovărată de atributele naturale. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. comună). regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. pe de o parte. Marea Britanie. Ea slujea direct. N. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. Spania. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. În Franţa ea devine "o regiune de program. Pentru actorii politici din Germania. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. CEFTA. NATO. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. I. încă din antichitate. (1964) (citaţi de Donisă. Efectele globalizării sunt evidente. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. 1980). prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). prezente în zonele periferice ale statelor. Belgia. să valorifice elementele de favorabilitate. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. prin reglementări ce tindeau. Italia. induse de sus în jos. departament. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice.N. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. structurale şi funcţionale ale acestora. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice.

caracterizate printr-o mare relativitate. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. 1. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Nu trebuie să omitem. din păcate. O calitate care persistă este o invariantă. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). dar şi meritul. temporale). specifice. economică. ce generează o hipermatrice. iar pe coloane atributele funcţionale. stabilitatea şi adaptarea. Regiunea ca sistem deschis. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. timpul.5. concept operativ de sorginte naturală. regiunea. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. Mediul. lăsând altora sarcina.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. interne. Ca urmare. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. Catalonia). continuate ulterior. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Bucovina. A. paralele. în primul rând. dialectic dezechilibrat. ale căror prime intervenţii n-au fost. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. politică. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. sociologică etc. în accepţiune sistemică. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. un sistem Între proprietăţile externe. guvernat de relaţii de tip feed-back. este un decenii. retroactive şi interactive. Intervine şi a treia dimensiune. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. de-a definitiva şi detalia conceptul. formată din spaţii contigue". Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele.

faună. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. P. Pentru a se menţine. soluri. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. sistemul a avut un anumit acces. la care. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. în faza iniţială. Ruhr etc). mai divers perceput. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. centrul Marii Britanii. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. îl exercită clima. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. Ea induce. solară etc). 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. El Nino. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. habitatului. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. geotermică. impactul cel mai acut. economiei sau comportamentului uman. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei.

Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. inovării. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. a majorităţii activităţilor umane. Adaptarea la competitivitatea interregională. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. indiferent din care domeniu. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. înainte de orice. de lungă durată). cu întregul lor conţinut de semnificaţii. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. Ca urmare. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. generalizare. în primul rând. adesea. economică sau socială. sociale. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. prin funcţiile lor. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. dependent. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. în circumstanţele date. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. strategice dar mai ales de mentalitate. parţial. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Adaptarea ar însemna. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. Este o necesitate imperioasă. consolidarea specificităţii. politice. Lipsa locuinţelor. de evoluţiile în plan politic sau social. Adaptarea la presiunea antropică. Este evident că orice sistem terestru. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. perfecţionarea. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. În acest caz adaptarea este sinonimă. a locurilor de muncă. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. independent de factorii de decizie de la nivel regional.

fără echivoc. omul. Nir. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. imaginând patru etape distincte şi anume: . 1995.regiunea umanizată. în vogă între 1900-1950. A. D. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. delimitată cultural. (1990). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu.. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. Adalberto Vallega. 1995). dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. 1. Ulterior.C. bimodular (natural şi antropic). care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. . o integrează. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . sistemelor conturate social şi environmental În alt context.regiunea naturală (bazin hidrografic. structură geologică) afirmată între 1750-1900.

no. La question regionale. Mursia. Cluj-Napoca. Milano. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. USA. Nir.. An Introduction to a Systemic Regional Geography. WCB. XVII. (1971).Regiunea geografică – consideraţii teoretice . (1990). limitele temporale fiind pur orientative. Astfel. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. 4. Grumăzescu. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Region as a socio-environmental System. Blache. London. Cornelia (1970). 10.6. A. Cocean. Editura Kluwer Acad. (1980). Espace. Theory and practice. (1979).regiunea sistem. P. Hutchinson University Library. Paris. sistema territoriale sostenibile. Fellmann. Getis. J. (1995). se întrepătrund.regiunea funcţională. Dauphiné. 6. Regional Geography. 8. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Delgrave. 41-42. Economica. după 1980. Ediţia a II-a. A.. La regione. D. A. paradoxes ou contradictions. Paris. Flamarion. (1970). SCGGG. Le concept de region: ambiquités. suprapusă unui ecosistem. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Trav. Gravier. Dordrecht. 5. The Netherlands. 2. J. dominantă între 19501980. 2. 9. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cea funcţională şi cea sistemică. Paul Vidal de la (1908). Bibliografie selectivă 1. Human Geography.(1990). cele două ipostaze ale regiunii. P. Vallega. (2005). R. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. region et systeme.Getis. actualmente. . 3. P. Regions naturelles et noms de pays. 7. conturată gravitaţional. Dumolard. F. Geografie Regională. Presa Universitară Clujeană.7. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Publ. Paris. Minshull. 1.

aleatoare (fizionomice. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă.peisagistic. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. apreciem că. . cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.2. Într-un astfel de context. Ca urmare.6.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate.funcţional. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. care o lungă perioadă au primat în regionare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. care este orice regiune geografică veritabilă. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.4. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . introducerea unor criterii de circumstanţă.1.mental. Criteriul peisagistic 2. în conturarea regiunilor geografice. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: .să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. în funcţie de importanţa lor.politico-administrativ. Criteriul funcţional 2. în dauna însuşirilor funcţionale. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. 2 2.3. . Criteriul mental 2. Criteriul politico-administrativ 2.1.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. . Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural .să ofere.7. . neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. .

diferit de al regiunilor învecinate. vor prezenta un tip de umanizare specific. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. identificând regiunea cu acesta. fiind extrem de greu de individualizat. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. ca unităţi peisagistice clar delimitate. în cele ce urmează. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. oriunde şi oricând.2. Să decelăm. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. exclusiv. Întâlnim. soluri. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. Delta Dunării. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. aşadar. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. În consecinţă. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. la umanizarea peisajului. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. Munţii Apuseni. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. bine statuat. Carpaţii Meridionali etc. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. morfologie. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. în latura antropică.. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Dimpotrivă. prin exploatare intensă. în toate aceste cazuri. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. De observat că. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. în regionarea geografică fără a deveni însă. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. tradiţional. Câmpia Transilvaniei). 12 . Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său.

de evidenţiere a cauzalităţilor. vegetaţie de stepă şi forestieră. repetăm. deci. În concluzie. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. 1983). oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. de delimitare. de orice geograf. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Cocean. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. din punct de vedere al desfăşurării. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Asistăm ca urmare. accelerată. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. Avem de a face cu un paralelism evident. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . de cea urbanizată. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. Ea va include. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. soluri mozaicate). spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional.3. impusă de specificitatea părţilor componente. dar. regiunea naturală. didactică. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. ca mod de creionare. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. o entitate care poate fi receptată direct. inclusiv fizionomic. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. adică unui agregat spaţial organic structurat. În mod analog. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. Dealtfel. având o individualitate proprie. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. face loc regiunii funcţionale. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. la cea analitică. gen regiunea naturală. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. Precum şi într-o metamorfoză continuă. Dimpotrivă. 2. Nu va surprinde. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. fără. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. a deveni exclusivist. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale.

O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. funcţional. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. iar durata sistemului va fi limitată. după anumite considerente de ordin peisagistic. îşi vor dovedi ineficienţa. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. greu de atins. cu atât gradul de fezabilitate creşte. schimbându-l practic cu un alt sistem. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. bunuri şi interese. Nu e de mirare. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. 14 . energie. pe termen lung.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. 2. Autoreglarea se realizează pe plan intern. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. la rândul lor. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate.4. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. între componentele proprii şi pe plan extern. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Sau dimpotrivă. deci. cu sistemele învecinate. guvernat de alţi vectori. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. dar şi etnic sau cultural. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. dar şi output-uri asemănătoare. orientându-o decisiv spre spaţiul slav.

care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Bacău sau Vaslui. Hunedoara şi Arad. ca exemplu. Aplicarea frecventă. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. spre exemplu. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Mureş-Dunăre-Tisa. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Alba. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Prutul superior. a zonei strategice Gibraltar etc). generalizată. În mod similar. pe criterii ştiinţifice. şi cea politicoadministrativă. la o simplă suprapunere. la insistenţele Moscovei). Prutul inferior etc. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. prin detaşare administrativă faţă de Spania. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. în cazul fiecărei entităţi statale. conservarea de către Marea Britanie. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. Un factor catalizator îl constituie. chiar emoţională (rolul acordat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. euroregiunile. Cluj. Cehoslovaciei. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. Dualismul dintre regionarea geografică. Se observă. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Oferim. Pe de altă parte. Bihor. comunele. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. a dezvoltării complementarismului economic şi social. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. În sfârşit. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. mai jos. Neamţ. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. a fostei Iugoslavii. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. adesea. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid.

Adăugăm. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. ca urmare. având o contribuţie secundară. (dar şi altora care. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Cocean. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. 16 . prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. criteriilor analizate anterior. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Astfel. arhitecţi. Limitele lor pot fi uşor trasate. Menţionaţi. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. entităţile teritoriale rezultate. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Dealtfel în lipsa omului.5. diversificându-se. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată.

Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. Macroregiunile. II. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. iar diferenţierile de asemenea. sociale. întregul său proces de umanizare. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Maramureşul istoric. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Crişului Negru (moţii crişeni). Privite sub aspect pur administrativ. ecologice din perimetrul propriu. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. regiunile de ordinul I. Şi invers. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. favorabile sau defavorabile. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Ampoiului sau Someşului Mic. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Pe lângă criteriile analizate.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. cu atât disiparea este mai accentuată. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). contraste economico-sociale puternice). în majoritatea absolută a cazurilor. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. comuna. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. localitatea. departe de-a fi cele optime. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. iar influenţa acestuia mai limitată. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. se constituie într-o regiune tipică.

sociale. a fostei Iugoslavii. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. culturale. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. economic(CSI). fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. 1997) care deosebeşte: . Maramureşul ca o regiune construită istoric etc.regiuni construite istoric (UE). Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale.6. Lequesne.) 2. le Gales. al unui teritoriu dat. politic sau militar. adesea. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. . . comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). C. Mureş-Dunăre-Tisa. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Cehoslovaciei. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. În sfârşit. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. . Prutul superior. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Un factor catalizator îl constituie. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P.regiuni ca societăţi civile prin cultură. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . politic. Transnistria. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări.regiuni-unităţi naturale şi ecologice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. a dezvoltării complementarismului economic şi social. . Criteriile heteroclite (naturale. Prutul inferior etc. euroregiunile. economic. altfel extrem de nuanţat.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). Banatul ca o entitate cu valori convergente.

(1983).Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Cocean. O abordare geografică. Cocean. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). P. P. 2. Sisteme teritoriale. Geografie Regională. Bibliografie selectivă 1. (2000). Mihăilescu. P. 3. La Decouverte. Geografie teoretică. V. (1997). I. Cluj Napoca. (1968 a). C. 5.7. Ianoş. Lequesne. XXX. Bucureşti. (2005). SCGGG. 4. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Les paradoxes des regions en Europe. Paris.. Ediţia a II-a. Bucureşti. Gales. Editura Tehnică.

datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. Africii şi Australiei.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. expresia determinismului fizic în geografie. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3.1. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Astfel. deşerturile tropicale ale Asiei. în primul rând. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. 3 3.2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4. devin elemente definitorii ale peisajului. geopolitici. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. o lungă perioadă. respectiv factorii naturali. Regiunile omogene 3. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. 20 . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3.5.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. vegetaţia. Relieful. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). economici.7. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. nu a fost decât un singur pas.6. factorii naturali s-au constituit.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. de diverse tipuri. Factorii economici s-au impus treptat. climatul. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip.1. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. De aici ideea că regiunile naturale sunt. Regiunea polarizată 3. tehnologici. sociali. începând cu anul 1752. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. . pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. belturile nord-americane. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Înainte de orice. .2. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. 3. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.

Regiunea naturală este substituită astfel.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. regiuni agricole bine conturate. Christaller în studiile sale. Căile de comunicaţie. organizează un teritoriu. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. centrul clasic. urbanizarea. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. Ca urmare. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. cu cel de regiune polarizată. Kosovo. funcţionale. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. unificarea Germaniei în 1989. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. structurale. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Găgăuzia etc). după anul 1950. particularităţile culturale şi etnice. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. după anul 1900. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. funcţională (nodală).. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Nagorno-Karabach. cu o concentrare masivă a populaţiei. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. cu regiunea umanizată. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. lipsite de astfel de atribute. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. de gravitaţie şi polarizare. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. moştenirea spirituală a colectivităţilor. Actualmente. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. vestul european catolic şi estul ortodox. posesoare a unei culturi proprii. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. destrămarea imperiului sovietic etc).

fără a fi ţinta demersului propriu-zis. dar mai ales raporturile dintre ele. de ansamblu). Ei joacă. actualele regiuni polarizate. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. 22 . de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. vor deveni. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. Grigg. Factorii şi principiile susmenţionate. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială.Tipologia regiunilor geografice 3. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). într-un raport asupra fenomenului regional. De aici. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. C. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. poate. trăsăturile evolutive. prefigurate încă de Vidal. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. care distinge. Galpin. întemeiat pe alte considerente. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. cel mai adesea. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). Cele din urmă. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri).3. în anumite privinţe. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. aşa cum o relevă şi Grigg D. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. După opinia noastră. clasificarea precede regionarea. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. relaţia om-mediu. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. în acelaşi context. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. ele reprezintă operaţii distincte. mărimea. Vidal o asociază conceptului de „pays”. rolul elementului de sprijin. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. individual sau în asociere. (1971). Este momentul de a menţiona. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. subordonându-i-se. pe de o parte. structura.

unii geografi. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. cu predilecţie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . Culoarul Izei -V. Evident. regiuni-sistem (Dov. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale.. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Siberia. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. umanizate. funcţionale. Etc. au făcut-o). perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. trebuie revizuită. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Etc. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. cu o încercare de regionare. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. N.etc. II. Carpaţii Orientali -II-.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. în perioada aşa-zisei sale crize. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. Depresiunea Maramureş – IV -. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. din păcate. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. climatologice. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. de la nivelul studiilor monografice. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. ). ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). polarizate şi anizotropice (Dauphinė. Sahara). spre exemplu. III…n (Carpaţii -I-. Cele trei tipuri de regiuni. iar celelalte două etapele recente. Acceptând acest criteriu. Astfel. Trebuie subliniat însă permanent că. invariabil. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. geografia industriei. la cele strict specializate. 1990). nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. regiunile de ordinul I. omogene. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. A. strict specializate (geomorfologie. singura diferenţă constând în transferul ei.

echilibrate. I.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . II. A. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. fluide şi explozive (Fremont. 1995). iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. 1976). A.

regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Wackermann. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Astfel deosebim regiunile stabile. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. atât idealul acţiunii de regionare . Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). La rândul său. Proiectul pentru Învăţământul Rural . J. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). dar şi cu spaţiile învecinate . cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. relativă.4. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Din acest punct de vedere. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Dauphiné. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. în semnificaţia lor. 1978). 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Ulterior. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. de tranziţie spre dezvoltare. După opinia lui P. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Dayries M. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. Regiunile omogene reflectă. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. citată după A. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. 3. aşa cum o dovedeşte E. de cele critice sau defavorizate..Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Delta Dunării. Friedmann (citat de G. bine consolidate ca sisteme. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon.

cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. dintre care am selectat cea propusă de A. În concluzie. când elementele implicate (relief. Polarizarea. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. soluri. hidrografie. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. vegetaţie. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). 26 . formulat ulterior. climatici.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă.media valorilor anterioare n . aflate. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. la peste un secol după precedentul. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . influenţă) reciprocă. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. în anul 1826.Alsacia. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. 3. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite).o variabilă dată Xi . în 1933. model derivat din teoria locurilor centrale. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule.5. climă. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează.

Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. n. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. un sistem spaţial. difuzia şi dominarea. succesiv. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Disputele legate de definirea “polilor”. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. reprezentaţi de aşezările urbane. după mărime a locurilor centrale. Christaller menţionează nu numai ierarhia. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Evident.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Într-un tabel sintetic. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. Regiunea polarizată este. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen.n. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. A. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. înainte de orice. 1979). de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.

6. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centrul devine punctul de sprijin. Grafic. concomitent. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. 1979) sunt următoarele: polii. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. în viziunea autorului menţionat. subsistemul dar şi oponentul său. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. adesea conflictuale. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. periferia. Ca urmare. retelele şi câmpurile. A. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. de descentralizare. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. prin relaţii de dependenţă. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. regiunea polarizată. să contureze “reţelele” . 3. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale.

V. Cocean. region et systeme. A. (2002. (2000). Paris. I. A. Espace. Geografie Regională. O abordare geografică.Tipologia regiunilor geografice 3.(1995). (2005). Fremont. Inst. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Géographie Regionale. Vallega. Bucureşti. Basil Blackwell. Mihăilescu. Reims. Mursia. A. Editura Academiei RS România. Trav. USA. sistema territoriale sostenibile. Ediţia a II-a. Bibliografie selectivă 1. (1976). Economica. 8. Haggett. 5. Cluj Napoca. Geogr. P. P. L'espace vecu et la notion de region. 6. Paris. Wackermann.(1990) The Geographer's Art. Sisteme teritoriale. (1968 ). Dauphiné. Presa Universitară Clujean. (1979). 41-42. 3. G. La regione. 4. Cambridge. 7. Ianoş. Geografie teoretică.7. Ellipses. 2. Milano.. Editura Tehnică.

Etapa 1950-1980 4.7.2. Nu lipseşte. 30 . Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. organizării sociale). faună. obiceiurilor. Regiunile geografice ale României. Regiunile geografice ale României 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. au inclus în scrierile lor. în vogă la vremea sa. structurii etnice.5.6.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. în anul 1717.4.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . ocupaţiilor. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. aspecte ale domeniului geografic. Lucrarea de verificare nr. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. 4 4. climat. .2.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . Acceptând regiunea naturală. elaborată în limba latină. El delimitează astfel o regiune . aşadar. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ca un dat de necontestat. (dar publicată. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. Etapa actuală 4.1. în traducere germană. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. la cererea Academiei din Berlin. Dacă autorii mai vechi. preponderent literare. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. în primul rând cronicarii.3. hidrografie.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. . Dealtfel.1. Începuturile Geografiei Regionale în România.8. Unitatea de învăţare Nr.Geografii români şi Geografia Regională.o atenţie limitată. 4. 1 4. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Descriptio Moldaviae.Moldova vremii sale . vegetaţie. umanizat. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4.

Vintilă Mihăilescu (1964. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. propune peisajul. Ca urmare. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). metodele de cercetare. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. mai mult în dezbateri decât în scrieri. Regiunile geografice ale României. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. V. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). structură şi funcţii specifice. Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. cel metodologic. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). “singura perspectivă a muncii geografice “etc. 4. în anii ’60. Dar. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. definind regiunea naturală transformată de om. la autorul susmenţionat. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. vizând atât domeniul de studiu. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. În mod analog. 1968. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. regiunea geografică devine o unitate de studiu. nu-s decât material pentru sinteza generală”). cu care începe şi se termină introspecţia de profil. economice etc). mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. trebuie apreciată şi în contextul manifestării.Geografii români şi Geografia Regională. fără îndoială. regionale. 1970). O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. integral şi limite naturale). Există. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). administrative. Este o noţiune sintetică. În alt plan. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”.

definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. Pe alt plan însă. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). în plină criză. I-V). la stadiul creionării entităţilor morfologice. din motive conjuncturale. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. etc). T. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. Regiunile geografice ale României. şi Geografia Regională aflată. fapt care. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi.. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. grupul de cercetători se dispersează. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. se va accentua mai târziu. în această poziţie. sociale şi economice. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). V. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. la nivel mondial. ai regiunii de tip sistem.. demografice. G. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. Continuând şirul analogiilor. V. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Avem astfel. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Doi precursori. Morariu. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Din nefericire. Trecând în domeniul practicii imediate. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. la nivel european şi mondial. tot atunci. în vogă la vremea respectivă. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. definit de trei factori: mediul. Posea. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Donisă. cu fizionomie specifică. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. I. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vintilă Mihăilescu se menţine. 1968). derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. Tot în deceniul opt. cel al abordărilor propriu-zise.Geografii români şi Geografia Regională. comunitatea şi substratul. Grumăzescu. 1970).

Geografia Regională se menţine în actualitate. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. relief. începând cu anul 2003. Marin. Cocean). Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). cu o structură disipativă. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 .4. 2000) care propune. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Ianoş.Geografii români şi Geografia Regională. în ansamblu. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. polarizat. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. dar şi în plan politic. Regiunile geografice ale României. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. mai ales. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. regiunii polarizate. El se va identifica integral în regiunile heterogene. Regionarea naturală face loc. 1993. P. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Dealtfel. Ulterior. P. iniţial. Ea posedă fluxuri de masă. consolidând colectivele de cercetare proprii. o tentă pragmatică. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). dând Geografiei. I. şi în preocupările geografilor români. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. de aplicabilitate în practică de necontestat. ce-i permit autoorganizarea. energie şi informaţie proprii. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. I. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. 1987. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. De subliniat. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. (1981. de tip sistem teritorial. atmosferă şi biosferă). câştigând vizibil teren şi în România. hidrosferă. 4.

funcţionale. biogeografice extrem de nuanţate. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem.Geografii români şi Geografia Regională. cu componente climatice.5. în totalitate. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. mai ales cele morfologice. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Cocean. dinspre periferie spre centrul său. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. 4. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. energie şi interese. Regiunile geografice ale României. individualizate regiuni naturale. fără a se ajunge însă. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. 34 . 2002) o regionare de acest tip. astfel. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Câmpia Română. Au fost. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. 4. hidrologice. Podişul Moldovei. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. Delta Dunării etc.

2003. Munţii Banatului. axe sau fâşii. 19. Câmpia Olteniei etc). 11. Bârlad. 6. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 21. Delta Dunării (după P. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Muntenia de nord-vest. Dunărea de Jos. Curbura. 20. din cel al geografiei aplicate. 3. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 18. Munţii Apuseni. 1. 8. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 7. Metropolitană. 17. Maramureş-Chioar. Haţeg-Poiana Ruscă. Bistriţa-Trotuş. 2.Geografii români şi Geografia Regională. Banat. 4. 13. Dobrogea. Regiunile geografice ale României. Oltenia de nord. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. cu modificări). Oltenia de sud. Moldova de nord-est. Someş-Mureş. 10. prezenţa unei baze de susţinere proprii. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Culoarul Siretului. 9. Culoarul Siretului. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Bărăgan. Transilvania de sud. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Crişana. 5. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 16. eliminarea tiparului tradiţional. Bucovina. Cocean şi colab. 15. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 12. cât mai diversificată. 14.

Ca urmare.Geografii români şi Geografia Regională. Este o noţiune sintetică. integral şi limite naturale). Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. Transilvania. definind regiunea naturală transformată de om. Trecând în domeniul practicii imediate. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. 4. Există. Vintilă Mihăilescu se menţine. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect.6. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Pe de altă parte. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Regiunile geografice ale României. 1970. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oltenia. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. la autorul susmenţionat. structură şi funcţii specifice. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. cel metodologic. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. Crişana. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. administrative. naturale şi antropice. Dobrogea.. 1968. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. 1970). economice etc). cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. Continuând şirul analogiilor. regiunea geografică devine o unitate de studiu. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. la stadiul creionării entităţilor morfologice. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Banat. V. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 .Titlul cursului (Geografia Regională a României). Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. la obiect. Geografie teoretică. (1973). Sisteme teritoriale.0 pct. D. 1. Geografie Regională. x x x (1983-2005).) 3. Bucureşti. 5. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . (1931). 2. O abordare geografică. 4. Editura Academiei RS România 7. tipologia regiunilor. Geografia României (vol. Editura Academiei. Editura Academiei Române. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Descrierea Moldovei. V. (2. 3. 2. . Ediţia a II-a. Bucureşti.0 pct. SCGGG. (1968 ). Cocean. XVII. . 5. Bucureşti. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Cantemir. (2. S. Bibliografie selectivă 1. P. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. 4. Răspunsul va fi logic formulat. geografii români şi Geografia Regională. . Grumăzescu. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Lucrarea de verificare nr. Terra. Ianoş. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Mihăilescu.) 4.Geografii români şi Geografia Regională. şi punctajul aferent.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Cluj-Napoca. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. 2.7. Editura Presa Universitară Clujeană.4. I. I-II. (1.0 pct). Cornelia (1970). (2000). Regiunile geografice ale României. . Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale.8. 6.Adresa cursantului. 0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Mehedinţi. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bucureşti. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. . Editura Tehnică.).Numărul lucrării de verificare. I-V). 4.Specializarea şi anul absolvirii. (2005). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

cu un climat mai răcoros şi mai umed. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. .2. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. Economia şi perspectivele regiunii 5. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Luncile largi ale Prutului.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Baza naturală de susţinere 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5. cu rocile cristaline dure. de câmpie. Componenta antropică a sistemului regional 5.4. orientat est-vest. Verile sunt călduroase. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. în primul rând. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. cu asociere de dealuri şi lunci.2. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5.1. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.1.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. neozoice şi cuaternare groase. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. 38 . de vârstă precambriană.3. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. 5 5.resursele naturale şi antropice ale regiunii.5. . Partea vestică. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m.6. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est.

a fost construit. de naţionalitate română. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. vulpi. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Un rol major revine. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. lacul de la Stânca-Costeşti. Câmpia este străbătută. fauna piscicolă şi cinegetică. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. cu un potenţial de scurgere redus. populaţia urbană a oraşelor Iaşi.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. utilizat în industria sticlei. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. bisericile. Botoşani. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . Gramineele (Festuca. mistreţi animă peisajul. arini. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Săveni. ortodoxă. Biogeografic. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. prin aducţiune. Târgu Frumos. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. plopi. în anotimpul estival numeroase râuri mici. alături de iepuri. Este în creştere inclusiv prin exod rural. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. în colaborare cu Republica Moldova. Din punct de vedere antropic. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. pe Prut. 5. Darabani. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. casele memoriale. îndeosebi. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. din Culoarul Siretului. pentru pescuit şi irigaţii. la adâncimi de 3-10 m.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite.3. seacă. palatele (Iaşi. ocupată în sectorul primar. Dorohoi. Rozătoarele. Pentru scopuri complexe. Ruginoasa). în zonele colinare. papură. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. ca urmare. din conul aluvionar de la Timişeşti. muzeele. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Başeul este tributar direct Prutului. inclusiv hidroenergetice. apele minerale de la Strunga. Predomină populaţia rurală. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. Botoşani. mănăstirile. Iaşul. la nivel naţional. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate.

Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. Funcţiile lor sunt agricole. cu structură răsfirată sau compactă. alimentară. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. industria lemnului. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. Târgu Frumos.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). datorită potenţialului său poziţional. legumicultură. textilă etc. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. agricultură mixtă. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. amplasate lângă apele curgătoare. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. la răscrucea unor drumuri comerciale. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. viticultură (zona Cotnari). inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul căilor de acces. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. iazuri. Săveni. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Dezvoltarea industriei prelucrătoare. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor.

porumb.Moldova de nord-est 5. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. În zona dealurilor s-au dezvoltat. cât şi peste hotare. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Golia).4. casele memoriale. confecţii. Sf. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. agricultura şi industria. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Nicolae. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. porcine şi păsări. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. apele minerale de la Strunga. Iaşi – Botoşani. lângă Botoşani). uleiul (la Iaşi). iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Din punct de vedere al importanţei agricole. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. iazurile din Câmpia Moldovei. mai înaltă a teritoriului. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. bovine. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Se cresc ovine din rasa karakul. tricotaje (Iaşi. în pentru ulei. A treia regiune agricolă a ţării. soia. Botoşani). Botoşani (Uspenia. Răducăneni şi Nicolina). morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Mitropolia. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. livezile ocupând partea vestică. este de dată relativ recentă. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Parcul Copou din Iaşi. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Galata. ctitorită de Ştefan cel Mare). vinificaţie (Cotnari). raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. în special măr. plante furajere). Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. încă din evul mediu podgorii. Palatul Culturii. exceptând municipiul Iaşi. Iaşul şi Chişinăul. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Strunga. Nicolae Popăuţi). Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Turism cultural. sfeclă de zahăr. lactate. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Dorohoi (Sf. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial.

cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. grefată pe Culoarul Siretului. textilă. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. cele două centre urbane mari. Transportul feroviar este servit. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Riguros delimitată spaţial. Infrastructura de transport rămâne însă. 5. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. în primul rând. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. în mod dialectic. materiale de construcţie. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. la o variaţie redusă a climatului. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Iaşi şi Botoşani. prelucrarea lemnului). la un standard redus sub aspectul modernizării. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. tipurilor de sol şi vegetaţiei. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. Iaşi şi Botoşani.5. per total. După cum s-a relatat anterior. Moldova de nord-est. construcţia de maşini. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. Ea conduce. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. având legături cu capitala. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv spre Transilvania. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. ca sistem teritorial funcţional. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. puţin nuanţat.

Iaşi. în cazul de faţă. Al.Moldova de nord-est interacţiune. Bârladul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Editura Univ. D. Ungureanu. 2. (1980).. fără energie şi fragmentare deosebită. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. relieful aplatizat. Pantazică Maria. Or. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. 2. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.6. “Al. şi invers. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Studiu geomorfologic. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Bucureşti. Băcăuanu. 3.. (1968). în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. I. Ungureanu (1993). Chiriac. Spre exemplu. V. Podişul Moldovei. Editura Academiei. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. V. Bucureşti. Cuza”. Etc. Câmpia Moldovei. N. Barbu. 5. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Bibliografie selectivă 1. Cu cât numărul lor este mai mare. Băcăuanu.

. .1. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă există. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major.4.5. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.1.2. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei.6. 6. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. culoare pe vale. podişuri. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. depresiuni. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. totuşi. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. partea nordică a Bucovinei. 6 BUCOVINA Cuprins 6. culmi aplatizate. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. oraşul Cernăuţi. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. Baza naturală de susţinere 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Economia şi perspectivele regiunii 6. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Varietate morfologică: munţi. Astfel.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . Comentarii şi răspunsuri la teste 6. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor.2. Componenta antropică a sistemului regional 6. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. care este municipiul Suceava. 6 6.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii.

colectând prin afluenţii săi. Depresiunea Rădăuţi. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. scade de la vest (1588 m în Vf. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. Depresiunea Câmpulung. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. culmi domoale a căror înălţime.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. Culmile acestuia. în perimetrul căruia. 689 m. nisipuri). Siretul. în amestec cu carpen.. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Cele două trepte majore de relief.nord-est. în Podişul Sucevei. Rezultă un climat răcoros şi umed. nivelat şi fragmentat în plan minor. Depresiunea Dornelor. în partea sudică. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de mai joasă altitudine. tei. Fondul biogeografic este compus. A doua treaptă de relief montan. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. Ele străjuiesc. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. munţii şi podişul. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Moldoviţei şi Humorului. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. în obcine se înscriu între 2-6°C. stejar etc. separate de culoarele largi ale Moldovei. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. aidoma unor trepte. iar în podiş între 6-8°C. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Suceava şi Moldova. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. intens exploatate antropic. pe Valea Sucevei s-a individualizat. din păduri de foioase (făgete). Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. de formă alungită şi dens populată. Dealul Boiştea. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. sculptat în depozite sarmaţiene. cu altitudini de 450600 m. arţar. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. prin eroziune fluviatilă. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa).

În balanţa demografică pe medii de viaţă. respectiv cele intens umectate. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. Ca amplasare. cu podzoluri variate structural. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. partea centrală a Depresiunii Dornelor. polarizate de Suceava. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. statui. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. cu deplasarea populaţiei tinere. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. predominant. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. preponderent bărbătească în ţari din centrul. constituit însă din sate mici. întâlnim un rural bine consolidat. în Podişul Sucevei. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. sudul sau vestul Europei. Pe lângă resursele forestiere importante. muzee. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. a unor zăcăminte de gaze naturale. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. şi mijlocii (500-1500 locuitori). economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. 46 . Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. pe rezervele de sare exploatate la Cacica.3. căpriorul. valori etnografice specifice. Ursul. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. cu spor natural superior mediei pe ţară. Solurile aparţin. jderul. mistreţul. Depresiunea Rădăuţi. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. 6. Recent. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Sub aspectul habitatelor. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. densă. cerbul. terenurile agricole relativ extinse. Cetatea Sucevei. sub 500 locuitori. Solca). Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. Moldoviţa. Predomină satele agricole. Suceviţa. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Rodna. este bogată. Probota. Profilul economic este extrem de nuanţat. clasei spodosolurilor. râsul. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării.

turism. Economia şi perspectivele regiunii. Economie diversificată: agricultură. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. porumbul. Activităţile industriale. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina.Bucovina pomicole. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . oraşelor mici şi mijlocii. dar pe suprafeţe notabile. în pentru fuior sau cânepă. industrie. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. grâul. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. în est). Frecvent apare profilul economic mixt. Baia. şi din motive fizicogeografice. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2.4. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. Rădăuţi şi Fălticeni. Ca centre de ordinul secundar. Siret şi Solca. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. se instituie Vatra Dornei. definesc funcţiile oraşelor. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). cu randamente mai scăzute. 6. Şaru Dornei. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. Se cultivă. Marginea. sfeclei de zahăr. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Aşezările urbane aparţin. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. oraş care. Iacobeni).

carnea sau laptele (Suceava. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri.(Suceava. Moldoviţa. alături de Litoral şi Delta Dunării. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Arbore. turistică. Câmpulung Moldovenesc). Fălticeni. sticlei. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. hârtie. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. mobilă. Industria este. Suceviţa. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Dragomirna. Probota. Prin toate trăsăturile relevate anterior. pe lângă celelalte specii de animale. în special cele din Ţara Dornelor. Rădăuţi. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. iar în Obcine. Vatra Dornei). Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. industrială). orzul. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Humor. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. comparativ cu alte regiuni ale ţării. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. ambalaje. În zona montană predomină creşterea oilor. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Industria textilă valorifică lâna. Vatra Dornei. Cacica. inul şi cânepa produse în regiune. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). industriei chimice etc. vişin). suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. De asemenea. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). cireş. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani.

Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . 3. Iaşi... Mănăstirile Vorneţ. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. “Al. Ungureanu (1993). Podişul Moldovei. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. V. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Cluj-Napoca.6. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Gr. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. de o valoare artistică unică. Ungureanu. podişul şi depresiunile. Editura Ştiinţifică. Rodnei. 2. I. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. 4. Pop. Feredeului şi Obcina Mare. Pantazică Maria. 6.Bucovina 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. D. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Barbu N. Bucureşti. N. Moldoviţa. Suhardului. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Humor. 2. Obcinele Bucovinei. Băcăuanu. datorită frescelor exterioare. Cuza”. Chiriac. Bucureşti. Al. Carpaţii şi Subcarpaţii României.5. (2000). cu o arhitectură de mare originalitate. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Călimanilor. Editura Univ. (1976). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Barbu. Editura Presa Universitară Clujeană. (1980).

Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). a regiunilor.3. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. Relieful regiunii este.6. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. Obiectivele unităţii de învăţare nr. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. râu ce devine.1. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic.2. . Componenta demografică şi de habitat 7. În aşteptarea acelui moment. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. deci. 7. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. 50 . nu fără disfuncţii. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). În context transfrontalier sau al unei Europe unite.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. 7 7. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. axa de referinţă. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. cu altitudini de 600800 m.2.5. de gravitaţie a geosistemului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. limitele spre vest şi sud-vest. Vişeul şi Iza. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. . cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina.1. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.4. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. Baza naturală de susţinere 7.

Etajele de vegetaţie se succed regulat. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Iezerul Pietrosu. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. pe direcţia est-vest. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. urmează frontiera nordică a ţării. de peste 800-1000 mm anual. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. cele din urmă. În munţii Rodnei. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. determinate orografic. Fiad. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. iar spre vest pe Culmea Breaza. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Lăpuşul. pe o lungime de 60 km. Băile Borşa. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depresiunea Oaş. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Ocna Şugatag. Valea Măriei. jugului intracarpatic (Şatra. Cu deschidere largă spre vest. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Băile Puturoasa. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Coştiui. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Lala Mică. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Numeroase acvifere cu ape minerale. Cărbunari. Mari resurse de apă dulce. Stoiceni. ca afluent al Someşului. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Preluca. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Şătriţa. Buhăescu). recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Târlişua. Bixad.

Satele. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. Maramureşului. lup. dar există fluxuri. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. aur. andezitul. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. zinc. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Fondul forestier extins. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. vulpe. astăzi exploatările fiind sistate. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. Variate resurse nemetalifere (plumb. La Răzoare se exploatează mangan. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. zinc. roci de construcţie. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. În Depresiunea Baia Mare. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. viezure. de mare originalitate şi viabilitate. germani. evrei. 52 . faună cinegetică şi piscicolă). Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. Calcarele comune. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. aur). pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. pisică sălbatecă.3.. ucraineni. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. săracă în specii a pajiştilor alpine. cupru. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. Spania. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. cupru. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. nu apar pajişti alpine. Germania). obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. sare. iar în depresiunile joase lăcoviştile. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. iar la altitudini superioare de podzoluri. la peste 1500 m. o specie submediteraneană. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. căprior. Franţa. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. iar în apele Tisei. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. soluri brune acide alpine sau regosoluri. urmată de stepa rece. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. fauna cinegetică şi piscicolă. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde.

rareori pe versanţi sau platouri. 7. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Târgu Lăpuş. Vişeu de Sus. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. regiunea are un indice de urbanizare modest. Baia Sprie. Borşa. 7. azi aflate în dezafectare spontană. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Cavnic. Seini. Deşi locuită din preistorie. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Şomcuta Mare. 1. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Oraşe polarizate de Baia Mare. Săcel. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 .Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. capitala de drept a Maramureşului istoric. mărimile şi texturile. Negreşti Oaş. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor.

Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. predominant de subzistenţă. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. în zona Baia Mare). rural). Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Ocna Şugatag. o agricultură de subzistenţă. Productivitatea este însă scăzută. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Negreşti Oaş. cu caracter mixt. Apele minerale. Toroiaga sau Băile Borşa. Lăpuş. obiceiurile. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. Turismul este în expansiune. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Şuior. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Baia Mare se practică. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Baia Sprie. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. dar şi la Băile Turţ. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. La Baia Mare. tradiţiile. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. cultural. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere.4.Maramureş-Chioar 7. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. bovinele şi porcinele. Sighetu Marmaţiei. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. fasole. peisajul montan. încă din vechime. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Băiuţ. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. ovăz. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. vizează ovinele. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Cavnic. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Agricultura tradiţională. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Staţiunile turistice Borşa. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. 54 . Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Tarna Mare. Turism polivalent (recreativ. Ieud. urmat de grâu. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Bârsana etc. climatul favorabil agrementului hivernal. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. curativ. În mod similar. morărit panificaţie). Nistru). cartofi. Luna Şes. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. floarea soarelui). Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. confecţii sau tricotaje. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei.

Comentarii şi răspunsuri la teste 1. printr-un sector de autostradă. III. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. (2000). 7. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Cocean. Carpaţii şi Subcarpaţii României. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Pop. 3. Editura Academiei. 2. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Ediţia a II-a. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. P. Geografie Regională. (2005). Cluj-Napoca. situată la nord-est. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. x x x (1987). 7. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Editura Presa Universitară Clujeană. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. 2. Gr. Sat-Şugatag). Geografia României. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Sârbi. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere..5. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Bucureşti. cât şi feroviare. Giuleşti. Şurdeşti. De asemenea. Cluj-Napoca.Maramureş-Chioar Maramureş. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud.6.

Cetatea). Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. în Dl. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan.Bârladul Unitatea de învăţare Nr.1. Podişul Central Moldovenesc. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). favorabile eroziunii. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. în mare parte. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. de oraşul Bârlad. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. 2 8.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia.2. 467 m în Dl.7. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 8. 376 m. Economia regiunii 8.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Componenta demografică şi de habitat 8. Olteneşti). acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. . Colinele Tutovei. argile. Ca urmare. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Platourile structurale. Lucrarea de verificare nr.2. Podişul Covurlui. dispuse monoclinal. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. ./ Apar izolat cueste (Racovei). trei elemente de ordin morfologic. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. 8 8.4. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci.5.1. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. astfel. Obiectivele unităţii de învăţare nr. monoclinale. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . crestele. 8 BÂRLADUL Cuprins 8.3. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). ale Prutului şi Siretului. potrivită. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi.

Alimentarea este pluvială. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. privighetoarea. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. ciocârlia. conuri de dejecţie. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. potârnichea. omogenă etnic şi cultural. generează forme structurale (platforme. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². terase şi glacisuri. Fauna de rozătoare abundă în stepă. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. depăşind 2100 ore anual. cele de silvostepă şi de stepă. văi subsecvente). Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. 8. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. brune acide). Populaţia rurală. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Aşezările mari sunt rare. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Iveşti. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Tutova. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. iar avifauna include prepeliţa. de la molisoluri (cernoziom. cu altitudini sub 300 m. tipuri şi subtipuri de soluri. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Astfel. cueste. Racova. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. îndeosebi în anotimpul rece.3. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Măluşteni). cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. cu un spor natural mai ridicat. Are un relief de dealuri joase. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. pe terase şi versanţi. Clima unităţii este de podiş. cenuşii) sau cambisoluri (brune. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Zeletin. dobrogean. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Monoclinurile. iar în est pe culoarul Prutului. . Durata timpului senin este mare. cinteza. vulpii. cu mici cueste. Valea Ursului. Continentalismul climei este evident. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. căprioarei sau mistreţului. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv.

Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. Târgu Bujor. Bârlad şi Huşi. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Sistem economic centrat pe agricultură şi. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. butoaie. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. meri. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. ambalaje) la Vaslui. legume. iar Huşi. Huşi sau Fălciu. floarea soarelui. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). cireş. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Negreşti. industrie. Huşi. în cantităţi mici. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. Căile de transport au o densitate redusă.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. prelucrarea lemnului (mobilă. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Se cultivă porumb. prin apropiere. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. sfecla de zahăr. bovine). cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. tutun. între 50 000-100 000 locuitori. grâu. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. 8. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. industria s-a afirmat târziu. Podu Turcului) şi livezile de pruni.4. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. soia. Regiunea nu are un aeroport propriu. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. secundar. vişini.

politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. .conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 .5. . pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. Etc. .lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. . catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste.Bârladul 8. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: .izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.

V. x x x (1992).Adresa cursantului.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.) 2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Al.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Podişul Moldovei. 5 pct. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Regiunile pericarpatice. 2. .5 pct. D. 8. . 3. Răspunsul va fi logic formulat. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2.6. (1980). Bucureşti. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui..(2.7.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). I. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.0 pct.Bârladul 8. Editura Univ. Geografia României. Lucrarea de verificare nr. Bibliografie selectivă 1. “Al.. Chiriac. la obiect. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.) 5. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. .Numărul lucrării de verificare. . Barbu. Bucovina. Ungureanu. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.0 pct. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Iaşi. IV. Ungureanu (1993). Cuza”. N.Specializarea şi anul absolvirii. Editura Academiei. Băcăuanu. 3.). Bucureşti. Pantazică Maria.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.

Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 9. Depresiunea Moldovei. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Bârlad. . între 2. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. grefată pe un culoar major de vale. Runcu. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. la Văşcăuţi. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Corni. respectiv culmea Bour . Trotuş. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. 9 9.Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Economia regiunii 9. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Componenta demografică şi de habitat 9. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: .Dealu Mare-Hârlău spre est. cu o desfăşurare alungită. Bărboiu. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest.5.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.2. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România.1. . 9. Bistriţa.2. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.1.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

. 2. V. Bibliografie selectivă 1. Ungureanu. “Al. 3. Bucureşti. Podişul Moldovei. Regiunile pericarpatice. Chiriac.Culoarul Siretului 9. Iaşi. Geografia României. Al.6. Editura Univ.. Ungureanu (1993). Editura Academiei. Cuza”. I. Băcăuanu. Bucureşti. x x x (1992). Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . D. N. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Pantazică Maria. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1980). IV. Barbu.

marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. 10. spre culoarul Siretului. Goşmanu şi Berzunţ. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. iar interregional. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. 1 907 m .definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat.5. gresii. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei.1. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). 10 10.2.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Corni.1. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Economia şi devenirea regiunii 10. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. respectiv cel interior. .6. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 10. funcţie şi fizionomie. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . reprezentat prin munţii Bistriţei.3.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. roci ale flişului (conglomerate. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. în Ceahlău. Componenta antropică a sistemului regional 10.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. al masivelor Stânişoara.2. conglomerate şi calcare.4. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. Ceahlău – cu altitudinea maximă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Corelată strict cu vegetaţia. Slănic Moldova. Cantemir în Descriptio Moldaviae). etc. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. păstrăv. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. mreană etc. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Să adăugăm fondul forestier montan. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). căprior. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. ciocănitoare. Cele două etaje de vegetaţie. Secu. Oglinzi. Sihăstria. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). mierlă. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. mistreţ. cerb. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. sturz. fondul cinegetic şi piscicol). topoclimatul sau declivitatea versanţilor. Solonţ. al pădurilor de foioase. Masivul Ceahlău. Reţeaua hidrografică. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. apele minerale. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. ca suport al economiei regionale. Văratic. acvile. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. Cetatea Neamţului. clean. vulpe. Nu lipsesc litosolurile. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. cărbunii din bazinul Comăneşti. Caşin. Resursele. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. viezure. fauna este compusă din urs. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. lup. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . lăcoviştile sau solurile aluvionare. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Agapia. alcătuit din stejar şi fag. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Caşin. de o mare valoare atractivă.

Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Moineşti. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Alte oraşe sunt Bicaz. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1.3. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Ziridava) existente în regiune. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Slănic Moldova. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Târgu Ocna. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Vălsan „sate cuiburi”). Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. 10. Dărmăneşti. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană.Bistriţa-Trotuş 10. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Comăneşti. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². O stau mărturie davele dacice (Petrodava. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite.

Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . Văratic. cartof. apele minerale clorurate. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. oprindu-se la Bicaz. Cetatea Neamţului. climatul curativ montan. Caşin. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. cu aceleaşi vechi tradiţii. alimentare (morăritpanificaţie. lactate) etc. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. industriei textile (Buhuşi). Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. Oglinzi şi Durău. ovine. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Economie bazată pe agricultură. Oneşti ). porcine). Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea.Bistriţa-Trotuş 10. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele.4. În luncile râurilor se cultivă legumele. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. orz. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Domeniu turistic de mare perspectivă. fauna cinegetică. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. masivul Ceahlău. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Agricultura. Târgu Neamţ. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. atât cele rutiere. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Bicăjelului sau Bistriţei. trimiţând ramificaţii spre rama montană. plante furajere. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. spre Gheorgheni. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Comăneşti. culturile de porumb. îngrăşăminte chimice la Roznov). Târgu Ocna. grâu. la Bicaz. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. una. Pângăraţi. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. Caşin. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. iar cealaltă. industrie şi turism. Secu. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. de-a lungul Bistriţei. Neamţ. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). ovăz. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. cât mai ales cele feroviare. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni).

. Pătru. Mioara (2003). văile largi sau dimpotrivă. Geografia României. în unele cazuri. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Bucureşti. x x x (1992).5. x x x (1987). Ielenicz. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. 10. Pop. Astfel. Culmile rotunjite sau ascuţite. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. 4. din zona muntoasă sau subcarpatică. 2. M. III. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Universitară. coabitează sau. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Bucureşti. Subcarpaţii României. Bucureşti. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Ileana-Georgeta. IV. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Geografia României. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. (2000). Bibliografie selectivă 1.Bistriţa-Trotuş 10. Cluj-Napoca. Gr. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. se exclud. 3. Ghincea. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată.6. În primul rând. 2. Regiunile pericarpatice.

De asemenea. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. a Depresiunii Giurgeului. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată.6. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. cele trei sectoare Podişul Someşan.1. integrată regiunii Maramureş-Chioar). partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. . Cuprinde. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.4. Un relief mozaicat care. inclusiv rama montană a acesteia.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. prin văile largi ale Someşului.1. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei.2. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. atât sub aspectul componentelor. Rodnei sau Ţibleşului.2. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Gurghiu.3. . 11 11. iar cutele diapire. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. 11. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Harghita. Componenta antropică 11. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.5. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. Limita sa sudică este mai sinuoasă.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. Ocna Dej). Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş.

să pătrundă în întregul bazin depresionar. Dumitra. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Vălenii de Mureş. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. 1975. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Prezenţa. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Cunoscute sunt. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Sângeorz Băi. Gurghiu. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. podişuri. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. în culoarul Alba Iulia – Turda. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. oceanică. s-a format în condiţii naturale. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Târnave). Borsec. cu terase extinse. în acest sens. a „jugului intracarpatic” Preluca). Dimpotrivă. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Sovata. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. spre nordest. Mureş sau Târnave. Bilbor. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. depresiuni). În schimb Lacul Ursu de la Sovata. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. iarna. inundaţiile din anii 1970. Ţaga. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. apariţia de noi lacuri. Căliman sau Harghita. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Munţii Căliman. se repercutează în domeniul climei. de ce nu. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Borsec). praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Iazuri. Târnavelor. 1992 de pe Someş. Iara-Hăşdate. Ape colectate de Someş şi Mureş. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea.

Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Târnava Mare sau Târnava Mică. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Vegetaţia zonelor joase. Ilişua. Românaşi. În podiş este domeniul mistreţului. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. În munţii Rodnei. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Animalele mari (urs. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Fondul forestier este de buna calitate. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. de la argiluvisoluri. Solurile. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. Densitatea populaţiei atinge valori mari. iar din secolele următoare. Nu lipsesc solurile aluvionare. iepurelui. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. ape minerale. cel al populaţiei maghiare. la cambisoluri şi podzolurile montane. în unele zone (cea a Bistriţei. vegetaţia. respectiv în depresiunile marginale. iar cele din podiş de clean şi mreană. a luncilor. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. caolin la Parva şi Aghireş.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat.3. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. vulpii. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. ape minerale clorurate şi carbogazoase. căprior). depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. nemetalifere. densitatea şi structurile populaţiei. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. cu arbuşti (jneapăn. afin. Cel mai expresiv element al peisajului natural. amestec stejarfag. Căşei. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Ţibleşului. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. începând din secolul XI. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. ienupăr. Resurse de sare. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. gaze naturale. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. lupului. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. 11. Mureş. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. amestecul foioase-conifere şi conifere. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. cerb. spre exemplu) al saşilor colonizaţi.

urmate de servicii şi turism. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Sovata. este extinsă cultura legumelor. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Sovata. Gheorgheni. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. mai ales în zonele periurbane. Iernut. turistice. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. bine consolidate. pomi fructiferi. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). culturale. Reghin. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Jibou. Câmpia Turzii. Oraşele mari au funcţii industriale importante. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Teaca. Năsăud. de la satele „grănicereşti”. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). din zona Năsăudului. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Aiud. Târnăveni) altele târguri (Dej. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. 11. Cluj-Napoca). Aiud-Alba Iulia.4. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Amestec interetnic pronunţat. Sângeorz Băi). Oraşele aparţin. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Sângeorz-Băi. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Huedin). Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Beclean pe Someş. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Valea Nirajului. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Turda-Potaissa. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. furajere. Pentru pomicultură. viţa de vie). iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Luduş. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . plante tehnice. Topliţa. Teiuş. Gherla. ale cărui funcţii economice. Târgu Mureş. Podişul Someşan).

cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Gherla (sticlă). cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Se cresc bovine. Un rol important revine industriei chimice. Cluj Napoca. Târgu Mureş. produse ceramice). Teiuş – fabrici de zahăr. Deosebit de răspândită este industria lemnului. În schimb. Sângeorgiu de PădureFântânele).Transilvania nordică 11. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gherla. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. conserve de legume la Dej etc. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Alba Iulia. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. ovine. celuloză şi hârtie la Dej. Se practică apicultura. îngrăşăminte la Târgu Mureş. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Luduş. porcine. sticlă). Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. var. o marcă recunoscută în ţară şi la export. În Dealurile Someşului Mare. păsări. Dej. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Bistriţa – produse lactate.

chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Sovata. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. cele mai importante urmând. Turda Băi. mai ales Cluj Napoca. cu un pronunţat caracter de tranzit. Sângeorz-Băi. .prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Călimani.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. biserici. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. curativ. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. monumente. recreativ. Turda sau Ocna Mureş. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. dar şi Bistriţa.5. Târnavelor. Târgu Mureş şi Alba Iulia. instituţii culturale. Bârgău. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. până la un punct. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. curativ şi cultural. apele minerale de la Sângeorz Băi.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Blaj. spre Suceava şi Iaşi. Aiud. climatul salinelor de la Praid. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. nordică şi sudică. inclusiv de mărfuri.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. 11. Târgu Mureş. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Construirea autostrăzii Borş . Pentru turismul cultural. Alba Iulia. oraşele regiunii. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional.Cluj-Napoca . . Dej. lacurile de la Băile Turda). Someşului. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare.Transilvania nordică Turism cultural. Borsec. Praid.

Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. A. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2001). Depresiunea Transilvaniei. 3. Maier. (2001). Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 .Transilvania nordică 11. Bariţiu. 2. Cluj-Napoca. Gr.6. Cluj-Napoca. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. Pop. x x x (1987). Editura Gh. III.

Economia regiunii 12. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . 3 12. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. 12.1.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . . 2002).identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. în premieră. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.2. socialului şi comportamentalului regional. Delimitarea.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. unele spre centrele menţionate anterior.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. . Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. . . Obiectivele unităţii de învăţare nr. în zona Târnavei Mari. Componenta antropică 12. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.5.3. 12 12.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.6.2. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.4. P.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. . Componenta naturală a bazei de susţinere 12.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. Lucrarea de verificare nr.1.

Homorodul. Creşterile de debite pot fi uneori mari. fie în fostele circuri. Avându-şi obârşiile în munţi. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Munţii Perşani. Capra.5 ºC. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. în bazinul Vârghişului. Lacurile naturale apar în Făgăraş. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Căpriţa). de lunci. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. primăvara. Fenomene foehnale. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. maximele scurgerii înregistrându-se. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. (devenit o axă de gravitaţie secundară. Rezultă astfel un relief variat. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Pe de alta parte. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. în munţi. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Postăvarul ). Hârtibaciul. paralelă celei dintâi). dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). La Ocna Sibiului. Cibinul). Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. a manifestărilor normale. Bodoc. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. la Bod). 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de regulă.38.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. parţial. Piatra Mare şi. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. în iarna anului 1942. În munţi rigorile acestuia cresc. iar cele carstice masivele Postăvarul. alimentarea lor este asigurată. întregul an. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Podragu. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. depresiuni şi podişuri. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. din ploi şi zăpezi. Întorsurii. al Perşanilor. Piatra Mare. Tot aici. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Baraolt. în turbăriile de la Reci. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. cu o importantă pondere a terenurilor joase.

ale pădurilor de foioase. la Zizin. Vâlcele. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Malnaş. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . cât şi cele turboase (în zona Reci). fertile. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. mai extinse în Podişul Secaşelor. în podişuri cel al cambisolurilor. frasin). În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. pisica sălbatecă.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. Mari resurse turistice. din Europa. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Fagul compact apare în munţii Perşani. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. dispuse între 400-1000 m altitudine. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. mai ales resursele atractive turistice. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. la Baraolt. vulpea. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. cerb). în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. ca intensitate. valorificate pentru lucrări decorative. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. fondul forestier extins şi. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. tei. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. ulm. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. lupul. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. Baraolt. culoarul Apoldului. La Bazna. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. la Ghelniţa şi Comandău. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. Bodoc. Masivele Făgăraş. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. Bodoc. Astfel. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon).

Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. de peste 125 locuitori/km². Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Făgăraşului. religioase. iar zonele etnografice ale Sibiului. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. dublate spre interior. Oraşe numeroase. continuă şi relativ densă a teritoriului. Exceptând arealul Branului. Făgăraşul. polarizate de Braşov şi Sibiu. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). prin pasurile Bran. Satele risipite (Jina. din cele două alese. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Predeal. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Aşezările rurale etalează în structura. culturale. Cisnădioara) 12.300 şi. Feldioara. Ea a fost mult mai numeroasă. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. istoric. peste 13. Pe lângă populaţia românească. Gura Râului. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Cristian. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Şeica Mică. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Densitatea aşezărilor este ridicată. a lânii). Biertan. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Braşovul. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. în Perşani. 17. Predeluş sau Oituz. prin aceasta. comunităţile umane. dominantă numeric. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Biertan). multietnică. de Dunăre şi Marea Neagră. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil.671 locuitori. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Axente Sever. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. economic. prin care romanii au intrat în Transilvania.3. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. abia pe 81 Populare relativ densă. Orlat) în Depresiunea Sibiului. migrarea spre Germania). Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Sibiu. monumente). Sibiul. Hărman. încă din antichitate. o cale. tradiţiile şi folclorul lor. Saschiz. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”.

Se observă prezenţa a două centre majore. Târgu Secuiesc. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. caz unic în România prin specificitatea lui. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Răşnov. direct şi indirect. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Copşa Mică. Sfântu Gheorghe. Covasna. Menţionaţi alăturat: 1. Sighişoara. Sistemul urban este polarizat. secole la rând. de către Braşov (307 046 locuitori).600 locuitori). Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiului şi Braşovului. Tălmaciu.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Astfel. cu peste 12. Braşovul şi Sibiul. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Avrig. Săcele.4. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Mediaş. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Cisnădie. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Sibiu şi Târgu Mureş. Agnita. Hunedoara). iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Ocna Sibiului. Zărneşti. prin centre de niveluri diferite. industria şi turismul. dar practicând deopotrivă transhumanţa. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Dumbrăveni. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. 12. Victoria. agricultura. Făgăraş. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Codlea. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Clujul. în care depresiunile Sibiu. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică.Transilvania sudică locul trei. Sălişte.

textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. produse din carne etc. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Muzeul Bruckenthal din Sibiu. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. menţinut. Mănăstirea Sâmbăta. Braşov (produse refractare). sticlă). Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Hoghiz (ciment). Bazna. Mediaş (carbid). Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. brânzeturi. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. În privinţa viticulturii. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Zărneşti. Agricultură mixtă. fâneţe şi păşuni. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Sibiul s-a specializat. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Făgăraş. Vâlcele. Turismul este o ramură economică în creştere. mobilă. avioane. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Cisnădie. industria chimică. Răşinari. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Prejmer). produse cosmetice. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Sighişoara. şi astăzi. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Orlat. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi ea de mare tradiţie. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. utilaj minier. acid sulfuric) Victoria.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. pomi fructiferi. Braşov. prelucrarea lânii. acid sulfuric). la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Râşnov. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. viţăde-vie. Sighişoara (prefabricate. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. brânzeturi. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Piatra Mare). răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. sticlărie. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. industria lemnului. maşini agricole. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Covasna. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. obiceiurile şi folclorul românesc. tradiţiile. Homorod. Turism montan şi cultural intens.

Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. cel al Transfăgărăşanului. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). 2. Cluj etc. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. în mare parte. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. 12. pecetea geniului lor creator. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea.5. La Sibiu funcţionează un aeroport.Agnita. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Disfuncţiile actuale. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Sibiu. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. 1. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. Vechile bresle din Sibiu.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. În consecinţă. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. cum ar fi cea de pe Târnave. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Braşov-Întorsura Buzăului. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul.

Argumentaţi acest fenomen. Editura Presa Universitară Clujeană.0 pct) 5. Răspunsul va fi logic formulat. . Bibliografie selectivă 1.Numărul lucrării de verificare. 12. Editura Presa Universitară Clujeană. podişuri.0 pct) 2. (2. Cluj-Napoca.0 pct. Lucrarea de verificare nr.Adresa cursantului. (2000).) 4. Gr.7. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 2. . din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).6. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. x x x (1987). (2. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. produse şi interese. (3. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi.0 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Bucureşti. Bistriţa-Trotuş. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .Transilvania sudică 12. Geografia României. (2001). Pop. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.III. Pop. Cluj-Napoca.Specializarea şi anul absolvirii. Carpaţii şi Subcarpaţii României. la obiect. depresiuni). 3. Depresiunea Transilvaniei. . Gr. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice.) 3.Titlul cursului (Geografia Regională a României). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. . Editura Academiei.

cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. platouri.3 Componenta antropică 13.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului.1. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia şi perspectivele sistemului regional 13. creste ascuţite. Baza naturală de susţinere 13.4. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Ca unitate teritorială.1. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Către Est limita unităţii este clară. tranşant. masive izolate.2. .rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. culmi aplatizate. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.5. versanţi prelungi. .6. 13 13. spontane sau dirijate.2. axe) în funcţie de tendinţele. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. de evoluţie a teritoriului. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .

cu peste 50 km lungime. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. peşterile Humpleu. Pe de altă parte. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. alcătuiţi covârşitor din calcare. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. izbucurile Izbândiş. El este alcătuit. Sighiştelului etc. Pociovaliştei). cea mai înaltă şi masivă. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. Someşului Cald. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. de acum 62 000 ani). se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. asemeni unui V. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Runcului. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. în special calcare. Astfel. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. La nord. Bratcani.). Cuţilor. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Defileul Crişului Repede. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Topliţa etc. masive. masiv. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. în a doua jumătate a lunii iulie. partea centrală. Albioarei. Zăpodie. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. cheile Videi. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Spre nord. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. chei şi defilee cu geneze variate. Ordâncuşei. Hodobana. între care Munţii Pădurea Craiului. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Înspre vest. Cu o orientare nord-vest .

de o mare importanţă balneară. Dumbrăviţa de Codru). Ape termale. Vâlcanul. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Versantul vestic. Pentru Trascău-Metaliferi. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Iada (Leşu). Climatul general este cel specific montan. Vânătara. Tăuz. Ampoiţei. Plotunul. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. unic este relieful de masive izolate. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. La est de Valea Ampoiului. Hăşdatelor. spre est de Someşul Mic. cu altitudini modeste. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. cu frecvente fenomene de inversiune termică. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Roşia Montană. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Gurahonţ. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Coteţul Dobreştilor. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Valea Drăganului (Floroiu). realizate pe Someşul Mic (Gilău).Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. cu manifestarea etajării elementelor climatice. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Râmeţului. nebulozitate ridicată. Huedin. klippe şi olistolite. Huedin. Iara-Hăşdate. cristalini. pe Crişul Repede. Piatra Helenească). Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. (Pietrele Ampoiţei. Vad-Borod) au un climat specific. Bulzişor. Piatra Bulzului. precum şi carierele de la Vaşcău. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . (Vaşcău. temperaturi medii anuale de 2-60C. Izbândiş). Negru şi Repede) şi de Barcău. Almaş. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). ceaţă. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Zăcămintele de aur (Brad. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Arieş şi Ampoi. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Fântânele-Beliş). se desfăşoară Munţii Trascăului. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. pe Someşul Cald (Tarniţa. Depresiunile (Brad. Hidrografic. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Acumulări endocarstice deosebite. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate.

Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Varietatea şi unicitatea peisajelor. Râmeţului. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. Roşia Montană. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Vadu Crişului. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. bazalt. Vântului. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. cheile Turzii. Resurse aurifere. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. cinteza). structurile geologice inedite ale Detunatelor. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. la altitudini mai joase.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Astfel. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. cerbul şi. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Roşia Poieni. climatice şi biogeografice. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Galdei. Galbenei. căprioara. marmură. Peştera Urşilor. ponoarele Vânătara. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. polimetalice şi turistice apreciabile. Gheţarul de la Scărişoara. andezit. Criştior-Brad. Cetăţile Rădesei. suprafeţele ocupate cu păduri. minereuri. Runcşor. ciocănitoarea. Huda lui Păpară. Vlădeasa sau Muntele Mare. meşteşugurile etc. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. climă rece şi umedă. calcare. pietriş şi nisip. Ordâncuşei. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Sighiştelului. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. peşterile Meziad. sărbătorile şi datinile. Someşului Cald. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. travertin. În depresiunile . veveriţa. portul popular. roci de construcţie). Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. Toaia. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Pajiştile alpine din Biharea. cu păstrăv şi lostriţă.

Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Sebiş. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Câmpeni. cât şi de rolul istoric. Abrud. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Zlatna. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. De remarcat structura etnică covârşitor românească. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX.Munţii Apuseni 13. lipsa infrastructurilor de acces. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. 13. Ştei. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Principalele oraşe sunt: Brad. pastorale sau mixte. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Gurahonţ). Sebiş. Abrud. Aleşd. Răcaş. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Ineu. Roşia. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Nucet. dispensare.3.4. Beiuş. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Nucet. Ştei. în general. magazine comerciale). Baia de Arieş. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. mici. iar actualmente din minele de la Băişoara. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Zece Hotare. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. altitudinile moderate. a alimentării cu energie sau apă. forestiere. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Vaşcău.

Test de autoevaluare Munţii Apuseni. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Râmeţ. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Staţiunile Moneasa. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. 13. Pietroasa. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. depresiunea Beiuş (Meziad. Proiectul pentru Învăţământul Rural . alcool. Beiuş şi Brad. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Băişoara. Ocupaţie străveche. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Centre de referinţă sunt Câmpeni. bere. sucuri. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Vaşcău.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. GeoagiuBăi. Arieşeni. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Aireşeni). Stâna de Vale. depresiunea Huedin (Sâncrai. Vaţa de Jos. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Leşu. prelucrarea lemnului. Vadu Crişului. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Sohodol. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Izvoru Crişului). Chişcău. Cerbul. Scărişoara. Gîrda de Sus. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală.

2. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Analizând structura şi funcţiile peisajului. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. urmat de agricultura ecologică. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. uşor accesibili. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Crişul Alb). prin sudul Munţilor Apuseni. depresiunile „golf” Zarand. căi de comunicaţii). bazinul Arieşului spre Turda. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Crişul Negru. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). de data aceasta de sorginte antropică. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. În cadrul acestui model regional. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Depresiunea Brad spre Deva. Câmpia şi Dealurile de Vest). intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. turismul. Ampoi. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). cu predominanţa munţilor joşi. În sfârşit.5. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. din raporturile îndelungate. intens umanizate.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. detaşat. Pe valea Crişului Repede. în mod nemijlocit. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ţara Moţilor . La care se adaugă. culoarul Mureşului. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. 13. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Înălţimile sale sunt mijlocii. mineritul substanţelor nemetalifere. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. minerit şi creşterea animalelor. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. pot fi evidenţiate subregiuni. Aici apare un nucleu central morfologic.

Cocean. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. 13. Bucureşti. (2000). (1984). păşuni). În al doilea rând. Editura Academiei Române. fâneţe. P. x x x (1987).Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Editura Academiei. Nu în ultimul rând. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Pop.III. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric.7. Cluj-Napoca. Geografia României. Bucureşti. Gr. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . în special cele aurifere. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1.

(Ea nu include. deci. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Cermei sau Miersig. Dealurile Oradei.3. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice.Crişana Unitatea de învăţare Nr.2. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. în principal. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.4. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Componenta antropică a sistemului regional 14. forme de relief joase. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. 14 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. dealuri şi munte. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. 14 CRIŞANA Cuprins 14.1. . 94 . ca elemente morfologice aparte. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. Aici. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. 1925 sau 1959). altitudini de 300-400 m. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.1.5.6. . 14. Baza naturală de susţinere 14. Economia şi perspectivele regiunii 14. de la nord la sud.2. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei).aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional.

cu temperaturi de 43°C). Andrid. mai umede şi moderate termic.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. la Timişoara spre sud. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Barcău. Vârşolţ). Zăuan. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. în primul rând. Oradea. Carei. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). iar al doilea la 340-410 m. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. industriei sau aşezărilor. păduri de foioase. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Tăşnad. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest.4 °C la Oradea). Marghita. Sălacea). Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Crişanei îi aparţin. tributară integral Tisei. în integralitate. Barcăul şi Someşul. Şimleul Silvaniei. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Crişuri. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Miersig. În sfârşit. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Climatic unitatea se află. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. cu un maxim de primăvară şi toamnă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Crişana este străbătută. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. În scopul regularizării scurgerii. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. În partea nordică. sub influenţa maselor de aer vestice. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Meseşeni Băi etc. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Mari acvifere cu ape termale. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. În ciuda acestui aspect.5°C (10. o traversează Crasna. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. păduri de răşinoase. Pădurea Craiului şi Codru Moma). accentuată.

a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. popândău. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. menţinut în flora ţării noastre.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. germană (şvabi). Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile.3. castele. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. orbete. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. fazan). protestanţi. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. alături de ortodocşi convieţuind catolici. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. 14. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Zăcăminte de petrol şi gaze. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. O valoare deosebită o au terenurile agricole. ape termale. resursele cinegetice şi piscicole. monumente. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. ape termale. românesc. Pişcolţ). Marghita. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. Sărmăşag. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. Codru şi Sălaj) etc. viezure. căprior. Curtuiuşeni. Chieşd etc). atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Este un relict tropical. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. biserici. Umanizare încă din preistorie. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv în perioada glaciară. versanţii montani. cu un indice de peste 1% anual. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. Suplacu de Barcău). îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Baza de resurse ale subsolului este variată. dar cu o frecventă notabilă. păduri de răşinoase. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. potârniche. obiective turistice naturale şi antropice. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Davele de la Marca sau Tăşad. Fondul etnic autohton. De asemenea. reformaţi. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Borş. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. păduri de foioase. dealurile cu fragmentare mai accentuată. gaze naturale (Balc. slovacă etc. Popeşti. vulpe. Solurile nisipoase. obiectivele antropice (cetăţi. lup. iepure. în perimetrele intens urbanizate.

Funcţiile celor două oraşe mari. al treilea oraş al unităţii studiate. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. În cazul Tăşnadului.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. de câmpie sau piemont. sunt industriale. în zonele plane. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. hidrografici (prezenţa surselor de apă. Satele aparţin celor două categorii structurale. Satu Mare. în fostele cetăţi (Oradea. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. de peste 100 000 locuitori. în cele împădurite prelucrarea lemnului. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Şimleul Silvaniei). Crişana are un număr redus de oraşe. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Zalăul. tradiţia locuirii etc.în cea capitalistă (Carei. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). şi adunate. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Tăşnad. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Zalău. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. culturale. 14. Cehu Silvaniei). Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Raportate la extensiunea sa. politicoadministrative. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. comerciale. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Marghita. turistice. polarizat de Oradea. prezenţa resurselor.

valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Industrie prelucrătoare diversificată. cum sunt cele de ovine. Zăuan. Tinca. Boghiş. aparataj casnic. Tăşnad. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. În periurbanul principalelor oraşe. utilaje. mobilă. după Câmpia Română. Turism curativ şi cultural. de regulă. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. 98 . Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. produselor şi intereselor în sistemul regional. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. plante tehnice şi furajere. se practică legumicultura. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Având un potenţial pedogeografic important. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. mixtă. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Satu Mare.4. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. anvelope. armături din fontă şi oţel. porcine sau bovine din zona de câmpie. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. inclusiv piersicul şi caisul. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. energiei. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Meseşeni Băi. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. producţia de lacuri şi vopsele. Grâul. cele mici fiind. conductori emailaţi. Carei. Podgoriile Oradei. textile. Astfel. Satu Mare. Tăşnad sau Salonta. floarea soarelui. cu largi disponibilităţi de intensivizare. în luncile Crişului Repede şi Someşului. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională.Crişana 14. dar şi viţa de vie. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. inul. monoindustriale. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Beltiug. mobilă. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. sfecla de zahăr. produse alimentare. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). produse alimentare şi textile. zahăr). În ambele oraşe funcţionează termocentrale. mobilă. Carei. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Intreprinderi mici. Marghita. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. orzul. Biserica cu Lună). porumbul. dar şi la Marghita. materiale plastice. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Băile Episcopiei (1 Mai). Sălaj sau Bihor. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. textile.

La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Editura Universităţii din Oradea..prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. ambele cu legături internaţionale. locomotorii). Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea.. Oradea. Etc. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. agricole. Gr. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Ţara Beiuşului. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. 3. Berindei.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta .Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere.6. A. . Pop. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.complementaritatea multor subramuri economice. 2.Kiev. Câmpia Crişurilor. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. În general. 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. I. . Editura Academiei. în cura externă. x x x (1992). Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Pe lângă termalismul accentuat. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . În ştranduri şi piscine. în soluţie. Crişul Repede. Astfel. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. apele conţin. în 2-3 niveluri. Pop. (1987). Geografia României. Posea. (2005). pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Gr. 2.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. .5. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Bibliografie selectivă 1. IV.. Bucureşti.

Baza naturală de susţinere 15. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. . cât şi spre apofiza ei nordică. formată în acelaşi mod. Astfel. aşa cum s-a precizat anterior. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. culoarul Streiului (Orăştiei). nici Olteniei de nord. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Componenta antropică a sistemului regional 15. cu origine tectonică. cu soluri fertile. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ce se ataşează. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. . 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Pe de altă parte.2. Se prezintă ca o câmpie întinsă.4 Economia regiunii 15. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. prin numeroase elemente convergente.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.1. cursantul va realiza: .2. de produse şi interese. de agregare funcţională. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 15. structura şi funcţiile sale. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest.6.3. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. 15 15.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Mai mult. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. deşi cu numeroase restricţii.

generând inversiuni termice. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Parcul Naţional Retezat. Astfel. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Tăul Porţii. divergent. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. hidrografice sau biogeografice rare. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. văi. Streiul. sistemului teritorial. în anul 1935. cu culmi largi şi văi relativ înguste. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. în Depresiunea Haţegului. Cerna. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. primul de acest fel din România. Vegetaţia. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). cu numeroase elemente morfologice.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Rigorile climatului în creştere altitudinală. de asemenea. morene). Culoarul Mureşului. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Zănoaga – 29 m profunzime. Florica etc). aici s-a înfiinţat. Ana. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Galeşu. Cioclovina. Unitatea montană a Retezatului. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Inversiuni termice în depresiuni. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Aparţin. Datorită peisajului lor inedit. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . circuri. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Tăul Agăţat. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. ca axă hidrografică regională. Ponorici. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Alt pas. Lia. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. cu o suprafaţă de 54 400 ha. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Viorica. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Peştera din Valea Stânii). situat la vest.

lacuri glaciare şi antropice. Aninoasa. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. faună cinegetică şi piscicolă. alun turcesc). peisaje naturale pitoreşti. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. pe terase sau glacisuri. chei. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Fondul forestier este extins. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. nemetalifere. Cioclovina. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. de foioase şi răşinoase. Resurse de cărbuni. Valorificarea continuă. La peste 1800 m înălţime. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Avem în vedere. forestiere şi turistice. fier. iar cele din zona montană pentru păşuni. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. Lupeni. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. Ponorici. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Paroşeni.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. nisipuri cuarţoase. Uricani. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. din secolul al XVIII şi până azi. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. profunde. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. dolomite. 1100-1200 m. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. cupru) la Alunu. Muncelu Mic). talc la Lelese. pinul negru. Peştera de la Româneşti). marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. În Munţii Şureanu. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Ruschiţa. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. fertile. creste. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano.

capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. cetatea Deva. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Sântămăria-Orlea. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Proiectul pentru Învăţământul Rural . depăşind 125 locuitori/km². a unei populaţii tinere. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. mai scunzi şi mai aplatizaţi. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. de peste 6000 ani vechime. mai puţine. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. în primul rând. până în 1989. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. fenomenului de migrare internă. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. după unii exegeţi. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Amplasarea capitalei Daciei romane. bisericile din piatră de la Densuş. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. 15. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). vieţuiesc maghiari.3. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. muzee. pe lângă români.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. respectiv Banatul. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. a culoarului Mureşului unde. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. cu o scriere necunoscută anterioară. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. celei sumeriene). valori etnografice specifice etc. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. După acest an. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. Fiind o unitate predominant muntoasă. monumente.

determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Paroşeni. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Vulcan şi Aninoasa. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. forestiere. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. de către Deva. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Astfel. atribuţii preluate. 15. Deva. Orăştie. Petrila. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Simeria. din punct de vedere politico-administrativ. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Călan. dezvoltarea comerţului etc. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Alte oraşe sunt Haţeg. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. cu funcţii mixte (agricole. Lupeni. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . miniere). Oţelul Roşu. Uricani. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea.

iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. lactate. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Gr. Colţeşti. Orăştie. Gura Zlata. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. datorită destructurării industriei după 1989. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Piatra Roşie). Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. În zona montană a Retezatului. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. carne. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. cereale şi plante tehnice predomină. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Haţeg. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Hunedoara. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Hunedoara. Potenţial turistic exploatat incipient. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. numeroase mine fiind închise. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Sântămăria Orlea. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. bovinele. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Streisângeorgiu. Cetatea Deva. Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar personalul disponibilizat. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice.Haţeg-Poiana Ruscă 15. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Cinciş). Sarmizegetusa Ulpia Traiana. cojocăria de la Orăştie. Deva. cultural şi rural.4. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Pietrele. Per total. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. 2000). Blidaru. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere.

diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti).creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. social şi infrastructural precum: . prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. . Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare.5. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. prin Defileul Jiului. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. respectiv Banat. 15. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. . Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. la Simeria. prin Depresiunea Petroşani.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. spre Craiova. În consecinţă. Oţelul Roşu. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. . Călan. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. . În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară.

Gr.6. 3. (2001). (2000). Timişoara. Editura Universităţii de Vest. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. N. Cluj-Napoca. Pop. Geografia României.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Studiu de geografie umană. Popa. Carpaţii şi Subcarpaţii României. x x x (1987). Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ţara Haţegului. Bucureşti. Editura Academiei. III. 2.

Popovăţ) şi chei (Nerei. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare.1.3. Minişului. . Caraşului. concis. Mai mult. sârbii sau maghiarii. Componenta demografică şi de habitat 16. Aninei. 16. . Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. arhaic. cu o serie de peşteri (Comarnic.2.2. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş).5. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune.Obiectivele unităţii de învăţare nr. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. în acest caz. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . 16 BANATUL Cuprins 16. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. 16 16. El apare pe fondul unui românism majoritar. definit de o interferenţă îndelungată. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Gârliştei. În partea sudică. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Din punct de vedere petrografic. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Locvei.7. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Buhui. Lucrarea de verificare nr. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. autentic. în Vârful Piatra Goznei).rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare.1. Componenta naturală a sistemului regional 16.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Racoviţă. 16 16.6. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Munţii Banatului.şi geografico-umane particulare. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană.

Dealurile Tirolului. Câmpia Timişului. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. ierni mai blânde. cerul şi gârniţa. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. a speciilor de amestec (carpen. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. potârniche. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Elemente faunistice mediteraneene. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). mojdreanul. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Timişul. dealuri. câmpie. viezure. Mureşul. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Reţea hidrografică divergentă. cărpiniţă. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. colectată de Dunăre. cu temperaturi mai ridicate. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). pisică sălbatecă. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Caraşul. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. numeroase specii de păsări. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Câmpia Timişului. tei) pentru ca. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. 90-120 m. Alimentarea este preponderent din ploi. Urmează fagul. prepeliţa. În dealurile Lipovei. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. gorunul. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Bega. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. 1966. Coniferele apar insular. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Dealurile Pogănişului. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. căprior. iepure. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Acvifere carstice. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. ele înclină de la est la vest. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. cu zăpadă puţină. paltin. castanul dulce cornul. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. etc. Nera.

comerciale.3. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. valorile ei scăzând. obiectivele antropice din Timişoara. reflectă şi ele o specificitate aparte. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. cupru. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan.Banatul Zăcăminte de cărbuni. în depresiuni. Obiective turistice pitoreşti. calcare. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. slovaci. Minişului. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. dar. Lugoj. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. sârbi. Baia Nouă au dus. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. populaţia şi aşezările. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). ţigani. datorită familiilor cu copii puţini. Caransebeş. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Gârliştei. fier. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). uraniu (Ciudanoviţa). Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Defileul Dunării. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Zădăreni. Foeni. Reşiţa. Trei Ape şi Văliug etc. azbest (în bazinul Nerei). marmură (Bocşa). cehi. Frumuseţea peisajului montan.827 locuitori în 2002). Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Doman. turistice. pe lângă români vieţuind maghiari. argiluvisolurile. Mărimea satelor diferă. atestat documentar încă din anul 1156.. Buhui). la contactul formelor de relief. implicit. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. lăcoviştile. iar structura etnică este extrem de mozaicată. litosolurile. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. 110 . zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Turnu).660 locuitori). nisipuri. Popovăţ. Cozla. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. bulgari. Anina. Bigăr. bazalt (Lucareţ). peşterile Comarnic. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Caraşului. 16. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. germani. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. Nu lipsesc solurile aluvionare. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Secu. pseudorendzine şi terra rossa. Satchinez. pietrişuri. culturale. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. administrative). Orşova. şisturi bituminoase la Anina.

comerciale. 16.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Oraviţa. Lugojul. Curtici. Nădlac. Jimbolia. Timişului. Sînnicolau Mare. culturale. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Deta. siderurgia Reşiţei. cu arii de gravitaţie locale. Moldova Nouă. Pâncota. Lipova.4. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. de câmpie. Pâncota. Caransebeşul. Industrie. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. fiind afectată structural. caprine şi bovine). Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Ghioroc. Buziaş. porcine sau păsări. Bocşa. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Industria are vechi tradiţii. turistice. Anina. spre cea montană. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Urmează. agricultură. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. bazată pe materii prime locale. de mutaţiile post-decembriste. înfiripându-se încă din anul 1771. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. uneori decisiv. turism. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. ovine.

aeriene şi fluviale. iar râul Bega. ferate.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). Semenic. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Banatul posedă resurse agricole. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Trei Ape) având capacităţi limitate. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. maşini electrice. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. îngrăşăminte chimice. Astfel. Aici se fabrică maşini şi utilaje. inclusiv din cele două ţări învecinate. mobilă. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Călacea). Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). brânzeturi etc. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. prin amenajările executate. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. În raport cu regiunile învecinate. (De subliniat că anterior datei menţionate. maşini agricole. produse alimentare. celelalte baze (Vălig. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. Timiş-Cerna. resurse umane de calitate superioară. destinată agrementului hivernal. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. Timişoara şi Aradul. precum şi un culoar. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. tradiţiile industriale şi agricole.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. Teremia Mare. Astfel. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. produse textile. material rulant. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. este navigabil. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). în 1719. funcţionează o singură staţiune montană.

cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. În al doilea rând. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni.5. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. În Banat apare o etajare a reliefului. Etc. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). 2.Banatul 16. a cărbunilor cocsificabili. spre exemplu. natural sau social. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Ea va induce o etajare a climatului. de la cel de câmpie. a fondului forestier diversificat compoziţional. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. poziţia geografică a Banatului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. Şi nu în ultimul rând. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. Or. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. la cele de deal şi munte. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. a unor obiective turistice de referinţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . În primul rând.

(2000).5 pct. Bucureşti. 16.) 2. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei.Specializarea şi anul absolvirii. . Gr. 2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Bibliografie selectivă 1. Regiunile pericarpatice.5 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Banatul 16. Gr. Carpaţii şi Subcarpaţii României. x x x (1987).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). (2. (2.6. . (2005). Editura Presa Universitară Clujeană.Numărul lucrării de verificare. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Răspunsul va fi logic formulat. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. III. Oradea. Editura Academiei. .) 3. Pop. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 5.0 pct. Pop. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Cluj-Napoca. Crişana.7. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. (2.) 4. IV. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 4. Editura Universităţii din Oradea. Geografia României.Adresa cursantului. Geografia României. Lucrarea de verificare nr. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. . Bucureşti. x x x (1992).0 pct. Editura Academiei. la obiect. 3. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

cu atribute variate. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Componenta antropică şi de habitat 17. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Pe de altă parte.1. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.6.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. Mai mult. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 17. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. de cooperare şi afirmare independentă. credem noi. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.4.5.3. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. spre o direcţie sau alta.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi.2.1. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. au apărut şi se afirmă centre noi. . În consecinţă. a liniilor de gravitaţie. . 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . 17 17.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. în vetrele depresionare şi. îmbătrânirea populaţiei. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată.3. 50 000 ani). Teritoriu populat încă din preistoric. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Miloştea) sau fierului. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. de asemenea. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. climatul fără extreme deosebite. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. cu trăsături particulare. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Bumbeşti Jiu. Apar şi sate foarte mari.(romii). în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Ţicleni. Rovinari. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Actualmente. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Predomină satele mijlocii şi mari. bilanţ demografic fluctuant. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii.. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Târgu Cărbuneşti. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). răsfirate sau adunate. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Resursele variate ale solului şi subsolului. prin poziţia lor. Predomină populaţia rurală. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. stopată după 1990. cu scăderea natalităţii. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie.Oltenia nordică 17. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. gradul de urbanizare fiind mai redus. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări.

în zonele joase. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. se amplifică urbanizarea. situat la est. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Târgu Cărbuneşti. Bumbeşti Jiu. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Industria. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. în lunca Jiului legumele. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. pe fondul afirmării industriei. Pomicultură. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. în aceleaşi oraşe. în sud. industria celulozei şi hârtiei. spre nord-vest sau Alunu. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. de lângă Târgu Jiu. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Principala ramură. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Principalul centru. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. dar şi spre Husnicioara. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. este destul de diversificată. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. Rovinari. Tismana. Activităţi turistice în afirmare. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Industrie energetică şi prelucrătoare. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Motru. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. alimentară. cu infrastructura cea mai bogată.Oltenia nordică 17. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. 120 . cea de la Bârseşti. tricotaje şi confecţii.4. creşterea animalelor.

Tismana. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. ca axă de transport europeană.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. monumente). Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. spre Marea Neagră. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. invers. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. întărirea coeziunii interne. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. cel gorjean şi cel mehedinţean. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. mai ales în domeniul speoturismului. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Concomitent. Timişoara . Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. dar şi celelalte unităţi montane. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. în sens. în primul rând. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc.

ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Astfel. de intensă circulaţie. x x x (1987). Ca influenţe climatice. Ielenicz. o poziţie geografică la Dunăre care. 3.. pe o axă. Editura Academiei.Oltenia nordică 17. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori.5. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. În primul rând. Gr. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Bucureşti. Mioara (2003). Cluj-Napoca. de la cel de câmpie în sud. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Fiecare din cele două oraşe. inclusiv în perspectivă. Bucureşti. Editura Universitară. cea a Jiului. Ileana-Georgeta.6. Ghincea. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. (2000). Subcarpaţii României. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. M. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Dimpotrivă. 2. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă 1. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Din punct de vedere hidrografic. Pătru. nord-vest. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. 2. Oltenia nordică are un climat etajat. Pop. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. III. Editura Presa Universitară Clujeană..

peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. 18. cu trăsături caracteristice. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.3. cel oltean. climatului de câmpie cu variaţii reduse.2. Deosebit de ambiguă este limita nordică. de-a lungul Dunării. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. cea sudică.identificarea unui spaţiu mental. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.1. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia.4. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 18 18. până aval de Drobeta-Turnu Severin. .existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. puţin fragmentat şi denivelat. . .2. Baza naturală de susţinere 18.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. în est. .1.5. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. .disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Componenta demografică şi de habitat 18. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . Economia regiunii şi perspectivele sale 18. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în primul rând. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.

Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. plop. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. sânger. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. Dunărea. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Un relief jos. primăverile timpurii. soc.etc. iar la limita estică se află Oltul. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. odată cu creşterea indicelui de ariditate. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. la rândul ei. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). fazanul. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. pisica sălbatecă. anin. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. scumpia (Cotinus coggygria). în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . cer şi gârniţă. popândău. subunităţi. Precipitaţiile descresc de la vest la est. în majoritatea lor. în scopuri agricole. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. iepuri. cu soluri roşcate şi brun roşcate. iar toamnele îndelungate. mojdreanul (Fraxinus ornus). Amaradia. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. ghimpele (Ruscus aculeatus). Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. potârnichea.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. prepeliţa. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. argiloase. vulpea. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). verile fiind călduroase. Olteţul. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. orbete). care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. Teslui). iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene).

Profilul economic rămâne cel agricol. Ipoteşti. Omogenitate etnică. se exploatează cărbuni inferiori. grade de podzolire. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. care se confruntă. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. Slatina. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Partea nordică. ca premisă a viitoarelor oraşe. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. a câmpiei nisipoase. Brădeşti). Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Verbicioara. Vădastra. obiceiuri. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. tradiţii. Oltenia sudică se constituie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². 18. Izvoru. spre Craiova. cu diferite specializări pe subramuri. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. cu depopularea. Satele mari. localizate de-a lungul râurilor. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. petrol şi gaze. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. exceptând zona municipiului Craiova. folclor). cât şi spre sud. monumente. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. mijlocii şi mari. de la Ostrovu Mare. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. în vecinătatea surselor de apă. sub 100 locuitori. depăşind astfel media pe ţară (5. Dimpotrivă. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. poligonală. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă.5 aşezări/100 km²). Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Fărcaşele. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. Ostrovu Mare. datorită izolării lor frecvente. mănăstiri. muzee. energetici. a arterelor de circulaţie. Structura etnică este covârşitor românească. şi Olt. sub 500 locuitori. cel al bazinului Motru. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. Gârla Mare. Iancu Jianu. spre Târgu Jiu. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. cule. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. orientat atât spre nord.3. Irimeşti. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. În partea nordică.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile.

Bălceşti. Balş. Drăgăşani. Băileşti. Corabia. deşi este situat pe stânga Oltului. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. la următoarele întrebări: 1. servicii. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Oraşele aparţin. dar şi în zonele periurbane. Scorniceşti. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. puteţi răspunde. de veritabil „loc central” al regiunii. Calafat. 18. Segarcea. în proporţie decisivă. în spaţiul alocat. sub 50 000 locuitori (Strehaia.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . îndeosebi din Transilvania. Vânju Mare. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Piatra Olt. Caracal. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Filiaşi. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Drăgăneşti Olt). aşezărilor urbane mici.

aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. desigur. Se cultivă porumb. industrie chimică. anterior acestuia întreaga Oltenie. mult mai limitate. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. nevoite a le culca cu suliţele). cireş. cabaline). unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Pleniţa. Strehaia. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Fabrici de zahăr. materiale de construcţie. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. mobilă. dar şi al produselor din cauciuc. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. părul şi prunul. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Corabia şi Calafat. la loc de frunte situându-se. sfeclă de zahăr. se cultivă intens mărul. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. dintre pomii fructiferi. în raport cu alte regiuni. invers. vişin). avioane. în schimb. textilă. creşterea animalelor (bovine. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. plante furajere. floarea soarelui. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. pe vremea dacilor. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. ovine. Activităţile turistice sunt. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). la Segarcea. într-o proporţie mai ridicată. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. de câtre lanurile de grâu. La Filiaşi. automobile). păsări. soia.4. Craiova.maşini agricole. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. ca şi Moldova dealtfel. Aici. porcine. alimentară. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei.Oltenia sudică 18. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. orz. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. În consecinţă. cais. se practică un turism cultural. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei.

afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Bălceşti. Filiaşi. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. . cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. . Băileşti. Craiova. Balş. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Segarcea. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . celelalte oraşe (Strehaia.5. Piatra Olt. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. El nu este concurat de alte centre. Corabia.Stamora Moraviţa.valorificarea superioară.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. competitivă. 18. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . industrie alimentară şi chimică). turismul de agrement nautic pe Jiu. 2. Calafat. . Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. a potenţialului agricol important pe care îl deţine.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Scorniceşti. Caracal. turismul rural). Olt. Vânju Mare.. Dunăre. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. . Drăgăşani. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. aflată la limita estică a regiunii.

x x x (1983) Geografia României. x x x (1992).6. Geografie fizică.Oltenia sudică 18. IV. Geografia României. Regiunile pericarpatice. Editura Academiei Române. 2. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. I. Bucureşti. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Editura Academiei Române. Bibliografie selectivă 1. x x x (1969). Bucureşti. Bucureşti.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. . Brădet. 19. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. generează un peisaj de dealuri domoale. în sud.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Baza naturală de susţinere 19. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Sălătruc.3. 19 19. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.5. Frunţi. la Podişul şi Subcarpaţii Getici.2. . una centrată pe cursul Oltului. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. de la Câmpia Piteştilor. Dealu Ciocanu). . Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . piemontane. Cândeşti). Ghiţu. Este o regiune în conturare.1.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. polarizată de Piteşti.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare.1. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. intens valorificate agricol. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Apar cele două şiruri de depresiuni. de până la 300 m altitudine. Economia şi perspectivele regiunii 19. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Arefu. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. interne (Câmpulung.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr.2. Componenta antropică a sistemului regional 19. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19.

din pădurile montane. circuri. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. salba de lacuri din avale: Oeşti. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. 2 544 m. Râureni. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. majoritatea sub formă de zăpadă). umbrisolurile. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Nu lipsesc litosolurile. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. o specie ocrotită. Valea Iaşului. de interes cinegetic. la păstoritul alpin. Cozia). Râmnicu Vâlcea. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Latoriţei. Vâlcele. la peste 600-700 m. Creasta nordică a Făgăraşului. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. iar acestea fac loc. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Subcarpaţi. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Râul Doamnei. văi. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Ocniţa. Cerbureni. Etajare climatică tipică. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Govora etc). anin. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. cel de câmpie (810ºC. Zigureni. Călimăneşti-Căciulata. Climatul urmează etajarea morfologică. Olăneşti. Govora. Călimăneşti. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. creste. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. (Jugur. urmate de cele de ordin antropic. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. temperatura medie anuală. Vălsan. de la cultura cerealelor în câmpie. datorită expoziţie sudice. în principal. solurile aluviale. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. podiş. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). brune acide alpine). plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). În munţi. Goleşti) şi Olt (Turnu. precipitaţii de peste 1000 mm. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. brune acide. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. lignit. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. munte. Râul Târgului). se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Negoiu.

Mausoleul de la Mateiaş.000. Cozia. Alunu. Arnota. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Argeşului. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Godeni.3. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. urmare a complementarităţii resurselor. fixate acolo şi din motive strategice. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Optaşi. Topoloveni etc.200. Hulubeşti. Berevoieşti. cu cele trei componente ale sale (agricol. Sânbotin. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Rădăcineşti. Vedea. în cultura plantelor. Arutela (Bivolari). nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. răsfirate. inclusiv în ţări vest-europene. 19. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). sării. Boteni.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Merişani. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. petrolului. cum ar fi. sare. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Predomină satele agricole specializate. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. liniare. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. CălimăneştiCăciulata). Albota. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Berbeşti.). Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. în spaţiul câmpiei. Poiana Lacului. la cele mari şi foarte mari din depresiuni.000-1. podiş-Subcarpaţi. în primul rând. Jidava. Bistriţei. Fondul funciar. Spineni. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Horezu. de versant şi obârşii de vale. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. mănăstirile Cozia. Oltului mijlociu şi Lotrului. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Calcarele de la Albeşti. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). petrol. munţii Lotru sau Căpăţânii. gaze. Subcarpaţi-munte. de la aşezările mici şi foarte mici. În ultima Populaţie relativ densă. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Govora. Satele diferă ca mărime. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor.

sub 25 000 locuitori (Băile Govora. funcţia turistică şi industrială coabitează. Călimăneşti. 19. Băile Olăneşti. de Râmnicu Vâlcea. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Băbeni. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Horezu). Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . ca rang. Ocnele Mari. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. urmat îndeaproape. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. La Govora. Oraşele sunt preponderent mici. Brezoi.

dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Govora producând îngrăşăminte. produse clorosodice. dar cu perspective asigurate.4. cauciuc sintetic. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură.Muntenia de nord-vest 19. brânzeturi – Piteşti. combinatele de la Piteşti. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Turism curativ. de asemenea. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Industrie extractivă şi de prelucrare. Dimpotrivă. Astfel. viticultură şi creşterea animalelor. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Ocnele Mari. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Râmnicu Vâlcea. Stâlpeni. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. plante tehnice (sfeclă de zahăr). se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. iar la Curtea de Argeş. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Cozia. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. recreativ şi cultural. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Băbeni. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Topoloveni). 134 . dintre specii. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Pe locul trei. culturile de cereale (porumb. porcine. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. orz. atât în Munţii Făgăraşului. Ştefăneşti). apreciabile. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. produse din carne. agricultura valorifică întinsele terenuri. Creşterea animalelor (bovine. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. plante furajere. Râmnicu Vâlcea. predomină prunul). Băile Govora. păsări. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. legumicultură. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. conserve de legume – Băiculeşti. negru de fum. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. (podgoriile Piteşti. Curtea de Argeş. în primul rând cele de ordin economic. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor.

conserve de legume – Băiculeşti. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. negru de fum. combinatele de la Piteşti. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. produse din carne. iar la Curtea de Argeş. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. produse clorosodice. Govora producând îngrăşăminte. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . 2. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Piteşti şi Târgovişte. 19. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului.5. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. precum şi într-o specializare eficientă. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. dar şi ale teritoriului subordonat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Râmnicu Vâlcea. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. cu intensificarea tranzitului interregional.şi Piteşti. brânzeturi – Piteşti. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. căi ferate rapide). dintre Olt şi Argeş. competitivă. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat.prezenţa unui teritoriu vast. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. . a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere .Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. principalul centru polarizator al regiunii. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă.tendinţa de emancipare funcţională. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. nepolarizat direct de Bucureşti. fără praguri şi disfuncţii majore etc. în zona de câmpie şi podiş. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). Pe de altă parte însă. cauciuc sintetic. Curtea de Argeş. Râmnicu Vâlcea. Stâlpeni. Topoloveni). culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). Băbeni.

Bucureşti. Editura Academiei. Editura Academiei Române. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Regiunile pericarpatice.6. Bucureşti. Ielenicz. Editura Presa Universitară Clujeană. Ileana-Georgeta. IV. M.Muntenia de nord-vest 19. Ghincea. Mioara (2003). x x x (1987). 2. Editura Universitară. (2000). Gr. x x x (1992). Cluj-Napoca. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pop. Bucureşti. 3. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 4. Pătru. Subcarpaţii României. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. III..

3. cu cele două sectoare ale sale.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. 20 20. Regiunile urbanizate se afirmă.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. . cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural .7. Iernile sunt geroase. cu atribute polarizatoare complexe (economice.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.2. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. a avantajelor şi dezavantajelor sale. joasă. spre est . Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. cu păduri de stejar în secolele trecute.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. de regulă.4. padine. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. nişe de sufoziune).6. sociale. şi Câmpia Mostiştei.sud-est. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. Lucrarea de verificare nr. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii.2. cel metropolitan. mlăştinoasă. culturale). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. Câmpia Vlăsiei în nord. Componenta antropică 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. cu accente de ariditate. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. Baza naturală de susţinere 20. . şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. 20. politico-administrative. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . al Bărăganului şi Dunării de Jos. 5 20. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban.5. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis.1. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. constituit din Câmpia Bucureştiului. în jurul unui mare oraş. atingând cursul Dunării spre sud. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.

Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. erbivore şi omnivore. Cernica. trestie). Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. predomină net populaţia urbană. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Cotroceni. Floreasca. se disting prin trăsături particulare. Cartojani. de Istorie al României. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Din punct de vedere biogeografic. urmaţi de romi. Herăstrău. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Mogoşoaia. nisetru.3. Mostiştea şi Vedea. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. mreană. de Arta. Mostiştea). iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. compusă din stejar termofil (brumăriu. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Arcul de Triumf. Gramineele (Festuca. Herăstrău. petrol şi gaze naturale asociate. plop. arin) sau arbustive (papură. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Căldăruşani. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. fazan. solurile gleice). iar dintre păsări de potârniche. prepeliţă. ciocârlie. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. parcurile Cişmigiu. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Tei. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. statuile şi grupurile statuare. Neajlov. Căldăruşani. Cernica. Blejeşti. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. muzeele Ţăranului Român. Fauna este dominată de rozătoare. Fluviul colectează râul Argeş. gaze şi ape termale. păstrugă) alături de clean. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. În Bucureşti trăiesc 2.1 milioane locuitori. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. 20. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Sabar. populaţia şi aşezările. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. Fauna acvatică este şi ea variată. Limane fluviatile. 138 . Geologic. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Muzicii. Hanul lui Manuc etc). Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. delincvenţă socială). Periş. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Etnic predomină net românii. Videle. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. mănăstirile Snagov. Grigore Antipa. Zăcăminte de petrol. Evident. Astfel. exploatate în zona Titu. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite.

a cărei dezvoltare. Palatul Parlamentului. în competiţie cu Iaşul. atât al regiunii. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. dar progresiv ajungând. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. Balta Albă. Pipera. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. la 1859. inclusiv construcţia metroului. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . 20. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Centrul polarizator principal. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Oraşul. « micul Paris ». ulterior. numit iniţial Casa Poporului şi. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant).

A doua ramură este agricultura. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Bucureşti. industria chimică (vopsele şi coloranţi. floarea soarelui. Athenee Palace. la industria uşoară. poluarea lacurilor de agrement. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. Cultura grâului. Giurgiu. sfeclei de zahăr. Abandonat după 1989. prelucrarea produselor agricole). canalul Bucureşti-Dunăre. Se practică turismul cultural. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. industria lemnului (mobilă). inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii).Regiunea metropolitană Bucureşti 20. medicamente. feroviar. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. cosmetice). cu sejur sau de tranzit. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Zimnicea. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. La baza economiei regiunii se detaşează industria. turism ştiinţific. a delincvenţei sociale). Turism cultural şi de agrement. textilă şi alimentară. Hotelurile Intercontinental. sportiv). aerian. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. electronice şi electrotehnice).4. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. religios. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. porumbului. Sofitel. Olteniţa. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. reţelele de transport rutier. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. utilaje şi maşini unelte. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. maşini agricole. a păsărilor şi porcinelor. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. produse poligrafice. Agricultură de tip preorăşenesc. extrem de diversificată tipologic. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. complexele comerciale.

Nu trebuie omisă funcţia turistică. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. 2 aeroporturi.0 pct. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.Specializarea şi anul absolvirii.5 pct.Numărul lucrării de verificare. (2. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Oltenia sudică. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior.) . . . 20. Lucrarea de verificare nr. la obiect.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. (2.) 4. după 1918. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp.Adresa cursantului. Răspunsul va fi logic. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. a României întregite. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest.) 3. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Funcţia culturală. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori.6.) 2. 5.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.5. ulterior a Principatelor Unite şi. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice.5 pct. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.0 pct. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Ca urmare. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti.

I. Bucureşti. Geografia României. Editura Academiei. Editura Academiei. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1984). Geogrfia României. x x x (1983). Bucureşti.7. Ianoş. Bucureşti. (1983). 2. II. I. 3.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Geografie fizică. Geografie Umană şi Economică. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic.

calcare). deosebit de variate ale unităţii. Doftanei. 21 21. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Piatra Craiului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Zănoagei). 21 CURBURA Cuprins 21. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Obiectivele unităţii de învăţare nr. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. 21.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş.4.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Buzăului (Penteleu. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. . . Structura geologică este relativ asemănătoare. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Avenul din Grind).1. Siriu şi Podu Calului). Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri.1.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.6.2. Morfologic. Omul. Prahovei. O notă distinctă face Masivul Leaota.3. văile Putnei. format din şisturi cristaline paleozoice. Astfel.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Componenta demografică şi de habitat 21. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. conglomerate. Componenta economică 21. Buzăului. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Dîmbovicioarei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte.5. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Rătei. chei (Tătarului.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Calcarele. Teleajenului. Urşilor. Baiului.

Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. la debuşarea în zonele joase. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. (Răchitaş. Vara scurgerea se diminuează. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. transilvană. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Gurbăneasa. Ialomiţa cu Prahova. la topirea zăpezilor. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Pătârlage. Lopătari. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Blidişel). Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Blăjeni. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Nişcov şi Podeni). majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Policiori. Ploieştiului şi Râmnicului. iniţial pe direcţia nord-sud. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. subcarpatică şi de câmpie. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. interpus spre depresiunile externe. Bucovel. Mera. ulterior. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. intracolinare (Vidra. strâns asociată celei dintâi. Dâlma. Ciolanu. precipitaţii de 400-500 mm anual). montană. Dumitreşti. Dealu Mare-Istriţa. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Vălenii de Munte. A doua treaptă de relief. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Chioşd. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. orientându-se brusc spre est. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Salcia. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. în cununa carpatică. preponderent. Câmpina şi Pucioasa. Răiuţu. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. ca lungime. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Hidrografia îşi are obârşiile. dealurile Deleanu.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate.

păduri şi pajişti alpine. Localităţi precum Băicoi. de asemenea. În primul rând. afin). cerb). alunecări de teren. carnivorelor (vulpe. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Resursele regiunii reflectă. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. În unele masive (Ciucaş. Vrancei. De menţionat prezenţa apelor minerale. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. Gura Ocniţei au devenit. râs. Resurse energetice variate (cărbuni. Exploatarea îndelungată. Pucioasa. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Brazi. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. Câmpina. ienupăr sau bujor de munte. Moreni. în funcţie de formele de relief: la bază. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. plop. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. de risipire. un clasic fenomen de disipare. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. căprior. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. lup). Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. intensă şi adeseori neraţională. Solurile se etajează. pisica sălbatecă. petrol gaze naturale). Teleajen de notorietate. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. salcie).Curbura Vegetaţie de silvostepă. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. merişor. mistreţ. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. omnivorelor (viezure. Gura Ocniţei. la adâncimi mai mari în câmpie. zona subcarpatică s-a constituit. la etajul coniferelor din zona montană. la pădurile de gorun. Telega. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. în câmpii. erbivorelor (iepure. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. terenurile fiind invadate de jneapăn. popândău). a dus la epuizarea zăcămintelor. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). Ţintea. eroziune accelerată. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. inclusiv în străinătate. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. în care ieşirile au depăşit net intrările. Vulcana Băi. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. urs ). ienupăr.

Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. argilele. sunt obiective atractive de prim ordin. concentrat mai ales în munţii Bucegi. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. « Babele ». Dâmbovicioara. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Apele minerale de la Pucioasa. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. pomiculturii. Buzău. Predomină populaţia rurală. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Vrancei. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Tisău. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. precum şi din câmpii fertile. crestele. peşterile (Ialomiţei. Baiu. Urşilor. 146 . Cascada Putna. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). la Băicoi. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. omogenă etnic. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă.3. biserici. gipsul de la Slănic. Sărata Monteoru.. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. culturilor diverse şi creşterii animalelor.. Având un relief compus din munţi. salina de la Slănic Prahova. Calcarele şi marnele calcaroase. Ciucaş. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Ţintea. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. Sărata Monteoru. nisipurile sunt utilizate de industria locală. Rătei). Boldeşti. Lacul Tăul Vulturilor etc. Şotînga. Ceptura.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Zănoagei). au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. care au permis afirmarea viticulturii. curativă şi culturală a regiunii. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Sinaia. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. edificiile antropice (mănăstiri. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Gura Ocniţei etc. muzee. O altă resursă este sarea. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. a Subcarpaţilor cu munţii. 21.Telega. cheile (Tătarului. Moreni. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Filipeştii de Pădure. Numărul populaţiei este apreciabil. Abrupturile. Beciu.

Sinaia. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Sinaia. pe semicercul exterior al regiunii. Câmpina. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. adunate. Funcţia industrială este predominantă. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. fie în arealele centrale ale depresiunilor. 21. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Valea Călugărească). Moreni). Urlaţi. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Buşteni. a lânii. creşterea animalelor (cele de munte). Buşteni. Plopeni. polarizate periferic. Poziţia centrală a Ploieştiului. Fieni. fie în câmpie. Băicoi. Fieni). Vălenii de Munte. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Aşezările urbane sunt numeroase. sării sau cărbunilor. alimentară (Vălenii de Munte). Breaza. având rolul unor poli regionali. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. între 25. comentaţi: 1. Profilul agricol este dominant. iar satele mari. Slănic Prahova. Boldeşti-Scăieni. Azuga. culmile aplatizate. cu specializări în pomicultură.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Comarnic. Predeal. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Băicoi. Târgovişte. Predeal. Azuga. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Pucioasa) sau mijlocii. cele răsfirate la contactul formelor de relief. viticultură. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Mizil.Curbura Oraşe mici. Moreni. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . materialelor de construcţie (Comarnic.

Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Staţiunile Predeal. ulei). Sfinxul). Căile de transport au. lactate. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Poiana Ţapului. Azuga. pe direcţia nord-sud. Piatra Arsa. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Coteşti.4. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. O altă specializare este cea pomicolă. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Peştera. înainte de orice. Câmpina) un profil industrial specific. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. preponderent. Câmpina şi. zahăr. prin raporturi de colaborare. podgoriile Tohani. cantitativ şi calitativ. Buzăul şi Târgoviştea. la care se racordează. Teleajen. cu cele din alte părţi ale lumii. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Turism recreativ montan. Odobeşti. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Valea Călugărească. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. 148 . unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Cota 1400). O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. mai recent. Babele. iar la Buzău se produce tablă. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Panciu. la începutul secolului XX. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Sinaia. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman.Curbura 21. când preţul petrolului a crescut enorm). concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Jariştea. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. o dispoziţie transversală. rafinării. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Buşteni. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Pârâul Rece. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. mult mai eficient valorificate actualmente. Buzău. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Mizil. curativ şi mixt. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Din punct de vedere agricol. depozite). Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie.

agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. dar şi a descărcării lor spre exterior. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. asigurate cu materii prime locale. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Sub aspect turistic. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. prin culoarul Rucăr-Bran. dar şi al unui turism curativ performant. ponderea armonioasă a elementelor componente. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. aflată în proximitate. cel vestic. Elementele de unicitate. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. nu numai în plan naţional. Există trei astfel de aliniamente şi anume. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cel central. Ploieşti-Mâneciu. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice.

Brazi. 3. x x x (1994). sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Ileana-Georgeta. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României. Bucureşti.5.6. poate. Editura Academiei. Bucureşti 2. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Ghincea. Subcarpaţii României. Gr. Mioara (2003). Pop. III. Regiunile periferice. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Editura Universitară.. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Regiunea Curburii s-a impus. 2. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. M. inclusiv grupa Bucegilor. Curbura este. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. x x x (1987). Pătru. Ielenicz. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Cluj-Napoca. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia României. 21. 4. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Curbura 21. IV. Editura Academiei. (2000). Câmpina. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf.

la vest şi est.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. 22 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. . Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Componenta naturală a sistemului regional 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. 22. Economia regiunii 22. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. desigur. Bărăganul. Componenta antropică 22. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Aceasta.3. Intr-adevăr. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. Câmpia Română. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . 2.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.1.6.1.5. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul.2. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre.4. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.

Strachina. tributară Dunării. principalul indicator al gradului de ariditate. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Cea mai mare cantitate o conţine. În partea sudică a unităţii. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. depresiuni. Gălăţui. padine. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. sub cuvertura groasă de loess. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. situat la nord.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Culoarele celor două râuri. Vara apar zile toride. Astfel sunt Lacul Amara. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Influenţa climatică estică este generalizată. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Fundata. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. cald şi secetos. între Ialomiţa şi Călmăţui. Temperaturile medii sunt ridicate. când temperaturile depăşesc 30ºC. temperat continental cu tente de ariditate. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. padine). înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Tătaru. Precipitaţiile. desigur. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. scad sub 450 mm medie anuală. nişe de sufoziune etc. Hidrografie de tranzit.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. în care cele două râuri principale. Apele subterane se află la adâncimi mari. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale.

ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. cu soluri fertile. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. papură). cel puţin legal. lipsesc dovezile mai vechi. Cunoscut. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. rozătoarele dominând net celelalte specii. arin. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. cea a Dunării de Jos. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Astfel. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Atunci a înflorit în sudul său. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. cu un indice de fertilitate ridicat. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. prin ciulinii săi care. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Sudiţi. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. generat de întinsele suprafeţe cu limane. 22. În unele areale. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. asigurată. Antropizare intensă. Exceptând potenţialul agricol deosebit. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. spre exemplu. Coşereni sau Coşlogeni. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase.3. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. cât şi în regiunea situată la est. plop. a secetelor frecvente. Un element faunistic de notorietate este dropia. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. în epocile anterioare. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. nefragmentate. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. pietrişuri şi nisipuri. Faptul că atât în Bărăgan. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. asigurat de terenurile plane.

dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Ea nu a atins însă. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Aşezările umane reflectă. Lehliu-Gară. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Bărăganul este slab urbanizat. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Însurăţei. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. până în zilele noastre.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Centre urbane mici şi mijlocii. Fenomenul s-a prelungit. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. precum în alte regiuni. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². 22. Profilul acestora este dominant industrial. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Pogoanele. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. evident cu alte motivaţii. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Feteşti. în vecinătatea unor lacuri. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. prin densitatea lor mai redusă. în acest caz el fiind concludent. densitatea demografică este redusă. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Ţăndărei.

Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. orz. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. porumb. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. O excepţie este staţiunea Amara. Apare în cazul Bărăganului.Ştefan cel Mare. Industria este de dată mai recentă. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. funcţionând aici. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. indus de capitală. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti.4. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. un fenomen de eclipsare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Culturile de grâu.Călăraşi sau Pietroiu . Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial.Constanţa. confecţii. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. pe Dunăre şi o serie de lacuri.Bărăgan 22. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. sfeclă de zahăr. Lungi perioade. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. au perspective asigurate. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. soia. Agricultura se impune prin culturi variate. prefabricate. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. floarea soarelui. al „conului de umbră”.

2. Bucureştiul este polul cultural. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. a ponderii principalelor sale ramuri. Bucureşti. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. Geografie fizică. Editura Academiei.6. uniform structural şi peisagistic. premise favorabile. Dunăre. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. x x x (1969). 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se vor accentua. x x x (1984). în mai mică măsură de Feteşti. În al doilea rând. are. Geografia României. avantajele mecanizării. Geogrfia României. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. I. În caz contrar subordonarea teritorială. Perspective de specializare agricolă performantă. Dimpotrivă. Relieful jos de câmpie. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Ca urmare. 22. Bucureşti. o afirmare a lor în sens biunivoc.5. Editura Academiei. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. 22. faţa de Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. x x x (1983). conform principiului avantajului comparativ. Industria alimentară şi textilă. II. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Bibliografie selectivă 1. bazată pe materii prime proprii. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. dar şi menţinerea unui statut periferic. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Geografie Umană şi Economică.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. face greu decelabilă o astfel de limită. de asemenea. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. 3. 2. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Bucureşti. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti.

Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. . Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr.2. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos.5. câmpie tabulară. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. 2. Baza naturală de susţinere 23.1. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. în ciuda înălţimii sale modeste. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. .exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. Obiectivele unităţii de învăţare nr. includem aici în întregime Câmpia Brăilei.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Economia şi perspectivele regiunii 23. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. 23 23.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri.1.6. Evident. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. de luncă şi câmpie joasă. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.3. Astfel. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. cu structură tabulară. podiş intens peneplenizat. 23. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni.

Movila Miresii. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei.5 ºC la 10 august 1951). Batogu. fie şi numai pentru faptul că aici. Prutul. Relieful este mai accidentat. naturale şi antropice. Siretul şi Prutul. Siretului şi Prutului. cca 2. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Resurse de apă bogate. câmpii de subsidenţă şi podiş. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. în zona Râmnicelu (Ion Sion). Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Iarna. mai abrupt. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Pentru a nu aminti că. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . şi de poziţia geografică în sud-estul României. crivăţul este o prezenţă frecventă. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. energia şi indicele de fragmentare cresc. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Amara (de Buzău). ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Buzăul).intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Râmnic. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. pe de o parte. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Din punct de vedere termic. în zona Brăila-Galaţi.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. coborârea sa se accentuează. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Climat cu ariditate pronunţată. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). 158 . la rândul său. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. de lunci. este la originea limanului Brateş. Milcov. Lutu Alb.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. debuşează în Dunăre. climatului continental cu tente de excesivitate. Astfel sau format lacurile Balta Albă. în unele sectoare. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită.

agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite.3. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. hidrofilă. potârnichea. cu orizonturi bine structurate. trestia. Ianca. somn. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. orbete. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. cerealelor. muzeele. moştenirea etnografică a ruralului etc. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Stoicani sau Silişte. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. monumentele. păstrugă). Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. industria. hârciog. dar şi cea a Siretului Inferior. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Esenţele moi (salcia. În primul rând Câmpia Brăilei. Movila Miresii. Amara). unde cultura legumelor. Lişcoteanca. faună şi soluri specifice. Bordei Verde. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Siret. cu humus mult şi fertilitate ridicată. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. dealurilor piemontane. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. Prutului sau Siretului. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Brăiliţa. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. În sfârşit. gramineele (păiuşul. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. milioane m³. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. Subsol bogat în hidrocarburi. Oprişeneşti. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. şalău. stejarul pufos). rogozul). fondurile de pescuit de pe Dunăre. 23. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. arinul. şoarecele de câmp). Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Vegetaţia câmpiei este stepică. Prut. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. vulpea. iar în Movila Miresii 438 mii m³. prepeliţa. la care se adaugă iepurele. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. câmpiei. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l).

Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Prezenţa a două mari oraşe. Ianca. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Etnic predomină net populaţia românească. Galaţiul şi Brăila. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. într-un timp relativ scurt. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. la nivel regional. Dunărea de Jos are puţine oraşe. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la care se adaugă ruşi lipoveni. în Platforma Covurluiului. sub 25 000 locuitori.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Oraşe mici. 23. sub 500 locuitori. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. înspre Tecuci. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. romi. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. reduce indicele scăderii populaţiei.

Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. judeţele Galaţi şi Brăila. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. soia. lângă Brăila. cât şi spre Marea Neagră. mătase artificială. de asemenea. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. zahăr. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. prelucrarea cărnii etc. prefabricate. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. morărit. orz. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. lactatele. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. Se cultivă grâu. Deşi cu o suprafaţă limitată. Pe Dunăre. floarea soarelui.Dunărea de Jos 23. culturale. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. ce prelucrează minereul de fier din import. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. Se cresc. porumb. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. bovine. monumente). Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. confecţii. plante furajere.4. sfeclă de zahăr. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. păsări. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. religioase. La Galaţi se produc. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. de refacere fizico-psihică. de asemenea porcine. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. La Măcin. O altă ramură economică este piscicultura. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. La Chişcani. agricultură şi transporturi. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. confecţii. pe de o parte. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ.

x x x (1983). a prelucrării peştelui. 3. predominant de câmpie joasă. Geografia României. Geogrfia României. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . Editura Academiei. Bucureşti. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX.5.. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Galaţiul.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. 2. periferic. Bucureşti. prin Târgu Bujor şi Bereşti. 23. Bibliografie selectivă 1.6. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Republica Moldova şi Ucraina). actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. . s-a afirmat industria construcţiilor navale. dar mai ales spre Delta Dunării. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime.. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. 23. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Editura Academiei. Editura Academiei.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Dunărea de Jos. 2. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Geografie Umană şi Economică. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. I. . 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural .datorită potenţialului economic ridicat. Geografie fizică. inclusiv în domeniul transfrontalier. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. x x x (1969). II. de-a lungul Prutului. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1984). Bucureşti.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic.

Dobrogea Unitatea de învăţare Nr.6. 24 24. În Podişul Dobrogei. plaje). situat în regiunea învecinată. cu altitudinea maximă de 467 m. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. Baza naturală de susţinere 24. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. 24.2.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. 24 DOBROGEA Cuprins 24. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cristaline.3. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. ci numai podişul cu acelaşi nume. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. De subliniat. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. din punct de vedere al cadrului natural. Podişul Dobrogei de Sud. din anumite puncte de vedere. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Economia şi perspectivele regiunii 24.2.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Culmile sale. Pricopanul şi Niculiţelul. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. mult mai extinsă. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. . acoperită de loess.1. şi anume Podişul Dobrogei. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. formate din roci mezozoice. cu morfologie marină (faleze. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. încă din start. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: .identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. Dealtfel. respectiv de către Marea Neagră către est. Componenta demografică şi de habitat 24.

de mare fertilitate. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. mai înalt şi fragmentat. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. tributare Mării Negre. culoarul Văii Carasu. cernoziomuri levigate. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. pedunculat). Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Taiţa. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. în nord. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.9ºC (+41ºC şi -23. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Greci. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. medie anuală. Podişul Oltinei. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. deltaic. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. vulpi. şoareci) alături de iepuri. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Climat arid. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). popândău. Intr-un climat cald. Climatic. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). orbete. mistreţi. Altitudinile reduse. Peştera Liliecilor). Stepa. soluri bălane) profunde. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. Densitatea reţelei hidrografice redusă. căprior.9ºC). verile fiind călduroase. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Râurile Teliţa. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Slava. iar rocile de construcţie (granit. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre.

următoarele aspecte: 1. 24. 2. cu prezenţa. industriale. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Basarabi). Mahmudia. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. aflate în curs de exploatare. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. sub aspect demografic aspecte contrastante. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Babadag). a turco-tătarilor. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Hârşova. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. bulgarilor. Test de autoevaluare Explicaţi. spre Delta Dunării).3.Dobrogea Topalu. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Mangalia. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². 24. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. turistice şi culturale majore. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. în spaţiu alocat. Eforie. Năvodari). Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. ca minorităţi. Negru Vodă. Mărimea lor este variabilă.

Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. Căile de transport. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. Olimp. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. livezile de caişi şi piersic. Eforie Nord. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. din România. Venus. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. În sfârşit. între care se detaşează Constanţa. termocentralele de la Constanţa). prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Cultura grâului. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. porumbului. În primul rând. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Turism litoral de anvergură. Asociate climatului cald. Costineşti. viticultură şi creşterea ovinelor. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. cernoziomice şi bălane. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Eforie Sud. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. de la Mamaia şi până la Sulina. floarea soarelui.2 km lungime).Dobrogea 24. Isaccea. maşini agricole la Medgidia). Căi de transport de maximă diversificare. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Jupiter. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. prelucrarea bumbacului). Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. în special al turiştilor. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. ulei. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. prin diversitatea şi densitatea lor. bere). La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. spre Litoral şi Deltă. Mangalia. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. Niculiţel şi Oltina. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Mangalia). Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. de amplele sisteme de irigaţii. construit în deceniul şapte al secolului trecut. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. 166 . sfecla de zahăr.4. Constanţa. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. ca atractivitate. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. în raport cu restricţiile climatice. vinificaţie.

Năvodari. aluvionarea şenalului deltaic.Marea Neagră scurtează. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. Pe litoralul Mării Negre apar. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Editura Academiei. s-au afirmat în perioadele următoare. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Geografia României. x x x (1983). disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. o serie de oraşe-cetăţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. 3. Editura Academiei. În al doilea rând. Canalul Dunăre . 24. Geografia Văii Dunării Româneşti. Babadag sau Negru Vodă). Geografie fizică. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. de eşuarea unor nave etc.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Bucureşti. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. Dimpotrivă.6. în primul rând. fondate de comercianţii greci (Histria. x x x (1969). în interiorul podişului. Bibliografie selectivă 1. x x x (1984). În sfârşit. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Geogrfia României. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Bucureşti. Bucureşti.5. el are atribute turistice de prim ordin. Tulcea. Eforie. II. I. Constanţa şi Mangalia. încă din antichitate. Editura Academiei. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. dar şi Cernavodă. celelalte două. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. 2. Geografie Umană şi Economică. Tomis şi Callatis).

3.2.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Or. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. cea a Dobrogei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 25.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.1. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. un tip de economie specific. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Economia Deltei Dunării 25. încercarea de-a contura o singură regiune. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural.4. . Etc. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. 25 25. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: .rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. „natura propune şi omul dispune”. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. .7. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. În acest caz.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. 6 25. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.6. Lucrarea de verificare nr. Pe de altă parte. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului.1. 168 . Componenta antropică 25.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

o serie de culturi (porumb. iar în celelalte zone se cresc animale. corelabil cu potenţialul antropic redus. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. legume). al căilor de transport. Merhei.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. 172 . Complexele turistice Crişan. valorifică această oportunitate. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. creşteri maxime ale nivelurilor. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Se practică. colmatarea unor canale). Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. se produce alumină. Condiţii optime întruneşte apicultura. Mahmudia. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Matiţa. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. morărit-panificaţie. de subzistenţă.Delta Dunării 25. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. A doua activitate economică. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Gorgova. pe terenurile neinundabile. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. pe baza bauxitei din import. Rusca. Holbina. sub aspectul căilor de acces. Roşu. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Delta Dunării ca regiune geografică. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă.4. Sub acest aspect. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. plante tehnice. Stipoc. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. vijelii. prelucrarea peştelui. Pe lacurile Roşu. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. Construcţia de nave. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. cinegetic sau piscicol. implicit. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Isac. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. grâu. Industria este concentrată în Tulcea unde. Dunărea şi. Există însă. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale.

cormorani. caras sau biban. nuferi sau esenţe moi (plop. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. şalăul. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. stârci. Emblematică este prezenţa pelicanului. ale factorul modelator antropic. în principal turişti. lebede. salcie). alături de lişiţe. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. mereu mai numeroase şi mai variate. declarat monument al naturii. favorabilitate din ţară. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun.5. vulturul codalb. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. în timpul migraţiilor. dar şi somnul. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). călifar. Concomitent. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. piciorong. viza) producători de icre negre. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. câinele enot. păstrugă) sau de apă dulce (cega. aici.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. egrete. nisetru. nurca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. vulpe. 25. crapul. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. vidra. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. lopătari. iepure.

Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Bărăganul.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei.) 4.0 pct. Delta Dunării.5 pct.Adresa cursantului.6. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 2.Numărul lucrării de verificare. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (2. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Casa Cărţii de Ştiinţa. Editura Academiei. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. 25. Bibliografie selectivă 1.) 2. Dobrogea şi Delta Dunării . Bucureşti. (2004).) 6. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. x x x (1969). la obiect.5 pct. Dunărea de Jos.0 pct.0 pct. . Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural .) 5.Specializarea şi anul absolvirii. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. I – Geografie fizică. Cluj-Napoca. (1. Geografia Văii Dunării Româneşti. . Răspunsul va fi logic formulat. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Sistemul circulaţiei apei. vol. x x x (1983) Geografia României.Delta Dunării 25. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . . 21-25 privind regiunile Curbura. Bucureşti. Lucrarea de verificare nr. Driga. 3.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). B-V.7.

Bucureşti. Paris. XXVI. P.. Etude de region. Models în Geography. PUC. Fisher. 4. Cocean. Studiu geomorfologic. Potenţialul climatic al Bărăganului. Trav. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Hachette. Blache. SCG. S. 30. Badea. (1979). Heur et malheur de la Géographie Regionale. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dezvoltarea regională în România. Haggett. Subcarpaţii Tazlăului. Ungureanu. Bucureşti. Chiriac. Regions naturelles et noms de pays. Brunhes. 9. Geografie politică. (2004. Delgrave. Paris. (1981). Al. Bucureşti. Barbu. 22. Presa Universitară Clujeană. P. Chorley. Géographie Universelle. Editura Academiei. Asupra geografiei regionale. 11. Editura Universităţii Bucureşti. (1983). Paris. (1980). W. (1997). 28. Aur. Cluj-Napoca. P.. Jena. 3. Geogr. Paul Vidal de la (1908). Bodocan. Brânduş. 25. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografie Regională. Editura Oscar Print. Bacău. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. N. Clima Depresiunii Sibiului. Ciulache. Cluj-Napoca. Geogr. SCGGG. 26. R. Paris. Cluj-Napoca. Claval. (1968). Editura Focul Viu. 7.. (1984).1. A. P. pg. Bucureşti. 6. La porte nantaise dans la France de l'ouest. (2004). Editura Academiei. (2004. 20. Băcăuanu. N. 24. I. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Maria. N. 10. XXX. 3 vol. 23. Antonescu. Assoc. Paris. P. Octavia (1980). 21. V. Editura Ştiinţifică. Editura Academiei. V. (1993). Cocean. 12. Coordonate majore. Bogdan. Bucureşti. (1988). 2. Barbu. P. D. Bucureşti. 482. N. Daniela (2003). Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică.. Methuen &Co LTD. Asupra regionării reliefului României. Cocean. (1933). (1976). Geografia turismului românesc. J. Cluj-Napoca. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). 8. I. Chauvet. Cocean. 19. (1992). Inst. Cocean. (1997). La geographie humaine. Etats et nations autour de la France.. 14. I. Géographie humaine et economique contemporaine. 2 (XL). Studiu geomorfologic. 15. 13. XXXIX. Bucureşti. (1998). Paris. Obcinele Bucovinei. (1910). L. Ţara (The Land) . PUF. 41-42. 27. P. R. Reims. Bucureşti. L. (1997). 29. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. ClujNapoca. 18. Studia UBB. SCGGG. Barbu. (1981). Terra. Structura spaţiului mental românesc. Bull. Editura Academiei. P. Cocean. Paul Vidal de la (1889). Bucureşti Berre. Badea. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. 17. Initiation a la Geographie Regionale. (1971). Benedek. Maryvonne le (1980). Bucureşti. a). Editura „Grigore Tabacaru”. Claval. Blache. J. Băcăuanu. (2000). (1970). Pantazică. 16. Paris. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 461-501. Delgrave. 5. Brunet. RRG. C. J. Christaller. (1990). V. P. Dollfus. Bordei. N. L'Europe. Die zentralen orte în Suddestscland. 41. Podişul Moldovei. Câmpia Moldovei. Bucureşti. (2002). Franç.A Typical Geographical Region of Romania. O.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Nathan.

Cornelia (1970. 33. J. (1976).. 1.. Grumăzescu. Cocean. Le concept de region: ambiquités. (1970). 35. Depresiunea Haţegului. PUC. Editura Oraj. P. I. George. B-V. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. Târgovişte. Cluj-Napoca. La regionalisation. Paris. Polytehnic International Press. Cocean. Espace. R. Editura Academiei. Trav. Bucureşti. Paris. Entrikin.. 56. no. Editura Academiei. Routhlege & Kegan Paul. Paris. L. (2000).. Dubois. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. 38. J-J. Paris. 36. Seoul. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. (1970). St. Dollfus. P. Dayries. Dauphiné. P. Cucu. XXIX. 59. Fremont. V (2001).. L'espace vecu et la notion de region. Cluj-Napoca. 46. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . The Resilience of the Geographical Region.. 41-42. Ştefan (2005). P. P. P. Drăguţ. Dumolard. Getis. Grigore. (1981). (1976). România. 55. F. PUF. Grumăzescu. PUF. Flamarion. The 27th ARA Congress. Chicago & London. C. 50. P. (1971). Bucureşti. J. 41-42. Les paradoxes des regions en Europe.. P. Korea. paradoxes ou contradictions. Geografia peisajului. Ciangă. Bucureşti. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest.. WCB. Analele Univ. 32. (1968). c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Geomorfologia Văii Bistriţei. (1990). 49. Human Geography. Inst. M. A. Potenţialul reliefului. (1991). Editura Academiei. 47. Gravier. PUF. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. London. Cluj-Napoca.Getis. I. Canada. (2004). Human Geography. Paris. (1990). P. Bucureşti. Getis. Michele (1978). The 29 th International Geographical Congress. SCG. USA. Trav. Dezsi. Deică. CNRS. Cocean. Studiu de Geografie regională. G. L'analyse geographique. Cocean. Adnana. 43. Driga. Tăşnad. L’identité regionale. Geografie umană şi economică. Lequesne.Bibliografie generală 31. (2004. Editura didactică şi pedagogică. Lăcău (2002). 1. Romanian Review of Regional Studies. Cocean. Economica. a). Sistemul circulator al apei. Cluj-Napoca. Cocean. 34. Mihaela (1999). USA. (2000). Bucureşti. Donisă. Editura Academiei. 48. Donisă. Dinu. (1977). Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Ţara Lăpuşului. (1980). (1997). 41. N. J. A. J. Bucureşti. 57. (2005). Fellmann. 1. James Press. P. 52. 44. Bucureşti. 53. An Encyclopedic Survey. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Bucureşti. Reims 54. Studia UBB. R. E. Region. 42. Paris. (2002). Dickinson. 39. Studiu geomorfologic. C. A. Studiu geomorfologic. (1970). N. Gales. Regional Concept: The anglon-american Leaders. WCB.. Geogr. region et systeme. 45. Montreal. Editura Academie.. Editura Tehnică. Conceptul de regiune în geografia românească. (1991). O. în Modern Geography. La question regionale. Câmpia Olteniei. 51. Les methodes de la geographie. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. A. (1979). (1980). Munţii Semenic. 40. XVII. Getis. 58. Delta Dunării. Coteţ. Paris. La Decouverte. Bucureşti. Ed. Cornelia (1975). Dayries. 37. P.

68. M. 75. Bucureşti. Al. H. J. 70. Soc. 387. Emmanuelle (2000). XVII. Bucureşti. 5. 74. 85. C. (1999). (1994). M (1984). W. (1987). Editura Vinea. Sisteme teritoriale. Ielenicz. 71. XL. Bucureşti. USA. Revue de geographie alpine.Bibliografie generală 60. I. Grenoble. Mihăilescu. Editura Universitară. V. 80. (2000). Editura Academiei. Isard. (1968). Paris. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . 64. Bull. Gabriela (2005). (2001). 78. Espace regional et amenagement du terittoire. Studiu de Geografie regională. Etnie. Ilieş. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Ielenicz. 1. Bucureşti. Hârjoabă. Paris. 81. (1931). (1932). V. Paris. Cambridge. H. Mândruţ. Valeria (1961). 12. Dealurile şi podişurile României. Masivul Bucegi.. Delfaud. Geogr. Bucureşti.. Ghincea. Ianoş. Ianoş. 73. (1981). Ileana-Georgeta. Ielenicz. 50. Univ. Geografie Regională. BSSGG. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Ianoş. (1995). 84. Lacour. 65. Bucureşti. Editura Universităţii Bucureşti.. Ilieş. (1965). Relieful Colinelor Tutovei. P. Cambridge. de Vest. Munţii Poiana Ruscă. (2002). XXVIII. The limits of geographical regions and their determination criteria.Române pe baze geografice. Bucureşti. Subcarpaţii României. P. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. V.. I. The Geographer's Art. Basil Blackwell. Editura Tehnică. Juillard. Studiu geomorfologic. Editura Academiei. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. USA. Harta regiunilor geomorfologice ale R. I. „Vasile Goldiş”. Editura Tehnică. Bucureşti. Cluj-Napoca. Munţii Ciucaş-Buzău. 82. 86. I. (1990). Mihăilescu. 1-2. Hizy. Dalloz. La region: essai de definition. Teoria sistemelor de aşezări umane. (1993). (1968). SCGGG. Humeau. M. Geogr. Ilieş. E. Bucureşti. 3. Marile regiuni morfologice ale României. 79. România. Editura Dacia. (2000). 61. 1. I. Unele probleme de geografie regională. 72. Mehedinţi. 63. Mioara (2003). Marcelpoil. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Ianoş. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. 66. Cornelia (1970. O. II. Editura Academiei. 83. N. Marin. (1999). Grumăzescu. (2005). Arad. SCGGG.Velcea. Ţara Oaşului. Bucureşti. Bucureşti. Editura Academiei. RRGGG. Franc.R. Editura Academiei. S. (1957). I. M. O abordare geografică. Asoc. b). Grumăzescu. I-II. Bucureşti. Editura Academiei. Haggett. Studiu de Geografie regională. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Micalevich . Ianoş. J-B. MIT Press. 62. Tara Maramureşului. Bucureşti. rom. Terra. Ilinca. Bucharest.. (1985). Geografie Regională. (1962). Bul. Continentele. 77. în Annales de geographie. I. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. 87. 76. Pătru. (1971). Bucureşti. Natura. Lajugie. 69. Grumăzescu. Bucureşti. 67. 2.

Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Paris.. Bucureşti. Editura Presa Univ. Morariu. Milano. XXVII. 105. Univ. Marin. La regione. Clujeană. (1967). (1971). Editura Kluwer Acad. N. V. Univ. 12. (2001). XXVI. Şt. (1980. XXVII.. Bucureşti. Studiu geomorfologic. p. Nir D. J. Popa.. Donisă. a). L. 104.. Morariu. Bucureşti. Ungureanu (1993). Bucureşti. I.. (1991). Posea. 114. Al. (1968 a). Marile regiuni geografice ale României. Editura Presa Univ. 110. Vâlsan. I. Editura Academiei. (2000).. Gr. Vallega. Posea. Gr. Mac. (1971). Iaşi. Al. SCGGG. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. (1970). Gr. XI. 94. Ann. (2001). Roşu. Oancea. Ungureanu. D. V. I. 2. 113. Regiune geografică şi regiune economică. p. Studiu geomorfologic. Regional Geography. 108. SCGGG. Bucureşti Pop. Tufescu.3-7.(1990). (1964). Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 103. Hutchinson University Library. Mihăilescu. Geogr. Reclus. 1-2. SCGGG. 2. Geografia generală şi regională. Cluj. Violette (1994). Soc. The Netherlands. Irina. 92. Clujeană. 99. Gr. Al. (1968 b). 2. Natură. XVII.H. Cuza. M. (1974). An Introduction to a Systemic Regional Geography. SCGGG. Inst. Pop. 109. Region as a socio-environmental System. Terra. Minshull R. reflecţii. România. Editura Universităţii de Vest. Velcea. Mihăilescu. 98. ClujNapoca. I. Ungureanu. Germany. 107. Iaşi. RRGGG. 90. Bucureşti. 1. T. 96. Ţara Făgăraşului. N (1990). Dordrecht. Mihăilescu. Posea. Gr. Mihăilescu. IV. London. 111. Editura Univ. (1980.Bibliografie generală 88. 100... Despre ţară şi ţări. V. Depresiunea Transilvaniei. von (1826). Timişoara. Posea. Bul. (1982). Grigore. Hamburg. 89. b). Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Cuza”. Mihăilescu. I. Gr. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. 101. Geografie-ecologie. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. (1979). Mac. Bucureşti. Editura Universităţii Oradea. Popovici. 106. VI (LXXVI). (1984). Publ. V. Mursia. 97. Editura Academiei. Editura Academiei. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. regiune geografică-ecosistem. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. SCGGG.. V. Popescu. 102. De Ştiinţe Geografice. Bucureşti. I. 112. Rey. Pop. Valeria Velcea (1971). Economie. XVII.215-217. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Studiu de geografie umană. I. 93. Gr. Om. Ţara Haţegului. Geografie teoretică. (1931). Bucureşti Thunen. (1995). I.. A. Editura Academiei RS România. T. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. V. T. Morariu. ClujNapoca. Badea. G. Elementul spaţial în descrierea geografică. 91. (1994). Bucureşti. Oradea.Lucr. La question regionale dans l'espace roumain. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1. 95. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. 4. Theory and practice. (2005). în L'espace geographique. sistema territoriale sostenibile. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. “Al.

Câmpia Română. Geografia României (vol. Monografia geografică a RPR. Terra. 116. (2002. 117. Geografia regională. G. x x x. Bucureşti. BSRRG. 2.Bibliografie generală 115. Editura Academiei. 120. Contribuţii de geografie fizică. 118. Bucureşti. XXXVI. Bucureşti. (1969). Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . G. (1916). 119. (1983-2005). caracteristici spaţiale şi funcţionale. Valeria (1988). x x x. Velcea. Géographie Regionale. Vâlsan. x x x. Bucureşti. Editura Academiei. Paris. I-V). (1960). Wackermann. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. Ellipses.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful