Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunile geografice ale României 4.6.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunile omogene 3. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.5.5.4. Regiunile geografice ale României 4.2. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.1. Tipologia regiunilor geografice 3. 3 3.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.3.1. 4 4.6. Regiunea ca teritoriu 1. Moldova de nord-est 5.3. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul peisagistic 2.3.2.5.Cuprins CUPRINS Introducere 1.5. Lucrarea de verificare nr. Geografii români şi Geografia Regională. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.7. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Criteriul funcţional 2.3. Regiunea ca sistem 1.entitate teritorială 1. Criteriul politico-administrativ 2.1. 2 2.4.4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Etapa actuală 4.7. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.8. Regiunea polarizată 3.2. Regiunea geografică . 1 1.6. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.2. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. 1 4. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa 1950-1980 4. Criteriul mintal 2.

5.Obiectivele unităţii de învăţare nr.7.5.5. Economia regiunii 8. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Componenta demografică şi de habitat 7.Cuprins 5.2.4. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Componenta demografică şi de habitat 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. 9 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Lucrarea de verificare nr. Baza naturală de susţinere 10. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.4.3.2.4.1. Economia regiunii 9. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 7. 8 8. Componenta antropică a sistemului regional 5. Baza naturală de susţinere 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Bucovina 6.6.1.2.6.6.1. 7 7.6. Culoarul Siretului 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.2. Componenta demografică şi de habitat 9. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.3.3. 10 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Baza naturală de susţinere 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Economia şi perspectivele regiunii 5.3.6. Economia şi devenirea regiunii 10.4.3.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Componenta antropică a sistemului regional 10. 6 6.1. Bârladul 8. Maramureş-Chioar 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Baza naturală de susţinere 5.4.1.3.5. 2 8. Componenta antropică a sistemului regional 6.2. Economia şi perspectivele regiunii 6.6. Bistriţa-Trotuş 10.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

hidroclimatic sau biopedogeografic. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. fără nici-un echivoc. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. în primul rând. Ca urmare. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. specifice şi expresive. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. Obiective generale. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. patriotică. atât de necesară oricărui proces educativ. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. vi . şi ele extrem de numeroase. Nu este vorba numai de substratul material. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. o finalitate eficientă. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. necesitatea de întâmplare. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. generale. existenţa. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. geologic. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. durabilul de efemeritate etc. Astfel. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. în orice ipostază. între obiectivele generale se înscrie. Iar dintre toate ramurile Geografiei. cum este definită Geografia. înainte de orice. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. orientarea demersurilor spre abordarea critică. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. componenta sintetică. abordările de Geografie Regională reprezintă. cum este şi firesc. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. riguroasă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. morfologic. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. În consecinţă. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. devine un important atu al oricărui individ uman. al oricărei colectivităţi. a descifra. adecvată.

centrate pe problematica de maxim impact. mai iscusit. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. la obiect. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. Ca urmare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. În continuare. Bibliografie selectivă. criteriile utilizate în regionare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Bucovina. adresa cursantului. în final. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. ce conţine. peisagistice. Structurarea detaliată. În general. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. pe unităţi de învătare. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . specializarea şi anul absolvirii. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. şi bibliografie generală.Introducere Racordarea. presupune o racordare a părţii la întreg. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. a permis formularea a tot atâtea teste. numărul lucrării de verificare. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. a părţii la întreg. Maramureş-Chioar şi Bârlad. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. prin cunoaştere. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. în 25 unităţi de învăţare. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. (unităţile de învăţare 5-25). Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. structurale sau mentale. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Răspunsul va fi logic formulat.

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.7. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.2. pe de o parte. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. cu o evoluţie sinuoasă. . a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare).identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. şi-a neglijat necesara devenire. teritorială. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. În tot intervalul menţionat. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.5. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în acest caz.2. considerat părintele acestei ştiinţe. când semnele declinului ies în evidenţă.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. îndreptăţită.6.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Regiunea ca sistem 1. aflate în avanposturi. 1 1.3. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.4.entitate teritorială 1. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. pe de altă parte. rămase în urmă. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. Timp de aproape un secol. Însuşi Vidal de la Blache.1. . Regiunea ca teritoriu 1. . Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . 1. sub atributul indispensabilului. Regiunea geografică .CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. Regiunea geografică – entitate teritorială. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . între 1859-1953.

Neologismul "regionalism" este inclus. 1991). decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi.Atlanticul. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea.3. văi). Cunoaşterea precară explică generalizările. regionis" are semnificaţia de conducere. răspândită şi structurată nuanţat. entitate politico-administrativă. considerăm utilă. în premieră.Mediterana sau oceanice . în timp. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. N. F. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). ordonare a unor realităţi spaţiale. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Conform acestei viziuni. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. Pentru acelaşi autor. în raport cu ţara. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. cel mai numeros număr de formulări. J. la care se făcea des referinţă). identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. dirijare. sistem. câmpii. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. mai degrabă. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. podişuri. Apare tot mai pregnantă. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. J. indică o serie de lucruri indeterminate. Franţa este o ţară şi nu o regiune". de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. Pacificul. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. termenului de regiune şi anume: teritoriu. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. 1970). cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. 1. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. poate. Europa este o regiune şi nu o ţară. definită printr-o arhitectură proprie. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. vidaliană.

O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. Platt. Dickinson. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. puse în mod artificial împreună. S. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. formulate. specificitate. cele mai vehiculate. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. acestor definiţii. A 1981). 1990). în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Herbertson. Vidal de la Blache. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet.Un domeniu în care entităţi diferite. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". animale. R. . înscrisă concret în locuri. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". G. R.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. în esenţă. Evident. Minshull. J. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Sau. După aproape şase decenii. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. 1980). aer. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. precipitaţiile. sunt: . . Getis. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". dintre care. a suprafeţei terestre.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. American Society of Planning Officials . cel nord american. Pe de altă parte însă. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. unicitate. R. mai concis. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. . în marea lor majoritate. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă.Un complex de pământ. R. A. L. Joerg. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. se pot adăuga altele. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. P. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. . figurează ca mediu privilegiat. W.E. specifică. apă. Getis.

dintre cunoscut şi necunoscut. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. în vederea optimei funcţionalităţi. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. industrializate. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. artificializat. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. ierarhizarea factorilor generatori. Au apărut. ale climatului (arid. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme.George. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. Mai mult. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. precum în relieful de câmpie. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. munte. Dacă în antichitate. ce îi asigură. finalitatea interferenţelor spaţiale. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. ulterior criteriile s-au înmulţit. specificitate. pădure sempervirescentă. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. E. ponderea anumitor condiţionări. 1970). prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. savană. socială şi instituţională. climatice. De această dată. interacţiunea elementelor componente. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . tendinţa de uniformizare este indusă din afară. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. în raport cu alte teritorii. se dizolva în structuri de alt tip. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. temperat. P. Dealtfel etapa post-vidaliană. podiş). păduri cu frunze căzătoare) etc. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. diversificat şi distilat. specificitatea. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". Marcelpoil. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. 2000). ce nu pot fi omise nici astăzi. ca urmare regiunile morfologice. atunci când se analizează un component strict al peisajului. a zonelor litorale portuare). Distincte rămân însă unghiurile de abordare. de servicii. prezenţa aceloraşi roci).

ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. a unor teritorii (mai ales ale statelor. care posedă un grad de autonomie certă". regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. Uniunea Europeană. Marea Britanie. Efectele globalizării sunt evidente. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. CSI. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. încă din antichitate. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. Pe de altă parte.4. induse de sus în jos. departament.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Ea slujea direct. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. 1980). dar nu neapărat!). NATO. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. 1977). I. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit.N. economică.M. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. I. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . să valorifice elementele de favorabilitate. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. Italia. Spania. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. economice. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. structurale şi funcţionale ale acestora. CEFTA. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. (1959) şi susţinut de Baranski. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. N. prezente în zonele periferice ale statelor. P. comună). (1964) (citaţi de Donisă. Belgia. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. Despovărată de atributele naturale. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. pe de o parte. În Franţa ea devine "o regiune de program. Pentru actorii politici din Germania. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. prin reglementări ce tindeau. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard.

Intervine şi a treia dimensiune. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. ce generează o hipermatrice. Catalonia). suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. din păcate. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. lăsând altora sarcina. Nu trebuie să omitem. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. ale căror prime intervenţii n-au fost. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. dialectic dezechilibrat. Ca urmare. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. este un decenii. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). interne. dar şi meritul. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. guvernat de relaţii de tip feed-back. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea. retroactive şi interactive. stabilitatea şi adaptarea. timpul. economică. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Mediul. specifice. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. sociologică etc. în accepţiune sistemică. A. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. concept operativ de sorginte naturală. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. politică. paralele. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea ca sistem deschis. un sistem Între proprietăţile externe. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. continuate ulterior. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. 1. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. iar pe coloane atributele funcţionale. caracterizate printr-o mare relativitate. O calitate care persistă este o invariantă. în primul rând. Bucovina. temporale). Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. formată din spaţii contigue".5.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. de-a definitiva şi detalia conceptul.

economiei sau comportamentului uman. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. centrul Marii Britanii. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. impactul cel mai acut. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. El Nino. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. soluri. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. solară etc). faună. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. în faza iniţială. îl exercită clima. geotermică. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. P. la care. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. Ea induce. mai divers perceput. habitatului. Ruhr etc). În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . sistemul a avut un anumit acces. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. Pentru a se menţine.

independent de factorii de decizie de la nivel regional. În acest caz adaptarea este sinonimă. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. în circumstanţele date. generalizare. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. a majorităţii activităţilor umane. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. strategice dar mai ales de mentalitate. economică sau socială. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Este evident că orice sistem terestru. Adaptarea la presiunea antropică. de evoluţiile în plan politic sau social. perfecţionarea. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. indiferent din care domeniu. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. politice. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. Lipsa locuinţelor. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. în primul rând. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. dependent. inovării. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. prin funcţiile lor. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. parţial. înainte de orice. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. consolidarea specificităţii. Ca urmare. a locurilor de muncă. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. sociale. Adaptarea la competitivitatea interregională. Adaptarea ar însemna. adesea. Este o necesitate imperioasă. de lungă durată).

.. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. 1995. 1. în vogă între 1900-1950. bimodular (natural şi antropic). Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . A.regiunea umanizată. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. imaginând patru etape distincte şi anume: . În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei.C. D. Nir. o integrează. delimitată cultural. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. 1995). exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. omul. fără echivoc. Ulterior. structură geologică) afirmată între 1750-1900.regiunea naturală (bazin hidrografic. Adalberto Vallega. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. (1990).

. Editura Kluwer Acad. Cocean. limitele temporale fiind pur orientative. 8. Trav. Blache. Region as a socio-environmental System. (1990). (1970). 1. XVII. P. P. sistema territoriale sostenibile. după 1980. se întrepătrund. Paris.. P. conturată gravitaţional.Regiunea geografică – consideraţii teoretice .7. A. Paris. 2. paradoxes ou contradictions. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. actualmente. Dordrecht. SCGGG. 4. Dauphiné. Paris. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . D. A. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. suprapusă unui ecosistem. Flamarion. Presa Universitară Clujeană. (1979). F. cea funcţională şi cea sistemică. R. Delgrave. Cornelia (1970).Getis. region et systeme. London. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. J. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Milano.6. Regional Geography. 7. dominantă între 19501980.regiunea funcţională. Getis. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. (1980). (1995). USA. A. Bibliografie selectivă 1. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. (2005). WCB. Espace. 41-42. cele două ipostaze ale regiunii. Fellmann. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Human Geography. Mursia. Publ. La question regionale. J. Minshull. La regione. 10. Hutchinson University Library. The Netherlands. Paul Vidal de la (1908). 9. 5. Vallega. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Ediţia a II-a. Astfel. Geografie Regională. 2. 3. Regions naturelles et noms de pays. Nir. Gravier.(1990). (1971). 6. Theory and practice. Economica. Le concept de region: ambiquités. Grumăzescu.regiunea sistem. no. . Dumolard. Cluj-Napoca.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul peisagistic 2. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. . proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.4.funcţional. . Într-un astfel de context. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.5. apreciem că. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . în conturarea regiunilor geografice. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. Ca urmare. 2 2.3.6. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.7. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. aleatoare (fizionomice. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. care o lungă perioadă au primat în regionare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă.politico-administrativ. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. introducerea unor criterii de circumstanţă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. . în funcţie de importanţa lor. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate.1. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante.să ofere. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.2. . Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. Criteriul mental 2. în dauna însuşirilor funcţionale.peisagistic.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. care este orice regiune geografică veritabilă. . Criteriul funcţional 2. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: .mental. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Criteriul politico-administrativ 2.

peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. Câmpia Transilvaniei). În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. prin exploatare intensă. Să decelăm. Delta Dunării. bine statuat. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. tradiţional. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. fiind extrem de greu de individualizat. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. morfologie. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. în toate aceste cazuri. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. diferit de al regiunilor învecinate. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. identificând regiunea cu acesta. De observat că. vor prezenta un tip de umanizare specific. Munţii Apuseni. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. în latura antropică. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. exclusiv. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima.2. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. 12 . Dimpotrivă. în cele ce urmează. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. Carpaţii Meridionali etc. În consecinţă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Întâlnim. aşadar.. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. ca unităţi peisagistice clar delimitate. oriunde şi oricând. soluri. la umanizarea peisajului. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. în regionarea geografică fără a deveni însă.

oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. la cea analitică. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. În mod analog. având o individualitate proprie. vegetaţie de stepă şi forestieră. a deveni exclusivist. Asistăm ca urmare. ca mod de creionare. Dimpotrivă. adică unui agregat spaţial organic structurat. repetăm. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. de cea urbanizată. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. de orice geograf. Ea va include. soluri mozaicate). în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Avem de a face cu un paralelism evident. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. 1983). ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. gen regiunea naturală. Nu va surprinde. 2. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. face loc regiunii funcţionale. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. regiunea naturală. inclusiv fizionomic. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. didactică. dar. din punct de vedere al desfăşurării. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită.3. Dealtfel. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. o entitate care poate fi receptată direct. accelerată. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. fără. Cocean.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. de evidenţiere a cauzalităţilor. impusă de specificitatea părţilor componente. deci. de delimitare. Precum şi într-o metamorfoză continuă. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. În concluzie.

dar şi etnic sau cultural. Sau dimpotrivă. dar şi output-uri asemănătoare. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. după anumite considerente de ordin peisagistic. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. 14 . Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. greu de atins. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. schimbându-l practic cu un alt sistem. 2. între componentele proprii şi pe plan extern. guvernat de alţi vectori. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. îşi vor dovedi ineficienţa. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. deci. funcţional. cu atât gradul de fezabilitate creşte. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. bunuri şi interese. Cu cât structura sa este mai bine articulată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Autoreglarea se realizează pe plan intern. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită.4. la rândul lor. energie. iar durata sistemului va fi limitată. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. Nu e de mirare. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. pe termen lung. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. cu sistemele învecinate.

Bihor. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. În mod similar. În sfârşit. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Alba. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. prin detaşare administrativă faţă de Spania. comunele. Hunedoara şi Arad. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Un factor catalizator îl constituie. în cazul fiecărei entităţi statale. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Mureş-Dunăre-Tisa. Bacău sau Vaslui. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Se observă. Pe de altă parte. şi cea politicoadministrativă. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oferim. Neamţ. a fostei Iugoslavii. chiar emoţională (rolul acordat. adesea. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. pentru a cita doar cele de la frontierele României).Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. mai jos. generalizată. la o simplă suprapunere. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. la insistenţele Moscovei). pe criterii ştiinţifice. Cehoslovaciei. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. ca exemplu. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. a dezvoltării complementarismului economic şi social. conservarea de către Marea Britanie. spre exemplu. euroregiunile. Aplicarea frecventă. Prutul superior. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. Cluj. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Dualismul dintre regionarea geografică. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Prutul inferior etc. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. a zonei strategice Gibraltar etc).

ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Limitele lor pot fi uşor trasate. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. având o contribuţie secundară.5. (dar şi altora care. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. 16 . Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. Cocean. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Adăugăm.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). criteriilor analizate anterior. Astfel. arhitecţi. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. Dealtfel în lipsa omului. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). entităţile teritoriale rezultate. Menţionaţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. diversificându-se. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. ca urmare.

în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). în majoritatea absolută a cazurilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. iar diferenţierile de asemenea. se constituie într-o regiune tipică. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. contraste economico-sociale puternice). localitatea. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. Şi invers. iar influenţa acestuia mai limitată. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Ampoiului sau Someşului Mic. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. favorabile sau defavorabile. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Pe lângă criteriile analizate. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. întregul său proces de umanizare. Maramureşul istoric. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . departe de-a fi cele optime. ecologice din perimetrul propriu. Macroregiunile. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. împărţit actualmente între România şi Ucraina. Crişului Negru (moţii crişeni). Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. sociale. comuna. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. cu atât disiparea este mai accentuată. II. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Privite sub aspect pur administrativ. regiunile de ordinul I. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă.

delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). Prutul superior.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). euroregiunile. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. economic. al unui teritoriu dat. Mureş-Dunăre-Tisa. adesea. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. Lequesne. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. Criteriile heteroclite (naturale.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. . politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. 1997) care deosebeşte: . culturale. a fostei Iugoslavii. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Transnistria.6. a dezvoltării complementarismului economic şi social. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. În sfârşit. politic.regiuni construite istoric (UE).regiuni-unităţi naturale şi ecologice. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Cehoslovaciei. sociale. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Un factor catalizator îl constituie. .regiuni ca societăţi civile prin cultură.) 2. . Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. altfel extrem de nuanţat. . 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. C. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Prutul inferior etc. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. economic(CSI). politic sau militar. le Gales. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza.

3. XXX. P. La Decouverte. Cocean. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . (1983). Les paradoxes des regions en Europe. Ediţia a II-a. Cluj Napoca. 4. C. (2005).. (2000). Ianoş. Geografie teoretică. Geografie Regională. Bibliografie selectivă 1.7. Paris. Bucureşti. Lequesne. Cocean. Gales. P. Editura Presa Universitară Clujeană. 5. Editura Tehnică. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi).Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Sisteme teritoriale. (1968 a). I. P. SCGGG. V. 2. (1997). Mihăilescu. Bucureşti. O abordare geografică.

realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. belturile nord-americane. vegetaţia. Factorii economici s-au impus treptat. Relieful. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. Înainte de orice. nu a fost decât un singur pas. respectiv factorii naturali. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. tehnologici.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . sociali. de diverse tipuri.4.2. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. expresia determinismului fizic în geografie. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Regiunea polarizată 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud.5.2.6. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. deşerturile tropicale ale Asiei. 3. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). geopolitici. economici.3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. o lungă perioadă. începând cu anul 1752. factorii naturali s-au constituit. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. Regiunile omogene 3. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. . Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3.7. . Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.1. în primul rând.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. devin elemente definitorii ale peisajului. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Astfel.1. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. Africii şi Australiei. 20 . climatul. De aici ideea că regiunile naturale sunt. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. 3 3.

moştenirea spirituală a colectivităţilor. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. centrul clasic. Căile de comunicaţie. Ca urmare. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. cu o concentrare masivă a populaţiei. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Christaller în studiile sale. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. cu regiunea umanizată. Regiunea naturală este substituită astfel. lipsite de astfel de atribute. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Kosovo. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. funcţională (nodală). după anul 1950. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. posesoare a unei culturi proprii. particularităţile culturale şi etnice. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. funcţionale. organizează un teritoriu. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Actualmente. Nagorno-Karabach. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. urbanizarea. structurale. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. destrămarea imperiului sovietic etc). vestul european catolic şi estul ortodox. regiuni agricole bine conturate. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. Găgăuzia etc).. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. unificarea Germaniei în 1989. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. după anul 1900. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. de gravitaţie şi polarizare. cu cel de regiune polarizată.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial.

fără a fi ţinta demersului propriu-zis. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. clasificarea precede regionarea. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. trăsăturile evolutive. rolul elementului de sprijin. vor deveni. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Grigg. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. Este momentul de a menţiona. mărimea. Cele din urmă. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. 22 . De aici. de ansamblu). cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). dar mai ales raporturile dintre ele. C. Factorii şi principiile susmenţionate.Tipologia regiunilor geografice 3. în acelaşi context. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri.3. individual sau în asociere. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. într-un raport asupra fenomenului regional. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. în anumite privinţe. ele reprezintă operaţii distincte. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. întemeiat pe alte considerente. Ei joacă. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). (1971). cel mai adesea. Galpin. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. care distinge. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. subordonându-i-se. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). poate. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. După opinia noastră. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Vidal o asociază conceptului de „pays”. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. aşa cum o relevă şi Grigg D. prefigurate încă de Vidal. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. relaţia om-mediu. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. pe de o parte. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. structura. actualele regiuni polarizate. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică.

de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. strict specializate (geomorfologie. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. în perioada aşa-zisei sale crize. Cele trei tipuri de regiuni. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. 1990). climatologice. II. cu predilecţie. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Acceptând acest criteriu. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. regiunile de ordinul I. ). de mare omogenitate şi funcţii decelabile).Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. regiuni-sistem (Dov. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. Sahara). A se observa că în întreaga perioadă menţionată. Evident. umanizate.etc. N. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. funcţionale. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). Carpaţii Orientali -II-. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. la cele strict specializate. Etc. Culoarul Izei -V. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. III…n (Carpaţii -I-. Depresiunea Maramureş – IV -. din păcate. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. Trebuie subliniat însă permanent că. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Siberia. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există.. unii geografi. trebuie revizuită. singura diferenţă constând în transferul ei. invariabil. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. omogene. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Astfel. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. geografia industriei. iar celelalte două etapele recente. spre exemplu. de la nivelul studiilor monografice. A. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. cu o încercare de regionare. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Etc. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. au făcut-o). nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat.

A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. I. II. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. echilibrate. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1995). III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. A. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. fluide şi explozive (Fremont. 1976).

Wackermann. 1978). Dauphiné. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Din acest punct de vedere. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. relativă. Delta Dunării. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării.. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. bine consolidate ca sisteme. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. Proiectul pentru Învăţământul Rural . La rândul său.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Astfel deosebim regiunile stabile. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. în semnificaţia lor.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. Ulterior. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). de cele critice sau defavorizate. dar şi cu spaţiile învecinate . respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. După opinia lui P. Friedmann (citat de G. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). ca fenomene de maxim impact asupra omului. Regiunile omogene reflectă. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie.4. aşa cum o dovedeşte E. 3. de tranziţie spre dezvoltare. atât idealul acţiunii de regionare .cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. J. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. citată după A. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Dayries M.

Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.5. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² .Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii).media valorilor anterioare n . Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici.Alsacia. climă. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. hidrografie. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. vegetaţie. climatici. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. în 1933. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. când elementele implicate (relief. 26 . dintre care am selectat cea propusă de A. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . în anul 1826. soluri. aflate. formulat ulterior. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. 3. În concluzie. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. model derivat din teoria locurilor centrale. la peste un secol după precedentul. Polarizarea. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). influenţă) reciprocă.o variabilă dată Xi . presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Regiunile omogene pot avea o origine naturală. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă.

Regiunea polarizată este. Disputele legate de definirea “polilor”. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. difuzia şi dominarea. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. n.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. după mărime a locurilor centrale. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. A. Evident. reprezentaţi de aşezările urbane. Christaller menţionează nu numai ierarhia. înainte de orice. 1979). teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva.n. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. succesiv. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. un sistem spaţial. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Într-un tabel sintetic. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output).

Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Centrul devine punctul de sprijin. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. 3. periferia. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. subsistemul dar şi oponentul său. în viziunea autorului menţionat. Grafic. 1979) sunt următoarele: polii. adesea conflictuale. de descentralizare. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. regiunea polarizată. Ca urmare. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. prin relaţii de dependenţă. retelele şi câmpurile. să contureze “reţelele” . Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. A. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. concomitent. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului.

(2002. Paris. Editura Academiei RS România. O abordare geografică. Haggett. 2. (1979). 4. Cambridge. Cluj Napoca. A. Mihăilescu. Fremont.(1990) The Geographer's Art. region et systeme. I.Tipologia regiunilor geografice 3. La regione. L'espace vecu et la notion de region. (1976). Trav. Wackermann. Sisteme teritoriale. Ellipses.. Bibliografie selectivă 1. Geografie Regională.(1995). Géographie Regionale. A. Cocean. 41-42. P. A. Espace. V. (1968 ). Ediţia a II-a. Geografie teoretică. Milano. Vallega. Ianoş. Paris. (2000). Dauphiné. 7. Economica. Editura Tehnică. 6. Geogr. Inst. sistema territoriale sostenibile. Reims. 3. P. Basil Blackwell. (2005). G. Mursia. Bucureşti. USA.7. 8. 5. Presa Universitară Clujean. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 .

Nu lipseşte. Dealtfel. vegetaţie.6. . în primul rând cronicarii. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. în anul 1717. în traducere germană.1. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. aşadar. Începuturile Geografiei Regionale în România. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. .5.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . structurii etnice. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: .2. Descriptio Moldaviae.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. elaborată în limba latină.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. Regiunile geografice ale României. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. preponderent literare. Regiunile geografice ale României 4. Unitatea de învăţare Nr. umanizat. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. organizării sociale). Etapa 1950-1980 4. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . Dacă autorii mai vechi.8.2. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. 4. 1 4.1.3. El delimitează astfel o regiune . la cererea Academiei din Berlin. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Moldova vremii sale .o atenţie limitată. ocupaţiilor. în vogă la vremea sa. climat. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. au inclus în scrierile lor. hidrografie.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. (dar publicată. obiceiurilor. ca un dat de necontestat. 30 .Geografii români şi Geografia Regională. aspecte ale domeniului geografic. faună. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Lucrarea de verificare nr. Acceptând regiunea naturală. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.4. 4 4.7. Etapa actuală 4. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale.

Regiunile geografice ale României. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Există. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. regionale. În alt plan. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional.Geografii români şi Geografia Regională. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. cel metodologic. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. nu-s decât material pentru sinteza generală”). Este o noţiune sintetică. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. definind regiunea naturală transformată de om. economice etc). Ca urmare. propune peisajul. în anii ’60. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. vizând atât domeniul de studiu. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. la autorul susmenţionat. 1970). structură şi funcţii specifice. Vintilă Mihăilescu (1964. mai mult în dezbateri decât în scrieri. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Dar.3. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. metodele de cercetare. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Proiectul pentru Învăţământul Rural . în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. fără îndoială. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). administrative. regiunea geografică devine o unitate de studiu. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. În mod analog. 4. 1968. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. integral şi limite naturale). cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. V.

comunitatea şi substratul. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. Regiunile geografice ale României. definit de trei factori: mediul. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Grumăzescu. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . T. la nivel european şi mondial. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. în plină criză. se va accentua mai târziu. la nivel mondial. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. în această poziţie. ai regiunii de tip sistem. Morariu. V. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Posea. etc). avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice.. fapt care. cu fizionomie specifică. la stadiul creionării entităţilor morfologice. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. 1970). de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Pe alt plan însă. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. G.. Trecând în domeniul practicii imediate. cel al abordărilor propriu-zise. Doi precursori. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Donisă. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). demografice. I. tot atunci. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. grupul de cercetători se dispersează. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. din motive conjuncturale. V. sociale şi economice.Geografii români şi Geografia Regională. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. Tot în deceniul opt. Avem astfel. Continuând şirul analogiilor. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. Vintilă Mihăilescu se menţine. în vogă la vremea respectivă. I-V). Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. şi Geografia Regională aflată. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. 1968). Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. Din nefericire.

Dealtfel. 1993. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. hidrosferă. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. în ansamblu. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. P. 4. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil.Geografii români şi Geografia Regională. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . dar şi în plan politic. o tentă pragmatică. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. iniţial. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. de tip sistem teritorial. Ianoş. De subliniat. Regiunile geografice ale României. Geografia Regională se menţine în actualitate. începând cu anul 2003. polarizat. de aplicabilitate în practică de necontestat. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. ce-i permit autoorganizarea. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. Regionarea naturală face loc. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. Ulterior. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. Marin.4. I. El se va identifica integral în regiunile heterogene. Ea posedă fluxuri de masă. I. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. 1987. regiunii polarizate. şi în preocupările geografilor români. mai ales. dând Geografiei. Cocean). 2000) care propune. P. (1981. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). atmosferă şi biosferă). cu o structură disipativă. consolidând colectivele de cercetare proprii. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. relief. energie şi informaţie proprii. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). câştigând vizibil teren şi în România.

dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. 4. hidrologice. Regiunile geografice ale României. funcţionale.5. 2002) o regionare de acest tip. Câmpia Română. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. mai ales cele morfologice. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. Cocean. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Delta Dunării etc. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. energie şi interese. astfel. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Au fost. 4. cu componente climatice. Podişul Moldovei. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. individualizate regiuni naturale. 34 . fără a se ajunge însă. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. în totalitate. biogeografice extrem de nuanţate.Geografii români şi Geografia Regională. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. dinspre periferie spre centrul său.

Oltenia de nord. Haţeg-Poiana Ruscă.Geografii români şi Geografia Regională. 5. Crişana. Munţii Banatului. 6. 16. eliminarea tiparului tradiţional. 2003. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 4. din cel al geografiei aplicate. 20. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Bărăgan. 3. Bistriţa-Trotuş. Bucovina. Maramureş-Chioar. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. 7. 1. axe sau fâşii. 21. 13. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Curbura. 19. Munţii Apuseni. prezenţa unei baze de susţinere proprii. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 18. 11. Câmpia Olteniei etc). Someş-Mureş. Culoarul Siretului. Metropolitană. cât mai diversificată. 12. 15. 8. Muntenia de nord-vest. Transilvania de sud. Oltenia de sud. 17. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Bârlad. Banat. Delta Dunării (după P. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 2. 10. Cocean şi colab. 9. 14. cu modificări). un spaţiu mental cu trăsături particulare. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Regiunile geografice ale României. Dobrogea. Moldova de nord-est. Dunărea de Jos. Culoarul Siretului.

36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. 1970. 1970). cu care începe şi se termină introspecţia de profil.6. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Este o noţiune sintetică. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Continuând şirul analogiilor. Există. Dobrogea. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. Transilvania. economice etc). 1968. Vintilă Mihăilescu se menţine. 4. Pe de altă parte. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. Trecând în domeniul practicii imediate. administrative. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. cel metodologic. naturale şi antropice. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării.. la stadiul creionării entităţilor morfologice. structură şi funcţii specifice. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Crişana. la autorul susmenţionat. Regiunile geografice ale României.Geografii români şi Geografia Regională. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Oltenia. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. Banat. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. integral şi limite naturale). definind regiunea naturală transformată de om. Ca urmare. V.

XVII.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . SCGGG. geografii români şi Geografia Regională. Editura Academiei. 2. 4. şi punctajul aferent. Bucureşti. 1.Geografii români şi Geografia Regională.) 4. . (1968 ). Cantemir. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. D. I-II. Geografie teoretică. Editura Academiei RS România 7.0 pct).Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).0 pct. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . O abordare geografică. I. 6. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Cluj-Napoca. Terra. 3. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Mihăilescu. tipologia regiunilor.Adresa cursantului. la obiect.Specializarea şi anul absolvirii. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. . 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Sisteme teritoriale. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Bibliografie selectivă 1. Răspunsul va fi logic formulat.) 3.0 pct. Grumăzescu. Descrierea Moldovei. 2. Regiunile geografice ale României. 0 pct. (2000). 4.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bucureşti. Editura Tehnică. x x x (1983-2005). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Geografia României (vol. Bucureşti. . Bucureşti. . Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. (1973). Geografie Regională. 5. (1. I-V). Mehedinţi. 2. (1931). Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Cocean.). Editura Presa Universitară Clujeană.7. Ediţia a II-a.Numărul lucrării de verificare. V. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. (2. P.4. 4. S. Editura Academiei Române. (2. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3.8. (2005). Ianoş. Lucrarea de verificare nr. Cornelia (1970). 5.

Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.2. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.2. 38 . 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. cu un climat mai răcoros şi mai umed.5. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. de câmpie. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 5.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m.1. Luncile largi ale Prutului. Verile sunt călduroase. Componenta antropică a sistemului regional 5. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. cu rocile cristaline dure.1.3. .4. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. cu asociere de dealuri şi lunci. orientat est-vest. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. de vârstă precambriană.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Economia şi perspectivele regiunii 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. neozoice şi cuaternare groase. în primul rând. 5 5. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. Partea vestică. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Baza naturală de susţinere 5. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. . a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului.

Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. ortodoxă. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. papură. cu un potenţial de scurgere redus. seacă. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. arini. pentru pescuit şi irigaţii. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. a fost construit.3. ocupată în sectorul primar. Botoşani. în zonele colinare. lacul de la Stânca-Costeşti. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . Botoşani. inclusiv hidroenergetice. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Rozătoarele. Câmpia este străbătută. fauna piscicolă şi cinegetică. Predomină populaţia rurală. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. îndeosebi. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Biogeografic. ca urmare. casele memoriale. de naţionalitate română. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. din Culoarul Siretului. Târgu Frumos. Darabani. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. alături de iepuri. Ruginoasa). mănăstirile. Dorohoi. Iaşul. Din punct de vedere antropic. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. la nivel naţional. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. mistreţi animă peisajul. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Pentru scopuri complexe. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. palatele (Iaşi. bisericile. în colaborare cu Republica Moldova. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. muzeele. plopi. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. 5.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. apele minerale de la Strunga. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. din conul aluvionar de la Timişeşti. Este în creştere inclusiv prin exod rural. la adâncimi de 3-10 m. Gramineele (Festuca. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Un rol major revine. vulpi. Başeul este tributar direct Prutului. în anotimpul estival numeroase râuri mici. utilizat în industria sticlei. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. pe Prut. Săveni.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. prin aducţiune.

cu o serie de specializări în cultura cerealelor. datorită potenţialului său poziţional. la răscrucea unor drumuri comerciale. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. legumicultură. Târgu Frumos. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. de-a lungul căilor de acces. cu structură răsfirată sau compactă. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. alimentară. viticultură (zona Cotnari). Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. Funcţiile lor sunt agricole. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. Săveni. iazuri. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. textilă etc. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). agricultură mixtă. industria lemnului. amplasate lângă apele curgătoare.

apele minerale de la Strunga. Iaşi – Botoşani. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Din punct de vedere al importanţei agricole. Golia). lactate. Parcul Copou din Iaşi. sfeclă de zahăr. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. este de dată relativ recentă. Mitropolia. Iaşul şi Chişinăul. mai înaltă a teritoriului. iazurile din Câmpia Moldovei. Botoşani (Uspenia. exceptând municipiul Iaşi. bovine. agricultura şi industria. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. ctitorită de Ştefan cel Mare). A treia regiune agricolă a ţării. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. uleiul (la Iaşi). teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. casele memoriale. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. porcine şi păsări. lângă Botoşani). tricotaje (Iaşi. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Galata.Moldova de nord-est 5. Răducăneni şi Nicolina). Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. în pentru ulei. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . dezvoltându-se pe coordonate proprii. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Nicolae. porumb. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. În zona dealurilor s-au dezvoltat. vinificaţie (Cotnari). încă din evul mediu podgorii. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. cât şi peste hotare. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. confecţii. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Turism cultural. Strunga. Sf.4. soia. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Nicolae Popăuţi). plante furajere). Se cresc ovine din rasa karakul. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Dorohoi (Sf. Palatul Culturii. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Botoşani). în special măr. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). livezile ocupând partea vestică.

A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. la un standard redus sub aspectul modernizării. Transportul feroviar este servit. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. cele două centre urbane mari. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Iaşi şi Botoşani. tipurilor de sol şi vegetaţiei. în mod dialectic. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. per total.5. 5. materiale de construcţie. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în primul rând. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. Riguros delimitată spaţial. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Moldova de nord-est. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. textilă. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. prelucrarea lemnului). construcţia de maşini. Iaşi şi Botoşani. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. Infrastructura de transport rămâne însă. având legături cu capitala. grefată pe Culoarul Siretului. După cum s-a relatat anterior. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. respectiv spre Transilvania. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. la o variaţie redusă a climatului. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. ca sistem teritorial funcţional. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. puţin nuanţat. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Ea conduce.

Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Editura Academiei. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. şi invers. Cuza”. Bârladul. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Băcăuanu. în cazul de faţă. Barbu. V. Pantazică Maria. (1980). fără energie şi fragmentare deosebită. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Băcăuanu. “Al. V. D. Iaşi. Ungureanu.6. 2. I. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 .. Or. 3. 5. Bucureşti. Editura Univ. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Al.Moldova de nord-est interacţiune. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Cu cât numărul lor este mai mare. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Bibliografie selectivă 1. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Etc. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. N. Spre exemplu. 2. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Chiriac. Studiu geomorfologic.. Bucureşti. Ungureanu (1993). Câmpia Moldovei. (1968). Podişul Moldovei. relieful aplatizat.

Bucovina Unitatea de învăţare Nr.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. . partea nordică a Bucovinei. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. 6 6. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. totuşi. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. 6. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. 6 BUCOVINA Cuprins 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). care este municipiul Suceava. depresiuni. Astfel. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Componenta antropică a sistemului regional 6. oraşul Cernăuţi.1.5. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Baza naturală de susţinere 6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. Varietate morfologică: munţi. podişuri. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice.3.4. Dacă există. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică.2. Economia şi perspectivele regiunii 6. culmi aplatizate. culoare pe vale. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. .

A doua treaptă de relief montan. Depresiunea Rădăuţi. Cele două trepte majore de relief. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală.nord-est. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. stejar etc. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). stratul de zăpadă persistând 34 luni anual.. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. nivelat şi fragmentat în plan minor. Depresiunea Dornelor. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Dealul Boiştea. iar în podiş între 6-8°C. în partea sudică. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . prin eroziune fluviatilă. Ele străjuiesc. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. pe Valea Sucevei s-a individualizat. de formă alungită şi dens populată. sculptat în depozite sarmaţiene. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. de mai joasă altitudine. în perimetrul căruia. Rezultă un climat răcoros şi umed. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. culmi domoale a căror înălţime. arţar. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. 689 m. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. intens exploatate antropic. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. tei. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. munţii şi podişul. Culmile acestuia. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). aidoma unor trepte. Moldoviţei şi Humorului.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Reţeaua hidrografică este relativ densă. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Siretul. din păduri de foioase (făgete). Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). colectând prin afluenţii săi. Depresiunea Câmpulung. în Podişul Sucevei. în obcine se înscriu între 2-6°C. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Suceava şi Moldova. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. cu altitudini de 450600 m. în amestec cu carpen. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . scade de la vest (1588 m în Vf. Fondul biogeografic este compus. nisipuri). ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. separate de culoarele largi ale Moldovei.

Cetatea Sucevei. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. Moldoviţa. întâlnim un rural bine consolidat. Ca amplasare. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Profilul economic este extrem de nuanţat. râsul. statui. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. partea centrală a Depresiunii Dornelor. densă. cu spor natural superior mediei pe ţară. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Suceviţa. polarizate de Suceava. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. preponderent bărbătească în ţari din centrul. Ursul. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Probota. constituit însă din sate mici.3. Rodna. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Solurile aparţin. Recent. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. respectiv cele intens umectate. jderul. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. a unor zăcăminte de gaze naturale. sub 500 locuitori. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. căpriorul. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. terenurile agricole relativ extinse. şi mijlocii (500-1500 locuitori). mistreţul. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. cu deplasarea populaţiei tinere. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. predominant. 46 . sudul sau vestul Europei. Solca). clasei spodosolurilor. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. În balanţa demografică pe medii de viaţă. valori etnografice specifice. cu podzoluri variate structural. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. Depresiunea Rădăuţi. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. Sub aspectul habitatelor. cerbul. Pe lângă resursele forestiere importante. 6. muzee. este bogată. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). în Podişul Sucevei. Predomină satele agricole.

industrie. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Bucovina pomicole. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Frecvent apare profilul economic mixt. Ca centre de ordinul secundar. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Baia. definesc funcţiile oraşelor. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Aşezările urbane aparţin. Siret şi Solca. se instituie Vatra Dornei. Rădăuţi şi Fălticeni. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. cu randamente mai scăzute. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. oraşelor mici şi mijlocii. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Economia şi perspectivele regiunii.4. în est). În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. sfeclei de zahăr. 6. Marginea. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. şi din motive fizicogeografice. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. turism. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. dar pe suprafeţe notabile. Economie diversificată: agricultură. grâul. Activităţile industriale. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Iacobeni). In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. porumbul. Se cultivă. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. în pentru fuior sau cânepă. Şaru Dornei. oraş care. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei.

(Suceava. sticlei. comparativ cu alte regiuni ale ţării. În zona montană predomină creşterea oilor. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Moldoviţa. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. carnea sau laptele (Suceava. Prin toate trăsăturile relevate anterior. vişin). De asemenea. Rădăuţi. pe lângă celelalte specii de animale. industriei chimice etc. Dragomirna. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Arbore. Câmpulung Moldovenesc). industrială). mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. Industria este. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. turistică. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). inul şi cânepa produse în regiune. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. iar în Obcine. hârtie. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vatra Dornei). Probota. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. mobilă. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. în special cele din Ţara Dornelor. Humor. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. ambalaje. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Cacica. cireş. Suceviţa. Industria textilă valorifică lâna. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. alături de Litoral şi Delta Dunării. Vatra Dornei. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Fălticeni. orzul. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare.

podişul şi depresiunile. Iaşi. “Al. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Cluj-Napoca. Bucureşti. 2. Humor. Chiriac. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Moldoviţa.. Feredeului şi Obcina Mare. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. 6. Pop. (1976). V. Editura Univ.Bucovina 6. cu o arhitectură de mare originalitate. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Băcăuanu. (1980). În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Ungureanu. (2000). Gr. 4. Barbu N. Suhardului. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Pantazică Maria. Editura Ştiinţifică.5. I. Călimanilor. 2. 3. Barbu. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. datorită frescelor exterioare. Al. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Editura Presa Universitară Clujeană. D. Cuza”. Bibliografie selectivă 1. Obcinele Bucovinei. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Mănăstirile Vorneţ. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. N..6. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Rodnei. de o valoare artistică unică. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. Ungureanu (1993). Podişul Moldovei.

Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7.5. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . cu un domeniu forestier şi pastoral extins. În context transfrontalier sau al unei Europe unite.1. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei.2. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). 50 . Componenta demografică şi de habitat 7. axa de referinţă.6.2.4.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. cu altitudini de 600800 m. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. . un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). râu ce devine. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. limitele spre vest şi sud-vest. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. Baza naturală de susţinere 7. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. 7 7. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu).proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. 7. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.1. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.3. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. nu fără disfuncţii. de gravitaţie a geosistemului. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. Vişeul şi Iza. Relieful regiunii este. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . deci. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În aşteptarea acelui moment. a regiunilor. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos.

Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Coştiui. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. ca afluent al Someşului. În munţii Rodnei. Numeroase acvifere cu ape minerale. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Depresiunea Oaş. jugului intracarpatic (Şatra. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Cu deschidere largă spre vest. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. pe o lungime de 60 km. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Ocna Şugatag. iar spre vest pe Culmea Breaza. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Iezerul Pietrosu. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Mari resurse de apă dulce. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Lăpuşul. pe direcţia est-vest. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Băile Borşa. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. determinate orografic. Preluca. Valea Măriei. Lala Mică. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Băile Puturoasa. urmează frontiera nordică a ţării. Şătriţa. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Fiad. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Târlişua. cele din urmă. Stoiceni. Cărbunari. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Buhăescu). Bixad. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. de peste 800-1000 mm anual.

aur. La Răzoare se exploatează mangan. o specie submediteraneană. nu apar pajişti alpine. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. căprior. evrei. de mare originalitate şi viabilitate. Germania).3. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. pisică sălbatecă. ucraineni. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Spania. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. astăzi exploatările fiind sistate. În Depresiunea Baia Mare. lup. la peste 1500 m. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Satele. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. faună cinegetică şi piscicolă). Calcarele comune. cupru. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. roci de construcţie. dar există fluxuri. iar la altitudini superioare de podzoluri. vulpe. 52 . germani. sare. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. soluri brune acide alpine sau regosoluri. viezure. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. iar în apele Tisei. aur). ea atinge valori deosebit de mari după 1990. zinc. urmată de stepa rece. cupru. fauna cinegetică şi piscicolă. Fondul forestier extins. zinc. Variate resurse nemetalifere (plumb. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. Franţa. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. săracă în specii a pajiştilor alpine. iar în depresiunile joase lăcoviştile. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. andezitul.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere.. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. Maramureşului.

Seini. Negreşti Oaş. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Oraşe polarizate de Baia Mare. 7. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. Cavnic.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Şomcuta Mare. Târgu Lăpuş. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Borşa. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . rareori pe versanţi sau platouri. capitala de drept a Maramureşului istoric. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Vişeu de Sus. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. regiunea are un indice de urbanizare modest. Baia Sprie. Deşi locuită din preistorie. mărimile şi texturile. Săcel. 7. azi aflate în dezafectare spontană. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. 1. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2.

este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. urmat de grâu. Sighetu Marmaţiei. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Ocna Şugatag. dar şi la Băile Turţ. Turismul este în expansiune. încă din vechime. Ieud. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. tradiţiile. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Băiuţ. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Agricultura tradiţională. peisajul montan.Maramureş-Chioar 7. Productivitatea este însă scăzută. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. 54 . confecţii sau tricotaje. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. bovinele şi porcinele. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. rural). Frecvent apar culturi intercalate (porumb. În mod similar. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Nistru). Bârsana etc. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Negreşti Oaş. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Şuior. Apele minerale. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. cultural. o agricultură de subzistenţă. Toroiaga sau Băile Borşa. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Tarna Mare. cu caracter mixt. Baia Sprie. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. vizează ovinele. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. cartofi. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. curativ. floarea soarelui). Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Baia Mare se practică. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. climatul favorabil agrementului hivernal. ovăz. în zona Baia Mare). predominant de subzistenţă. Cavnic. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Turism polivalent (recreativ.4. obiceiurile. Luna Şes. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. La Baia Mare. Lăpuş. fasole. Staţiunile turistice Borşa. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. morărit panificaţie).

P. situată la nord-est. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 .. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. 3. Pop. Geografie Regională.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Cocean. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. III. Giuleşti. printr-un sector de autostradă. Ediţia a II-a. (2005).5. cât şi feroviare. 7. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. 7. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Şurdeşti. Cluj-Napoca. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2000). iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Editura Presa Universitară Clujeană. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. 2.Maramureş-Chioar Maramureş. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Sat-Şugatag). edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. De asemenea.6. x x x (1987). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Sârbi. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Bucureşti. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Cluj-Napoca. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev.

56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. Cetatea).identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene.4.2.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 8. . monoclinale. de oraşul Bârlad. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Componenta naturală a bazei de susţinere 8. 376 m.2. Colinele Tutovei. dispuse monoclinal. astfel. în Dl. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. argile./ Apar izolat cueste (Racovei). trei elemente de ordin morfologic. în mare parte. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. ale Prutului şi Siretului. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). crestele. Economia regiunii 8. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Ca urmare. Podişul Covurlui. Componenta demografică şi de habitat 8.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Platourile structurale. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. potrivită. 467 m în Dl.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne.1. . A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Podişul Central Moldovenesc. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. Olteneşti).înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. 8.7. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Lucrarea de verificare nr. favorabile eroziunii.6. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. 8 8.

vulpii. cenuşii) sau cambisoluri (brune. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Aşezările mari sunt rare. cu altitudini sub 300 m. brune acide). vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Fauna de rozătoare abundă în stepă. generează forme structurale (platforme. căprioarei sau mistreţului. Clima unităţii este de podiş. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. potârnichea. depăşind 2100 ore anual. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău).Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Alimentarea este pluvială. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Valea Ursului. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. iar în est pe culoarul Prutului. cu mici cueste. 8. Racova. pe terase şi versanţi. tipuri şi subtipuri de soluri. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. de la molisoluri (cernoziom. Zeletin. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. dobrogean. terase şi glacisuri. Iveşti. Astfel. cele de silvostepă şi de stepă. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. conuri de dejecţie. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Tutova. omogenă etnic şi cultural. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . îndeosebi în anotimpul rece. Durata timpului senin este mare. Continentalismul climei este evident. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Măluşteni). Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. privighetoarea. cu un spor natural mai ridicat. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. Are un relief de dealuri joase. cinteza. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. cueste. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Populaţia rurală. ciocârlia. văi subsecvente).3. Monoclinurile. . iar avifauna include prepeliţa. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km².

cireş. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. vişini. prin apropiere. 8. secundar. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Se cultivă porumb. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Podu Turcului) şi livezile de pruni. Sistem economic centrat pe agricultură şi. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. industria s-a afirmat târziu. Târgu Bujor. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău.4. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. legume. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. industrie. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. sfecla de zahăr. Huşi. soia. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. prelucrarea lemnului (mobilă. în cantităţi mici. iar Huşi. Negreşti. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. între 50 000-100 000 locuitori. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. tutun. grâu. bovine). Regiunea nu are un aeroport propriu. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Huşi sau Fălciu. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. meri. Căile de transport au o densitate redusă. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. ambalaje) la Vaslui. floarea soarelui. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. butoaie. Bârlad şi Huşi. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău.

perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: .izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. . .Bârladul 8. . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Etc. . iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori.5. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.

) 5.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cuza”. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.6. Regiunile pericarpatice. Editura Univ. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.0 pct.Specializarea şi anul absolvirii. 5 pct. (1980).) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Ungureanu.7. 3. Bucureşti.Adresa cursantului.. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. 8. Al. Bucureşti. . De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. Bucovina.0 pct. Chiriac. I. Răspunsul va fi logic formulat. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Geografia României. N.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. . “Al. Pantazică Maria. Ungureanu (1993). V. Barbu. Editura Academiei.Numărul lucrării de verificare. Maramureş-Chioar şi Bârlad.Bârladul 8. 3. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. IV. x x x (1992). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Băcăuanu. Lucrarea de verificare nr. Podişul Moldovei. Bibliografie selectivă 1. la obiect. D.(2.. 2.) 2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.5 pct.). . Iaşi.

Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Depresiunea Moldovei. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. cu o desfăşurare alungită. 9 9.6. între 2. Corni. Bârlad. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Baza naturală de susţinere 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Trotuş. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Componenta demografică şi de habitat 9.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.Dealu Mare-Hârlău spre est.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. . Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9.2. 9.4. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Bistriţa. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei).3.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Bărboiu.1.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Economia regiunii 9.1. . grefată pe un culoar major de vale. la Văşcăuţi. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Runcu. respectiv culmea Bour . Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuza”. 3. Băcăuanu. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. “Al. x x x (1992).. IV. Al. N.Culoarul Siretului 9. Barbu. V. Bucureşti. Editura Academiei. Ungureanu (1993).6. Editura Univ. Iaşi. I. D. Geografia României. Pantazică Maria. Chiriac. Bucureşti. (1980). Podişul Moldovei.. Ungureanu. Bibliografie selectivă 1. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Regiunile pericarpatice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

în Ceahlău. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. al masivelor Stânişoara. 1 907 m . Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Ceahlău – cu altitudinea maximă. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. gresii. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Obiectivele unităţii de învăţare nr.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.5. roci ale flişului (conglomerate. iar interregional. . unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic.1.2.2.4. funcţie şi fizionomie. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Comentarii şi răspunsuri la teste 10. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 10 10. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Componenta antropică a sistemului regional 10. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 10. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. reprezentat prin munţii Bistriţei.6. spre culoarul Siretului. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. conglomerate şi calcare. Economia şi devenirea regiunii 10.1. Corni. respectiv cel interior. .realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Goşmanu şi Berzunţ. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.3. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. 10.

terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. fauna este compusă din urs. Nu lipsesc litosolurile. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. ca suport al economiei regionale. viezure. Agapia. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Secu. alcătuit din stejar şi fag. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. păstrăv. Cetatea Neamţului.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Corelată strict cu vegetaţia. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). lăcoviştile sau solurile aluvionare. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Văratic. Masivul Ceahlău. al pădurilor de foioase. cerb. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. de o mare valoare atractivă. Resursele. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. cărbunii din bazinul Comăneşti. Caşin. mreană etc. ciocănitoare. clean. Caşin. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. Oglinzi. Solonţ. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. Slănic Moldova. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. căprior. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. mistreţ. vulpe. Reţeaua hidrografică. fondul cinegetic şi piscicol). de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. lup. mierlă. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. Cele două etaje de vegetaţie. Sihăstria. apele minerale. etc. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. acvile. sturz. Să adăugăm fondul forestier montan.

Târgu Ocna. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. 10. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Slănic Moldova. 2. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Vălsan „sate cuiburi”). Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Moineşti. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Dărmăneşti. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate.3. Comăneşti.Bistriţa-Trotuş 10. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Alte oraşe sunt Bicaz. Ziridava) existente în regiune. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană.

Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Târgu Ocna. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Bicăjelului sau Bistriţei. cât mai ales cele feroviare. Caşin. industrie şi turism. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. apele minerale clorurate. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. culturile de porumb. Neamţ. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Văratic. Economie bazată pe agricultură. Cetatea Neamţului. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. alimentare (morăritpanificaţie. Domeniu turistic de mare perspectivă. iar cealaltă. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. cu aceleaşi vechi tradiţii. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. îngrăşăminte chimice la Roznov). Pângăraţi. industriei textile (Buhuşi). Târgu Neamţ. oprindu-se la Bicaz. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. una. orz. atât cele rutiere. plante furajere. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. climatul curativ montan. lactate) etc. grâu. Agricultura. ovine. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Oneşti ). Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Secu. spre Gheorgheni. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). trimiţând ramificaţii spre rama montană. Comăneşti.Bistriţa-Trotuş 10. În luncile râurilor se cultivă legumele. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. la Bicaz. Caşin. porcine).4. Oglinzi şi Durău. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. masivul Ceahlău. ovăz. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. cartof. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). fauna cinegetică. de-a lungul Bistriţei.

III.Bistriţa-Trotuş 10. văile largi sau dimpotrivă. Geografia României. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografia României. Bucureşti. 3. Editura Academiei. se exclud. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Editura Universitară. Astfel. Editura Academiei. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. (2000).5. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Pătru. în unele cazuri. Mioara (2003). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 10. Regiunile pericarpatice. Cluj-Napoca. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Bibliografie selectivă 1.6. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Ielenicz. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Ileana-Georgeta. Ghincea. Bucureşti. Subcarpaţii României. Culmile rotunjite sau ascuţite. Carpaţii şi Subcarpaţii României. din zona muntoasă sau subcarpatică. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. M. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. x x x (1987). IV. Pop. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. 4. Bucureşti. coabitează sau. Gr. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele.. În primul rând. x x x (1992).

Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Obiectivele unităţii de învăţare nr. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Cuprinde. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire.1. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Gurghiu. 11.5.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată.6. De asemenea. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Ocna Dej). îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic.2. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. aşa cum o arată şi topicul atribuit.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. inclusiv rama montană a acesteia. Un relief mozaicat care. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. prin văile largi ale Someşului. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). localizate la periferia vestică a podişului transilvan. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului.4. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. cele trei sectoare Podişul Someşan. . atât sub aspectul componentelor.3. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. integrată regiunii Maramureş-Chioar). .1. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. 11 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Rodnei sau Ţibleşului. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Componenta antropică 11.2. Harghita. a Depresiunii Giurgeului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar cutele diapire. Limita sa sudică este mai sinuoasă. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.

a „jugului intracarpatic” Preluca). în acest sens. Gurghiu. inundaţiile din anii 1970. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Ape colectate de Someş şi Mureş. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Sângeorz Băi. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. 1992 de pe Someş. se repercutează în domeniul climei. Cunoscute sunt. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Ţaga. podişuri. Mureş sau Târnave. Târnave). De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. iarna. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). depresiuni). să pătrundă în întregul bazin depresionar. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Bilbor. Borsec). Borsec. în culoarul Alba Iulia – Turda. Dimpotrivă. s-a format în condiţii naturale. Târnavelor. 1975. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Dumitra. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. oceanică. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Vălenii de Mureş. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Iazuri. apariţia de noi lacuri. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. spre nordest. cu terase extinse. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. de ce nu. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Sovata. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Iara-Hăşdate. Munţii Căliman. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Căliman sau Harghita. Prezenţa.

fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Românaşi. iar cele din podiş de clean şi mreană. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. lupului. respectiv în depresiunile marginale. densitatea şi structurile populaţiei. Resurse de sare. vulpii. Animalele mari (urs. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Mureş. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. ape minerale clorurate şi carbogazoase. Vegetaţia zonelor joase. Solurile. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. cu arbuşti (jneapăn. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. nemetalifere. începând din secolul XI. Târnava Mare sau Târnava Mică. amestecul foioase-conifere şi conifere. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Ţibleşului. gaze naturale. la cambisoluri şi podzolurile montane. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. a luncilor. Densitatea populaţiei atinge valori mari. cel al populaţiei maghiare. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. Nu lipsesc solurile aluvionare. 11. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. Căşei. ape minerale. iepurelui. de la argiluvisoluri. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. amestec stejarfag. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. ienupăr. În munţii Rodnei. afin. caolin la Parva şi Aghireş. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul.3. iar din secolele următoare. Fondul forestier este de buna calitate. În podiş este domeniul mistreţului. Ilişua. căprior). Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. cerb. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. vegetaţia sau relieful se dispun etajat.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. în unele zone (cea a Bistriţei. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. vegetaţia.

Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Gherla.4. culturale. viţa de vie). mai ales în zonele periurbane. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Topliţa. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. furajere. Câmpia Turzii. Valea Nirajului. Gheorgheni. 11. bine consolidate. din zona Năsăudului. Sovata. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Turda-Potaissa. pomi fructiferi. urmate de servicii şi turism. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Năsăud. Cluj-Napoca). ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. este extinsă cultura legumelor. Huedin). Oraşele aparţin. Luduş. Sângeorz-Băi. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Amestec interetnic pronunţat. plante tehnice. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Târgu Mureş. Teaca. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Sângeorz Băi). fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Pentru pomicultură. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Extrem de agitată este dinamica teritorială. turistice. Târnăveni) altele târguri (Dej. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. ale cărui funcţii economice. Aiud. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Beclean pe Someş. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Sovata. Teiuş. Podişul Someşan). Aiud-Alba Iulia. de la satele „grănicereşti”. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Jibou. Iernut. Reghin. Oraşele mari au funcţii industriale importante.

Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Gherla (sticlă). Teiuş – fabrici de zahăr. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. sticlă). Test de autoevaluare Conturarea geologică. păsări. Cluj Napoca. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Luduş. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Gherla. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. În schimb. Un rol important revine industriei chimice. var. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. Alba Iulia. produse ceramice). Sângeorgiu de PădureFântânele). Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Târgu Mureş. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. porcine. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. ovine. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Bistriţa – produse lactate. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. conserve de legume la Dej etc. Dej. Se practică apicultura. celuloză şi hârtie la Dej.Transilvania nordică 11. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. În Dealurile Someşului Mare. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Se cresc bovine. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Blaj. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. cu un pronunţat caracter de tranzit. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. dar şi Bistriţa. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. mai ales Cluj Napoca. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. curativ. Dej. Târnavelor. Sângeorz-Băi. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. 11. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. biserici. Târgu Mureş. Bârgău. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. oraşele regiunii. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. spre Suceava şi Iaşi. climatul salinelor de la Praid.5. instituţii culturale. Sovata. . Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. până la un punct. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Călimani. Alba Iulia.Transilvania nordică Turism cultural. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Aiud. Borsec. cele mai importante urmând. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Turda Băi. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. recreativ.Cluj-Napoca . nordică şi sudică. Praid. Construirea autostrăzii Borş . . monumente. Pentru turismul cultural. inclusiv de mărfuri. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Someşului. lacurile de la Băile Turda). Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. curativ şi cultural. Turda sau Ocna Mureş. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. apele minerale de la Sângeorz Băi. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: .

Pop. Gr. (2001). Editura Academiei.Transilvania nordică 11. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Editura Gh. Bariţiu. Editura Presa Universitară Clujeană. Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. 3. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2001). Bucureşti. III. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Geografia României. Maier. 2.6. A.

. P.4. . Economia regiunii 12.7.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu.2. 2002).3. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.6. 3 12.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). Comentarii şi răspunsuri la teste 12.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. . socialului şi comportamentalului regional.5. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . 12 12.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. în premieră. Delimitarea. 12.2.1. în zona Târnavei Mari.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. . Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. Componenta antropică 12. Lucrarea de verificare nr.1. unele spre centrele menţionate anterior.

Postăvarul ). În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Baraolt. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Avându-şi obârşiile în munţi. depresiuni şi podişuri. Fenomene foehnale. al Perşanilor. În munţi rigorile acestuia cresc. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Căpriţa). propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). a manifestărilor normale. Capra. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. în bazinul Vârghişului. maximele scurgerii înregistrându-se. Lacurile naturale apar în Făgăraş. primăvara. de lunci. fie în fostele circuri. Tot aici. alimentarea lor este asigurată. Bodoc.5 ºC. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Piatra Mare. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. (devenit o axă de gravitaţie secundară. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. în munţi. Homorodul. Podragu. Munţii Perşani. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Creşterile de debite pot fi uneori mari. Cibinul). cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). cu o importantă pondere a terenurilor joase. întregul an. parţial. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. în iarna anului 1942. de regulă. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. la Bod). 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (.38. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Rezultă astfel un relief variat. iar cele carstice masivele Postăvarul. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Pe de alta parte. Piatra Mare şi. paralelă celei dintâi).Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Întorsurii. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Hârtibaciul. în turbăriile de la Reci. La Ocna Sibiului. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. din ploi şi zăpezi. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. ca o consecinţă a climatului mai răcoros.

Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. mai extinse în Podişul Secaşelor. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. Astfel. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. valorificate pentru lucrări decorative. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). La Bazna. fondul forestier extins şi. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. ulm. la Zizin. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. la Ghelniţa şi Comandău. ca intensitate. pisica sălbatecă. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. Vâlcele. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. Baraolt. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Malnaş. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. la Baraolt. în podişuri cel al cambisolurilor. cerb). din Europa. dispuse între 400-1000 m altitudine. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. vulpea. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. fertile. culoarul Apoldului. Bodoc. tei. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . frasin). ale pădurilor de foioase. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Masivele Făgăraş. Mari resurse turistice. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. lupul. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. cât şi cele turboase (în zona Reci). Bodoc. Fagul compact apare în munţii Perşani. mai ales resursele atractive turistice.

Satele risipite (Jina. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Biertan). prin aceasta. Oraşe numeroase. Ea a fost mult mai numeroasă. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. religioase. peste 13. dublate spre interior. Gura Râului. Făgăraşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Densitatea aşezărilor este ridicată. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. tradiţiile şi folclorul lor. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. a lânii). dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Sibiul. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Sibiu.671 locuitori. de peste 125 locuitori/km². Pe lângă populaţia românească. Cisnădioara) 12. încă din antichitate.3. prin pasurile Bran. în Perşani. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Şeica Mică. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. dominantă numeric. de Dunăre şi Marea Neagră. Predeluş sau Oituz. Predeal. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). comunităţile umane. istoric. Orlat) în Depresiunea Sibiului. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Biertan. din cele două alese. Saschiz. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Hărman. Axente Sever. Feldioara. culturale. 17. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Aşezările rurale etalează în structura. Braşovul. economic. prin care romanii au intrat în Transilvania. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania.300 şi. o cale. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. migrarea spre Germania). Cristian. abia pe 81 Populare relativ densă. polarizate de Braşov şi Sibiu. multietnică. Exceptând arealul Branului. Făgăraşul. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. iar zonele etnografice ale Sibiului. monumente). continuă şi relativ densă a teritoriului.

4. Săcele. 12. Agnita. agricultura. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. prin centre de niveluri diferite. Sălişte. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Dumbrăveni. Covasna. Ocna Sibiului. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Sistemul urban este polarizat. Târgu Secuiesc. Codlea. industria şi turismul. Cisnădie. Sfântu Gheorghe. Se observă prezenţa a două centre majore. Mediaş. secole la rând. Victoria. Tălmaciu. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. în care depresiunile Sibiu. de către Braşov (307 046 locuitori). Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Sighişoara. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Menţionaţi alăturat: 1. Hunedoara). crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. direct şi indirect. Zărneşti. Avrig. Copşa Mică. Astfel. Clujul. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Făgăraş. Sibiu şi Târgu Mureş. Braşovul şi Sibiul. Sibiului şi Braşovului. caz unic în România prin specificitatea lui. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. cu peste 12. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României.Transilvania sudică locul trei. Răşnov. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12.600 locuitori).

produse din carne etc. Făgăraş. şi ea de mare tradiţie. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Sighişoara. Braşov. Sighişoara (prefabricate. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. produse cosmetice. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. şi astăzi. Hoghiz (ciment). Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. industria lemnului. Turism montan şi cultural intens. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Piatra Mare). O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Turismul este o ramură economică în creştere. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. obiceiurile şi folclorul românesc. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. viţăde-vie. utilaj minier. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Sibiul s-a specializat. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Bazna. avioane. fâneţe şi păşuni. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Prejmer). Râşnov. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. maşini agricole. În privinţa viticulturii. industria chimică. Mediaş (carbid). Braşov (produse refractare). Tălmaciu) în aparataj de precizie. acid sulfuric) Victoria. prelucrarea lânii. Covasna. Mănăstirea Sâmbăta. sticlărie.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. mobilă. brânzeturi. Zărneşti. Vâlcele. Orlat. brânzeturi. dată fiind poziţia geografică a regiunii. tradiţiile. Răşinari. Agricultură mixtă. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Cisnădie. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. acid sulfuric). Homorod. menţinut. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. sticlă). Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pomi fructiferi. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă.

De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. cum ar fi cea de pe Târnave. La Sibiu funcţionează un aeroport. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). în mare parte. Cluj etc. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vechile bresle din Sibiu. 2. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică.5. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Sibiu. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. În consecinţă.Agnita. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. 1. cel al Transfăgărăşanului. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. 12. Disfuncţiile actuale. pecetea geniului lor creator. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Braşov-Întorsura Buzăului. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt.

Bistriţa-Trotuş. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . .0 pct. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Transilvania sudică 12. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. x x x (1987). la obiect. . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. (2000). Cluj-Napoca. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.Adresa cursantului. .) 4. 2. Bucureşti. Răspunsul va fi logic formulat. Gr. podişuri.Specializarea şi anul absolvirii.) 3.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).0 pct.6. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .Titlul cursului (Geografia Regională a României). Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. (2. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Numărul lucrării de verificare. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. 12. (2. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Pop. . Cluj-Napoca. Depresiunea Transilvaniei.7. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. (2001).0 pct) 5. Editura Presa Universitară Clujeană. depresiuni). În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Lucrarea de verificare nr. 3. Pop.III. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. produse şi interese. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Editura Academiei. (3. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Argumentaţi acest fenomen. Geografia României. Bibliografie selectivă 1.0 pct) 2.

mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. creste ascuţite.2. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. 13.5. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). spontane sau dirijate.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ».6. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Ca unitate teritorială.4. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. . Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13.2. platouri. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară.1. . culmi aplatizate. de evoluţie a teritoriului. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Baza naturală de susţinere 13. versanţi prelungi. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3 Componenta antropică 13. axe) în funcţie de tendinţele. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. 13 13. Către Est limita unităţii este clară. tranşant.1. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. masive izolate.

“jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Someşului Cald. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. asemeni unui V. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Defileul Crişului Repede. Ordâncuşei. partea centrală. Spre nord. cea mai înaltă şi masivă. Pociovaliştei). Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. El este alcătuit. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Cuţilor. izbucurile Izbândiş. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Sighiştelului etc. chei şi defilee cu geneze variate. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. între care Munţii Pădurea Craiului. Topliţa etc. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. în a doua jumătate a lunii iulie. în special calcare. Cu o orientare nord-vest . Bratcani. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Înspre vest. Zăpodie. Albioarei. Astfel. La nord. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. cu peste 50 km lungime. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. peşterile Humpleu. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. Runcului. alcătuiţi covârşitor din calcare. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. masiv. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. cheile Videi. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Pe de altă parte. Hodobana. de acum 62 000 ani). Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. masive.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice.).

unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Arieş şi Ampoi. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Acumulări endocarstice deosebite. Versantul vestic. cu altitudini modeste. Roşia Montană. cristalini. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Pentru Trascău-Metaliferi. nebulozitate ridicată. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Fântânele-Beliş).Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. se desfăşoară Munţii Trascăului. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Ape termale. Izbândiş). Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. realizate pe Someşul Mic (Gilău). klippe şi olistolite. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Valea Drăganului (Floroiu). Almaş. Râmeţului. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. spre est de Someşul Mic. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Piatra Bulzului. Hăşdatelor. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Coteţul Dobreştilor. (Vaşcău. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Tăuz. (Pietrele Ampoiţei. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Huedin. pe Someşul Cald (Tarniţa. precum şi carierele de la Vaşcău. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Gurahonţ. Plotunul. Bulzişor. Negru şi Repede) şi de Barcău. Depresiunile (Brad. Vânătara. Ampoiţei. Vâlcanul. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Hidrografic. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. La est de Valea Ampoiului. Climatul general este cel specific montan. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Iada (Leşu). de o mare importanţă balneară. Dumbrăviţa de Codru). îndeosebi cea din Ţara Moţilor. pe Crişul Repede. Iara-Hăşdate. unic este relieful de masive izolate. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. temperaturi medii anuale de 2-60C. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Vad-Borod) au un climat specific. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Huedin. ceaţă. Piatra Helenească). Zăcămintele de aur (Brad. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand.

cheile Turzii. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. veveriţa. Sighiştelului. Huda lui Păpară. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. roci de construcţie). căprioara. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. cu păstrăv şi lostriţă. Peştera Urşilor. travertin. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. Someşului Cald. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Varietatea şi unicitatea peisajelor. Pajiştile alpine din Biharea. Galdei. peşterile Meziad. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. polimetalice şi turistice apreciabile. Roşia Poieni. Galbenei. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Vadu Crişului. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Râmeţului. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. structurile geologice inedite ale Detunatelor. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Resurse aurifere. la altitudini mai joase. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Vântului. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. În depresiunile . marmură. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Criştior-Brad. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. bazalt. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Cetăţile Rădesei. Gheţarul de la Scărişoara. Vlădeasa sau Muntele Mare. Astfel. pietriş şi nisip. sărbătorile şi datinile. cinteza). suprafeţele ocupate cu păduri.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. minereuri. cerbul şi. meşteşugurile etc. Runcşor. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. ciocănitoarea. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. ponoarele Vânătara. climă rece şi umedă. andezit. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. climatice şi biogeografice. Roşia Montană. calcare. Ordâncuşei. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Toaia. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. portul popular.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare.

Abrud. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea.Munţii Apuseni 13. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Principalele oraşe sunt: Brad. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. forestiere. Zlatna. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Roşia. Nucet. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. De remarcat structura etnică covârşitor românească. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt.4. Sebiş. Gurahonţ). în general. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. pastorale sau mixte. lipsa infrastructurilor de acces. Abrud. Răcaş. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. a alimentării cu energie sau apă. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. cât şi de rolul istoric. 13. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Sebiş. Vaşcău. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Zece Hotare. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. magazine comerciale). Ineu. Aleşd. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Câmpeni. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Beiuş. Ştei. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Baia de Arieş. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Nucet. altitudinile moderate. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. iar actualmente din minele de la Băişoara. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Ştei. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. dispensare. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. mici.3.

Vaţa de Jos. sucuri. Vadu Crişului. Sohodol. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Scărişoara. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Chişcău. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. 13. Băişoara. Arieşeni. prelucrarea lemnului. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Pietroasa. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Gîrda de Sus. Beiuş şi Brad. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Cerbul. Stâna de Vale. Staţiunile Moneasa. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Izvoru Crişului). Râmeţ. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Centre de referinţă sunt Câmpeni.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Vaşcău. alcool. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. GeoagiuBăi. depresiunea Beiuş (Meziad. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Ocupaţie străveche. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. depresiunea Huedin (Sâncrai. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Leşu. bere. Aireşeni).

Analizând structura şi funcţiile peisajului. mineritul substanţelor nemetalifere. de data aceasta de sorginte antropică. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. În cadrul acestui model regional. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Înălţimile sale sunt mijlocii. Ampoi. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. depresiunile „golf” Zarand. din raporturile îndelungate. prin sudul Munţilor Apuseni. Câmpia şi Dealurile de Vest). În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. uşor accesibili. Crişul Negru.5. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. în mod nemijlocit. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). Pe valea Crişului Repede. Depresiunea Brad spre Deva. cu predominanţa munţilor joşi. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Aici apare un nucleu central morfologic. urmat de agricultura ecologică. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. detaşat. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. bazinul Arieşului spre Turda. Crişul Alb). pot fi evidenţiate subregiuni. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. turismul. Ţara Moţilor . căi de comunicaţii). 2. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. La care se adaugă. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. 13. intens umanizate. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. minerit şi creşterea animalelor. În sfârşit. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. culoarul Mureşului. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. care deversează gravitaţional către ariile adiacente.

Geografia României. în special cele aurifere. Cluj-Napoca. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pop. x x x (1987). Editura Academiei. Editura Academiei Române. Bucureşti. populaţia a fost atrasă de resursele miniere.7. (1984). trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. fâneţe.III.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. 13. Bibliografie selectivă 1. Editura Presa Universitară Clujeană. Nu în ultimul rând. 2. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Bucureşti. În al doilea rând. păşuni). Cocean. Gr. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Carpaţii şi Subcarpaţii României. (2000). 3. P.

Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Aici. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). . Baza naturală de susţinere 14.6. în principal.2. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale.3. Economia şi perspectivele regiunii 14. ca elemente morfologice aparte. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. de la nord la sud. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Cermei sau Miersig. Componenta antropică a sistemului regional 14. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut.1. altitudini de 300-400 m. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. 14 14.5. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. (Ea nu include. . 1925 sau 1959). forme de relief joase. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). dealuri şi munte. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Dealurile Oradei. deci.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. 14. 94 .

Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10.5°C (10. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Oradea. Meseşeni Băi etc. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). în integralitate. în primul rând. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Climatic unitatea se află. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Crişuri. tributară integral Tisei. o traversează Crasna. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Marghita. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Crişana este străbătută. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. În ciuda acestui aspect. cu temperaturi de 43°C). de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. păduri de foioase. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor.4 °C la Oradea). cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. iar al doilea la 340-410 m. cu un maxim de primăvară şi toamnă. industriei sau aşezărilor. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Andrid. În sfârşit. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Barcău. Zăuan. În scopul regularizării scurgerii. Şimleul Silvaniei. Carei. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Vârşolţ). dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Sălacea). păduri de răşinoase. sub influenţa maselor de aer vestice. În partea nordică.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Miersig. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). mai umede şi moderate termic. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Barcăul şi Someşul. accentuată. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Mari acvifere cu ape termale. la Timişoara spre sud. Crişanei îi aparţin. Tăşnad.

datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Suplacu de Barcău). popândău. germană (şvabi). Curtuiuşeni. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. Zăcăminte de petrol şi gaze. O valoare deosebită o au terenurile agricole. slovacă etc. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Umanizare încă din preistorie. castele. cu un indice de peste 1% anual. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Solurile nisipoase. păduri de răşinoase. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Marghita. lup. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. iepure. românesc. dar cu o frecventă notabilă. menţinut în flora ţării noastre. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. obiectivele antropice (cetăţi. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. potârniche. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. Popeşti. inclusiv în perioada glaciară. în perimetrele intens urbanizate. Baza de resurse ale subsolului este variată. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. cu biotop actual natural în Delta Nilului. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. căprior. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. viezure. Chieşd etc). a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. protestanţi. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. păduri de foioase.3. versanţii montani. Sărmăşag. obiective turistice naturale şi antropice. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. reformaţi. vulpe. De asemenea. orbete. Fondul etnic autohton. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. resursele cinegetice şi piscicole. gaze naturale (Balc. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Davele de la Marca sau Tăşad. ape termale. Este un relict tropical. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Codru şi Sălaj) etc. Borş. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. fazan). Pişcolţ). biserici. ape termale. alături de ortodocşi convieţuind catolici. monumente. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. dealurile cu fragmentare mai accentuată. 14. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”.

turistice. Raportate la extensiunea sa. Crişana are un număr redus de oraşe. hidrografici (prezenţa surselor de apă. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Zalăul. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. 14. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. în fostele cetăţi (Oradea. sunt industriale. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. de câmpie sau piemont. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). culturale. Marghita. tradiţia locuirii etc. Şimleul Silvaniei). răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). în zonele plane. Cehu Silvaniei). Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. prezenţa resurselor. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). politicoadministrative. de peste 100 000 locuitori. şi adunate. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. În cazul Tăşnadului. Tăşnad. al treilea oraş al unităţii studiate. comerciale. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv).Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. polarizat de Oradea. Satele aparţin celor două categorii structurale. Satu Mare. Zalău. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Funcţiile celor două oraşe mari.în cea capitalistă (Carei.

cu largi disponibilităţi de intensivizare. conductori emailaţi. Podgoriile Oradei. Intreprinderi mici. Astfel. Tăşnad. utilaje. aparataj casnic. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Băile Episcopiei (1 Mai). Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. plante tehnice şi furajere. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). inul. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Tinca. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. de regulă. Grâul. energiei. produse alimentare şi textile. mixtă. produse alimentare. Sălaj sau Bihor. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. produselor şi intereselor în sistemul regional. 98 . Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). porcine sau bovine din zona de câmpie. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. floarea soarelui. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. mobilă. dar şi la Marghita. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Tăşnad sau Salonta. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Meseşeni Băi. Industrie prelucrătoare diversificată. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. armături din fontă şi oţel. materiale plastice. Având un potenţial pedogeografic important. porumbul. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). mobilă. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Boghiş. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Biserica cu Lună). Carei. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. orzul. producţia de lacuri şi vopsele. monoindustriale. Turism curativ şi cultural. textile. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. după Câmpia Română. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Satu Mare. textile. mobilă. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Satu Mare. cele mici fiind. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. sfecla de zahăr. Beltiug. Marghita.Crişana 14. Zăuan. inclusiv piersicul şi caisul. în luncile Crişului Repede şi Someşului. În periurbanul principalelor oraşe. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. zahăr). anvelope. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste.4. Carei. cum sunt cele de ovine. se practică legumicultura. dar şi viţa de vie.

Geografia României. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Editura Universităţii din Oradea. Posea. 3.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . . La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Regiunile pericarpatice. A.. (1987). . Bucureşti. Oradea. în cura externă. Bibliografie selectivă 1. 1. 2. Câmpia Crişurilor. în 2-3 niveluri. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement.Kiev. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Crişul Repede. I. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. x x x (1992). În general.5. Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. . magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gr. Etc. Berindei.6.complementaritatea multor subramuri economice. Astfel. Pop. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. agricole. (2005).Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere.. Editura Academiei. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Pe lângă termalismul accentuat. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. IV. Gr. ambele cu legături internaţionale.. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. locomotorii). Pop. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . apele conţin. în soluţie.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Ţara Beiuşului. În ştranduri şi piscine. 2.

definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. de produse şi interese. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. 15 15.1. cu soluri fertile.2.5. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. Baza naturală de susţinere 15. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. deşi cu numeroase restricţii. cât şi spre apofiza ei nordică. .1. formată în acelaşi mod. aşa cum s-a precizat anterior.4 Economia regiunii 15. Componenta antropică a sistemului regional 15. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. . Deşi are o suprafaţă mai restrânsă.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de agregare funcţională. între elementele sale componente apare un proces de coagulare.6. Astfel. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. prin numeroase elemente convergente. nici Olteniei de nord. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Pe de altă parte. cu origine tectonică. 15. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. cursantul va realiza: . Se prezintă ca o câmpie întinsă. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. culoarul Streiului (Orăştiei). Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. Mai mult. ce se ataşează. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului.3.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. structura şi funcţiile sale.2. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate.

Zănoaga – 29 m profunzime. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Florica etc). Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Tăul Porţii. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Aparţin. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. situat la vest. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Peştera din Valea Stânii). Vegetaţia. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. circuri. Galeşu. Astfel. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Tăul Agăţat. văi. Viorica. Inversiuni termice în depresiuni. Unitatea montană a Retezatului. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Alt pas. aici s-a înfiinţat. Ponorici. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. în Depresiunea Haţegului. de asemenea. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Cioclovina. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. primul de acest fel din România. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. sistemului teritorial. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Datorită peisajului lor inedit. Streiul. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. hidrografice sau biogeografice rare. Ana. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Lia. generând inversiuni termice. divergent. morene). aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Culoarul Mureşului. în anul 1935. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. ca axă hidrografică regională. Parcul Naţional Retezat. cu numeroase elemente morfologice. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Cerna. regiunii şi masivele muntoase învecinate.

Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. nemetalifere. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Avem în vedere. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Valorificarea continuă. lacuri glaciare şi antropice. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. iar cele din zona montană pentru păşuni. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Peştera de la Româneşti).Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. chei. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. de foioase şi răşinoase. Aninoasa. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Paroşeni. Fondul forestier este extins. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. nisipuri cuarţoase. fier. Muncelu Mic). Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. 1100-1200 m. pinul negru. dolomite. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). fertile. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Ruschiţa. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. din secolul al XVIII şi până azi. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Cioclovina. profunde. faună cinegetică şi piscicolă. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. pe terase sau glacisuri. Ponorici. În Munţii Şureanu. cupru) la Alunu. talc la Lelese. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Lupeni. peisaje naturale pitoreşti. alun turcesc). Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Uricani. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. creste. Resurse de cărbuni. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. forestiere şi turistice. La peste 1800 m înălţime.

respectiv Banatul. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. Clopotiva sau Streisângeorgiu. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. cetatea Deva. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. de peste 6000 ani vechime. în primul rând. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. valori etnografice specifice etc. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. a unei populaţii tinere. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. fenomenului de migrare internă. După acest an. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Fiind o unitate predominant muntoasă. mai scunzi şi mai aplatizaţi. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. a culoarului Mureşului unde. mai puţine. cu o scriere necunoscută anterioară. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). muzee. monumente. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. celei sumeriene). Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. după unii exegeţi. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. pe lângă români. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. Sântămăria-Orlea. Amplasarea capitalei Daciei romane. până în 1989. depăşind 125 locuitori/km². în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. 15. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. bisericile din piatră de la Densuş. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. vieţuiesc maghiari. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane.3.

Astfel. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Uricani. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Simeria. Oţelul Roşu. cu funcţii mixte (agricole. Călan. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Petrila. Deva. Alte oraşe sunt Haţeg. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. 15. dezvoltarea comerţului etc. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Paroşeni. atribuţii preluate. Lupeni. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. din punct de vedere politico-administrativ. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. de către Deva.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. miniere). forestiere. Orăştie. Vulcan şi Aninoasa. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara.

bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. carne. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Blidaru. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere.4. Colţeşti. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. cultural şi rural. cereale şi plante tehnice predomină. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Hunedoara. Gura Zlata. Cinciş). Cetatea Deva. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Potenţial turistic exploatat incipient. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Orăştie. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Per total. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Sântămăria Orlea. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. lactate. Hunedoara. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. bovinele. iar personalul disponibilizat. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. 2000). La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Piatra Roşie). numeroase mine fiind închise. Haţeg. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. datorită destructurării industriei după 1989. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Streisângeorgiu. Pietrele.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Gr. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. cojocăria de la Orăştie. Deva. Exploatarea elementelor atractive se realizează. În zona montană a Retezatului.

cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. . Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. 15. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. respectiv Banat. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. . Călan. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). la Simeria. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Oţelul Roşu.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. spre Craiova.5. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). .Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. social şi infrastructural precum: .diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. prin Defileul Jiului.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. prin Depresiunea Petroşani. . cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. În consecinţă. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Ţara Haţegului. (2001). Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . III. Geografia României. (2000). Editura Presa Universitară Clujeană. Studiu de geografie umană. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Timişoara. Pop. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. Gr. Editura Universităţii de Vest. Editura Academiei. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 2. N. Popa. Bucureşti.Haţeg-Poiana Ruscă 15. 3.6.

fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată.2. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico.Obiectivele unităţii de învăţare nr. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice.1. Din punct de vedere petrografic.4. arhaic. 16 16.6.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială.7. cu o serie de peşteri (Comarnic. Popovăţ) şi chei (Nerei. În partea sudică. autentic. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. 16 BANATUL Cuprins 16. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Racoviţă.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a sistemului regional 16. . Minişului. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. El apare pe fondul unui românism majoritar.5. definit de o interferenţă îndelungată.1. în acest caz. Berzascăi) de mare importanţă turistică. sârbii sau maghiarii. Locvei. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. Componenta demografică şi de habitat 16. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. 16.şi geografico-umane particulare. Buhui. concis. Gârliştei. . Aninei. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Mai mult.Banatul Unitatea de învăţare Nr.3. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. în Vârful Piatra Goznei). Lucrarea de verificare nr. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Munţii Banatului. 16 16. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.2. Caraşului.

paltin. a speciilor de amestec (carpen. mojdreanul. Bega. Mureşul. dealuri. Acvifere carstice. ele înclină de la est la vest. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. 90-120 m. Dealurile Pogănişului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Caraşul. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. câmpie. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. etc. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Timişul. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Celelalte câmpii sunt mai înalte. pisică sălbatecă. prepeliţa. tei) pentru ca. castanul dulce cornul. Câmpia Timişului. cerul şi gârniţa. Nera. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Urmează fagul. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. iepure. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. potârniche. În dealurile Lipovei. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. căprior. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Coniferele apar insular. cărpiniţă. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. Elemente faunistice mediteraneene. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. 1966. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. ierni mai blânde. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. gorunul. Reţea hidrografică divergentă. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. cu zăpadă puţină. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Alimentarea este preponderent din ploi. Dealurile Tirolului. Câmpia Timişului. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. cu temperaturi mai ridicate. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. numeroase specii de păsări. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. colectată de Dunăre. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. viezure.

Caraşului. Mărimea satelor diferă.660 locuitori). cupru. Turnu). Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. lăcoviştile. atestat documentar încă din anul 1156. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Satchinez. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. reflectă şi ele o specificitate aparte.Banatul Zăcăminte de cărbuni. ţigani. Buhui). populaţia şi aşezările. pseudorendzine şi terra rossa. sârbi. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Lugoj. Minişului. Obiective turistice pitoreşti. bazalt (Lucareţ). lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Zădăreni. peşterile Comarnic. implicit. Cozla. la contactul formelor de relief. pietrişuri. germani. Defileul Dunării. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. Frumuseţea peisajului montan. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). valorile ei scăzând. argiluvisolurile. fier. Secu. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Caransebeş. bulgari. slovaci. Bigăr.. calcare. în depresiuni. 16. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Gârliştei. nisipuri. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara.827 locuitori în 2002). turistice. uraniu (Ciudanoviţa). comerciale. datorită familiilor cu copii puţini. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Baia Nouă au dus. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Popovăţ. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Reţeaua de aşezări este bine consolidată. şisturi bituminoase la Anina. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. azbest (în bazinul Nerei). 110 . Orşova. Trei Ape şi Văliug etc. Foeni. culturale. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. Doman. cehi. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). obiectivele antropice din Timişoara. administrative). Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Nu lipsesc solurile aluvionare. Anina.3. pe lângă români vieţuind maghiari. dar. litosolurile. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. marmură (Bocşa). Reşiţa. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. apele minerale de la Lipova şi Buziaş.

culturale. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. de mutaţiile post-decembriste. Lugojul. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Industrie. Anina. Buziaş. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Jimbolia. Urmează. Pâncota. de câmpie. comerciale. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Pâncota. Caransebeşul. turistice. fiind afectată structural. uneori decisiv. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. bazată pe materii prime locale. Deta. siderurgia Reşiţei. cu arii de gravitaţie locale. Industria are vechi tradiţii. înfiripându-se încă din anul 1771.4. caprine şi bovine). Lipova. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. agricultură. ovine. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Curtici. porcine sau păsări. Ghioroc. Timişului. Oraviţa. 16. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. turism. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bocşa. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Nădlac. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Sînnicolau Mare. Moldova Nouă. spre cea montană. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine.

În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. produse alimentare. Aici se fabrică maşini şi utilaje. celelalte baze (Vălig. brânzeturi etc. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). aeriene şi fluviale. mobilă. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. maşini agricole. tradiţiile industriale şi agricole. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. funcţionează o singură staţiune montană. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). este navigabil. Teremia Mare.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Trei Ape) având capacităţi limitate. Timiş-Cerna. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. produse textile. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). ferate. Semenic. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. iar râul Bega.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. În raport cu regiunile învecinate. îngrăşăminte chimice. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). Timişoara şi Aradul. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Banatul posedă resurse agricole. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. prin amenajările executate. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. material rulant. Călacea). maşini electrice. în 1719. destinată agrementului hivernal. Astfel. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. Astfel. inclusiv din cele două ţări învecinate. resurse umane de calitate superioară. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. (De subliniat că anterior datei menţionate. precum şi un culoar.

Etc. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. la cele de deal şi munte. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. În primul rând. Şi nu în ultimul rând. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. de la cel de câmpie. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . a fondului forestier diversificat compoziţional. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. spre exemplu. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. a cărbunilor cocsificabili. Or. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. poziţia geografică a Banatului.Banatul 16. În Banat apare o etajare a reliefului. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). natural sau social. 2. În al doilea rând. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. a unor obiective turistice de referinţă. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Ea va induce o etajare a climatului.5. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu.

Crişana.6. III. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 2. Editura Universităţii din Oradea. Editura Academiei. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. .) 2. Bucureşti.Specializarea şi anul absolvirii. Răspunsul va fi logic formulat. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. x x x (1992). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Bibliografie selectivă 1. Pop.5 pct. 4. (2.5 pct. Editura Academiei.) 5. (2005). Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. (2. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. (2000).) 4. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987).0 pct. . Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Geografia României. Explicaţi antropizarea lor accentuată. (2.Banatul 16. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.7. Gr. Geografia României. Oradea. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cluj-Napoca.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Numărul lucrării de verificare. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 16.Adresa cursantului. . Pop.) 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Gr. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. 3.0 pct.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Regiunile pericarpatice. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. . Lucrarea de verificare nr. la obiect. IV.

într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Baza naturală de susţinere 17. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. de cooperare şi afirmare independentă.4.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural .explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. În consecinţă. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Componenta antropică şi de habitat 17. spre o direcţie sau alta.1.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.1. cu atribute variate. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. a liniilor de gravitaţie. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Pe de altă parte. . de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.2. credem noi. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . . Mai mult. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. au apărut şi se afirmă centre noi. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. 17 17.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.6.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

climatul fără extreme deosebite. Resursele variate ale solului şi subsolului. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Predomină satele mijlocii şi mari. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. îmbătrânirea populaţiei. cu trăsături particulare.(romii). Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. de asemenea. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare.Oltenia nordică 17. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. răsfirate sau adunate.3. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Actualmente. în vetrele depresionare şi. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. prin poziţia lor. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. stopată după 1990. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Apar şi sate foarte mari. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Bumbeşti Jiu. Teritoriu populat încă din preistoric. gradul de urbanizare fiind mai redus. Rovinari. Miloştea) sau fierului. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Târgu Cărbuneşti. Ţicleni. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. 50 000 ani). Predomină populaţia rurală. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii.. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. cu scăderea natalităţii. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. bilanţ demografic fluctuant.

dar şi spre Husnicioara. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. cea de la Bârseşti. se amplifică urbanizarea. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Tismana. Rovinari. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. Activităţi turistice în afirmare. industria celulozei şi hârtiei.4. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. spre nord-vest sau Alunu. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. 120 . pe fondul afirmării industriei. este destul de diversificată.Oltenia nordică 17. creşterea animalelor. Industria. în lunca Jiului legumele. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Târgu Cărbuneşti. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. cu infrastructura cea mai bogată. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. situat la est. Principala ramură. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. în sud. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. tricotaje şi confecţii. Bumbeşti Jiu. Motru. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Pomicultură. Principalul centru. de lângă Târgu Jiu. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Industrie energetică şi prelucrătoare. în zonele joase. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. alimentară. în aceleaşi oraşe.

Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Timişoara . Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. mai ales în domeniul speoturismului. Tismana. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). monumente). Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. întărirea coeziunii interne. cel gorjean şi cel mehedinţean. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. în primul rând. dar şi celelalte unităţi montane. invers. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Concomitent. în sens. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. ca axă de transport europeană. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. spre Marea Neagră. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului.

Pop. 2. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Din punct de vedere hidrografic. Fiecare din cele două oraşe. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. 2. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. Subcarpaţii României. Astfel. inclusiv în perspectivă. de intensă circulaţie. Bucureşti.. Gr. o poziţie geografică la Dunăre care.Oltenia nordică 17. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Editura Universitară. (2000).. Editura Presa Universitară Clujeană. În primul rând. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. pe o axă. Geografia României. M. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin.6. Pătru. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. de la cel de câmpie în sud. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Oltenia nordică are un climat etajat. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. x x x (1987). ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. cea a Jiului. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Dimpotrivă. Ca influenţe climatice. Bucureşti. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 3. nord-vest. Ielenicz. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. Ghincea. Mioara (2003).5. III. Cluj-Napoca. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Ileana-Georgeta.

Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. puţin fragmentat şi denivelat. Deosebit de ambiguă este limita nordică. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. 18 18. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată.2. .6. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul Dunării. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. . Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. cu trăsături caracteristice. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.identificarea unui spaţiu mental. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Componenta demografică şi de habitat 18.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. 18.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Baza naturală de susţinere 18. în primul rând. în est. .4. cea sudică. climatului de câmpie cu variaţii reduse.5. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . . cel oltean.1. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.1.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. până aval de Drobeta-Turnu Severin.3.

Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. orbete). între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. plop. sânger. în scopuri agricole. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. soc. vulpea. cer şi gârniţă. mojdreanul (Fraxinus ornus). pisica sălbatecă. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. fazanul. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Amaradia. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. anin. iar la limita estică se află Oltul. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei).Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. ghimpele (Ruscus aculeatus). Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. iar toamnele îndelungate. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. la rândul ei. în majoritatea lor. prepeliţa. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Precipitaţiile descresc de la vest la est. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. Teslui). popândău. subunităţi. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. verile fiind călduroase. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic.etc. scumpia (Cotinus coggygria). de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. primăverile timpurii. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. odată cu creşterea indicelui de ariditate. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. Un relief jos. argiloase. Dunărea. potârnichea. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. iepuri. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Olteţul.

la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. în vecinătatea surselor de apă. cel al bazinului Motru. Gârla Mare. Ipoteşti. Brădeşti).3. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. muzee. datorită izolării lor frecvente. sub 100 locuitori. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. Satele mari. cu depopularea. obiceiuri. Verbicioara. Slatina. spre Craiova. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. cât şi spre sud. care se confruntă.5 aşezări/100 km²). ajungând la 5-12 localităţi/100 km². exceptând zona municipiului Craiova. Omogenitate etnică. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. petrol şi gaze. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. grade de podzolire. a arterelor de circulaţie. Fărcaşele.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Vădastra. de la Ostrovu Mare. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. Dimpotrivă. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. mijlocii şi mari. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. tradiţii. Profilul economic rămâne cel agricol. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. orientat atât spre nord. Partea nordică. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. ca premisă a viitoarelor oraşe. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. folclor). Iancu Jianu. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. mănăstiri. Ostrovu Mare. 18. Izvoru. şi Olt. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. cu diferite specializări pe subramuri. monumente. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Oltenia sudică se constituie. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. a câmpiei nisipoase. Irimeşti. localizate de-a lungul râurilor. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. energetici. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². depăşind astfel media pe ţară (5. cule. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Structura etnică este covârşitor românească. sub 500 locuitori. spre Târgu Jiu. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. poligonală. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. se exploatează cărbuni inferiori. În partea nordică.

în proporţie decisivă. Drăgăşani. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Băileşti. Segarcea. puteţi răspunde. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. de veritabil „loc central” al regiunii. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Bălceşti. Caracal. Calafat. Oraşele aparţin. la următoarele întrebări: 1. Corabia. aşezărilor urbane mici. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. Filiaşi. în spaţiul alocat. Vânju Mare. dar şi în zonele periurbane. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Scorniceşti. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. îndeosebi din Transilvania. deşi este situat pe stânga Oltului. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Piatra Olt. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Drăgăneşti Olt). servicii. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. 18. Balş.

axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. dar şi al produselor din cauciuc. orz. Corabia şi Calafat. părul şi prunul. ca şi Moldova dealtfel. ovine. cireş. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. Se cultivă porumb. Fabrici de zahăr. la loc de frunte situându-se. anterior acestuia întreaga Oltenie. pe vremea dacilor. automobile). Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. floarea soarelui. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. industrie chimică. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Activităţile turistice sunt. În consecinţă.Oltenia sudică 18. porcine. avioane. Pleniţa. păsări. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. cabaline).maşini agricole. cais. desigur. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. mobilă. se cultivă intens mărul. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. La Filiaşi. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). sfeclă de zahăr. plante furajere. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. alimentară. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. în raport cu alte regiuni. Strehaia. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. de câtre lanurile de grâu. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau.4. mult mai limitate. se practică un turism cultural. Aici. nevoite a le culca cu suliţele). invers. textilă. dintre pomii fructiferi. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. în schimb. alimentare sau ale construcţiei de maşini. soia. creşterea animalelor (bovine. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Craiova. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. într-o proporţie mai ridicată. la Segarcea. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. materiale de construcţie. vişin). fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial.

de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. 18. Corabia. Craiova. . cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu.valorificarea superioară. turismul de agrement nautic pe Jiu. Piatra Olt. Drăgăşani. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Filiaşi. 2. Calafat.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Vânju Mare. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. celelalte oraşe (Strehaia. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. . industrie alimentară şi chimică). Balş.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. aflată la limita estică a regiunii.5. Olt. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. . Segarcea. Caracal. Dunăre. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . El nu este concurat de alte centre.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. Scorniceşti. .Stamora Moraviţa. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. turismul rural)..Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Băileşti.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. competitivă. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. Bălceşti. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

Bucureşti. Regiunile pericarpatice. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Geografie fizică. I.Oltenia sudică 18. x x x (1969). Geografia Văii Dunării Româneşti. 3. IV. Bucureşti. Geografia României. x x x (1992).6. Editura Academiei Române. Bucureşti. Editura Academiei Române. x x x (1983) Geografia României. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1.

Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. interne (Câmpulung. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Economia şi perspectivele regiunii 19.2. Sălătruc. intens valorificate agricol. .4.6. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. . Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume.2. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. polarizată de Piteşti. piemontane. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. Baza naturală de susţinere 19. de la Câmpia Piteştilor. Dealu Ciocanu).cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. . cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Ghiţu. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. în sud. Arefu. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. de până la 300 m altitudine. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . una centrată pe cursul Oltului. Cândeşti). de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. 19 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. Apar cele două şiruri de depresiuni.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Componenta antropică a sistemului regional 19. Frunţi. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive.1. Brădet. generează un peisaj de dealuri domoale. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea.1.5. Este o regiune în conturare.3. 19.

la păstoritul alpin. de interes cinegetic. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. munte. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Govora etc). de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. urmate de cele de ordin antropic. podiş. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. Goleşti) şi Olt (Turnu. (Jugur. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Călimăneşti-Căciulata. Râmnicu Vâlcea. Creasta nordică a Făgăraşului. Valea Iaşului. Râul Doamnei. circuri. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. de la cultura cerealelor în câmpie. Cozia). în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). brune acide. salba de lacuri din avale: Oeşti. umbrisolurile. Râureni. Zigureni. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 544 m. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. văi. creste. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. lignit. iar acestea fac loc. Negoiu. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. În munţi. solurile aluviale. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Climatul urmează etajarea morfologică. Latoriţei. Nu lipsesc litosolurile. în principal. Olăneşti. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Govora. Călimăneşti. Vălsan. o specie ocrotită. precipitaţii de peste 1000 mm. temperatura medie anuală. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. la peste 600-700 m. din pădurile montane. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Subcarpaţi. brune acide alpine). Etajare climatică tipică. anin. Vâlcele. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. cel de câmpie (810ºC. datorită expoziţie sudice. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Cerbureni. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Ocniţa. Râul Târgului). precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. majoritatea sub formă de zăpadă). O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea.

nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Rădăcineşti. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. inclusiv în ţări vest-europene. fixate acolo şi din motive strategice. gaze. mănăstirile Cozia. În ultima Populaţie relativ densă. 19. Berevoieşti. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Hulubeşti. podiş-Subcarpaţi. Argeşului. petrol. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. cu cele trei componente ale sale (agricol. răsfirate. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Horezu. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Govora. Albota.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. sare. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. liniare. Subcarpaţi-munte. Vedea. Predomină satele agricole specializate. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Alunu. Bistriţei. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Oltului mijlociu şi Lotrului. petrolului. Poiana Lacului. cum ar fi. Merişani. Berbeşti. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Arutela (Bivolari). Calcarele de la Albeşti. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Godeni. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor.000. în primul rând.000-1. Boteni. Arnota. CălimăneştiCăciulata). O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. sării.). în cultura plantelor. urmare a complementarităţii resurselor. Mausoleul de la Mateiaş. Satele diferă ca mărime. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Topoloveni etc. Jidava. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse.3. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). în spaţiul câmpiei. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. munţii Lotru sau Căpăţânii. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Fondul funciar. de la aşezările mici şi foarte mici.200. Optaşi. Spineni. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Cozia. Sânbotin. de versant şi obârşii de vale. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti.

Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Ocnele Mari. urmat îndeaproape. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Băbeni. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. Brezoi. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Horezu). perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Băile Olăneşti. Oraşele sunt preponderent mici. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Călimăneşti. 19. funcţia turistică şi industrială coabitează. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. ca rang. de Râmnicu Vâlcea. La Govora.

definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. orz. Băbeni. (podgoriile Piteşti. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Govora producând îngrăşăminte. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Industrie extractivă şi de prelucrare. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). păsări. Turism curativ. Astfel. produse din carne. negru de fum. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. recreativ şi cultural. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. 134 . plante furajere. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Băile Govora. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. dintre specii. Pe locul trei. brânzeturi – Piteşti. Cozia.Muntenia de nord-vest 19. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. culturile de cereale (porumb. de asemenea. produse clorosodice. porcine. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Râmnicu Vâlcea. atât în Munţii Făgăraşului.4. dar cu perspective asigurate. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. combinatele de la Piteşti. Ştefăneşti). în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. predomină prunul). Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Creşterea animalelor (bovine. Topoloveni). legumicultură. în primul rând cele de ordin economic. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. iar la Curtea de Argeş. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Ocnele Mari. Dimpotrivă. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. viticultură şi creşterea animalelor. conserve de legume – Băiculeşti. apreciabile. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. agricultura valorifică întinsele terenuri. Stâlpeni. cauciuc sintetic. Râmnicu Vâlcea. Curtea de Argeş.

coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . în zona de câmpie şi podiş. Pe de altă parte însă. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. conserve de legume – Băiculeşti. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. Curtea de Argeş. produse din carne.tendinţa de emancipare funcţională. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. iar la Curtea de Argeş. Topoloveni). negru de fum. 2. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. dar şi ale teritoriului subordonat. produse clorosodice. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cu intensificarea tranzitului interregional. Govora producând îngrăşăminte. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Domneşti şi Horezu se produce cherestea.şi Piteşti. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). căi ferate rapide). Râmnicu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea. . cauciuc sintetic. combinatele de la Piteşti. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. competitivă. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . Piteşti şi Târgovişte. . de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. precum şi într-o specializare eficientă. fără praguri şi disfuncţii majore etc.5. 19. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. nepolarizat direct de Bucureşti. principalul centru polarizator al regiunii. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie.prezenţa unui teritoriu vast.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Băbeni. dintre Olt şi Argeş. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. Stâlpeni. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. brânzeturi – Piteşti. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO).

Pătru. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 4. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Editura Universitară. IV. (2000). Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. M. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ghincea. Mioara (2003). Subcarpaţii României. Geografia României.Muntenia de nord-vest 19. Cluj-Napoca. Bucureşti. 2. Regiunile pericarpatice. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Gr. x x x (1987). Bucureşti. 3. x x x (1992). Ielenicz.6. Pop. Ileana-Georgeta.. Editura Academiei Române. III.

Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. 5 20. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. Câmpia Vlăsiei în nord. cu atribute polarizatoare complexe (economice.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. culturale). 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . 20 20. atingând cursul Dunării spre sud. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. cu cele două sectoare ale sale.4. în jurul unui mare oraş.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. Componenta antropică 20. Regiunile urbanizate se afirmă. şi Câmpia Mostiştei.2. Baza naturală de susţinere 20.2. sociale. al Bărăganului şi Dunării de Jos. spre est . Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie.5. cu accente de ariditate. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .1. 20. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. a avantajelor şi dezavantajelor sale. politico-administrative. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. cu păduri de stejar în secolele trecute. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. cel metropolitan.7. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. nişe de sufoziune). de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. joasă.sud-est. mlăştinoasă. de regulă. padine. Lucrarea de verificare nr. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie.3. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC.6. Iernile sunt geroase. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. constituit din Câmpia Bucureştiului.1. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii.

cu un spor natural similar mediei pe ţară. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Arcul de Triumf. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Gramineele (Festuca. iar dintre păsări de potârniche. Muzicii. Cotroceni. trestie). În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Limane fluviatile. de Istorie al României. Tei. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. 20. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Sabar. Fauna este dominată de rozătoare. Cartojani. Videle. exploatate în zona Titu. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Din punct de vedere biogeografic. mănăstirile Snagov. delincvenţă socială). Fauna acvatică este şi ea variată. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. statuile şi grupurile statuare. compusă din stejar termofil (brumăriu. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. gaze şi ape termale. solurile gleice). de Arta. nisetru. Herăstrău. Mogoşoaia. urmaţi de romi. Căldăruşani. erbivore şi omnivore. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Hanul lui Manuc etc). Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Floreasca. petrol şi gaze naturale asociate. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Blejeşti. fazan. Geologic. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. păstrugă) alături de clean. plop. Grigore Antipa.1 milioane locuitori. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. ciocârlie. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Cernica. Zăcăminte de petrol. Neajlov. Mostiştea). cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. populaţia şi aşezările. În Bucureşti trăiesc 2. Căldăruşani. se disting prin trăsături particulare. Periş. mreană. Astfel. muzeele Ţăranului Român.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. predomină net populaţia urbană. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Cernica. 138 . arin) sau arbustive (papură. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Mostiştea şi Vedea. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. prepeliţă. Fluviul colectează râul Argeş. Evident. parcurile Cişmigiu. Etnic predomină net românii. Herăstrău.3.

numit iniţial Casa Poporului şi. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. în competiţie cu Iaşul.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. Palatul Parlamentului. Centrul polarizator principal. ulterior. inclusiv construcţia metroului. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Balta Albă. Pipera. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. atât al regiunii. 20. la 1859. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). atestat documentar la 20 septembrie 1459. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. a cărei dezvoltare. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. dar progresiv ajungând. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. Oraşul. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. « micul Paris ». Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale.

cu sejur sau de tranzit. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Agricultură de tip preorăşenesc. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. poluarea lacurilor de agrement. Hotelurile Intercontinental. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Olteniţa. complexele comerciale. electronice şi electrotehnice). Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. aerian. reţelele de transport rutier. sportiv). Abandonat după 1989. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. porumbului. Athenee Palace. Cultura grâului. Se practică turismul cultural. la industria uşoară. a delincvenţei sociale). Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. A doua ramură este agricultura. industria chimică (vopsele şi coloranţi. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. produse poligrafice. Bucureşti. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Sofitel. cosmetice). La baza economiei regiunii se detaşează industria. Turism cultural şi de agrement. religios. extrem de diversificată tipologic. textilă şi alimentară. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. maşini agricole. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. floarea soarelui. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. canalul Bucureşti-Dunăre. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. medicamente. industria lemnului (mobilă). Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. feroviar.4. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. turism ştiinţific. sfeclei de zahăr. prelucrarea produselor agricole). de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. a păsărilor şi porcinelor. utilaje şi maşini unelte. Zimnicea. Giurgiu.

. la obiect. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.Titlul cursului (Geografia Regională a României).5 pct. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural.Numărul lucrării de verificare. Lucrarea de verificare nr.) 3. Nu trebuie omisă funcţia turistică. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti.6.Adresa cursantului. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 .) 2. 2 aeroporturi.) . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Ca urmare. (2. 20.) 4. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. Oltenia sudică.5 pct. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. ulterior a Principatelor Unite şi. 5. Funcţia culturală. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.0 pct. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. după 1918.0 pct. Răspunsul va fi logic. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. a României întregite. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . .5. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. (2.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.Specializarea şi anul absolvirii. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.

Oraşele şi organizarea spaţiului geografic.7. x x x (1984). x x x (1983). Bucureşti. Ianoş. Geografia României. I. Bibliografie selectivă 1. (1983). Editura Academiei. 3. 2. Bucureşti. Editura Academiei. Geografie fizică. Bucureşti. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. II. I. Geogrfia României. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Regiunea metropolitană Bucureşti 20.

Calcarele.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. Avenul din Grind). Siriu şi Podu Calului). Piatra Craiului. . Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Doftanei. O notă distinctă face Masivul Leaota. Interferenţă strânsă între elementele morfologice.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Teleajenului. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. văile Putnei. calcare). Componenta naturală a bazei de susţinere 21.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională.4. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Dîmbovicioarei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. deosebit de variate ale unităţii. Omul. Structura geologică este relativ asemănătoare. 21 21. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). 21.1. Morfologic. chei (Tătarului. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. format din şisturi cristaline paleozoice. Rătei.2. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. . Zănoagei). Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Baiului. Buzăului (Penteleu. Prahovei.1. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. 21 CURBURA Cuprins 21. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Buzăului. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Componenta demografică şi de habitat 21. Urşilor. Componenta economică 21. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Astfel.2.6.5. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: .explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.3. conglomerate. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor.

orientându-se brusc spre est. Pătârlage. Salcia. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Vara scurgerea se diminuează. Nişcov şi Podeni). afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. (Răchitaş. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. dealurile Deleanu. la debuşarea în zonele joase. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Hidrografia îşi are obârşiile. la topirea zăpezilor. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. intracolinare (Vidra. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. A doua treaptă de relief. Vălenii de Munte. Blidişel). Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). preponderent. subcarpatică şi de câmpie. interpus spre depresiunile externe. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. strâns asociată celei dintâi. Chioşd. Ciolanu. Gurbăneasa. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Ploieştiului şi Râmnicului. montană. Dâlma. Ialomiţa cu Prahova. Policiori. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual).Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Blăjeni. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . Mera. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Lopătari. ulterior. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. iniţial pe direcţia nord-sud. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. în cununa carpatică. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Răiuţu. Dealu Mare-Istriţa. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. transilvană. ca lungime. Câmpina şi Pucioasa. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. precipitaţii de 400-500 mm anual). Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Bucovel. Dumitreşti.

intensă şi adeseori neraţională. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. alunecări de teren. ienupăr sau bujor de munte. de risipire. ienupăr. pisica sălbatecă. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. În primul rând. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. Teleajen de notorietate. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. la adâncimi mai mari în câmpie. Pucioasa. popândău). argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Brazi. Solurile se etajează. în funcţie de formele de relief: la bază. Câmpina. lup). De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. De menţionat prezenţa apelor minerale. eroziune accelerată. căprior. Resurse energetice variate (cărbuni. a dus la epuizarea zăcămintelor. erbivorelor (iepure. la pădurile de gorun. În unele masive (Ciucaş. Vulcana Băi. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. carnivorelor (vulpe. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . păduri şi pajişti alpine. la etajul coniferelor din zona montană. Telega. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. zona subcarpatică s-a constituit. în câmpii. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Gura Ocniţei. Gura Ocniţei au devenit. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Vrancei. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. de asemenea. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. Resursele regiunii reflectă. inclusiv în străinătate. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. un clasic fenomen de disipare. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. Localităţi precum Băicoi. petrol gaze naturale). salcie). gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. râs. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. plop. terenurile fiind invadate de jneapăn. Moreni. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. mistreţ. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). Ţintea. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. omnivorelor (viezure. cerb). Exploatarea îndelungată. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. afin). merişor. urs ). Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. în care ieşirile au depăşit net intrările.

Zănoagei).Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. omogenă etnic. Şotînga. care au permis afirmarea viticulturii. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă.Telega. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Ceptura. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. biserici. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Apele minerale de la Pucioasa. curativă şi culturală a regiunii. Vrancei. Moreni. Buzău. Abrupturile. nisipurile sunt utilizate de industria locală. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Sărata Monteoru. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Sărata Monteoru. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Rătei). Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. gipsul de la Slănic. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. edificiile antropice (mănăstiri. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Muntele de sare de la Slănic Prahova. culturilor diverse şi creşterii animalelor.3. argilele. 21. 146 . concentrat mai ales în munţii Bucegi. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Beciu. la Băicoi. muzee. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. pomiculturii. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute... Calcarele şi marnele calcaroase. « Babele ». Urşilor. sunt obiective atractive de prim ordin. Gura Ocniţei etc. O altă resursă este sarea. Ţintea. cheile (Tătarului. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Lacul Tăul Vulturilor etc. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. a Subcarpaţilor cu munţii. Baiu. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Dâmbovicioara. Cascada Putna. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. precum şi din câmpii fertile. Sinaia. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. Numărul populaţiei este apreciabil. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. salina de la Slănic Prahova. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Tisău. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Având un relief compus din munţi. Filipeştii de Pădure. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. crestele. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Boldeşti. Predomină populaţia rurală. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. peşterile (Ialomiţei. Ciucaş.

cu specializări în pomicultură. între 25. Vălenii de Munte. Predeal. Moreni. Băicoi. Azuga. Fieni. Băicoi. Fieni). Funcţia industrială este predominantă. pe semicercul exterior al regiunii. creşterea animalelor (cele de munte). fie în câmpie. având rolul unor poli regionali. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Aşezările urbane sunt numeroase. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Slănic Prahova. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Predeal. cele răsfirate la contactul formelor de relief. 21. viticultură. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Sinaia. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Moreni). polarizate periferic. Comarnic. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Profilul agricol este dominant. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Buşteni. Poziţia centrală a Ploieştiului. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. culmile aplatizate.Curbura Oraşe mici. Mizil. adunate. Pucioasa) sau mijlocii. a lânii. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Buşteni. Azuga. Urlaţi. comentaţi: 1. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. sării sau cărbunilor. alimentară (Vălenii de Munte). Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Boldeşti-Scăieni. Plopeni. Sinaia. iar satele mari. Valea Călugărească). Breaza. Câmpina. Târgovişte. materialelor de construcţie (Comarnic.

Buzăul şi Târgoviştea. podgoriile Tohani. Buşteni. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. când preţul petrolului a crescut enorm). Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Valea Călugărească. Panciu. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. lactate. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Cota 1400). preponderent. înainte de orice. Jariştea. Odobeşti. iar la Buzău se produce tablă. Coteşti. Buzău. Mizil. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Turism recreativ montan. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. pe direcţia nord-sud. zahăr. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Din punct de vedere agricol. Teleajen. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. depozite). Pârâul Rece. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Sfinxul). Câmpina şi. cu cele din alte părţi ale lumii. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). mai recent. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Căile de transport au. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. o dispoziţie transversală.Curbura 21. ulei). Poiana Ţapului. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. la care se racordează. Staţiunile Predeal. cantitativ şi calitativ. la începutul secolului XX. Câmpina) un profil industrial specific. mult mai eficient valorificate actualmente. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite.4. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Babele. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Peştera. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Sinaia. prin raporturi de colaborare. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. rafinării. Piatra Arsa. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. O altă specializare este cea pomicolă. Azuga. 148 . concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. curativ şi mixt.

pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. Ploieşti-Mâneciu. aflată în proximitate. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. dar şi al unui turism curativ performant. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. Elementele de unicitate. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. Sub aspect turistic. Există trei astfel de aliniamente şi anume.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. asigurate cu materii prime locale. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. prin culoarul Rucăr-Bran. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. cel vestic. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. dar şi a descărcării lor spre exterior. cel central. nu numai în plan naţional. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. ponderea armonioasă a elementelor componente. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare.

încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Bucureşti 2. 21. IV. Curbura este. Regiunile periferice. Editura Universitară.Curbura 21. poate. Editura Academiei. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Bucureşti. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Cluj-Napoca. Geografia României. Câmpina. Ielenicz. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. M. Gr. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1987).5. Regiunea Curburii s-a impus. 2. x x x (1994). cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. (2000). inclusiv grupa Bucegilor. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 4. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Bucureşti. Mioara (2003). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Presa Universitară Clujeană. 3. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Pop. Ileana-Georgeta. Brazi. III. Ghincea. Geografia României. Subcarpaţii României. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Pătru. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Academiei. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora..6. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Bibliografie selectivă 1.

Economia regiunii 22. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Componenta naturală a sistemului regional 22.1.6. Câmpia Română. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Intr-adevăr. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. 2. Bărăganul. Aceasta.1. 22. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. 22 22.2. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre.3. Regiunea Metropolitană Bucureşti. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . la vest şi est. . . Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. desigur.5. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre.4. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Componenta antropică 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22.

între Ialomiţa şi Călmăţui. Lacuri sărate şi limane fluviatile. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Vara apar zile toride. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Temperaturile medii sunt ridicate. În partea sudică a unităţii. când temperaturile depăşesc 30ºC. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. tributară Dunării. temperat continental cu tente de ariditate. principalul indicator al gradului de ariditate. Culoarele celor două râuri. Cea mai mare cantitate o conţine. Astfel sunt Lacul Amara. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Tătaru. scad sub 450 mm medie anuală. Strachina. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. Hidrografie de tranzit. cald şi secetos. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. padine. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Apele subterane se află la adâncimi mari. situat la nord. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. nişe de sufoziune etc. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. desigur. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. Fundata.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. în care cele două râuri principale. Precipitaţiile. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Gălăţui. depresiuni. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . padine). vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. sub cuvertura groasă de loess. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Influenţa climatică estică este generalizată.

Astfel. spre exemplu. Un element faunistic de notorietate este dropia. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. cu soluri fertile. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. nefragmentate. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. 22. Coşereni sau Coşlogeni. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. papură). o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. în epocile anterioare. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. generat de întinsele suprafeţe cu limane. pietrişuri şi nisipuri. În unele areale. Faptul că atât în Bărăgan. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. a secetelor frecvente. lipsesc dovezile mai vechi. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. cu un indice de fertilitate ridicat. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. cea a Dunării de Jos. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. plop. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. arin. prin ciulinii săi care. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. cât şi în regiunea situată la est. Antropizare intensă. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. asigurată. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. Sudiţi. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. asigurat de terenurile plane. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Atunci a înflorit în sudul său. Cunoscut.3. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. cel puţin legal. rozătoarele dominând net celelalte specii. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. Sub vegetaţia de ierburi bogate. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic.

Ea nu a atins însă. prin densitatea lor mai redusă. Pogoanele. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Ţăndărei. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1.Bărăgan Deşi populată din preistorie. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Centre urbane mici şi mijlocii. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Profilul acestora este dominant industrial. Bărăganul este slab urbanizat. în acest caz el fiind concludent. Feteşti. Fenomenul s-a prelungit. în vecinătatea unor lacuri. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările umane reflectă. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. evident cu alte motivaţii. densitatea demografică este redusă. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. 22. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Lehliu-Gară. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. până în zilele noastre. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Însurăţei. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. precum în alte regiuni. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei.

ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. prefabricate. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. sfeclă de zahăr. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Culturile de grâu. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. pe Dunăre şi o serie de lacuri. au perspective asigurate. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). funcţionând aici. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Agricultura se impune prin culturi variate. al „conului de umbră”. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Apare în cazul Bărăganului. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. O excepţie este staţiunea Amara. confecţii. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune.Bărăgan 22. soia. indus de capitală. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei.Constanţa. floarea soarelui. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia.Călăraşi sau Pietroiu . Lungi perioade. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. porumb. orz. un fenomen de eclipsare. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Industria este de dată mai recentă. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile.Ştefan cel Mare. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată.

Perspective de specializare agricolă performantă. 2. x x x (1983). 22.6. bazată pe materii prime proprii. are. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. Geografia Văii Dunării Româneşti. Dimpotrivă. se vor accentua. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. I. II. 22. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Geografie Umană şi Economică. premise favorabile. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Dunăre. faţa de Bucureşti. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Relieful jos de câmpie. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Geografia României. a ponderii principalelor sale ramuri. face greu decelabilă o astfel de limită. În al doilea rând. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. x x x (1984). Bucureşti. de asemenea. Bucureştiul este polul cultural. unde fermele mari trebuie să exemplifice. În caz contrar subordonarea teritorială. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. Editura Academiei. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Ca urmare. 3. în mai mică măsură de Feteşti.5. Geografie fizică. dar şi menţinerea unui statut periferic. avantajele mecanizării. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Un prim raport este cel de continuitate geografică. x x x (1969). Geogrfia României. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Editura Academiei. o afirmare a lor în sens biunivoc. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Editura Academiei. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Bibliografie selectivă 1. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Bucureşti. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. conform principiului avantajului comparativ. uniform structural şi peisagistic. Industria alimentară şi textilă. 2.

larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. 23. . . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 23.4. de luncă şi câmpie joasă. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. câmpie tabulară.1.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Astfel.2. Baza naturală de susţinere 23. . Componenta antropică a sistemului teritorial 23.1. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. 2. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. cu structură tabulară. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.3.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Evident. în ciuda înălţimii sale modeste. podiş intens peneplenizat.

Amara (de Buzău). climatului continental cu tente de excesivitate. Siretul şi Prutul. energia şi indicele de fragmentare cresc. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. la rândul său. Milcov. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Batogu. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. în zona Brăila-Galaţi. Climat cu ariditate pronunţată. Iarna. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Pentru a nu aminti că. pe de o parte. Lutu Alb. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m.5 ºC la 10 august 1951). debuşează în Dunăre. crivăţul este o prezenţă frecventă. fie şi numai pentru faptul că aici. Din punct de vedere termic. în unele sectoare. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. în zona Râmnicelu (Ion Sion). deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. mai abrupt. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Resurse de apă bogate. Movila Miresii. de lunci. Buzăul). Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Siretului şi Prutului. Relieful este mai accidentat.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. şi de poziţia geografică în sud-estul României. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. cca 2. naturale şi antropice. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. coborârea sa se accentuează. Astfel sau format lacurile Balta Albă. câmpii de subsidenţă şi podiş. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. 158 . Prutul. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Râmnic. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. este la originea limanului Brateş.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează).

Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. iar în Movila Miresii 438 mii m³. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. arinul. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. moştenirea etnografică a ruralului etc. Subsol bogat în hidrocarburi. Stoicani sau Silişte. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. În primul rând Câmpia Brăilei. Amara). dar şi cea a Siretului Inferior. somn. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. cu orizonturi bine structurate. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. Oprişeneşti. Vegetaţia câmpiei este stepică. milioane m³. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . şalău. gramineele (păiuşul. muzeele. cerealelor. câmpiei. vulpea. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. orbete. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. faună şi soluri specifice. Siret. hidrofilă. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. păstrugă). la care se adaugă iepurele. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Bordei Verde. dealurilor piemontane. Brăiliţa. Movila Miresii. cu humus mult şi fertilitate ridicată. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. potârnichea. Esenţele moi (salcia. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Prutului sau Siretului. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. 23. stejarul pufos). industria. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. În sfârşit. hârciog.3. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. monumentele. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. şoarecele de câmp). A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. trestia. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. unde cultura legumelor. Ianca. Prut. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Lişcoteanca.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. rogozul). Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. prepeliţa. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat.

luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Dunărea de Jos are puţine oraşe. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. la care se adaugă ruşi lipoveni. înspre Tecuci. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. Oraşe mici. Ianca. sub 25 000 locuitori. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. într-un timp relativ scurt. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. sub 500 locuitori. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. romi. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la nivel regional. Prezenţa a două mari oraşe. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. în Platforma Covurluiului. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. reduce indicele scăderii populaţiei. Etnic predomină net populaţia românească. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Galaţiul şi Brăila. 23. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară.

agricultură şi transporturi. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. Se cresc. de refacere fizico-psihică. La Chişcani. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. confecţii. Se cultivă grâu. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. La Galaţi se produc. bovine. prelucrarea cărnii etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe de o parte. de asemenea porcine. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. de asemenea. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. lângă Brăila. La Măcin. soia. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). orz. O altă ramură economică este piscicultura. cât şi spre Marea Neagră. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. lactatele. Pe Dunăre. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. zahăr. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. monumente). În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă.Dunărea de Jos 23. floarea soarelui. păsări.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. porumb. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. prefabricate. confecţii. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. Deşi cu o suprafaţă limitată. Dunărea de Jos are un potenţial economic important.4. sfeclă de zahăr. morărit. judeţele Galaţi şi Brăila. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. plante furajere. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. mătase artificială. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. ce prelucrează minereul de fier din import. culturale. religioase.

I.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Editura Academiei. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . . inclusiv în domeniul transfrontalier. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. predominant de câmpie joasă. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. . Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. a prelucrării peştelui.datorită potenţialului economic ridicat. 3. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Republica Moldova şi Ucraina). II. dar mai ales spre Delta Dunării. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bibliografie selectivă 1.5. x x x (1969).. Galaţiul. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. x x x (1983).creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. de-a lungul Prutului. 2. Editura Academiei. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. 23. Geografia Văii Dunării Româneşti. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Geogrfia României.6. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Dunărea de Jos. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. 2. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Editura Academiei. periferic. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin Târgu Bujor şi Bereşti. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Bucureşti. . Bucureşti. Bucureşti. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi.. Geografia României. Geografie Umană şi Economică. 23. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. x x x (1984). dar şi cea textilă sau a produselor alimentare.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Geografie fizică.

1.5. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. Pricopanul şi Niculiţelul.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. Podişul Dobrogei de Sud. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. cu morfologie marină (faleze. Obiectivele unităţii de învăţare nr. plaje). Culmile sale.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. ci numai podişul cu acelaşi nume. încă din start. Economia şi perspectivele regiunii 24. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea.4. respectiv de către Marea Neagră către est.2. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. şi anume Podişul Dobrogei. 24 DOBROGEA Cuprins 24. formate din roci mezozoice. În Podişul Dobrogei. 24. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. Baza naturală de susţinere 24. situat în regiunea învecinată. din punct de vedere al cadrului natural.3. din anumite puncte de vedere. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. .1.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. 24 24. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria.2. Componenta demografică şi de habitat 24. mult mai extinsă. cu altitudinea maximă de 467 m.6. Dealtfel. De subliniat. acoperită de loess. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. cristaline. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: .

fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. mai înalt şi fragmentat. Râurile Teliţa. de mare fertilitate. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. în nord. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. Stepa. Altitudinile reduse. vulpi. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Slava. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. mistreţi. cernoziomuri levigate. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). popândău. soluri bălane) profunde. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă.9ºC (+41ºC şi -23. căprior. culoarul Văii Carasu. Taiţa. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. şoareci) alături de iepuri. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. pedunculat). verile fiind călduroase. deltaic. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. Podişul Oltinei. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Climat arid. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. orbete. Densitatea reţelei hidrografice redusă.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate.9ºC). tributare Mării Negre. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. iar rocile de construcţie (granit. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Intr-un climat cald. Climatic. Greci. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. medie anuală. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Peştera Liliecilor).

De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. aflate în curs de exploatare. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. spre Delta Dunării). Basarabi). Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . sub aspect demografic aspecte contrastante. Test de autoevaluare Explicaţi.3. Mahmudia. următoarele aspecte: 1. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. 2. în spaţiu alocat. Negru Vodă. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Babadag). Eforie. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Hârşova. a turco-tătarilor. Mărimea lor este variabilă. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. 24. bulgarilor. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Mangalia. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. industriale. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km².Dobrogea Topalu. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Năvodari). Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. turistice şi culturale majore. cu prezenţa. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. ca minorităţi. 24. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii.

cernoziomice şi bălane. Mangalia). prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. Venus. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. floarea soarelui. Constanţa. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. maşini agricole la Medgidia). Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. livezile de caişi şi piersic. Căile de transport. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Costineşti. Cultura grâului. În primul rând. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. între care se detaşează Constanţa. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. În sfârşit. termocentralele de la Constanţa). porumbului. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. ca atractivitate. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. Asociate climatului cald. Eforie Sud. Căi de transport de maximă diversificare. Niculiţel şi Oltina. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. bere). în raport cu restricţiile climatice. viticultură şi creşterea ovinelor. prelucrarea bumbacului). Turism litoral de anvergură. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. vinificaţie. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. Isaccea.Dobrogea 24.4.2 km lungime). sfecla de zahăr. în special al turiştilor. din România. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. 166 . Olimp. Mangalia. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. spre Litoral şi Deltă. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Jupiter. de amplele sisteme de irigaţii. de la Mamaia şi până la Sulina. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. ulei. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. prin diversitatea şi densitatea lor. construit în deceniul şapte al secolului trecut. Eforie Nord.

II. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. s-au afirmat în perioadele următoare. aluvionarea şenalului deltaic. fondate de comercianţii greci (Histria. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. încă din antichitate. Tulcea. Editura Academiei. de eşuarea unor nave etc. Geogrfia României. o serie de oraşe-cetăţi. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Eforie. 2. Geografie fizică. Geografia Văii Dunării Româneşti. în primul rând.5. Tomis şi Callatis). 2. Dimpotrivă. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. 3. 24. I. Editura Academiei. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. Pe litoralul Mării Negre apar. În al doilea rând. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Editura Academiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare.6. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Canalul Dunăre . dar şi Cernavodă. Bucureşti. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Babadag sau Negru Vodă). celelalte două. în interiorul podişului.Marea Neagră scurtează. Bucureşti. În sfârşit. Bibliografie selectivă 1. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Geografia României. Bucureşti. Năvodari. x x x (1983). Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. Geografie Umană şi Economică. x x x (1969). el are atribute turistice de prim ordin. Constanţa şi Mangalia. x x x (1984).

Or.2. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. În acest caz. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Baza naturală de susţinere 25.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. cea a Dobrogei. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. Componenta antropică 25. un tip de economie specific. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache.5. încercarea de-a contura o singură regiune. 25 25. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. 6 25. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. 168 . că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu.4. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean.7.6. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. . Lucrarea de verificare nr. Etc. „natura propune şi omul dispune”.3. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Economia Deltei Dunării 25. Pe de altă parte.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.1. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

cu sejur în localităţile rurale din Deltă. colmatarea unor canale). pe baza bauxitei din import. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Delta Dunării ca regiune geografică. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Gorgova. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Complexele turistice Crişan. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. iar în celelalte zone se cresc animale. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. Roşu. Holbina. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. se produce alumină. Sub acest aspect. Isac. Stipoc. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. creşteri maxime ale nivelurilor. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Matiţa. Merhei. vijelii. Industria este concentrată în Tulcea unde. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Se practică. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Pe lacurile Roşu. de subzistenţă. valorifică această oportunitate. Condiţii optime întruneşte apicultura. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. implicit. plante tehnice. o serie de culturi (porumb. A doua activitate economică.4. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru.Delta Dunării 25. sub aspectul căilor de acces. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. Construcţia de nave. Mahmudia. prelucrarea peştelui. morărit-panificaţie.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. cinegetic sau piscicol. corelabil cu potenţialul antropic redus. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. grâu. al căilor de transport. Dunărea şi. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. legume). Rusca. pe terenurile neinundabile. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. O altă ramură economică este cea a transporturilor. 172 . Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Există însă.

ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. lebede. vidra. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. declarat monument al naturii. nuferi sau esenţe moi (plop. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. stârci. Emblematică este prezenţa pelicanului. cormorani. viza) producători de icre negre. salcie). vulpe. aici. egrete. nisetru. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită.5. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. piciorong. în timpul migraţiilor. 25. favorabilitate din ţară. în principal turişti. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. câinele enot. crapul. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . călifar. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. mereu mai numeroase şi mai variate. dar şi somnul. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. nurca. iepure. caras sau biban. ale factorul modelator antropic. şalăul. lopătari. alături de lişiţe. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Concomitent. vulturul codalb.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

B-V. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .Specializarea şi anul absolvirii. 25. Editura Academiei. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. x x x (1983) Geografia României. (1. x x x (1969). . Bucureşti. Răspunsul va fi logic formulat.Titlul cursului (Geografia Regională a României).5 pct.Delta Dunării 25. I – Geografie fizică.Adresa cursantului. Casa Cărţii de Ştiinţa. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. . Cluj-Napoca.6.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Delta Dunării. Dunărea de Jos.0 pct.0 pct.0 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Sistemul circulaţiei apei. 21-25 privind regiunile Curbura. (2.Numărul lucrării de verificare. vol. Bibliografie selectivă 1.5 pct. 2. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Lucrarea de verificare nr. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. la obiect. Driga.7. Bucureşti. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.) 6. Editura Academiei. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Dobrogea şi Delta Dunării .) 5. 3. (2004).) 2.) popularea şi urbanizarea redusă a 3.) 4. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bărăganul.

Bogdan. Bucureşti. Bucureşti. A. (1988). I. Pantazică. (2004. (2004. 21. N. Cluj-Napoca. 17. (1997). Etats et nations autour de la France. J. Podişul Moldovei. Asupra geografiei regionale. Paul Vidal de la (1908). (1997). V. Bucureşti Berre. Paul Vidal de la (1889). 25.A Typical Geographical Region of Romania. Bucureşti... 2 (XL). Etude de region. Ciulache. Cocean. Editura Presa Universitară Clujeană. La porte nantaise dans la France de l'ouest. a). 28. Bacău. Studiu geomorfologic. (2004). L. Chiriac. La geographie humaine. N. Die zentralen orte în Suddestscland. Assoc. Paris. Editura Universităţii Bucureşti. Antonescu. Al. Brânduş. Cocean. 20. P. 19. V. 22. Editura Academiei. (1979). 24. P. Studia UBB. Claval. 8. Editura Academiei. Chauvet. (1981). 3. Ungureanu. PUF. L. J. Bucureşti. N. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. 461-501. N. Haggett. XXVI. SCG. (1910). 26. Geografie Regională. 30. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Bull. 12. 14. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). N. Subcarpaţii Tazlăului. Coordonate majore. (1998). P. P. Géographie Universelle. Editura Ştiinţifică. S. Cocean. 482. P. Badea. (1981). (1984). 29. 23. Franç. Christaller. Bucureşti.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. 9. Ţara (The Land) . Paris. Geogr. 10. V. (1983). Cocean. Maryvonne le (1980). Paris. Claval. 2. Models în Geography. Bucureşti. Benedek. 4. 13. Paris. (1976). Structura spaţiului mental românesc. XXXIX. Nathan. Paris.1. 7. Chorley. Editura Oscar Print. Editura Academiei. O. D. Dollfus. J. Cluj-Napoca. Studiu geomorfologic. Paris. pg. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. P. (2000). Brunet. (1970). Terra. Bucureşti. 5. Maria. Bucureşti.. (1980). 16.. SCGGG. Badea. Hachette. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1993). R. Reims. 15. Geogr. Câmpia Moldovei. Daniela (2003). Bodocan. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Fisher. ClujNapoca. 41. Bucureşti. SCGGG. (1990). Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. P. Clima Depresiunii Sibiului. Editura Academiei. Initiation a la Geographie Regionale. Cocean. Geografia turismului românesc. Barbu. Editura Focul Viu. Octavia (1980). 41-42. Dezvoltarea regională în România. 18. Asupra regionării reliefului României. C. Editura Presa Universitară Clujeană. P. I. Paris. 3 vol. Presa Universitară Clujeană. (2002). (1992). Delgrave. Băcăuanu. 6. Blache. P. Barbu. Cluj-Napoca. Bucureşti. Potenţialul climatic al Bărăganului. Barbu. (1997). b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Blache. RRG. 11. Trav. R. Bordei. Regions naturelles et noms de pays. W. Géographie humaine et economique contemporaine. Cocean. Aur. Methuen &Co LTD. XXX. L'Europe. Jena. Inst. (1971). Delgrave. Cluj-Napoca. Geografie politică. Brunhes. 27. PUC. Obcinele Bucovinei.. Băcăuanu. (1933). (1968). Heur et malheur de la Géographie Regionale. I. Bucureşti. Editura „Grigore Tabacaru”.

N. Geografia peisajului. 40. Dayries. Cocean.. no. J-J. R. Paris. 1. P. Lăcău (2002). Montreal. Cocean. Deică. N. Geografie umană şi economică. A. USA. V (2001). PUF. (1970). Dezsi. L. 48. (1977). Fellmann. Cluj-Napoca. Editura Academiei. Coteţ. Cornelia (1970. XXIX. Editura Tehnică. Dauphiné. Studiu geomorfologic. Mihaela (1999). A. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Les paradoxes des regions en Europe. 43. 42. (2000).. Dubois. Cucu. Bucureşti. Seoul. (2004. (1991). Regional Concept: The anglon-american Leaders. 57. J. Conceptul de regiune în geografia românească. România. Getis. Gales. The 29 th International Geographical Congress. paradoxes ou contradictions. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Cocean. Bucureşti. Dumolard. Drăguţ. (2005). PUC. P. G. USA. (1990). Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. 56. Studiu geomorfologic.. Chicago & London.. A. Donisă. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. în Modern Geography. James Press. Getis. 37. 55. Câmpia Olteniei. 33. Studiu de Geografie regională... Trav. SCG. St. Ştefan (2005). P. Cocean. 50. Trav. (2000). Espace. Romanian Review of Regional Studies. PUF. XVII. Cluj-Napoca. 47. Dayries. Paris. Cornelia (1975). Human Geography. Polytehnic International Press. A. PUF. Economica. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Grumăzescu. Cluj-Napoca. (2004). 35. 51. Flamarion. 1.. Analele Univ. Paris. 45. Grumăzescu. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Le concept de region: ambiquités. Paris. George. I. (1976). Region. B-V. Geogr. Dollfus. 49.Bibliografie generală 31. (1970).. P. Driga. WCB. (1979). 38. Bucureşti. Editura Academie. Delta Dunării. The “Countries” of Romania as Mental Spaces.. Dickinson. Les methodes de la geographie. I. 41. 36. Adnana. Editura didactică şi pedagogică. La regionalisation. F. Bucureşti. The Resilience of the Geographical Region. Editura Academiei. J. Editura Oraj. (1997). 41-42. C. (1976). Bucureşti. Munţii Semenic. Korea. L'espace vecu et la notion de region. Donisă. 52. The 27th ARA Congress. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. 39. O.Getis. (1970). Getis. P. P. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depresiunea Haţegului. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad.. Ed. C. Grigore. 34. region et systeme. Studia UBB. a). 1. 46. 59. Bucureşti. Cocean. (1980). 53. CNRS. Human Geography. La question regionale. Târgovişte. Geomorfologia Văii Bistriţei. Paris. J. Sistemul circulator al apei. J. (1981). Reims 54. Michele (1978). 32. (2002). Bucureşti. London. Routhlege & Kegan Paul. M. (1971). Potenţialul reliefului. Paris. (1991). Fremont. WCB. 41-42. Bucureşti. Ţara Lăpuşului. Gravier. L’identité regionale. Bucureşti. 44. Lequesne. Ciangă. Paris. P. P. R. Inst. An Encyclopedic Survey. Editura Academiei. L'analyse geographique. E. P. Entrikin. La Decouverte. P. Canada. 58. Cocean. P. (1968). (1990). (1980). Dinu. Tăşnad. Cluj-Napoca. Editura Academiei.

Paris. (1987). (1962).Române pe baze geografice. b). Marile regiuni morfologice ale României. Grumăzescu. The Geographer's Art. Editura Universitară. Cambridge. Studiu de Geografie regională. (2000). 50.Velcea. (2001). Ielenicz. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Micalevich .. I. (1985). Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Tara Maramureşului. 79. Grenoble. Bucureşti. Grumăzescu. Marcelpoil. Bucureşti. E. Emmanuelle (2000). Bucureşti. BSSGG. 82. Etnie. 73. 80. Espace regional et amenagement du terittoire. 3. I-II. Harta regiunilor geomorfologice ale R. Bucureşti. Ileana-Georgeta. rom. Valeria (1961).R. Terra. Gabriela (2005).. Ilieş. O. (1968). 69. Ilieş. Bucureşti. Juillard. 5. Paris. M. 67. (1993). Ilieş. 77. H. J. Bucureşti. USA. Editura Vinea. Isard. Continentele. Arad. Bucureşti. Dalloz. J-B. Geografie Regională. Bucureşti. 70. Ianoş. 74. La region: essai de definition. P. O abordare geografică. 2. RRGGG. Ilinca. Delfaud. Editura Universităţii Bucureşti. (1999). Revue de geographie alpine. I. (1994). Dealurile şi podişurile României. 64. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. 66. Editura Academiei. V. Grumăzescu. 1. Editura Tehnică. 72. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Humeau. Ielenicz.. 12. Hârjoabă. Editura Academiei. Cornelia (1970. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Geografie Regională. H. XL. Bucureşti. V. 65. I. 1. 81. Cambridge. Basil Blackwell. Mehedinţi. Bull. P. de Vest. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. (1957). XXVIII. (1968). Ianoş. Ianoş. (1995). Ianoş. Haggett. 83. SCGGG. (2000). România. Bucureşti. XVII. (1971). Bucureşti. (1965). Bucureşti. Franc. W. 75. Cluj-Napoca. 68. Editura Tehnică. Mihăilescu. USA. N. Mioara (2003). (1999). Soc. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. 76. Mândruţ. Bucureşti. Paris. 71. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Ielenicz. Munţii Ciucaş-Buzău. 62. Hizy. (2002). Bucharest. Ţara Oaşului. Studiu de Geografie regională. Asoc. C. Masivul Bucegi.. V.. Ianoş. Al. 85. Bul. M. Teoria sistemelor de aşezări umane. 61. Lajugie. SCGGG. M (1984). 387. (1981). I. Unele probleme de geografie regională. Mihăilescu. 1-2. II. Munţii Poiana Ruscă. Marin. Ghincea. (1931). în Annales de geographie. (1932). Editura Academiei. (2005). 86. „Vasile Goldiş”. Editura Dacia. Editura Academiei. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Pătru. Editura Academiei.Bibliografie generală 60. (1990). Sisteme teritoriale. Editura Academiei. 87. MIT Press. I. Natura. I. 84. Geogr. M. The limits of geographical regions and their determination criteria. I. Bucureşti. Geogr. Univ. Lacour. Relieful Colinelor Tutovei. Subcarpaţii României. 78. 63. S. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Bucureşti. Studiu geomorfologic.

1. I. (1968 a). Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG.(1990). Editura Presa Univ. 93. Geogr. SCGGG. Irina. (1971). An Introduction to a Systemic Regional Geography. (1931). A.. Vâlsan. Ann. Geografia generală şi regională. 112. Posea. I. 104. Mihăilescu. 92. (1974). 12. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Editura Universităţii de Vest. V. Al. Terra. 91. Clujeană. Hutchinson University Library. Roşu.. Bucureşti. Mihăilescu.Lucr. Al.H. Studiu geomorfologic.. Milano. G. Mihăilescu. (1970). Vallega. 105. N (1990). Cluj. Editura Univ. Mac. 97. Theory and practice. Cuza”. Nir D. ClujNapoca. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. (1980. RRGGG. Morariu. Mac. XVII. Cuza. Rey. Bucureşti. VI (LXXVI). (1979). Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia.. N. SCGGG. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Popescu. a). 2. Editura Kluwer Acad. 107. Economie. De Ştiinţe Geografice. în L'espace geographique. Morariu. Iaşi. Editura Academiei. Violette (1994). Gr. Oancea. Gr. Bucureşti Thunen. Inst. Bucureşti. T. Despre ţară şi ţări. Al. Ungureanu. Grigore. Om. J.. 95. XI. regiune geografică-ecosistem. Ţara Făgăraşului. Morariu. Badea. Editura Academiei RS România. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Gr. (1984).. Posea. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Mihăilescu. I. D. XXVII. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . 1. 4. Bucureşti Pop. SCGGG. Studiu de geografie umană. London. 109. SCGGG. I. XXVI. XXVII. Dordrecht. 1-2. T. Gr. 90. Bucureşti. (1964). (1982). Ţara Haţegului. 96. Timişoara. Donisă. Paris. Regional Geography. Region as a socio-environmental System. 94. Pop. Marin. 108. (1980. “Al. The Netherlands. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Minshull R.215-217. Univ. 2. 98. Popovici. Natură.. (2000). I. V. V. Univ. Bul. Gr. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. p. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. V. M. Mursia. reflecţii. Pop. Tufescu. Editura Presa Univ. p.. Clujeană. Posea. Gr. b). Germany. Depresiunea Transilvaniei. 2. 101.. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Soc. V. Bucureşti. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. V. I. 111. (2005). Iaşi. sistema territoriale sostenibile. 106.3-7. Ungureanu. Velcea. I. La regione. Editura Academiei. Geografie-ecologie. (1968 b). L. 89. Mihăilescu. von (1826). T. Şt. (2001). Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 99. 103. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. SCGGG. ClujNapoca. 114. Editura Universităţii Oradea. Editura Academiei. 110. Oradea. IV.. La question regionale dans l'espace roumain. 113. (1991). Studiu geomorfologic. Popa. 102. XVII. (1995). Ungureanu (1993). (1994). Hamburg. Publ. Bucureşti. România. Bucureşti. Elementul spaţial în descrierea geografică. I. (1967). Regiune geografică şi regiune economică. 100. (1971). Valeria Velcea (1971).Bibliografie generală 88. Reclus. (2001). Geografie teoretică. Posea. Gr. Marile regiuni geografice ale României.

119. Wackermann. (2002. 118. Contribuţii de geografie fizică. Ellipses. XXXVI. x x x. Terra. 117. Geografia României (vol. 120. Editura Academiei. Editura Academiei. Valeria (1988). G. Velcea. I-V). Bucureşti. 116. G. Bucureşti. Bucureşti. x x x. Paris. x x x. Câmpia Română. Editura Academiei. (1916). 2. (1960). Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. Geografia regională.Bibliografie generală 115. caracteristici spaţiale şi funcţionale. BSRRG. (1983-2005). Monografia geografică a RPR. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . (1969). Vâlsan. Géographie Regionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful