Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

3. 2 2. 3 3.7. Criteriul mintal 2.1. Tipologia regiunilor geografice 3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunile geografice ale României 4.3.Cuprins CUPRINS Introducere 1. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.8.6. Regiunea geografică . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Criteriul funcţional 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea ca sistem 1.2.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.entitate teritorială 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.2.4. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.1.1. Criteriul politico-administrativ 2. Regiunea ca teritoriu 1.2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Etapa actuală 4. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Geografii români şi Geografia Regională.6. Moldova de nord-est 5.3. Etapa 1950-1980 4.1. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.1.6. Criteriul peisagistic 2.5.3.7. 1 4.4. 4 4.5. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. 1 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Regiunile omogene 3.5. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1.4. Regiunile geografice ale României 4. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.6. Regiunea polarizată 3.7.

Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 9. 2 8. Componenta antropică a sistemului regional 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta antropică a sistemului regional 10.3.2. Baza naturală de susţinere 7.3. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.5.5.6. Baza naturală de susţinere 5.6.4.3.5. Baza naturală de susţinere 6.1. Economia şi perspectivele regiunii 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 7 7.5.6.3.7. Culoarul Siretului 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.2.1.1.3. 10 10. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.Cuprins 5.6.5. Bârladul 8. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.6. Economia şi devenirea regiunii 10. 6 6.2. Economia şi perspectivele regiunii 6. Lucrarea de verificare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.2. Componenta demografică şi de habitat 7. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Baza naturală de susţinere 9. Componenta demografică şi de habitat 9. Maramureş-Chioar 7.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Componenta demografică şi de habitat 8. Economia regiunii 9. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. Bucovina 6.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.5. Economia regiunii 8.4.Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Componenta antropică a sistemului regional 5. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.4.6.3.4. 8 8. Bistriţa-Trotuş 10. Baza naturală de susţinere 10.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

înainte de orice. Nu este vorba numai de substratul material. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. cum este şi firesc. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. fără nici-un echivoc. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. În consecinţă. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Iar dintre toate ramurile Geografiei. atât de necesară oricărui proces educativ. orientarea demersurilor spre abordarea critică. devine un important atu al oricărui individ uman. generale. abordările de Geografie Regională reprezintă. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. specifice şi expresive. Astfel. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. geologic. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. Ca urmare. morfologic. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. Obiective generale. a descifra. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. între obiectivele generale se înscrie. al oricărei colectivităţi. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. patriotică. existenţa. componenta sintetică. o finalitate eficientă. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. vi . hidroclimatic sau biopedogeografic. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. riguroasă. în primul rând. adecvată. cum este definită Geografia. în orice ipostază. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. durabilul de efemeritate etc. şi ele extrem de numeroase. necesitatea de întâmplare.

sunt descrise entităţile teritoriale ale României. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. Structurarea detaliată. numărul lucrării de verificare. (unităţile de învăţare 5-25). peisagistice. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Răspunsul va fi logic formulat. Bucovina. în final. mai iscusit.Introducere Racordarea. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. la obiect. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. În continuare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. ce conţine. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Ca urmare. specializarea şi anul absolvirii. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . Maramureş-Chioar şi Bârlad. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. presupune o racordare a părţii la întreg. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. centrate pe problematica de maxim impact. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. adresa cursantului. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. pe unităţi de învătare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. În general. a permis formularea a tot atâtea teste. şi bibliografie generală. structurale sau mentale. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. a părţii la întreg. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. prin cunoaştere. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. criteriile utilizate în regionare. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Bibliografie selectivă. în 25 unităţi de învăţare.

Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare). viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

.3. între 1859-1953. sub atributul indispensabilului. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. pe de altă parte. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare).CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. cu o evoluţie sinuoasă. Regiunea ca teritoriu 1. Regiunea ca sistem 1. 1.2.entitate teritorială 1. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. când semnele declinului ies în evidenţă.4. Proiectul pentru Învăţământul Rural .descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. Însuşi Vidal de la Blache. în acest caz. În tot intervalul menţionat.6. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. Regiunea geografică – entitate teritorială.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. rămase în urmă.1. . a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Timp de aproape un secol. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.5. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.7. considerat părintele acestei ştiinţe. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. şi-a neglijat necesara devenire. aflate în avanposturi. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. pe de o parte.1. 1 1.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie.2. . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Regiunea geografică . teritorială. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. îndreptăţită. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.

preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . Europa este o regiune şi nu o ţară. dirijare. J. Conform acestei viziuni.Mediterana sau oceanice . Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. văi). Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. Pentru acelaşi autor. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. definită printr-o arhitectură proprie. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. indică o serie de lucruri indeterminate. J. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. Pacificul. Cunoaşterea precară explică generalizările. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. vidaliană. cel mai numeros număr de formulări. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). 1. regionis" are semnificaţia de conducere. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. Franţa este o ţară şi nu o regiune". poate. entitate politico-administrativă.3. ordonare a unor realităţi spaţiale. N. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. Apare tot mai pregnantă. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. câmpii. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. 1970). mai degrabă. termenului de regiune şi anume: teritoriu. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . F. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. considerăm utilă. 1991). centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. la care se făcea des referinţă). răspândită şi structurată nuanţat. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. sistem. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. Neologismul "regionalism" este inclus.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. în timp. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. în raport cu ţara.Atlanticul. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. podişuri. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. în premieră.

Sau. W. unicitate. A. figurează ca mediu privilegiat. specifică. Minshull. . plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. Platt. . "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre.Un complex de pământ. a suprafeţei terestre. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. în marea lor majoritate. puse în mod artificial împreună. în esenţă. După aproape şase decenii. Vidal de la Blache. precipitaţiile. . dintre care. formulate. R. American Society of Planning Officials .O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. Joerg.E. P. acestor definiţii.Un domeniu în care entităţi diferite. cele mai vehiculate. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. specificitate. J. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". R. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. . s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare".O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. sunt: . animale. L. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. Herbertson. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. apă. înscrisă concret în locuri. 1990). Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . Getis. 1980). "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". Pe de altă parte însă. R. R. A 1981). S. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. cel nord american. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. mai concis. Getis.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. G.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. aer. Dickinson. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. Evident. se pot adăuga altele.

specificitatea. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. 1970). Marcelpoil. Au apărut. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. socială şi instituţională. industrializate. în raport cu alte teritorii. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. atunci când se analizează un component strict al peisajului. păduri cu frunze căzătoare) etc. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. munte. se dizolva în structuri de alt tip. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. 2000). de servicii. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. artificializat.George. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. ce nu pot fi omise nici astăzi. temperat. prezenţa aceloraşi roci). deosebirile în raport cu unităţile învecinate. savană. specificitate. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". ca urmare regiunile morfologice. E. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. ierarhizarea factorilor generatori. P. Dacă în antichitate. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. interacţiunea elementelor componente. climatice. ale climatului (arid. în vederea optimei funcţionalităţi. finalitatea interferenţelor spaţiale. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. ponderea anumitor condiţionări. a zonelor litorale portuare). pădure sempervirescentă. diversificat şi distilat. ulterior criteriile s-au înmulţit. Dealtfel etapa post-vidaliană. dintre cunoscut şi necunoscut. ce îi asigură. podiş). Distincte rămân însă unghiurile de abordare. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. Mai mult. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. De această dată. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. precum în relieful de câmpie. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. tendinţa de uniformizare este indusă din afară.

N. Spania.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Pe de altă parte. CEFTA. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. departament. 1980). Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. structurale şi funcţionale ale acestora. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. economice. Belgia. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. 1977). suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. Pentru actorii politici din Germania. CSI. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. prezente în zonele periferice ale statelor. În Franţa ea devine "o regiune de program.M. Efectele globalizării sunt evidente. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere.4. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. încă din antichitate. P.N. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. (1964) (citaţi de Donisă. comună). induse de sus în jos. Italia. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. Despovărată de atributele naturale. a unor teritorii (mai ales ale statelor. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. I. Ea slujea direct. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. (1959) şi susţinut de Baranski. prin reglementări ce tindeau. Uniunea Europeană. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. să valorifice elementele de favorabilitate. pe de o parte. Marea Britanie. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. dar nu neapărat!). NATO. I. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. care posedă un grad de autonomie certă". Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . economică.

fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. stabilitatea şi adaptarea. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. regiunea. este un decenii. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. economică. retroactive şi interactive. timpul. Bucovina. paralele.5. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. ale căror prime intervenţii n-au fost. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. în accepţiune sistemică. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. temporale). întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. Ca urmare. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. dar şi meritul. lăsând altora sarcina. iar pe coloane atributele funcţionale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. A. 1. Intervine şi a treia dimensiune. sociologică etc. în primul rând. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. ce generează o hipermatrice. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. Catalonia). un sistem Între proprietăţile externe. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. continuate ulterior. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Nu trebuie să omitem. Mediul. politică. interne. O calitate care persistă este o invariantă. concept operativ de sorginte naturală. din păcate. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). dialectic dezechilibrat. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. guvernat de relaţii de tip feed-back. de-a definitiva şi detalia conceptul. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. Regiunea ca sistem deschis. caracterizate printr-o mare relativitate. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. formată din spaţii contigue". în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. specifice. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic.

P. Ea induce. solară etc). la care. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. centrul Marii Britanii. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. Pentru a se menţine. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. habitatului. El Nino. geotermică. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. faună. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. soluri. economiei sau comportamentului uman. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. sistemul a avut un anumit acces. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . îl exercită clima. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. mai divers perceput. Ruhr etc). revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. în faza iniţială. impactul cel mai acut. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor.

Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Ca urmare. independent de factorii de decizie de la nivel regional. de lungă durată). 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. a locurilor de muncă. sociale. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. strategice dar mai ales de mentalitate. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. în circumstanţele date. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. Adaptarea ar însemna. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. a majorităţii activităţilor umane. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. În acest caz adaptarea este sinonimă. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. indiferent din care domeniu. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. adesea. Adaptarea la presiunea antropică. parţial. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. consolidarea specificităţii. generalizare. Este o necesitate imperioasă. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. dependent. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. inovării. economică sau socială. în primul rând. Adaptarea la competitivitatea interregională. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. politice. înainte de orice. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Lipsa locuinţelor. Este evident că orice sistem terestru. prin funcţiile lor. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. perfecţionarea. de evoluţiile în plan politic sau social. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă.

o integrează. 1995). Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune.. fără echivoc.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa.regiunea umanizată. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Ulterior. . Nir. imaginând patru etape distincte şi anume: . care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. omul. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . bimodular (natural şi antropic). sistemelor conturate social şi environmental În alt context. 1995. structură geologică) afirmată între 1750-1900. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. (1990). Adalberto Vallega. 1.regiunea naturală (bazin hidrografic. delimitată cultural.C. D. în vogă între 1900-1950. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. A. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei.

D. Theory and practice. Regions naturelles et noms de pays. An Introduction to a Systemic Regional Geography. R. (1995). XVII. actualmente. Paris. 10.Getis. de l'Institut de Geogrpahie de Reims.. Human Geography. Paris. Fellmann. Milano. A. se întrepătrund. 2.6. Geografie Regională. Cornelia (1970). (2005). (1980). 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. cele două ipostaze ale regiunii. USA. limitele temporale fiind pur orientative. Dauphiné. La regione. Paul Vidal de la (1908). . Astfel. Mursia. 5. paradoxes ou contradictions. 6. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Espace. Blache. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 8. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. cea funcţională şi cea sistemică. F. A. P.. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Region as a socio-environmental System. Grumăzescu. Trav. Ediţia a II-a. Bibliografie selectivă 1. P. J.regiunea funcţională. The Netherlands. Cocean. 3. 4. Gravier. (1990). (1970). 7. Publ.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . sistema territoriale sostenibile. Editura Kluwer Acad. London.7. Cluj-Napoca. (1971). La question regionale. Flamarion. P.regiunea sistem. Vallega. Le concept de region: ambiquités. region et systeme. Dumolard. J. Getis. conturată gravitaţional. WCB. Nir. 1. Paris. 41-42. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. suprapusă unui ecosistem. Regional Geography. Delgrave. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Economica. (1979). Minshull. SCGGG. Presa Universitară Clujeană. Hutchinson University Library. dominantă între 19501980. no. după 1980. A. Dordrecht.(1990).

mental. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . 2 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. . Criteriul funcţional 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. introducerea unor criterii de circumstanţă. Ca urmare. .2. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.politico-administrativ. în dauna însuşirilor funcţionale. în conturarea regiunilor geografice. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. . proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. aleatoare (fizionomice. Criteriul peisagistic 2.1. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial.7. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice.4. Într-un astfel de context. Obiectivele unităţii de învăţare nr. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.peisagistic. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Criteriul mental 2. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. care o lungă perioadă au primat în regionare.1. .să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.să ofere. în funcţie de importanţa lor. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.funcţional.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.6. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.5. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . Criteriul politico-administrativ 2. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. apreciem că. care este orice regiune geografică veritabilă. .

morfologie. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. ca unităţi peisagistice clar delimitate. în regionarea geografică fără a deveni însă. Să decelăm. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. aşadar. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. fiind extrem de greu de individualizat. oriunde şi oricând. Dimpotrivă. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. exclusiv. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. De observat că. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. bine statuat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2.. Delta Dunării. tradiţional. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare.2. vor prezenta un tip de umanizare specific. în cele ce urmează. Câmpia Transilvaniei). În consecinţă. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. la umanizarea peisajului. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. soluri. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Întâlnim. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. în latura antropică. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. prin exploatare intensă. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. în toate aceste cazuri. 12 . identificând regiunea cu acesta. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Munţii Apuseni. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. Carpaţii Meridionali etc. diferit de al regiunilor învecinate.

în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. regiunea naturală. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. gen regiunea naturală. Dimpotrivă. 2. Avem de a face cu un paralelism evident. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. deci. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. didactică. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. face loc regiunii funcţionale. soluri mozaicate). Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. dar. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. Ea va include. de delimitare. accelerată. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. la cea analitică. o entitate care poate fi receptată direct. Nu va surprinde. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Cocean. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. repetăm. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. ca mod de creionare.3. În mod analog. de orice geograf. adică unui agregat spaţial organic structurat. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. inclusiv fizionomic. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. din punct de vedere al desfăşurării. având o individualitate proprie. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. Precum şi într-o metamorfoză continuă. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. Dealtfel. de evidenţiere a cauzalităţilor. 1983). de cea urbanizată. a deveni exclusivist. impusă de specificitatea părţilor componente. vegetaţie de stepă şi forestieră. În concluzie. fără. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. Asistăm ca urmare. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor.

Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. orientându-o decisiv spre spaţiul slav.4. dar şi etnic sau cultural. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. îşi vor dovedi ineficienţa. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. la rândul lor. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. iar durata sistemului va fi limitată. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. Sau dimpotrivă. deci. funcţional. schimbându-l practic cu un alt sistem. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. Nu e de mirare. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. guvernat de alţi vectori. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. după anumite considerente de ordin peisagistic. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. cu sistemele învecinate. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. greu de atins. pe termen lung. energie. bunuri şi interese. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. 2. dar şi output-uri asemănătoare. între componentele proprii şi pe plan extern. 14 .

propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. la o simplă suprapunere. Cluj. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. În mod similar. generalizată. la insistenţele Moscovei). spre exemplu. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. în cazul fiecărei entităţi statale. Cehoslovaciei. Bihor. Aplicarea frecventă. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi cea politicoadministrativă. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. Hunedoara şi Arad.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. adesea. prin detaşare administrativă faţă de Spania. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. conservarea de către Marea Britanie. pe criterii ştiinţifice. Dualismul dintre regionarea geografică. Prutul superior. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. pentru a cita doar cele de la frontierele României). noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Bacău sau Vaslui. Neamţ. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. mai jos. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. euroregiunile. Pe de altă parte. a fostei Iugoslavii. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Oferim. Mureş-Dunăre-Tisa. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. Se observă. chiar emoţională (rolul acordat. a zonei strategice Gibraltar etc). ca exemplu. Prutul inferior etc. În sfârşit. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). comunele. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Un factor catalizator îl constituie. Alba. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica.

Adăugăm. ca urmare. Astfel. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. criteriilor analizate anterior.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. 16 . nu a fost încă invocat în Geografia Regională. având o contribuţie secundară. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Menţionaţi. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. arhitecţi. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Limitele lor pot fi uşor trasate. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. entităţile teritoriale rezultate. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Dealtfel în lipsa omului. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. (dar şi altora care. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat.5. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. diversificându-se. Cocean.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. II. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). favorabile sau defavorabile. iar influenţa acestuia mai limitată. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. întregul său proces de umanizare. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. contraste economico-sociale puternice). Maramureşul istoric. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Şi invers. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Privite sub aspect pur administrativ. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. cu atât disiparea este mai accentuată. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. departe de-a fi cele optime. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Crişului Negru (moţii crişeni). în majoritatea absolută a cazurilor. sociale. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. regiunile de ordinul I. se constituie într-o regiune tipică. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ampoiului sau Someşului Mic. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. comuna. Macroregiunile. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. localitatea. iar diferenţierile de asemenea. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Pe lângă criteriile analizate. ecologice din perimetrul propriu.

Transnistria. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Mureş-Dunăre-Tisa. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). altfel extrem de nuanţat.6. euroregiunile. Prutul superior. adesea. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. . sociale. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Cehoslovaciei.regiuni construite istoric (UE). Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un factor catalizator îl constituie. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. C. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. a fostei Iugoslavii. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. economic.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Lequesne.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. politic.) 2. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. 1997) care deosebeşte: .regiuni-unităţi naturale şi ecologice. politic sau militar. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. În sfârşit.regiuni ca societăţi civile prin cultură. Prutul inferior etc. . delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. economic(CSI). al unui teritoriu dat. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. le Gales. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. . . propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. culturale.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. Criteriile heteroclite (naturale. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale.

Les paradoxes des regions en Europe. (1968 a). (2005).. (1983). P. Gales.7. P. Cocean. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . (1997). Sisteme teritoriale. (2000). 3. La Decouverte. 5. 2. Ianoş. XXX. Paris. 4. SCGGG. Geografie teoretică. P. I. Bibliografie selectivă 1. Lequesne. Editura Tehnică. C. O abordare geografică. Ediţia a II-a. Mihăilescu. Cluj Napoca.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. V. Bucureşti. Geografie Regională. Cocean. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi).

de diverse tipuri. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. Astfel.5. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice.1. 3 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. tehnologici. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. . ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. Regiunile omogene 3. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. 3. Regiunea polarizată 3. începând cu anul 1752. economici. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Factorii economici s-au impus treptat.4. devin elemente definitorii ale peisajului. expresia determinismului fizic în geografie. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Înainte de orice. o lungă perioadă. Relieful. geopolitici. respectiv factorii naturali. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. climatul. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. factorii naturali s-au constituit. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deşerturile tropicale ale Asiei. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia.2. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. De aici ideea că regiunile naturale sunt. 20 . Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale.6. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc).Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. belturile nord-americane. în primul rând. Africii şi Australiei. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare.7. sociali.3. .2. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. nu a fost decât un singur pas. vegetaţia.1.

cu o concentrare masivă a populaţiei. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. funcţionale. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. regiuni agricole bine conturate. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. funcţională (nodală). urbanizarea. Căile de comunicaţie. după anul 1950. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. Nagorno-Karabach. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Găgăuzia etc). vestul european catolic şi estul ortodox. Actualmente. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Regiunea naturală este substituită astfel. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. particularităţile culturale şi etnice. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. unificarea Germaniei în 1989. centrul clasic. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. destrămarea imperiului sovietic etc). Kosovo. cu regiunea umanizată. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. structurale. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Christaller în studiile sale. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit.. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca urmare. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. posesoare a unei culturi proprii.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. lipsite de astfel de atribute. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. după anul 1900. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. de gravitaţie şi polarizare. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. moştenirea spirituală a colectivităţilor. cu cel de regiune polarizată. organizează un teritoriu.

De aici. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. trăsăturile evolutive. structura. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). prefigurate încă de Vidal.Tipologia regiunilor geografice 3. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. Grigg. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. ele reprezintă operaţii distincte. Cele din urmă. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. cel mai adesea. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. pe de o parte. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. subordonându-i-se. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. dar mai ales raporturile dintre ele. rolul elementului de sprijin. 22 . Ei joacă. de ansamblu). într-un raport asupra fenomenului regional. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). relaţia om-mediu. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Galpin. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. în anumite privinţe. individual sau în asociere.3. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). clasificarea precede regionarea. (1971). care distinge. Factorii şi principiile susmenţionate. poate. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. actualele regiuni polarizate. întemeiat pe alte considerente. în acelaşi context. mărimea. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. C. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. aşa cum o relevă şi Grigg D. vor deveni. După opinia noastră. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. Este momentul de a menţiona.

Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . de mare omogenitate şi funcţii decelabile). Cele trei tipuri de regiuni. omogene. Depresiunea Maramureş – IV -. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. unii geografi. Etc. N. funcţionale. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. au făcut-o). Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. Trebuie subliniat însă permanent că. singura diferenţă constând în transferul ei. Sahara). 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. ).. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Etc. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Acceptând acest criteriu. invariabil. A. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative.etc. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. climatologice. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. de la nivelul studiilor monografice. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. iar celelalte două etapele recente. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. din păcate. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. III…n (Carpaţii -I-. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. II. umanizate. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. Astfel. 1990). Evident. geografia industriei. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. la cele strict specializate. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. trebuie revizuită. Culoarul Izei -V. cu predilecţie. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. în perioada aşa-zisei sale crize. strict specializate (geomorfologie. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. regiunile de ordinul I. regiuni-sistem (Dov. Carpaţii Orientali -II-. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. cu o încercare de regionare. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. Siberia. spre exemplu. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg.

III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. 1976). Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. 1995). I. A. II. A. echilibrate. fluide şi explozive (Fremont.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord.

4. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Dayries M. Friedmann (citat de G. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). Delta Dunării. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. aşa cum o dovedeşte E. Proiectul pentru Învăţământul Rural . majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. Wackermann. dar şi cu spaţiile învecinate . bine consolidate ca sisteme. de cele critice sau defavorizate.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Ulterior. citată după A. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. atât idealul acţiunii de regionare . Regiunile omogene reflectă. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. de tranziţie spre dezvoltare. La rândul său.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. relativă. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. 1978).. în semnificaţia lor. Astfel deosebim regiunile stabile. Dauphiné. După opinia lui P. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Din acest punct de vedere. 3. J. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J.

faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). aflate. influenţă) reciprocă. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. 3. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. model derivat din teoria locurilor centrale. 26 . climă. hidrografie. în 1933. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. când elementele implicate (relief. climatici.Alsacia. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. Polarizarea. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² .5. dintre care am selectat cea propusă de A.o variabilă dată Xi . Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). soluri.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . vegetaţie. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. în anul 1826. În concluzie.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia.media valorilor anterioare n . formulat ulterior. la peste un secol după precedentul.

teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Regiunea polarizată este. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output).Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. înainte de orice. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. A. Într-un tabel sintetic. Disputele legate de definirea “polilor”. reprezentaţi de aşezările urbane. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. 1979). Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Christaller menţionează nu numai ierarhia.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. succesiv. un sistem spaţial. n. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. difuzia şi dominarea. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. după mărime a locurilor centrale. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.n. Evident.

Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. 3. să contureze “reţelele” . este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. Grafic. A. adesea conflictuale. Ca urmare. concomitent. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. în viziunea autorului menţionat. 1979) sunt următoarele: polii. prin relaţii de dependenţă. subsistemul dar şi oponentul său. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. periferia. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centrul devine punctul de sprijin. retelele şi câmpurile.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale.6. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. de descentralizare. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. regiunea polarizată.

Paris. Cluj Napoca. A. Cocean. Fremont. Presa Universitară Clujean. P.(1990) The Geographer's Art. Editura Academiei RS România. Vallega. Espace. 2. (1968 ). region et systeme. Geografie Regională. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 .Tipologia regiunilor geografice 3. Economica. Trav. Ellipses. La regione. 3. Paris. A. A.7. 8. Reims. O abordare geografică. 6. G. USA. L'espace vecu et la notion de region. Wackermann. Cambridge.(1995). Bucureşti. I. Bibliografie selectivă 1. Dauphiné. V. (1976). (2002. 7. Ediţia a II-a. Géographie Regionale. 4. Mihăilescu. Geogr. Geografie teoretică. P. (1979). 41-42. Ianoş. (2000). 5. Mursia. Haggett. (2005). Sisteme teritoriale.. Basil Blackwell. Milano. Inst. sistema territoriale sostenibile. Editura Tehnică.

umanizat.1.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. preponderent literare. faună.Geografii români şi Geografia Regională. la cererea Academiei din Berlin. în primul rând cronicarii. . au inclus în scrierile lor. Regiunile geografice ale României 4. în vogă la vremea sa. Dealtfel.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. aspecte ale domeniului geografic. Lucrarea de verificare nr. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă.1. Acceptând regiunea naturală. structurii etnice.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Unitatea de învăţare Nr. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. elaborată în limba latină. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.Moldova vremii sale . Comentarii şi răspunsuri la teste 4. El delimitează astfel o regiune . Obiectivele unităţii de învăţare nr. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. ocupaţiilor. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Descriptio Moldaviae. vegetaţie. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.o atenţie limitată. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. ca un dat de necontestat. Etapa actuală 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . Nu lipseşte.2. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. Etapa 1950-1980 4.4. . 30 . REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. organizării sociale). aşadar. climat. Dacă autorii mai vechi.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! .5. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. obiceiurilor. Regiunile geografice ale României. 4 4. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . în anul 1717.7. (dar publicată.3. 4.8. 1 4.6. hidrografie. Începuturile Geografiei Regionale în România. în traducere germană.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu.2.

“singura perspectivă a muncii geografice “etc. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. În alt plan. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. definind regiunea naturală transformată de om. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Regiunile geografice ale României. mai mult în dezbateri decât în scrieri. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. economice etc). Dar.3. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. integral şi limite naturale). Vintilă Mihăilescu (1964. în anii ’60. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. regiunea geografică devine o unitate de studiu. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Există.Geografii români şi Geografia Regională. la autorul susmenţionat. Ca urmare. 1970). mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Proiectul pentru Învăţământul Rural . trebuie apreciată şi în contextul manifestării. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Este o noţiune sintetică. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). În mod analog. vizând atât domeniul de studiu. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. metodele de cercetare. cel metodologic. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. administrative. propune peisajul. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. 4. 1968. structură şi funcţii specifice. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. regionale. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. fără îndoială. V. nu-s decât material pentru sinteza generală”).

etc). V. tot atunci. sociale şi economice. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. T. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. Vintilă Mihăilescu se menţine. comunitatea şi substratul. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Pe alt plan însă.Geografii români şi Geografia Regională. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Continuând şirul analogiilor. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. şi Geografia Regională aflată. V. se va accentua mai târziu. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cu fizionomie specifică. Grumăzescu. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. în plină criză. la nivel european şi mondial. Morariu. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii).. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. Avem astfel. I. Regiunile geografice ale României. Donisă. la stadiul creionării entităţilor morfologice.. Doi precursori. 1970). respectiv între unităţile de studiu ale acestora. în vogă la vremea respectivă. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Trecând în domeniul practicii imediate. din motive conjuncturale. la nivel mondial. grupul de cercetători se dispersează. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. fapt care. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). 1968). demografice. în această poziţie. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. G. I-V). cel al abordărilor propriu-zise. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. ai regiunii de tip sistem. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. definit de trei factori: mediul. Tot în deceniul opt. Posea. Din nefericire. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice.

1993. câştigând vizibil teren şi în România. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. Regionarea naturală face loc.Geografii români şi Geografia Regională. de aplicabilitate în practică de necontestat. (1981. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Ulterior. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. regiunii polarizate. El se va identifica integral în regiunile heterogene.4. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. dând Geografiei. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Geografia Regională se menţine în actualitate. Cocean). mai ales. Regiunile geografice ale României. I. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. atmosferă şi biosferă). Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . de tip sistem teritorial. De subliniat. începând cu anul 2003. hidrosferă. energie şi informaţie proprii. consolidând colectivele de cercetare proprii. P. Ea posedă fluxuri de masă. ce-i permit autoorganizarea. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. dar şi în plan politic. şi în preocupările geografilor români. Ianoş. P. Dealtfel. cu o structură disipativă. I. 2000) care propune. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. iniţial. 4. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Marin. în ansamblu. 1987. o tentă pragmatică. polarizat. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. relief.

4. Regiunile geografice ale României. energie şi interese. 2002) o regionare de acest tip. Câmpia Română. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. hidrologice. 4. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. funcţionale. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. cu componente climatice. dinspre periferie spre centrul său. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Delta Dunării etc. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem.Geografii români şi Geografia Regională. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Au fost. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. individualizate regiuni naturale.5. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. astfel. 34 . mai ales cele morfologice. Podişul Moldovei. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. biogeografice extrem de nuanţate. Cocean. în totalitate. fără a se ajunge însă. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P.

5. 13. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 2. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 19. Câmpia Olteniei etc). Banat. Moldova de nord-est. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Haţeg-Poiana Ruscă. cu modificări). 2003. 12. 8. Maramureş-Chioar. Transilvania de sud. Bârlad. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Culoarul Siretului. 17. 4. Metropolitană. 11. 16. un spaţiu mental cu trăsături particulare. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. cât mai diversificată. Dobrogea. 6. Someş-Mureş. Cocean şi colab. 10. 18. Culoarul Siretului. Bucovina. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. axe sau fâşii. 20. Oltenia de sud. Muntenia de nord-vest. 3. eliminarea tiparului tradiţional. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Bistriţa-Trotuş. Dunărea de Jos. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 14. Munţii Banatului. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. Bărăgan. Crişana. 15. Regiunile geografice ale României. din cel al geografiei aplicate. Munţii Apuseni. 21. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Delta Dunării (după P. Curbura. 1.Geografii români şi Geografia Regională. 9. 7. Oltenia de nord. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Proiectul pentru Învăţământul Rural .

6. economice etc). Banat. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Vintilă Mihăilescu se menţine. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv.. la stadiul creionării entităţilor morfologice. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). structură şi funcţii specifice. Există. definind regiunea naturală transformată de om. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. 1970. Ca urmare. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. naturale şi antropice. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. Continuând şirul analogiilor. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. 1968. Oltenia.Geografii români şi Geografia Regională. administrative. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Pe de altă parte. 4. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. Regiunile geografice ale României. Transilvania. V. cel metodologic. regiunea geografică devine o unitate de studiu. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Trecând în domeniul practicii imediate. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Crişana. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. la autorul susmenţionat. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Este o noţiune sintetică. 1970). Dobrogea. integral şi limite naturale). înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi.

. 3. Regiunile geografice ale României.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). SCGGG.4. Bucureşti. (2000). Geografia României (vol. I-II.Numărul lucrării de verificare.0 pct. (2. D.Specializarea şi anul absolvirii. O abordare geografică. (1968 ). x x x (1983-2005).) 4. (2. P. Terra. 1. V. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Cocean. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Sisteme teritoriale. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Bucureşti. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial .Geografii români şi Geografia Regională. Lucrarea de verificare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . Cantemir. Bucureşti. S.7. 0 pct. (1931). Geografie Regională. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. tipologia regiunilor. (2005). Editura Presa Universitară Clujeană. 2. 5. la obiect. I-V).Adresa cursantului. 4. 4. . . Editura Tehnică. şi punctajul aferent. Răspunsul va fi logic formulat. 4. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Ianoş. XVII.8. Grumăzescu. 2.0 pct. Mihăilescu. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Descrierea Moldovei. 5. Editura Academiei RS România 7. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Cornelia (1970). Mehedinţi. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Bibliografie selectivă 1. Geografie teoretică. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. . Cluj-Napoca. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei Române. geografii români şi Geografia Regională. . (1. Editura Academiei.) 3.). I. Ediţia a II-a. Bucureşti. 2.0 pct). (1973). 6. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.

Luncile largi ale Prutului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei.5. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.1. cu asociere de dealuri şi lunci. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. . cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. . Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. 5 5. Economia şi perspectivele regiunii 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. neozoice şi cuaternare groase. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei.1. Baza naturală de susţinere 5. în primul rând.3. cu rocile cristaline dure. orientat est-vest. cu un climat mai răcoros şi mai umed. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.6. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Partea vestică. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. 38 .Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Verile sunt călduroase. 5. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. de vârstă precambriană. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5.resursele naturale şi antropice ale regiunii. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de câmpie.4.2. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. Componenta antropică a sistemului regional 5.2.

pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Dorohoi. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. apele minerale de la Strunga. Un rol major revine. muzeele. din conul aluvionar de la Timişeşti. Este în creştere inclusiv prin exod rural. pentru pescuit şi irigaţii. Câmpia este străbătută. Botoşani. de naţionalitate română. Darabani. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . 5. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. inclusiv hidroenergetice. a fost construit. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Predomină populaţia rurală. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. ortodoxă. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Rozătoarele. Gramineele (Festuca. alături de iepuri. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. îndeosebi. Târgu Frumos. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. lacul de la Stânca-Costeşti. în zonele colinare. cu un potenţial de scurgere redus. vulpi. Pentru scopuri complexe. Iaşul. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Botoşani. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. fauna piscicolă şi cinegetică. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. casele memoriale. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. prin aducţiune. Biogeografic. papură. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. la adâncimi de 3-10 m. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Ruginoasa). palatele (Iaşi. plopi. seacă.3. Săveni. Başeul este tributar direct Prutului. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Din punct de vedere antropic. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. bisericile. în anotimpul estival numeroase râuri mici. la nivel naţional. mistreţi animă peisajul. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. ca urmare. pe Prut.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. în colaborare cu Republica Moldova.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. din Culoarul Siretului. utilizat în industria sticlei. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. arini. ocupată în sectorul primar. mănăstirile.

Dezvoltarea industriei prelucrătoare. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Funcţiile lor sunt agricole. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). agricultură mixtă. alimentară. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul căilor de acces. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. viticultură (zona Cotnari). Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. textilă etc. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. datorită potenţialului său poziţional. industria lemnului. la răscrucea unor drumuri comerciale. iazuri. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. amplasate lângă apele curgătoare. cu structură răsfirată sau compactă. Săveni. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Târgu Frumos. legumicultură. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi.

Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. lângă Botoşani). morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). confecţii. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Din punct de vedere al importanţei agricole. Nicolae. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). porcine şi păsări. uleiul (la Iaşi). Iaşi – Botoşani. cât şi peste hotare. Turismul relevă un potenţial antropic dominant.4. Botoşani (Uspenia. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. bovine. ctitorită de Ştefan cel Mare). lactate. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Sf. În zona dealurilor s-au dezvoltat. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. apele minerale de la Strunga. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Răducăneni şi Nicolina). regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Golia). casele memoriale. tricotaje (Iaşi. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. în special măr. agricultura şi industria. Nicolae Popăuţi). A treia regiune agricolă a ţării. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Parcul Copou din Iaşi. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. exceptând municipiul Iaşi. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. vinificaţie (Cotnari). porumb. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. Dorohoi (Sf. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Iaşul şi Chişinăul. Palatul Culturii. sfeclă de zahăr. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Se cresc ovine din rasa karakul. soia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Mitropolia.Moldova de nord-est 5. mai înaltă a teritoriului. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. încă din evul mediu podgorii. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. plante furajere). livezile ocupând partea vestică. Strunga. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. iazurile din Câmpia Moldovei. Botoşani). Turism cultural. în pentru ulei. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. este de dată relativ recentă. Galata. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial.

a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. Iaşi şi Botoşani. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. respectiv spre Transilvania. tipurilor de sol şi vegetaţiei. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. per total. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. Iaşi şi Botoşani. prelucrarea lemnului). vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. textilă. ca sistem teritorial funcţional. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. la o variaţie redusă a climatului. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. După cum s-a relatat anterior. Infrastructura de transport rămâne însă. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale.5. Riguros delimitată spaţial. construcţia de maşini. Transportul feroviar este servit. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. grefată pe Culoarul Siretului. 5. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. la un standard redus sub aspectul modernizării. Moldova de nord-est. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Ea conduce. cele două centre urbane mari. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. în mod dialectic. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. în primul rând. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. puţin nuanţat. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. materiale de construcţie. având legături cu capitala. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud.

I. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Podişul Moldovei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. şi invers. D. Spre exemplu. Câmpia Moldovei. 2. 3. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. relieful aplatizat. N. Băcăuanu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . V. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Pantazică Maria.Moldova de nord-est interacţiune. Or. Al. Ungureanu (1993). Iaşi. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. V. Bucureşti.. Studiu geomorfologic. Editura Academiei. în cazul de faţă. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. fără energie şi fragmentare deosebită. Barbu. Cu cât numărul lor este mai mare.. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Băcăuanu.6. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Etc. (1968). cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Cuza”. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. 5. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Bârladul. “Al. Editura Univ. Ungureanu. Chiriac. (1980). 2.

6 6.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. care este municipiul Suceava.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. 6. Componenta antropică a sistemului regional 6. culmi aplatizate. 6 BUCOVINA Cuprins 6. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric.4. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Varietate morfologică: munţi. depresiuni. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. culoare pe vale. podişuri.2. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. Economia şi perspectivele regiunii 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Baza naturală de susţinere 6.6.3. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. . de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului.1. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Astfel. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. totuşi. oraşul Cernăuţi. Dacă există. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . partea nordică a Bucovinei. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: .1.5.

Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. colectând prin afluenţii săi. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. de mai joasă altitudine. nivelat şi fragmentat în plan minor. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Moldoviţei şi Humorului. în Podişul Sucevei. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. în partea sudică. tei. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. iar în podiş între 6-8°C. Suceava şi Moldova. Rezultă un climat răcoros şi umed. Reţeaua hidrografică este relativ densă.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. prin eroziune fluviatilă. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). aidoma unor trepte. Fondul biogeografic este compus. de formă alungită şi dens populată. A doua treaptă de relief montan. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi.nord-est. în perimetrul căruia. munţii şi podişul. arţar. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). stejar etc. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. sculptat în depozite sarmaţiene. scade de la vest (1588 m în Vf. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Depresiunea Câmpulung. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. în amestec cu carpen. intens exploatate antropic. Cele două trepte majore de relief. 689 m. culmi domoale a căror înălţime. Depresiunea Dornelor. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Culmile acestuia. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Dealul Boiştea. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). cu altitudini de 450600 m. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. nisipuri). determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. în obcine se înscriu între 2-6°C. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Depresiunea Rădăuţi. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Ele străjuiesc. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă.. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. separate de culoarele largi ale Moldovei. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. din păduri de foioase (făgete). iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Siretul. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus.

sub 500 locuitori. densă. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Profilul economic este extrem de nuanţat. Depresiunea Rădăuţi. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. valori etnografice specifice. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. cu spor natural superior mediei pe ţară. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Solca).3. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. statui. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. cerbul. Suceviţa. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. cu deplasarea populaţiei tinere. Ursul. Cetatea Sucevei. Predomină satele agricole. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. partea centrală a Depresiunii Dornelor. Recent. sudul sau vestul Europei. cu podzoluri variate structural. a unor zăcăminte de gaze naturale. preponderent bărbătească în ţari din centrul. în Podişul Sucevei. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. căpriorul. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. constituit însă din sate mici. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Ca amplasare. muzee. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. întâlnim un rural bine consolidat. respectiv cele intens umectate. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. 46 . şi mijlocii (500-1500 locuitori). Probota. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. 6. mistreţul. clasei spodosolurilor. terenurile agricole relativ extinse. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Solurile aparţin. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. predominant. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. polarizate de Suceava. râsul. Rodna. Moldoviţa. jderul. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Pe lângă resursele forestiere importante. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Sub aspectul habitatelor. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. În balanţa demografică pe medii de viaţă. este bogată. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie.

şi din motive fizicogeografice. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Iacobeni).Bucovina pomicole. Marginea. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. se instituie Vatra Dornei. porumbul. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. definesc funcţiile oraşelor. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Economie diversificată: agricultură. industrie. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Economia şi perspectivele regiunii. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. cu randamente mai scăzute. 6. Aşezările urbane aparţin. oraş care. dar pe suprafeţe notabile.4. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. oraşelor mici şi mijlocii. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. sfeclei de zahăr. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baia. Siret şi Solca. în pentru fuior sau cânepă. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Ca centre de ordinul secundar. în est). turism. Şaru Dornei. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Frecvent apare profilul economic mixt. Se cultivă. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. grâul. Rădăuţi şi Fălticeni. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Activităţile industriale.

hârtie. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. Moldoviţa. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vatra Dornei. Vatra Dornei). industrială). iar în Obcine. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. inul şi cânepa produse în regiune. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Industria este. turistică. pe lângă celelalte specii de animale. Dragomirna. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră.(Suceava. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. Rădăuţi. În zona montană predomină creşterea oilor. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. sticlei. Industria textilă valorifică lâna. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. vişin). Câmpulung Moldovenesc). carnea sau laptele (Suceava. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Cacica. Fălticeni. Humor. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Probota. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Suceviţa. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. comparativ cu alte regiuni ale ţării. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. De asemenea. industriei chimice etc. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. în special cele din Ţara Dornelor. Arbore. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. mobilă. orzul. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. ambalaje. cireş. alături de Litoral şi Delta Dunării. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri.

datorită frescelor exterioare. 2. N. Podişul Moldovei. Ungureanu (1993). Barbu N. Barbu. Moldoviţa.5. Gr. Pop. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Băcăuanu. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Bibliografie selectivă 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Suhardului. podişul şi depresiunile. de o valoare artistică unică. 2. Bucureşti. Al. 3. Humor. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Călimanilor. Chiriac. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Editura Univ. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Iaşi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 .. “Al. (2000). (1976). cu o arhitectură de mare originalitate. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 6. 4.. Feredeului şi Obcina Mare. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1980).Bucovina 6. D. Mănăstirile Vorneţ. Editura Ştiinţifică. Cuza”. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. I. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Obcinele Bucovinei. Rodnei. Ungureanu. V. Pantazică Maria. Cluj-Napoca. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii.6.

7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. . 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. 7. Relieful regiunii este. 7 7. nu fără disfuncţii. În context transfrontalier sau al unei Europe unite.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. 50 .explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. a regiunilor. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.3. Componenta demografică şi de habitat 7.1. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. Vişeul şi Iza. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). .6. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului.4. Baza naturală de susţinere 7. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. limitele spre vest şi sud-vest. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos.2. axa de referinţă. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. cu altitudini de 600800 m. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.1. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. Obiectivele unităţii de învăţare nr. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei.5. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. deci.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”.2. râu ce devine. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). În aşteptarea acelui moment. de gravitaţie a geosistemului. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.

Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Şătriţa. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Băile Puturoasa. Buhăescu). în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Ocna Şugatag. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Depresiunea Oaş. Fiad. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Preluca. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. ca afluent al Someşului. Coştiui. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. urmează frontiera nordică a ţării. Lăpuşul. Bixad. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Stoiceni. de peste 800-1000 mm anual. Târlişua. Băile Borşa. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe o lungime de 60 km. Valea Măriei. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Lala Mică. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. iar spre vest pe Culmea Breaza. jugului intracarpatic (Şatra.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. determinate orografic. Cu deschidere largă spre vest. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Iezerul Pietrosu. Numeroase acvifere cu ape minerale. Cărbunari. Mari resurse de apă dulce. pe direcţia est-vest. cele din urmă. În munţii Rodnei.

Spania. nu apar pajişti alpine. viezure. Variate resurse nemetalifere (plumb. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. săracă în specii a pajiştilor alpine. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. aur). urmate de cambisoluri brune şi brune acide.. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. germani. iar în depresiunile joase lăcoviştile. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. fauna cinegetică şi piscicolă.3. ucraineni. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. pisică sălbatecă. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. Satele. Fondul forestier extins. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. la peste 1500 m. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. urmată de stepa rece.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. sare. de mare originalitate şi viabilitate. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. cupru. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. o specie submediteraneană. căprior. zinc. Maramureşului. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. 52 . În Depresiunea Baia Mare. faună cinegetică şi piscicolă). obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. roci de construcţie. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. iar la altitudini superioare de podzoluri. cupru. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. zinc. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. iar în apele Tisei. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. astăzi exploatările fiind sistate. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. vulpe. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Calcarele comune. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. aur. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. lup. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. andezitul. dar există fluxuri. soluri brune acide alpine sau regosoluri. Germania). La Răzoare se exploatează mangan. Franţa. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. evrei.

1. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. regiunea are un indice de urbanizare modest. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. rareori pe versanţi sau platouri. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Vişeu de Sus. Şomcuta Mare. Seini. Săcel. 7. capitala de drept a Maramureşului istoric. Borşa. Deşi locuită din preistorie. Negreşti Oaş. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Baia Sprie. cu exploatări miniere intense în evul mediu. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Cavnic. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Oraşe polarizate de Baia Mare. azi aflate în dezafectare spontană. Târgu Lăpuş. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. mărimile şi texturile. 7. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2.

Agricultura tradiţională. cartofi. rural). Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Lăpuş. Staţiunile turistice Borşa. dar şi la Băile Turţ. Ocna Şugatag. o agricultură de subzistenţă. Nistru). Cavnic. floarea soarelui). curativ. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. tradiţiile. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. urmat de grâu. La Baia Mare. încă din vechime. climatul favorabil agrementului hivernal. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Negreşti Oaş. Sighetu Marmaţiei. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. fasole. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Toroiaga sau Băile Borşa. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Turism polivalent (recreativ. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Bârsana etc. Băiuţ. confecţii sau tricotaje. morărit panificaţie). cultural. Ieud.4. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Luna Şes. Baia Sprie. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Tarna Mare. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. cu caracter mixt.Maramureş-Chioar 7. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. obiceiurile. 54 . Productivitatea este însă scăzută. ovăz. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Baia Mare se practică. în zona Baia Mare). Şuior. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. În mod similar. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Apele minerale. vizează ovinele. bovinele şi porcinele. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Turismul este în expansiune. peisajul montan. predominant de subzistenţă.

2.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Editura Presa Universitară Clujeană.Maramureş-Chioar Maramureş. Giuleşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 7. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Sat-Şugatag). 3. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. (2000).. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Sârbi. cât şi feroviare. Bibliografie selectivă 1. 7. Gr. Cluj-Napoca. Geografie Regională. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. III. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Cocean. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia României. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Editura Academiei. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. 2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Ediţia a II-a. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987).6. Bucureşti. Cluj-Napoca.5. Pop. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. (2005). iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. printr-un sector de autostradă. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. De asemenea. situată la nord-est. Şurdeşti. P. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş.

Lucrarea de verificare nr.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. crestele. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud.2. 467 m în Dl. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată.2. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). 8. favorabile eroziunii. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Colinele Tutovei. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. potrivită. trei elemente de ordin morfologic. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. 376 m. Platourile structurale. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.5. astfel. Componenta demografică şi de habitat 8.3. ale Prutului şi Siretului. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. de oraşul Bârlad.1. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Podişul Covurlui. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. 2 8.1.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. dispuse monoclinal. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. Ca urmare./ Apar izolat cueste (Racovei). Olteneşti). Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. 8 8.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în Dl. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan.6. . Podişul Central Moldovenesc. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. monoclinale. Economia regiunii 8. în mare parte. .7. argile. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Cetatea).

iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Alimentarea este pluvială. cu un spor natural mai ridicat. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). omogenă etnic şi cultural. îndeosebi în anotimpul rece. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. conuri de dejecţie. Măluşteni). cele de silvostepă şi de stepă. cu altitudini sub 300 m. Monoclinurile. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. ciocârlia. cu mici cueste. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. generează forme structurale (platforme. de la molisoluri (cernoziom. dobrogean.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. cinteza. potârnichea. brune acide). la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Valea Ursului. depăşind 2100 ore anual. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Continentalismul climei este evident. tipuri şi subtipuri de soluri. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. privighetoarea. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. terase şi glacisuri. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Populaţia rurală. Racova. Zeletin. cueste. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Tutova. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. văi subsecvente). pe terase şi versanţi. Durata timpului senin este mare. iar în est pe culoarul Prutului. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Aşezările mari sunt rare. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Clima unităţii este de podiş. Are un relief de dealuri joase. Astfel.3. iar avifauna include prepeliţa. Iveşti. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. vulpii. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. . 8. căprioarei sau mistreţului. Aşezările urbane provin din vechile târguri. cenuşii) sau cambisoluri (brune. Fauna de rozătoare abundă în stepă.

Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. Podu Turcului) şi livezile de pruni. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. legume. Bârlad şi Huşi. Căile de transport au o densitate redusă. meri. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. tutun. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. ambalaje) la Vaslui. abia în a doua jumătate a secolului trecut.4. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. industria s-a afirmat târziu. Târgu Bujor. Regiunea nu are un aeroport propriu. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. prin apropiere. Huşi. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. iar Huşi. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). grâu. secundar. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. 8. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. Se cultivă porumb. Negreşti. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. floarea soarelui. sfecla de zahăr. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). cireş. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. soia. vişini. butoaie. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. industrie. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Sistem economic centrat pe agricultură şi. între 50 000-100 000 locuitori. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prelucrarea lemnului (mobilă. Huşi sau Fălciu. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. bovine). în cantităţi mici.

Etc.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. . . . pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.5. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. . catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: .lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii.Bârladul 8.

Chiriac. Barbu. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Bucovina. Podişul Moldovei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bucureşti. (1980).. I. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Răspunsul va fi logic formulat. “Al. . N. 8.(2. 2. 5 pct. Descrieţi şi explicaţi maramureşană..5 pct. Ungureanu (1993). D. 3. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. x x x (1992). Bibliografie selectivă 1. Cuza”. 3. Băcăuanu.7.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Bârladul 8. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. .Specializarea şi anul absolvirii. Pantazică Maria. Editura Univ. . Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.0 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.6.Numărul lucrării de verificare. IV. Ungureanu. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Lucrarea de verificare nr. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est.) 5. la obiect. Al.). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Adresa cursantului. Geografia României. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bucureşti. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural .) 2. V. Iaşi.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Editura Academiei. Regiunile pericarpatice. .0 pct.

.6. cu o desfăşurare alungită.2. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Depresiunea Moldovei. Bistriţa. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.1. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. respectiv culmea Bour . la Văşcăuţi. Corni. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Baza naturală de susţinere 9. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. 9. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Componenta demografică şi de habitat 9.5. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Bârlad.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România.3. 9 9. între 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.Dealu Mare-Hârlău spre est. Bărboiu. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Economia regiunii 9. Trotuş.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată.2. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Runcu.4.1. grefată pe un culoar major de vale.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

6. Bucureşti. Pantazică Maria. D. Bibliografie selectivă 1. Iaşi.Culoarul Siretului 9. Regiunile pericarpatice. Al. Cuza”. “Al. Băcăuanu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Podişul Moldovei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1980). 2.. V. x x x (1992). Editura Academiei. 3. Bucureşti. I. Ungureanu (1993). N. Ungureanu. Chiriac. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Barbu. IV. Editura Univ.. Geografia României.

. iar interregional.3.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: .1. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). 10. Corni.6. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. funcţie şi fizionomie. reprezentat prin munţii Bistriţei. Goşmanu şi Berzunţ.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. al masivelor Stânişoara. în Ceahlău. 1 907 m .2. 10 10. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice.5. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. Componenta antropică a sistemului regional 10. spre culoarul Siretului. Economia şi devenirea regiunii 10.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită.2. conglomerate şi calcare. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Baza naturală de susţinere 10. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. . gresii. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. roci ale flişului (conglomerate. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. respectiv cel interior. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Ceahlău – cu altitudinea maximă. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.

Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Cantemir în Descriptio Moldaviae). În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. Cele două etaje de vegetaţie. viezure. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. mierlă. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. mreană etc. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . etc. vulpe. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. păstrăv. Masivul Ceahlău.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). fauna este compusă din urs. alcătuit din stejar şi fag. lăcoviştile sau solurile aluvionare. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. apele minerale. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. Caşin. Nu lipsesc litosolurile. clean. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Văratic. ciocănitoare. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. sturz. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. calcarele din zona Bicaz-Taşca. lup. Caşin. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. al pădurilor de foioase. Agapia. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. cărbunii din bazinul Comăneşti. cerb. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Reţeaua hidrografică. Secu. Corelată strict cu vegetaţia. Slănic Moldova. Solonţ. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. de o mare valoare atractivă. Oglinzi. Sihăstria. acvile. căprior. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Resursele. Să adăugăm fondul forestier montan. fondul cinegetic şi piscicol). Cetatea Neamţului. ca suport al economiei regionale. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. mistreţ. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. topoclimatul sau declivitatea versanţilor.

Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Comăneşti. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Moineşti. 2. 10.3. Slănic Moldova. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ.Bistriţa-Trotuş 10. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Târgu Ocna. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Vălsan „sate cuiburi”). Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Ziridava) existente în regiune. Dărmăneşti. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Alte oraşe sunt Bicaz. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km².

una. Pângăraţi. ovine. Văratic. Secu. ovăz. atât cele rutiere. porcine). Comăneşti. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Economie bazată pe agricultură. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). oprindu-se la Bicaz. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Caşin. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. culturile de porumb. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. climatul curativ montan. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. cartof. orz. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. la Bicaz. Agricultura. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. Oneşti ). cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale.Bistriţa-Trotuş 10. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). Neamţ. trimiţând ramificaţii spre rama montană. cât mai ales cele feroviare. cu aceleaşi vechi tradiţii. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. spre Gheorgheni. Oglinzi şi Durău. grâu. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Cetatea Neamţului. alimentare (morăritpanificaţie. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. fauna cinegetică. plante furajere. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . îngrăşăminte chimice la Roznov). masivul Ceahlău. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Târgu Neamţ. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). iar cealaltă. lactate) etc. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. industrie şi turism. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Târgu Ocna. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. apele minerale clorurate. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. În luncile râurilor se cultivă legumele. Bicăjelului sau Bistriţei. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. industriei textile (Buhuşi). de-a lungul Bistriţei.4. Caşin. Domeniu turistic de mare perspectivă. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice.

versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse.. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ileana-Georgeta. În primul rând. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Cluj-Napoca. Regiunile pericarpatice. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. coabitează sau. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Astfel. Bucureşti. Pop. (2000). Bucureşti.6. Mioara (2003). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia României. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pătru.Bistriţa-Trotuş 10. Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. Bucureşti. 10. Editura Universitară. III. x x x (1992). În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. 4. se exclud.5. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. Bibliografie selectivă 1. în unele cazuri. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. x x x (1987). Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. văile largi sau dimpotrivă. Geografia României. IV. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. 2. din zona muntoasă sau subcarpatică. Ghincea. Editura Academiei. 2. Editura Academiei. Culmile rotunjite sau ascuţite. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Subcarpaţii României. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. M. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Ielenicz.

11 11.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Gurghiu. atât sub aspectul componentelor. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. prin văile largi ale Someşului. Componenta antropică 11. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice.4. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Obiectivele unităţii de învăţare nr. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. . Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore.2.3. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. iar cutele diapire.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.2. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Rodnei sau Ţibleşului. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. inclusiv rama montană a acesteia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cuprinde. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Un relief mozaicat care.1. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. cele trei sectoare Podişul Someşan. Ocna Dej). De asemenea. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: .5.1. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Limita sa sudică este mai sinuoasă. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. a Depresiunii Giurgeului. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. .Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. Harghita. aşa cum o arată şi topicul atribuit. 11. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş).

Borsec. Ţaga. Ape colectate de Someş şi Mureş. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Dimpotrivă. inundaţiile din anii 1970. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Căliman sau Harghita.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). iarna. podişuri. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. s-a format în condiţii naturale. Cunoscute sunt. Târnavelor. 1992 de pe Someş. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Târnave). colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Dumitra. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. cu terase extinse. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Mureş sau Târnave. apariţia de noi lacuri. Iazuri. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Munţii Căliman. depresiuni). Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. oceanică. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Iara-Hăşdate. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. în acest sens. Prezenţa. Borsec). de ce nu. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Sângeorz Băi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. spre nordest. Bilbor. 1975. a „jugului intracarpatic” Preluca). printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. în culoarul Alba Iulia – Turda. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. se repercutează în domeniul climei. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Gurghiu. să pătrundă în întregul bazin depresionar. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. Sovata. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Vălenii de Mureş.

Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. respectiv în depresiunile marginale. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. iepurelui. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. de la argiluvisoluri. a luncilor. Fondul forestier este de buna calitate. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. începând din secolul XI. cel al populaţiei maghiare. afin. Ţibleşului. Românaşi. Mureş. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Animalele mari (urs. ienupăr. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Nu lipsesc solurile aluvionare. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. caolin la Parva şi Aghireş. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. căprior). cu arbuşti (jneapăn. În podiş este domeniul mistreţului. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Ilişua. lupului. iar din secolele următoare. Vegetaţia zonelor joase. Căşei. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. Resurse de sare. vulpii. nemetalifere. Solurile. gaze naturale. Densitatea populaţiei atinge valori mari. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. iar cele din podiş de clean şi mreană. ape minerale. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. Târnava Mare sau Târnava Mică. în unele zone (cea a Bistriţei.3. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. 11. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. densitatea şi structurile populaţiei. vegetaţia. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. amestec stejarfag. cerb. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. la cambisoluri şi podzolurile montane. În munţii Rodnei. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. amestecul foioase-conifere şi conifere. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. ape minerale clorurate şi carbogazoase. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă.

Oraşele aparţin. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. plante tehnice. Cluj-Napoca). unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. 11. Sângeorz Băi). Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Topliţa. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). Gherla. viţa de vie). Sovata. urmate de servicii şi turism. Teaca. turistice. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Sovata. Năsăud.4. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. furajere. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. mai ales în zonele periurbane. Valea Nirajului. Huedin). Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Aiud. bine consolidate. din zona Năsăudului. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Podişul Someşan). În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Amestec interetnic pronunţat. Extrem de agitată este dinamica teritorială. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. ale cărui funcţii economice. pomi fructiferi. este extinsă cultura legumelor. Pentru pomicultură. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Gheorgheni. Câmpia Turzii. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Turda-Potaissa. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. de la satele „grănicereşti”. Sângeorz-Băi. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Jibou. Iernut. Târgu Mureş. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Luduş. Beclean pe Someş. Teiuş. culturale. Aiud-Alba Iulia. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Oraşele mari au funcţii industriale importante. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Reghin. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Târnăveni) altele târguri (Dej.

Dej. Gherla. o marcă recunoscută în ţară şi la export.Transilvania nordică 11. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. sticlă). În schimb. Sângeorgiu de PădureFântânele). Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Se practică apicultura. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. ovine. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Bistriţa – produse lactate. Teiuş – fabrici de zahăr. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Târgu Mureş. Cluj Napoca. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Luduş. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Un rol important revine industriei chimice. Deosebit de răspândită este industria lemnului. produse ceramice). morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. celuloză şi hârtie la Dej. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alba Iulia. porcine. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. păsări. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Se cresc bovine. conserve de legume la Dej etc. Gherla (sticlă). var. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. În Dealurile Someşului Mare. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei.

Dej. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Construirea autostrăzii Borş . climatul salinelor de la Praid. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Sovata. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural .extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. monumente. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Târgu Mureş. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Someşului. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. curativ. biserici.Cluj-Napoca . nordică şi sudică. 11. până la un punct.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. oraşele regiunii. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. mai ales Cluj Napoca. apele minerale de la Sângeorz Băi. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. dar şi Bistriţa. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Sângeorz-Băi. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. lacurile de la Băile Turda). Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Aiud. Călimani.Transilvania nordică Turism cultural. Praid. Bârgău. instituţii culturale. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. . Turda sau Ocna Mureş.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Pentru turismul cultural. Târnavelor. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. spre Suceava şi Iaşi. cele mai importante urmând. . cu un pronunţat caracter de tranzit. Blaj.5. curativ şi cultural. Târgu Mureş şi Alba Iulia. inclusiv de mărfuri. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. recreativ. Turda Băi. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Alba Iulia. Borsec.

Depresiunea Transilvaniei. Maier. Gr. Geografia României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Bucureşti. Bariţiu. Editura Gh. Cluj-Napoca. 3. (2001). Editura Academiei. 2. A. x x x (1987). Editura Presa Universitară Clujeană.Transilvania nordică 11. Bibliografie selectivă 1.6. Cluj-Napoca. (2001). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pop. III.

4. . Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . Lucrarea de verificare nr.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. . în zona Târnavei Mari. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. . socialului şi comportamentalului regional. P. Delimitarea. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. Componenta antropică 12. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.1.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. 12.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 12 12. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. 3 12. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. în premieră.2.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. Economia regiunii 12. .1.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. unele spre centrele menţionate anterior. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.7. .apariţia unui prag gravitaţional sinuos. 2002).constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.3.

38. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. La Ocna Sibiului. paralelă celei dintâi). exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. iar cele carstice masivele Postăvarul. Hârtibaciul. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Cibinul). În munţi rigorile acestuia cresc. a manifestărilor normale. parţial. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Piatra Mare şi. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Rezultă astfel un relief variat. maximele scurgerii înregistrându-se. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. al Perşanilor. în iarna anului 1942. Homorodul. în bazinul Vârghişului. primăvara. cu o importantă pondere a terenurilor joase. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Piatra Mare. de regulă. Fenomene foehnale. Pe de alta parte. Întorsurii. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Căpriţa). Postăvarul ). întregul an. (devenit o axă de gravitaţie secundară. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Bodoc. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Capra. Munţii Perşani. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Avându-şi obârşiile în munţi. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice.5 ºC. de lunci. Baraolt. depresiuni şi podişuri. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). fie în fostele circuri. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). în munţi. în turbăriile de la Reci. alimentarea lor este asigurată. Podragu. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Tot aici. la Bod). Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. din ploi şi zăpezi. Creşterile de debite pot fi uneori mari. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului.

dar mai ales în Depresiunea Braşovului. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. la Zizin. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. pisica sălbatecă. fertile. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. frasin). Fagul compact apare în munţii Perşani. Bodoc. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. mai ales resursele atractive turistice. Astfel. în podişuri cel al cambisolurilor. Baraolt. la Baraolt. culoarul Apoldului. la Ghelniţa şi Comandău. Bodoc. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. din Europa. lupul. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. cât şi cele turboase (în zona Reci). în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. vulpea. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. ale pădurilor de foioase. valorificate pentru lucrări decorative. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. Vâlcele. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. ca intensitate. ulm. cerb). Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. tei. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. Mari resurse turistice. mai extinse în Podişul Secaşelor. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Malnaş. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Masivele Făgăraş. La Bazna. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. fondul forestier extins şi. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. dispuse între 400-1000 m altitudine.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie.

În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. prin aceasta. Hărman. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. prin care romanii au intrat în Transilvania. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. de peste 125 locuitori/km². popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Biertan. monumente). prin pasurile Bran. Ea a fost mult mai numeroasă. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Sibiu. Cisnădioara) 12. iar zonele etnografice ale Sibiului. culturale. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. încă din antichitate. economic. polarizate de Braşov şi Sibiu. continuă şi relativ densă a teritoriului. Braşovul. Densitatea aşezărilor este ridicată. Predeluş sau Oituz. Şeica Mică. Exceptând arealul Branului. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. 17. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. peste 13. Gura Râului. dublate spre interior. Saschiz. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. istoric.300 şi. în Perşani. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Orlat) în Depresiunea Sibiului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . religioase. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi.671 locuitori. de Dunăre şi Marea Neagră. a lânii). abia pe 81 Populare relativ densă. Aşezările rurale etalează în structura. din cele două alese. Predeal. Satele risipite (Jina. o cale. Făgăraşul. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. dominantă numeric. Feldioara. multietnică. Sibiul. tradiţiile şi folclorul lor. comunităţile umane. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. Făgăraşului. Biertan). textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Pe lângă populaţia românească. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Axente Sever. migrarea spre Germania). Cristian. Oraşe numeroase. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari.3.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Astfel. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Săcele. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Clujul.Transilvania sudică locul trei. Se observă prezenţa a două centre majore. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Cisnădie.4. dar practicând deopotrivă transhumanţa. de către Braşov (307 046 locuitori). cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Covasna. agricultura. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. în care depresiunile Sibiu. Sibiului şi Braşovului. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria şi turismul. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Codlea. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Sighişoara.600 locuitori). Sistemul urban este polarizat. Menţionaţi alăturat: 1. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Sfântu Gheorghe. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Ocna Sibiului. 12. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Sălişte. Agnita. secole la rând. Avrig. Sibiu şi Târgu Mureş. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. cu peste 12. Dumbrăveni. Răşnov. Victoria. Mediaş. Făgăraş. Zărneşti. prin centre de niveluri diferite. Hunedoara). caz unic în România prin specificitatea lui. Braşovul şi Sibiul. direct şi indirect.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Târgu Secuiesc. Copşa Mică. Tălmaciu.

Sibiul s-a specializat. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. şi ea de mare tradiţie. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Turismul este o ramură economică în creştere. sticlărie. Covasna. Braşov. tradiţiile. obiceiurile şi folclorul românesc. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Râşnov. Mediaş (carbid). Muzeul Bruckenthal din Sibiu. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Mănăstirea Sâmbăta. industria lemnului. Agricultură mixtă. acid sulfuric). textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. produse din carne etc. fâneţe şi păşuni. mobilă. maşini agricole. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. menţinut. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Bazna. prelucrarea lânii. Zărneşti. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. industria chimică. Vâlcele. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. produse cosmetice. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Sighişoara. viţăde-vie. avioane. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Turism montan şi cultural intens. brânzeturi. brânzeturi. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. dată fiind poziţia geografică a regiunii. utilaj minier. Piatra Mare). la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Braşov (produse refractare). pomi fructiferi. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. În privinţa viticulturii. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Homorod. Sighişoara (prefabricate. Hoghiz (ciment). Orlat. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. şi astăzi. Cisnădie. acid sulfuric) Victoria. Tălmaciu) în aparataj de precizie. sticlă). De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Făgăraş. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Răşinari. Prejmer).

în Bistriţa şi împrejurimile sale. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. 2. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. pecetea geniului lor creator. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic.Agnita. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Disfuncţiile actuale. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. cel al Transfăgărăşanului. 1. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. în mare parte. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Sibiu. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. 12. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. Cluj etc. Vechile bresle din Sibiu. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Braşov-Întorsura Buzăului. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. La Sibiu funcţionează un aeroport.5. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. cum ar fi cea de pe Târnave. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. În consecinţă. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare.

Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Răspunsul va fi logic formulat.) 4. Geografia României. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Specializarea şi anul absolvirii. x x x (1987). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . (3. (2000). 12. Editura Presa Universitară Clujeană.6. 2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Cluj-Napoca.) 3. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Depresiunea Transilvaniei. Pop. Bucureşti. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. (2001).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei. Pop. (2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Transilvania sudică 12. Editura Presa Universitară Clujeană. produse şi interese. Bibliografie selectivă 1.III. depresiuni).7. Lucrarea de verificare nr. Gr. Cluj-Napoca. .Adresa cursantului. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.0 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Argumentaţi acest fenomen. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Numărul lucrării de verificare. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bistriţa-Trotuş.0 pct) 5. .0 pct) 2. Gr. 3. .0 pct. (2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. podişuri. la obiect. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului.

în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale.1. culmi aplatizate. axe) în funcţie de tendinţele. masive izolate.6. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . tranşant. . Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic.3 Componenta antropică 13. Către Est limita unităţii este clară.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr.4.5. 13. Ca unitate teritorială. Baza naturală de susţinere 13. spontane sau dirijate.2.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. de evoluţie a teritoriului. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. platouri. versanţi prelungi. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. 13 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est.2.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. creste ascuţite.

este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Bratcani. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. La nord. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. cea mai înaltă şi masivă. Albioarei. izbucurile Izbândiş. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Zăpodie.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Topliţa etc. Spre nord. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. între care Munţii Pădurea Craiului. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). peşterile Humpleu. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Someşului Cald. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului.). din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. El este alcătuit. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Înspre vest. Cuţilor. cu peste 50 km lungime. cheile Videi. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. Astfel. Pociovaliştei). cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Hodobana. în a doua jumătate a lunii iulie. Defileul Crişului Repede. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Ordâncuşei. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. de acum 62 000 ani). în special calcare. asemeni unui V. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. masive. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. masiv. Runcului. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. alcătuiţi covârşitor din calcare. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Cu o orientare nord-vest . Sighiştelului etc. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Pe de altă parte. chei şi defilee cu geneze variate. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. partea centrală.

Dumbrăviţa de Codru). Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. temperaturi medii anuale de 2-60C. se desfăşoară Munţii Trascăului.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. La est de Valea Ampoiului. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). pe Someşul Cald (Tarniţa. Bulzişor. nebulozitate ridicată. Huedin. Coteţul Dobreştilor. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. unic este relieful de masive izolate. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Moneasa sau Geoagiu-Băi). traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. spre est de Someşul Mic. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Valea Drăganului (Floroiu). Depresiunile (Brad. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Râmeţului. Iada (Leşu). cu frecvente fenomene de inversiune termică. cristalini. precum şi carierele de la Vaşcău. (Vaşcău. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Gurahonţ. Huedin. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Hăşdatelor. Izbândiş). Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Vad-Borod) au un climat specific. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Roşia Montană. Vânătara. cu altitudini modeste. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Plotunul. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. de o mare importanţă balneară. Climatul general este cel specific montan. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Zăcămintele de aur (Brad. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. pe Crişul Repede. Acumulări endocarstice deosebite. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Piatra Bulzului. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Fântânele-Beliş). şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. (Pietrele Ampoiţei. Hidrografic. Pentru Trascău-Metaliferi. Versantul vestic. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Ampoiţei. Vâlcanul. cu manifestarea etajării elementelor climatice. klippe şi olistolite. ceaţă. Iara-Hăşdate. Almaş. Arieş şi Ampoi. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Ape termale. Piatra Helenească). De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Negru şi Repede) şi de Barcău. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Tăuz.

Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Sighiştelului. Resurse aurifere. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Runcşor. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Criştior-Brad. roci de construcţie). fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. căprioara. Peştera Urşilor. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Huda lui Păpară. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. ciocănitoarea. Roşia Poieni. suprafeţele ocupate cu păduri. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. cheile Turzii. marmură. Cetăţile Rădesei. Galdei. bazalt. Vlădeasa sau Muntele Mare. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Vântului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. structurile geologice inedite ale Detunatelor. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. andezit. cinteza). Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. portul popular. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. pietriş şi nisip. Gheţarul de la Scărişoara. la altitudini mai joase. Someşului Cald. În depresiunile . Pajiştile alpine din Biharea. Ordâncuşei. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. veveriţa. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. cu păstrăv şi lostriţă. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. travertin. climatice şi biogeografice. Vadu Crişului. ponoarele Vânătara. minereuri. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. meşteşugurile etc. Toaia. sărbătorile şi datinile. Râmeţului. Galbenei. Varietatea şi unicitatea peisajelor. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Astfel. calcare. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. cerbul şi.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Roşia Montană. polimetalice şi turistice apreciabile. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. climă rece şi umedă. peşterile Meziad.

Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. forestiere. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Roşia. Sebiş. Ineu. Abrud. 13. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Aleşd.4. Ştei. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Câmpeni. Principalele oraşe sunt: Brad. cât şi de rolul istoric. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. magazine comerciale). Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Abrud. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. lipsa infrastructurilor de acces. Sebiş. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Zece Hotare. Nucet. în general. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Răcaş. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. dispensare. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Beiuş. Gurahonţ). De remarcat structura etnică covârşitor românească. Zlatna. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. mici. Ştei. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. altitudinile moderate. a alimentării cu energie sau apă.Munţii Apuseni 13. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. pastorale sau mixte. Nucet. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică.3. Vaşcău. iar actualmente din minele de la Băişoara. Baia de Arieş.

Scărişoara. 13. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. depresiunea Beiuş (Meziad. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Râmeţ. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). bere. Pietroasa. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Leşu. Beiuş şi Brad. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Stâna de Vale. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. sucuri. Arieşeni. Vadu Crişului. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Vaţa de Jos. Băişoara. Chişcău. prelucrarea lemnului. Ocupaţie străveche. Izvoru Crişului). alcool. Sohodol. Vaşcău. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. GeoagiuBăi. Gîrda de Sus. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Staţiunile Moneasa. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Aireşeni). depresiunea Huedin (Sâncrai. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Cerbul. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate.

Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Depresiunea Brad spre Deva. Aici apare un nucleu central morfologic. mineritul substanţelor nemetalifere. din raporturile îndelungate. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. minerit şi creşterea animalelor. Crişul Alb). căi de comunicaţii). dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. 2. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. uşor accesibili. Analizând structura şi funcţiile peisajului. Crişul Negru. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. culoarul Mureşului. Pe valea Crişului Repede. Ampoi. de data aceasta de sorginte antropică. Înălţimile sale sunt mijlocii. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. urmat de agricultura ecologică. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. În sfârşit. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. prin sudul Munţilor Apuseni. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). La care se adaugă. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). intens umanizate. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Ţara Moţilor . pot fi evidenţiate subregiuni. Câmpia şi Dealurile de Vest). detaşat. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. depresiunile „golf” Zarand. cu predominanţa munţilor joşi. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi.5. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. în mod nemijlocit. 13. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. turismul. În cadrul acestui model regional. bazinul Arieşului spre Turda. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Cluj-Napoca. În al doilea rând.III. Editura Academiei Române. Nu în ultimul rând. fâneţe. Pop. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană.7. în special cele aurifere. Geografia României. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 13. păşuni). Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . x x x (1987). P. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Bibliografie selectivă 1. (1984). 3. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2000). Bucureşti. Cocean. 2. Gr.

în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Economia şi perspectivele regiunii 14. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri).rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. . se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. dealuri şi munte. 14. de la nord la sud. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. forme de relief joase. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.2. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . în principal. ca elemente morfologice aparte. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. deci. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale.1. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.2. din Câmpia Crişurilor şi Someşului.5.1. Baza naturală de susţinere 14. altitudini de 300-400 m. Dealurile Oradei. . Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. 1925 sau 1959). 14 14. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului.4. 94 . Aici.3. Cermei sau Miersig. 14 CRIŞANA Cuprins 14. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. (Ea nu include.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Componenta antropică a sistemului regional 14.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m).

accentuată. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. mai umede şi moderate termic. păduri de foioase. industriei sau aşezărilor. în integralitate. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. la Timişoara spre sud. Mari acvifere cu ape termale. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Crişana este străbătută. În scopul regularizării scurgerii. Meseşeni Băi etc. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Oradea. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Marghita. Carei.4 °C la Oradea).5°C (10. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Crişuri. Şimleul Silvaniei. Barcăul şi Someşul. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). sub influenţa maselor de aer vestice. Andrid.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. păduri de răşinoase. Miersig. În ciuda acestui aspect. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Tăşnad. o traversează Crasna. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Zăuan. cu un maxim de primăvară şi toamnă. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Vârşolţ). Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. în primul rând. iar al doilea la 340-410 m. Sălacea). Barcău. Pădurea Craiului şi Codru Moma). lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. tributară integral Tisei. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Climatic unitatea se află. cu temperaturi de 43°C). prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Crişanei îi aparţin. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. În sfârşit. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. În partea nordică.

14. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. alături de ortodocşi convieţuind catolici.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Davele de la Marca sau Tăşad. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. lup. în perimetrele intens urbanizate. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. popândău. Curtuiuşeni. Umanizare încă din preistorie. fazan). reformaţi. obiectivele antropice (cetăţi. slovacă etc. Solurile nisipoase. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. orbete. versanţii montani. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. dealurile cu fragmentare mai accentuată. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Baza de resurse ale subsolului este variată. cu un indice de peste 1% anual. castele. Suplacu de Barcău). castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Este un relict tropical. Fondul etnic autohton. Pişcolţ). Marghita. Codru şi Sălaj) etc. germană (şvabi). cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. monumente. viezure. De asemenea. iepure. românesc. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. biserici. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. protestanţi. dar cu o frecventă notabilă. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. Chieşd etc). inclusiv în perioada glaciară. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. păduri de foioase. O valoare deosebită o au terenurile agricole.3. păduri de răşinoase. obiective turistice naturale şi antropice. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. gaze naturale (Balc. Popeşti. resursele cinegetice şi piscicole. cu biotop actual natural în Delta Nilului. căprior. vulpe. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ape termale. potârniche. Zăcăminte de petrol şi gaze. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. Borş. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Sărmăşag. ape termale. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. menţinut în flora ţării noastre.

în zonele plane. Funcţiile celor două oraşe mari. politicoadministrative. prezenţa resurselor. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Satele aparţin celor două categorii structurale. şi adunate. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. comerciale.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). În cazul Tăşnadului. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori.în cea capitalistă (Carei. în fostele cetăţi (Oradea. Tăşnad. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. sunt industriale. Şimleul Silvaniei). Zalău. tradiţia locuirii etc. Cehu Silvaniei). factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). în cele împădurite prelucrarea lemnului. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. turistice. Crişana are un număr redus de oraşe. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). de câmpie sau piemont. Raportate la extensiunea sa. polarizat de Oradea. al treilea oraş al unităţii studiate. Satu Mare. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. Zalăul. Marghita. 14. culturale. de peste 100 000 locuitori. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. hidrografici (prezenţa surselor de apă. Funcţia de bază rămâne cea agricolă.

Zăuan. textile.Crişana 14. produse alimentare şi textile. mobilă. Industrie prelucrătoare diversificată. Carei. floarea soarelui. textile. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. utilaje. anvelope. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Tăşnad sau Salonta. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. porcine sau bovine din zona de câmpie. Sălaj sau Bihor. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Grâul. energiei. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. armături din fontă şi oţel. Tăşnad. Biserica cu Lună). Intreprinderi mici. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Beltiug. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. orzul. mixtă. mobilă. Tinca. monoindustriale. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. 98 . în luncile Crişului Repede şi Someşului. după Câmpia Română. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Turism curativ şi cultural. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. cele mici fiind. dar şi la Marghita. În periurbanul principalelor oraşe. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. cum sunt cele de ovine. Carei. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Băile Episcopiei (1 Mai). Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. Boghiş. plante tehnice şi furajere. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Meseşeni Băi. aparataj casnic. inul.4. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). zahăr). Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Marghita. conductori emailaţi. mobilă. se practică legumicultura. porumbul. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. producţia de lacuri şi vopsele. dar şi viţa de vie. sfecla de zahăr. Satu Mare. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Satu Mare. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. produse alimentare. Podgoriile Oradei. produselor şi intereselor în sistemul regional. materiale plastice. Având un potenţial pedogeografic important. de regulă. Astfel. inclusiv piersicul şi caisul. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. cu largi disponibilităţi de intensivizare.

Bibliografie selectivă 1. Câmpia Crişurilor. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. 1. Bucureşti. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea.. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale.. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. în cura externă. Gr. . A. agricole. IV. Pop. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. (2005). Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Etc. Geografia României. Pe lângă termalismul accentuat. .. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.5.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Editura Universităţii din Oradea. Berindei. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice.complementaritatea multor subramuri economice.6. Oradea. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. 3. Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. Crişul Repede. Regiunile pericarpatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . 2. x x x (1992). în 2-3 niveluri. Editura Academiei.Kiev. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. locomotorii). pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. ambele cu legături internaţionale. 2. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. În general.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Astfel. Posea. În ştranduri şi piscine. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . (1987). I. Ţara Beiuşului. apele conţin. Gr. Bucureşti. în soluţie.

de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deşi cu numeroase restricţii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. între elementele sale componente apare un proces de coagulare.5.6. Astfel. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. Baza naturală de susţinere 15. structura şi funcţiile sale.2.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. cât şi spre apofiza ei nordică. .4 Economia regiunii 15. prin numeroase elemente convergente. Componenta antropică a sistemului regional 15. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. Mai mult.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.1. culoarul Streiului (Orăştiei). cu origine tectonică. cursantul va realiza: . dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. Se prezintă ca o câmpie întinsă. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. 15 15. nici Olteniei de nord. aşa cum s-a precizat anterior. 15. de agregare funcţională. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore.2. . de produse şi interese.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. ce se ataşează.1. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. cu soluri fertile. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. formată în acelaşi mod. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. Pe de altă parte. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3.

Unitatea montană a Retezatului. Lia. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Aparţin. Viorica. Streiul. regiunii şi masivele muntoase învecinate. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Inversiuni termice în depresiuni. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. cu numeroase elemente morfologice. primul de acest fel din România. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Ana. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Alt pas. Datorită peisajului lor inedit. Tăul Porţii. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). sistemului teritorial. în anul 1935. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. în Depresiunea Haţegului. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. ca axă hidrografică regională. aici s-a înfiinţat. Zănoaga – 29 m profunzime. Parcul Naţional Retezat. Tăul Agăţat. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Cerna. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. generând inversiuni termice. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Cioclovina. hidrografice sau biogeografice rare. circuri. Galeşu. Culoarul Mureşului. morene). de asemenea. văi. situat la vest. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. divergent. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Florica etc). dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Peştera din Valea Stânii). Astfel. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Ponorici. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Vegetaţia. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. cu culmi largi şi văi relativ înguste.

din secolul al XVIII şi până azi. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Cioclovina. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Lupeni. peisaje naturale pitoreşti. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. nisipuri cuarţoase. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. chei. Paroşeni. dolomite. nemetalifere. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. cupru) la Alunu. talc la Lelese. faună cinegetică şi piscicolă. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Avem în vedere. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. 1100-1200 m. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. lacuri glaciare şi antropice. Uricani.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Peştera de la Româneşti). forestiere şi turistice. iar cele din zona montană pentru păşuni. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. alun turcesc). În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Ponorici. Aninoasa. pinul negru. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. profunde. pe terase sau glacisuri. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. de foioase şi răşinoase. Fondul forestier este extins. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. La peste 1800 m înălţime. În Munţii Şureanu. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Resurse de cărbuni. fier. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. creste. Muncelu Mic). Valorificarea continuă. Ruschiţa. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). fertile. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi.

celei sumeriene). cetatea Deva. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Sarmizegetusa Ulpia Traiana.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. muzee. până în 1989. După acest an. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. a unei populaţii tinere. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. valori etnografice specifice etc. vieţuiesc maghiari. monumente. Proiectul pentru Învăţământul Rural . fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. depăşind 125 locuitori/km². de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Fiind o unitate predominant muntoasă. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Sântămăria-Orlea. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. mai puţine. respectiv Banatul. de peste 6000 ani vechime. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. bisericile din piatră de la Densuş. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. în primul rând. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. cu o scriere necunoscută anterioară. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. după unii exegeţi. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. 15.3. mai scunzi şi mai aplatizaţi. a culoarului Mureşului unde. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Amplasarea capitalei Daciei romane. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. fenomenului de migrare internă. pe lângă români. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate.

15. din punct de vedere politico-administrativ. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. cu funcţii mixte (agricole. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. dezvoltarea comerţului etc. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Deva. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Călan. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Orăştie. miniere). Însăşi apropierea sa de Hunedoara. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Astfel. forestiere. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Simeria. Paroşeni. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Petrila. de către Deva. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Alte oraşe sunt Haţeg. Uricani. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. atribuţii preluate. Lupeni. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Vulcan şi Aninoasa. Oţelul Roşu.

bovinele. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Gr. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Deva. datorită destructurării industriei după 1989. Potenţial turistic exploatat incipient. 2000). cereale şi plante tehnice predomină. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Cetatea Deva. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Hunedoara. Streisângeorgiu. Blidaru. numeroase mine fiind închise. iar personalul disponibilizat. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Hunedoara. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Cinciş).Haţeg-Poiana Ruscă 15. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Colţeşti. lactate. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare.4. Pietrele. carne. cultural şi rural. Sântămăria Orlea. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Piatra Roşie). cojocăria de la Orăştie. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Orăştie. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Gura Zlata. Haţeg. Per total. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. În zona montană a Retezatului.

Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Oţelul Roşu. Călan.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. social şi infrastructural precum: . . 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. . se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. respectiv Banat. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. În consecinţă.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). . Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane.5.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. . la Simeria. 15. prin Depresiunea Petroşani. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. prin Defileul Jiului. spre Craiova. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale.

Haţeg-Poiana Ruscă 15. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . (2001). N. 2. Bibliografie selectivă 1. Timişoara. x x x (1987). Gr. 3. Editura Academiei. III. Popa. Cluj-Napoca. Ţara Haţegului. Editura Universităţii de Vest. Geografia României.6. (2000). Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Studiu de geografie umană. Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

El apare pe fondul unui românism majoritar. 16 16. Componenta naturală a sistemului regional 16. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Racoviţă. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Popovăţ) şi chei (Nerei. 16 16. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Din punct de vedere petrografic. Aninei. 16 BANATUL Cuprins 16. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.2. Minişului. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.3. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m.4. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. . Lucrarea de verificare nr. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. în Vârful Piatra Goznei). arhaic. Locvei. Mai mult. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: .2.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare.5. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). autentic. 16. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare.6.şi geografico-umane particulare. .Banatul Unitatea de învăţare Nr. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. cu o serie de peşteri (Comarnic.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Gârliştei. sârbii sau maghiarii. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.1. Componenta demografică şi de habitat 16.7.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Buhui. În partea sudică. Caraşului. în acest caz.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Munţii Banatului. concis. definit de o interferenţă îndelungată. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.

Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Coniferele apar insular. etc. Caraşul. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. gorunul. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. ierni mai blânde. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. castanul dulce cornul. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Elemente faunistice mediteraneene. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Mureşul. viezure. 1966. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. 90-120 m. cerul şi gârniţa. prepeliţa. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Timişul. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Alimentarea este preponderent din ploi. ele înclină de la est la vest. cărpiniţă. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. câmpie. cu zăpadă puţină. Bega.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. iepure. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. cu temperaturi mai ridicate. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Reţea hidrografică divergentă. În dealurile Lipovei. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Nera. colectată de Dunăre. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. tei) pentru ca. potârniche. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Urmează fagul. numeroase specii de păsări. dealuri. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. mojdreanul. pisică sălbatecă. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Celelalte câmpii sunt mai înalte. paltin. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Dealurile Tirolului. Câmpia Timişului. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Dealurile Pogănişului. Acvifere carstice. căprior. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. a speciilor de amestec (carpen. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Câmpia Timişului. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit.

Defileul Dunării. Satchinez. slovaci. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. datorită familiilor cu copii puţini. reflectă şi ele o specificitate aparte. administrative). inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. valorile ei scăzând. uraniu (Ciudanoviţa). litosolurile. pseudorendzine şi terra rossa. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. în depresiuni. culturale. Lugoj. Bigăr. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). Anina. Baia Nouă au dus. bulgari. Mărimea satelor diferă. sârbi. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Doman. fier. Minişului. turistice. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. 16. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. peşterile Comarnic. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Turnu). pietrişuri. Foeni. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. ţigani. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important.660 locuitori).3. şisturi bituminoase la Anina. cehi. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Zădăreni. azbest (în bazinul Nerei). În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled.. Buhui). pe lângă români vieţuind maghiari. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Caraşului. implicit. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). germani. Gârliştei. lăcoviştile. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal.827 locuitori în 2002). atestat documentar încă din anul 1156. Trei Ape şi Văliug etc. argiluvisolurile. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. dar. populaţia şi aşezările. Reşiţa. Secu. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. nisipuri. comerciale. Popovăţ. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Orşova. Cozla. Frumuseţea peisajului montan. Caransebeş. Obiective turistice pitoreşti.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Nu lipsesc solurile aluvionare. bazalt (Lucareţ). marmură (Bocşa). calcare. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. obiectivele antropice din Timişoara. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. cupru. la contactul formelor de relief. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. 110 .

Lugojul. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Ghioroc. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Lipova. uneori decisiv. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Pâncota. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Sînnicolau Mare. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Jimbolia. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. turism. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. agricultură. Industrie. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine.4. Curtici. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Oraviţa. înfiripându-se încă din anul 1771. porcine sau păsări. Nădlac. Anina. cu arii de gravitaţie locale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de câmpie. de mutaţiile post-decembriste. 16. Caransebeşul. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. spre cea montană. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Moldova Nouă. bazată pe materii prime locale.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Timişului. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. caprine şi bovine). siderurgia Reşiţei. fiind afectată structural. culturale. ovine. Pâncota. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Deta. Bocşa. Industria are vechi tradiţii. Urmează. turistice. Buziaş. comerciale.

maşini electrice. iar râul Bega. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. resurse umane de calitate superioară.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Astfel. Timişoara şi Aradul. produse alimentare. inclusiv din cele două ţări învecinate. Timiş-Cerna. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. aeriene şi fluviale. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. Semenic. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. mobilă. Astfel. brânzeturi etc. celelalte baze (Vălig. (De subliniat că anterior datei menţionate. tradiţiile industriale şi agricole. funcţionează o singură staţiune montană. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Banatul posedă resurse agricole. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. îngrăşăminte chimice. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. este navigabil. În raport cu regiunile învecinate. Trei Ape) având capacităţi limitate. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. ferate. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. Aici se fabrică maşini şi utilaje. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. material rulant. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). în 1719. maşini agricole. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. prin amenajările executate. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. produse textile. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). Teremia Mare. precum şi un culoar. destinată agrementului hivernal. Călacea). un raport optim între populaţie şi baza de resurse.

mai recent a petrolului şi gazelor naturale.5. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. Ea va induce o etajare a climatului. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. a unor obiective turistice de referinţă. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. poziţia geografică a Banatului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. În Banat apare o etajare a reliefului. Etc. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. la cele de deal şi munte. a cărbunilor cocsificabili. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. a fondului forestier diversificat compoziţional. natural sau social. Şi nu în ultimul rând. În primul rând. spre exemplu.Banatul 16. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. În al doilea rând. Or. de la cel de câmpie. 2. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

Editura Presa Universitară Clujeană. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural .0 pct.) 4. (2. Lucrarea de verificare nr. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. x x x (1992).5 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Pop.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 16.) 2. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Bucureşti. (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Numărul lucrării de verificare. . Editura Academiei. Oradea. Răspunsul va fi logic formulat. . Cluj-Napoca. x x x (1987). Geografia României. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Gr. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Pop. (2000).7. Crişana. Editura Academiei.Adresa cursantului.) 5. III. Regiunile pericarpatice. Carpaţii şi Subcarpaţii României. la obiect. .) 3. 3.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Banatul 16.5 pct. Bibliografie selectivă 1.6. 2. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. (2005). . Editura Universităţii din Oradea. (2. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. Bucureşti. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana.0 pct. IV. Geografia României. 4. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Gr. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Specializarea şi anul absolvirii. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.

4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. a liniilor de gravitaţie. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Componenta antropică şi de habitat 17. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune.5. . Comentarii şi răspunsuri la teste 17. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag.2. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei.1. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. de cooperare şi afirmare independentă. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. credem noi. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. Pe de altă parte.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Mai mult. În consecinţă. 17 17.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. cu atribute variate. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. au apărut şi se afirmă centre noi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. spre o direcţie sau alta. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Baza naturală de susţinere 17. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.1.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

gradul de urbanizare fiind mai redus. Predomină populaţia rurală. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Rovinari. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Târgu Cărbuneşti. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată.. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Bumbeşti Jiu. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Miloştea) sau fierului. Actualmente. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. cu scăderea natalităţii. 50 000 ani). stopată după 1990. răsfirate sau adunate. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Resursele variate ale solului şi subsolului. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. îmbătrânirea populaţiei. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. climatul fără extreme deosebite. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. prin poziţia lor. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Apar şi sate foarte mari. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. de asemenea. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. cu trăsături particulare. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Predomină satele mijlocii şi mari. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare.(romii).Oltenia nordică 17. Teritoriu populat încă din preistoric. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. bilanţ demografic fluctuant. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. în vetrele depresionare şi. Ţicleni. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii.3.

cea de la Bârseşti. este destul de diversificată. de lângă Târgu Jiu. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Bumbeşti Jiu. Târgu Cărbuneşti. în lunca Jiului legumele. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. spre nord-vest sau Alunu. cu infrastructura cea mai bogată. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. tricotaje şi confecţii. Pomicultură. Principala ramură. creşterea animalelor. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. alimentară. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. 120 . industria celulozei şi hârtiei. Activităţi turistice în afirmare. Rovinari. Industria. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. Motru. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. în sud.4. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. în zonele joase. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Principalul centru. Tismana. se amplifică urbanizarea. dar şi spre Husnicioara. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu.Oltenia nordică 17. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. pe fondul afirmării industriei. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. situat la est. Industrie energetică şi prelucrătoare. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. în aceleaşi oraşe. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice.

posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. invers. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Timişoara .Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. în sens. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. Concomitent. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. dar şi celelalte unităţi montane. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). spre Marea Neagră. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. în primul rând. mai ales în domeniul speoturismului. cel gorjean şi cel mehedinţean. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. ca axă de transport europeană. întărirea coeziunii interne. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . monumente). unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. Tismana.

cea a Jiului. x x x (1987). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. o poziţie geografică la Dunăre care. Bucureşti. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. 2.5. Ileana-Georgeta. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. de intensă circulaţie. Subcarpaţii României. Ca influenţe climatice. Gr. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Fiecare din cele două oraşe. Editura Academiei. Ghincea.. Geografia României. Bibliografie selectivă 1. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la cel de câmpie în sud.6. Mioara (2003). are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. (2000). În primul rând. Editura Universitară. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. inclusiv în perspectivă. Oltenia nordică are un climat etajat. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. III. pe o axă. Din punct de vedere hidrografic. Editura Presa Universitară Clujeană. 3. Bucureşti. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. 2.Oltenia nordică 17. Pătru. Cluj-Napoca. M. Carpaţii şi Subcarpaţii României. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Pop. nord-vest. Astfel. Ielenicz.. Dimpotrivă.

3. puţin fragmentat şi denivelat. în primul rând.1. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . Economia regiunii şi perspectivele sale 18. în est.4.identificarea unui spaţiu mental. 18.1. Deosebit de ambiguă este limita nordică. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. cu trăsături caracteristice. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. . până aval de Drobeta-Turnu Severin. de-a lungul Dunării. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.6. Componenta demografică şi de habitat 18. cel oltean.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Baza naturală de susţinere 18. climatului de câmpie cu variaţii reduse. . . Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. 18 18. cea sudică.2.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.5.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.2. . vegetaţiei de stepă şi silvostepă.

soc. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. odată cu creşterea indicelui de ariditate. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. iar toamnele îndelungate. plop. cer şi gârniţă. argiloase. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. sânger. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente.etc. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. orbete). Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Olteţul. Precipitaţiile descresc de la vest la est. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. potârnichea. Un relief jos. popândău. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Amaradia. subunităţi. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. primăverile timpurii. mojdreanul (Fraxinus ornus). în scopuri agricole. ghimpele (Ruscus aculeatus). Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. la rândul ei. anin. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. pisica sălbatecă. iar la limita estică se află Oltul. vulpea. prepeliţa. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. iepuri. fazanul. cu soluri roşcate şi brun roşcate. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Teslui). Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. scumpia (Cotinus coggygria). aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). în majoritatea lor. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. Dunărea. verile fiind călduroase.

Profilul economic rămâne cel agricol. Gârla Mare. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. a arterelor de circulaţie. cu diferite specializări pe subramuri. sub 100 locuitori. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. care se confruntă. a câmpiei nisipoase. Dimpotrivă. Izvoru. Ostrovu Mare. Irimeşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural . depăşind astfel media pe ţară (5. cât şi spre sud. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. folclor). Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Oltenia sudică se constituie. muzee. Omogenitate etnică. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. mijlocii şi mari. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Partea nordică. Iancu Jianu. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Fărcaşele. grade de podzolire. obiceiuri. Ipoteşti. exploatate în Piemontul Getic (Vedea.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. de la Ostrovu Mare. în vecinătatea surselor de apă. 18. energetici. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Satele mari. Slatina. exceptând zona municipiului Craiova. În partea nordică. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². ca premisă a viitoarelor oraşe. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. şi Olt. cu depopularea. localizate de-a lungul râurilor. Verbicioara.3. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². sub 500 locuitori. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. se exploatează cărbuni inferiori.5 aşezări/100 km²). Vădastra. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Structura etnică este covârşitor românească. Brădeşti). tradiţii. datorită izolării lor frecvente. cel al bazinului Motru. spre Craiova. cule. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. monumente. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. petrol şi gaze. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. poligonală. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. orientat atât spre nord. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. spre Târgu Jiu. mănăstiri. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe.

Piatra Olt. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. Calafat. Oraşele aparţin. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. în spaţiul alocat. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Scorniceşti. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Vânju Mare. Segarcea. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. deşi este situat pe stânga Oltului. de veritabil „loc central” al regiunii. Băileşti. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Filiaşi. servicii. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Drăgăneşti Olt).Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. 18. îndeosebi din Transilvania. dar şi în zonele periurbane. în proporţie decisivă. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Balş. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Corabia. la următoarele întrebări: 1. Bălceşti. Drăgăşani. puteţi răspunde. Caracal. aşezărilor urbane mici.

într-o proporţie mai ridicată.Oltenia sudică 18. nevoite a le culca cu suliţele). În consecinţă. de câtre lanurile de grâu. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. părul şi prunul. Corabia şi Calafat. creşterea animalelor (bovine. porcine. orz. Aici. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. cireş. la Segarcea. La Filiaşi. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. se cultivă intens mărul. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. alimentară. soia. dintre pomii fructiferi. floarea soarelui. mult mai limitate. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. automobile). Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Pleniţa. invers. în schimb. desigur. se practică un turism cultural. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. anterior acestuia întreaga Oltenie. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. avioane. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. industrie chimică. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Fabrici de zahăr. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. la loc de frunte situându-se. Strehaia. Activităţile turistice sunt. mobilă. Se cultivă porumb. sfeclă de zahăr. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). pe vremea dacilor. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ca şi Moldova dealtfel. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. cabaline). Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. dar şi al produselor din cauciuc. textilă. în raport cu alte regiuni. păsări. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului.maşini agricole. Craiova. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. plante furajere. materiale de construcţie.4. cais. ovine. vişin).

Vânju Mare.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Băileşti.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. . 18. Caracal. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Filiaşi. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Craiova. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Drăgăşani. Bălceşti. Balş. aflată la limita estică a regiunii. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. celelalte oraşe (Strehaia.. . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . Corabia. . turismul rural). 2.valorificarea superioară. Scorniceşti. competitivă. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural .afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. industrie alimentară şi chimică). Olt. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. El nu este concurat de alte centre.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. . Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Segarcea.5.Stamora Moraviţa. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Piatra Olt. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Dunăre. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. turismul de agrement nautic pe Jiu. Calafat.

IV. Geografie fizică. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 .6. 2. I. x x x (1983) Geografia României. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. x x x (1969). Editura Academiei. Editura Academiei Române. x x x (1992). Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei Române.Oltenia sudică 18. 3. Geografia României.

19 19. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. generează un peisaj de dealuri domoale. interne (Câmpulung. Arefu. 19. . Dealu Ciocanu). având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. polarizată de Piteşti. una centrată pe cursul Oltului. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. piemontane. Componenta antropică a sistemului regional 19. Este o regiune în conturare. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. Brădet. Baza naturală de susţinere 19.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Cândeşti). Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. Economia şi perspectivele regiunii 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. intens valorificate agricol. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. de la Câmpia Piteştilor. în sud. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit.1. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Sălătruc.2. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. .explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului.1. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. Apar cele două şiruri de depresiuni. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ghiţu. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3. . de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.2.5. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Frunţi. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.4. de până la 300 m altitudine. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.

131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. 2 544 m. urmate de cele de ordin antropic. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. brune acide alpine). Negoiu. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. Vălsan. Vâlcele. Călimăneşti-Căciulata. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Nu lipsesc litosolurile. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. salba de lacuri din avale: Oeşti. Latoriţei. la păstoritul alpin. Zigureni. Etajare climatică tipică. iar acestea fac loc. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. la peste 600-700 m. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). majoritatea sub formă de zăpadă). lignit. Goleşti) şi Olt (Turnu. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. din pădurile montane. Olăneşti. podiş. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. creste. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Creasta nordică a Făgăraşului. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. În munţi. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Râmnicu Vâlcea. Cozia). urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. temperatura medie anuală. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. cel de câmpie (810ºC. Râul Târgului). Govora. Cerbureni. Râureni. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. precipitaţii de peste 1000 mm. anin. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. umbrisolurile. Ocniţa. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Subcarpaţi. de la cultura cerealelor în câmpie. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. (Jugur.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. văi. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. datorită expoziţie sudice. de interes cinegetic. în principal. circuri. Râul Doamnei. Valea Iaşului. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Govora etc). Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Călimăneşti. o specie ocrotită. solurile aluviale. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Climatul urmează etajarea morfologică. brune acide. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. munte. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC.

inclusiv în ţări vest-europene. Satele diferă ca mărime. Berbeşti. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. în cultura plantelor. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. munţii Lotru sau Căpăţânii. podiş-Subcarpaţi. sare. Optaşi. Mausoleul de la Mateiaş. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Subcarpaţi-munte. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus.000. Bistriţei. Boteni. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Vedea. Govora. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Argeşului. sării. petrol. Hulubeşti.). În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. de versant şi obârşii de vale. Albota. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. urmare a complementarităţii resurselor. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate.000-1. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. 19. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1.3. CălimăneştiCăciulata). Godeni. cum ar fi. liniare. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Merişani. petrolului. Fondul funciar. gaze. Jidava. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Spineni. Calcarele de la Albeşti. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Alunu. Rădăcineşti. Poiana Lacului. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Predomină satele agricole specializate. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. În ultima Populaţie relativ densă. în primul rând. mănăstirile Cozia. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). răsfirate. Cozia. Berevoieşti. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse.200. Oltului mijlociu şi Lotrului. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. cu cele trei componente ale sale (agricol.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Topoloveni etc. de la aşezările mici şi foarte mici. fixate acolo şi din motive strategice. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. în spaţiul câmpiei. Arutela (Bivolari). Arnota. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Horezu. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Sânbotin.

Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Călimăneşti. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. La Govora. Brezoi. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Horezu). Oraşele sunt preponderent mici. Băile Olăneşti. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. de Râmnicu Vâlcea. funcţia turistică şi industrială coabitează. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Ocnele Mari. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. urmat îndeaproape. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Băbeni. 19. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. ca rang.

în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Ştefăneşti). Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Băbeni. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. păsări. agricultura valorifică întinsele terenuri. Pe locul trei. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Industrie extractivă şi de prelucrare. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. (podgoriile Piteşti. Astfel. plante furajere. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. în primul rând cele de ordin economic. culturile de cereale (porumb. atât în Munţii Făgăraşului. Curtea de Argeş. combinatele de la Piteşti. recreativ şi cultural. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. 134 . cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. orz. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Cozia. dar cu perspective asigurate. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. cauciuc sintetic. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. predomină prunul). Dimpotrivă. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. negru de fum. produse din carne. dintre specii.4. porcine. Băile Govora. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Turism curativ. conserve de legume – Băiculeşti. plante tehnice (sfeclă de zahăr). iar la Curtea de Argeş. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. produse clorosodice. Topoloveni). Râmnicu Vâlcea. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. viticultură şi creşterea animalelor.Muntenia de nord-vest 19. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. brânzeturi – Piteşti. legumicultură. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Govora producând îngrăşăminte. Stâlpeni. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. apreciabile. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. Creşterea animalelor (bovine. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Ocnele Mari. de asemenea. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Râmnicu Vâlcea.

iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. combinatele de la Piteşti. precum şi într-o specializare eficientă. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. produse clorosodice. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). Topoloveni). în zona de câmpie şi podiş. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . . . Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. brânzeturi – Piteşti. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. principalul centru polarizator al regiunii. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. negru de fum. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Râmnicu Vâlcea. nepolarizat direct de Bucureşti. conserve de legume – Băiculeşti. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . Râmnicu Vâlcea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Stâlpeni. Pe de altă parte însă. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii.5. iar la Curtea de Argeş. Piteşti şi Târgovişte. competitivă.prezenţa unui teritoriu vast. Govora producând îngrăşăminte. 19. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Băbeni. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. dintre Olt şi Argeş. cu intensificarea tranzitului interregional.şi Piteşti. 2. dar şi ale teritoriului subordonat. produse din carne. Curtea de Argeş. căi ferate rapide).Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 .tendinţa de emancipare funcţională. fără praguri şi disfuncţii majore etc. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). cauciuc sintetic. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie.

Pop. Mioara (2003). III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2000). Geografia României. 2. Ileana-Georgeta. Gr. Bibliografie selectivă 1. 3. M. x x x (1987). x x x (1992). Editura Academiei. Bucureşti. Bucureşti. Ghincea. Editura Universitară. Subcarpaţii României. Cluj-Napoca. Pătru. Editura Presa Universitară Clujeană. IV.Muntenia de nord-vest 19.. Geografia României. Bucureşti. Ielenicz. Regiunile pericarpatice. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei Române.6. 4. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.

Comentarii şi răspunsuri la teste 20. politico-administrative. în jurul unui mare oraş. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate.sud-est. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km.2. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. Lucrarea de verificare nr. atingând cursul Dunării spre sud. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. de regulă. padine. Regiunile urbanizate se afirmă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. al Bărăganului şi Dunării de Jos. cu cele două sectoare ale sale. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Câmpia Vlăsiei în nord.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . mlăştinoasă. cel metropolitan. 20. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . 20 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. sociale. nişe de sufoziune).2. cu atribute polarizatoare complexe (economice. culturale).1. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. şi Câmpia Mostiştei.7. a avantajelor şi dezavantajelor sale. constituit din Câmpia Bucureştiului.5. Componenta antropică 20.1. 5 20. Baza naturală de susţinere 20. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Iernile sunt geroase.4. . cu accente de ariditate.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. cu păduri de stejar în secolele trecute. joasă. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord.6. spre est . cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Cernica. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. de Istorie al României. prepeliţă. trestie). petrol şi gaze naturale asociate. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Grigore Antipa. Cotroceni. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Hanul lui Manuc etc). Neajlov. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Fauna este dominată de rozătoare. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Etnic predomină net românii. Cernica. Mogoşoaia. erbivore şi omnivore. populaţia şi aşezările. Din punct de vedere biogeografic. Fluviul colectează râul Argeş. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. arin) sau arbustive (papură. nisetru. păstrugă) alături de clean. Videle. Cartojani. Căldăruşani. Tei. Blejeşti. 20. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. gaze şi ape termale. În Bucureşti trăiesc 2. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Fauna acvatică este şi ea variată. mănăstirile Snagov. Zăcăminte de petrol. statuile şi grupurile statuare. exploatate în zona Titu. Periş. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Mostiştea şi Vedea. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Herăstrău. Căldăruşani. Sabar.3. fazan. parcurile Cişmigiu. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. compusă din stejar termofil (brumăriu. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. urmaţi de romi. Evident. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. solurile gleice). Mostiştea). mreană. Geologic. Floreasca. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. 138 . iar dintre păsări de potârniche. Arcul de Triumf. predomină net populaţia urbană. Astfel. plop. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Gramineele (Festuca. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. muzeele Ţăranului Român.1 milioane locuitori. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. ciocârlie. Limane fluviatile. Herăstrău. delincvenţă socială). raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. se disting prin trăsături particulare. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. de Arta. Muzicii.

O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. în competiţie cu Iaşul. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Centrul polarizator principal. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. Oraşul. inclusiv construcţia metroului. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Pipera. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. numit iniţial Casa Poporului şi. Palatul Parlamentului. la 1859. « micul Paris ». ulterior. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. 20.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Balta Albă. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. atât al regiunii. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. a cărei dezvoltare. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. dar progresiv ajungând.

Bucureşti. A doua ramură este agricultura. la industria uşoară. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. electronice şi electrotehnice). Se practică turismul cultural. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier.4. Giurgiu. sfeclei de zahăr. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. prelucrarea produselor agricole). turism ştiinţific. poluarea lacurilor de agrement. reţelele de transport rutier. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Abandonat după 1989. Olteniţa. porumbului. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. textilă şi alimentară. cu sejur sau de tranzit. Athenee Palace. produse poligrafice. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. aerian. canalul Bucureşti-Dunăre. medicamente. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. industria lemnului (mobilă). 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . maşini agricole. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. utilaje şi maşini unelte. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Cultura grâului. extrem de diversificată tipologic. a delincvenţei sociale). Zimnicea. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. a păsărilor şi porcinelor. industria chimică (vopsele şi coloranţi. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Sofitel. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. feroviar. religios. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. floarea soarelui. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. complexele comerciale. Agricultură de tip preorăşenesc. Turism cultural şi de agrement. sportiv). Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. cosmetice).Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Hotelurile Intercontinental. creşterea poluării fonice şi a atmosferei.

) . Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . .6. Nu trebuie omisă funcţia turistică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. Lucrarea de verificare nr.0 pct. Răspunsul va fi logic. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. 2 aeroporturi. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). se dezvoltă şi se metamorfozează în timp.Titlul cursului (Geografia Regională a României). (2.Specializarea şi anul absolvirii. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.0 pct. 20. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. . Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. la obiect.5. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. după 1918. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2.Adresa cursantului. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. (2.5 pct. 5. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural.Numărul lucrării de verificare. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. Ca urmare.) 3. Oltenia sudică. ulterior a Principatelor Unite şi.) 4. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale.5 pct. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. a României întregite.) 2.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. Funcţia culturală.

Editura Academiei. Ianoş. Editura Academiei.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Bibliografie selectivă 1. I. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşele şi organizarea spaţiului geografic.7. Bucureşti. 2. Geogrfia României. Bucureşti. Editura Academiei. x x x (1983). II. Geografie Umană şi Economică. Geografia României. (1983). I. x x x (1984). Geografie fizică. Bucureşti. 3.

Siriu şi Podu Calului). 21 CURBURA Cuprins 21. Omul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . chei (Tătarului.6. Dîmbovicioarei. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Morfologic. Urşilor.1. . Buzăului. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Teleajenului.3. Buzăului (Penteleu. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Baiului.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. văile Putnei.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Prahovei.5. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. . În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers.2. Doftanei. Astfel.1. O notă distinctă face Masivul Leaota. Structura geologică este relativ asemănătoare. Rătei. format din şisturi cristaline paleozoice. Componenta economică 21. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. deosebit de variate ale unităţii.4. 21 21. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Avenul din Grind).identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Componenta demografică şi de habitat 21. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr. calcare).îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. conglomerate.2. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Piatra Craiului. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Zănoagei). facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Calcarele.

Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. ulterior. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Nişcov şi Podeni). subcarpatică şi de câmpie. transilvană. Policiori. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. intracolinare (Vidra. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Salcia. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Dâlma. Vălenii de Munte. iniţial pe direcţia nord-sud. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Bucovel. la topirea zăpezilor. Mera. A doua treaptă de relief. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Chioşd. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. preponderent. Hidrografia îşi are obârşiile. dealurile Deleanu. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. precipitaţii de 400-500 mm anual). Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Lopătari. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Dealu Mare-Istriţa. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Câmpina şi Pucioasa. interpus spre depresiunile externe. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Gurbăneasa. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Ialomiţa cu Prahova. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Ciolanu. la debuşarea în zonele joase. Ploieştiului şi Râmnicului. Pătârlage. Dumitreşti. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. montană. strâns asociată celei dintâi. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Răiuţu. Blăjeni. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. ca lungime. în cununa carpatică. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Blidişel).Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. (Răchitaş. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Vara scurgerea se diminuează. orientându-se brusc spre est.

inclusiv în străinătate. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. popândău). cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. afin). alunecări de teren. Solurile se etajează. de risipire. la etajul coniferelor din zona montană. Localităţi precum Băicoi. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gura Ocniţei au devenit. căprior. urs ).Curbura Vegetaţie de silvostepă. Exploatarea îndelungată. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. terenurile fiind invadate de jneapăn. pisica sălbatecă. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. la adâncimi mai mari în câmpie. lup). un clasic fenomen de disipare. erbivorelor (iepure. Moreni. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. de asemenea. Brazi. zona subcarpatică s-a constituit. Ţintea. petrol gaze naturale). Gura Ocniţei. De menţionat prezenţa apelor minerale. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. plop. În primul rând. ienupăr sau bujor de munte. salcie). În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. râs. Teleajen de notorietate. Câmpina. a dus la epuizarea zăcămintelor. În unele masive (Ciucaş. la pădurile de gorun. mistreţ. intensă şi adeseori neraţională. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. păduri şi pajişti alpine. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Pucioasa. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. în funcţie de formele de relief: la bază. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Resurse energetice variate (cărbuni. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. omnivorelor (viezure. Vrancei. cerb). Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. merişor. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Telega. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). carnivorelor (vulpe. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. în care ieşirile au depăşit net intrările. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. eroziune accelerată. Resursele regiunii reflectă. ienupăr. în câmpii. Vulcana Băi. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor.

Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. cheile (Tătarului. Boldeşti. Cascada Putna. salina de la Slănic Prahova. peşterile (Ialomiţei. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Moreni. gipsul de la Slănic. muzee. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Zănoagei). la Băicoi. biserici. a Subcarpaţilor cu munţii. Baiu. Filipeştii de Pădure. 21. pomiculturii. O altă resursă este sarea. Muntele de sare de la Slănic Prahova. Sărata Monteoru. omogenă etnic. argilele. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. precum şi din câmpii fertile. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. sunt obiective atractive de prim ordin. Rătei). aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Având un relief compus din munţi. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Ţintea. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România.3.. Predomină populaţia rurală. Sinaia. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Lacul Tăul Vulturilor etc. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Vrancei. Calcarele şi marnele calcaroase. Tisău. nisipurile sunt utilizate de industria locală. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic.. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. edificiile antropice (mănăstiri. Gura Ocniţei etc. Dâmbovicioara. crestele.Telega. Beciu. Ciucaş. Abrupturile. Ceptura. Şotînga. Urşilor. Apele minerale de la Pucioasa. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. curativă şi culturală a regiunii. Numărul populaţiei este apreciabil. 146 . Sărata Monteoru. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Buzău. « Babele ». culturilor diverse şi creşterii animalelor. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. care au permis afirmarea viticulturii. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei).

Fieni). materialelor de construcţie (Comarnic. creşterea animalelor (cele de munte). unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Târgovişte. a lânii. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Plopeni. alimentară (Vălenii de Munte). Buşteni. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Breaza. Sinaia. Mizil. Azuga.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. comentaţi: 1. Funcţia industrială este predominantă. culmile aplatizate. Azuga. Buşteni.Curbura Oraşe mici. fie în câmpie. Moreni. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Slănic Prahova. Băicoi. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Fieni. fie în arealele centrale ale depresiunilor. cu specializări în pomicultură. Băicoi. Moreni). având rolul unor poli regionali. Valea Călugărească). adunate. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. viticultură. Predeal. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Poziţia centrală a Ploieştiului. 21. Comarnic. Aşezările urbane sunt numeroase. Boldeşti-Scăieni. pe semicercul exterior al regiunii. Câmpina. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. iar satele mari. între 25. Sinaia. Urlaţi. polarizate periferic. sării sau cărbunilor. Pucioasa) sau mijlocii. Predeal. Vălenii de Munte. Profilul agricol este dominant.

Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. rafinării. la începutul secolului XX. mult mai eficient valorificate actualmente. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. înainte de orice. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. zahăr. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. iar la Buzău se produce tablă. podgoriile Tohani. Buşteni. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Piatra Arsa. Sinaia. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Peştera. Cota 1400). Câmpina) un profil industrial specific. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. o dispoziţie transversală. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Teleajen. Coteşti. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Buzău. Odobeşti.Curbura 21. curativ şi mixt. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Valea Călugărească. Panciu. Turism recreativ montan. Din punct de vedere agricol. Sfinxul). Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Căile de transport au. Mizil. preponderent. cantitativ şi calitativ. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. mai recent. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. pe direcţia nord-sud. la care se racordează. cu cele din alte părţi ale lumii. Babele. lactate. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. ulei). infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Azuga. Staţiunile Predeal. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile.4. Câmpina şi. Pârâul Rece. Poiana Ţapului. Buzăul şi Târgoviştea. 148 . când preţul petrolului a crescut enorm). La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Jariştea. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. O altă specializare este cea pomicolă. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. prin raporturi de colaborare. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. depozite).

Sub aspect turistic. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. cel vestic. ponderea armonioasă a elementelor componente. asigurate cu materii prime locale. dar şi al unui turism curativ performant. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. nu numai în plan naţional. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. aflată în proximitate. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. cel central. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. Elementele de unicitate. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. Ploieşti-Mâneciu. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. prin culoarul Rucăr-Bran. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. dar şi a descărcării lor spre exterior. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Există trei astfel de aliniamente şi anume.

III. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Ielenicz. 21. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Editura Academiei. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Editura Presa Universitară Clujeană. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Cluj-Napoca. Câmpina. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pop. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Curbura este. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. 4. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.5. Regiunile periferice. Mioara (2003). În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Ghincea. M. x x x (1994). Geografia României. (2000). inclusiv grupa Bucegilor. Subcarpaţii României. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Bibliografie selectivă 1. poate. Editura Academiei. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia României. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti..Curbura 21. 3. Brazi. Pătru. Bucureşti. x x x (1987). Editura Universitară. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa.6. Ileana-Georgeta. Regiunea Curburii s-a impus. Gr. IV. Bucureşti 2.

Regiunea Metropolitană Bucureşti. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22.6. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: .Bărăgan Unitatea de învăţare Nr.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale.1. Intr-adevăr.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. 22. Economia regiunii 22. Proiectul pentru Învăţământul Rural . desigur. Aceasta. Componenta antropică 22.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. la vest şi est. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. 2. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară.3. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. .5.1. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre.4. . 22 22. Bărăganul. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a sistemului regional 22. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Câmpia Română.

Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. padine. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Astfel sunt Lacul Amara. Culoarele celor două râuri. Gălăţui. Vara apar zile toride. scad sub 450 mm medie anuală. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. nişe de sufoziune etc. padine). principalul indicator al gradului de ariditate. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Strachina. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Cea mai mare cantitate o conţine. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. depresiuni. Hidrografie de tranzit. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Temperaturile medii sunt ridicate. în care cele două râuri principale. În partea sudică a unităţii. Tătaru. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. când temperaturile depăşesc 30ºC. Precipitaţiile. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. desigur. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Lacuri sărate şi limane fluviatile. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Apele subterane se află la adâncimi mari. temperat continental cu tente de ariditate. Influenţa climatică estică este generalizată. cald şi secetos. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. sub cuvertura groasă de loess. între Ialomiţa şi Călmăţui. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. situat la nord. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. tributară Dunării.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. Fundata.

Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. Atunci a înflorit în sudul său. În unele areale. lipsesc dovezile mai vechi. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Astfel. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Coşereni sau Coşlogeni. Sudiţi. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Exceptând potenţialul agricol deosebit. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. generat de întinsele suprafeţe cu limane. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Faptul că atât în Bărăgan. cea a Dunării de Jos. prin ciulinii săi care. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată.3. Cunoscut. Un element faunistic de notorietate este dropia. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. arin. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. spre exemplu. Antropizare intensă. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. asigurată. 22. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. a secetelor frecvente. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. în epocile anterioare. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. nefragmentate. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. plop. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. cu un indice de fertilitate ridicat. asigurat de terenurile plane. rozătoarele dominând net celelalte specii.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. cel puţin legal. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. cu soluri fertile. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Sub vegetaţia de ierburi bogate. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. cât şi în regiunea situată la est. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. papură). pietrişuri şi nisipuri.

Lehliu-Gară. prin densitatea lor mai redusă. evident cu alte motivaţii. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Ţăndărei.Bărăgan Deşi populată din preistorie. 22. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Feteşti. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. în acest caz el fiind concludent. Aşezările umane reflectă. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Bărăganul este slab urbanizat.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. precum în alte regiuni. Centre urbane mici şi mijlocii. Ea nu a atins însă. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Fenomenul s-a prelungit. până în zilele noastre. Pogoanele. în vecinătatea unor lacuri. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. densitatea demografică este redusă. Profilul acestora este dominant industrial. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Însurăţei.

O excepţie este staţiunea Amara. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă.Constanţa. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . sfeclă de zahăr. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. indus de capitală. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură.Ştefan cel Mare. floarea soarelui. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Industria este de dată mai recentă. funcţionând aici. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară.Călăraşi sau Pietroiu .Bărăgan 22. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. Lungi perioade. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. porumb. au perspective asigurate.4. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. prefabricate. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Apare în cazul Bărăganului. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Agricultura se impune prin culturi variate. confecţii. orz. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. al „conului de umbră”. Culturile de grâu. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. soia. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. pe Dunăre şi o serie de lacuri. un fenomen de eclipsare. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare.

5. Bibliografie selectivă 1. Geografia Văii Dunării Româneşti. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. 2. avantajele mecanizării. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Relieful jos de câmpie. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Dunăre. 2. Bucureşti. premise favorabile. Bucureşti. faţa de Bucureşti. 22. unde fermele mari trebuie să exemplifice. o afirmare a lor în sens biunivoc. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective.6. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Editura Academiei. x x x (1969). Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. face greu decelabilă o astfel de limită. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. uniform structural şi peisagistic. Perspective de specializare agricolă performantă. are. Un prim raport este cel de continuitate geografică. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. În caz contrar subordonarea teritorială. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. II. x x x (1983). Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Industria alimentară şi textilă. conform principiului avantajului comparativ. Geografia României. de asemenea. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. se vor accentua. 3. I. Bucureştiul este polul cultural. Geogrfia României. în mai mică măsură de Feteşti. a ponderii principalelor sale ramuri. Geografie fizică. bazată pe materii prime proprii. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. În al doilea rând. Bucureşti. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. dar şi menţinerea unui statut periferic. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. Ca urmare. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Dimpotrivă. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1984). 22. Editura Academiei.

Proiectul pentru Învăţământul Rural . S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. câmpie tabulară.3. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. podiş intens peneplenizat. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. cu structură tabulară.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.6.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. 2. 23 23. . Astfel. 23. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic.1. .2.5. în ciuda înălţimii sale modeste. . Baza naturală de susţinere 23. Evident.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european.1. de luncă şi câmpie joasă. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic.4. Economia şi perspectivele regiunii 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess.

climatului continental cu tente de excesivitate. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. mai abrupt. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. câmpii de subsidenţă şi podiş. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. energia şi indicele de fragmentare cresc. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. Prutul. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Iarna. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Batogu. în zona Râmnicelu (Ion Sion). Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Climat cu ariditate pronunţată. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Milcov. debuşează în Dunăre. pe de o parte. Siretului şi Prutului. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Buzăul). cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Siretul şi Prutul. Resurse de apă bogate. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. şi de poziţia geografică în sud-estul României. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. coborârea sa se accentuează. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei .4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. fie şi numai pentru faptul că aici. Lutu Alb. 158 . Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. crivăţul este o prezenţă frecventă. Relieful este mai accidentat. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. naturale şi antropice. în unele sectoare. este la originea limanului Brateş. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Amara (de Buzău). Pentru a nu aminti că. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. în zona Brăila-Galaţi. de lunci. la rândul său. Movila Miresii. cca 2. Din punct de vedere termic. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi.5 ºC la 10 august 1951). Râmnic.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene.

El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). şalău. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. moştenirea etnografică a ruralului etc. Ianca. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. unde cultura legumelor. dealurilor piemontane. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. rogozul). Brăiliţa. faună şi soluri specifice. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Amara). stejarul pufos). hidrofilă. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. arinul. În primul rând Câmpia Brăilei. milioane m³. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. industria. cerealelor. gramineele (păiuşul. Subsol bogat în hidrocarburi. Movila Miresii. Prutului sau Siretului. Bordei Verde. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. potârnichea. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. păstrugă). Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Vegetaţia câmpiei este stepică. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Esenţele moi (salcia. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. trestia. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. 23. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare.3. Prut. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. hârciog. dar şi cea a Siretului Inferior.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. În sfârşit. muzeele. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. cu humus mult şi fertilitate ridicată. Oprişeneşti. Lişcoteanca. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. vulpea. şoarecele de câmp). ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. Siret. monumentele. la care se adaugă iepurele. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Stoicani sau Silişte. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. somn. câmpiei. orbete. iar în Movila Miresii 438 mii m³. prepeliţa. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. cu orizonturi bine structurate. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 .

sub 25 000 locuitori. la nivel regional. Ianca. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Dunărea de Jos are puţine oraşe. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . înspre Tecuci. Oraşe mici. 23. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Galaţiul şi Brăila. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. într-un timp relativ scurt. Prezenţa a două mari oraşe. reduce indicele scăderii populaţiei. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. sub 500 locuitori. romi. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. în Platforma Covurluiului. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Etnic predomină net populaţia românească. la care se adaugă ruşi lipoveni.

Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. prelucrarea cărnii etc. culturale. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. morărit. O altă ramură economică este piscicultura. mătase artificială. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. de asemenea. ce prelucrează minereul de fier din import. religioase. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. Deşi cu o suprafaţă limitată. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. monumente). Pe Dunăre. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. Se cultivă grâu. La Chişcani. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. plante furajere. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. confecţii. prefabricate. La Măcin. pe de o parte.Dunărea de Jos 23. Dunărea de Jos are un potenţial economic important.4. judeţele Galaţi şi Brăila. La Galaţi se produc. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). floarea soarelui. zahăr. soia. cât şi spre Marea Neagră. orz. de asemenea porcine. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Se cresc. sfeclă de zahăr. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. bovine. lactatele. confecţii. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. porumb. de refacere fizico-psihică. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. păsări. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. lângă Brăila. agricultură şi transporturi. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum.

având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. 2. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. 23. Editura Academiei. inclusiv în domeniul transfrontalier. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. x x x (1984). Bucureşti. Geogrfia României. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Editura Academiei. I. Bucureşti. 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. de-a lungul Prutului.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Bibliografie selectivă 1. 23. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. prin Târgu Bujor şi Bereşti. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . x x x (1969). . Geografie Umană şi Economică. .creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Editura Academiei. periferic. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu.6. aşa cum o arată şi topicul atribuit. II. Galaţiul. a prelucrării peştelui. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.datorită potenţialului economic ridicat. Bucureşti. dar mai ales spre Delta Dunării. . 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării..Dunărea de Jos Deşi situată excentric. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. 2.. Geografie fizică. Dunărea de Jos. x x x (1983). predominant de câmpie joasă. Geografia României. Republica Moldova şi Ucraina). Geografia Văii Dunării Româneşti.

24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: .prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă.2. În Podişul Dobrogei. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. ci numai podişul cu acelaşi nume. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Dealtfel. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. Podişul Dobrogei de Sud. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. încă din start. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. 24 24. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre.1. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. Baza naturală de susţinere 24. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. respectiv de către Marea Neagră către est.5. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. formate din roci mezozoice. din anumite puncte de vedere.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 DOBROGEA Cuprins 24. plaje). Pricopanul şi Niculiţelul. cristaline. Culmile sale. 24. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta demografică şi de habitat 24. din punct de vedere al cadrului natural.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .Comentarii şi răspunsuri la teste 24. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. De subliniat.4. şi anume Podişul Dobrogei. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. situat în regiunea învecinată. mult mai extinsă. Economia şi perspectivele regiunii 24.3.6. cu morfologie marină (faleze.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr.1. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. acoperită de loess. .posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. cu altitudinea maximă de 467 m.

Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog.9ºC). În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Climat arid. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Peştera Liliecilor). deltaic. în nord.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Stepa. Altitudinile reduse. verile fiind călduroase. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Podişul Oltinei. de mare fertilitate. Slava. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. Intr-un climat cald. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Greci. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. popândău. Climatic. iar rocile de construcţie (granit. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. căprior. Râurile Teliţa. Taiţa. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. şoareci) alături de iepuri. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. vulpi. orbete. tributare Mării Negre. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). medie anuală.9ºC (+41ºC şi -23. mistreţi. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. pedunculat). iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). soluri bălane) profunde. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. culoarul Văii Carasu. cernoziomuri levigate. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). mai înalt şi fragmentat.

Dobrogea Topalu. Basarabi). Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Mangalia. cu prezenţa. Hârşova. Mărimea lor este variabilă. Năvodari). Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. industriale. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Eforie. bulgarilor. Negru Vodă. aflate în curs de exploatare. următoarele aspecte: 1. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa.3. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Test de autoevaluare Explicaţi. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Mahmudia. a turco-tătarilor. 24. 2. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. turistice şi culturale majore. ca minorităţi. Babadag). sub aspect demografic aspecte contrastante. 24. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. spre Delta Dunării). Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². în spaţiu alocat. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale.

ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Căile de transport. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). de la Mamaia şi până la Sulina. porumbului. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. maşini agricole la Medgidia). intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor.2 km lungime). din România. în special al turiştilor. Venus. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. În sfârşit. Jupiter. Asociate climatului cald. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. Niculiţel şi Oltina. termocentralele de la Constanţa). În primul rând. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. floarea soarelui. în raport cu restricţiile climatice. Mangalia. ulei.4. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Eforie Nord. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. cernoziomice şi bălane. de amplele sisteme de irigaţii. Turism litoral de anvergură. Mangalia). 166 . Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. livezile de caişi şi piersic. prelucrarea bumbacului). menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. prin diversitatea şi densitatea lor. Eforie Sud. spre Litoral şi Deltă. sfecla de zahăr.Dobrogea 24. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. bere). Căi de transport de maximă diversificare. Cultura grâului. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. vinificaţie. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. construit în deceniul şapte al secolului trecut. între care se detaşează Constanţa. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. ca atractivitate. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Costineşti. viticultură şi creşterea ovinelor. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Constanţa. Isaccea. Olimp.

În al doilea rând. Editura Academiei. Tomis şi Callatis). 3. Geografie Umană şi Economică.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. de eşuarea unor nave etc. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 24. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti.6.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Pe litoralul Mării Negre apar. în primul rând. aluvionarea şenalului deltaic. Năvodari. Bucureşti. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Tulcea. s-au afirmat în perioadele următoare. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. în interiorul podişului. II. fondate de comercianţii greci (Histria. el are atribute turistice de prim ordin. 2. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Bucureşti. Eforie. x x x (1983). încă din antichitate. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. o serie de oraşe-cetăţi. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Editura Academiei. Geografia Văii Dunării Româneşti. Constanţa şi Mangalia. Bibliografie selectivă 1. x x x (1984). după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Geografia României. Dimpotrivă. Geogrfia României. dar şi Cernavodă. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. celelalte două. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor.Marea Neagră scurtează. Editura Academiei. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. Geografie fizică. Bucureşti. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Canalul Dunăre . evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. I. În sfârşit. x x x (1969). Babadag sau Negru Vodă).

încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. 168 .1. Baza naturală de susţinere 25. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde.4. Pe de altă parte. 6 25. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. încercarea de-a contura o singură regiune. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic.6.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Etc. Componenta antropică 25. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. În acest caz.7.1. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Lucrarea de verificare nr. „natura propune şi omul dispune”. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. 25 25.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. . 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25.3. un tip de economie specific.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. . cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ.2. Or. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. cea a Dobrogei. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. Economia Deltei Dunării 25.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. pe terenurile neinundabile. morărit-panificaţie. Complexele turistice Crişan. A doua activitate economică. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. se produce alumină. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Rusca. plante tehnice. valorifică această oportunitate. Mahmudia. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. legume). Stipoc. Merhei. Dunărea şi. de subzistenţă. colmatarea unor canale). o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Roşu. Delta Dunării ca regiune geografică. vijelii. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. prelucrarea peştelui. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. o serie de culturi (porumb. Holbina. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. grâu. cinegetic sau piscicol. Industria este concentrată în Tulcea unde.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. 172 . implicit. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru.4. Isac. Pe lacurile Roşu. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Matiţa. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Există însă. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. sub aspectul căilor de acces. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională.Delta Dunării 25. Se practică. creşteri maxime ale nivelurilor. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Sub acest aspect. Construcţia de nave. corelabil cu potenţialul antropic redus. iar în celelalte zone se cresc animale. al căilor de transport. Gorgova. Condiţii optime întruneşte apicultura. pe baza bauxitei din import. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui.

aici. câinele enot. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. nisetru. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. declarat monument al naturii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). păstrugă) sau de apă dulce (cega. şalăul. piciorong. vulturul codalb. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. cormorani. dar şi somnul. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. vulpe. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. nurca. favorabilitate din ţară.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. caras sau biban. lebede. 25. mereu mai numeroase şi mai variate. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. lopătari. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Emblematică este prezenţa pelicanului. Concomitent. egrete. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. vidra. ale factorul modelator antropic. iepure.5. salcie). al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. în principal turişti. crapul. alături de lişiţe. nuferi sau esenţe moi (plop. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. în timpul migraţiilor. călifar. stârci. viza) producători de icre negre.

Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. . (2. x x x (1983) Geografia României.Numărul lucrării de verificare. 2. (2004). Bucureşti. la obiect.5 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 5. Sistemul circulaţiei apei.) 4. Dobrogea şi Delta Dunării .6. vol. .0 pct. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos.Delta Dunării 25.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Bucureşti. I – Geografie fizică. B-V. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Specializarea şi anul absolvirii.5 pct. 25. Editura Academiei. Editura Academiei. Casa Cărţii de Ştiinţa. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. . De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Dunărea de Jos.) 2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Driga. Răspunsul va fi logic formulat. 3. Delta Dunării. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1969).0 pct. (1. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Adresa cursantului. 21-25 privind regiunile Curbura. Bibliografie selectivă 1. Geografia Văii Dunării Româneşti.7.) 6. Bărăganul. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. Lucrarea de verificare nr. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Cluj-Napoca.0 pct.

4. SCGGG. Brunet. Chauvet. Podişul Moldovei. Presa Universitară Clujeană. Bordei. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. 25. Cocean. Geografia turismului românesc. XXXIX. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Cocean. Cocean. Paul Vidal de la (1889). (1997). Brânduş. Structura spaţiului mental românesc. Bucureşti. Băcăuanu. Bucureşti. Cocean. 20. Methuen &Co LTD. (1976). Geogr. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Paul Vidal de la (1908). Claval. Al. XXVI. Chiriac. Cocean. Pantazică. Géographie humaine et economique contemporaine. I. 21. Nathan. 3. Bucureşti. V. Die zentralen orte în Suddestscland. Regions naturelles et noms de pays. (1981). Paris. (2000). Paris. (1992). O. Octavia (1980). PUF. Bucureşti.. Blache. Asupra geografiei regionale. 2. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). P. (2004. 27. L. (1970). V. Cluj-Napoca. Initiation a la Geographie Regionale. Paris. (2002). 18. 22. R. Benedek. Brunhes. (1980). Bacău. Studiu geomorfologic. Fisher. 461-501. Paris. Băcăuanu. 29. L'Europe. Dollfus. 17. P. Barbu. S. Ciulache. (1983). XXX. Chorley. Antonescu. P. (1971). 16. Editura „Grigore Tabacaru”. Editura Ştiinţifică. Cluj-Napoca. (1910). L. 5. Haggett. J. Cluj-Napoca. Geografie Regională. P. Ţara (The Land) . PUC. 15. 6. Bucureşti Berre..A Typical Geographical Region of Romania. Barbu. Editura Academiei. La geographie humaine. P. Maryvonne le (1980).Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Ungureanu. Reims. D. 30. Editura Academiei. Barbu. Editura Presa Universitară Clujeană. A. Editura Academiei. 7. N. Terra. Bucureşti. R. Cocean.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 23. 8. P. Assoc. Inst. P. RRG. 28. I. (1979). Editura Oscar Print. Editura Universităţii Bucureşti. (1997). J. ClujNapoca. Badea. Aur. Editura Academiei. SCG. Delgrave. 13. 41-42. I. (1997). Etude de region. 3 vol. (1993).1. Models în Geography. 11. Claval. Geografie politică. (1990). Bull. (1984). 26. Bodocan. Clima Depresiunii Sibiului. (1998). Asupra regionării reliefului României. Heur et malheur de la Géographie Regionale. Câmpia Moldovei. (1981). P. Jena. Hachette. SCGGG. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Paris. J. Studia UBB. (1968). Bucureşti. Daniela (2003). Bucureşti. Subcarpaţii Tazlăului. Badea. Dezvoltarea regională în România. Paris. Maria. (2004. Trav. Studiu geomorfologic. Geogr. P. La porte nantaise dans la France de l'ouest. Cluj-Napoca. 10. Blache. Potenţialul climatic al Bărăganului. Editura Focul Viu. N. 482. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Etats et nations autour de la France. Christaller. Bucureşti. Bogdan. 2 (XL). (1933).. (2004). Paris. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). 14. Delgrave. Obcinele Bucovinei. Bucureşti. (1988). 41. Bucureşti. Coordonate majore. W. C. 9. N. N. 12. pg. 19. V.. Franç. a). Géographie Universelle. N. 24.

Cluj-Napoca. Depresiunea Haţegului. Ştefan (2005). PUF. P. E. Studiu de Geografie regională. 47. Korea. (2000). P. Cluj-Napoca. Entrikin. Editura Academie. Dubois. R. 41-42.. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 45. 53. 50. Paris. Gravier. L. 38. R. P. Inst. 1. Dinu. Bucureşti. PUF. CNRS. P. Editura Academiei. 58. P. (1990). Lequesne. Editura Oraj. Paris. Reims 54. Donisă. Canada. Espace. Grumăzescu. 51. I. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. PUC.Bibliografie generală 31. Donisă. P. Dayries. A. Cocean.Getis. România. XVII. 37. 57. Târgovişte. Cocean. WCB. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. Tăşnad. Lăcău (2002). Les methodes de la geographie. 39. Grigore. (2004). Michele (1978). Geomorfologia Văii Bistriţei. I. Bucureşti. Cluj-Napoca. Paris. Câmpia Olteniei. Editura Tehnică. Analele Univ. Bucureşti.. 35. Deică. M. Fellmann. Studiu geomorfologic. Dumolard. P.. Editura Academiei. Cucu. Delta Dunării. Dickinson. J. Bucureşti. 44. Geografia peisajului. USA. La Decouverte. USA. (2002). Grumăzescu. PUF. Ciangă. J. 41. Ţara Lăpuşului. 40. Dezsi. O. Cocean. Bucureşti. Dauphiné. 59. Dollfus. (1968). Paris. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. (1976).. (1970). La question regionale. paradoxes ou contradictions. G. The Resilience of the Geographical Region. 55. L’identité regionale. A.. Le concept de region: ambiquités. C. 1. Paris. B-V. Economica. (1976). N.. (1979). 42. (1997). 36. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Les paradoxes des regions en Europe. 34. Bucureşti. Studia UBB. C. Studiu geomorfologic. Ed.. Driga. Bucureşti. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în Modern Geography. Chicago & London. Cocean. Cornelia (1970. 46. Romanian Review of Regional Studies. 52. (1991). 43. Routhlege & Kegan Paul. Potenţialul reliefului. J. The 29 th International Geographical Congress. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. (1991). region et systeme... Conceptul de regiune în geografia românească. 56. Gales. P. a). 48. 1. Sistemul circulator al apei. (2004. Cocean.. St. SCG. L'analyse geographique. no. Drăguţ. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. La regionalisation. Polytehnic International Press. Human Geography. (1970). The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. A. Human Geography. Getis. Cornelia (1975). V (2001). Geogr. Getis. (1977). P. P. (1980). Fremont. J. Adnana. (1981). WCB. N. Cocean. Munţii Semenic. 32. Paris. Trav. A. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. An Encyclopedic Survey. Seoul. Dayries. 41-42. Montreal. (2005). Paris. Editura Academiei. F. Region. (1970). P. Mihaela (1999). (1990). London. 49. J-J. Coteţ. George. The 27th ARA Congress. Bucureşti. XXIX. Trav. L'espace vecu et la notion de region. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Editura Academiei. (2000). James Press. Getis. Geografie umană şi economică. 33. Cluj-Napoca. (1980). (1971). Flamarion.

I. Geogr. V. Univ. rom. Hizy. Tara Maramureşului. XL. Ilieş. BSSGG. P. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Editura Academiei. Ghincea. 76. Grumăzescu. 65. Natura. Paris.Române pe baze geografice. E. 74. Editura Academiei. O abordare geografică.. Bucureşti. 69. USA. XXVIII. 50. Studiu de Geografie regională. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. I. Ielenicz. Geogr.. Mihăilescu. Soc. H. W. N. Dalloz. 67.Bibliografie generală 60. Sisteme teritoriale. Haggett. (1985). Ilinca. (1987). Editura Academiei. Bucureşti. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Bucureşti. XVII. Cluj-Napoca. 2. (1968). I. 387. Bull. Cornelia (1970. 73. Bucureşti. Teoria sistemelor de aşezări umane. V. 82. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Bucharest. (1968). 79. Terra. Etnie. (2000). 1. Dealurile şi podişurile României. P. I. Ileana-Georgeta.. 64. Ianoş. (1995). Unele probleme de geografie regională. 86. Editura Universitară. (1932). Cambridge. Grumăzescu. Bucureşti. Valeria (1961). Editura Tehnică. Mioara (2003). I. „Vasile Goldiş”. Editura Academiei. Editura Academiei. J-B. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Editura Vinea. Geografie Regională. Subcarpaţii României. V. M. Relieful Colinelor Tutovei. Editura Academiei. Espace regional et amenagement du terittoire. Editura Dacia. Continentele. Editura Universităţii Bucureşti. Arad. (1993). (2002). Ianoş. Harta regiunilor geomorfologice ale R. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Bucureşti. 84. 71. Revue de geographie alpine. USA. S. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Munţii Ciucaş-Buzău. Ţara Oaşului. M (1984). 72. 77. (1931). Bucureşti. Bucureşti. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Ielenicz. România. MIT Press. Masivul Bucegi. Ilieş. 1-2. (1962). Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Bucureşti. Mihăilescu. Isard. Bucureşti. 78. SCGGG. Humeau. Bucureşti. 70. Al. The Geographer's Art. Marile regiuni morfologice ale României. Editura Tehnică. I. Munţii Poiana Ruscă. Pătru. Mândruţ. 1. Studiu de Geografie regională.. Studiu geomorfologic. Lajugie. Asoc.R. Juillard. 87. Bucureşti. Bucureşti. 63. de Vest. O. Lacour. Geografie Regională. Paris. Ianoş. 75. 5. (1971). Mehedinţi. Gabriela (2005). J. (1999). SCGGG. Bucureşti. (1965). Ianoş. 61. M. H. 3. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. 68. The limits of geographical regions and their determination criteria. Marin. C.. 85. 80. La region: essai de definition. Emmanuelle (2000). b). în Annales de geographie. II. RRGGG. Micalevich . (2000).Velcea. (2005). Ianoş. Ielenicz. (1994). I. (1981). Grumăzescu. Cambridge. 83. Delfaud. (1957). Ilieş. Bucureşti. Basil Blackwell. Paris. I-II. Grenoble. Marcelpoil. Franc. 81. (2001). Hârjoabă. 62. (1999). (1990). 12. M. Bul. 66.

Mihăilescu. SCGGG. N (1990). V. I.(1990). Milano. Timişoara. Mihăilescu. Gr. Posea. Editura Academiei. La regione. Region as a socio-environmental System.. V. a). Gr. Geogr. Inst. Gr. (2001). 95. 2. Terra. N. Iaşi. Popovici. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 108. SCGGG. Al. Studiu geomorfologic. M. J.. XI.. (1984). Minshull R. Marin. (1974). 101. (1995). D. Morariu. Depresiunea Transilvaniei. Clujeană. 12. Al. Al. 106. Reclus. reflecţii. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. V. 1. IV. Univ. 104. Bucureşti. Regiune geografică şi regiune economică. Gr. Popescu. Oradea. 109. Bucureşti. (1979). XVII. Mihăilescu. XXVII. (1964). Economie. Bucureşti Pop. 111. 110. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. p. 107. V. T. Violette (1994). (1971). Nir D. G. (1991). Mihăilescu. Despre ţară şi ţări. Editura Kluwer Acad. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. (1968 b). (1971).H. Vallega. 100. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. (1967). Mihăilescu. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort.. La question regionale dans l'espace roumain. Editura Presa Univ. 92. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Geografie-ecologie. (1970). Editura Universităţii Oradea. Geografia generală şi regională. Bucureşti. XXVI. Ţara Haţegului. Vâlsan. regiune geografică-ecosistem. 90. VI (LXXVI). Geografie teoretică. Posea. Regional Geography. Editura Academiei RS România. Hamburg. Badea. V. Gr. Donisă. Hutchinson University Library. Ungureanu.. Editura Universităţii de Vest. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. 98. Posea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . V. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia.. (1980. ClujNapoca. “Al. în L'espace geographique. 94.Lucr. Rey. Paris.. 105. 103. Grigore. (1931). (1994).215-217. 102. Mursia. (1980. A. Dordrecht. România. Ţara Făgăraşului. I. (2001). Studiu de geografie umană. Bucureşti Thunen. Bucureşti. T. 113. Şt. 1. I. Theory and practice. Bucureşti. (1968 a). Valeria Velcea (1971). Pop. SCGGG. 91. Editura Univ. 4. ClujNapoca. Roşu. sistema territoriale sostenibile. De Ştiinţe Geografice. Oancea. 1-2. 112. Marile regiuni geografice ale României. SCGGG. Cluj. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Bucureşti. XVII. I. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Bul. von (1826). Posea.. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Iaşi. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Morariu. Editura Academiei. 114. Univ. Mac. Ungureanu. Cuza”. Ungureanu (1993). (1982). p. Mac. Publ. (2005). I. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Velcea. Editura Academiei. Editura Presa Univ. Bucureşti.Bibliografie generală 88. b). Om. I. Germany. Bucureşti. London. Irina. XXVII. 96.3-7. The Netherlands. 99. Natură.. Gr.. Studiu geomorfologic. I. Ann. T. Gr. I. Cuza. Popa. 97. Tufescu. 2. Elementul spaţial în descrierea geografică. 2. L. SCGGG. (2000). Clujeană. 89. Morariu. Soc. Pop. Carpaţii şi Subcarpaţii României. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. 93. RRGGG.

caracteristici spaţiale şi funcţionale. x x x. Editura Academiei. 2. Valeria (1988). Geografia Văii Dunării Româneşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . 117. (2002. (1960). Ellipses. Editura Academiei. (1969). G. Monografia geografică a RPR. Vâlsan. Contribuţii de geografie fizică. x x x. 120. Editura Academiei. Bucureşti. 119. (1983-2005). Paris. Terra.Bibliografie generală 115. Geografia regională. Wackermann. I-V). Câmpia Română. Velcea. Bucureşti. Bucureşti. BSRRG. Bucureşti. XXXVI. (1916). G. 118. Géographie Regionale. Geografia României (vol. 116. x x x.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful