Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

entitate teritorială 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.2.3.6. Criteriul funcţional 2.4.1. Criteriul mintal 2.3.4.7. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Regiunile geografice ale României 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.6.3.Cuprins CUPRINS Introducere 1.2.1. Regiunea geografică .2.7.5.7. Criteriul peisagistic 2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Moldova de nord-est 5. Regiunile geografice ale României 4. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.5.4. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.8. Lucrarea de verificare nr.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Geografii români şi Geografia Regională. Regiunea polarizată 3. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. 1 4.6.1. Regiunea ca teritoriu 1. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea ca sistem 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul politico-administrativ 2. 2 2. 4 4. Tipologia regiunilor geografice 3.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. 3 3.6. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.1.3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunile omogene 3. Etapa 1950-1980 4. 1 1. Etapa actuală 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5.5. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.7.

Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.7.Cuprins 5.Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.5.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Economia regiunii 8.4. Baza naturală de susţinere 9. Componenta demografică şi de habitat 9.6. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.6.5.1.2.2. Componenta antropică a sistemului regional 10. Componenta antropică a sistemului regional 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Maramureş-Chioar 7. Economia regiunii 9. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.1. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.2. Bistriţa-Trotuş 10.4.4.3. 9 9. Bârladul 8. Baza naturală de susţinere 10. 8 8. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.1.2.2.3.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 6.6.1. 10 10. Componenta antropică a sistemului regional 6. Componenta demografică şi de habitat 8. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.5. 2 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.5.6. Baza naturală de susţinere 6. 6 6. 7 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere 7. Bucovina 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Economia şi devenirea regiunii 10. Culoarul Siretului 9. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.3. Componenta demografică şi de habitat 7.4. Economia şi perspectivele regiunii 5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Baza naturală de susţinere 5.3.4.3.3. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. generale. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. cum este şi firesc. patriotică. Nu este vorba numai de substratul material. existenţa. adecvată. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. În consecinţă. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. durabilul de efemeritate etc. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. Obiective generale. a descifra. şi ele extrem de numeroase. înainte de orice. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. componenta sintetică. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. Iar dintre toate ramurile Geografiei. o finalitate eficientă. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. Ca urmare. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. abordările de Geografie Regională reprezintă. vi . morfologic. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. în primul rând. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. specifice şi expresive. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. cum este definită Geografia. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. fără nici-un echivoc. orientarea demersurilor spre abordarea critică. între obiectivele generale se înscrie. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. în orice ipostază. riguroasă. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. hidroclimatic sau biopedogeografic. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. atât de necesară oricărui proces educativ. devine un important atu al oricărui individ uman. necesitatea de întâmplare. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. geologic. Astfel. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. al oricărei colectivităţi. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare.

şi bibliografie generală. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). criteriile utilizate în regionare. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. În continuare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4).Introducere Racordarea. prin cunoaştere. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. peisagistice. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. la obiect. a părţii la întreg. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. În general. Bibliografie selectivă. în 25 unităţi de învăţare. Răspunsul va fi logic formulat. mai iscusit. specializarea şi anul absolvirii. Ca urmare. în final. adresa cursantului. ce conţine. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. Pe lângă informaţia aferentă modulului. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. presupune o racordare a părţii la întreg. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. numărul lucrării de verificare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. structurale sau mentale. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Structurarea detaliată. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. pe unităţi de învătare. a permis formularea a tot atâtea teste. Bucovina. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. (unităţile de învăţare 5-25). delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Maramureş-Chioar şi Bârlad. centrate pe problematica de maxim impact. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României).

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

1.4.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie.entitate teritorială 1.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. Timp de aproape un secol. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. 1 1. şi-a neglijat necesara devenire.1. cu o evoluţie sinuoasă. Însuşi Vidal de la Blache. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.5. rămase în urmă. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie.2. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.2. Regiunea geografică – entitate teritorială.7. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. pe de altă parte. Regiunea ca sistem 1.6. teritorială. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. îndreptăţită. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . în acest caz.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Regiunea ca teritoriu 1. pe de o parte. . În tot intervalul menţionat. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. Regiunea geografică . Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.3. . Proiectul pentru Învăţământul Rural . aflate în avanposturi. considerat părintele acestei ştiinţe. Obiectivele unităţii de învăţare nr. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. între 1859-1953. când semnele declinului ies în evidenţă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). sub atributul indispensabilului. .

Atlanticul. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. Pacificul. ordonare a unor realităţi spaţiale. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. la care se făcea des referinţă). O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. J. văi). dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. în timp. 1970). Neologismul "regionalism" este inclus. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. Pentru acelaşi autor. Europa este o regiune şi nu o ţară. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. indică o serie de lucruri indeterminate. poate. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. câmpii. în premieră. Apare tot mai pregnantă. considerăm utilă. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. podişuri. răspândită şi structurată nuanţat. cel mai numeros număr de formulări. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. Franţa este o ţară şi nu o regiune". regionis" are semnificaţia de conducere. 1. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . termenului de regiune şi anume: teritoriu. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. N. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică.Mediterana sau oceanice . vidaliană. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. definită printr-o arhitectură proprie. Cunoaşterea precară explică generalizările. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Conform acestei viziuni. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. J. sistem. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. 1991). regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. entitate politico-administrativă. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. în raport cu ţara. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mai degrabă. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. dirijare.3. F.

în marea lor majoritate. . plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. A. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. G. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". R. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. . Joerg. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. Sau. specifică. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". Vidal de la Blache. cele mai vehiculate.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. se pot adăuga altele.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. puse în mod artificial împreună. W. R. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. P. specificitate. R. Platt. dintre care. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. acestor definiţii. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. 1980).E. cel nord american. Evident. înscrisă concret în locuri. American Society of Planning Officials . exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". în esenţă. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca.Un complex de pământ. Getis. apă. precipitaţiile. R. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. sunt: . regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă.Un domeniu în care entităţi diferite. animale. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 .O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. După aproape şase decenii. A 1981). aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. a suprafeţei terestre. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. unicitate. Getis. Minshull. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. mai concis. aer. 1990). axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. Pe de altă parte însă. formulate.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. . L. figurează ca mediu privilegiat. . S.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. Herbertson. Dickinson. J.

de servicii. Dealtfel etapa post-vidaliană. ulterior criteriile s-au înmulţit. pădure sempervirescentă. specificitate. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. savană. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. în raport cu alte teritorii. atunci când se analizează un component strict al peisajului. artificializat. climatice. munte. ce îi asigură. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Marcelpoil. interacţiunea elementelor componente. P. precum în relieful de câmpie. specificitatea. 1970). De această dată. E. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. podiş). elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. 2000). primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. industrializate. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. Dacă în antichitate. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme.George. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. ce nu pot fi omise nici astăzi. a zonelor litorale portuare). Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. se dizolva în structuri de alt tip. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. ierarhizarea factorilor generatori. ca urmare regiunile morfologice. Au apărut. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". diversificat şi distilat. socială şi instituţională. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. în vederea optimei funcţionalităţi. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. dintre cunoscut şi necunoscut. temperat. finalitatea interferenţelor spaţiale. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. păduri cu frunze căzătoare) etc. ponderea anumitor condiţionări.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. Mai mult. ale climatului (arid. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. prezenţa aceloraşi roci).

Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. încă din antichitate. NATO. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului.4. Uniunea Europeană. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. Despovărată de atributele naturale. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. induse de sus în jos. dar nu neapărat!). 1980). prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică.N. Italia. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. Spania. N. pe de o parte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. care posedă un grad de autonomie certă". departament. Belgia. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. să valorifice elementele de favorabilitate. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. Pe de altă parte. a unor teritorii (mai ales ale statelor. comună). La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. CEFTA. Pentru actorii politici din Germania. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. CSI. P. I. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. economică. (1964) (citaţi de Donisă. structurale şi funcţionale ale acestora. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. Efectele globalizării sunt evidente. prin reglementări ce tindeau. În Franţa ea devine "o regiune de program. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. Marea Britanie. Ea slujea direct. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. economice. prezente în zonele periferice ale statelor. (1959) şi susţinut de Baranski.M. 1977). I. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială.

O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. Intervine şi a treia dimensiune. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. sociologică etc. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. Catalonia). Ca urmare. iar pe coloane atributele funcţionale. regiunea. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. un sistem Între proprietăţile externe. paralele. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. interne. este un decenii. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. în accepţiune sistemică. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. caracterizate printr-o mare relativitate. specifice. economică. Regiunea ca sistem deschis. dar şi meritul. concept operativ de sorginte naturală. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. ale căror prime intervenţii n-au fost. ce generează o hipermatrice. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. stabilitatea şi adaptarea. dialectic dezechilibrat. în primul rând. Bucovina. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. lăsând altora sarcina. O calitate care persistă este o invariantă. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. Nu trebuie să omitem. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. continuate ulterior.5. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. retroactive şi interactive. A. de-a definitiva şi detalia conceptul. 1. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. timpul. guvernat de relaţii de tip feed-back. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. temporale). formată din spaţii contigue". în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. din păcate. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mediul. politică.

prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. soluri. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. El Nino. mai divers perceput. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. sistemul a avut un anumit acces. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. la care. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. economiei sau comportamentului uman. faună. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. geotermică. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. impactul cel mai acut. Pentru a se menţine.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. habitatului. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Ea induce. solară etc). P. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. îl exercită clima. centrul Marii Britanii. Ruhr etc). în faza iniţială.

tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. Adaptarea la presiunea antropică. politice. Ca urmare. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. a locurilor de muncă. Adaptarea la competitivitatea interregională. în circumstanţele date. strategice dar mai ales de mentalitate. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Este o necesitate imperioasă. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. În acest caz adaptarea este sinonimă. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. indiferent din care domeniu. de evoluţiile în plan politic sau social. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. generalizare. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Lipsa locuinţelor. înainte de orice. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. sociale. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. adesea. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. prin funcţiile lor. inovării. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Este evident că orice sistem terestru. consolidarea specificităţii. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. a majorităţii activităţilor umane. Adaptarea ar însemna. de lungă durată). optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. în primul rând. parţial. perfecţionarea. economică sau socială. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. dependent. independent de factorii de decizie de la nivel regional.

bimodular (natural şi antropic). 1. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale.regiunea umanizată. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Nir. o integrează.. . Ulterior. omul. delimitată cultural. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. D. (1990). exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D.regiunea naturală (bazin hidrografic. în vogă între 1900-1950. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. structură geologică) afirmată între 1750-1900. 1995. A.C. 1995). Adalberto Vallega. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. imaginând patru etape distincte şi anume: . fără echivoc. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu.

(1979). Paul Vidal de la (1908). Paris. Ediţia a II-a. Regions naturelles et noms de pays. Cluj-Napoca. 8. Cornelia (1970). Blache. Delgrave. Astfel. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. London. Dordrecht. region et systeme. R. după 1980. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Publ. Le concept de region: ambiquités. SCGGG. Region as a socio-environmental System. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 1. P. D. (1980). Nir. P.6. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. USA. 2. limitele temporale fiind pur orientative. Grumăzescu. Getis. Trav. F. A. actualmente.regiunea funcţională. Economica. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Paris. 10. Hutchinson University Library. cele două ipostaze ale regiunii.Getis. A. Dumolard.regiunea sistem. Dauphiné. Vallega.. 7. 41-42. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Minshull. Mursia. Flamarion. conturată gravitaţional. 5. La regione. 4. Theory and practice. (1971). Human Geography. WCB. Bibliografie selectivă 1. A. Editura Kluwer Acad.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . se întrepătrund.7. The Netherlands. Gravier. 3. Geografie Regională. Presa Universitară Clujeană.(1990). (2005). . (1970). dominantă între 19501980. La question regionale. J. (1990). Espace. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. XVII. Paris. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sistema territoriale sostenibile. (1995). Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. no. Regional Geography. P. cea funcţională şi cea sistemică. Cocean. paradoxes ou contradictions.. suprapusă unui ecosistem. Fellmann. J. Milano. 9. 6. 2.

politico-administrativ.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. Într-un astfel de context. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. Criteriul mental 2. . Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. Ca urmare. în dauna însuşirilor funcţionale.5. Criteriul peisagistic 2. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.funcţional. aleatoare (fizionomice.mental. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .7. . apreciem că.1. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. care este orice regiune geografică veritabilă. care o lungă perioadă au primat în regionare. . Criteriul funcţional 2.4.peisagistic.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.să ofere.1. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.6. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. . 2 2. . unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.2. introducerea unor criterii de circumstanţă. în funcţie de importanţa lor. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. în conturarea regiunilor geografice. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul politico-administrativ 2.

fiind extrem de greu de individualizat. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. 12 . în regionarea geografică fără a deveni însă. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. Să decelăm. Dimpotrivă. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. Carpaţii Meridionali etc. aşadar. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. prin exploatare intensă. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. în cele ce urmează. Munţii Apuseni. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. tradiţional. morfologie. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. Întâlnim. identificând regiunea cu acesta. soluri.. vor prezenta un tip de umanizare specific. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. Câmpia Transilvaniei). peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. exclusiv. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. oriunde şi oricând. ci şi cele derivate din umanizarea sa. în latura antropică. la umanizarea peisajului. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus.2. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. Delta Dunării. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. în toate aceste cazuri. bine statuat. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. În consecinţă. diferit de al regiunilor învecinate. De observat că. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2.

gen regiunea naturală. fără. vegetaţie de stepă şi forestieră. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Dimpotrivă. Avem de a face cu un paralelism evident. impusă de specificitatea părţilor componente. accelerată. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale.3. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. la cea analitică. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Cocean. dar. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. de evidenţiere a cauzalităţilor. 1983). că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . ca mod de creionare. didactică. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. În concluzie. 2. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. Precum şi într-o metamorfoză continuă. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. Ea va include. având o individualitate proprie. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. Nu va surprinde. Asistăm ca urmare. inclusiv fizionomic. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. În mod analog. repetăm. din punct de vedere al desfăşurării. de orice geograf. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. Dealtfel. de cea urbanizată. a deveni exclusivist. adică unui agregat spaţial organic structurat. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. regiunea naturală. face loc regiunii funcţionale. de delimitare. deci. o entitate care poate fi receptată direct. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. soluri mozaicate). Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică.

În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. după anumite considerente de ordin peisagistic. greu de atins. Nu e de mirare. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. iar durata sistemului va fi limitată. dar şi output-uri asemănătoare. deci. între componentele proprii şi pe plan extern. funcţional. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. la rândul lor. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. Sau dimpotrivă. Cu cât structura sa este mai bine articulată. energie. îşi vor dovedi ineficienţa. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. cu sistemele învecinate. dar şi etnic sau cultural. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. bunuri şi interese.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei.4. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. pe termen lung. cu atât gradul de fezabilitate creşte. guvernat de alţi vectori. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. 2. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. 14 . schimbându-l practic cu un alt sistem.

regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. Mureş-Dunăre-Tisa. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Se observă. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. Hunedoara şi Arad. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. prin detaşare administrativă faţă de Spania. conservarea de către Marea Britanie. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Prutul inferior etc. spre exemplu. Cehoslovaciei. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. la o simplă suprapunere. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. Oferim. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Cluj. chiar emoţională (rolul acordat. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. Un factor catalizator îl constituie. comunele. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Alba. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. în cazul fiecărei entităţi statale. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. a zonei strategice Gibraltar etc). Aplicarea frecventă. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Prutul superior. la insistenţele Moscovei). Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. pentru a cita doar cele de la frontierele României). euroregiunile. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. adesea. Dualismul dintre regionarea geografică. În mod similar. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). generalizată. mai jos. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Bihor. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Pe de altă parte. ca exemplu. Neamţ. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. pe criterii ştiinţifice. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. a fostei Iugoslavii.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. şi cea politicoadministrativă. Bacău sau Vaslui. În sfârşit. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.

deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Cocean. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Astfel. (dar şi altora care. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. entităţile teritoriale rezultate. ca urmare. arhitecţi. Adăugăm. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Limitele lor pot fi uşor trasate. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. diversificându-se.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. 16 . prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. având o contribuţie secundară. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. Dealtfel în lipsa omului. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. criteriilor analizate anterior. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. Menţionaţi.5.

pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). departe de-a fi cele optime. Şi invers. întregul său proces de umanizare. iar diferenţierile de asemenea. în majoritatea absolută a cazurilor. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. regiunile de ordinul I. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. ecologice din perimetrul propriu. Privite sub aspect pur administrativ. Macroregiunile. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. localitatea. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. cu atât disiparea este mai accentuată. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. se constituie într-o regiune tipică. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. iar influenţa acestuia mai limitată. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Ampoiului sau Someşului Mic. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. II. contraste economico-sociale puternice). chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . favorabile sau defavorabile.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Pe lângă criteriile analizate. Maramureşul istoric. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. Crişului Negru (moţii crişeni). Limita mentală a unei regiuni reconstituie. sociale. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. comuna.

politic sau militar. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. euroregiunile. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). .regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural.) 2. economic. politic.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce.regiuni ca societăţi civile prin cultură. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Prutul superior. Mureş-Dunăre-Tisa. Un factor catalizator îl constituie. a fostei Iugoslavii. Cehoslovaciei. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. economic(CSI). adesea. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. . politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică.6. Lequesne.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Prutul inferior etc. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. sociale.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. altfel extrem de nuanţat. culturale. C. . Transnistria. al unui teritoriu dat. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. le Gales. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. 1997) care deosebeşte: . 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Criteriile heteroclite (naturale. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. . pentru a cita doar cele de la frontierele României). În sfârşit. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO).regiuni construite istoric (UE). invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza.

4. (1997). La Decouverte. Les paradoxes des regions en Europe. (2005). SCGGG. Geografie Regională. Editura Tehnică. Bucureşti. Cocean. 2. O abordare geografică. Gales. Paris. Sisteme teritoriale. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Geografie teoretică. (1983). (1968 a). Ediţia a II-a.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. V. (2000). Ianoş. P. Cluj Napoca. Bibliografie selectivă 1. Cocean.7. I. 5. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . C. Mihăilescu.. Bucureşti. P. Editura Presa Universitară Clujeană. P. 3. XXX. Lequesne.

descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. în primul rând. expresia determinismului fizic în geografie. Relieful. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia.2. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. factorii naturali s-au constituit. belturile nord-americane. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 . înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. sociali. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. Înainte de orice. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. o lungă perioadă. climatul. economici. Obiectivele unităţii de învăţare nr. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. Astfel.2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.1. deşerturile tropicale ale Asiei. de diverse tipuri. . pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. tehnologici. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. 3 3.3.4. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Regiunile omogene 3. nu a fost decât un singur pas. respectiv factorii naturali. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. devin elemente definitorii ale peisajului.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. Africii şi Australiei. 3. începând cu anul 1752.7. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. geopolitici. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.1.5. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.6. vegetaţia. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. Factorii economici s-au impus treptat. De aici ideea că regiunile naturale sunt. Regiunea polarizată 3. . De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.

. Găgăuzia etc). centrul clasic. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Căile de comunicaţie. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. unificarea Germaniei în 1989. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. funcţionale. Ca urmare. moştenirea spirituală a colectivităţilor. cu regiunea umanizată. după anul 1900. lipsite de astfel de atribute. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. funcţională (nodală). respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. cu o concentrare masivă a populaţiei. organizează un teritoriu. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . vestul european catolic şi estul ortodox. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. de gravitaţie şi polarizare. după anul 1950. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. urbanizarea. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. cu cel de regiune polarizată. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Actualmente. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. posesoare a unei culturi proprii. destrămarea imperiului sovietic etc). activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. particularităţile culturale şi etnice. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. Nagorno-Karabach. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Kosovo.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Christaller în studiile sale. regiuni agricole bine conturate. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. structurale. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Regiunea naturală este substituită astfel. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent.

într-un raport asupra fenomenului regional. poate. dar mai ales raporturile dintre ele. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. 22 .3. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. întemeiat pe alte considerente. relaţia om-mediu. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. C. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. vor deveni. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. pe de o parte. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. cel mai adesea. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. După opinia noastră. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. Este momentul de a menţiona. prefigurate încă de Vidal. (1971). rolul elementului de sprijin. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). ele reprezintă operaţii distincte. mărimea. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. Grigg. structura. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. subordonându-i-se. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice.Tipologia regiunilor geografice 3. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. care distinge. individual sau în asociere. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. actualele regiuni polarizate. de ansamblu). Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Factorii şi principiile susmenţionate. De aici. Cele din urmă. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). în anumite privinţe. Galpin. aşa cum o relevă şi Grigg D. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Ei joacă. în acelaşi context. trăsăturile evolutive. clasificarea precede regionarea.

regiunile de ordinul I. trebuie revizuită. Acceptând acest criteriu. Etc. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. unii geografi. Cele trei tipuri de regiuni. singura diferenţă constând în transferul ei. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. regiuni-sistem (Dov. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. invariabil. funcţionale. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. umanizate. Etc. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. N. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. cu predilecţie. Culoarul Izei -V. Evident. iar celelalte două etapele recente. Siberia. ). conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. strict specializate (geomorfologie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . Sahara). Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. geografia industriei. 1990). au făcut-o). A. spre exemplu. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. II. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. Depresiunea Maramureş – IV -. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. la cele strict specializate. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). omogene. din păcate. climatologice. Trebuie subliniat însă permanent că. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. cu o încercare de regionare. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. Astfel. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. Carpaţii Orientali -II-. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. III…n (Carpaţii -I-.etc. în perioada aşa-zisei sale crize. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. de la nivelul studiilor monografice..

A. 1995). iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. 1976). A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. fluide şi explozive (Fremont. echilibrate. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . informatizate şi autofinalizante ( Vallega. I. II.

respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. După opinia lui P.4. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. de cele critice sau defavorizate. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. La rândul său. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). Astfel deosebim regiunile stabile. ca fenomene de maxim impact asupra omului. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. bine consolidate ca sisteme. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. atât idealul acţiunii de regionare . Ulterior. 1978). 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Din acest punct de vedere.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Regiunile omogene reflectă.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. aşa cum o dovedeşte E. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. relativă. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Dauphiné. în semnificaţia lor. citată după A. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. J. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie.. Delta Dunării. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. 3. Wackermann. dar şi cu spaţiile învecinate . Dayries M. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. de tranziţie spre dezvoltare. Friedmann (citat de G. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin.

Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.media valorilor anterioare n .numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). Regiunile omogene pot avea o origine naturală. aflate. climatici. soluri. Polarizarea. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule.o variabilă dată Xi .valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . formulat ulterior. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. când elementele implicate (relief.Alsacia. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. model derivat din teoria locurilor centrale. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. în anul 1826. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. 26 . intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. la peste un secol după precedentul. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. În concluzie. vegetaţie. 3. climă. în 1933. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. hidrografie. influenţă) reciprocă.5. dintre care am selectat cea propusă de A. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate.

odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Regiunea polarizată este. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. reprezentaţi de aşezările urbane. după mărime a locurilor centrale. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. 1979). La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output).n. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. n. Evident. un sistem spaţial. înainte de orice. Într-un tabel sintetic. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Christaller menţionează nu numai ierarhia. succesiv. A. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. difuzia şi dominarea. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. Disputele legate de definirea “polilor”. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné.

Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. 3. retelele şi câmpurile. adesea conflictuale. Centrul devine punctul de sprijin. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. prin relaţii de dependenţă. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . să contureze “reţelele” . Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. de descentralizare.6. 1979) sunt următoarele: polii. Ca urmare. subsistemul dar şi oponentul său. concomitent. A. Grafic. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). periferia.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. regiunea polarizată. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. în viziunea autorului menţionat.

Mihăilescu. P. Ianoş. Geografie Regională. Fremont. USA. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . 7. G. (2005). (2002. Sisteme teritoriale. O abordare geografică. 6. sistema territoriale sostenibile. Paris. Basil Blackwell. P. A.Tipologia regiunilor geografice 3. Economica. Editura Academiei RS România. L'espace vecu et la notion de region. Geografie teoretică. 5. 8.. (1968 ). Vallega. Editura Tehnică. Ediţia a II-a. La regione.(1990) The Geographer's Art. Cocean. Géographie Regionale. Espace. (1976). 41-42. Cluj Napoca. Geogr. Trav. Bibliografie selectivă 1. A. 4.(1995). Haggett. Reims. 3. (1979). Ellipses. Bucureşti. V. 2. Dauphiné. (2000). Paris. Cambridge. Inst. A. I. region et systeme.7. Milano. Wackermann. Mursia. Presa Universitară Clujean.

6. 1 4. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Unitatea de învăţare Nr. aspecte ale domeniului geografic. în primul rând cronicarii.2. Regiunile geografice ale României 4. ca un dat de necontestat. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. Acceptând regiunea naturală. hidrografie.1.5. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4.4. Dealtfel.7.2.Geografii români şi Geografia Regională. structurii etnice. în anul 1717. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. 30 . Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . obiceiurilor. preponderent literare. organizării sociale). 4. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.o atenţie limitată. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Descriptio Moldaviae. Regiunile geografice ale României. ocupaţiilor. (dar publicată.Moldova vremii sale . climat. în traducere germană. umanizat. Începuturile Geografiei Regionale în România. Etapa actuală 4. Nu lipseşte.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. faună. vegetaţie. El delimitează astfel o regiune . Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. la cererea Academiei din Berlin. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. 4 4. . aşadar.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor.8. Dacă autorii mai vechi. au inclus în scrierile lor. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. . 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . Comentarii şi răspunsuri la teste 4. elaborată în limba latină.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Etapa 1950-1980 4.1.3. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. în vogă la vremea sa.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! .

ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). În mod analog. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. fără îndoială. În alt plan. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. Vintilă Mihăilescu (1964. definind regiunea naturală transformată de om. 1970). metodele de cercetare. regionale. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. regiunea geografică devine o unitate de studiu. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. administrative. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. la autorul susmenţionat. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. nu-s decât material pentru sinteza generală”). Proiectul pentru Învăţământul Rural . o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. cel metodologic. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). în anii ’60. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. economice etc). Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. Dar. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. 1968. Există. Ca urmare.Geografii români şi Geografia Regională. V. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. vizând atât domeniul de studiu. trebuie apreciată şi în contextul manifestării.3. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. integral şi limite naturale). Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). structură şi funcţii specifice. Este o noţiune sintetică. propune peisajul. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. 4. Regiunile geografice ale României. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. mai mult în dezbateri decât în scrieri. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional.

o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vintilă Mihăilescu se menţine. cu fizionomie specifică. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Continuând şirul analogiilor. la nivel mondial. cel al abordărilor propriu-zise. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale.. Posea. în vogă la vremea respectivă. tot atunci. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. Grumăzescu. definit de trei factori: mediul. V. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Pe alt plan însă. Regiunile geografice ale României. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. Donisă. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. I. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Tot în deceniul opt. se va accentua mai târziu. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Trecând în domeniul practicii imediate. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. I-V). în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. 1968). 1970). cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. comunitatea şi substratul. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. demografice. sociale şi economice. V.Geografii români şi Geografia Regională. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. ai regiunii de tip sistem. Morariu. G. Din nefericire. Avem astfel. etc). Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. la nivel european şi mondial. T.. din motive conjuncturale. şi Geografia Regională aflată. fapt care. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Doi precursori. grupul de cercetători se dispersează. în plină criză. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. în această poziţie.

4. începând cu anul 2003. cu o structură disipativă. mai ales. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. şi în preocupările geografilor români. iniţial. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. P.4. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Marin. regiunii polarizate. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Ianoş. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. de tip sistem teritorial. de aplicabilitate în practică de necontestat. (1981. Cocean). P. câştigând vizibil teren şi în România. Regiunile geografice ale României. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. De subliniat. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. I. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. consolidând colectivele de cercetare proprii. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. 2000) care propune. energie şi informaţie proprii. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Ea posedă fluxuri de masă. hidrosferă. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. I. 1987. dar şi în plan politic. atmosferă şi biosferă). respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Regionarea naturală face loc. în ansamblu. polarizat. ce-i permit autoorganizarea. Dealtfel. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). 1993.Geografii români şi Geografia Regională. dând Geografiei. Ulterior. relief. El se va identifica integral în regiunile heterogene. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Geografia Regională se menţine în actualitate. o tentă pragmatică.

Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. hidrologice. Regiunile geografice ale României. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. în totalitate. dinspre periferie spre centrul său. biogeografice extrem de nuanţate. 2002) o regionare de acest tip. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă.Geografii români şi Geografia Regională. 4. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. funcţionale. Podişul Moldovei. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. energie şi interese. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. Câmpia Română. fără a se ajunge însă. cu componente climatice. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Au fost. Cocean. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. 34 . individualizate regiuni naturale. 4. Delta Dunării etc. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. mai ales cele morfologice. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. astfel. care tinde spre o stare de echilibru dinamic.5.

al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Câmpia Olteniei etc). 11. Curbura. Munţii Apuseni. 15. 6. Culoarul Siretului. axe sau fâşii. 3. Regiunile geografice ale României. Munţii Banatului. 14. 17. Delta Dunării (după P. Oltenia de nord. Bucovina. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Dobrogea. Banat. Maramureş-Chioar. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oltenia de sud. 9. din cel al geografiei aplicate. eliminarea tiparului tradiţional. Muntenia de nord-vest. Cocean şi colab. 10. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Dunărea de Jos. 2. 13. 2003. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Metropolitană. 19. Someş-Mureş. Bârlad. Transilvania de sud. Haţeg-Poiana Ruscă. Crişana. Moldova de nord-est. 8. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. 4. prezenţa unei baze de susţinere proprii. cu modificări). 18. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 12. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. 20. Bărăgan. 7. Bistriţa-Trotuş. 21. 5. cât mai diversificată. Culoarul Siretului.Geografii români şi Geografia Regională. 16. 1. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli.

Oltenia. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. Este o noţiune sintetică. economice etc). Crişana. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. integral şi limite naturale). fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. regiunea geografică devine o unitate de studiu. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. 1970. V. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. naturale şi antropice. Trecând în domeniul practicii imediate. Ca urmare. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Dobrogea. la autorul susmenţionat. Pe de altă parte. 1970). Există. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. Continuând şirul analogiilor. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie..6. cel metodologic. Regiunile geografice ale României. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. administrative. 1968. definind regiunea naturală transformată de om. structură şi funcţii specifice. 4. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Transilvania. Banat. la stadiul creionării entităţilor morfologice. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate.Geografii români şi Geografia Regională. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Vintilă Mihăilescu se menţine.

Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . 2. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . S. 3.Numărul lucrării de verificare. Editura Academiei. Bucureşti.Adresa cursantului. Geografia României (vol. 0 pct. Mihăilescu. Cornelia (1970).0 pct. . privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Grumăzescu.) 4. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. (2005). 1. Editura Tehnică. Geografie Regională. XVII. Ianoş. Editura Academiei RS România 7.4. criteriile de delimitare a regiunilor geografice.Titlul cursului (Geografia Regională a României). (2000). I-II. Bucureşti. .0 pct). Editura Academiei Române. (1973). 5. Regiunile geografice ale României. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 4. O abordare geografică. tipologia regiunilor. I-V). (1931). Cocean. Terra. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. x x x (1983-2005). Cluj-Napoca. Întrebările la care trebuie să răspundeţi.Geografii români şi Geografia Regională.8.). 4.7. la obiect. 2.0 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Geografie teoretică. 6. (2. Ediţia a II-a. . I. Lucrarea de verificare nr. Răspunsul va fi logic formulat.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. . Bibliografie selectivă 1. şi punctajul aferent. Editura Presa Universitară Clujeană. (1. Bucureşti. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Bucureşti. 4. Mehedinţi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Specializarea şi anul absolvirii. geografii români şi Geografia Regională. (1968 ). Sisteme teritoriale. V. Descrierea Moldovei. P. . D. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (2. Cantemir.) 3.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). SCGGG. 5.

5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm.1.5.2. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Economia şi perspectivele regiunii 5. 5. cu un climat mai răcoros şi mai umed. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice.resursele naturale şi antropice ale regiunii.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. 5 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului regional 5. în primul rând.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. cu rocile cristaline dure. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. de câmpie. cu asociere de dealuri şi lunci. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti.2.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. neozoice şi cuaternare groase. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. .Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.1.4. 38 . Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Luncile largi ale Prutului. Partea vestică. de vârstă precambriană. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic.6. Baza naturală de susţinere 5. orientat est-vest.3. . Verile sunt călduroase. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m.

cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Darabani. seacă. arini. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. în colaborare cu Republica Moldova. din Culoarul Siretului. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. vulpi. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Din punct de vedere antropic. Ruginoasa). ortodoxă. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. inclusiv hidroenergetice. din conul aluvionar de la Timişeşti. papură. apele minerale de la Strunga. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. lacul de la Stânca-Costeşti. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. plopi. bisericile. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Iaşul. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. ocupată în sectorul primar. muzeele. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Botoşani. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. cu un potenţial de scurgere redus. palatele (Iaşi. Este în creştere inclusiv prin exod rural. alături de iepuri. 5. în zonele colinare. pe Prut. casele memoriale. prin aducţiune. Caracteristicile regimului precipitaţiilor.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . îndeosebi. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. utilizat în industria sticlei. ca urmare. Predomină populaţia rurală. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. la adâncimi de 3-10 m. Rozătoarele.3. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. a fost construit. mănăstirile. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. fauna piscicolă şi cinegetică. mistreţi animă peisajul. Pentru scopuri complexe. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Dorohoi. Gramineele (Festuca. la nivel naţional. Târgu Frumos. Un rol major revine. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. de naţionalitate română. pentru pescuit şi irigaţii. Câmpia este străbătută. Săveni. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Başeul este tributar direct Prutului. Biogeografic. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Botoşani.

Târgu Frumos. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Funcţiile lor sunt agricole. industria lemnului.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. de-a lungul căilor de acces. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. la răscrucea unor drumuri comerciale. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). iazuri. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. agricultură mixtă. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. amplasate lângă apele curgătoare. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. cu structură răsfirată sau compactă. Săveni. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). legumicultură. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Dezvoltarea industriei prelucrătoare. textilă etc. viticultură (zona Cotnari). datorită potenţialului său poziţional. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. alimentară. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă.

Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Răducăneni şi Nicolina). exceptând municipiul Iaşi. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. ctitorită de Ştefan cel Mare). sfeclă de zahăr. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. plante furajere). Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi.Moldova de nord-est 5. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. porumb. uleiul (la Iaşi). Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Nicolae Popăuţi). Botoşani (Uspenia. casele memoriale. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Palatul Culturii. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. Mitropolia. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. agricultura şi industria. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. soia. Golia). precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. lângă Botoşani). Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. apele minerale de la Strunga. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. confecţii. Iaşi – Botoşani. Iaşul şi Chişinăul. iazurile din Câmpia Moldovei. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Dorohoi (Sf. tricotaje (Iaşi. vinificaţie (Cotnari). Galata. în pentru ulei. Parcul Copou din Iaşi. Se cresc ovine din rasa karakul. Din punct de vedere al importanţei agricole. livezile ocupând partea vestică. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. este de dată relativ recentă. Turism cultural. porcine şi păsări. bovine. în special măr. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. A treia regiune agricolă a ţării. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare.4. Nicolae. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Strunga. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. lactate. Botoşani). încă din evul mediu podgorii. Sf. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. cât şi peste hotare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . În zona dealurilor s-au dezvoltat. mai înaltă a teritoriului. Turismul relevă un potenţial antropic dominant.

Riguros delimitată spaţial. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. După cum s-a relatat anterior. prelucrarea lemnului). Ea conduce. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. construcţia de maşini. per total. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. puţin nuanţat. Infrastructura de transport rămâne însă. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. tipurilor de sol şi vegetaţiei.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. textilă. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Iaşi şi Botoşani. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. la o variaţie redusă a climatului. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. respectiv spre Transilvania. 5. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. grefată pe Culoarul Siretului. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. în mod dialectic.5. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. având legături cu capitala. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. ca sistem teritorial funcţional. Transportul feroviar este servit. la un standard redus sub aspectul modernizării. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. Moldova de nord-est. în primul rând. cele două centre urbane mari. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. Iaşi şi Botoşani. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. materiale de construcţie. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut.

a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Spre exemplu. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. 2. Barbu. Câmpia Moldovei.. D. Bibliografie selectivă 1. 3.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Băcăuanu. N. Pantazică Maria. Studiu geomorfologic. relieful aplatizat. V. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. “Al. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. V. 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . 2. Al. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Bucureşti. Or. Cu cât numărul lor este mai mare. (1968). reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Băcăuanu. Bucureşti. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Ungureanu. Cuza”. Chiriac. fără energie şi fragmentare deosebită.Moldova de nord-est interacţiune. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Iaşi. I. Editura Univ. în cazul de faţă. Editura Academiei. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Ungureanu (1993). (1980). Podişul Moldovei. Bârladul.6. Etc. şi invers.

Astfel. . Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. Varietate morfologică: munţi. 6.1.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. oraşul Cernăuţi. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. totuşi. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. depresiuni. 6 6.6. 6 BUCOVINA Cuprins 6. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. culoare pe vale.3. Economia şi perspectivele regiunii 6.5.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. . partea nordică a Bucovinei. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. Componenta antropică a sistemului regional 6. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). culmi aplatizate.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. care este municipiul Suceava. podişuri. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. Baza naturală de susţinere 6. Dacă există. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine.

determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. nisipuri). Depresiunea Rădăuţi. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Dealul Boiştea. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. în Podişul Sucevei. A doua treaptă de relief montan. în partea sudică. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). munţii şi podişul. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. iar în podiş între 6-8°C. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. de mai joasă altitudine. colectând prin afluenţii săi. aidoma unor trepte. tei. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. stejar etc. nivelat şi fragmentat în plan minor. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Rezultă un climat răcoros şi umed. de formă alungită şi dens populată.. Depresiunea Câmpulung. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. în amestec cu carpen. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. scade de la vest (1588 m în Vf. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Siretul. din păduri de foioase (făgete). intens exploatate antropic. sculptat în depozite sarmaţiene. Suceava şi Moldova. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. pe Valea Sucevei s-a individualizat. separate de culoarele largi ale Moldovei. Moldoviţei şi Humorului. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. cu altitudini de 450600 m. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). prin eroziune fluviatilă. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. culmi domoale a căror înălţime. în perimetrul căruia.nord-est. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. în obcine se înscriu între 2-6°C. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. Depresiunea Dornelor. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Ele străjuiesc. 689 m.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Fondul biogeografic este compus. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Cele două trepte majore de relief. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Culmile acestuia. arţar.

cu spor natural superior mediei pe ţară. Predomină satele agricole. Cetatea Sucevei. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. cu podzoluri variate structural. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. muzee. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. preponderent bărbătească în ţari din centrul. constituit însă din sate mici. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Sub aspectul habitatelor. terenurile agricole relativ extinse. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. În balanţa demografică pe medii de viaţă. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. întâlnim un rural bine consolidat. Recent. partea centrală a Depresiunii Dornelor.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. cerbul. 6. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. respectiv cele intens umectate. Solurile aparţin. 46 . Profilul economic este extrem de nuanţat. predominant. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. şi mijlocii (500-1500 locuitori). este bogată. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Depresiunea Rădăuţi. jderul. Moldoviţa. a unor zăcăminte de gaze naturale. mistreţul. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. polarizate de Suceava. Probota. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Solca). Suceviţa. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. Ca amplasare. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. în Podişul Sucevei. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). statui.3. căpriorul. sudul sau vestul Europei. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. Pe lângă resursele forestiere importante. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. Rodna. sub 500 locuitori. cu deplasarea populaţiei tinere. valori etnografice specifice. râsul. densă. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. clasei spodosolurilor. Ursul.

Ca centre de ordinul secundar. oraş care. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. se instituie Vatra Dornei. Frecvent apare profilul economic mixt. Se cultivă. Iacobeni). oraşelor mici şi mijlocii. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. grâul. dar pe suprafeţe notabile. şi din motive fizicogeografice. în est). In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Activităţile industriale. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Economia şi perspectivele regiunii. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Economie diversificată: agricultură. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. sfeclei de zahăr. Marginea.Bucovina pomicole. turism. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. industrie. în pentru fuior sau cânepă.4. cu randamente mai scăzute. Rădăuţi şi Fălticeni. Aşezările urbane aparţin. Şaru Dornei. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. Baia. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. definesc funcţiile oraşelor. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. 6. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. porumbul. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Siret şi Solca. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită.

în special cele din Ţara Dornelor. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Industria textilă valorifică lâna. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industrială). industriei chimice etc. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. vişin). Vatra Dornei. inul şi cânepa produse în regiune. sticlei. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Vatra Dornei). comparativ cu alte regiuni ale ţării. Probota.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Suceviţa. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Fălticeni. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. cireş.(Suceava. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. hârtie. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Humor. alături de Litoral şi Delta Dunării. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Câmpulung Moldovenesc). densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Moldoviţa. pe lângă celelalte specii de animale. Cacica. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. orzul. Rădăuţi. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). De asemenea. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Industria este. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). turistică. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. ambalaje. iar în Obcine. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. carnea sau laptele (Suceava. Arbore. mobilă. Dragomirna. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. În zona montană predomină creşterea oilor.

Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Editura Ştiinţifică. “Al. Călimanilor. cu o arhitectură de mare originalitate. (2000). Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Bucureşti. V. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Ungureanu (1993). Al. Ungureanu.5. Feredeului şi Obcina Mare. Moldoviţa. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Iaşi. 3. Barbu N. de o valoare artistică unică. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. 6. (1980). Editura Univ. Băcăuanu. Mănăstirile Vorneţ. 2. Gr. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Obcinele Bucovinei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Suhardului. Rodnei. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc.Bucovina 6. Chiriac. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Cuza”. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. (1976). D. N. I. Humor.. Barbu. Podişul Moldovei.6.. datorită frescelor exterioare. podişul şi depresiunile. Pantazică Maria. 2. Pop. 4.

în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). deci. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. cu altitudini de 600800 m. limitele spre vest şi sud-vest. râu ce devine. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. axa de referinţă.5. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În aşteptarea acelui moment. de gravitaţie a geosistemului. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. Vişeul şi Iza. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 7. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.2. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. 7. a regiunilor. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. Componenta demografică şi de habitat 7. .6. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). din punct de vedere morfologic şi hidrografic.4. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”).1. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei.3.1. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului.2. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. nu fără disfuncţii. 7 7. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . . Relieful regiunii este. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. 50 .

Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. În munţii Rodnei. Preluca. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. pe direcţia est-vest. Coştiui. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Târlişua. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Depresiunea Oaş. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Bixad. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Valea Măriei. Ocna Şugatag. Etajele de vegetaţie se succed regulat. jugului intracarpatic (Şatra. determinate orografic. Numeroase acvifere cu ape minerale. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Stoiceni. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Cărbunari. Băile Puturoasa. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Băile Borşa. de peste 800-1000 mm anual. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Şătriţa. ca afluent al Someşului. Iezerul Pietrosu. pe o lungime de 60 km. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Cu deschidere largă spre vest. Mari resurse de apă dulce. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. iar spre vest pe Culmea Breaza. Lala Mică. Buhăescu). La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. cele din urmă. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . urmează frontiera nordică a ţării. Fiad. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Lăpuşul. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care.

vulpe. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. ucraineni. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. faună cinegetică şi piscicolă). iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. cupru. dar există fluxuri. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Germania). săracă în specii a pajiştilor alpine. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. andezitul. aur. Fondul forestier extins. nu apar pajişti alpine. o specie submediteraneană. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb.3. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. aur). Variate resurse nemetalifere (plumb. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. 52 . Satele. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. evrei. viezure. zinc. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. cupru. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. iar în depresiunile joase lăcoviştile. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. astăzi exploatările fiind sistate. lup. urmată de stepa rece. pisică sălbatecă. căprior. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. la peste 1500 m. În Depresiunea Baia Mare. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. zinc. Spania. germani. Franţa. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Maramureşului. soluri brune acide alpine sau regosoluri. roci de construcţie. de mare originalitate şi viabilitate. Calcarele comune. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. fauna cinegetică şi piscicolă. sare. La Răzoare se exploatează mangan. iar în apele Tisei.. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. iar la altitudini superioare de podzoluri. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori.

sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Seini. Borşa. rareori pe versanţi sau platouri. Cavnic. mărimile şi texturile. Negreşti Oaş. capitala de drept a Maramureşului istoric. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Săcel. 7. Târgu Lăpuş. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. 7. Oraşe polarizate de Baia Mare. azi aflate în dezafectare spontană. Deşi locuită din preistorie. regiunea are un indice de urbanizare modest. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Şomcuta Mare.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Vişeu de Sus. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Baia Sprie. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . 1.

floarea soarelui). Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Şuior. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Productivitatea este însă scăzută. Turismul este în expansiune. În mod similar. Ocna Şugatag. confecţii sau tricotaje. peisajul montan. predominant de subzistenţă. bovinele şi porcinele. morărit panificaţie). Baia Mare se practică. Turism polivalent (recreativ. Sighetu Marmaţiei. La Baia Mare. ovăz. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Luna Şes. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. vizează ovinele. dar şi la Băile Turţ. Băiuţ. Cavnic. fasole. Bârsana etc. Negreşti Oaş. 54 . Lăpuş. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. cu caracter mixt. o agricultură de subzistenţă. încă din vechime. cultural. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. curativ. Nistru). tradiţiile. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Apele minerale.4. Baia Sprie. Toroiaga sau Băile Borşa. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. în zona Baia Mare). este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. climatul favorabil agrementului hivernal. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Agricultura tradiţională. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. rural). industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii.Maramureş-Chioar 7. urmat de grâu. Ieud. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Staţiunile turistice Borşa. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Tarna Mare. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. obiceiurile. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. cartofi.

Sârbi. 2. Gr. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. situată la nord-est.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. (2005). 7. P. (2000). Sat-Şugatag). x x x (1987). 3. Bibliografie selectivă 1. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii.6. Ediţia a II-a. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Geografia României. 7. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. De asemenea. 2. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. Geografie Regională. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Editura Academiei.5. Şurdeşti. III. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Bucureşti. Cluj-Napoca. Cocean. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. printr-un sector de autostradă. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei.. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. cât şi feroviare.Maramureş-Chioar Maramureş. Giuleşti. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Editura Presa Universitară Clujeană.

de oraşul Bârlad. în mare parte. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi.2.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. 8 8. dispuse monoclinal. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor.1. . astfel. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. potrivită. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Cetatea). 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Economia regiunii 8. ale Prutului şi Siretului. 467 m în Dl. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. 2 8.6. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale).3. Componenta demografică şi de habitat 8. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. trei elemente de ordin morfologic. monoclinale. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. argile.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. 376 m.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Lucrarea de verificare nr. 8. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. în Dl. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Colinele Tutovei. crestele.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. favorabile eroziunii. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. Podişul Central Moldovenesc.2. Ca urmare. Olteneşti). Podişul Covurlui.1.4. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. 8 BÂRLADUL Cuprins 8./ Apar izolat cueste (Racovei). Platourile structurale.

dobrogean. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. de la molisoluri (cernoziom. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Măluşteni). Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Zeletin. Astfel. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. văi subsecvente). pe terase şi versanţi. privighetoarea. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. cele de silvostepă şi de stepă. Are un relief de dealuri joase. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². vulpii. cu altitudini sub 300 m. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. cinteza. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Aşezările mari sunt rare. Fauna de rozătoare abundă în stepă. ciocârlia. Aşezările urbane provin din vechile târguri. generează forme structurale (platforme. Alimentarea este pluvială. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. . Continentalismul climei este evident. Populaţia rurală. cenuşii) sau cambisoluri (brune. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. cu mici cueste. căprioarei sau mistreţului. conuri de dejecţie. brune acide). Monoclinurile. iar în est pe culoarul Prutului. Valea Ursului. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. cueste. depăşind 2100 ore anual. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. potârnichea. Durata timpului senin este mare. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. Tutova. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. omogenă etnic şi cultural. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. tipuri şi subtipuri de soluri. Iveşti. Clima unităţii este de podiş. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Racova.3. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. îndeosebi în anotimpul rece.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. terase şi glacisuri. 8. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. cu un spor natural mai ridicat. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. iar avifauna include prepeliţa.

Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Negreşti. Huşi. floarea soarelui. vişini. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). cireş. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. grâu. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. în cantităţi mici.4. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. industrie. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. 8. industria s-a afirmat târziu. iar Huşi. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. legume. Bârlad şi Huşi. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. Sistem economic centrat pe agricultură şi. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . abia în a doua jumătate a secolului trecut. ambalaje) la Vaslui. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. între 50 000-100 000 locuitori. soia. secundar. tutun. Regiunea nu are un aeroport propriu. prin apropiere. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. prelucrarea lemnului (mobilă. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. sfecla de zahăr. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). Se cultivă porumb. meri. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. Huşi sau Fălciu. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Podu Turcului) şi livezile de pruni. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. butoaie. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. bovine).Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Căile de transport au o densitate redusă. Târgu Bujor.

izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. . Etc. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. .conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.Bârladul 8. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . . Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane.

“Al.Titlul cursului (Geografia Regională a României).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. 8. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Barbu. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Bibliografie selectivă 1. Pantazică Maria. Ungureanu.) 2.) 5. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Editura Univ. (1980). 3. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. 5 pct. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. x x x (1992).2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Cuza”.Bârladul 8. .Numărul lucrării de verificare. I.5 pct.6. Al. Bucovina.Adresa cursantului.. Maramureş-Chioar şi Bârlad. V. .(2. . D. 2. Podişul Moldovei.. la obiect. Băcăuanu. Răspunsul va fi logic formulat. IV. Geografia României. 3. Lucrarea de verificare nr. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.7. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. N. Regiunile pericarpatice. Editura Academiei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Ungureanu (1993).Specializarea şi anul absolvirii. Iaşi.0 pct.). Bucureşti. Bucureşti. Chiriac.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.

2. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.Dealu Mare-Hârlău spre est. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. respectiv culmea Bour .3. între 2. Trotuş. Bărboiu.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. 9. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea.1.1.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9. la Văşcăuţi. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Economia regiunii 9.Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu o desfăşurare alungită. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Componenta demografică şi de habitat 9. grefată pe un culoar major de vale. . Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Corni. . Runcu. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Bistriţa. Depresiunea Moldovei. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.6. Bârlad.4.2. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.5. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. 9 9.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Barbu. I.Culoarul Siretului 9. Bucureşti. Podişul Moldovei. Editura Univ. Editura Academiei. Chiriac. Bibliografie selectivă 1. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.. Pantazică Maria. V.. Bucureşti. “Al. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Ungureanu (1993). N. (1980). Băcăuanu. Al. Iaşi. Cuza”. 2. Regiunile pericarpatice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. IV. Ungureanu. x x x (1992). 3. Geografia României.6. D.

2.4. Corni.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. gresii. conglomerate şi calcare. roci ale flişului (conglomerate.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. funcţie şi fizionomie. Ceahlău – cu altitudinea maximă. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Goşmanu şi Berzunţ. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.6.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.1. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. în Ceahlău. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. 1 907 m . cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Componenta antropică a sistemului regional 10. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.1. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. . al masivelor Stânişoara. Economia şi devenirea regiunii 10. reprezentat prin munţii Bistriţei. respectiv cel interior. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. . Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. 10.3. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. spre culoarul Siretului. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. iar interregional. Baza naturală de susţinere 10.2. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei.

Corelată strict cu vegetaţia. sturz. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Agapia. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. mreană etc. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. Sihăstria. Cele două etaje de vegetaţie. al pădurilor de foioase. viezure. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. etc. de o mare valoare atractivă. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Solonţ. cerb. clean. căprior. Văratic. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. ciocănitoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Cetatea Neamţului. păstrăv. cărbunii din bazinul Comăneşti. ca suport al economiei regionale. lăcoviştile sau solurile aluvionare. lup. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. apele minerale. alcătuit din stejar şi fag. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Caşin. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Resursele. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). mierlă. mistreţ. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. Slănic Moldova. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Secu. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. acvile. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. fondul cinegetic şi piscicol). fauna este compusă din urs. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Să adăugăm fondul forestier montan. vulpe. Nu lipsesc litosolurile. calcarele din zona Bicaz-Taşca.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Masivul Ceahlău. Reţeaua hidrografică. Oglinzi. Caşin.

Bistriţa-Trotuş 10. Ziridava) existente în regiune. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Alte oraşe sunt Bicaz. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Dărmăneşti. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Moineşti. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Târgu Ocna. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Comăneşti. Vălsan „sate cuiburi”).3. 10. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Slănic Moldova. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior.

culturile de porumb. una. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. grâu. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Târgu Neamţ. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Oglinzi şi Durău. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Târgu Ocna. spre Gheorgheni. alimentare (morăritpanificaţie. Neamţ. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. oprindu-se la Bicaz. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. apele minerale clorurate. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. de-a lungul Bistriţei. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). fauna cinegetică.4. cu aceleaşi vechi tradiţii. Secu. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. lactate) etc. atât cele rutiere. orz. îngrăşăminte chimice la Roznov). În luncile râurilor se cultivă legumele. Pângăraţi. cartof. Caşin. Domeniu turistic de mare perspectivă. Comăneşti. Caşin. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. masivul Ceahlău. industrie şi turism. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. porcine).Bistriţa-Trotuş 10. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. Cetatea Neamţului. Văratic. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Agricultura. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. iar cealaltă. industriei textile (Buhuşi). trimiţând ramificaţii spre rama montană. la Bicaz. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. Economie bazată pe agricultură. cât mai ales cele feroviare. Oneşti ). ovăz. plante furajere. climatul curativ montan. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. ovine. Bicăjelului sau Bistriţei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 .

avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. în unele cazuri. coabitează sau.Bistriţa-Trotuş 10. Geografia României. 10. 4. Bucureşti. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. x x x (1992). Editura Presa Universitară Clujeană. Astfel. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Pop. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. 3. Editura Academiei. Gr. Editura Universitară. III. Bucureşti. 2. M. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. din zona muntoasă sau subcarpatică. 2. Bucureşti. Culmile rotunjite sau ascuţite. IV. Ghincea.5. Geografia României. Cluj-Napoca. x x x (1987). Carpaţii şi Subcarpaţii României.6. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Mioara (2003). Pătru. Subcarpaţii României. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Ielenicz. Ileana-Georgeta. (2000). Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. văile largi sau dimpotrivă.. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Editura Academiei. Regiunile pericarpatice. se exclud. În primul rând.

suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.1. a Depresiunii Giurgeului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. iar cutele diapire. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Limita sa sudică este mai sinuoasă.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. prin văile largi ale Someşului. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Gurghiu. . 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Un relief mozaicat care.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. atât sub aspectul componentelor. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Componenta antropică 11.2. De asemenea. inclusiv rama montană a acesteia.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. . Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore.6. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Harghita. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. Ocna Dej). cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. cele trei sectoare Podişul Someşan. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire.2. Cuprinde. 11 11. localizate la periferia vestică a podişului transilvan.1.5. Rodnei sau Ţibleşului. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. 11. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman.3. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.

până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. depresiuni). prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. în culoarul Alba Iulia – Turda. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Borsec). Ape colectate de Someş şi Mureş. apariţia de noi lacuri. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Iazuri. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. să pătrundă în întregul bazin depresionar. podişuri. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. 1992 de pe Someş. oceanică. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. a „jugului intracarpatic” Preluca). permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. 1975. se repercutează în domeniul climei. Cunoscute sunt. în acest sens. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Gurghiu. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Ţaga. Dumitra. cu terase extinse. Munţii Căliman. Iara-Hăşdate. Mureş sau Târnave. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Târnave).Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Sângeorz Băi. Dimpotrivă. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Bilbor. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Târnavelor. de ce nu. Borsec. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Prezenţa. Sovata. inundaţiile din anii 1970. s-a format în condiţii naturale. iarna. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Căliman sau Harghita. spre nordest. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Vălenii de Mureş. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali.

Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. căprior). Solurile. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. afin. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. vegetaţia. cel al populaţiei maghiare. ape minerale clorurate şi carbogazoase. vulpii. în unele zone (cea a Bistriţei. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Căşei. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. a luncilor. iar din secolele următoare. În podiş este domeniul mistreţului. În munţii Rodnei. lupului. Ilişua. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Fondul forestier este de buna calitate. de la argiluvisoluri.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. respectiv în depresiunile marginale. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. amestecul foioase-conifere şi conifere. amestec stejarfag. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. Românaşi. ienupăr. 11. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. cu arbuşti (jneapăn. gaze naturale. Vegetaţia zonelor joase. Cel mai expresiv element al peisajului natural. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. nemetalifere. începând din secolul XI. Animalele mari (urs. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. densitatea şi structurile populaţiei. iar cele din podiş de clean şi mreană. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. la cambisoluri şi podzolurile montane. ape minerale. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe.3. Ţibleşului. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Resurse de sare. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. iepurelui. Mureş. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Nu lipsesc solurile aluvionare. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. caolin la Parva şi Aghireş. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. cerb. Târnava Mare sau Târnava Mică. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă.

culturale. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. turistice. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Pentru pomicultură. Gherla. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Podişul Someşan). viţa de vie). Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Reghin. Cluj-Napoca). Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. este extinsă cultura legumelor. Huedin). de la satele „grănicereşti”. Sângeorz Băi). din zona Năsăudului. Luduş. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Amestec interetnic pronunţat. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. bine consolidate. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Târgu Mureş. Jibou. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori).Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Beclean pe Someş. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). Oraşele aparţin. Sovata. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. urmate de servicii şi turism. furajere. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Iernut. Aiud. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Topliţa. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Teaca. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Aiud-Alba Iulia. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Târnăveni) altele târguri (Dej. 11. Câmpia Turzii. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. plante tehnice. Turda-Potaissa. ale cărui funcţii economice. Sângeorz-Băi.4. Sovata. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Valea Nirajului. Năsăud. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Gheorgheni. pomi fructiferi. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. mai ales în zonele periurbane. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Teiuş.

Gherla (sticlă). iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. În Dealurile Someşului Mare. Se cresc bovine. Târgu Mureş. celuloză şi hârtie la Dej. Gherla. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se practică apicultura. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. var. ovine. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Sângeorgiu de PădureFântânele). Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Dej. produse ceramice). Test de autoevaluare Conturarea geologică. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Teiuş – fabrici de zahăr. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Cluj Napoca.Transilvania nordică 11. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. păsări. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. sticlă). Luduş. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. porcine. Un rol important revine industriei chimice. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Alba Iulia. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Bistriţa – produse lactate. În schimb. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Deosebit de răspândită este industria lemnului. conserve de legume la Dej etc.

Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional.Transilvania nordică Turism cultural. mai ales Cluj Napoca. Bârgău. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Alba Iulia. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Construirea autostrăzii Borş . spre Suceava şi Iaşi. curativ şi cultural. lacurile de la Băile Turda). Târgu Mureş şi Alba Iulia. Someşului. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . oraşele regiunii.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. recreativ. biserici. Blaj. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Borsec. Turda Băi. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. cele mai importante urmând. Sovata. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. dar şi Bistriţa. Turda sau Ocna Mureş. Sângeorz-Băi. Pentru turismul cultural. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. monumente. inclusiv de mărfuri. 11. . larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. nordică şi sudică. Călimani. Dej. apele minerale de la Sângeorz Băi. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. instituţii culturale. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. . chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Praid.Cluj-Napoca . Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Aiud. cu un pronunţat caracter de tranzit. până la un punct. climatul salinelor de la Praid.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. curativ.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov.5. Târgu Mureş. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Târnavelor. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat.

(2001). x x x (1987). 2. Depresiunea Transilvaniei.6. Cluj-Napoca. 3. Pop. Bucureşti. Maier. III. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan.Transilvania nordică 11. Gr. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. A. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Editura Gh. (2001). Bariţiu. Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României.

5. Delimitarea. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. Componenta antropică 12. . socialului şi comportamentalului regional.1.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.7. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.2. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. P.4.3. . 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2002). 3 12. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 12. . . . 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: .disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . 12 12. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12.6.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. în zona Târnavei Mari.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.1.2.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. în premieră. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). unele spre centrele menţionate anterior.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. Lucrarea de verificare nr.

Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). în iarna anului 1942. al Perşanilor. Hârtibaciul. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Creşterile de debite pot fi uneori mari. Tot aici. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Postăvarul ). Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. la Bod). Baraolt. Homorodul. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Cibinul). de lunci. La Ocna Sibiului. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. din ploi şi zăpezi. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Fenomene foehnale. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. iar cele carstice masivele Postăvarul. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. maximele scurgerii înregistrându-se. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Piatra Mare şi. (devenit o axă de gravitaţie secundară. întregul an. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. a manifestărilor normale. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. primăvara. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. în munţi.38. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. paralelă celei dintâi). Întorsurii. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. Podragu. depresiuni şi podişuri. cu o importantă pondere a terenurilor joase. în bazinul Vârghişului. alimentarea lor este asigurată. Munţii Perşani. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). de regulă. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. în turbăriile de la Reci. Rezultă astfel un relief variat. Piatra Mare. Avându-şi obârşiile în munţi. Căpriţa). În munţi rigorile acestuia cresc. Bodoc.5 ºC. Pe de alta parte. Capra. fie în fostele circuri.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. parţial.

ca intensitate. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. Fagul compact apare în munţii Perşani. dispuse între 400-1000 m altitudine. La Bazna. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). pisica sălbatecă. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. fertile. mai ales resursele atractive turistice. Malnaş. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. vulpea. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. la Zizin. Masivele Făgăraş. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. ulm. Baraolt. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. la Baraolt. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. valorificate pentru lucrări decorative. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. tei. ale pădurilor de foioase. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. culoarul Apoldului. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. mai extinse în Podişul Secaşelor. din Europa. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Vâlcele. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. fondul forestier extins şi. cât şi cele turboase (în zona Reci). Bodoc. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. frasin). Mari resurse turistice. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. Bodoc. cerb). la Ghelniţa şi Comandău. în podişuri cel al cambisolurilor. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. lupul. Astfel. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri.

Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Biertan.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. a lânii). de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Pe lângă populaţia românească. Şeica Mică. Biertan). Făgăraşului. Sibiul. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. Predeluş sau Oituz. Braşovul. de Dunăre şi Marea Neagră. migrarea spre Germania). încă din antichitate. Cisnădioara) 12.671 locuitori. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. multietnică. Sibiu. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). tradiţiile şi folclorul lor. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Ea a fost mult mai numeroasă. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. 17. comunităţile umane. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. culturale. Satele risipite (Jina. istoric. Făgăraşul. o cale. Aşezările rurale etalează în structura. din cele două alese. dominantă numeric. Densitatea aşezărilor este ridicată. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar zonele etnografice ale Sibiului. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. peste 13. Axente Sever. prin care romanii au intrat în Transilvania.300 şi. Oraşe numeroase. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Feldioara. abia pe 81 Populare relativ densă. Gura Râului. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Saschiz. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Predeal. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. dublate spre interior. prin pasurile Bran. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Hărman. continuă şi relativ densă a teritoriului. prin aceasta. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. de peste 125 locuitori/km². Orlat) în Depresiunea Sibiului. polarizate de Braşov şi Sibiu. Cristian. economic. în Perşani. religioase. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. monumente). Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Exceptând arealul Branului.3. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural.

Săcele. 12. Astfel. prin centre de niveluri diferite. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Hunedoara). Clujul. Târgu Secuiesc. Sibiu şi Târgu Mureş. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Victoria. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Menţionaţi alăturat: 1. Ocna Sibiului. agricultura. Agnita. Sălişte. Sibiului şi Braşovului. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. secole la rând. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . direct şi indirect. Sfântu Gheorghe. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. industria şi turismul. Sistemul urban este polarizat. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. în care depresiunile Sibiu.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. de către Braşov (307 046 locuitori). Răşnov. Tălmaciu. Avrig. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Codlea. Se observă prezenţa a două centre majore. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri.Transilvania sudică locul trei. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. caz unic în România prin specificitatea lui. Dumbrăveni. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Mediaş. cu peste 12.600 locuitori). dar practicând deopotrivă transhumanţa. Zărneşti.4. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Făgăraş. Braşovul şi Sibiul. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Sighişoara. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Covasna. Copşa Mică. Cisnădie.

Răşinari. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. pomi fructiferi. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. acid sulfuric). Vâlcele. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. sticlă). În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. şi astăzi. viţăde-vie. acid sulfuric) Victoria. brânzeturi. Covasna. Turismul este o ramură economică în creştere. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. industria lemnului. menţinut. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Braşov. Sighişoara (prefabricate. Orlat. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Râşnov. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. sticlărie. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Agricultură mixtă. utilaj minier. Homorod. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Turism montan şi cultural intens. Făgăraş. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Mediaş (carbid). Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). tradiţiile. dată fiind poziţia geografică a regiunii. obiceiurile şi folclorul românesc. mobilă. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Prejmer). prelucrarea lânii. Piatra Mare). maşini agricole. În privinţa viticulturii. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Mănăstirea Sâmbăta. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Hoghiz (ciment). Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Sighişoara. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. avioane. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Braşov (produse refractare). Tălmaciu) în aparataj de precizie. industria chimică. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Cisnădie. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. fâneţe şi păşuni. brânzeturi. Sibiul s-a specializat. produse din carne etc. produse cosmetice. Bazna. şi ea de mare tradiţie. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Zărneşti.

pecetea geniului lor creator. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. În consecinţă. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Vechile bresle din Sibiu. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. cum ar fi cea de pe Târnave. Braşov-Întorsura Buzăului. 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). La Sibiu funcţionează un aeroport. cel al Transfăgărăşanului.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. 2. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Sibiu. în Bistriţa şi împrejurimile sale. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. în mare parte. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov).5. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti.Agnita. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. 12. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Disfuncţiile actuale. Cluj etc.

Lucrarea de verificare nr. Gr. (2000).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Adresa cursantului.Transilvania sudică 12. Pop. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . la obiect. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Argumentaţi acest fenomen. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Pop. produse şi interese. Depresiunea Transilvaniei.Numărul lucrării de verificare.III.6.0 pct. Bistriţa-Trotuş. (2001). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. podişuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . depresiuni). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei. 2. Bucureşti.Specializarea şi anul absolvirii. Geografia României. (3. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .0 pct. Cluj-Napoca. 12. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. (2. Editura Presa Universitară Clujeană.) 3.0 pct) 2. (2. Bibliografie selectivă 1. x x x (1987). Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.7. Răspunsul va fi logic formulat. . Carpaţii şi Subcarpaţii României. . . 3. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi.0 pct) 5. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Gr.) 4.

cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3 Componenta antropică 13. spontane sau dirijate. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. platouri. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 13.2. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .1. culmi aplatizate. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. Ca unitate teritorială.6. versanţi prelungi. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. .1.4. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. tranşant. de evoluţie a teritoriului. masive izolate. 13 13. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. axe) în funcţie de tendinţele. creste ascuţite.2. Baza naturală de susţinere 13. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.5. Către Est limita unităţii este clară. . mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.

în a doua jumătate a lunii iulie. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. cu peste 50 km lungime. masive. între care Munţii Pădurea Craiului. Ordâncuşei. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. masiv. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. partea centrală. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România.). Hodobana. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Pe de altă parte. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. El este alcătuit. în special calcare. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. peşterile Humpleu. Astfel.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Înspre vest. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. asemeni unui V. cea mai înaltă şi masivă. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Someşului Cald. Zăpodie. alcătuiţi covârşitor din calcare. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Pociovaliştei). La sud se înalţă masivul cristalin Găina. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. cheile Videi. Spre nord. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). de acum 62 000 ani). Runcului.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Bratcani. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Cuţilor. Albioarei. Cu o orientare nord-vest . cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. La nord. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). chei şi defilee cu geneze variate. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. izbucurile Izbândiş. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Sighiştelului etc. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Topliţa etc. Defileul Crişului Repede.

Iada (Leşu). reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Valea Drăganului (Floroiu). Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Piatra Bulzului. Roşia Montană. Plotunul. Ape termale. klippe şi olistolite. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. ceaţă. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. pe Crişul Repede. cu frecvente fenomene de inversiune termică. realizate pe Someşul Mic (Gilău). cu manifestarea etajării elementelor climatice. Hidrografic. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Almaş. precum şi carierele de la Vaşcău. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Vâlcanul. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. cristalini. Versantul vestic. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. cu altitudini modeste. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. unic este relieful de masive izolate. se desfăşoară Munţii Trascăului. temperaturi medii anuale de 2-60C. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Fântânele-Beliş). îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Hăşdatelor. Bulzişor. Huedin. Zăcămintele de aur (Brad. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. spre est de Someşul Mic. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. (Vaşcău. Ampoiţei. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Pentru Trascău-Metaliferi. La est de Valea Ampoiului. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Tăuz. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Izbândiş). Moneasa sau Geoagiu-Băi). Dumbrăviţa de Codru). pe Someşul Cald (Tarniţa. Climatul general este cel specific montan. Vad-Borod) au un climat specific. Negru şi Repede) şi de Barcău. Depresiunile (Brad. Piatra Helenească). şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. de o mare importanţă balneară. Gurahonţ. Huedin. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Vânătara. Acumulări endocarstice deosebite. nebulozitate ridicată. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Coteţul Dobreştilor.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). (Pietrele Ampoiţei. Râmeţului. Iara-Hăşdate. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Arieş şi Ampoi. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb.

cheile Turzii. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. peşterile Meziad. Resurse aurifere. Someşului Cald. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Râmeţului. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. În depresiunile . Roşia Poieni. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. minereuri. climatice şi biogeografice. Galbenei. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Peştera Urşilor. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. ponoarele Vânătara. bazalt. suprafeţele ocupate cu păduri. andezit. căprioara. meşteşugurile etc. cinteza). La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Sighiştelului. calcare. Criştior-Brad. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. ciocănitoarea. Roşia Montană. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Vlădeasa sau Muntele Mare. roci de construcţie). Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. veveriţa. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Vântului.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. cerbul şi. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. la altitudini mai joase. Runcşor. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. Gheţarul de la Scărişoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Huda lui Păpară. Toaia. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Vadu Crişului. cu păstrăv şi lostriţă. climă rece şi umedă. sărbătorile şi datinile. portul popular. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Pajiştile alpine din Biharea. travertin. Cetăţile Rădesei. Galdei. Astfel. structurile geologice inedite ale Detunatelor. pietriş şi nisip. Varietatea şi unicitatea peisajelor. marmură. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Ordâncuşei. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. polimetalice şi turistice apreciabile.

Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Răcaş. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. forestiere. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Ştei. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Baia de Arieş. Nucet. altitudinile moderate. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Nucet. Gurahonţ).Munţii Apuseni 13. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. mici. în general.3. Abrud. Sebiş. lipsa infrastructurilor de acces. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. iar actualmente din minele de la Băişoara. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Ştei. magazine comerciale). minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Principalele oraşe sunt: Brad. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Câmpeni. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Abrud. Zlatna. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Zece Hotare. Vaşcău. Aleşd. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. 13. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Sebiş. a alimentării cu energie sau apă. pastorale sau mixte. Beiuş. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită.4. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Roşia. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. dispensare. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Ineu. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. cât şi de rolul istoric. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere.

Băişoara. Cerbul. Leşu. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. GeoagiuBăi. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Gîrda de Sus. Aireşeni). Sohodol. Râmeţ. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Chişcău. Izvoru Crişului). Proiectul pentru Învăţământul Rural . 13. Vadu Crişului. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. depresiunea Beiuş (Meziad. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Staţiunile Moneasa. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Scărişoara. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Pietroasa. Stâna de Vale. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. bere. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Vaţa de Jos. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Arieşeni. sucuri. Vaşcău.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. alcool. Beiuş şi Brad. prelucrarea lemnului. depresiunea Huedin (Sâncrai. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Ocupaţie străveche.

uşor accesibili. cu predominanţa munţilor joşi. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. În cadrul acestui model regional. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. mineritul substanţelor nemetalifere. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. căi de comunicaţii). Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Analizând structura şi funcţiile peisajului. 2. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. Câmpia şi Dealurile de Vest). Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. minerit şi creşterea animalelor. Crişul Negru. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Aici apare un nucleu central morfologic.5. de data aceasta de sorginte antropică. urmat de agricultura ecologică. intens umanizate. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Depresiunea Brad spre Deva. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). detaşat. depresiunile „golf” Zarand. Pe valea Crişului Repede. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. culoarul Mureşului. din raporturile îndelungate. prin sudul Munţilor Apuseni. La care se adaugă. 13. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. bazinul Arieşului spre Turda. Înălţimile sale sunt mijlocii. Ampoi. pot fi evidenţiate subregiuni. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. în mod nemijlocit. Ţara Moţilor . În sfârşit. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Crişul Alb). Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. turismul. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud).

şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. P. 2. fâneţe. Bibliografie selectivă 1. Nu în ultimul rând. Cluj-Napoca. Editura Academiei Române. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. (2000). x x x (1987). Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Bucureşti. 13. Editura Academiei. (1984). în special cele aurifere. Pop.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. În al doilea rând.7. Geografia României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Bucureşti. Cocean. păşuni). trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă.III. 3.

Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. altitudini de 300-400 m.1.2. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.1. deci. de la nord la sud. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). . 1925 sau 1959). ca elemente morfologice aparte. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. 94 . Componenta antropică a sistemului regional 14. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.5.4. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. . în principal. forme de relief joase.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. 14 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: .6.Crişana Unitatea de învăţare Nr. 14 CRIŞANA Cuprins 14. dealuri şi munte. Baza naturală de susţinere 14. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. Cermei sau Miersig. (Ea nu include. Aici.2. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Dealurile Oradei. Economia şi perspectivele regiunii 14.

5°C (10. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). accentuată. Carei. în primul rând. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Crişuri. în integralitate. industriei sau aşezărilor. Marghita.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Barcăul şi Someşul. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. păduri de foioase. Sălacea). Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica).4 °C la Oradea). Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Climatic unitatea se află. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. iar al doilea la 340-410 m. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. mai umede şi moderate termic. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. sub influenţa maselor de aer vestice. Vârşolţ). Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Mari acvifere cu ape termale. Zăuan. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. cu temperaturi de 43°C). Miersig. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. În scopul regularizării scurgerii. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. cu un maxim de primăvară şi toamnă. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Tăşnad. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Andrid. Barcău. tributară integral Tisei. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. În sfârşit. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Şimleul Silvaniei. la Timişoara spre sud. În partea nordică. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Pădurea Craiului şi Codru Moma). o traversează Crasna. Meseşeni Băi etc. Crişanei îi aparţin. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oradea. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. păduri de răşinoase. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Crişana este străbătută. În ciuda acestui aspect.

Curtuiuşeni. De asemenea. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. obiectivele antropice (cetăţi. potârniche. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. Zăcăminte de petrol şi gaze. gaze naturale (Balc. Suplacu de Barcău). Popeşti. Sărmăşag. vulpe. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Davele de la Marca sau Tăşad. Fondul etnic autohton. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. orbete. 14. iepure. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Borş. căprior. monumente. protestanţi.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. Chieşd etc). Codru şi Sălaj) etc. dar cu o frecventă notabilă. cu biotop actual natural în Delta Nilului. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. ape termale. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. Umanizare încă din preistorie. Este un relict tropical. versanţii montani. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. fazan). cu un indice de peste 1% anual. lup. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. dealurile cu fragmentare mai accentuată. germană (şvabi). cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. O valoare deosebită o au terenurile agricole. inclusiv în perioada glaciară. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Baza de resurse ale subsolului este variată. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Marghita. popândău. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. păduri de răşinoase. slovacă etc. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. păduri de foioase. românesc. obiective turistice naturale şi antropice. Pişcolţ). menţinut în flora ţării noastre. Solurile nisipoase. resursele cinegetice şi piscicole. biserici. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. castele. viezure. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. ape termale. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche.3. reformaţi. în perimetrele intens urbanizate. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile.

Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. şi adunate.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. polarizat de Oradea. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. politicoadministrative. În cazul Tăşnadului. în zonele plane. de câmpie sau piemont. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). de peste 100 000 locuitori. Zalăul. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. prezenţa resurselor. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. în cele împădurite prelucrarea lemnului. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . pe lângă funcţia industrială şi agricolă. al treilea oraş al unităţii studiate. Şimleul Silvaniei). Crişana are un număr redus de oraşe. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Funcţia de bază rămâne cea agricolă. culturale. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). Marghita. turistice. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. în fostele cetăţi (Oradea. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Raportate la extensiunea sa.în cea capitalistă (Carei. 14. Cehu Silvaniei). Zalău. comerciale. sunt industriale. Tăşnad. Satu Mare. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. hidrografici (prezenţa surselor de apă. Satele aparţin celor două categorii structurale. Funcţiile celor două oraşe mari. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. tradiţia locuirii etc.

monoindustriale. produse alimentare şi textile. după Câmpia Română. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. cum sunt cele de ovine. Boghiş. anvelope. Satu Mare. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. floarea soarelui. Podgoriile Oradei. mobilă. Tăşnad sau Salonta. Astfel. Băile Episcopiei (1 Mai). Carei. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. de regulă. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Biserica cu Lună). Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. energiei. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. inul.Crişana 14. produselor şi intereselor în sistemul regional. Grâul. zahăr). Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. 98 . dar şi viţa de vie. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Industrie prelucrătoare diversificată. porcine sau bovine din zona de câmpie. plante tehnice şi furajere. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. Meseşeni Băi. inclusiv piersicul şi caisul. producţia de lacuri şi vopsele. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Turism curativ şi cultural. armături din fontă şi oţel. Tăşnad. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. porumbul. cu largi disponibilităţi de intensivizare. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. produse alimentare. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Satu Mare. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. mobilă. Intreprinderi mici. În periurbanul principalelor oraşe.4. Tinca. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Având un potenţial pedogeografic important. orzul. Sălaj sau Bihor. aparataj casnic. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. textile. mobilă. mixtă. în luncile Crişului Repede şi Someşului. dar şi la Marghita. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. sfecla de zahăr. materiale plastice. conductori emailaţi. Zăuan. textile. cele mici fiind. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Marghita. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Beltiug. Carei. utilaje. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). se practică legumicultura.

Astfel. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. În ştranduri şi piscine.. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. În general. . pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Posea. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.Kiev. Pop. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. ambele cu legături internaţionale. x x x (1992). . în 2-3 niveluri. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului.. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. apele conţin.5.6. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. IV. . 2. Oradea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.complementaritatea multor subramuri economice. (1987). Pe lângă termalismul accentuat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 .traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Etc. 1. 2. Câmpia Crişurilor. locomotorii). Bucureşti. (2005). Ţara Beiuşului.. Pop. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. în soluţie.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Gr. I.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Editura Universităţii din Oradea. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Berindei. Crişul Repede. A. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. 3. Regiunile pericarpatice. Editura Academiei. agricole. Bucureşti. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. în cura externă. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Gr.

1. aşa cum s-a precizat anterior. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. cu soluri fertile. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. nici Olteniei de nord. cât şi spre apofiza ei nordică. de produse şi interese. Componenta antropică a sistemului regional 15. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. . Comentarii şi răspunsuri la teste 15. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. Baza naturală de susţinere 15. 15. cursantul va realiza: . Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. structura şi funcţiile sale. ce se ataşează. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă.2. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. Astfel. culoarul Streiului (Orăştiei).4 Economia regiunii 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. formată în acelaşi mod. cu origine tectonică.5. prin numeroase elemente convergente. 15 15.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr.2. de agregare funcţională. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. Mai mult.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor.1. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.3. Se prezintă ca o câmpie întinsă. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deşi cu numeroase restricţii. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. . Pe de altă parte.

Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Galeşu. în anul 1935. circuri. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. cu culmi largi şi văi relativ înguste. generând inversiuni termice. Tăul Agăţat. Lia.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. situat la vest. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Cerna. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Tăul Porţii. Inversiuni termice în depresiuni. morene). Datorită peisajului lor inedit. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. divergent. Alt pas. Rigorile climatului în creştere altitudinală. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Streiul. cu o suprafaţă de 54 400 ha. primul de acest fel din România. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Unitatea montană a Retezatului. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. cu numeroase elemente morfologice. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. de asemenea. Ana. sistemului teritorial. Astfel. ca axă hidrografică regională. Cioclovina. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Peştera din Valea Stânii). regiunii şi masivele muntoase învecinate. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Aparţin. văi. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Vegetaţia. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Viorica. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Florica etc). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Ponorici. aici s-a înfiinţat. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Culoarul Mureşului. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. în Depresiunea Haţegului. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Parcul Naţional Retezat. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zănoaga – 29 m profunzime. hidrografice sau biogeografice rare.

chei. cupru) la Alunu. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Muncelu Mic). Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Paroşeni. Ruschiţa. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. pe terase sau glacisuri. Aninoasa. fier. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). fertile. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). La peste 1800 m înălţime. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. 1100-1200 m. profunde. talc la Lelese. Fondul forestier este extins. Lupeni. iar cele din zona montană pentru păşuni. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. Uricani. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Ponorici. alun turcesc). Cioclovina. Resurse de cărbuni. faună cinegetică şi piscicolă. Valorificarea continuă. din secolul al XVIII şi până azi. pinul negru. lacuri glaciare şi antropice. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. creste. Avem în vedere. nisipuri cuarţoase. peisaje naturale pitoreşti. Peştera de la Româneşti).Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. de foioase şi răşinoase. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. nemetalifere. dolomite. În Munţii Şureanu. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. forestiere şi turistice. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic.

Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. vieţuiesc maghiari. 15. Sântămăria-Orlea. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. cu o scriere necunoscută anterioară. cetatea Deva. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. respectiv Banatul. Clopotiva sau Streisângeorgiu. fenomenului de migrare internă. de peste 6000 ani vechime. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. muzee. depăşind 125 locuitori/km². a culoarului Mureşului unde.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane.3. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). a unei populaţii tinere. în primul rând. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. celei sumeriene). Amplasarea capitalei Daciei romane. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. până în 1989. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. mai scunzi şi mai aplatizaţi. Fiind o unitate predominant muntoasă. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. monumente. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. mai puţine. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. După acest an. bisericile din piatră de la Densuş. pe lângă români. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. valori etnografice specifice etc. după unii exegeţi. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară.

Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Petrila. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Simeria. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. din punct de vedere politico-administrativ. Astfel. Paroşeni. Lupeni. 15. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. atribuţii preluate. Oţelul Roşu. Călan. de către Deva. forestiere. dezvoltarea comerţului etc. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Alte oraşe sunt Haţeg. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Deva. Orăştie. Uricani. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. miniere). odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Vulcan şi Aninoasa. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. cu funcţii mixte (agricole.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte.

Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Sântămăria Orlea. cojocăria de la Orăştie. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. În zona montană a Retezatului. carne.4. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Deva. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. 2000). Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Orăştie. cultural şi rural. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Piatra Roşie). Gura Zlata. Haţeg. numeroase mine fiind închise. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Per total. Hunedoara. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Streisângeorgiu. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Cinciş). datorită destructurării industriei după 1989. Colţeşti. lactate. bovinele. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Pietrele. Gr. iar personalul disponibilizat. cereale şi plante tehnice predomină. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Blidaru. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Exploatarea elementelor atractive se realizează. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Potenţial turistic exploatat incipient. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Cetatea Deva. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Hunedoara. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali.

optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. social şi infrastructural precum: .Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. prin Defileul Jiului. Oţelul Roşu. spre Craiova. . Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Călan. . cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. respectiv Banat.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). prin Depresiunea Petroşani. la Simeria. 15. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. . 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat.5. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. . cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. În consecinţă. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre.

6. III. Editura Academiei. N. 3. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2001).Haţeg-Poiana Ruscă 15. Popa. Bibliografie selectivă 1. Timişoara. Pop. (2000). Gr. 2. Ţara Haţegului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Bucureşti. x x x (1987). Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Cluj-Napoca. Geografia României. Studiu de geografie umană. Editura Universităţii de Vest.

Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană.Obiectivele unităţii de învăţare nr.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16.Banatul Unitatea de învăţare Nr. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud.6. Racoviţă. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. În partea sudică. El apare pe fondul unui românism majoritar. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Munţii Banatului. concis.5. Componenta demografică şi de habitat 16.7.şi geografico-umane particulare. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. cu o serie de peşteri (Comarnic. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. definit de o interferenţă îndelungată. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Mai mult.1. . sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. sârbii sau maghiarii.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. 16 16.3. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Gârliştei. Buhui.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. . în acest caz. arhaic. Lucrarea de verificare nr.2. 16 BANATUL Cuprins 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Minişului. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Locvei. autentic. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Caraşului.4. Popovăţ) şi chei (Nerei. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Componenta naturală a sistemului regional 16. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.2. Aninei. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. 16. 16 16. Din punct de vedere petrografic. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . în Vârful Piatra Goznei).

amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. cu zăpadă puţină. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Acvifere carstice. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. etc.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. iepure. Bega. 1966. câmpie. Mureşul. ierni mai blânde. Coniferele apar insular. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Dealurile Pogănişului. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. viezure. Câmpia Timişului. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. mojdreanul. numeroase specii de păsări. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Nera. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Câmpia Timişului. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. prepeliţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Caraşul. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. a speciilor de amestec (carpen. Dealurile Tirolului. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. paltin. În dealurile Lipovei. Alimentarea este preponderent din ploi. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. castanul dulce cornul. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. cărpiniţă. Elemente faunistice mediteraneene. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. gorunul. dealuri. Timişul. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. pisică sălbatecă. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. căprior. tei) pentru ca. ele înclină de la est la vest. cerul şi gârniţa. 90-120 m. Reţea hidrografică divergentă. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). potârniche. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Urmează fagul. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. cu temperaturi mai ridicate. colectată de Dunăre. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului.

Foeni. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. nisipuri. Caransebeş. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Mărimea satelor diferă. pietrişuri. Turnu). încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Bigăr. calcare.660 locuitori). a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Popovăţ. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Orşova. Nu lipsesc solurile aluvionare. Minişului. Frumuseţea peisajului montan. culturale. germani. pseudorendzine şi terra rossa. iar structura etnică este extrem de mozaicată. bulgari. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Gârliştei. bazalt (Lucareţ). 16. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. pe lângă români vieţuind maghiari. administrative). Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Baia Nouă au dus. la contactul formelor de relief. azbest (în bazinul Nerei). Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. în depresiuni. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. implicit. Buhui). obiectivele antropice din Timişoara. cehi. comerciale. reflectă şi ele o specificitate aparte.3.827 locuitori în 2002). Trei Ape şi Văliug etc. dar. 110 . Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Lugoj. Reşiţa. turistice. Secu. fier. populaţia şi aşezările. Caraşului. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Satchinez. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Doman. uraniu (Ciudanoviţa). marmură (Bocşa). şisturi bituminoase la Anina. datorită familiilor cu copii puţini. sârbi. peşterile Comarnic. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Anina. Defileul Dunării. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. litosolurile. valorile ei scăzând. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). argiluvisolurile. Obiective turistice pitoreşti. cupru. ţigani.. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. lăcoviştile. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Zădăreni. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. slovaci. Cozla. atestat documentar încă din anul 1156.

16. turistice. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Bocşa. Industria are vechi tradiţii. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Sînnicolau Mare. spre cea montană. Buziaş. siderurgia Reşiţei. Moldova Nouă. uneori decisiv. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. comerciale. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Ghioroc.4. Caransebeşul. bazată pe materii prime locale. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. înfiripându-se încă din anul 1771. ovine. Deta. turism. porcine sau păsări. agricultură. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. cu arii de gravitaţie locale. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. culturale. caprine şi bovine). Oraviţa. Lugojul. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Curtici. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Pâncota. fiind afectată structural. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Lipova. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Urmează. de câmpie.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Timişului. Industrie. Jimbolia. Nădlac. Pâncota. de mutaţiile post-decembriste. Anina.

ferate. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. produse textile. precum şi un culoar. maşini electrice. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. celelalte baze (Vălig. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. mobilă. aeriene şi fluviale.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. maşini agricole. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (De subliniat că anterior datei menţionate. Trei Ape) având capacităţi limitate. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Timiş-Cerna. prin amenajările executate. Semenic. În raport cu regiunile învecinate. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). este navigabil. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. în 1719. inclusiv din cele două ţări învecinate. Astfel. iar râul Bega. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. produse alimentare. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Timişoara şi Aradul. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. destinată agrementului hivernal. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. brânzeturi etc. tradiţiile industriale şi agricole. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Banatul posedă resurse agricole. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Aici se fabrică maşini şi utilaje. material rulant. resurse umane de calitate superioară. Astfel. Teremia Mare. funcţionează o singură staţiune montană. îngrăşăminte chimice. Călacea).

Banatul 16. natural sau social. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. a unor obiective turistice de referinţă. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. poziţia geografică a Banatului. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. Şi nu în ultimul rând. a fondului forestier diversificat compoziţional. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. Ea va induce o etajare a climatului. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. Etc. Or. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. de la cel de câmpie. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. În primul rând. a cărbunilor cocsificabili. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. 2. În Banat apare o etajare a reliefului. În al doilea rând. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. la cele de deal şi munte. spre exemplu.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 .

0 pct. III. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana.Adresa cursantului. Editura Presa Universitară Clujeană. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Răspunsul va fi logic formulat. Pop. (2.7. Bibliografie selectivă 1. x x x (1987). . Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Cluj-Napoca. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 3. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (2. 4. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6.Specializarea şi anul absolvirii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Bucureşti. Oradea. Lucrarea de verificare nr. (2. (2005). Geografia României. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.) 3. Geografia României.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Academiei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 2. (2000). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.5 pct. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Explicaţi antropizarea lor accentuată.5 pct. IV. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Editura Universităţii din Oradea. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Gr. Gr. Regiunile pericarpatice.Numărul lucrării de verificare. . Crişana.) 5. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .0 pct. 16.) 2. la obiect. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) 4. Pop. Editura Academiei.Banatul 16.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. x x x (1992). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. 17 17. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. credem noi. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. . 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. cu atribute variate. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent.1. Pe de altă parte. Baza naturală de susţinere 17. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Mai mult. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.3.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. Componenta antropică şi de habitat 17.5.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. Obiectivele unităţii de învăţare nr. a liniilor de gravitaţie. . cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. În consecinţă. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.4.6.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . au apărut şi se afirmă centre noi. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. de cooperare şi afirmare independentă. spre o direcţie sau alta. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Rovinari. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Bumbeşti Jiu. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Actualmente. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Ţicleni. Miloştea) sau fierului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. bilanţ demografic fluctuant. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. cu scăderea natalităţii. stopată după 1990. Predomină satele mijlocii şi mari. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. prin poziţia lor. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. cu trăsături particulare. în vetrele depresionare şi. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. climatul fără extreme deosebite. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice.. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. 50 000 ani). Predomină populaţia rurală. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. răsfirate sau adunate.(romii). Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. gradul de urbanizare fiind mai redus. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică.3. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Apar şi sate foarte mari. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena.Oltenia nordică 17. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Teritoriu populat încă din preistoric. Resursele variate ale solului şi subsolului. îmbătrânirea populaţiei. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Târgu Cărbuneşti. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. de asemenea. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii.

iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. creşterea animalelor. în sud. Pomicultură. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. este destul de diversificată. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. dar şi spre Husnicioara. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Târgu Cărbuneşti. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. de lângă Târgu Jiu.Oltenia nordică 17. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. 120 . tricotaje şi confecţii. cu infrastructura cea mai bogată. Principalul centru. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Tismana. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Motru. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. industria celulozei şi hârtiei. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. în aceleaşi oraşe. în zonele joase.4. Principala ramură. alimentară. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. se amplifică urbanizarea. situat la est. Bumbeşti Jiu. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Industrie energetică şi prelucrătoare. Rovinari. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. cea de la Bârseşti. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. spre nord-vest sau Alunu. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Industria. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Activităţi turistice în afirmare. pe fondul afirmării industriei. în lunca Jiului legumele.

Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. spre Marea Neagră. Timişoara . mai ales în domeniul speoturismului. monumente). menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. cel gorjean şi cel mehedinţean. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. dar şi celelalte unităţi montane. ca axă de transport europeană. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. în sens. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Concomitent.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. întărirea coeziunii interne. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). invers. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. în primul rând. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). Tismana.

2.. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Din punct de vedere hidrografic. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Gr. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Bucureşti. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia.5. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. pe o axă. III. nord-vest. Geografia României. Astfel. Editura Universitară. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. Ielenicz. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Ghincea. x x x (1987). inclusiv în perspectivă. 3. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. de la cel de câmpie în sud. Ileana-Georgeta.. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ca influenţe climatice. Pop. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. cea a Jiului. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Subcarpaţii României. Fiecare din cele două oraşe. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele.6. Editura Academiei. Pătru. M. de intensă circulaţie. Bibliografie selectivă 1. (2000). Bucureşti. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. În primul rând. Oltenia nordică are un climat etajat. Mioara (2003). o poziţie geografică la Dunăre care.Oltenia nordică 17. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Dimpotrivă.

Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. 18 18.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. 18.2. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: .1. de-a lungul Dunării. . Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.5. în est. puţin fragmentat şi denivelat. cu trăsături caracteristice.1. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Obiectivele unităţii de învăţare nr. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 18. Baza naturală de susţinere 18.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. . cel oltean.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Deosebit de ambiguă este limita nordică.identificarea unui spaţiu mental.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. cea sudică. . dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. .prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi.4.6. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.2. în primul rând. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . .disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. climatului de câmpie cu variaţii reduse.

în scopuri agricole. plop. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. iar la limita estică se află Oltul. cer şi gârniţă. Teslui). de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici.etc. popândău. verile fiind călduroase. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. vulpea. iepuri. prepeliţa. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. la rândul ei. potârnichea. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. cu soluri roşcate şi brun roşcate. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. pisica sălbatecă. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. argiloase. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. subunităţi. soc. sânger. Un relief jos. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). orbete). în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. anin. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. scumpia (Cotinus coggygria). aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). ghimpele (Ruscus aculeatus). în majoritatea lor. fazanul. iar toamnele îndelungate. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. primăverile timpurii. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. Amaradia. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Olteţul. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. odată cu creşterea indicelui de ariditate. mojdreanul (Fraxinus ornus). în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Dunărea.

teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Structura etnică este covârşitor românească. Dimpotrivă. spre Târgu Jiu. depăşind astfel media pe ţară (5. petrol şi gaze. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. cât şi spre sud. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Irimeşti. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. se exploatează cărbuni inferiori. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. cu depopularea. Slatina. energetici. a câmpiei nisipoase. Oltenia sudică se constituie. mijlocii şi mari. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. 18. spre Craiova. Ostrovu Mare. grade de podzolire. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. cu diferite specializări pe subramuri. Partea nordică. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Profilul economic rămâne cel agricol. sub 100 locuitori. mănăstiri. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Fărcaşele.5 aşezări/100 km²). Iancu Jianu. în vecinătatea surselor de apă. cel al bazinului Motru. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Vădastra. monumente. În partea nordică. cule. Verbicioara. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Izvoru. obiceiuri. Omogenitate etnică.3. poligonală. datorită izolării lor frecvente. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Satele mari. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². Gârla Mare. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Brădeşti). şi Olt. sub 500 locuitori. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. tradiţii. care se confruntă.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. muzee. Ipoteşti. de la Ostrovu Mare. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. a arterelor de circulaţie. localizate de-a lungul râurilor. folclor). ca premisă a viitoarelor oraşe. Proiectul pentru Învăţământul Rural . s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. exceptând zona municipiului Craiova. orientat atât spre nord.

cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. puteţi răspunde. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sub 50 000 locuitori (Strehaia. dar şi în zonele periurbane. de veritabil „loc central” al regiunii. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Drăgăşani. servicii. în proporţie decisivă. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Scorniceşti. Balş. Băileşti. îndeosebi din Transilvania. deşi este situat pe stânga Oltului. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. aşezărilor urbane mici. Segarcea. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Caracal. Piatra Olt. Corabia. Oraşele aparţin. Vânju Mare. în spaţiul alocat. Filiaşi. Drăgăneşti Olt). Calafat. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. 18.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. la următoarele întrebări: 1. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Bălceşti.

Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Filiaşi. Fabrici de zahăr. alimentare sau ale construcţiei de maşini. dintre pomii fructiferi. textilă. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe.maşini agricole. alimentară. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. dar şi al produselor din cauciuc.Oltenia sudică 18. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. sfeclă de zahăr. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). pe vremea dacilor. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Aici. părul şi prunul. nevoite a le culca cu suliţele). mobilă. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. cais. În consecinţă. materiale de construcţie. Corabia şi Calafat. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. cireş. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. la Segarcea. plante furajere. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Pleniţa. floarea soarelui. ca şi Moldova dealtfel. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). creşterea animalelor (bovine. avioane. într-o proporţie mai ridicată. porcine. în schimb. la loc de frunte situându-se. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. soia. în raport cu alte regiuni. invers. orz. ovine. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. industrie chimică. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. anterior acestuia întreaga Oltenie. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. păsări. de câtre lanurile de grâu. vişin). se cultivă intens mărul. Activităţile turistice sunt.4. Se cultivă porumb. desigur. se practică un turism cultural. mult mai limitate. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Craiova. automobile). Strehaia. cabaline).

2. Balş. industrie alimentară şi chimică). Caracal. . . Scorniceşti.valorificarea superioară. El nu este concurat de alte centre. Băileşti. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. Vânju Mare. . Olt. Dunăre. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . celelalte oraşe (Strehaia. Corabia. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Drăgăşani. 18. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. turismul de agrement nautic pe Jiu. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Craiova.. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele.5.Stamora Moraviţa. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. turismul rural). Calafat.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Segarcea. Bălceşti. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Piatra Olt. Filiaşi. competitivă. .restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. aflată la limita estică a regiunii. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat.

x x x (1992). Geografia Văii Dunării Româneşti. 2.6. Bucureşti. x x x (1983) Geografia României. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. IV. Editura Academiei Române. I. Bucureşti. x x x (1969). 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Geografia României. Geografie fizică.Oltenia sudică 18. Regiunile pericarpatice. Bucureşti. Editura Academiei Române.

Brădet. Cândeşti). Baza naturală de susţinere 19. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Apar cele două şiruri de depresiuni. Componenta antropică a sistemului regional 19. intens valorificate agricol. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. în sud. 19. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială.3.5. interne (Câmpulung. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. generează un peisaj de dealuri domoale. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Arefu. .6. una centrată pe cursul Oltului. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. piemontane. de până la 300 m altitudine.2.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare.4. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. . Economia şi perspectivele regiunii 19. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dealu Ciocanu). 19 19.2. Sălătruc. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Ghiţu. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Frunţi. de la Câmpia Piteştilor. Este o regiune în conturare. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . . Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. polarizată de Piteşti.1. la Podişul şi Subcarpaţii Getici.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.

solurile aluviale. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. în principal. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. urmate de cele de ordin antropic. Zigureni. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. brune acide. de interes cinegetic. Ocniţa. din pădurile montane. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Cerbureni. Govora etc). Râul Doamnei. circuri. Olăneşti. salba de lacuri din avale: Oeşti. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Goleşti) şi Olt (Turnu. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. podiş. Nu lipsesc litosolurile. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. munte. Râureni. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. Râul Târgului). urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. datorită expoziţie sudice. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Latoriţei. Cozia). molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. (Jugur. Vălsan. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. temperatura medie anuală. În munţi. cel de câmpie (810ºC. de la cultura cerealelor în câmpie. Govora. creste. majoritatea sub formă de zăpadă). Climatul urmează etajarea morfologică. la păstoritul alpin. brune acide alpine). 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. umbrisolurile. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Călimăneşti-Căciulata. la peste 600-700 m. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. iar acestea fac loc. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). 2 544 m. lignit. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Negoiu. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. o specie ocrotită. precipitaţii de peste 1000 mm. Subcarpaţi. Valea Iaşului. anin. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Râmnicu Vâlcea. Etajare climatică tipică. Vâlcele. Creasta nordică a Făgăraşului. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). Călimăneşti. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. văi.

Berbeşti. sării. Jidava. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. în primul rând. Arutela (Bivolari). Cozia. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Spineni. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. 19. Satele diferă ca mărime. cum ar fi. Subcarpaţi-munte. cu cele trei componente ale sale (agricol. Argeşului. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Rădăcineşti. CălimăneştiCăciulata). prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. de la aşezările mici şi foarte mici. Topoloveni etc. Godeni. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Oltului mijlociu şi Lotrului. Albota.3. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. în spaţiul câmpiei. în cultura plantelor. Vedea. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti.200.). Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. fixate acolo şi din motive strategice. munţii Lotru sau Căpăţânii.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Arnota. În ultima Populaţie relativ densă. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Poiana Lacului. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie.000. liniare. Govora. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Merişani. Berevoieşti.000-1. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. de versant şi obârşii de vale. sare. gaze. Bistriţei. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Predomină satele agricole specializate. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Alunu. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Boteni. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Horezu. inclusiv în ţări vest-europene. Sânbotin. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. urmare a complementarităţii resurselor. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. podiş-Subcarpaţi. petrolului. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. mănăstirile Cozia. Fondul funciar. petrol. Calcarele de la Albeşti. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Hulubeşti. răsfirate. Mausoleul de la Mateiaş. Optaşi.

funcţia turistică şi industrială coabitează.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. de Râmnicu Vâlcea. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Călimăneşti. 19. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Oraşele sunt preponderent mici. Băile Olăneşti. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. ca rang. urmat îndeaproape. Horezu). La Govora. Ocnele Mari. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Băbeni. Brezoi. sub 25 000 locuitori (Băile Govora.

Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Astfel. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. conserve de legume – Băiculeşti.4. Băbeni. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. recreativ şi cultural. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Pe locul trei. păsări. Râmnicu Vâlcea. negru de fum. culturile de cereale (porumb. porcine. de asemenea. brânzeturi – Piteşti. legumicultură. predomină prunul). Ştefăneşti). (podgoriile Piteşti. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Curtea de Argeş. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. dar cu perspective asigurate. Cozia. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. cauciuc sintetic. agricultura valorifică întinsele terenuri. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Creşterea animalelor (bovine. Râmnicu Vâlcea. dintre specii. Govora producând îngrăşăminte. plante tehnice (sfeclă de zahăr). definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Dimpotrivă. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. iar la Curtea de Argeş. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Ocnele Mari. apreciabile. în primul rând cele de ordin economic. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Topoloveni). viticultură şi creşterea animalelor. Băile Govora. plante furajere. produse din carne. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor.Muntenia de nord-vest 19. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. 134 . în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. combinatele de la Piteşti. produse clorosodice. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Stâlpeni. Turism curativ. orz. Industrie extractivă şi de prelucrare. atât în Munţii Făgăraşului.

Râmnicu Vâlcea. Băbeni. nepolarizat direct de Bucureşti. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. negru de fum. cu intensificarea tranzitului interregional. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. conserve de legume – Băiculeşti.5. brânzeturi – Piteşti. produse clorosodice. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. 2. în zona de câmpie şi podiş. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: .tendinţa de emancipare funcţională. produse din carne. Pe de altă parte însă. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. competitivă. Stâlpeni.şi Piteşti. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. Piteşti şi Târgovişte. combinatele de la Piteşti. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . precum şi într-o specializare eficientă. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). căi ferate rapide). Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. principalul centru polarizator al regiunii. 19. Govora producând îngrăşăminte. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. Râmnicu Vâlcea. Curtea de Argeş. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. Topoloveni). fără praguri şi disfuncţii majore etc. cauciuc sintetic.prezenţa unui teritoriu vast. dar şi ale teritoriului subordonat. dintre Olt şi Argeş. iar la Curtea de Argeş. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). Domneşti şi Horezu se produce cherestea. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. . a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

Editura Presa Universitară Clujeană. 4. x x x (1992). M. Editura Academiei. Pop. 3. Bibliografie selectivă 1. 2.Muntenia de nord-vest 19. IV. Bucureşti.. Bucureşti. Cluj-Napoca. Mioara (2003). Ghincea.6. x x x (1987). Pătru. Editura Universitară. Bucureşti. Editura Academiei Române. III. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ileana-Georgeta. Geografia României. Geografia României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2000). Subcarpaţii României. Regiunile pericarpatice. Gr. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ielenicz.

padine. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. cu cele două sectoare ale sale.2.1. cu păduri de stejar în secolele trecute. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . de regulă. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr.5. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . nişe de sufoziune). în jurul unui mare oraş. 20. Iernile sunt geroase.6. Lucrarea de verificare nr. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban.4. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. sociale.sud-est. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cel metropolitan. joasă.1. constituit din Câmpia Bucureştiului. culturale). Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. şi Câmpia Mostiştei.3. 5 20. mlăştinoasă. Câmpia Vlăsiei în nord.7. Regiunile urbanizate se afirmă.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. politico-administrative. Componenta antropică 20. atingând cursul Dunării spre sud. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. cu accente de ariditate. al Bărăganului şi Dunării de Jos. . . 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. Obiectivele unităţii de învăţare nr. a avantajelor şi dezavantajelor sale. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. cu atribute polarizatoare complexe (economice. spre est . şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie.

gaze şi ape termale. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Căldăruşani. plop. fazan. compusă din stejar termofil (brumăriu. de Arta. Mogoşoaia. Floreasca. petrol şi gaze naturale asociate. 20. Evident. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Sabar. Hanul lui Manuc etc). muzeele Ţăranului Român. păstrugă) alături de clean. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. erbivore şi omnivore. Periş. exploatate în zona Titu. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. mănăstirile Snagov. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Etnic predomină net românii.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Fauna acvatică este şi ea variată. Geologic. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Cernica. Videle. Fluviul colectează râul Argeş. se disting prin trăsături particulare. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. statuile şi grupurile statuare. Tei. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. ciocârlie. Gramineele (Festuca. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Fauna este dominată de rozătoare. mreană. Limane fluviatile. urmaţi de romi. nisetru. Grigore Antipa. Neajlov. Herăstrău. 138 .1 milioane locuitori. Mostiştea şi Vedea. Din punct de vedere biogeografic. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Cotroceni. Căldăruşani. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Astfel. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. arin) sau arbustive (papură. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Arcul de Triumf. solurile gleice). Zăcăminte de petrol. delincvenţă socială). populaţia şi aşezările. de Istorie al României. În Bucureşti trăiesc 2. parcurile Cişmigiu. Blejeşti. iar dintre păsări de potârniche. Cernica. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Muzicii. Mostiştea).3. trestie). întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. prepeliţă. predomină net populaţia urbană. Cartojani. Herăstrău. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente.

Pipera. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. numit iniţial Casa Poporului şi. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. în competiţie cu Iaşul. atât al regiunii. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . dar progresiv ajungând. la 1859. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. Centrul polarizator principal. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. ulterior. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Palatul Parlamentului. inclusiv construcţia metroului. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Oraşul. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. 20. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. « micul Paris ». ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. a cărei dezvoltare. Balta Albă. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească.

Regiunea metropolitană Bucureşti 20. a păsărilor şi porcinelor. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Giurgiu. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Cultura grâului. extrem de diversificată tipologic. utilaje şi maşini unelte. la industria uşoară. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. maşini agricole. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. produse poligrafice. Bucureşti. Agricultură de tip preorăşenesc. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Hotelurile Intercontinental. industria chimică (vopsele şi coloranţi. electronice şi electrotehnice). Athenee Palace. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. textilă şi alimentară. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Turism cultural şi de agrement. medicamente. Zimnicea. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Olteniţa. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. feroviar. poluarea lacurilor de agrement. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. Abandonat după 1989. Sofitel. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. prelucrarea produselor agricole). cosmetice). 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. reţelele de transport rutier. turism ştiinţific. cu sejur sau de tranzit. floarea soarelui. sfeclei de zahăr. religios. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. porumbului. complexele comerciale. a delincvenţei sociale). Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). A doua ramură este agricultura.4. Se practică turismul cultural. aerian. sportiv). La baza economiei regiunii se detaşează industria. canalul Bucureşti-Dunăre. industria lemnului (mobilă).

În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural.) 2. (2. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. după 1918. . Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . la obiect. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Răspunsul va fi logic.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Lucrarea de verificare nr.Adresa cursantului. Funcţia culturală.) 3. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. 20. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior.5 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.5 pct. Nu trebuie omisă funcţia turistică. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. 5. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. . Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. . ulterior a Principatelor Unite şi. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.0 pct.Numărul lucrării de verificare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Specializarea şi anul absolvirii. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Oltenia sudică. Ca urmare. 2 aeroporturi.) 4.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.5. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. (2.) .0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).6. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. a României întregite. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

I. Geografia României. 2. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. 3. Geogrfia României. II. Bucureşti. Geografie Umană şi Economică. x x x (1984). (1983). Geografie fizică. Bucureşti. Bucureşti. Editura Academiei. x x x (1983). I.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.7. Editura Academiei. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ianoş.

Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). O notă distinctă face Masivul Leaota. Astfel. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. 21 CURBURA Cuprins 21.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. format din şisturi cristaline paleozoice. . Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: .6. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim).2. Teleajenului. chei (Tătarului. Baiului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. deosebit de variate ale unităţii. Structura geologică este relativ asemănătoare. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Omul. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Componenta demografică şi de habitat 21. Urşilor. Dîmbovicioarei. Piatra Craiului.5. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. conglomerate. Zănoagei). 21. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Avenul din Grind).Curbura Unitatea de învăţare Nr. Componenta economică 21. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. . Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21.1. Buzăului (Penteleu.4. Siriu şi Podu Calului). Calcarele. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Prahovei. văile Putnei.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională.3. Rătei. 21 21. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Doftanei. calcare). Buzăului.1. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Morfologic.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.

Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. ca lungime. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Dâlma. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. interpus spre depresiunile externe. Dumitreşti. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. orientându-se brusc spre est. precipitaţii de 400-500 mm anual). a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Policiori. Lopătari. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). strâns asociată celei dintâi. Câmpina şi Pucioasa. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. subcarpatică şi de câmpie. dealurile Deleanu. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Hidrografia îşi are obârşiile. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Ploieştiului şi Râmnicului. Gurbăneasa. la debuşarea în zonele joase. Nişcov şi Podeni). intracolinare (Vidra. transilvană. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Mera. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. ulterior. Vălenii de Munte. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. la topirea zăpezilor. montană. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Blidişel). Dealu Mare-Istriţa. Chioşd. Ialomiţa cu Prahova. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Vara scurgerea se diminuează. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . a doua cavitate naturală sculptată în sare. în cununa carpatică. Ciolanu. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Răiuţu. iniţial pe direcţia nord-sud. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Pătârlage. A doua treaptă de relief. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Blăjeni. preponderent. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. (Răchitaş. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Bucovel. Salcia.

argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. urs ). În primul rând. terenurile fiind invadate de jneapăn. păduri şi pajişti alpine. de asemenea. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. De menţionat prezenţa apelor minerale. carnivorelor (vulpe. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Resurse energetice variate (cărbuni. ienupăr sau bujor de munte. mistreţ. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. în funcţie de formele de relief: la bază. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. Solurile se etajează. Vulcana Băi. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. eroziune accelerată. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Vrancei. Ţintea. pisica sălbatecă. inclusiv în străinătate. salcie). clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Câmpina. în care ieşirile au depăşit net intrările. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. în câmpii. În unele masive (Ciucaş. Brazi. Gura Ocniţei au devenit. Pucioasa. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului.Curbura Vegetaţie de silvostepă. plop. Gura Ocniţei. râs. petrol gaze naturale). la adâncimi mai mari în câmpie. Resursele regiunii reflectă. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). omnivorelor (viezure. afin). începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Teleajen de notorietate. intensă şi adeseori neraţională. căprior. ienupăr. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. Localităţi precum Băicoi. popândău). dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. a dus la epuizarea zăcămintelor. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. la etajul coniferelor din zona montană. de risipire. alunecări de teren. Telega. Moreni. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. la pădurile de gorun. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. zona subcarpatică s-a constituit. erbivorelor (iepure. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. Exploatarea îndelungată. merişor. cerb). lup). un clasic fenomen de disipare.

crestele. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Sărata Monteoru. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. sunt obiective atractive de prim ordin. gipsul de la Slănic. Având un relief compus din munţi. Apele minerale de la Pucioasa. O altă resursă este sarea.. Ţintea. la Băicoi. muzee. a Subcarpaţilor cu munţii. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Tisău. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. salina de la Slănic Prahova. biserici.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Buzău. Urşilor. Moreni. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Baiu. Rătei). între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Sinaia. omogenă etnic. Lacul Tăul Vulturilor etc. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Sărata Monteoru. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Zănoagei). precum şi din câmpii fertile. Calcarele şi marnele calcaroase. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Vrancei. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. nisipurile sunt utilizate de industria locală. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori.Telega. pomiculturii. 146 . fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Ciucaş. Gura Ocniţei etc. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Şotînga. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. Predomină populaţia rurală. curativă şi culturală a regiunii. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. peşterile (Ialomiţei. edificiile antropice (mănăstiri. care au permis afirmarea viticulturii.3. Numărul populaţiei este apreciabil. Abrupturile. Cascada Putna. Filipeştii de Pădure. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. 21. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia.. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². argilele. Boldeşti. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Beciu. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Dâmbovicioara. cheile (Tătarului. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Ceptura. « Babele ».

Valea Călugărească). Predeal. alimentară (Vălenii de Munte). Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Câmpina. polarizate periferic. Vălenii de Munte. Sinaia. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Profilul agricol este dominant. adunate. Funcţia industrială este predominantă. 21. Plopeni. viticultură. Băicoi. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Breaza. comentaţi: 1. Buşteni. iar satele mari. Predeal. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. pe semicercul exterior al regiunii. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural .000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Fieni). dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Azuga. având rolul unor poli regionali. Urlaţi. Azuga. Pucioasa) sau mijlocii. Moreni). fie în câmpie. Băicoi. Comarnic. Târgovişte. creşterea animalelor (cele de munte).Curbura Oraşe mici. Aşezările urbane sunt numeroase. Slănic Prahova. Buşteni. Fieni. culmile aplatizate. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Sinaia. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. cu specializări în pomicultură. a lânii. Mizil. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Poziţia centrală a Ploieştiului. Moreni. materialelor de construcţie (Comarnic. între 25. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. sării sau cărbunilor. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Boldeşti-Scăieni.

concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Piatra Arsa. Odobeşti. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Coteşti. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Cota 1400). depozite). Mizil. zahăr. rafinării. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. când preţul petrolului a crescut enorm). Buzău. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. ulei). conducte de transport a hidrocarburilor extrase. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. mult mai eficient valorificate actualmente. prin raporturi de colaborare. Sinaia. 148 . Staţiunile Predeal. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Babele. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. podgoriile Tohani. Azuga. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. O altă specializare este cea pomicolă. iar la Buzău se produce tablă. Poiana Ţapului. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. o dispoziţie transversală. Panciu. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. cu cele din alte părţi ale lumii. curativ şi mixt. cantitativ şi calitativ. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. mai recent. lactate. Buşteni.Curbura 21. preponderent. la care se racordează. la începutul secolului XX. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Din punct de vedere agricol. Buzăul şi Târgoviştea. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. înainte de orice. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi.4. Sfinxul). Jariştea. Turism recreativ montan. Câmpina) un profil industrial specific. Căile de transport au. pe direcţia nord-sud. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Valea Călugărească. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Peştera. Pârâul Rece. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Teleajen. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Câmpina şi. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească).

spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. dar şi a descărcării lor spre exterior. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. aflată în proximitate. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. Sub aspect turistic. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Ploieşti-Mâneciu. nu numai în plan naţional. cel vestic. asigurate cu materii prime locale.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. cel central. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. ponderea armonioasă a elementelor componente. dar şi al unui turism curativ performant. Elementele de unicitate. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. prin culoarul Rucăr-Bran. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. Există trei astfel de aliniamente şi anume. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti.

Regiunile periferice. x x x (1987). 3. Cluj-Napoca. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa.Curbura 21. Editura Academiei. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Bibliografie selectivă 1. (2000). Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Editura Universitară. Câmpina. Bucureşti 2. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Ileana-Georgeta. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Brazi. Ghincea. 4. inclusiv grupa Bucegilor. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. Pătru. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. M. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Mioara (2003). Pop. 2. Editura Academiei.5. Curbura este. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Regiunea Curburii s-a impus. Gr. III. x x x (1994). poate. 21. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Geografia României. Bucureşti. IV. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Subcarpaţii României. Ielenicz. Geografia României.6. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană.

decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. Componenta antropică 22. Bărăganul. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Economia regiunii 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . Intr-adevăr. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . desigur. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. . la vest şi est. 22 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Câmpia Română. . 22.6. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.1.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. 2. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Aceasta. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Componenta naturală a sistemului regional 22. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării.2. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică.5.

A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Vara apar zile toride.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. principalul indicator al gradului de ariditate. în care cele două râuri principale.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Culoarele celor două râuri. Influenţa climatică estică este generalizată. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. sub cuvertura groasă de loess. nişe de sufoziune etc. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. depresiuni. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. În partea sudică a unităţii. desigur. între Ialomiţa şi Călmăţui. Fundata. padine). Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Hidrografie de tranzit. Tătaru. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Apele subterane se află la adâncimi mari. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Strachina. padine. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. tributară Dunării. când temperaturile depăşesc 30ºC. Gălăţui. situat la nord. scad sub 450 mm medie anuală. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Astfel sunt Lacul Amara. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. temperat continental cu tente de ariditate. Cea mai mare cantitate o conţine. cald şi secetos. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Temperaturile medii sunt ridicate. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Precipitaţiile. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. pietrişuri şi nisipuri. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. prin ciulinii săi care. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. asigurat de terenurile plane. cu soluri fertile. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . plop. 22. generat de întinsele suprafeţe cu limane. Un element faunistic de notorietate este dropia. Astfel.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. a secetelor frecvente. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. rozătoarele dominând net celelalte specii. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. spre exemplu. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Cunoscut. nefragmentate. lipsesc dovezile mai vechi. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. cea a Dunării de Jos. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic.3. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. În unele areale. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. cu un indice de fertilitate ridicat. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Antropizare intensă. Atunci a înflorit în sudul său. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. Coşereni sau Coşlogeni. Faptul că atât în Bărăgan. cel puţin legal. Exceptând potenţialul agricol deosebit. arin. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Sudiţi. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. asigurată. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. cât şi în regiunea situată la est. în epocile anterioare. papură). ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase.

Însurăţei. Aşezările umane reflectă. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. prin densitatea lor mai redusă. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. până în zilele noastre. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Lehliu-Gară. Bilanţul demografic este negativ (-1‰).Bărăgan Deşi populată din preistorie. Profilul acestora este dominant industrial. Structura este poligonală şi mai rar alungită. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Bărăganul este slab urbanizat. Ţăndărei. 22. în vecinătatea unor lacuri. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Ea nu a atins însă. Centre urbane mici şi mijlocii. densitatea demografică este redusă. în acest caz el fiind concludent. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Feteşti. evident cu alte motivaţii. precum în alte regiuni. Pogoanele. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Fenomenul s-a prelungit. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite.

iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Lungi perioade.Bărăgan 22. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. Culturile de grâu. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Industria este de dată mai recentă. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. un fenomen de eclipsare. indus de capitală. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată.4. Apare în cazul Bărăganului. O excepţie este staţiunea Amara. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii).Călăraşi sau Pietroiu . Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. confecţii. prefabricate. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. soia. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. sfeclă de zahăr. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. floarea soarelui. al „conului de umbră”. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. orz. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ.Constanţa. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit.Ştefan cel Mare. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. porumb. pe Dunăre şi o serie de lacuri. funcţionând aici. au perspective asigurate. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Agricultura se impune prin culturi variate. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti.

face greu decelabilă o astfel de limită.5. a ponderii principalelor sale ramuri. 22. Geografia Văii Dunării Româneşti. Industria alimentară şi textilă. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. se vor accentua. 22. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Editura Academiei. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. de asemenea. 2. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Dunăre. Relieful jos de câmpie. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. În al doilea rând. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în mai mică măsură de Feteşti. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Un prim raport este cel de continuitate geografică. bazată pe materii prime proprii.6. x x x (1983). Geogrfia României. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. x x x (1969). Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Bibliografie selectivă 1. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti. faţa de Bucureşti. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Perspective de specializare agricolă performantă. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. are. Editura Academiei. o afirmare a lor în sens biunivoc. Bucureştiul este polul cultural. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Bucureşti. x x x (1984). 3. dar şi menţinerea unui statut periferic. Geografie fizică. II. În caz contrar subordonarea teritorială. uniform structural şi peisagistic. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. avantajele mecanizării. Dimpotrivă. I. Editura Academiei. Bucureşti. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. conform principiului avantajului comparativ. Ca urmare. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. premise favorabile. Geografia României. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale.

.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr. podiş intens peneplenizat. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj.5. . Componenta antropică a sistemului teritorial 23.1. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . câmpie tabulară.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. cu structură tabulară. 23.6. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european.3. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Evident. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. de luncă şi câmpie joasă. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.2. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. 23 23. în ciuda înălţimii sale modeste. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. Astfel. Economia şi perspectivele regiunii 23. 2.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural .punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. Baza naturală de susţinere 23. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. . S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri.

mai abrupt.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Râmnic. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Pentru a nu aminti că.5 ºC la 10 august 1951). cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. în zona Brăila-Galaţi. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Prutul. de lunci. câmpii de subsidenţă şi podiş. 158 .intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. cca 2. pe de o parte. la rândul său. Climat cu ariditate pronunţată. este la originea limanului Brateş. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. în unele sectoare. Lutu Alb. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Siretului şi Prutului. Iarna. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. crivăţul este o prezenţă frecventă. naturale şi antropice. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. în zona Râmnicelu (Ion Sion). Movila Miresii. Relieful este mai accidentat. Amara (de Buzău). climatului continental cu tente de excesivitate. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Resurse de apă bogate. Din punct de vedere termic. şi de poziţia geografică în sud-estul României. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Batogu. Siretul şi Prutul. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. coborârea sa se accentuează. Milcov. debuşează în Dunăre. fie şi numai pentru faptul că aici. Buzăul). Astfel sau format lacurile Balta Albă. energia şi indicele de fragmentare cresc. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut.

cu orizonturi bine structurate. trestia. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. Prut. Stoicani sau Silişte. Vegetaţia câmpiei este stepică. câmpiei. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. Subsol bogat în hidrocarburi. somn. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. şoarecele de câmp). plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. rogozul). Brăiliţa. moştenirea etnografică a ruralului etc. În primul rând Câmpia Brăilei. şalău. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. monumentele. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. stejarul pufos). îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Oprişeneşti. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos.3. industria. vulpea. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. gramineele (păiuşul. Bordei Verde. la care se adaugă iepurele. dealurilor piemontane. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. hidrofilă. În sfârşit. Esenţele moi (salcia. potârnichea. păstrugă). arinul. Movila Miresii. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. faună şi soluri specifice. milioane m³. Ianca. hârciog. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. iar în Movila Miresii 438 mii m³. cu humus mult şi fertilitate ridicată. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. muzeele. Amara). Siret. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. dar şi cea a Siretului Inferior. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. unde cultura legumelor. prepeliţa. Lişcoteanca. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. orbete. Prutului sau Siretului. cerealelor. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. 23. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. fondurile de pescuit de pe Dunăre. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare.

ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Galaţiul şi Brăila. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. romi. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. la nivel regional. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). într-un timp relativ scurt. Dunărea de Jos are puţine oraşe. sub 25 000 locuitori. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. înspre Tecuci. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. reduce indicele scăderii populaţiei. 23.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. în Platforma Covurluiului. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. la care se adaugă ruşi lipoveni. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ianca. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. Prezenţa a două mari oraşe. Oraşe mici. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. sub 500 locuitori. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Etnic predomină net populaţia românească.

În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. prefabricate. de asemenea porcine. porumb.Dunărea de Jos 23. confecţii. La Măcin. La Galaţi se produc. bovine. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). Se cultivă grâu. morărit. soia. O altă ramură economică este piscicultura.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. orz. de asemenea.4. judeţele Galaţi şi Brăila. La Chişcani. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. Proiectul pentru Învăţământul Rural . culturale. pe de o parte. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. zahăr. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. păsări. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. cât şi spre Marea Neagră. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. mătase artificială. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. confecţii. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. lângă Brăila. sfeclă de zahăr. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Se cresc. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. lactatele. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. Deşi cu o suprafaţă limitată. ce prelucrează minereul de fier din import. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. Pe Dunăre. religioase. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. floarea soarelui. prelucrarea cărnii etc. de refacere fizico-psihică. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. plante furajere. agricultură şi transporturi. monumente).

3. Republica Moldova şi Ucraina). 23. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Editura Academiei. aşa cum o arată şi topicul atribuit. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Geografie Umană şi Economică.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. inclusiv în domeniul transfrontalier. 23. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Bucureşti. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: .. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. dar mai ales spre Delta Dunării. Galaţiul. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. s-a afirmat industria construcţiilor navale. 2.5.datorită potenţialului economic ridicat. Bucureşti. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. II. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Geogrfia României. x x x (1983). . predominant de câmpie joasă. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. periferic. Editura Academiei. de-a lungul Prutului.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1984). Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. x x x (1969). ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. 2. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean.. Bucureşti.6. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. a prelucrării peştelui. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. Geografie fizică. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. . I. Dunărea de Jos. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Geografia României.

o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. ci numai podişul cu acelaşi nume.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei.2. din punct de vedere al cadrului natural. încă din start. Culmile sale. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. În Podişul Dobrogei.6. situat în regiunea învecinată. Economia şi perspectivele regiunii 24.5. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. acoperită de loess. cristaline. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. din anumite puncte de vedere. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. Podişul Dobrogei de Sud. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. Baza naturală de susţinere 24. formate din roci mezozoice. cu altitudinea maximă de 467 m. şi anume Podişul Dobrogei. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. cu morfologie marină (faleze.2. mult mai extinsă. Pricopanul şi Niculiţelul.1. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. 24 DOBROGEA Cuprins 24. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea.1. De subliniat. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. Dealtfel. 24 24. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică.3. plaje). respectiv de către Marea Neagră către est. Componenta demografică şi de habitat 24. 24.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . .

popândău. şoareci) alături de iepuri. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. tributare Mării Negre. orbete. Peştera Liliecilor). Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. în nord. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . pedunculat).9ºC (+41ºC şi -23. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. iar rocile de construcţie (granit. mistreţi. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). cernoziomuri levigate. Stepa. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Taiţa.9ºC). de mare fertilitate. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. căprior. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Râurile Teliţa. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Greci. medie anuală. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Podişul Oltinei. Altitudinile reduse. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Intr-un climat cald. soluri bălane) profunde. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. vulpi. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Climat arid. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Climatic. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). verile fiind călduroase. mai înalt şi fragmentat. Densitatea reţelei hidrografice redusă. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. culoarul Văii Carasu. Slava. deltaic.

Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. a turco-tătarilor. Mărimea lor este variabilă. Eforie. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Test de autoevaluare Explicaţi. Basarabi). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Hârşova. sub aspect demografic aspecte contrastante. Năvodari). De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. aflate în curs de exploatare. industriale. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. următoarele aspecte: 1. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. ca minorităţi. turistice şi culturale majore. bulgarilor. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Negru Vodă. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră.Dobrogea Topalu. cu prezenţa. spre Delta Dunării). Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă.3. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Babadag). 24. Mangalia. în spaţiu alocat. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Mahmudia. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. 2. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. 24.

al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Turism litoral de anvergură. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. vinificaţie. Niculiţel şi Oltina. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. 166 . Eforie Sud.2 km lungime). de amplele sisteme de irigaţii. de la Mamaia şi până la Sulina. Olimp. sfecla de zahăr.Dobrogea 24. Eforie Nord. maşini agricole la Medgidia). prelucrarea bumbacului).4. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Jupiter. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. Costineşti. Cultura grâului. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. ulei. bere). port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Căile de transport. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Venus. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. livezile de caişi şi piersic. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. spre Litoral şi Deltă. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. în special al turiştilor. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. construit în deceniul şapte al secolului trecut. termocentralele de la Constanţa). Constanţa. cernoziomice şi bălane. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Mangalia). Mangalia. Isaccea. prin diversitatea şi densitatea lor. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. floarea soarelui. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. ca atractivitate. viticultură şi creşterea ovinelor. între care se detaşează Constanţa. Asociate climatului cald. din România. Căi de transport de maximă diversificare. În sfârşit. în raport cu restricţiile climatice. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. porumbului. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. În primul rând. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice.

Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. 2. Editura Academiei. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. Eforie. Editura Academiei. s-au afirmat în perioadele următoare. 24. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Bucureşti.5. Constanţa şi Mangalia. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. el are atribute turistice de prim ordin. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. x x x (1969). 3. încă din antichitate. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. În al doilea rând. fondate de comercianţii greci (Histria. de eşuarea unor nave etc. Năvodari. dar şi Cernavodă. Dimpotrivă. x x x (1984). Pe litoralul Mării Negre apar. Tulcea. Geografia României. în primul rând. Bucureşti. I. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . celelalte două. Editura Academiei. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografie Umană şi Economică. 2. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. aluvionarea şenalului deltaic. Canalul Dunăre . x x x (1983). Geogrfia României. Geografia Văii Dunării Româneşti. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă.Marea Neagră scurtează. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. II.6. Bucureşti. În sfârşit. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. o serie de oraşe-cetăţi. Babadag sau Negru Vodă). Geografie fizică. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. în interiorul podişului. Bibliografie selectivă 1. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Tomis şi Callatis).

1. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. „natura propune şi omul dispune”. Obiectivele unităţii de învăţare nr. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: .4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. Etc.2. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Baza naturală de susţinere 25. încercarea de-a contura o singură regiune. În acest caz. .1. Or. Pe de altă parte. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Lucrarea de verificare nr.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. Componenta antropică 25.3. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache.5. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. 25 25. cea a Dobrogei. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. .7. Economia Deltei Dunării 25. 168 . se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. 6 25. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25.6. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. un tip de economie specific.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. colmatarea unor canale). Gorgova. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. 172 . Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. corelabil cu potenţialul antropic redus. Dunărea şi. implicit. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. morărit-panificaţie. de subzistenţă. o serie de culturi (porumb. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Isac. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Mahmudia. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. grâu. prelucrarea peştelui. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Condiţii optime întruneşte apicultura. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. Roşu. Merhei. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. Construcţia de nave. Industria este concentrată în Tulcea unde. Stipoc. sub aspectul căilor de acces. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. plante tehnice. Rusca. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Matiţa. se produce alumină. pe baza bauxitei din import. Holbina. legume). Delta Dunării ca regiune geografică. A doua activitate economică. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. vijelii. iar în celelalte zone se cresc animale. Sub acest aspect. Complexele turistice Crişan.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. creşteri maxime ale nivelurilor. cinegetic sau piscicol. pe terenurile neinundabile. valorifică această oportunitate.4. Există însă. Se practică. Pe lacurile Roşu. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională.Delta Dunării 25. al căilor de transport. cu sejur în localităţile rurale din Deltă.

Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. nuferi sau esenţe moi (plop. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Emblematică este prezenţa pelicanului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . vulpe. salcie). Concomitent. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. lopătari. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. şalăul. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. cormorani. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. egrete. alături de lişiţe. crapul. viza) producători de icre negre. nurca. dar şi somnul. piciorong. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. 25. stârci.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. în principal turişti. nisetru. vulturul codalb. ale factorul modelator antropic. în timpul migraţiilor. caras sau biban.5. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. călifar. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. vidra. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. câinele enot. lebede. declarat monument al naturii. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. mereu mai numeroase şi mai variate. aici. iepure. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). favorabilitate din ţară.

7.Numărul lucrării de verificare. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. I – Geografie fizică. Sistemul circulaţiei apei. (2.0 pct.0 pct. 2. Driga. . De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1.5 pct.5 pct. la obiect. Bucureşti. Lucrarea de verificare nr. Bărăganul.0 pct. 3. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. B-V.6. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. Casa Cărţii de Ştiinţa. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. .) 2. . Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. Dobrogea şi Delta Dunării . x x x (1983) Geografia României. Bucureşti.) 6.Titlul cursului (Geografia Regională a României). x x x (1969). vol. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 25. . Dunărea de Jos.) 5. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Cluj-Napoca. 21-25 privind regiunile Curbura. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.Adresa cursantului. Delta Dunării. Bibliografie selectivă 1.Delta Dunării 25.Specializarea şi anul absolvirii. (2004). (1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Editura Academiei.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.) 4. Răspunsul va fi logic formulat. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.

Maryvonne le (1980). 23. Bucureşti. P. (1981). SCGGG. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Paris. XXVI. O. 2. Bucureşti. Brânduş.. Cocean. J. (1979). Cocean. 8. Geogr. Franç. (1990). 13. Brunhes. (1910). Paris. (1997). Bucureşti Berre. Coordonate majore. Clima Depresiunii Sibiului. 25. L. (1970). (1976). 3. 21. Bucureşti. 11. XXX. P. Bucureşti. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Delgrave. Bucureşti. N. Inst. ClujNapoca. Géographie humaine et economique contemporaine. (1993). Blache. Bucureşti. Benedek. R. (2004). Chauvet. 19. Bordei. (1968). Potenţialul climatic al Bărăganului. 5. Paris. (1971). Dollfus. PUF. Podişul Moldovei.. 28. J. Bogdan. Paris. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Focul Viu. Studiu geomorfologic. Trav. 3 vol. Antonescu. Hachette. Etats et nations autour de la France. Claval. P. Al. Heur et malheur de la Géographie Regionale. 14. Bucureşti. Editura Academiei. 9. 18.. Brunet. (1933). Cocean. Asupra regionării reliefului României. Bucureşti. Cluj-Napoca. Ciulache.. Editura Presa Universitară Clujeană. Bacău. Dezvoltarea regională în România. 15. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (2004. Ungureanu. Chorley. Editura Oscar Print. 41-42. Bucureşti. Câmpia Moldovei. L.. N. Octavia (1980). RRG.1. Géographie Universelle. V. Chiriac. (1988). Nathan. XXXIX. Bull. Die zentralen orte în Suddestscland. Paris. 16. PUC. (1992). Blache. Editura Presa Universitară Clujeană. La porte nantaise dans la France de l'ouest. Pantazică. 2 (XL). Editura Universităţii Bucureşti. Asupra geografiei regionale. (2004. SCG. N. I. 17. Cluj-Napoca. (1997). Presa Universitară Clujeană. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. I. (1997). Haggett. N. Cocean. Paris. Regions naturelles et noms de pays. I. Claval. P. Obcinele Bucovinei. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Daniela (2003). Fisher. Cluj-Napoca. D. C. Bucureşti. 20. La geographie humaine. Initiation a la Geographie Regionale. Ţara (The Land) . 10. S.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Geogr. Subcarpaţii Tazlăului. Cluj-Napoca. 30. Editura Academiei.A Typical Geographical Region of Romania. Jena. P. (1983). (2002). Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Etude de region. 482. Badea. R. (2000). V. Editura „Grigore Tabacaru”. P. P. a). 12. Cocean. Studiu geomorfologic. Methuen &Co LTD. Geografia turismului românesc. Bucureşti. P. V. 461-501. Barbu. Barbu. 27. 4. (1998). Editura Academiei. Paul Vidal de la (1908). Delgrave. 6. Studia UBB. Bodocan. Geografie politică. 29. Maria. Paul Vidal de la (1889). Reims. Cocean. N. pg. Aur. Editura Ştiinţifică. 26. 22. P. 24. Geografie Regională. Paris. Băcăuanu. SCGGG. W. A. J. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. 41. Editura Academiei. (1981). Structura spaţiului mental românesc. (1980). Models în Geography. (1984). Terra. Assoc. Christaller. Barbu. L'Europe. Badea. 7. Băcăuanu.

Editura Academie. Human Geography. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. 34. St. Cocean. 48. Bucureşti. Trav. Gravier. 35. Ciangă. no. 40. Geomorfologia Văii Bistriţei. Cocean. Les paradoxes des regions en Europe. J. Trav. Cornelia (1970. 42. (1979). USA. Inst. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. I. (1991). Munţii Semenic. Reims 54. Espace. (1981). Adnana. Analele Univ. a). J-J. A. Region. region et systeme. Delta Dunării. Depresiunea Haţegului. Cluj-Napoca. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard.. George. Bucureşti. 38. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia peisajului. The Resilience of the Geographical Region. R. XVII. F. Cocean. Polytehnic International Press. N. 46. Editura Academiei. Cocean. Flamarion. Le concept de region: ambiquités. P. 50. (1990). L'espace vecu et la notion de region. Getis.. 51. (1970). 52. Dauphiné. Getis. Paris. Ed. paradoxes ou contradictions. Grumăzescu. Romanian Review of Regional Studies. G. C. Dezsi. Grumăzescu. Editura Academiei. Dubois. L. Michele (1978). 33. Conceptul de regiune în geografia românească. An Encyclopedic Survey. Montreal. Grigore. 1. P. Human Geography. A. Paris. P. (1971). La regionalisation. Editura didactică şi pedagogică. Chicago & London. PUF.. PUC. 55. Coteţ. Editura Academiei. (1970). Studia UBB. Paris. Paris. P.. J. Lăcău (2002). Entrikin. 36. (1976). O. Routhlege & Kegan Paul. SCG. Gales. Geogr. Studiu geomorfologic. Paris. 37. Cocean. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Bucureşti. P. Bucureşti. P. E. Korea. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. L'analyse geographique. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii.Getis. PUF.. (2004). PUF. 1. Bucureşti. C. 59.Bibliografie generală 31. Mihaela (1999). c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Cluj-Napoca. London. 44. L’identité regionale. Dumolard. V (2001)... Târgovişte. Cluj-Napoca. (2005). (1990). N. Dayries. Bucureşti. Cocean. WCB. (2000). USA. 41-42. România. Getis. M. (2002). 49. R. A. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. The 29 th International Geographical Congress. Potenţialul reliefului. (1997). în Modern Geography. La Decouverte. Paris. Editura Tehnică. Les methodes de la geographie. (1980). CNRS. Donisă. 41. (1976). P. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. (1977). Dickinson. Ţara Lăpuşului. 43. Editura Oraj. P. 56. Cluj-Napoca. Dayries. 58. (2000). Geografie umană şi economică. Donisă. Cornelia (1975). Drăguţ. Dollfus. A. Studiu de Geografie regională. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Deică. B-V. Sistemul circulator al apei. Câmpia Olteniei. Tăşnad. Cucu. 39. (1970). 1. 53. J. Economica. 32. P. James Press... Fellmann. Fremont. Driga. (2004. Lequesne. Bucureşti. Dinu. Canada. XXIX. Studiu geomorfologic.. Bucureşti. 57. Paris. P. I. Ştefan (2005). 47. (1968). (1980). J. Bucureşti. Seoul. P. The 27th ARA Congress. 45. Editura Academiei. (1991). WCB. 41-42. La question regionale.

(1957). Ianoş. XL. 1-2. în Annales de geographie. Cambridge. Micalevich . 70. rom. The Geographer's Art. Editura Universitară. I. Studiu de Geografie regională. (2000). (1932). Editura Academiei. Arad. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. 75. Mioara (2003). Franc. Haggett. I. V. 86. (1971). 12. Ţara Oaşului. Ilinca. SCGGG. 87. Munţii Poiana Ruscă. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Emmanuelle (2000). C. 50. Editura Vinea. V. O abordare geografică. Ielenicz. (1965). Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Bull. Masivul Bucegi. Terra. Bucureşti. Relieful Colinelor Tutovei. (1968). de Vest. (1990). Ielenicz. Bucureşti. Bucureşti. 1. 84. Asoc. Bucureşti. 63. Bucureşti. Pătru. RRGGG.. (1987). Isard. The limits of geographical regions and their determination criteria. Paris. I. Marile regiuni morfologice ale României. Grumăzescu. (1994). Humeau. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. „Vasile Goldiş”. J. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 68. 78. II. M. 80. Dalloz. Bucureşti. XVII. Mehedinţi. S. (1999). Editura Academiei. USA. 69. Editura Academiei. Grenoble. 76. Ielenicz. Bucureşti. XXVIII. Editura Tehnică. 85. Cluj-Napoca. Editura Dacia. Paris. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG.. Sisteme teritoriale. 66. Juillard. Grumăzescu. 1. Bucureşti. Gabriela (2005). 71. 72. I-II.R. Paris. 74. Lacour. Delfaud. Ghincea. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. 2. (2005). M (1984). Cornelia (1970.. 64. V. Editura Universităţii Bucureşti. BSSGG. Continentele.Velcea. 73. Geogr. 77. Studiu de Geografie regională. Valeria (1961). Geografie Regională. Bucureşti. I. Lajugie. Grumăzescu. Bucureşti. MIT Press. 81. I. b). (1985). Ilieş.. Espace regional et amenagement du terittoire. Marin. P. (1962). Teoria sistemelor de aşezări umane. SCGGG. Editura Academiei. Studiu geomorfologic.Române pe baze geografice. H. (2001). USA. J-B. Bucureşti. Unele probleme de geografie regională. 387. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Bucureşti. W.. România. Hizy. (2000). Bucharest. I. Subcarpaţii României. (1968). Bucureşti. Geografie Regională. Munţii Ciucaş-Buzău. Dealurile şi podişurile României. Ianoş. (2002). Etnie. 5. P. (1999). Ileana-Georgeta. (1995). Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. (1931). N. Hârjoabă. 67. Mihăilescu. E. Tara Maramureşului. 65. Bucureşti. 62. Basil Blackwell. Ianoş. Mihăilescu. M. 79. Ilieş. Marcelpoil. Harta regiunilor geomorfologice ale R. 82. Al. Bul. (1993). La region: essai de definition. Natura. Revue de geographie alpine. Univ. Editura Academiei. Ianoş. (1981). 61. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Editura Academiei. Geogr. Mândruţ. Ianoş. Editura Tehnică. H. 83.Bibliografie generală 60. Soc. Ilieş. Bucureşti. Cambridge. 3. I. M. O.

Posea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort.. 94. Depresiunea Transilvaniei. Al. The Netherlands. (1982). Oradea.. 92. Ungureanu. SCGGG. (1974). ClujNapoca. N. Region as a socio-environmental System. Grigore.. XVII. 106. Univ. 113. Irina. Bucureşti. 112. 89. I. Milano. Bucureşti. Soc. Cuza. Mihăilescu. 105. T. 104. Editura Academiei. I. Regional Geography. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. La regione. Velcea. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Editura Presa Univ. Posea. Popescu. Editura Presa Univ. Mihăilescu. RRGGG. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Editura Universităţii Oradea. Bucureşti. XXVI. Publ.Bibliografie generală 88. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. 1. (2001). 93. Iaşi. Al. (1968 b). p. A. V.. 109. V. 103. London. a). Morariu. T. (1994). 100. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Ungureanu (1993). IV. Inst. 99. I. Marile regiuni geografice ale României. V. 1. XXVII. 114. Morariu. 90. V. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. (1984). Gr. Mursia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Clujeană. Mac. Editura Academiei. Theory and practice.. Bucureşti Thunen. 98. N (1990). Despre ţară şi ţări. “Al. Al. Ann. (1980. Bucureşti. Geografia generală şi regională. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Mihăilescu. Vâlsan.. Reclus. Economie. Gr. J. 97. Bucureşti. An Introduction to a Systemic Regional Geography. L. 12. V. Tufescu. SCGGG. Oancea. România. Bucureşti. VI (LXXVI). 4. I. 2. XVII. Bucureşti Pop. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Om. 107. Violette (1994). (1971). I. Mac. 110. Vallega. Iaşi. Marin. 95. 101. 1-2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2001). Gr. regiune geografică-ecosistem. (1970). Studiu geomorfologic. Editura Universităţii de Vest. Gr. Bucureşti. Elementul spaţial în descrierea geografică. Cuza”. Nir D. Popovici. (1980. 96. Editura Univ. (1979). p. 111. Editura Academiei RS România. (1931).215-217. ClujNapoca. G. I. Hamburg. La question regionale dans l'espace roumain. Bucureşti. (1967). (2000). Terra. (1995). Popa. Natură. (1971). M. Posea. 2. b).. Paris. 2. Editura Academiei. Minshull R. V. Valeria Velcea (1971). în L'espace geographique. XI. Rey. Univ. Dordrecht. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Morariu. Germany. Studiu de geografie umană. Editura Kluwer Acad. Clujeană. Timişoara. Posea. T. SCGGG.(1990). reflecţii. Hutchinson University Library. Geografie teoretică. Donisă. Mihăilescu. Badea. Pop. Gr. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (2005). Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. sistema territoriale sostenibile. Geografie-ecologie. Bul. Pop. I.3-7. Gr. (1991). von (1826). Ungureanu. Mihăilescu. Studiu geomorfologic.H. (1968 a). Ţara Făgăraşului. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Ţara Haţegului. SCGGG. 91. (1964). I. Roşu. Cluj. 102. 108. Şt. D. De Ştiinţe Geografice. Gr. XXVII... Geogr.Lucr. Regiune geografică şi regiune economică.. SCGGG.

Velcea. 117. XXXVI. BSRRG. I-V). Geografia Văii Dunării Româneşti. 2. x x x. Paris. x x x. Contribuţii de geografie fizică. 118.Bibliografie generală 115. Bucureşti. Editura Academiei. Bucureşti. 120. Géographie Regionale. Wackermann. 119. Editura Academiei. Editura Academiei. Bucureşti. Monografia geografică a RPR. Valeria (1988). 116. Ellipses. x x x. (2002. Vâlsan. (1983-2005). Terra. G. (1916). G. (1969). caracteristici spaţiale şi funcţionale. Geografia României (vol. Câmpia Română. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . (1960). Bucureşti. Geografia regională.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful