Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Moldova de nord-est 5. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Lucrarea de verificare nr. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i .entitate teritorială 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.3. 2 2. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Criteriul funcţional 2. Etapa actuală 4. 4 4.5.2. Regiunea geografică . Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Criteriul peisagistic 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Regiunea ca sistem 1.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.4.7.1. Regiunile geografice ale României 4. Criteriul politico-administrativ 2.3.5.3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Tipologia regiunilor geografice 3.5.Cuprins CUPRINS Introducere 1.1.1. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. 3 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa 1950-1980 4.1. Regiunile geografice ale României 4.6.4. Criteriul mintal 2.6. 1 4.8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Geografii români şi Geografia Regională. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.4.3.1.7.7.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.2. Regiunea polarizată 3. Regiunea ca teritoriu 1.2. Regiunile omogene 3.6. 1 1.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7.

6. Baza naturală de susţinere 6. Maramureş-Chioar 7.3. Baza naturală de susţinere 5.5.5. Economia şi devenirea regiunii 10.5. Baza naturală de susţinere 9.3. Economia regiunii 9.2. Baza naturală de susţinere 7.6.4. Bârladul 8. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Bistriţa-Trotuş 10. 2 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.5.2. Componenta demografică şi de habitat 7. Componenta antropică a sistemului regional 6.2. 8 8. Componenta demografică şi de habitat 8. 6 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 9 9.6. Bucovina 6.1. Culoarul Siretului 9.Cuprins 5.4. Economia şi perspectivele regiunii 5.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.6.1. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta antropică a sistemului regional 5. Componenta demografică şi de habitat 9.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.7.6. Baza naturală de susţinere 10. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Lucrarea de verificare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.3. 7 7. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.4.3.5.4.1. Componenta antropică a sistemului regional 10.2. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.1. Economia şi perspectivele regiunii 6. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.4.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.3.3.2. 10 10. Economia regiunii 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

vi . Ca urmare. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. Nu este vorba numai de substratul material. Iar dintre toate ramurile Geografiei. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. Astfel. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. generale. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. şi ele extrem de numeroase. înainte de orice. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. În consecinţă. hidroclimatic sau biopedogeografic. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. componenta sintetică. în orice ipostază. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. cum este şi firesc. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. riguroasă. o finalitate eficientă. fără nici-un echivoc. a explica şi gestiona fructuos acest parametru.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. al oricărei colectivităţi. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. patriotică. în primul rând. orientarea demersurilor spre abordarea critică. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. adecvată. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. abordările de Geografie Regională reprezintă. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. a descifra. existenţa. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. durabilul de efemeritate etc. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. geologic. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. devine un important atu al oricărui individ uman. specifice şi expresive. între obiectivele generale se înscrie. Obiective generale. cum este definită Geografia. atât de necesară oricărui proces educativ. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. morfologic. necesitatea de întâmplare. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional.

maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Bucovina. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. Ca urmare. adresa cursantului. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. specializarea şi anul absolvirii. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. la obiect. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. în final. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . În continuare. centrate pe problematica de maxim impact. a părţii la întreg. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. structurale sau mentale. (unităţile de învăţare 5-25). În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. mai iscusit. Răspunsul va fi logic formulat.Introducere Racordarea. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. şi bibliografie generală. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. numărul lucrării de verificare. pe unităţi de învătare. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. peisagistice. În general. în 25 unităţi de învăţare. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Structurarea detaliată. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. a permis formularea a tot atâtea teste. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. prin cunoaştere. Bibliografie selectivă. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. ce conţine. criteriile utilizate în regionare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). presupune o racordare a părţii la întreg. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida.

Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. pe de altă parte.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. 1. pe de o parte. Timp de aproape un secol. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. în acest caz. Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . Regiunea ca teritoriu 1. Regiunea ca sistem 1.4.2. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .2.7. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. între 1859-1953. .descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.3. rămase în urmă.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. 1 1. teritorială. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. Regiunea geografică – entitate teritorială. şi-a neglijat necesara devenire. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.6.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. . sub atributul indispensabilului. considerat părintele acestei ştiinţe. când semnele declinului ies în evidenţă. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.entitate teritorială 1. Regiunea geografică . Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. . preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. aflate în avanposturi. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei.1. îndreptăţită. cu o evoluţie sinuoasă.5. Însuşi Vidal de la Blache. În tot intervalul menţionat.

mai degrabă. răspândită şi structurată nuanţat. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. cel mai numeros număr de formulări. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. Cunoaşterea precară explică generalizările. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. entitate politico-administrativă. văi). O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. în raport cu ţara. vidaliană. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. ordonare a unor realităţi spaţiale. indică o serie de lucruri indeterminate. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. J. considerăm utilă. la care se făcea des referinţă). J. podişuri. Apare tot mai pregnantă. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. definită printr-o arhitectură proprie. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX.Mediterana sau oceanice . Pacificul. dirijare.Atlanticul. termenului de regiune şi anume: teritoriu. 1970). identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. sistem. Franţa este o ţară şi nu o regiune".3. 1991). Neologismul "regionalism" este inclus. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. poate. N. Pentru acelaşi autor. în timp. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Conform acestei viziuni. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . regionis" are semnificaţia de conducere. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. câmpii. Europa este o regiune şi nu o ţară. în premieră. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. F. 1.

o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. cele mai vehiculate. în marea lor majoritate. înscrisă concret în locuri. a suprafeţei terestre. figurează ca mediu privilegiat. Vidal de la Blache. Herbertson. După aproape şase decenii. specificitate. cel nord american.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. J. W. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate.Un domeniu în care entităţi diferite. . R. .O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. Getis. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. aer. R. sunt: . Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . Evident. specifică. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice.Un complex de pământ. acestor definiţii. formulate. apă. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. R. G.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. Sau. P. L. 1990). Joerg. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. Pe de altă parte însă. . mai concis. 1980). s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. Getis. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. precipitaţiile. Platt.E. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. în esenţă. dintre care. S. . posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". care împreună alcătuiesc o porţiune definită. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". R. A. Minshull. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". puse în mod artificial împreună. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. American Society of Planning Officials .O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. unicitate. Dickinson. animale. A 1981). se pot adăuga altele.

precum în relieful de câmpie. P. artificializat. industrializate. socială şi instituţională. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. temperat. climatice. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. 1970). ca urmare regiunile morfologice. diversificat şi distilat. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. specificitatea. munte. ce nu pot fi omise nici astăzi. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. prezenţa aceloraşi roci). afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. ulterior criteriile s-au înmulţit. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. ale climatului (arid. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. De această dată. Dacă în antichitate. atunci când se analizează un component strict al peisajului. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. se dizolva în structuri de alt tip. interacţiunea elementelor componente. finalitatea interferenţelor spaţiale. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen.George. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. E. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. ierarhizarea factorilor generatori. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. ponderea anumitor condiţionări. pădure sempervirescentă. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. ce îi asigură. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. în raport cu alte teritorii. Au apărut. savană. Mai mult. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. dintre cunoscut şi necunoscut. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. a zonelor litorale portuare). asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. specificitate. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. Marcelpoil. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. podiş).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. păduri cu frunze căzătoare) etc. în vederea optimei funcţionalităţi. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. Dealtfel etapa post-vidaliană. de servicii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . 2000).

Spania. prin reglementări ce tindeau. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Italia. prezente în zonele periferice ale statelor. 1977). Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. care posedă un grad de autonomie certă". încă din antichitate. Belgia. Ea slujea direct. I. să valorifice elementele de favorabilitate. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). CEFTA. induse de sus în jos. departament. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. P. dar nu neapărat!). Pe de altă parte. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. structurale şi funcţionale ale acestora. CSI. comună). prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. Efectele globalizării sunt evidente. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. Pentru actorii politici din Germania. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Marea Britanie. N. NATO. În Franţa ea devine "o regiune de program. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. a unor teritorii (mai ales ale statelor.N. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. economică. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Despovărată de atributele naturale. economice. pe de o parte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. (1959) şi susţinut de Baranski. 1980). ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. I. Uniunea Europeană. (1964) (citaţi de Donisă.4. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală.M.

(1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. dar şi meritul. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător.5. de-a definitiva şi detalia conceptul. Catalonia). sociologică etc. O calitate care persistă este o invariantă. A. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. retroactive şi interactive. stabilitatea şi adaptarea. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. economică. Mediul. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. 1. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. Regiunea ca sistem deschis. iar pe coloane atributele funcţionale. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . un sistem Între proprietăţile externe. continuate ulterior. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. din păcate. temporale). dialectic dezechilibrat. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. este un decenii. paralele. Ca urmare. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. regiunea. în accepţiune sistemică. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. Bucovina. caracterizate printr-o mare relativitate. interne. în primul rând. Nu trebuie să omitem. ce generează o hipermatrice. guvernat de relaţii de tip feed-back.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. formată din spaţii contigue". specifice. timpul. politică. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. lăsând altora sarcina. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. concept operativ de sorginte naturală. ale căror prime intervenţii n-au fost. Intervine şi a treia dimensiune.

El Nino. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. geotermică. Pentru a se menţine. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. sistemul a avut un anumit acces. impactul cel mai acut.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. îl exercită clima. la care. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. P. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. habitatului. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. solară etc). soluri. mai divers perceput. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Ruhr etc). Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. centrul Marii Britanii. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. în faza iniţială. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. faună. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Ea induce. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. economiei sau comportamentului uman.

reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. înainte de orice. generalizare. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. sociale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. Este evident că orice sistem terestru. de evoluţiile în plan politic sau social. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. a locurilor de muncă. de lungă durată). socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Adaptarea ar însemna. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. în circumstanţele date. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. adesea. parţial. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Lipsa locuinţelor. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. consolidarea specificităţii. dependent. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. În acest caz adaptarea este sinonimă. prin funcţiile lor. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Adaptarea la presiunea antropică. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. a majorităţii activităţilor umane. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. în primul rând. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. indiferent din care domeniu. perfecţionarea. economică sau socială. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. Este o necesitate imperioasă. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Ca urmare. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. Adaptarea la competitivitatea interregională. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. strategice dar mai ales de mentalitate. independent de factorii de decizie de la nivel regional. politice. inovării. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă.

1995.regiunea naturală (bazin hidrografic.regiunea umanizată.C. Nir. o integrează. 1. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Adalberto Vallega. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. imaginând patru etape distincte şi anume: . (1990). structură geologică) afirmată între 1750-1900. D. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. bimodular (natural şi antropic). . omul. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Ulterior. 1995). În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. în vogă între 1900-1950. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . fără echivoc. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. A. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. delimitată cultural. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu..

Cornelia (1970). Bibliografie selectivă 1. Paul Vidal de la (1908). Gravier. Vallega. 8. Fellmann. Paris. Dordrecht. conturată gravitaţional. Hutchinson University Library. Editura Kluwer Acad. dominantă între 19501980. 2. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Grumăzescu. Presa Universitară Clujeană. (2005). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. XVII. P. 4. J.. Cluj-Napoca. Geografie Regională. Astfel. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă.Getis. 41-42. cea funcţională şi cea sistemică. Espace. . cele două ipostaze ale regiunii. actualmente. 5. La question regionale. SCGGG. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. se întrepătrund. Minshull. Dumolard. Human Geography. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Mursia. 2.6. Dauphiné. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . USA. Theory and practice. Region as a socio-environmental System. Ediţia a II-a. A. (1980). sistema territoriale sostenibile. P. Cocean. (1971). P. Blache.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . 10. Publ. J. Nir. limitele temporale fiind pur orientative. paradoxes ou contradictions. 9. D. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. 7. Trav. no. A. Paris. Flamarion. suprapusă unui ecosistem. Regional Geography. (1970). Getis. London. (1979).regiunea funcţională. 3.(1990). Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. R. (1990).. 6. The Netherlands. WCB. region et systeme. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Le concept de region: ambiquités. Economica. A. F.regiunea sistem. (1995). 1. Paris. La regione. Milano. Regions naturelles et noms de pays. după 1980.7. Delgrave.

4. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. 2 2. Ca urmare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Într-un astfel de context. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice.mental. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. în conturarea regiunilor geografice. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. . pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . Criteriul politico-administrativ 2. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. . ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. în funcţie de importanţa lor.funcţional.6. Criteriul funcţional 2. Criteriul mental 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.5. Criteriul peisagistic 2.peisagistic.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.2. aleatoare (fizionomice.7. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. introducerea unor criterii de circumstanţă. care este orice regiune geografică veritabilă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. apreciem că. . pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. în dauna însuşirilor funcţionale. care o lungă perioadă au primat în regionare. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.politico-administrativ.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.să ofere. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante.1.3. .

De observat că. Delta Dunării. fiind extrem de greu de individualizat. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. bine statuat. în cele ce urmează. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. în latura antropică. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. soluri. în toate aceste cazuri. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. În consecinţă. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. la umanizarea peisajului. Munţii Apuseni. Întâlnim. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. diferit de al regiunilor învecinate. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. Câmpia Transilvaniei). vor prezenta un tip de umanizare specific. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare.2.. tradiţional. ci şi cele derivate din umanizarea sa. identificând regiunea cu acesta. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. ca unităţi peisagistice clar delimitate. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. Carpaţii Meridionali etc. morfologie. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. prin exploatare intensă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Dimpotrivă. 12 . în regionarea geografică fără a deveni însă. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. oriunde şi oricând. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. aşadar. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. exclusiv. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. Să decelăm.

regiunea naturală. o entitate care poate fi receptată direct. Dimpotrivă. Asistăm ca urmare. didactică. deci. de delimitare. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. a deveni exclusivist. Precum şi într-o metamorfoză continuă. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Nu va surprinde. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. 2.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Avem de a face cu un paralelism evident. de orice geograf. 1983). soluri mozaicate). Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. vegetaţie de stepă şi forestieră. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. impusă de specificitatea părţilor componente. În concluzie. fără. face loc regiunii funcţionale. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. adică unui agregat spaţial organic structurat. ca mod de creionare. Cocean. repetăm. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. dar. din punct de vedere al desfăşurării. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. la cea analitică. de evidenţiere a cauzalităţilor. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. având o individualitate proprie. În mod analog. Ea va include. de cea urbanizată. accelerată. gen regiunea naturală. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . Dealtfel.3. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. inclusiv fizionomic. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare.

Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. schimbându-l practic cu un alt sistem. după anumite considerente de ordin peisagistic. pe termen lung. energie. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. greu de atins. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. îşi vor dovedi ineficienţa. bunuri şi interese. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. cu atât gradul de fezabilitate creşte. deci. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Autoreglarea se realizează pe plan intern. guvernat de alţi vectori. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. între componentele proprii şi pe plan extern. dar şi output-uri asemănătoare. funcţional. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale.4. iar durata sistemului va fi limitată. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. 2. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. cu sistemele învecinate. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Nu e de mirare. la rândul lor. 14 . Sau dimpotrivă. dar şi etnic sau cultural. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate.

îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Pe de altă parte. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Mureş-Dunăre-Tisa. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. conservarea de către Marea Britanie. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. pentru a cita doar cele de la frontierele României). noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. spre exemplu. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. generalizată. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. mai jos. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. la insistenţele Moscovei). comunele. Oferim. Se observă. Un factor catalizator îl constituie. ca exemplu. Cluj. a fostei Iugoslavii. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. în cazul fiecărei entităţi statale. chiar emoţională (rolul acordat. Hunedoara şi Arad. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. În mod similar. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. adesea. Aplicarea frecventă. a dezvoltării complementarismului economic şi social. a zonei strategice Gibraltar etc). Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Bihor. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Neamţ. Prutul superior. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Dualismul dintre regionarea geografică. şi cea politicoadministrativă. Alba. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Bacău sau Vaslui. Cehoslovaciei. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. În sfârşit. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. euroregiunile. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Prutul inferior etc. la o simplă suprapunere. pe criterii ştiinţifice. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. prin detaşare administrativă faţă de Spania.

Astfel. Dealtfel în lipsa omului. entităţile teritoriale rezultate. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Limitele lor pot fi uşor trasate. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. având o contribuţie secundară.5.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. ca urmare. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. (dar şi altora care. 16 . însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. arhitecţi. Menţionaţi. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Adăugăm. diversificându-se. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Cocean. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. criteriilor analizate anterior. nu a fost încă invocat în Geografia Regională.

cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. cu atât disiparea este mai accentuată. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Pe lângă criteriile analizate. Privite sub aspect pur administrativ. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Limita mentală a unei regiuni reconstituie. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. Ampoiului sau Someşului Mic. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. iar influenţa acestuia mai limitată. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. contraste economico-sociale puternice). Crişului Negru (moţii crişeni). împărţit actualmente între România şi Ucraina. Maramureşul istoric. întregul său proces de umanizare. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. favorabile sau defavorabile. în majoritatea absolută a cazurilor. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. II. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. iar diferenţierile de asemenea. localitatea. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. se constituie într-o regiune tipică.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Şi invers. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sociale. ecologice din perimetrul propriu. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. comuna. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Macroregiunile. departe de-a fi cele optime. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. regiunile de ordinul I. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului.

politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. economic. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. C. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Lequesne. politic sau militar. adesea.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. Transnistria. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Mureş-Dunăre-Tisa. Prutul superior. .Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. politic. euroregiunile. culturale.regiuni construite istoric (UE). al unui teritoriu dat. . fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. pentru a cita doar cele de la frontierele României). a fostei Iugoslavii. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . le Gales. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică.regiuni ca societăţi civile prin cultură. altfel extrem de nuanţat. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Cehoslovaciei. Criteriile heteroclite (naturale. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate.6. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. 1997) care deosebeşte: . . economic(CSI). Un factor catalizator îl constituie. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. În sfârşit. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). . Prutul inferior etc. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad.) 2. sociale. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială.

O abordare geografică. Bucureşti.. C. La Decouverte. Ediţia a II-a. P. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . 5. 4. Geografie teoretică. Mihăilescu. Cluj Napoca. (2005). Bibliografie selectivă 1. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Geografie Regională. 2. Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. Paris. (1997). P. (1968 a).7. (2000). Bucureşti. XXX. Gales. Editura Tehnică. 3. V. Ianoş. Editura Presa Universitară Clujeană.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Sisteme teritoriale. Lequesne. SCGGG. (1983). Cocean. I. P.

datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii.3. începând cu anul 1752. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. De aici ideea că regiunile naturale sunt. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. în primul rând.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de diverse tipuri. o lungă perioadă.1. 3.5. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . Africii şi Australiei. 3 3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre.4. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Factorii economici s-au impus treptat.7. devin elemente definitorii ale peisajului. . . În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. belturile nord-americane. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. Relieful. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. sociali. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă.1. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. respectiv factorii naturali. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. tehnologici. deşerturile tropicale ale Asiei. geopolitici. nu a fost decât un singur pas. vegetaţia.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni.2. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. factorii naturali s-au constituit.6. expresia determinismului fizic în geografie. Astfel. climatul. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Regiunea polarizată 3. Regiunile omogene 3. economici. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Înainte de orice. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. 20 . 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3.

fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. cu regiunea umanizată. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. urbanizarea. structurale. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Christaller în studiile sale. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. regiuni agricole bine conturate. Kosovo. Ca urmare. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. funcţională (nodală). Căile de comunicaţie. lipsite de astfel de atribute. particularităţile culturale şi etnice. Regiunea naturală este substituită astfel. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. funcţionale. destrămarea imperiului sovietic etc). cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. după anul 1950. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. vestul european catolic şi estul ortodox. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. Actualmente. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. unificarea Germaniei în 1989.. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o concentrare masivă a populaţiei.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. de gravitaţie şi polarizare. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. cu cel de regiune polarizată. după anul 1900. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Nagorno-Karabach. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. organizează un teritoriu. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Găgăuzia etc). Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. posesoare a unei culturi proprii. centrul clasic. moştenirea spirituală a colectivităţilor. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii).

iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). trăsăturile evolutive. rolul elementului de sprijin. mărimea. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. de ansamblu). dar mai ales raporturile dintre ele. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. pe de o parte. 22 . individual sau în asociere. structura. întemeiat pe alte considerente. De aici. cel mai adesea. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). menţionăm: scopul demersului ştiinţific. actualele regiuni polarizate. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. Factorii şi principiile susmenţionate. subordonându-i-se. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. poate. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. Cele din urmă. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. După opinia noastră. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. într-un raport asupra fenomenului regional. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. ele reprezintă operaţii distincte. (1971). funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. vor deveni. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. C.Tipologia regiunilor geografice 3. relaţia om-mediu. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. în anumite privinţe. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. clasificarea precede regionarea. care distinge. prefigurate încă de Vidal. Grigg. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. în acelaşi context. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. Este momentul de a menţiona.3. Ei joacă. aşa cum o relevă şi Grigg D. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Galpin. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). fără a fi ţinta demersului propriu-zis.

strict specializate (geomorfologie. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. funcţionale. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. regiuni-sistem (Dov. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Cele trei tipuri de regiuni. omogene. II. din păcate. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. la cele strict specializate. trebuie revizuită. III…n (Carpaţii -I-. în perioada aşa-zisei sale crize.. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. Evident. 1990). cu predilecţie. Depresiunea Maramureş – IV -. Acceptând acest criteriu. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. ). spre exemplu. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. umanizate. A. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). iar celelalte două etapele recente. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. Sahara). au făcut-o). polarizate şi anizotropice (Dauphinė. unii geografi. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. climatologice. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. Trebuie subliniat însă permanent că. Culoarul Izei -V.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. N. geografia industriei. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. invariabil. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Siberia. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Astfel. regiunile de ordinul I. de la nivelul studiilor monografice. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. Etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. Carpaţii Orientali -II-.etc. singura diferenţă constând în transferul ei. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Etc. cu o încercare de regionare. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific.

echilibrate. I. 1995). A. A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . II. 1976). fluide şi explozive (Fremont. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. informatizate şi autofinalizante ( Vallega.

Regiunile omogene reflectă. dar şi cu spaţiile învecinate . 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Delta Dunării. aşa cum o dovedeşte E. de cele critice sau defavorizate. Wackermann. La rândul său. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. 1978). de tranziţie spre dezvoltare.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). Dauphiné. Ulterior. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. Din acest punct de vedere. în semnificaţia lor. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. 3. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . J. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). citată după A. atât idealul acţiunii de regionare . majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. bine consolidate ca sisteme. relativă. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Astfel deosebim regiunile stabile. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier.4. Friedmann (citat de G. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Dayries M. După opinia lui P. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu.. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică.

vegetaţie.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. soluri.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. la peste un secol după precedentul. 3. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. 26 . model derivat din teoria locurilor centrale. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. În concluzie. în anul 1826. Regiunile omogene pot avea o origine naturală.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . în 1933. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate.5.Alsacia. formulat ulterior. Polarizarea. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. influenţă) reciprocă. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. aflate. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. climă. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. climatici.media valorilor anterioare n . presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. hidrografie. când elementele implicate (relief. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. dintre care am selectat cea propusă de A.o variabilă dată Xi . la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate.

semnificaţia tuturor conceptelor menţionate.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. Evident. Disputele legate de definirea “polilor”.n. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. n. Regiunea polarizată este. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Într-un tabel sintetic. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. difuzia şi dominarea. înainte de orice. A. succesiv. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. după mărime a locurilor centrale.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. reprezentaţi de aşezările urbane. 1979). Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Christaller menţionează nu numai ierarhia. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. un sistem spaţial. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut.

3. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. periferia. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea polarizată. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. retelele şi câmpurile. subsistemul dar şi oponentul său. 1979) sunt următoarele: polii. Ca urmare. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. să contureze “reţelele” . distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. prin relaţii de dependenţă. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. Grafic. Centrul devine punctul de sprijin. în viziunea autorului menţionat. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. adesea conflictuale.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. concomitent. de descentralizare. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. A. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie).6.

Dauphiné. 4.(1995). Mihăilescu. A. 2. O abordare geografică. Sisteme teritoriale. Ediţia a II-a. Ianoş. I. sistema territoriale sostenibile. L'espace vecu et la notion de region. Mursia.7.. (1968 ). 7. Inst. Espace. (2000). Editura Tehnică. 41-42. (1979). Ellipses.Tipologia regiunilor geografice 3. (2005). Cambridge. P. Milano. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . region et systeme. Presa Universitară Clujean. Geografie Regională. (2002. Editura Academiei RS România. (1976).(1990) The Geographer's Art. Paris. Basil Blackwell. Geogr. Bibliografie selectivă 1. Cocean. Vallega. 3. Haggett. La regione. 5. A. Bucureşti. Wackermann. Fremont. Geografie teoretică. V. Reims. Paris. P. Economica. Cluj Napoca. 6. G. Géographie Regionale. 8. USA. A. Trav.

în anul 1717. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. El delimitează astfel o regiune . . Începuturile Geografiei Regionale în România 4. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. hidrografie.5. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. Regiunile geografice ale României. Etapa 1950-1980 4. preponderent literare. Începuturile Geografiei Regionale în România. ca un dat de necontestat.2. 1 4. vegetaţie.o atenţie limitată. aşadar. climat. la cererea Academiei din Berlin. obiceiurilor. în vogă la vremea sa. Etapa actuală 4.1. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate.4. (dar publicată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Descriptio Moldaviae. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale.8. 4. Acceptând regiunea naturală. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. .3. elaborată în limba latină.6.Geografii români şi Geografia Regională. Unitatea de învăţare Nr. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . 4 4. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.1.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. Lucrarea de verificare nr. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. au inclus în scrierile lor. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu.2. 30 . structurii etnice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Nu lipseşte. aspecte ale domeniului geografic. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. în traducere germană. faună. Dacă autorii mai vechi.Moldova vremii sale . Regiunile geografice ale României 4. Dealtfel. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. în primul rând cronicarii.7.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . organizării sociale). se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! .descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. umanizat. ocupaţiilor. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.

obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. la autorul susmenţionat. vizând atât domeniul de studiu. nu-s decât material pentru sinteza generală”). administrative. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. regiunea geografică devine o unitate de studiu. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”.Geografii români şi Geografia Regională. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. structură şi funcţii specifice. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. mai mult în dezbateri decât în scrieri. Dar. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . integral şi limite naturale). economice etc). ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). În alt plan. regionale. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. V. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. propune peisajul. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. 1970). de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. metodele de cercetare. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. Ca urmare. Este o noţiune sintetică. cel metodologic. definind regiunea naturală transformată de om. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. 4. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. în anii ’60.3. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. fără îndoială. 1968. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. În mod analog. Regiunile geografice ale României. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. Vintilă Mihăilescu (1964. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Există.

Vintilă Mihăilescu se menţine. din motive conjuncturale. în vogă la vremea respectivă. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. şi Geografia Regională aflată. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. grupul de cercetători se dispersează. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Donisă. comunitatea şi substratul. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1970). ai regiunii de tip sistem. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. la nivel european şi mondial. fapt care. Trecând în domeniul practicii imediate. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. se va accentua mai târziu. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. 1968).. în această poziţie. etc). T. Din nefericire. la stadiul creionării entităţilor morfologice. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. Grumăzescu. cel al abordărilor propriu-zise. I-V). demografice.. cu fizionomie specifică. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. la nivel mondial. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. Doi precursori. Morariu. în plină criză. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. Regiunile geografice ale României. V. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Tot în deceniul opt. V. definit de trei factori: mediul. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!).Geografii români şi Geografia Regională. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. sociale şi economice. Pe alt plan însă. I. Avem astfel. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. tot atunci. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Continuând şirul analogiilor. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. G. Posea.

P. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. în ansamblu. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. I. cu o structură disipativă.4. atmosferă şi biosferă). (1981. dând Geografiei. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . relief. 1993.Geografii români şi Geografia Regională. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Marin. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. 2000) care propune. ce-i permit autoorganizarea. o tentă pragmatică. şi în preocupările geografilor români. 4. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Cocean). Ea posedă fluxuri de masă. Regiunile geografice ale României. I. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Geografia Regională se menţine în actualitate. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. câştigând vizibil teren şi în România. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. regiunii polarizate. 1987. de tip sistem teritorial. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. P. De subliniat. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Regionarea naturală face loc. El se va identifica integral în regiunile heterogene. consolidând colectivele de cercetare proprii. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). dar şi în plan politic. iniţial. energie şi informaţie proprii. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. Ianoş. începând cu anul 2003. polarizat. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Dealtfel. hidrosferă. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. mai ales. Ulterior. de aplicabilitate în practică de necontestat.

2002) o regionare de acest tip. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. Câmpia Română. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. astfel. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. energie şi interese. Regiunile geografice ale României. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă.Geografii români şi Geografia Regională. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. Cocean. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Au fost. 4. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. biogeografice extrem de nuanţate. mai ales cele morfologice. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. 4. Podişul Moldovei. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). hidrologice. în totalitate. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. fără a se ajunge însă. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. individualizate regiuni naturale. 34 . dinspre periferie spre centrul său. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. funcţionale. cu componente climatice. Delta Dunării etc. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu.5.

6. Dunărea de Jos. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 1. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Moldova de nord-est. cât mai diversificată. 21. Someş-Mureş. axe sau fâşii. Munţii Apuseni. 19. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Munţii Banatului. Bărăgan. Transilvania de sud. cu modificări). 16. Cocean şi colab. 2. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Delta Dunării (după P. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Oltenia de sud. 18. 8. Haţeg-Poiana Ruscă. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Oltenia de nord. Câmpia Olteniei etc). 4. eliminarea tiparului tradiţional. 17. Bârlad. Bistriţa-Trotuş. Maramureş-Chioar. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Dobrogea. Metropolitană. din cel al geografiei aplicate. 13. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 20. Regiunile geografice ale României. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 15. 14. Curbura. Muntenia de nord-vest. 7. 11. Culoarul Siretului. prezenţa unei baze de susţinere proprii. 2003.Geografii români şi Geografia Regională. Banat. 12. Crişana. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 5. 10. 3. Culoarul Siretului. 9. Bucovina. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie.

ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu.6. Crişana. Regiunile geografice ale României.. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. Banat. administrative. structură şi funcţii specifice. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. la autorul susmenţionat. 4. 1970. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. naturale şi antropice. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Există. integral şi limite naturale). Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti.Geografii români şi Geografia Regională. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. 1970). mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). 1968. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. Este o noţiune sintetică. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. definind regiunea naturală transformată de om. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Transilvania. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Oltenia. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. economice etc). Pe de altă parte. Continuând şirul analogiilor. Trecând în domeniul practicii imediate. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. cel metodologic. Dobrogea. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. Vintilă Mihăilescu se menţine. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Ca urmare. la stadiul creionării entităţilor morfologice. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. V. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. (1931). 2.Specializarea şi anul absolvirii.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.4. XVII. (1968 ). Cocean. Regiunile geografice ale României. x x x (1983-2005). (1973). . S. tipologia regiunilor. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Sisteme teritoriale. 2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. O abordare geografică. 5. 2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Numărul lucrării de verificare. .7. criteriile de delimitare a regiunilor geografice.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Geografia României (vol. Bucureşti. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. I-V). Editura Academiei RS România 7. Cantemir. .Adresa cursantului.0 pct. Mehedinţi.8. Editura Academiei. Mihăilescu. Geografie teoretică. geografii români şi Geografia Regională. P.0 pct). Lucrarea de verificare nr. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. 3. Răspunsul va fi logic formulat. Bucureşti. SCGGG. (2. Bibliografie selectivă 1. . (2000). Ediţia a II-a. Cluj-Napoca. I. 4. Geografie Regională. Descrierea Moldovei. V. la obiect. şi punctajul aferent. 1. Grumăzescu. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.). Cornelia (1970). 5.) 4. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . 4. Bucureşti. Editura Academiei Române.0 pct. D. 4. Bucureşti. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Ianoş. Editura Presa Universitară Clujeană.) 3. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. (2. (1. I-II. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . 0 pct. 6. (2005). Editura Tehnică. Terra.Geografii români şi Geografia Regională.

în primul rând. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. neozoice şi cuaternare groase. orientat est-vest.2. .ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. cu asociere de dealuri şi lunci. . cu un climat mai răcoros şi mai umed.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. cu rocile cristaline dure.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului.2.3. Verile sunt călduroase.4.6. 5 5.1. de câmpie.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. Luncile largi ale Prutului. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare.5. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. de vârstă precambriană. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. Partea vestică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Economia şi perspectivele regiunii 5. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . 5. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. 38 .resursele naturale şi antropice ale regiunii. Componenta antropică a sistemului regional 5. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. Baza naturală de susţinere 5.

Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. pe Prut. arini. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Ruginoasa). Resursele subsolului sunt aproape inexistente. apele minerale de la Strunga. Botoşani. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Predomină populaţia rurală. Este în creştere inclusiv prin exod rural. în colaborare cu Republica Moldova. Câmpia este străbătută. ocupată în sectorul primar. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. plopi. prin aducţiune. Gramineele (Festuca. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. pentru pescuit şi irigaţii. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Botoşani. papură. Un rol major revine. palatele (Iaşi. mănăstirile. la nivel naţional. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. vulpi. Darabani. lacul de la Stânca-Costeşti. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. mistreţi animă peisajul. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. fauna piscicolă şi cinegetică. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Başeul este tributar direct Prutului. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. din Culoarul Siretului. utilizat în industria sticlei. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Iaşul. Dorohoi. Pentru scopuri complexe. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. ortodoxă. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. din conul aluvionar de la Timişeşti. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . 5. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. în anotimpul estival numeroase râuri mici. muzeele. Biogeografic. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile.3. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. la adâncimi de 3-10 m. bisericile. de naţionalitate română. îndeosebi. cu un potenţial de scurgere redus. inclusiv hidroenergetice. Din punct de vedere antropic. seacă. a fost construit.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. alături de iepuri. în zonele colinare. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Rozătoarele. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Săveni. Târgu Frumos. casele memoriale. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. ca urmare.

alimentară. industria lemnului. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. legumicultură. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. cu o serie de specializări în cultura cerealelor.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. de-a lungul căilor de acces. iazuri. Săveni. la răscrucea unor drumuri comerciale. cu structură răsfirată sau compactă. datorită potenţialului său poziţional. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. amplasate lângă apele curgătoare. agricultură mixtă. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. viticultură (zona Cotnari). Târgu Frumos. textilă etc. Funcţiile lor sunt agricole.

dezvoltându-se pe coordonate proprii. vinificaţie (Cotnari). lactate. mai înaltă a teritoriului. A treia regiune agricolă a ţării. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. porumb. confecţii. Răducăneni şi Nicolina). Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. În zona dealurilor s-au dezvoltat. în special măr. ctitorită de Ştefan cel Mare). Iaşi – Botoşani. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. bovine. apele minerale de la Strunga. tricotaje (Iaşi. Dorohoi (Sf. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. iazurile din Câmpia Moldovei. livezile ocupând partea vestică. soia. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. uleiul (la Iaşi). Nicolae. porcine şi păsări. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. este de dată relativ recentă. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. casele memoriale. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. exceptând municipiul Iaşi. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Galata. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. lângă Botoşani). morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Palatul Culturii. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. în pentru ulei. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Turism cultural. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole.Moldova de nord-est 5.4. Botoşani (Uspenia. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. agricultura şi industria. Se cresc ovine din rasa karakul. plante furajere). Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Iaşul şi Chişinăul. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. încă din evul mediu podgorii. Botoşani). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Sf. Parcul Copou din Iaşi. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Mitropolia. Din punct de vedere al importanţei agricole. Strunga. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Nicolae Popăuţi). Golia). sfeclă de zahăr. cât şi peste hotare. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune.

5. Transportul feroviar este servit. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. prelucrarea lemnului). respectiv spre Transilvania. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. în mod dialectic. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. materiale de construcţie. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. construcţia de maşini. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. 5. cele două centre urbane mari.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. textilă. având legături cu capitala. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. grefată pe Culoarul Siretului. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. la un standard redus sub aspectul modernizării. Riguros delimitată spaţial. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. puţin nuanţat. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Iaşi şi Botoşani. Iaşi şi Botoşani. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. tipurilor de sol şi vegetaţiei. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. în primul rând. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Infrastructura de transport rămâne însă. la o variaţie redusă a climatului. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. ca sistem teritorial funcţional. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. per total. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Moldova de nord-est. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. După cum s-a relatat anterior. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Ea conduce.

a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Studiu geomorfologic. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Pantazică Maria. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Al. Iaşi.Moldova de nord-est interacţiune. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Or. D. relieful aplatizat. V. Bârladul.6. Ungureanu. 3.. N. Podişul Moldovei. Editura Academiei. I. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Chiriac. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Etc. 5. Ungureanu (1993). (1980). Bucureşti.. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. 2. fără energie şi fragmentare deosebită. 2. în cazul de faţă. Cuza”. Câmpia Moldovei. V. Bibliografie selectivă 1. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Bucureşti. (1968). Editura Univ. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Băcăuanu. Spre exemplu. “Al. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cu cât numărul lor este mai mare. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Barbu. Băcăuanu. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. şi invers.

Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă există.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Economia şi perspectivele regiunii 6. Componenta antropică a sistemului regional 6. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.1.2. partea nordică a Bucovinei. Baza naturală de susţinere 6. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. 6. culoare pe vale. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică.4. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. depresiuni. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. care este municipiul Suceava.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. Astfel.5.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. . fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă.6. 6 6. . oraşul Cernăuţi. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. 6 BUCOVINA Cuprins 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). podişuri.2. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. totuşi. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Varietate morfologică: munţi. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: .3. culmi aplatizate.

. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. în partea sudică. Suceava şi Moldova. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. în obcine se înscriu între 2-6°C. sculptat în depozite sarmaţiene. Dealul Boiştea. Rezultă un climat răcoros şi umed. Obcina Feredeu şi Obcina Mare).Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Siretul. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . aidoma unor trepte. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. din păduri de foioase (făgete). Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. Culmile acestuia. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Moldoviţei şi Humorului. Cele două trepte majore de relief. de formă alungită şi dens populată. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. stejar etc. munţii şi podişul. cu altitudini de 450600 m.nord-est. în amestec cu carpen. A doua treaptă de relief montan. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Depresiunea Câmpulung. în perimetrul căruia. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. culmi domoale a căror înălţime. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Depresiunea Rădăuţi. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. tei. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. în Podişul Sucevei. nivelat şi fragmentat în plan minor. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . nisipuri). iar în podiş între 6-8°C. separate de culoarele largi ale Moldovei. Fondul biogeografic este compus. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). 689 m. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. prin eroziune fluviatilă. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. intens exploatate antropic. de mai joasă altitudine. arţar. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. scade de la vest (1588 m în Vf. Depresiunea Dornelor. colectând prin afluenţii săi. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. Ele străjuiesc.

datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. mistreţul. Cetatea Sucevei. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. în Podişul Sucevei. Recent. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. clasei spodosolurilor. preponderent bărbătească în ţari din centrul. terenurile agricole relativ extinse. este bogată. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. partea centrală a Depresiunii Dornelor. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. constituit însă din sate mici. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. polarizate de Suceava. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. cerbul. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Profilul economic este extrem de nuanţat. şi mijlocii (500-1500 locuitori). întâlnim un rural bine consolidat. Solca). O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Ursul. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. a unor zăcăminte de gaze naturale. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. respectiv cele intens umectate. râsul. Suceviţa. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Sub aspectul habitatelor. cu podzoluri variate structural. Probota. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii.3.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. Predomină satele agricole. sub 500 locuitori. 6. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. predominant. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. sudul sau vestul Europei. căpriorul. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. densă. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Pe lângă resursele forestiere importante. 46 . cu deplasarea populaţiei tinere. Depresiunea Rădăuţi. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. Ca amplasare. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. cu spor natural superior mediei pe ţară. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Solurile aparţin. În balanţa demografică pe medii de viaţă. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. jderul. statui. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Rodna. valori etnografice specifice. muzee. Moldoviţa.

Se cultivă. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. se instituie Vatra Dornei. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Iacobeni). cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). cu randamente mai scăzute. sfeclei de zahăr. Rădăuţi şi Fălticeni. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. şi din motive fizicogeografice. Şaru Dornei. Activităţile industriale. porumbul. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. oraş care. definesc funcţiile oraşelor. dar pe suprafeţe notabile. Baia. grâul. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Marginea. Siret şi Solca. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. 6. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. în pentru fuior sau cânepă.4. Ca centre de ordinul secundar. în est). creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine.Bucovina pomicole. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. industrie. Economie diversificată: agricultură. oraşelor mici şi mijlocii. Economia şi perspectivele regiunii. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. turism. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările urbane aparţin. Frecvent apare profilul economic mixt.

precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Rădăuţi. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. Probota. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Suceviţa. turistică. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inul şi cânepa produse în regiune. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. cireş. alături de Litoral şi Delta Dunării. Prin toate trăsăturile relevate anterior. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. vişin). Arbore. ambalaje. Fălticeni. iar în Obcine. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Cacica. industrială). mobilă. Câmpulung Moldovenesc). cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Vatra Dornei). carnea sau laptele (Suceava. Industria textilă valorifică lâna. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Moldoviţa.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Vatra Dornei. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. pe lângă celelalte specii de animale. orzul.(Suceava. Dragomirna. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Industria este. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. În zona montană predomină creşterea oilor. industriei chimice etc. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. în special cele din Ţara Dornelor. De asemenea. hârtie. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. Humor. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. sticlei.

Pop. 2. 6. Feredeului şi Obcina Mare. Moldoviţa.. Bucureşti. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Editura Presa Universitară Clujeană. (1976). V. Băcăuanu. (2000). Iaşi. de o valoare artistică unică. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Obcinele Bucovinei. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Mănăstirile Vorneţ. Bibliografie selectivă 1. “Al. Cuza”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. podişul şi depresiunile. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Călimanilor. Rodnei. Gr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . N. Ungureanu (1993). Editura Univ. Ungureanu. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Barbu. Podişul Moldovei. Humor. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. datorită frescelor exterioare. D. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. (1980). Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră.. Pantazică Maria. Editura Ştiinţifică. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Al. I. Cluj-Napoca. cu o arhitectură de mare originalitate. Barbu N. 2.6. Chiriac. 4.Bucovina 6. Bucureşti.5. Suhardului.

Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. cu un domeniu forestier şi pastoral extins.6. cu altitudini de 600800 m. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.1. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. râu ce devine. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Relieful regiunii este. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. Vişeul şi Iza. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina.2. de gravitaţie a geosistemului. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). a regiunilor. .Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). . cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului.3. Componenta demografică şi de habitat 7.4. axa de referinţă. limitele spre vest şi sud-vest. 7 7.2.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. nu fără disfuncţii. deci. Baza naturală de susţinere 7.5.1. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . 50 . În aşteptarea acelui moment.

unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Cărbunari. iar spre vest pe Culmea Breaza. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Buhăescu). Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Fiad. Băile Puturoasa. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe o lungime de 60 km. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Mari resurse de apă dulce. Ocna Şugatag. Cu deschidere largă spre vest. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Lala Mică. Etajele de vegetaţie se succed regulat. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Târlişua. Lăpuşul. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Băile Borşa. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Depresiunea Oaş. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Bixad. urmează frontiera nordică a ţării. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Valea Măriei. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Iezerul Pietrosu. jugului intracarpatic (Şatra. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Coştiui. cele din urmă. determinate orografic. pe direcţia est-vest. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Preluca. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Stoiceni. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Şătriţa. Numeroase acvifere cu ape minerale. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. În munţii Rodnei. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. ca afluent al Someşului. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. de peste 800-1000 mm anual.

soluri brune acide alpine sau regosoluri. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. viezure. În Depresiunea Baia Mare. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. Calcarele comune. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. aur). La Răzoare se exploatează mangan. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. germani. Maramureşului.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. sare. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Germania). o specie submediteraneană. Satele. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. cupru. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia.. vulpe. andezitul. Franţa. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. de mare originalitate şi viabilitate. ucraineni. roci de construcţie. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. iar în depresiunile joase lăcoviştile. aur. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. cupru. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. iar în apele Tisei. zinc. zinc. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. Variate resurse nemetalifere (plumb. pisică sălbatecă. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. astăzi exploatările fiind sistate. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Fondul forestier extins. iar la altitudini superioare de podzoluri. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. fauna cinegetică şi piscicolă. lup. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. la peste 1500 m. evrei. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. Spania. dar există fluxuri. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. căprior. urmată de stepa rece. 52 . dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga.3. faună cinegetică şi piscicolă). În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. nu apar pajişti alpine. săracă în specii a pajiştilor alpine.

Şomcuta Mare. regiunea are un indice de urbanizare modest. Târgu Lăpuş. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Deşi locuită din preistorie. Cavnic. Seini. Borşa. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Săcel. azi aflate în dezafectare spontană. capitala de drept a Maramureşului istoric. Vişeu de Sus. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. Negreşti Oaş. 7. rareori pe versanţi sau platouri. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . 7. mărimile şi texturile. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Oraşe polarizate de Baia Mare. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Baia Sprie. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. 1.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate.

confecţii sau tricotaje. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. urmat de grâu. cu caracter mixt. rural). morărit panificaţie). bovinele şi porcinele. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Sighetu Marmaţiei. cultural. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Turismul este în expansiune.4. Ocna Şugatag. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Turism polivalent (recreativ. Productivitatea este însă scăzută. Negreşti Oaş. obiceiurile. floarea soarelui). Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Lăpuş. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. o agricultură de subzistenţă. peisajul montan. dar şi la Băile Turţ. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Nistru). prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. climatul favorabil agrementului hivernal. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Toroiaga sau Băile Borşa. Baia Mare se practică. Băiuţ. Şuior. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Baia Sprie. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. încă din vechime. tradiţiile. cartofi. Cavnic. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). în zona Baia Mare). Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Apele minerale. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. La Baia Mare. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. 54 . fasole. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. ovăz. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. curativ. predominant de subzistenţă. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. În spaţiul depresiunilor Maramureş. În mod similar. vizează ovinele. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Ieud. Bârsana etc. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Tarna Mare. Staţiunile turistice Borşa. Agricultura tradiţională. Luna Şes. iar în ultimul timp şi în mici ferme.Maramureş-Chioar 7.

Pop. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. situată la nord-est. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. 7.5. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. 3. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . (2005). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Giuleşti. x x x (1987). Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. 2. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Şurdeşti. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Gr. Sârbi. Geografia României. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Editura Presa Universitară Clujeană. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Editura Academiei. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. 2. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Geografie Regională. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş.Maramureş-Chioar Maramureş. Cluj-Napoca. Cocean.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. III. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. P. Ediţia a II-a.6. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. cât şi feroviare. Bibliografie selectivă 1. Sat-Şugatag). Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 .. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. 7. (2000). printr-un sector de autostradă. De asemenea.

alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii.1. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci.5.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Colinele Tutovei. dispuse monoclinal. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Economia regiunii 8. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. potrivită. astfel. favorabile eroziunii. Componenta demografică şi de habitat 8.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. trei elemente de ordin morfologic. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Podişul Central Moldovenesc. Podişul Covurlui. Olteneşti). Lucrarea de verificare nr. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. 8. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. 8 8. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.1. crestele. 2 8. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi.7.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. de oraşul Bârlad. 467 m în Dl.3. argile. Ca urmare. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă.4.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale).2. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural ./ Apar izolat cueste (Racovei). Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în Dl. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. în mare parte. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Platourile structurale. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . . 376 m.2. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. monoclinale. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. .identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. Cetatea). ale Prutului şi Siretului.

generează forme structurale (platforme. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zeletin. privighetoarea. Durata timpului senin este mare. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. terase şi glacisuri. îndeosebi în anotimpul rece. iar avifauna include prepeliţa. cu un spor natural mai ridicat. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. conuri de dejecţie. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. cenuşii) sau cambisoluri (brune. Fauna de rozătoare abundă în stepă. brune acide). În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. depăşind 2100 ore anual. de la molisoluri (cernoziom. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. căprioarei sau mistreţului. tipuri şi subtipuri de soluri. Astfel. cu mici cueste. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. . cinteza. Monoclinurile. cueste. Aşezările mari sunt rare. Are un relief de dealuri joase. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. Aşezările urbane provin din vechile târguri. 8. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). vulpii. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. ciocârlia. potârnichea. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. omogenă etnic şi cultural. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate.3. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. văi subsecvente). Valea Ursului. Tutova. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. pe terase şi versanţi. Măluşteni). Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. cele de silvostepă şi de stepă. Clima unităţii este de podiş. Racova. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Populaţia rurală. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Alimentarea este pluvială. iar în est pe culoarul Prutului. Continentalismul climei este evident. Iveşti. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. cu altitudini sub 300 m. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. dobrogean.

industria s-a afirmat târziu. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). Târgu Bujor. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. tutun. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Podu Turcului) şi livezile de pruni. Regiunea nu are un aeroport propriu. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. industrie. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. prin apropiere. ambalaje) la Vaslui. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. Se cultivă porumb. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. meri. cireş. Huşi sau Fălciu. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. secundar. în cantităţi mici. soia. butoaie. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. sfecla de zahăr. vişini. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Negreşti. grâu. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. floarea soarelui.4. Bârlad şi Huşi. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. abia în a doua jumătate a secolului trecut. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). prelucrarea lemnului (mobilă. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . bovine). Căile de transport au o densitate redusă. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Huşi. 8. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. iar Huşi. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. între 50 000-100 000 locuitori. legume.

catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. . Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.Bârladul 8. . Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 .5. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. . Etc. .politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.

Băcăuanu. Podişul Moldovei. .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.0 pct.Bârladul 8.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Ungureanu. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. .2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.7. Pantazică Maria. 3. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cuza”. V. Bucovina. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.. Iaşi.(2. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. la obiect. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lucrarea de verificare nr. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.) 5. IV. 5 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Barbu. Bucureşti.6. 8.0 pct. 3.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. N. 2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Editura Univ. Maramureş-Chioar şi Bârlad.Adresa cursantului. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Răspunsul va fi logic formulat. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Editura Academiei. . “Al. Ungureanu (1993).Numărul lucrării de verificare. . x x x (1992). D.) 2. (1980). Regiunile pericarpatice.Specializarea şi anul absolvirii. Chiriac. I. Geografia României. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.. Al.5 pct.). Bibliografie selectivă 1. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.

Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). grefată pe un culoar major de vale. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.2.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Corni. Trotuş. .6. Bârlad. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România.3.Dealu Mare-Hârlău spre est. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. 9. Depresiunea Moldovei. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Bărboiu.4. Economia regiunii 9.1. . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. între 2. cu o desfăşurare alungită. la Văşcăuţi. 9 9. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Bistriţa. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.5. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Baza naturală de susţinere 9.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.2. respectiv culmea Bour . Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Runcu. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: .explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Componenta demografică şi de habitat 9.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Regiunile pericarpatice.. Editura Univ. 2. D. IV. Bibliografie selectivă 1. “Al. Bucureşti. Bucureşti. Cuza”. Iaşi. x x x (1992). Editura Academiei. Podişul Moldovei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . (1980). Barbu. N.6.. Ungureanu (1993). V. Băcăuanu. Geografia României. I. Pantazică Maria. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.Culoarul Siretului 9. Ungureanu. Chiriac. 3. Al.

unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. funcţie şi fizionomie. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Economia şi devenirea regiunii 10.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10.3. respectiv cel interior. . Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. roci ale flişului (conglomerate.2.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. spre culoarul Siretului. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.2. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. gresii. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Ceahlău – cu altitudinea maximă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 10.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. 10. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. al masivelor Stânişoara.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat.1. .4. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . 10 10.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. conglomerate şi calcare. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. iar interregional. Goşmanu şi Berzunţ. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. reprezentat prin munţii Bistriţei. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. în Ceahlău. Componenta antropică a sistemului regional 10. Corni. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. 1 907 m . Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior.1.

cerb. mreană etc. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. alcătuit din stejar şi fag. Să adăugăm fondul forestier montan. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Nu lipsesc litosolurile. Solonţ. căprior. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. Cetatea Neamţului. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. Corelată strict cu vegetaţia. ciocănitoare. lăcoviştile sau solurile aluvionare. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Caşin. mierlă. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. etc. fondul cinegetic şi piscicol). Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Resursele. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. sturz. vulpe. Reţeaua hidrografică. lup. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Masivul Ceahlău. Slănic Moldova. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. Agapia. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. apele minerale. Sihăstria. Oglinzi. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Cele două etaje de vegetaţie. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. de o mare valoare atractivă. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. fauna este compusă din urs. viezure. Secu. Caşin. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Văratic. al pădurilor de foioase. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. mistreţ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . păstrăv. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). ca suport al economiei regionale. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Cantemir în Descriptio Moldaviae). clean. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. acvile. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. cărbunii din bazinul Comăneşti.

Alte oraşe sunt Bicaz. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. 2. 10. Ziridava) existente în regiune. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Slănic Moldova. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice.3. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Târgu Ocna. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Dărmăneşti. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Comăneşti. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Vălsan „sate cuiburi”). cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Moineşti. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1.Bistriţa-Trotuş 10.

În luncile râurilor se cultivă legumele. atât cele rutiere. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). masivul Ceahlău. orz. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. Cetatea Neamţului. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. industrie şi turism. ovine. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. Pângăraţi. ovăz. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. plante furajere. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. apele minerale clorurate. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. îngrăşăminte chimice la Roznov). În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. climatul curativ montan. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. la Bicaz. culturile de porumb. grâu.Bistriţa-Trotuş 10. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. de-a lungul Bistriţei. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. lactate) etc. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Agricultura. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. Neamţ. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. una. cu aceleaşi vechi tradiţii. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. oprindu-se la Bicaz. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. cartof. spre Gheorgheni. industriei textile (Buhuşi). pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Oneşti ). fauna cinegetică. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. porcine). reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Văratic. trimiţând ramificaţii spre rama montană. Comăneşti. alimentare (morăritpanificaţie.4. Economie bazată pe agricultură. Caşin. Oglinzi şi Durău. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Domeniu turistic de mare perspectivă. cât mai ales cele feroviare. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. Secu. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Bicăjelului sau Bistriţei. Caşin. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . iar cealaltă. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. Târgu Ocna. Târgu Neamţ. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului.

Editura Academiei. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Astfel. III. Ghincea. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Bucureşti. Subcarpaţii României. Geografia României. IV.6. Cluj-Napoca. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. 2. M. (2000). Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău.Bistriţa-Trotuş 10. 4. Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. x x x (1987). Geografia României. Editura Universitară. din zona muntoasă sau subcarpatică. Ileana-Georgeta. Bibliografie selectivă 1.5.. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. 10. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Editura Academiei. în unele cazuri. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. coabitează sau. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Bucureşti. Ielenicz. Culmile rotunjite sau ascuţite. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pătru. În primul rând. 2. Regiunile pericarpatice. se exclud. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. x x x (1992). avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Mioara (2003). 3. văile largi sau dimpotrivă.

6.2. integrată regiunii Maramureş-Chioar).explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice.5. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Rodnei sau Ţibleşului.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. Limita sa sudică este mai sinuoasă. Componenta antropică 11. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. prin văile largi ale Someşului. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic.1. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. 11 11. .4.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. inclusiv rama montană a acesteia.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial.1. Cuprinde. Obiectivele unităţii de învăţare nr. a Depresiunii Giurgeului. cele trei sectoare Podişul Someşan.3. De asemenea. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. atât sub aspectul componentelor. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Harghita. Ocna Dej). 11.2. . suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Gurghiu. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. iar cutele diapire.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Un relief mozaicat care. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire.

Borsec). unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Gurghiu. se repercutează în domeniul climei. podişuri. Iazuri. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Sovata. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. de ce nu. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Târnavelor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Sângeorz Băi. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Munţii Căliman. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. inundaţiile din anii 1970. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Ţaga. a „jugului intracarpatic” Preluca). ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Dimpotrivă. oceanică. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Căliman sau Harghita. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. Bilbor. 1992 de pe Someş. spre nordest. cu terase extinse. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Mureş sau Târnave. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Vălenii de Mureş. Cunoscute sunt. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. în acest sens. permite climatului temperat continental de influenţă vestică.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. iarna. Iara-Hăşdate. în culoarul Alba Iulia – Turda. Ape colectate de Someş şi Mureş. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Târnave). depresiuni). apariţia de noi lacuri. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Prezenţa. Borsec. s-a format în condiţii naturale. 1975. Dumitra. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. să pătrundă în întregul bazin depresionar.

Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Mureş. Târnava Mare sau Târnava Mică. Fondul forestier este de buna calitate. cerb. Nu lipsesc solurile aluvionare. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. amestecul foioase-conifere şi conifere. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. respectiv în depresiunile marginale. În podiş este domeniul mistreţului. ape minerale. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. afin. Ilişua. a luncilor.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. vegetaţia. amestec stejarfag. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. iar cele din podiş de clean şi mreană. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. densitatea şi structurile populaţiei. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. vulpii.3. cu arbuşti (jneapăn. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. de la argiluvisoluri. Resurse de sare. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Ţibleşului. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. În munţii Rodnei. gaze naturale. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. începând din secolul XI. Vegetaţia zonelor joase. nemetalifere. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Cel mai expresiv element al peisajului natural. la cambisoluri şi podzolurile montane. cel al populaţiei maghiare. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. ienupăr. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. lupului. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. în unele zone (cea a Bistriţei. Căşei. 11. iepurelui. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. caolin la Parva şi Aghireş. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. căprior). depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. Animalele mari (urs. ape minerale clorurate şi carbogazoase. iar din secolele următoare. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Solurile. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Românaşi.

Sângeorz Băi). iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Sângeorz-Băi. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale.4. Cluj-Napoca). Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. din zona Năsăudului. furajere. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. 11. Târnăveni) altele târguri (Dej. Pentru pomicultură. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. plante tehnice. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. este extinsă cultura legumelor. Teaca. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Topliţa. Câmpia Turzii. mai ales în zonele periurbane. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Podişul Someşan). bine consolidate. Teiuş. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. de la satele „grănicereşti”. Extrem de agitată este dinamica teritorială. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Iernut. pomi fructiferi. Reghin. Năsăud. culturale.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Gherla. Amestec interetnic pronunţat. Gheorgheni. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Huedin). la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. turistice. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Beclean pe Someş. urmate de servicii şi turism. Oraşele aparţin. Luduş. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Jibou. Aiud. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Târgu Mureş. ale cărui funcţii economice. Aiud-Alba Iulia. Turda-Potaissa. Sovata. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Valea Nirajului. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Sovata. viţa de vie).

îngrăşăminte la Târgu Mureş. Se cresc bovine. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. porcine. Bistriţa – produse lactate. Luduş. conserve de legume la Dej etc. În schimb. Se practică apicultura. Târgu Mureş. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Test de autoevaluare Conturarea geologică. sticlă). morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Un rol important revine industriei chimice. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Teiuş – fabrici de zahăr. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. În Dealurile Someşului Mare. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Gherla. var. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei.Transilvania nordică 11. ovine. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Dej. Alba Iulia. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Gherla (sticlă). Sângeorgiu de PădureFântânele). Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. o marcă recunoscută în ţară şi la export. păsări. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. celuloză şi hârtie la Dej. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. produse ceramice). Cluj Napoca.

Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Blaj. recreativ. Borsec. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. dar şi Bistriţa. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. . respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Bârgău. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Târgu Mureş şi Alba Iulia. Călimani. cele mai importante urmând. Alba Iulia. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. 11. curativ. Sângeorz-Băi. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. biserici. mai ales Cluj Napoca. instituţii culturale. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. cu un pronunţat caracter de tranzit. Târgu Mureş. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. nordică şi sudică. curativ şi cultural.Transilvania nordică Turism cultural. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. monumente. Dej. Someşului.Cluj-Napoca .prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. climatul salinelor de la Praid. spre Suceava şi Iaşi. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. inclusiv de mărfuri.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Turda sau Ocna Mureş. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Construirea autostrăzii Borş . Pentru turismul cultural. Sovata. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. apele minerale de la Sângeorz Băi. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. lacurile de la Băile Turda). Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Turda Băi.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Aiud. până la un punct. Praid. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Târnavelor. . oraşele regiunii. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice.

Bibliografie selectivă 1. Depresiunea Transilvaniei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei. Geografia României. (2001). x x x (1987).Transilvania nordică 11. Maier. A. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. 3. Cluj-Napoca. Bucureşti.6. Editura Gh. 2. (2001). III. Bariţiu. Cluj-Napoca. Gr. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. .6. unele spre centrele menţionate anterior. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.apariţia unui prag gravitaţional sinuos.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. 12 12. Delimitarea.1. . în premieră. . Componenta antropică 12.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). P. 12.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. socialului şi comportamentalului regional.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.4.2. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în zona Târnavei Mari. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.3.7. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. 2002).constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.2. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. Economia regiunii 12.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. Lucrarea de verificare nr.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. .1.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. 3 12. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12.

La Ocna Sibiului. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. maximele scurgerii înregistrându-se. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. alimentarea lor este asigurată. Postăvarul ). Creşterile de debite pot fi uneori mari. în iarna anului 1942. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Bodoc. Capra. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. depresiuni şi podişuri.38. de regulă. Cibinul). Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. Piatra Mare. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum.5 ºC. Avându-şi obârşiile în munţi. în bazinul Vârghişului. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. cu o importantă pondere a terenurilor joase. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Baraolt. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. al Perşanilor. fie în fostele circuri. a manifestărilor normale. Pe de alta parte. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de lunci. Podragu. din ploi şi zăpezi. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). întregul an. în munţi. la Bod). Întorsurii. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. Rezultă astfel un relief variat. primăvara. Fenomene foehnale. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Homorodul. parţial. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Munţii Perşani. iar cele carstice masivele Postăvarul. Căpriţa). Piatra Mare şi. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. paralelă celei dintâi). Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Hârtibaciul. În munţi rigorile acestuia cresc.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). ca o consecinţă a climatului mai răcoros. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Tot aici. în turbăriile de la Reci. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. (devenit o axă de gravitaţie secundară.

din Europa. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. Bodoc. tei. fondul forestier extins şi. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. Bodoc. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. La Bazna. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. pisica sălbatecă. Masivele Făgăraş. Malnaş. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). lupul.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. ca intensitate. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. ale pădurilor de foioase. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. cerb). iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. dispuse între 400-1000 m altitudine. cât şi cele turboase (în zona Reci). în podişuri cel al cambisolurilor. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. mai extinse în Podişul Secaşelor. mai ales resursele atractive turistice. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. la Zizin. la Baraolt. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). la Ghelniţa şi Comandău. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. ulm. frasin). că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. fertile. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. vulpea. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. Astfel. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. Baraolt. culoarul Apoldului. Fagul compact apare în munţii Perşani. valorificate pentru lucrări decorative. Mari resurse turistice. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Vâlcele.

3. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Cristian. monumente). Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Densitatea aşezărilor este ridicată. Satele risipite (Jina. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). peste 13. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. istoric. 17. Sibiul. abia pe 81 Populare relativ densă. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. tradiţiile şi folclorul lor. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Făgăraşul. Exceptând arealul Branului. prin care romanii au intrat în Transilvania. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Axente Sever. comunităţile umane. o cale. Ea a fost mult mai numeroasă. Orlat) în Depresiunea Sibiului. religioase. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. polarizate de Braşov şi Sibiu. Saschiz. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiu. Predeal. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. prin aceasta. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Cisnădioara) 12. Braşovul. dominantă numeric. dublate spre interior. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. în Perşani. Pe lângă populaţia românească. Aşezările rurale etalează în structura. a lânii).Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. multietnică. încă din antichitate. de peste 125 locuitori/km². continuă şi relativ densă a teritoriului. Şeica Mică. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. migrarea spre Germania). economic. Hărman. iar zonele etnografice ale Sibiului. Oraşe numeroase. din cele două alese. Biertan).300 şi. Biertan.671 locuitori. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Feldioara. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. culturale. prin pasurile Bran. Făgăraşului. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Predeluş sau Oituz. Gura Râului. de Dunăre şi Marea Neagră.

care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Menţionaţi alăturat: 1. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Târgu Secuiesc. de către Braşov (307 046 locuitori). Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Făgăraş. prin centre de niveluri diferite. agricultura. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Clujul. Cisnădie. Sighişoara. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. caz unic în România prin specificitatea lui. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Victoria. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Săcele.Transilvania sudică locul trei. Se observă prezenţa a două centre majore. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Codlea. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Copşa Mică. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Sibiu şi Târgu Mureş.4.600 locuitori). în care depresiunile Sibiu. Hunedoara). industria şi turismul. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Sălişte. direct şi indirect. Dumbrăveni. Astfel. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Sibiului şi Braşovului. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Avrig. 12. Sfântu Gheorghe. Agnita. Sistemul urban este polarizat. Zărneşti. Tălmaciu. secole la rând. Ocna Sibiului. Covasna. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Mediaş. cu peste 12. Răşnov. Braşovul şi Sibiul.

viţăde-vie. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Agricultură mixtă. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. sticlărie. şi ea de mare tradiţie. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Zărneşti. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Homorod. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Făgăraş. Turismul este o ramură economică în creştere. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). mobilă. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. maşini agricole. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. brânzeturi. utilaj minier. Piatra Mare).Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Tălmaciu) în aparataj de precizie. obiceiurile şi folclorul românesc. Sighişoara (prefabricate. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. sticlă). Sighişoara. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mănăstirea Sâmbăta. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Hoghiz (ciment). pomi fructiferi. şi astăzi. Sibiul s-a specializat. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. avioane. Covasna. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Cisnădie. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Prejmer). Bazna. industria chimică. prelucrarea lânii. Vâlcele. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Braşov. acid sulfuric). pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. produse din carne etc. În privinţa viticulturii. produse cosmetice. industria lemnului. Râşnov. Braşov (produse refractare). Orlat. Turism montan şi cultural intens. Mediaş (carbid). iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). fâneţe şi păşuni. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. acid sulfuric) Victoria. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. tradiţiile. Răşinari. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. brânzeturi. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. menţinut.

Cluj etc. în mare parte. 1. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Sibiu. cel al Transfăgărăşanului. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. În consecinţă. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. Vechile bresle din Sibiu. Braşov-Întorsura Buzăului. 2. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. 12. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). pecetea geniului lor creator. Disfuncţiile actuale. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. La Sibiu funcţionează un aeroport. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică.5. cum ar fi cea de pe Târnave. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate.Agnita. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. în Bistriţa şi împrejurimile sale.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate.

Bibliografie selectivă 1. Carpaţii şi Subcarpaţii României. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Gr. Gr.III. . (3. .0 pct) 2.0 pct.7. 3. . (2.Transilvania sudică 12. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Editura Presa Universitară Clujeană. la obiect.Numărul lucrării de verificare. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Răspunsul va fi logic formulat. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. Editura Academiei.Specializarea şi anul absolvirii. Geografia României. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice.Titlul cursului (Geografia Regională a României). depresiuni). Editura Presa Universitară Clujeană. produse şi interese.Adresa cursantului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.0 pct) 5. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . Depresiunea Transilvaniei.) 3. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. x x x (1987). (2000). Pop.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 2. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. (2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Lucrarea de verificare nr. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Argumentaţi acest fenomen.6. Bucureşti. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Bistriţa-Trotuş. . (2001). 12. podişuri. Cluj-Napoca.0 pct. Pop. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca.) 4.

spontane sau dirijate. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.3 Componenta antropică 13. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară.1. Baza naturală de susţinere 13.5. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. . axe) în funcţie de tendinţele. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic.1. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. creste ascuţite. platouri. masive izolate.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13.6. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.2. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .2. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . 13. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Ca unitate teritorială. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ».posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. culmi aplatizate. 13 13.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. Către Est limita unităţii este clară. versanţi prelungi.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă).4. de evoluţie a teritoriului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. tranşant.

relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. La nord. Înspre vest. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . El este alcătuit. Pe de altă parte. Runcului. masive. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Defileul Crişului Repede. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. cheile Videi. Bratcani. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. izbucurile Izbândiş. Hodobana. Ordâncuşei.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Astfel. asemeni unui V. Albioarei.). Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. peşterile Humpleu. Topliţa etc. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. Cuţilor. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Someşului Cald. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. alcătuiţi covârşitor din calcare. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. în a doua jumătate a lunii iulie. Sighiştelului etc. de acum 62 000 ani). partea centrală. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. între care Munţii Pădurea Craiului. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. cea mai înaltă şi masivă. în special calcare. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. cu peste 50 km lungime. Pociovaliştei). Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). chei şi defilee cu geneze variate. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Cu o orientare nord-vest . Zăpodie. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Spre nord. masiv. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara.

realizate pe Someşul Mic (Gilău). Gurahonţ. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Roşia Montană. pe Crişul Repede. Vad-Borod) au un climat specific. Ampoiţei. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Climatul general este cel specific montan. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. de o mare importanţă balneară. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Almaş. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Vâlcanul. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Coteţul Dobreştilor. klippe şi olistolite. Negru şi Repede) şi de Barcău. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. (Pietrele Ampoiţei. Fântânele-Beliş). Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Izbândiş). cu frecvente fenomene de inversiune termică. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. precum şi carierele de la Vaşcău. Bulzişor. Plotunul. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Valea Drăganului (Floroiu). Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. unic este relieful de masive izolate. pe Someşul Cald (Tarniţa. spre est de Someşul Mic. Pentru Trascău-Metaliferi. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Piatra Bulzului. Zăcămintele de aur (Brad. (Vaşcău. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Tăuz. Hăşdatelor. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Depresiunile (Brad. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Dumbrăviţa de Codru). Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. se desfăşoară Munţii Trascăului. ceaţă. Râmeţului. Arieş şi Ampoi. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Acumulări endocarstice deosebite. La est de Valea Ampoiului. Hidrografic. Versantul vestic. nebulozitate ridicată. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Iada (Leşu). Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Huedin. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Iara-Hăşdate. Vânătara. Piatra Helenească). temperaturi medii anuale de 2-60C. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Huedin. Ape termale. cristalini. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. cu altitudini modeste.

Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. cerbul şi. climatice şi biogeografice. bazalt. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. cu păstrăv şi lostriţă. pietriş şi nisip. Cetăţile Rădesei. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. roci de construcţie). Peştera Urşilor. Resurse aurifere. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. structurile geologice inedite ale Detunatelor. minereuri. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Gheţarul de la Scărişoara. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. ciocănitoarea. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. sărbătorile şi datinile. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Pajiştile alpine din Biharea. Sighiştelului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Toaia. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. În depresiunile . Runcşor. cinteza). Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Roşia Montană. climă rece şi umedă. Vlădeasa sau Muntele Mare. Criştior-Brad. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Roşia Poieni. Galdei. polimetalice şi turistice apreciabile. Someşului Cald. peşterile Meziad. Vadu Crişului. Ordâncuşei. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. cheile Turzii. la altitudini mai joase. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Galbenei. andezit. căprioara. ponoarele Vânătara. Varietatea şi unicitatea peisajelor. meşteşugurile etc. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Astfel. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. calcare. suprafeţele ocupate cu păduri. portul popular. Vântului. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Râmeţului. Huda lui Păpară. travertin. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. marmură. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. veveriţa.

Abrud. Ştei. Ineu. Zlatna. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. forestiere. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare.4. 13. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Nucet. altitudinile moderate. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Nucet. a alimentării cu energie sau apă. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Abrud. dispensare.Munţii Apuseni 13. Vaşcău. Beiuş. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Principalele oraşe sunt: Brad. Roşia. Ştei. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. pastorale sau mixte.3. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Gurahonţ). cât şi de potenţialul de comunicaţie. magazine comerciale). mici. în general. Sebiş. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Câmpeni. Zece Hotare. cât şi de rolul istoric. Baia de Arieş. iar actualmente din minele de la Băişoara. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. lipsa infrastructurilor de acces. Aleşd. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Răcaş. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sebiş. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor.

Gîrda de Sus. Stâna de Vale. Vaţa de Jos. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. 13. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Leşu. Arieşeni. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Vadu Crişului. Scărişoara. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Staţiunile Moneasa. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Cerbul. alcool. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. GeoagiuBăi. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . sucuri. Băişoara. Izvoru Crişului). prelucrarea lemnului. Ocupaţie străveche. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Chişcău. depresiunea Huedin (Sâncrai. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Vaşcău. bere. Beiuş şi Brad. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Râmeţ. Pietroasa. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Aireşeni). Sohodol. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. depresiunea Beiuş (Meziad. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac.

Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. în mod nemijlocit. din raporturile îndelungate. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. intens umanizate. Ţara Moţilor . detaşat. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. căi de comunicaţii). Depresiunea Brad spre Deva. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Câmpia şi Dealurile de Vest). bazinul Arieşului spre Turda. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. 13. Ampoi. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. 2. cu predominanţa munţilor joşi. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). În sfârşit. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). urmat de agricultura ecologică. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Crişul Negru. În cadrul acestui model regional. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. de data aceasta de sorginte antropică. La care se adaugă. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). pot fi evidenţiate subregiuni. culoarul Mureşului. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Aici apare un nucleu central morfologic. Crişul Alb). o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. prin sudul Munţilor Apuseni. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Pe valea Crişului Repede. Înălţimile sale sunt mijlocii. Analizând structura şi funcţiile peisajului. turismul. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). minerit şi creşterea animalelor. mineritul substanţelor nemetalifere. uşor accesibili. depresiunile „golf” Zarand. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5.

Bibliografie selectivă 1. fâneţe. 2. populaţia a fost atrasă de resursele miniere.7. Bucureşti.III. x x x (1987). Cluj-Napoca.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Cocean. Pop. 3. în special cele aurifere. (2000). trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Presa Universitară Clujeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . (1984). Editura Academiei Române. În al doilea rând. păşuni). Editura Academiei. Carpaţii şi Subcarpaţii României. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Gr. Geografia României. 13. P. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Nu în ultimul rând.

al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.3.2. Dealurile Oradei.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). deci.4. 14 14. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Cermei sau Miersig.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut.6. 1925 sau 1959). Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. ca elemente morfologice aparte. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Economia şi perspectivele regiunii 14.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Aici. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . . Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. în principal. de la nord la sud.Crişana Unitatea de învăţare Nr. 94 . Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). altitudini de 300-400 m. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. dealuri şi munte.5.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. (Ea nu include. Obiectivele unităţii de învăţare nr. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.1. Componenta antropică a sistemului regional 14. Baza naturală de susţinere 14. 14. forme de relief joase. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.

Şimleul Silvaniei. Tăşnad. În partea nordică. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. mai umede şi moderate termic. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Climatic unitatea se află. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Barcăul şi Someşul. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. industriei sau aşezărilor. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. o traversează Crasna. Miersig. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Zăuan. Meseşeni Băi etc. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. tributară integral Tisei. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Andrid. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Mari acvifere cu ape termale. Barcău. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Crişana este străbătută. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. iar al doilea la 340-410 m. Marghita. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. În ciuda acestui aspect. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. accentuată. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Vârşolţ). Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. păduri de foioase. în primul rând. la Timişoara spre sud. Carei. În sfârşit. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Oradea. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România.5°C (10. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. În scopul regularizării scurgerii.4 °C la Oradea). Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. în integralitate. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). cu temperaturi de 43°C). păduri de răşinoase. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. sub influenţa maselor de aer vestice. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Crişuri. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Crişanei îi aparţin. Sălacea). cu un maxim de primăvară şi toamnă.

Umanizare încă din preistorie. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. inclusiv în perioada glaciară. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. românesc. Este un relict tropical. Borş. O valoare deosebită o au terenurile agricole. gaze naturale (Balc. reformaţi. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Solurile nisipoase. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. versanţii montani. viezure. Marghita. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. lup. în perimetrele intens urbanizate. fazan). ape termale. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. castele. orbete. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Fondul etnic autohton. biserici. Zăcăminte de petrol şi gaze. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. protestanţi. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. slovacă etc. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. alături de ortodocşi convieţuind catolici. De asemenea.3. cu un indice de peste 1% anual. potârniche. dealurile cu fragmentare mai accentuată. căprior. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. obiectivele antropice (cetăţi. germană (şvabi). aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. iepure. menţinut în flora ţării noastre. Baza de resurse ale subsolului este variată. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Pişcolţ). monumente. Suplacu de Barcău). cu biotop actual natural în Delta Nilului. păduri de foioase. obiective turistice naturale şi antropice. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. 14. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Sărmăşag. Popeşti. Codru şi Sălaj) etc. vulpe.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. dar cu o frecventă notabilă. resursele cinegetice şi piscicole. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. ape termale. popândău. Curtuiuşeni. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. păduri de răşinoase. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. Chieşd etc). Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. Davele de la Marca sau Tăşad. datorită soldului natural şi migratoriu negativ.

în cele împădurite prelucrarea lemnului. polarizat de Oradea. sunt industriale. Tăşnad. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Satele aparţin celor două categorii structurale. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Funcţiile celor două oraşe mari. culturale. Cehu Silvaniei). de peste 100 000 locuitori. tradiţia locuirii etc. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). turistice. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. Satu Mare. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. în zonele plane. în fostele cetăţi (Oradea. Crişana are un număr redus de oraşe. al treilea oraş al unităţii studiate.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. prezenţa resurselor. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. hidrografici (prezenţa surselor de apă. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Zalăul. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Raportate la extensiunea sa. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. comerciale. 14. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Şimleul Silvaniei). de câmpie sau piemont. În cazul Tăşnadului. politicoadministrative. Marghita. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Zalău.în cea capitalistă (Carei. şi adunate.

Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. dar şi viţa de vie. produse alimentare. armături din fontă şi oţel. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). utilaje. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Zăuan. mixtă. În periurbanul principalelor oraşe. plante tehnice şi furajere. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Turism curativ şi cultural. orzul. inclusiv piersicul şi caisul. inul. mobilă. porumbul. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. cele mici fiind.Crişana 14. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Beltiug. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). se practică legumicultura. Tinca. energiei. Industrie prelucrătoare diversificată. Carei. Boghiş. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. sfecla de zahăr. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. de regulă. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. după Câmpia Română. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. floarea soarelui. Grâul. monoindustriale. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. produse alimentare şi textile. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Biserica cu Lună). anvelope. 98 . Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). produselor şi intereselor în sistemul regional. textile. Sălaj sau Bihor. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Tăşnad. dar şi la Marghita. mobilă. Meseşeni Băi. Băile Episcopiei (1 Mai). cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. conductori emailaţi. cum sunt cele de ovine. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere.4. porcine sau bovine din zona de câmpie. materiale plastice. aparataj casnic. Carei. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Podgoriile Oradei. Satu Mare. zahăr). Intreprinderi mici. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Satu Mare. mobilă. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Astfel. textile. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Tăşnad sau Salonta. producţia de lacuri şi vopsele. Marghita. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Având un potenţial pedogeografic important. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier).

Bibliografie selectivă 1.complementaritatea multor subramuri economice. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. 3. Câmpia Crişurilor. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. . Etc. în soluţie.. (2005). cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.5.6. Berindei. agricole.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Gr. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Pop. Astfel. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Editura Academiei. În general. apele conţin. Editura Universităţii din Oradea. Pop.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. x x x (1992). Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Pe lângă termalismul accentuat. Ţara Beiuşului. Bucureşti. I. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. . Posea. Crişul Repede. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 .Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. A. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Regiunile pericarpatice. . 2. în cura externă. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Gr.Kiev. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. 1. ambele cu legături internaţionale. 2. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. IV. Bucureşti. În ştranduri şi piscine. locomotorii).. (1987). Geografia României. în 2-3 niveluri. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement.. Oradea.

1.2.3. nici Olteniei de nord. de agregare funcţională.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. cât şi spre apofiza ei nordică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului regional 15. de produse şi interese. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. cu origine tectonică. culoarul Streiului (Orăştiei). Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. . 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate.1. . interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Mai mult. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. prin numeroase elemente convergente. cu soluri fertile. deşi cu numeroase restricţii.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. 15 15. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. Astfel. formată în acelaşi mod. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Se prezintă ca o câmpie întinsă. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cursantul va realiza: . Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani.2. Pe de altă parte.5. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.4 Economia regiunii 15. Baza naturală de susţinere 15. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. structura şi funcţiile sale. ce se ataşează. aşa cum s-a precizat anterior.

în Depresiunea Haţegului.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. cu numeroase elemente morfologice. divergent. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Streiul. cu culmi largi şi văi relativ înguste. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Parcul Naţional Retezat. Cerna. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Ana. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. de asemenea. circuri. Ponorici. cu o suprafaţă de 54 400 ha. generând inversiuni termice. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. sistemului teritorial. Rigorile climatului în creştere altitudinală. morene). Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Florica etc). ca axă hidrografică regională. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Galeşu. în anul 1935. Vegetaţia. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. aici s-a înfiinţat. Aparţin. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Lia. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Cioclovina. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Inversiuni termice în depresiuni. Unitatea montană a Retezatului. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. hidrografice sau biogeografice rare. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tăul Porţii. Alt pas. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Astfel. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. primul de acest fel din România. Tăul Agăţat. Datorită peisajului lor inedit. văi. Peştera din Valea Stânii). Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Viorica. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). situat la vest. Culoarul Mureşului. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Zănoaga – 29 m profunzime.

Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. dolomite. chei. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. din secolul al XVIII şi până azi. cupru) la Alunu. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. pe terase sau glacisuri. Paroşeni. fier. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. pinul negru. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. La peste 1800 m înălţime. fertile. Cioclovina. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. În Munţii Şureanu. forestiere şi turistice. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. profunde. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Ponorici. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Peştera de la Româneşti). Resurse de cărbuni. Avem în vedere. Ruschiţa. peisaje naturale pitoreşti. talc la Lelese. Fondul forestier este extins. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . nemetalifere. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. alun turcesc). în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Lupeni. 1100-1200 m. Muncelu Mic). Uricani. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. lacuri glaciare şi antropice. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. de foioase şi răşinoase. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Aninoasa. faună cinegetică şi piscicolă. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Valorificarea continuă. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. iar cele din zona montană pentru păşuni. nisipuri cuarţoase. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. creste.

De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. fenomenului de migrare internă. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. a unei populaţii tinere. vieţuiesc maghiari. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. depăşind 125 locuitori/km². cu o scriere necunoscută anterioară. După acest an. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. valori etnografice specifice etc. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Fiind o unitate predominant muntoasă. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Clopotiva sau Streisângeorgiu. mai scunzi şi mai aplatizaţi. pe lângă români. cetatea Deva. de peste 6000 ani vechime. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. după unii exegeţi. bisericile din piatră de la Densuş. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. muzee. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. respectiv Banatul. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Amplasarea capitalei Daciei romane.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. în primul rând. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. celei sumeriene). Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. 15. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara.3. a culoarului Mureşului unde. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Sântămăria-Orlea. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. până în 1989. mai puţine. monumente. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost.

Lupeni. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. din punct de vedere politico-administrativ. Vulcan şi Aninoasa. Paroşeni. de către Deva. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Călan. cu funcţii mixte (agricole. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Astfel. Deva. Oţelul Roşu. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Alte oraşe sunt Haţeg. forestiere. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Simeria. Orăştie. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. dezvoltarea comerţului etc. atribuţii preluate. 15. Petrila. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. miniere).Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Uricani.

Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Potenţial turistic exploatat incipient. bovinele. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Sântămăria Orlea. cojocăria de la Orăştie.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. carne. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Deva. Piatra Roşie). Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Orăştie. Exploatarea elementelor atractive se realizează. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. numeroase mine fiind închise. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Gura Zlata. Gr. cultural şi rural. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Cinciş). în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . datorită destructurării industriei după 1989. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. iar personalul disponibilizat. Cetatea Deva. Hunedoara. 2000). Pietrele. Haţeg. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. În zona montană a Retezatului. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Streisângeorgiu. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Hunedoara.4. Blidaru. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Per total. cereale şi plante tehnice predomină. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. lactate. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Colţeşti.

5. Călan. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. respectiv Banat. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. În consecinţă.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. . peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. spre Craiova. . prin Depresiunea Petroşani. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. la Simeria. prin Defileul Jiului. social şi infrastructural precum: . Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. . o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. Oţelul Roşu. . 15. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali.

Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. III. Editura Academiei. Gr. (2001). x x x (1987). Bucureşti. Timişoara. N. Editura Universităţii de Vest. Bibliografie selectivă 1. Ţara Haţegului. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Studiu de geografie umană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 .6. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României. 3.Haţeg-Poiana Ruscă 15. (2000). Popa. 2. Pop.

1. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . El apare pe fondul unui românism majoritar.4. Caraşului. Gârliştei.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare.6. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Munţii Banatului. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Racoviţă. . 16 16. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Minişului. concis. În partea sudică. Mai mult.Banatul Unitatea de învăţare Nr. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare.3. Lucrarea de verificare nr. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.şi geografico-umane particulare. în Vârful Piatra Goznei).2. definit de o interferenţă îndelungată. Componenta demografică şi de habitat 16. arhaic. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Berzascăi) de mare importanţă turistică. sârbii sau maghiarii. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Din punct de vedere petrografic. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Buhui.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. în acest caz. .7. Popovăţ) şi chei (Nerei. 16 16. Locvei.1. 16 BANATUL Cuprins 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Componenta naturală a sistemului regional 16.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16. Aninei. cu o serie de peşteri (Comarnic.5.2. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. autentic.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.

Mureşul. Elemente faunistice mediteraneene. cu zăpadă puţină. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. a speciilor de amestec (carpen. Coniferele apar insular. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. castanul dulce cornul. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. ele înclină de la est la vest. Reţea hidrografică divergentă. Caraşul. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. În dealurile Lipovei. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. cerul şi gârniţa. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Dealurile Pogănişului. prepeliţa. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). viezure. mojdreanul. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Câmpia Timişului. căprior. 1966. Urmează fagul. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Dealurile Tirolului. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Câmpia Timişului. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Acvifere carstice. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. paltin. colectată de Dunăre. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. etc. Bega. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. potârniche. câmpie. Nera. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. tei) pentru ca. cărpiniţă. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. gorunul. iepure. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. cu temperaturi mai ridicate. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. ierni mai blânde. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. numeroase specii de păsări. Timişul. 90-120 m. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Alimentarea este preponderent din ploi. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. dealuri. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. pisică sălbatecă. Celelalte câmpii sunt mai înalte. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 .

Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. atestat documentar încă din anul 1156. germani. 16. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. pseudorendzine şi terra rossa. Buhui). valorile ei scăzând. Foeni. marmură (Bocşa).Banatul Zăcăminte de cărbuni. slovaci. Caraşului. Secu. administrative). azbest (în bazinul Nerei). implicit. Reşiţa. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Gârliştei. calcare. culturale. Popovăţ. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Caransebeş. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Bigăr. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). populaţia şi aşezările. cupru. obiectivele antropice din Timişoara. fier. Frumuseţea peisajului montan. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Mărimea satelor diferă. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Zădăreni. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Orşova. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. litosolurile. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). uraniu (Ciudanoviţa). şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului.3. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Cozla. iar structura etnică este extrem de mozaicată. peşterile Comarnic. cehi. pe lângă români vieţuind maghiari. şisturi bituminoase la Anina. lăcoviştile. la contactul formelor de relief. Defileul Dunării. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. dar.. pietrişuri. reflectă şi ele o specificitate aparte. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. Obiective turistice pitoreşti. Anina. bazalt (Lucareţ). Doman. apele minerale de la Lipova şi Buziaş.827 locuitori în 2002). argiluvisolurile. 110 .660 locuitori). turistice. Satchinez. Minişului. Turnu). nisipuri. bulgari. comerciale. în depresiuni. Baia Nouă au dus. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. sârbi. datorită familiilor cu copii puţini. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Trei Ape şi Văliug etc. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). ţigani. Nu lipsesc solurile aluvionare. Lugoj. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie).

ovine. Curtici. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. spre cea montană. de mutaţiile post-decembriste. siderurgia Reşiţei. caprine şi bovine). Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. de câmpie. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Lugojul. agricultură. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Industrie. Buziaş. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Nădlac. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Industria are vechi tradiţii. Sînnicolau Mare. porcine sau păsări. înfiripându-se încă din anul 1771. Caransebeşul. Oraviţa. Anina. 16. turism. Lipova. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Urmează. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Moldova Nouă. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Deta. fiind afectată structural. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Bocşa. Pâncota. bazată pe materii prime locale. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Ghioroc. Pâncota.4. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. cu arii de gravitaţie locale. Jimbolia. turistice. culturale. comerciale. Timişului. uneori decisiv.

Astfel. produse textile. Teremia Mare. iar râul Bega. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. material rulant. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Semenic. Astfel. În raport cu regiunile învecinate. mobilă. (De subliniat că anterior datei menţionate. resurse umane de calitate superioară. este navigabil. inclusiv din cele două ţări învecinate. Trei Ape) având capacităţi limitate. Timiş-Cerna. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. funcţionează o singură staţiune montană. aeriene şi fluviale. ferate. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. în 1719. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. destinată agrementului hivernal. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. Banatul posedă resurse agricole. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Timişoara şi Aradul. brânzeturi etc. produse alimentare. Aici se fabrică maşini şi utilaje. maşini electrice. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. îngrăşăminte chimice. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. tradiţiile industriale şi agricole. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. celelalte baze (Vălig. precum şi un culoar. maşini agricole. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale).c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. Călacea). prin amenajările executate. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului").

Banatul 16. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Şi nu în ultimul rând. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. spre exemplu. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Ea va induce o etajare a climatului. a fondului forestier diversificat compoziţional. poziţia geografică a Banatului. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Or. a unor obiective turistice de referinţă. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei.5. de la cel de câmpie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . la cele de deal şi munte. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. Etc. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. În al doilea rând. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. natural sau social. 2. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. a cărbunilor cocsificabili. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. În Banat apare o etajare a reliefului. În primul rând.

IV. (2. (2. Carpaţii şi Subcarpaţii României.0 pct. Explicaţi antropizarea lor accentuată. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Pop. Editura Academiei. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. x x x (1987).) 3.) 2. Geografia României. 2. 3. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Specializarea şi anul absolvirii. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 4. (2. Pop. Editura Academiei. x x x (1992). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.6. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Cluj-Napoca.Adresa cursantului.Banatul 16. Răspunsul va fi logic formulat. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Gr. Geografia României. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. (2005). .0 pct. Regiunile pericarpatice. Lucrarea de verificare nr. (2000).7. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Bibliografie selectivă 1. Editura Presa Universitară Clujeană. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.) 5. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. . .Titlul cursului (Geografia Regională a României).Numărul lucrării de verificare. Gr.5 pct.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .5 pct. Crişana. la obiect. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. III. Oradea. 16.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Bucureşti. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei.) 4. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Universităţii din Oradea. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Mai mult. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Proiectul pentru Învăţământul Rural . într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală.1. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.6. a liniilor de gravitaţie. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. spre o direcţie sau alta. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi.4. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag.2. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. . subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei.5. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Componenta antropică şi de habitat 17. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. Pe de altă parte. de cooperare şi afirmare independentă.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Obiectivele unităţii de învăţare nr. credem noi. Baza naturală de susţinere 17.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. 17 17. În consecinţă. au apărut şi se afirmă centre noi. cu atribute variate. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: .definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.1.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. de asemenea. Bumbeşti Jiu. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Resursele variate ale solului şi subsolului. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. 50 000 ani). Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. stopată după 1990. Teritoriu populat încă din preistoric. Actualmente. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. climatul fără extreme deosebite. Ţicleni. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. răsfirate sau adunate. Miloştea) sau fierului.(romii). Predomină satele mijlocii şi mari. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. cu trăsături particulare. Rovinari.Oltenia nordică 17. Târgu Cărbuneşti. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică.. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Predomină populaţia rurală. gradul de urbanizare fiind mai redus. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. cu scăderea natalităţii. bilanţ demografic fluctuant. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Apar şi sate foarte mari. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. în vetrele depresionare şi. îmbătrânirea populaţiei.3. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. prin poziţia lor.

creşterea animalelor. de lângă Târgu Jiu. situat la est. este destul de diversificată. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Principala ramură. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. tricotaje şi confecţii. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. cu infrastructura cea mai bogată. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Activităţi turistice în afirmare. Industrie energetică şi prelucrătoare. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Rovinari. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. cea de la Bârseşti. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile.Oltenia nordică 17. dar şi spre Husnicioara.4. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Bumbeşti Jiu. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Târgu Cărbuneşti. alimentară. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. în zonele joase. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. industria celulozei şi hârtiei. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Motru. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. în aceleaşi oraşe. Pomicultură. se amplifică urbanizarea. spre nord-vest sau Alunu. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. 120 . Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. pe fondul afirmării industriei. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Tismana. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Principalul centru. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. Industria. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. în lunca Jiului legumele. în sud.

unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. întărirea coeziunii interne. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta .Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic).Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. mai ales în domeniul speoturismului. Timişoara . ca axă de transport europeană. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. cel gorjean şi cel mehedinţean. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Tismana. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). în sens. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Concomitent. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. monumente). în primul rând. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. dar şi celelalte unităţi montane. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. spre Marea Neagră. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. invers. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat.

Editura Universitară. 2. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Ca influenţe climatice. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri.. III. o poziţie geografică la Dunăre care. pe o axă. de intensă circulaţie. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. M. Astfel. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Dimpotrivă. Oltenia nordică are un climat etajat. 2. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Din punct de vedere hidrografic. Fiecare din cele două oraşe. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 3. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. (2000). Ielenicz. Mioara (2003). ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice.. cea a Jiului. Gr. Subcarpaţii României.Oltenia nordică 17. Carpaţii şi Subcarpaţii României. nord-vest. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Bucureşti. Editura Academiei. Ileana-Georgeta. Ghincea. Cluj-Napoca. inclusiv în perspectivă. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.6. Pop. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. de la cel de câmpie în sud.5. x x x (1987). Pătru. Editura Presa Universitară Clujeană. În primul rând. Geografia României.

disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. .6. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . în primul rând. 18. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. . unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.4. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. cea sudică.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.3. . climatului de câmpie cu variaţii reduse. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . cu trăsături caracteristice.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 18. cel oltean. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. puţin fragmentat şi denivelat. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.5.identificarea unui spaţiu mental.1. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. . .2. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Deosebit de ambiguă este limita nordică. în est. de-a lungul Dunării.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.2. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. 18 18. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. Componenta demografică şi de habitat 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale.

sânger. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. iar toamnele îndelungate. potârnichea. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Teslui). orbete). în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. iar la limita estică se află Oltul. în scopuri agricole. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. argiloase. prepeliţa. subunităţi. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. iepuri. ghimpele (Ruscus aculeatus). Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Amaradia. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC.etc. cer şi gârniţă. Un relief jos. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. popândău. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. la rândul ei. verile fiind călduroase. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. soc. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. primăverile timpurii. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. odată cu creşterea indicelui de ariditate. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). fazanul. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. scumpia (Cotinus coggygria). în majoritatea lor. vulpea. Precipitaţiile descresc de la vest la est. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. mojdreanul (Fraxinus ornus). plop.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. Olteţul. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). anin. pisica sălbatecă. Dunărea.

Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. ca premisă a viitoarelor oraşe. În partea nordică. spre Craiova. petrol şi gaze. care se confruntă. muzee. Omogenitate etnică. cât şi spre sud. Irimeşti. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. se exploatează cărbuni inferiori. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Fărcaşele. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. a arterelor de circulaţie. cu diferite specializări pe subramuri. localizate de-a lungul râurilor. energetici. spre Târgu Jiu. grade de podzolire. 18. Slatina. cu depopularea.3. mănăstiri. datorită izolării lor frecvente.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. tradiţii. sub 500 locuitori. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Satele mari. depăşind astfel media pe ţară (5. cel al bazinului Motru. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². sub 100 locuitori. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Vădastra. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. a câmpiei nisipoase. poligonală. Dimpotrivă. exceptând zona municipiului Craiova. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. folclor). Partea nordică. Profilul economic rămâne cel agricol. orientat atât spre nord. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză.5 aşezări/100 km²). Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. Verbicioara. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. obiceiuri. mijlocii şi mari. monumente. Brădeşti). Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Oltenia sudică se constituie. şi Olt. de la Ostrovu Mare. cule. Ostrovu Mare. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Gârla Mare. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Structura etnică este covârşitor românească. în vecinătatea surselor de apă. Ipoteşti. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Iancu Jianu. Izvoru. din punctul de vedere al dovezilor arheologice.

Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. Filiaşi. în proporţie decisivă. Corabia. 18. Balş. Scorniceşti. Piatra Olt. Caracal. Segarcea. Oraşele aparţin. servicii. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Băileşti. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deşi este situat pe stânga Oltului.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. dar şi în zonele periurbane. Drăgăşani. Calafat. în spaţiul alocat. puteţi răspunde. Vânju Mare. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. aşezărilor urbane mici. îndeosebi din Transilvania. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. de veritabil „loc central” al regiunii. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. la următoarele întrebări: 1. Bălceşti. Drăgăneşti Olt). sub 50 000 locuitori (Strehaia. Singurul oraş mijlociu este Slatina care.

spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). industrie chimică. Strehaia. mult mai limitate.Oltenia sudică 18. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. desigur. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Se cultivă porumb. în raport cu alte regiuni. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. Activităţile turistice sunt. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. la Segarcea. Proiectul pentru Învăţământul Rural . alimentară. anterior acestuia întreaga Oltenie. Aici. păsări. materiale de construcţie. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. la loc de frunte situându-se. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază.maşini agricole. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. alimentare sau ale construcţiei de maşini. într-o proporţie mai ridicată. cais. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. porcine. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). orz. În consecinţă. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. textilă. ovine. se practică un turism cultural. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. dintre pomii fructiferi. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. sfeclă de zahăr. nevoite a le culca cu suliţele). în schimb. plante furajere. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. vişin). Pleniţa. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. creşterea animalelor (bovine. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. invers. ca şi Moldova dealtfel. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. La Filiaşi. pe vremea dacilor. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. dar şi al produselor din cauciuc. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. floarea soarelui.4. Corabia şi Calafat. mobilă. se cultivă intens mărul. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. părul şi prunul. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Craiova. cireş. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. avioane. soia. Fabrici de zahăr. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. de câtre lanurile de grâu. cabaline). automobile).

industrie alimentară şi chimică).Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. turismul de agrement nautic pe Jiu. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. celelalte oraşe (Strehaia. 2. Olt. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Corabia. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea.5. Piatra Olt. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. . Balş. El nu este concurat de alte centre. competitivă. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . Craiova.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. . Drăgăşani. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Calafat. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele.Stamora Moraviţa. Vânju Mare. Segarcea. Băileşti. Bălceşti. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. . un sistem de aşezări umane clar ierarhizat.valorificarea superioară. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural.. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. aflată la limita estică a regiunii. Dunăre. . turismul rural). Filiaşi. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. 18. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Caracal. Scorniceşti. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria.

Bucureşti. I. Editura Academiei Române. Bucureşti. Editura Academiei Române. x x x (1992). Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Bucureşti. 2.Oltenia sudică 18. Geografia României. x x x (1983) Geografia României. Bibliografie selectivă 1. IV. Geografie fizică. Geografia Văii Dunării Româneşti.6. 3. Regiunile pericarpatice. Editura Academiei. x x x (1969).

alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Arefu. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Componenta antropică a sistemului regional 19. . de la Câmpia Piteştilor. intens valorificate agricol.3. Baza naturală de susţinere 19.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Brădet. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Apar cele două şiruri de depresiuni. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.5. piemontane. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. 19 19.1. Este o regiune în conturare. una centrată pe cursul Oltului. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Economia şi perspectivele regiunii 19.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. . Sălătruc. generează un peisaj de dealuri domoale. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.1. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Frunţi. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. de până la 300 m altitudine. 19.4.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. . în sud.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. Ghiţu. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.2. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dealu Ciocanu). Obiectivele unităţii de învăţare nr. interne (Câmpulung. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Cândeşti). polarizată de Piteşti.

De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Râul Doamnei. la peste 600-700 m. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Govora etc).Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. cel de câmpie (810ºC. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. iar acestea fac loc. Râmnicu Vâlcea. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. majoritatea sub formă de zăpadă). urmate de cele de ordin antropic. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Subcarpaţi. lignit. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). creste. Ocniţa. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Vâlcele. din pădurile montane. Climatul urmează etajarea morfologică. datorită expoziţie sudice. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. (Jugur. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Vălsan. Călimăneşti. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. brune acide. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. la păstoritul alpin. podiş. Negoiu. anin. circuri. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Latoriţei. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. văi. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. salba de lacuri din avale: Oeşti. Etajare climatică tipică. o specie ocrotită. Valea Iaşului. precipitaţii de peste 1000 mm. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. de interes cinegetic. În munţi. temperatura medie anuală. Zigureni. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Olăneşti. munte. Nu lipsesc litosolurile. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Goleşti) şi Olt (Turnu. umbrisolurile. de la cultura cerealelor în câmpie. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. în principal. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. brune acide alpine). Cozia). Râul Târgului). 2 544 m. solurile aluviale. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Cerbureni. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Râureni. Călimăneşti-Căciulata. Govora. Creasta nordică a Făgăraşului.

petrolului. CălimăneştiCăciulata). Spineni. petrol. de la aşezările mici şi foarte mici. Hulubeşti.3.000. cu cele trei componente ale sale (agricol. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Oltului mijlociu şi Lotrului. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Albota. mănăstirile Cozia. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Optaşi. Calcarele de la Albeşti. Satele diferă ca mărime. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. gaze. urmare a complementarităţii resurselor. sare. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). răsfirate.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Predomină satele agricole specializate. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. fixate acolo şi din motive strategice. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Jidava. în primul rând.).000-1. Boteni. Horezu. Berbeşti. Bistriţei.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Merişani. Arutela (Bivolari). gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. 19. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Vedea. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Fondul funciar. podiş-Subcarpaţi. Subcarpaţi-munte. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. inclusiv în ţări vest-europene. Godeni. Sânbotin. Rădăcineşti. în spaţiul câmpiei. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. în cultura plantelor. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. liniare. În ultima Populaţie relativ densă. cum ar fi. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. Poiana Lacului. Cozia. Topoloveni etc. Govora. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. sării. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Mausoleul de la Mateiaş.200. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Berevoieşti. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Alunu. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Argeşului. Arnota. de versant şi obârşii de vale. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. munţii Lotru sau Căpăţânii.

de Râmnicu Vâlcea. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Băile Olăneşti. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. 19. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. ca rang. Brezoi. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Centrul polarizator este oraşul Piteşti. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Ocnele Mari. Băbeni. funcţia turistică şi industrială coabitează. La Govora. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Călimăneşti. Horezu). Oraşele sunt preponderent mici. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. urmat îndeaproape.

Domneşti şi Horezu se produce cherestea. brânzeturi – Piteşti. Govora producând îngrăşăminte. Râmnicu Vâlcea. apreciabile. orz. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. produse din carne. Râmnicu Vâlcea. conserve de legume – Băiculeşti. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Creşterea animalelor (bovine. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Astfel. Curtea de Argeş. Turism curativ. Ocnele Mari. plante tehnice (sfeclă de zahăr). (podgoriile Piteşti. Pe locul trei. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO).4. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. dar cu perspective asigurate. plante furajere. predomină prunul). Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Băbeni. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Topoloveni). Dimpotrivă. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. cauciuc sintetic. iar la Curtea de Argeş. de asemenea. Stâlpeni. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. 134 . de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. agricultura valorifică întinsele terenuri. viticultură şi creşterea animalelor. Industrie extractivă şi de prelucrare.Muntenia de nord-vest 19. Cozia. combinatele de la Piteşti. Băile Govora. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. recreativ şi cultural. produse clorosodice. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. culturile de cereale (porumb. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. negru de fum. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. dintre specii. legumicultură. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. în primul rând cele de ordin economic. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. atât în Munţii Făgăraşului. Ştefăneşti). porcine. păsări. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung.

19. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. negru de fum.tendinţa de emancipare funcţională. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. în zona de câmpie şi podiş. dintre Olt şi Argeş. Piteşti şi Târgovişte. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. căi ferate rapide). Râmnicu Vâlcea. cauciuc sintetic. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Topoloveni).prezenţa unui teritoriu vast. .necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Băbeni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . iar la Curtea de Argeş. combinatele de la Piteşti. precum şi într-o specializare eficientă. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. produse clorosodice. dar şi ale teritoriului subordonat. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. conserve de legume – Băiculeşti. Curtea de Argeş.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. 2. competitivă. Râmnicu Vâlcea.şi Piteşti. Govora producând îngrăşăminte. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. . fără praguri şi disfuncţii majore etc. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. brânzeturi – Piteşti. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. cu intensificarea tranzitului interregional.5. Pe de altă parte însă. produse din carne. principalul centru polarizator al regiunii. Stâlpeni. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. nepolarizat direct de Bucureşti. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea.

Bucureşti. x x x (1992). III. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. M. Gr. Pătru. Bibliografie selectivă 1. Regiunile pericarpatice. Subcarpaţii României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987). 3. Editura Universitară. Ghincea. Mioara (2003).Muntenia de nord-vest 19. Ileana-Georgeta. 2. Geografia României. IV. Geografia României. 4. Bucureşti. Editura Academiei. Cluj-Napoca..6. Editura Academiei Române. Pop. (2000). Ielenicz.

. atingând cursul Dunării spre sud.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia Vlăsiei în nord. Componenta antropică 20. spre est . Obiectivele unităţii de învăţare nr. cel metropolitan. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20.1. cu păduri de stejar în secolele trecute.3. 5 20. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.2.5. culturale). şi Câmpia Mostiştei.sud-est.2.4. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. în jurul unui mare oraş. constituit din Câmpia Bucureştiului. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. Baza naturală de susţinere 20. nişe de sufoziune).6. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. joasă. cu accente de ariditate. politico-administrative. mlăştinoasă. sociale. padine. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . cu cele două sectoare ale sale. Lucrarea de verificare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. a avantajelor şi dezavantajelor sale. 20 20. . Iernile sunt geroase.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Regiunile urbanizate se afirmă. de regulă. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.7. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.1. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. al Bărăganului şi Dunării de Jos. 20. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. cu atribute polarizatoare complexe (economice. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.

muzeele Ţăranului Român. Herăstrău. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Evident. compusă din stejar termofil (brumăriu. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. 138 . urmaţi de romi. erbivore şi omnivore. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. nisetru. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Mostiştea). se disting prin trăsături particulare. gaze şi ape termale. Mostiştea şi Vedea. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Cernica. ciocârlie. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii.1 milioane locuitori. Fauna acvatică este şi ea variată. populaţia şi aşezările. fazan. Videle. Hanul lui Manuc etc). densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. statuile şi grupurile statuare. Grigore Antipa. iar dintre păsări de potârniche. Cotroceni. trestie). Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Periş.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Zăcăminte de petrol. arin) sau arbustive (papură. Muzicii. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Căldăruşani. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului.3. Herăstrău. Neajlov. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Geologic. cu un spor natural similar mediei pe ţară. exploatate în zona Titu. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Etnic predomină net românii. petrol şi gaze naturale asociate. 20. delincvenţă socială). cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). solurile gleice). Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Astfel. În Bucureşti trăiesc 2. Floreasca. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. mreană. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Tei. Cernica. prepeliţă. de Arta. de Istorie al României. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Fluviul colectează râul Argeş. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Din punct de vedere biogeografic. mănăstirile Snagov. Mogoşoaia. Limane fluviatile. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Cartojani. Fauna este dominată de rozătoare. parcurile Cişmigiu. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. plop. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. predomină net populaţia urbană. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Sabar. Blejeşti. Gramineele (Festuca. păstrugă) alături de clean. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Căldăruşani. Arcul de Triumf.

Palatul Parlamentului. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). a cărei dezvoltare. Centrul polarizator principal. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. Oraşul.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Balta Albă. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. atestat documentar la 20 septembrie 1459. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. inclusiv construcţia metroului. Pipera. la 1859. ulterior. « micul Paris ». Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. numit iniţial Casa Poporului şi. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. în competiţie cu Iaşul. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. atât al regiunii. 20. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. dar progresiv ajungând. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 .

poluarea lacurilor de agrement. prelucrarea produselor agricole). Sofitel. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A doua ramură este agricultura. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. cosmetice). sfeclei de zahăr. cu sejur sau de tranzit. Bucureşti. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. floarea soarelui. produse poligrafice. Agricultură de tip preorăşenesc. Zimnicea. extrem de diversificată tipologic. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. Athenee Palace. Giurgiu. reţelele de transport rutier. feroviar. Olteniţa. electronice şi electrotehnice). Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. sportiv). maşini agricole. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale.4. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. complexele comerciale. textilă şi alimentară. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. a păsărilor şi porcinelor. canalul Bucureşti-Dunăre. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. turism ştiinţific. industria lemnului (mobilă). utilaje şi maşini unelte. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Cultura grâului. aerian. Abandonat după 1989. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. medicamente. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. Hotelurile Intercontinental. a delincvenţei sociale). la industria uşoară. religios. porumbului. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Se practică turismul cultural. industria chimică (vopsele şi coloranţi. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Turism cultural şi de agrement.

se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. la obiect. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Specializarea şi anul absolvirii. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. . Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. .Numărul lucrării de verificare. Oltenia sudică.) . a României întregite. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. 20. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti.6. după 1918.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. (2. Nu trebuie omisă funcţia turistică. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. (2. 5. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest.5 pct.Adresa cursantului.0 pct. Lucrarea de verificare nr. . Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2.5 pct.) 4. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. 2 aeroporturi.0 pct. ulterior a Principatelor Unite şi. Răspunsul va fi logic. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. Funcţia culturală. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici.) 2. Ca urmare.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”.) 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.

Regiunea metropolitană Bucureşti 20.7. Geografie fizică. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . I. Bucureşti. 2. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. II. (1983). I. 3. Ianoş. Geogrfia României. x x x (1983). Editura Academiei. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. Bucureşti. Bucureşti. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. x x x (1984).

. Prahovei. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Urşilor. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). . Rătei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 .4. Buzăului (Penteleu. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş.5. Omul. 21 CURBURA Cuprins 21. Avenul din Grind). 21 21. Morfologic. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.6. Astfel. Dîmbovicioarei.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. 21. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Baiului. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Piatra Craiului. O notă distinctă face Masivul Leaota.2. Calcarele.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. văile Putnei. calcare). conglomerate. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Componenta demografică şi de habitat 21. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Teleajenului. Doftanei. Zănoagei). deosebit de variate ale unităţii.3. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Componenta economică 21. Buzăului.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. Siriu şi Podu Calului).1. chei (Tătarului. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . format din şisturi cristaline paleozoice.1. Structura geologică este relativ asemănătoare.

Lopătari. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Pătârlage. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. în cununa carpatică. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. subcarpatică şi de câmpie. Bucovel. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). (Răchitaş. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Chioşd. Câmpina şi Pucioasa. Vara scurgerea se diminuează. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Ploieştiului şi Râmnicului. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Dumitreşti. Nişcov şi Podeni). orientându-se brusc spre est. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. la debuşarea în zonele joase. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. transilvană. Vălenii de Munte. Blăjeni. iniţial pe direcţia nord-sud. intracolinare (Vidra.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . precipitaţii de 400-500 mm anual). din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). strâns asociată celei dintâi. dealurile Deleanu. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Dâlma. Salcia. Blidişel). Dealu Mare-Istriţa. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. ulterior. ca lungime. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. interpus spre depresiunile externe. montană. Ciolanu. Policiori. la topirea zăpezilor. Răiuţu. Hidrografia îşi are obârşiile. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Mera. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Ialomiţa cu Prahova. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. preponderent. Gurbăneasa. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. A doua treaptă de relief.

în funcţie de formele de relief: la bază. ienupăr. un clasic fenomen de disipare. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. lup). păduri şi pajişti alpine. De menţionat prezenţa apelor minerale. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. În primul rând. alunecări de teren. Ţintea. salcie). plop. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. afin). cerb). Telega. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. căprior. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. în care ieşirile au depăşit net intrările. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Exploatarea îndelungată. Brazi. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. urs ). de asemenea. eroziune accelerată. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. Vulcana Băi. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice.Curbura Vegetaţie de silvostepă. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. Gura Ocniţei. Solurile se etajează. carnivorelor (vulpe. la pădurile de gorun. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. de risipire. petrol gaze naturale). ienupăr sau bujor de munte. intensă şi adeseori neraţională. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. terenurile fiind invadate de jneapăn. Resurse energetice variate (cărbuni. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. Pucioasa. Moreni. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. a dus la epuizarea zăcămintelor. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. Vrancei. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. zona subcarpatică s-a constituit. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. râs. Teleajen de notorietate. Câmpina. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . omnivorelor (viezure. merişor. popândău). pisica sălbatecă. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Gura Ocniţei au devenit. În unele masive (Ciucaş. în câmpii. mistreţ. Localităţi precum Băicoi. inclusiv în străinătate. erbivorelor (iepure. Resursele regiunii reflectă. la adâncimi mai mari în câmpie. la etajul coniferelor din zona montană.

precum şi din câmpii fertile. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. sunt obiective atractive de prim ordin. « Babele ».. Beciu. curativă şi culturală a regiunii. cheile (Tătarului. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Moreni. O altă resursă este sarea. gipsul de la Slănic. 146 . Apele minerale de la Pucioasa. Zănoagei). care au permis afirmarea viticulturii. la Băicoi. Baiu. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. nisipurile sunt utilizate de industria locală. Ciucaş. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Buzău.Telega. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Tisău. Cascada Putna. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. salina de la Slănic Prahova. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. peşterile (Ialomiţei. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Abrupturile. Având un relief compus din munţi. Gura Ocniţei etc. muzee. culturilor diverse şi creşterii animalelor. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Calcarele şi marnele calcaroase. Filipeştii de Pădure. Urşilor. edificiile antropice (mănăstiri. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. crestele. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Predomină populaţia rurală. Rătei). argilele. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Muntele de sare de la Slănic Prahova. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Dâmbovicioara. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Şotînga. biserici. Boldeşti. Ţintea. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. omogenă etnic. Sărata Monteoru. Vrancei. 21. pomiculturii.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost.3. Ceptura. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km².. Sărata Monteoru. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Lacul Tăul Vulturilor etc. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Numărul populaţiei este apreciabil. a Subcarpaţilor cu munţii. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Sinaia.

Profilul agricol este dominant. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. viticultură. Târgovişte. Sinaia. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. materialelor de construcţie (Comarnic. Buşteni. Sinaia. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. având rolul unor poli regionali. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. creşterea animalelor (cele de munte). sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Aşezările urbane sunt numeroase. Moreni. Slănic Prahova. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Câmpina. între 25. Comarnic. Azuga. Fieni. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Breaza. Predeal. adunate. Poziţia centrală a Ploieştiului. pe semicercul exterior al regiunii. a lânii. fie în câmpie. Valea Călugărească). iar satele mari. Predeal.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Pucioasa) sau mijlocii. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Moreni). polarizate periferic. Boldeşti-Scăieni. cu specializări în pomicultură. culmile aplatizate. Fieni).Curbura Oraşe mici. Funcţia industrială este predominantă. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Urlaţi. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Azuga. sării sau cărbunilor. Vălenii de Munte. Mizil. fie în arealele centrale ale depresiunilor. 21. Băicoi. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Buşteni. comentaţi: 1. alimentară (Vălenii de Munte). altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Plopeni. Băicoi.

Odobeşti. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Azuga. când preţul petrolului a crescut enorm). la care se racordează. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Teleajen. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. înainte de orice. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. podgoriile Tohani. Mizil. Căile de transport au. o dispoziţie transversală. lactate. ulei). Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Staţiunile Predeal. O altă specializare este cea pomicolă. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. curativ şi mixt. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. mai recent. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Babele. Sfinxul). În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. 148 . Coteşti. Buzău. Sinaia. Buzăul şi Târgoviştea. preponderent. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Panciu. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. iar la Buzău se produce tablă. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Jariştea.Curbura 21. cantitativ şi calitativ. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Turism recreativ montan. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Poiana Ţapului. depozite). prin raporturi de colaborare. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Piatra Arsa. Buşteni. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu.4. la începutul secolului XX. Valea Călugărească. Cota 1400). Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. zahăr. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. pe direcţia nord-sud. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. cu cele din alte părţi ale lumii. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). mult mai eficient valorificate actualmente. Pârâul Rece. Câmpina şi. Din punct de vedere agricol. rafinării. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Câmpina) un profil industrial specific. Peştera. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite.

Există trei astfel de aliniamente şi anume. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. cel vestic. dar şi al unui turism curativ performant. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. prin culoarul Rucăr-Bran. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Sub aspect turistic. cel central. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. asigurate cu materii prime locale. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. dar şi a descărcării lor spre exterior. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. aflată în proximitate. Elementele de unicitate. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Ploieşti-Mâneciu. nu numai în plan naţional. ponderea armonioasă a elementelor componente. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice.

cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii.5. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Regiunile periferice.. Editura Academiei. M. Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. Gr. 4. Mioara (2003). x x x (1994). Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. IV. Bucureşti 2. poate. Regiunea Curburii s-a impus. Subcarpaţii României. Brazi. Bucureşti. Pop. x x x (1987). inclusiv grupa Bucegilor. 2. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Geografia României. Ileana-Georgeta. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Curbura este. (2000). 3.6. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Pătru. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Editura Universitară. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. 21. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Cluj-Napoca. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. III. Câmpina. Editura Academiei. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Bucureşti. Ielenicz. Geografia României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului.Curbura 21.

la vest şi est. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. .identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . . Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Intr-adevăr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia regiunii 22.2. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.1. desigur.4. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Câmpia Română. 22. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. 22 22.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr.6. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică.5. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Aceasta. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Bărăganul.1. Componenta naturală a sistemului regional 22. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. 2. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.3. Componenta antropică 22.

fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Culoarele celor două râuri. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. în care cele două râuri principale. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. sub cuvertura groasă de loess. Apele subterane se află la adâncimi mari.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Astfel sunt Lacul Amara. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. desigur. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. depresiuni. Cea mai mare cantitate o conţine. Gălăţui. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. padine. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. În partea sudică a unităţii. Lacuri sărate şi limane fluviatile. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . situat la nord. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. între Ialomiţa şi Călmăţui. principalul indicator al gradului de ariditate. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Hidrografie de tranzit. Influenţa climatică estică este generalizată. scad sub 450 mm medie anuală. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. tributară Dunării. cald şi secetos. când temperaturile depăşesc 30ºC. Precipitaţiile. Tătaru. Strachina. Vara apar zile toride. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Temperaturile medii sunt ridicate. padine). nişe de sufoziune etc. Fundata.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. temperat continental cu tente de ariditate. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă.

prin ciulinii săi care. spre exemplu. lipsesc dovezile mai vechi. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. cu un indice de fertilitate ridicat. generat de întinsele suprafeţe cu limane. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. cu soluri fertile. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Un element faunistic de notorietate este dropia. Astfel. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Cunoscut. Atunci a înflorit în sudul său. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. plop. nefragmentate. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. asigurat de terenurile plane. Coşereni sau Coşlogeni. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. cât şi în regiunea situată la est. în epocile anterioare. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. cea a Dunării de Jos. Exceptând potenţialul agricol deosebit. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. papură). Sub vegetaţia de ierburi bogate. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. pietrişuri şi nisipuri. asigurată. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. a secetelor frecvente. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. arin. În unele areale. Antropizare intensă. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. 22. Faptul că atât în Bărăgan. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane.3. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. cel puţin legal. Sudiţi. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. rozătoarele dominând net celelalte specii. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii.

Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. evident cu alte motivaţii. precum în alte regiuni. Românii alcătuiesc majoritatea absolută.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). în vecinătatea unor lacuri. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Centre urbane mici şi mijlocii. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Ea nu a atins însă. Însurăţei. Lehliu-Gară. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Bărăganul este slab urbanizat. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. până în zilele noastre. prin densitatea lor mai redusă. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Profilul acestora este dominant industrial. densitatea demografică este redusă. în acest caz el fiind concludent. Aşezările umane reflectă. Structura este poligonală şi mai rar alungită. 22. Pogoanele. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Ţăndărei. Fenomenul s-a prelungit. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Feteşti. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni.

cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Lungi perioade. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. prefabricate. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. porumb. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. soia. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. sfeclă de zahăr. Apare în cazul Bărăganului. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. orz. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. au perspective asigurate.4. al „conului de umbră”. confecţii.Constanţa. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune.Bărăgan 22. Industria este de dată mai recentă. floarea soarelui. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. Agricultura se impune prin culturi variate.Călăraşi sau Pietroiu . iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Culturile de grâu. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. indus de capitală. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. pe Dunăre şi o serie de lacuri.Ştefan cel Mare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. O excepţie este staţiunea Amara. un fenomen de eclipsare. funcţionând aici. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare.

Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. În al doilea rând. bazată pe materii prime proprii. Dunăre. are. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime.5. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. a ponderii principalelor sale ramuri. de asemenea. Bucureşti. Bucureştiul este polul cultural. x x x (1983). I. x x x (1984). unde fermele mari trebuie să exemplifice. avantajele mecanizării. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. 3. conform principiului avantajului comparativ. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. face greu decelabilă o astfel de limită. premise favorabile. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Bucureşti. x x x (1969). Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi.6. Editura Academiei. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Dimpotrivă. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. În caz contrar subordonarea teritorială. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Perspective de specializare agricolă performantă. în mai mică măsură de Feteşti. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Ca urmare. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. faţa de Bucureşti. Industria alimentară şi textilă. Geografia Văii Dunării Româneşti. uniform structural şi peisagistic. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Geogrfia României. Geografie fizică.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Geografia României. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. 2. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Relieful jos de câmpie. Geografie Umană şi Economică. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. se vor accentua. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. dar şi menţinerea unui statut periferic. 2. 22. o afirmare a lor în sens biunivoc. 22. Editura Academiei. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. II. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate.

1. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Evident.1. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. câmpie tabulară. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. 23 23. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. în ciuda înălţimii sale modeste. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. . S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.5. . dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. 23.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.3. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei.4. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.2. de luncă şi câmpie joasă. . Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. 2.6.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 23. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Economia şi perspectivele regiunii 23. cu structură tabulară. podiş intens peneplenizat. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Astfel.

cca 2. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. în unele sectoare. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Batogu. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. coborârea sa se accentuează. crivăţul este o prezenţă frecventă. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Râmnic. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. şi de poziţia geografică în sud-estul României. fie şi numai pentru faptul că aici. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. energia şi indicele de fragmentare cresc. Pentru a nu aminti că. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. debuşează în Dunăre. climatului continental cu tente de excesivitate. Milcov. este la originea limanului Brateş. pe de o parte.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Iarna. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. naturale şi antropice.5 ºC la 10 august 1951). Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Resurse de apă bogate. mai abrupt. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Din punct de vedere termic. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. 158 . Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. în zona Râmnicelu (Ion Sion). au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Prutul. Movila Miresii. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Amara (de Buzău). Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Lutu Alb.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Buzăul). deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Siretul şi Prutul. la rândul său. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Climat cu ariditate pronunţată. Siretului şi Prutului. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . în zona Brăila-Galaţi. câmpii de subsidenţă şi podiş. de lunci. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Relieful este mai accidentat.

Prutului sau Siretului. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. arinul. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Siret. 23. hidrofilă. În sfârşit. moştenirea etnografică a ruralului etc. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. cu humus mult şi fertilitate ridicată. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. dar şi cea a Siretului Inferior. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. potârnichea. trestia. faună şi soluri specifice. milioane m³. somn. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). cu orizonturi bine structurate. Brăiliţa. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. hârciog. şoarecele de câmp). Prut. rogozul). Oprişeneşti. industria. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. stejarul pufos). şalău. unde cultura legumelor. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Ianca. Esenţele moi (salcia. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Bordei Verde. câmpiei. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. dealurilor piemontane. monumentele. la care se adaugă iepurele. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Movila Miresii. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. cerealelor. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Amara). iar în Movila Miresii 438 mii m³. orbete. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Stoicani sau Silişte. păstrugă). Lişcoteanca. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. Subsol bogat în hidrocarburi. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. În primul rând Câmpia Brăilei. vulpea. Vegetaţia câmpiei este stepică.3. muzeele. gramineele (păiuşul. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. prepeliţa.

în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Dunărea de Jos are puţine oraşe. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. Oraşe mici. Galaţiul şi Brăila. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). sub 500 locuitori. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. reduce indicele scăderii populaţiei. la nivel regional. Ianca. Prezenţa a două mari oraşe. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. la care se adaugă ruşi lipoveni. sub 25 000 locuitori. Etnic predomină net populaţia românească. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. romi. înspre Tecuci. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. într-un timp relativ scurt. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. 23. în Platforma Covurluiului. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse.

zahăr. prelucrarea cărnii etc. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. judeţele Galaţi şi Brăila. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. prefabricate. Deşi cu o suprafaţă limitată. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. cât şi spre Marea Neagră. floarea soarelui. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Se cultivă grâu. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. morărit.Dunărea de Jos 23. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. La Chişcani. de asemenea porcine. sfeclă de zahăr. O altă ramură economică este piscicultura. confecţii. Se cresc. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. lactatele. mătase artificială. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. La Galaţi se produc. culturale. plante furajere. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. de asemenea. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. confecţii.4. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. Pe Dunăre. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. bovine. religioase. agricultură şi transporturi.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. ce prelucrează minereul de fier din import. soia. orz. pe de o parte. păsări. porumb. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. de refacere fizico-psihică. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. La Măcin. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. monumente). suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. lângă Brăila.

II. a prelucrării peştelui. periferic. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. 3.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. 2. Republica Moldova şi Ucraina). 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . Geografie Umană şi Economică.. 23. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim.5. . 23.6. s-a afirmat industria construcţiilor navale. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Editura Academiei. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Bucureşti.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Geografia României.datorită potenţialului economic ridicat. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. dar mai ales spre Delta Dunării. Galaţiul. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. de-a lungul Prutului. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. Dunărea de Jos. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. . regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Editura Academiei.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Geogrfia României. Bucureşti. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. predominant de câmpie joasă. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bibliografie selectivă 1. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. . Geografie fizică. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. inclusiv în domeniul transfrontalier. x x x (1969). cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean.. I. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. x x x (1984). Bucureşti. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Editura Academiei. x x x (1983). aşa cum o arată şi topicul atribuit. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic.

înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. situat în regiunea învecinată. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Dealtfel. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. şi anume Podişul Dobrogei.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.6. plaje). din anumite puncte de vedere.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. mult mai extinsă. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. 24 24.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . În Podişul Dobrogei. încă din start. 24. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. .1. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. respectiv de către Marea Neagră către est.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. De subliniat.3.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. Baza naturală de susţinere 24. cu altitudinea maximă de 467 m. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. cu morfologie marină (faleze. ci numai podişul cu acelaşi nume. acoperită de loess. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. cristaline. Pricopanul şi Niculiţelul. Componenta demografică şi de habitat 24. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. din punct de vedere al cadrului natural. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Podişul Dobrogei de Sud. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. 24 DOBROGEA Cuprins 24. formate din roci mezozoice. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional.2. Culmile sale. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.

fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. Podişul Oltinei. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. mai înalt şi fragmentat. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă.9ºC (+41ºC şi -23. mistreţi. vulpi. Climat arid. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. şoareci) alături de iepuri. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. Climatic. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. medie anuală.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. cernoziomuri levigate. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. deltaic. Greci. culoarul Văii Carasu. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. popândău. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Taiţa. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. soluri bălane) profunde. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. în nord.9ºC). Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). iar rocile de construcţie (granit. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Intr-un climat cald. Altitudinile reduse. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. orbete. pedunculat). respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. verile fiind călduroase. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. căprior. Râurile Teliţa. Stepa. de mare fertilitate. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Peştera Liliecilor). calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. Slava. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. tributare Mării Negre.

Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. 2. spre Delta Dunării). Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. turistice şi culturale majore. bulgarilor. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. aflate în curs de exploatare. 24. Mărimea lor este variabilă. următoarele aspecte: 1. Babadag). Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. în spaţiu alocat. industriale. a turco-tătarilor.Dobrogea Topalu.3. cu prezenţa. Eforie. sub aspect demografic aspecte contrastante. ca minorităţi. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Test de autoevaluare Explicaţi. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Negru Vodă. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Basarabi). Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. 24. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Năvodari). În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Mangalia. Hârşova. Mahmudia.

4. floarea soarelui. Jupiter. prin diversitatea şi densitatea lor. în special al turiştilor. livezile de caişi şi piersic. Costineşti. bere). Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Căile de transport. Mangalia). vinificaţie. porumbului. Turism litoral de anvergură. Constanţa. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. sfecla de zahăr. Olimp.Dobrogea 24. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. ca atractivitate. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Eforie Sud. Isaccea. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Cultura grâului. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. termocentralele de la Constanţa). Niculiţel şi Oltina. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. prelucrarea bumbacului). Mangalia. În sfârşit. ulei. În primul rând. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. între care se detaşează Constanţa. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. 166 . intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. maşini agricole la Medgidia). de amplele sisteme de irigaţii. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. construit în deceniul şapte al secolului trecut.2 km lungime). din România. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. viticultură şi creşterea ovinelor. Venus. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. spre Litoral şi Deltă. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. cernoziomice şi bălane. Asociate climatului cald. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. în raport cu restricţiile climatice. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. de la Mamaia şi până la Sulina. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Căi de transport de maximă diversificare. Eforie Nord. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice.

x x x (1984). x x x (1969). celelalte două. Eforie. Bucureşti. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. 24. Dimpotrivă. În al doilea rând. 3. el are atribute turistice de prim ordin. Bucureşti. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Geogrfia României. Pe litoralul Mării Negre apar. s-au afirmat în perioadele următoare. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Bibliografie selectivă 1. Geografie fizică. I. Editura Academiei. Babadag sau Negru Vodă). 2. 2. aluvionarea şenalului deltaic. Năvodari. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. încă din antichitate. Canalul Dunăre . Editura Academiei. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. fondate de comercianţii greci (Histria. Bucureşti. o serie de oraşe-cetăţi. în interiorul podişului. Geografie Umană şi Economică. Geografia României. Geografia Văii Dunării Româneşti. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia.5. Editura Academiei. Tulcea. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. II. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. Constanţa şi Mangalia. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. în primul rând. de eşuarea unor nave etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 .Marea Neagră scurtează. x x x (1983).6. Tomis şi Callatis). În sfârşit. dar şi Cernavodă. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate.

6.7.1. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. În acest caz.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. Pe de altă parte. Etc. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. Lucrarea de verificare nr.3. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. Economia Deltei Dunării 25. Obiectivele unităţii de învăţare nr. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean.5. „natura propune şi omul dispune”. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. 25 25. Or.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. 6 25. 168 . . un tip de economie specific. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache.2. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. . 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Componenta antropică 25. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic.1. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. Baza naturală de susţinere 25. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată.4. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. încercarea de-a contura o singură regiune.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. cea a Dobrogei.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Pe lacurile Roşu. prelucrarea peştelui. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. valorifică această oportunitate. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. vijelii. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. legume).4. Construcţia de nave. implicit. Rusca. A doua activitate economică. o serie de culturi (porumb. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. creşteri maxime ale nivelurilor. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. grâu. cinegetic sau piscicol. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Roşu. corelabil cu potenţialul antropic redus. Holbina. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Complexele turistice Crişan. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. Dunărea şi. sub aspectul căilor de acces. de subzistenţă. Merhei. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. iar în celelalte zone se cresc animale. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur.Delta Dunării 25. pe baza bauxitei din import. Industria este concentrată în Tulcea unde. Stipoc. Mahmudia. al căilor de transport. 172 . Sub acest aspect. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Isac.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. pe terenurile neinundabile. Condiţii optime întruneşte apicultura. Se practică. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Gorgova. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Delta Dunării ca regiune geografică. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. colmatarea unor canale). plante tehnice. se produce alumină. Există însă. morărit-panificaţie. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Matiţa.

nurca. vulturul codalb. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. cormorani. mereu mai numeroase şi mai variate. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. alături de lişiţe. în timpul migraţiilor. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. caras sau biban. nisetru. câinele enot. egrete.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. piciorong. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. Emblematică este prezenţa pelicanului. iepure. ale factorul modelator antropic. vulpe. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. şalăul. favorabilitate din ţară. lebede. păstrugă) sau de apă dulce (cega. crapul. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. viza) producători de icre negre. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. dar şi somnul. salcie). stârci. 25. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. Concomitent. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. călifar. în principal turişti. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită.5. nuferi sau esenţe moi (plop. aici. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. declarat monument al naturii. vidra. lopătari.

Geografia Văii Dunării Româneşti. B-V. Dobrogea şi Delta Dunării . Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.6.5 pct. . Dunărea de Jos. Răspunsul va fi logic formulat. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 25. Bucureşti. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.0 pct. .) 4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Editura Academiei. Sistemul circulaţiei apei. (1. Cluj-Napoca. 3.0 pct. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. vol. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.Specializarea şi anul absolvirii. x x x (1983) Geografia României. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Delta Dunării. x x x (1969).) 2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Delta Dunării 25.7. Bărăganul. 21-25 privind regiunile Curbura. Driga. la obiect. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Casa Cărţii de Ştiinţa. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Lucrarea de verificare nr. Editura Academiei. . 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.) 6. (2.0 pct.Numărul lucrării de verificare. .) 5.Adresa cursantului.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). (2004).5 pct. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . I – Geografie fizică. 2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) popularea şi urbanizarea redusă a 3.Titlul cursului (Geografia Regională a României).

8. 24. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. 15. Structura spaţiului mental românesc. Pantazică. pg. SCG. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1980). a). ClujNapoca. Bucureşti. W. Brânduş. Géographie Universelle. Christaller. Brunhes. 461-501. XXX. Benedek. Cluj-Napoca. 25. Clima Depresiunii Sibiului. Dollfus. Ciulache. Studiu geomorfologic. P. Geografie politică. 14. P. Potenţialul climatic al Bărăganului. 11. Reims. O. Bucureşti. V. Paris. (2004. R. (1990). (2000). Paris. (1993). I. (1970). La geographie humaine. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Ţara (The Land) . V. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). (1984). Cocean. (1981). 28. J. SCGGG.A Typical Geographical Region of Romania. 3. Cocean. Podişul Moldovei. PUC. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). P. Cocean. Băcăuanu. Haggett. Paris. Barbu. Editura Focul Viu. Presa Universitară Clujeană. Subcarpaţii Tazlăului. 16. 6. Băcăuanu. (2004). J. Etats et nations autour de la France. L. Bucureşti. Nathan. Etude de region. P. Die zentralen orte în Suddestscland. Studia UBB. Editura Academiei. 29. Coordonate majore. (1992). 482. L'Europe. L. Trav. P. (1933). Octavia (1980).. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Brunet. N. Claval. (1997). Cluj-Napoca. (1971). 20. Badea. Maria. Asupra geografiei regionale. P. Bucureşti. Aur. N. Editura „Grigore Tabacaru”. Bucureşti. Jena. Bucureşti Berre. Editura Presa Universitară Clujeană. 5. Franç. Chauvet. Maryvonne le (1980). Terra. Paul Vidal de la (1889). Bodocan.1. 13. 3 vol. Models în Geography. Paris. (1981). Geografie Regională. Editura Ştiinţifică. Al. 21. Regions naturelles et noms de pays. XXXIX. Geogr. Géographie humaine et economique contemporaine. Claval. (1983). Blache. P. Editura Presa Universitară Clujeană. 41. Paris. (1968). XXVI. 27.. Câmpia Moldovei. Editura Academiei. Bordei. Methuen &Co LTD. Delgrave. Bogdan. SCGGG. 2 (XL). Bull. Antonescu. I. Editura Academiei. Editura Oscar Print. A.. R. (1997). Paris. N. Editura Academiei. 18. Heur et malheur de la Géographie Regionale. Paul Vidal de la (1908). Delgrave. N. Obcinele Bucovinei. (2002). Barbu. 22. Asupra regionării reliefului României. Barbu. V. 4. Bucureşti. Cocean.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. (1979).. P. (1988). (1997). Chorley. Paris. Chiriac. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. N. 19. Initiation a la Geographie Regionale. 2. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 30. 12. Dezvoltarea regională în România. C. (1998). 26. Daniela (2003). Bucureşti. 10. RRG. 23. 41-42. Cocean. (2004. P.. Studiu geomorfologic. Cocean. Hachette. Bucureşti. I. Inst. Geogr. PUF. Bucureşti. Geografia turismului românesc. 17. Bucureşti. D. 9. Ungureanu. S. Blache. Badea. Assoc. Fisher. La porte nantaise dans la France de l'ouest. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Bucureşti. (1976). J. Bacău. Editura Universităţii Bucureşti. 7. (1910).

Drăguţ. Bucureşti. Geografia peisajului. Cocean. PUF. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. 33. P. 1. (1970). CNRS. Driga. în Modern Geography. 41. Dauphiné. J. James Press. Paris. George. Polytehnic International Press. 59. V (2001). 58. Cornelia (1975).Getis. Cocean. Editura Academiei. Bucureşti. F. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. P. Bucureşti. Cluj-Napoca. Bucureşti. Economica. Cornelia (1970. Fremont. N. (1990). Studia UBB.. Seoul. Ciangă. paradoxes ou contradictions. 46. Paris. Depresiunea Haţegului. L. 49. 52. Deică. C. Dezsi. La Decouverte. Region. Sistemul circulator al apei. (1981). 57. Editura Oraj. Donisă. Grumăzescu. Ed. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. SCG. The 27th ARA Congress. Cluj-Napoca. P. Bucureşti. Dubois. Trav. 38. A. Bucureşti. Michele (1978). Flamarion. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Les methodes de la geographie. Gravier. Cucu. Munţii Semenic. 32. 37. Studiu geomorfologic. (2004). (1979). Editura Academiei. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tăşnad. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei.. WCB. Mihaela (1999). Conceptul de regiune în geografia românească. (2005). USA. Coteţ. Editura Academie. PUC. La question regionale. Lăcău (2002).. (2000). (1971). Paris. La regionalisation. Câmpia Olteniei. Ştefan (2005). 41-42. region et systeme. 42. J. J-J. Studiu de Geografie regională. E. O. PUF. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. 45. Korea. Dollfus. Dayries. P. M. G. XXIX. Editura Tehnică. (1976). Ţara Lăpuşului. Trav. L'analyse geographique. (1997). 41-42. 39. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Reims 54. 43. Studiu geomorfologic. 34. R. Bucureşti. (2000). (1980). Romanian Review of Regional Studies. Bucureşti. 35. J.. The 29 th International Geographical Congress. Chicago & London. 1. R. Analele Univ. Cluj-Napoca. Editura didactică şi pedagogică. Paris. A. 50. Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. Dayries. Getis. Entrikin. Paris. A. a). 56. Paris.. Donisă. 51. Cocean. Editura Academiei. St. Grumăzescu. Bucureşti.. Getis. N.. 53. P. P. Geomorfologia Văii Bistriţei. Le concept de region: ambiquités. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Târgovişte. A.. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Human Geography. 40. no. Cocean. B-V. Dickinson. C. 55. 1. (1991). Paris. Human Geography. I. I. Gales. (1976). Geografie umană şi economică. P. Montreal. (1968).. J. London. P. Dumolard. (1991). L’identité regionale. Lequesne. (1977). An Encyclopedic Survey. 48. Cocean.Bibliografie generală 31. Fellmann. The Resilience of the Geographical Region. Adnana. USA. Canada. (1980). Potenţialul reliefului. P. România. Getis. 47. Grigore. Cluj-Napoca. Delta Dunării. Geogr. (1970). 36. WCB. Espace. Dinu. XVII. P. (1970). (2004. L'espace vecu et la notion de region. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. 44. Routhlege & Kegan Paul.. P. PUF. (1990). Editura Academiei. (2002). Inst.

66. (1962). Univ. V. Ianoş. I. 50.Velcea. Bull. (1932). Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Munţii Poiana Ruscă. Geografie Regională.. Hizy. USA. 77. (2000). 87. M (1984). Paris. I. Bucureşti. Ianoş. H. (1999). Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 80. Studiu de Geografie regională. 61. Bucureşti. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. 71. M. Grumăzescu. Franc. Bucureşti. Bucureşti. SCGGG. (1971). Espace regional et amenagement du terittoire. Ielenicz. Grumăzescu. Cornelia (1970. Bucureşti. Munţii Ciucaş-Buzău. Editura Academiei. (2001). Cambridge. N. 83. Dealurile şi podişurile României. (1994). Marcelpoil. XL. The Geographer's Art.Române pe baze geografice. rom.. Bucureşti. Mihăilescu. 72. Lajugie. România. (1987). Ielenicz. Gabriela (2005). Editura Dacia. Harta regiunilor geomorfologice ale R. 74. (1957). J-B. Mihăilescu. Emmanuelle (2000). Grenoble. 3. (1990). Mândruţ. Editura Universităţii Bucureşti. Editura Vinea. Ţara Oaşului. Studiu de Geografie regională. Bucharest. (1931). Editura Academiei. 82. 67. 85. Cambridge. b). 1-2. Editura Tehnică. Natura. M. Dalloz. XXVIII.. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Ilieş. Humeau. Asoc. (2005). Ianoş. La region: essai de definition. Ileana-Georgeta. 1.. Relieful Colinelor Tutovei. I. 5. I. Mioara (2003). (1999). de Vest. 12. Editura Universitară. Geogr. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Lacour. Ianoş. E. Bucureşti. I. 62. Micalevich . (1968). Editura Academiei. Etnie. Ilieş. Bucureşti. BSSGG. Editura Academiei. 70. Teoria sistemelor de aşezări umane. Studiu geomorfologic. Grumăzescu. I-II. Unele probleme de geografie regională. Haggett. RRGGG. USA. 78. 84. 63. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Editura Academiei. S. P. Masivul Bucegi. Geografie Regională. 79.. Basil Blackwell. Valeria (1961). 75. Bucureşti. Sisteme teritoriale. în Annales de geographie. V. C. Juillard. V. 86. Terra. XVII. I. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Soc. Paris. Editura Tehnică. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. „Vasile Goldiş”. Paris. Ielenicz.Bibliografie generală 60. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Editura Academiei. Revue de geographie alpine. 76. I. O abordare geografică. 69. Isard. 1. Bucureşti. J. Marin. (1981).R. Ianoş. 65. Arad. Bucureşti. Bucureşti. H. 64. 68. Continentele. II. (1985). Delfaud. Ilieş. (2000). (1993). Subcarpaţii României. Ilinca. Cluj-Napoca. Tara Maramureşului. Bul. Mehedinţi. W. (1965). M. Pătru. Bucureşti. Al. P. 73. Bucureşti. Hârjoabă. SCGGG. O. (1968). The limits of geographical regions and their determination criteria. Geogr. (1995). MIT Press. 387. 81. Ghincea. Bucureşti. (2002). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. 2. Marile regiuni morfologice ale României.

Gr. The Netherlands. Editura Academiei. Geografie teoretică. Velcea. Editura Kluwer Acad. Studiu geomorfologic.215-217. 2. Terra. (1980. Univ. XVII. (1982).. Editura Academiei RS România. Depresiunea Transilvaniei. XXVII. Mihăilescu. (1970).. Bucureşti. V. (2001). I. Nir D. Minshull R. Om. Ungureanu. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 97. RRGGG. von (1826). p. I. Gr. 103. G. XXVI. Paris. 1. Popa. Violette (1994). I. (1979). Hutchinson University Library.. Geografia generală şi regională. reflecţii. V. Pop. Gr. 94. Soc. 1-2. Grigore. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. 99. 113. Vallega. 110. regiune geografică-ecosistem. Tufescu. V. VI (LXXVI). London. Ann. Bul. Badea. I. Regional Geography. Donisă. La question regionale dans l'espace roumain. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Cuza. I. Morariu. Oancea. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Roşu.. Bucureşti Thunen. Şt. Bucureşti. b). 95. sistema territoriale sostenibile. Gr. Hamburg. Ungureanu.. Elementul spaţial în descrierea geografică. Editura Academiei. 4. 1. Editura Presa Univ. 93. J. Bucureşti Pop. 104. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Despre ţară şi ţări. 101. T. Mihăilescu. Ţara Făgăraşului. Economie. (1994). (1991). Mac. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. 100. Theory and practice. Bucureşti. 112. 109. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Iaşi. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Mihăilescu. Posea. (1980. (1971). (1971). Al. Gr. D. Bucureşti. ClujNapoca. Ungureanu (1993). SCGGG. Posea. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. (1964). Clujeană. T. (1968 a). De Ştiinţe Geografice. 2. (1967). Popovici. în L'espace geographique. V. Al..H. Editura Universităţii de Vest. 2. (1968 b). a). Marile regiuni geografice ale României. 106. (1974). Iaşi. Mac. Mihăilescu. Editura Univ. Gr. Clujeană. Morariu.Bibliografie generală 88. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . N. Posea. XVII. ClujNapoca. La regione. SCGGG. 98. Mihăilescu. 91. Studiu geomorfologic.(1990). 111. Cuza”.. L. SCGGG. Geogr. V. Publ. Inst. Timişoara.3-7. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Gr. (2001). Editura Academiei. 90. Univ. Al. Dordrecht. Reclus. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Pop. T. Milano. 96. 114. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Editura Universităţii Oradea. Popescu.Lucr. SCGGG. Editura Presa Univ. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Region as a socio-environmental System. Vâlsan. An Introduction to a Systemic Regional Geography. (1984). Natură. Geografie-ecologie. SCGGG. Marin. I. (2000). V. (1931). I. Bucureşti. I. Rey. 92. XI. Studiu de geografie umană. p.. 105. Ţara Haţegului. 107. Cluj. “Al. Oradea. 108. M. (1995). Regiune geografică şi regiune economică. A. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. N (1990). 102. Bucureşti. IV. Morariu. Posea. 12. Valeria Velcea (1971). Germany. XXVII. România. Mursia. (2005). 89. Irina. Bucureşti..

117. XXXVI. I-V). 119. Geografia Văii Dunării Româneşti. 116. Câmpia Română. Geografia României (vol. BSRRG. x x x. Bucureşti. 2. Geografia regională. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . (2002. G.Bibliografie generală 115. 118. Editura Academiei. Valeria (1988). Velcea. (1969). Editura Academiei. x x x. Bucureşti. G. Ellipses. Editura Academiei. Terra. Géographie Regionale. (1983-2005). Bucureşti. 120. Monografia geografică a RPR. Wackermann. Vâlsan. Paris. caracteristici spaţiale şi funcţionale. (1960). x x x. (1916). Bucureşti. Contribuţii de geografie fizică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful