Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Regiunile omogene 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Moldova de nord-est 5. 3 3. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.7.Cuprins CUPRINS Introducere 1. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. Criteriul politico-administrativ 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.4.5.6. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.2.1. Regiunile geografice ale României 4. 1 1. Regiunile geografice ale României 4. 4 4.5. Lucrarea de verificare nr. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.3.1. Geografii români şi Geografia Regională.2. Criteriul mintal 2.8. Tipologia regiunilor geografice 3. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i .1. Regiunea geografică .7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.3. Etapa actuală 4. 2 2.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7.2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Etapa 1950-1980 4.1.6.7.entitate teritorială 1. Regiunea polarizată 3.1.4. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunea ca sistem 1.6. Criteriul funcţional 2.3.4. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Regiunea ca teritoriu 1. Criteriul peisagistic 2.6. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. 1 4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.

Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Culoarul Siretului 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. 2 8.3.7. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.1. Baza naturală de susţinere 7. Economia şi perspectivele regiunii 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 8. Economia şi devenirea regiunii 10.5.2. Bucovina 6. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.5.6. Lucrarea de verificare nr. Baza naturală de susţinere 10.5. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Componenta demografică şi de habitat 7. Economia şi perspectivele regiunii 6. Componenta antropică a sistemului regional 6.4. Bârladul 8.1. Economia regiunii 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Bistriţa-Trotuş 10.4. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.3. Baza naturală de susţinere 6.1.5.3.6.3.4. Economia regiunii 8.5.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 6.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. 8 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.5. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Baza naturală de susţinere 5. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.2.2. Componenta demografică şi de habitat 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9.4. Componenta antropică a sistemului regional 5.6. Componenta antropică a sistemului regional 10. 10 10. 9 9.4. 7 7.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.4.Cuprins 5.3.6.2.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Maramureş-Chioar 7.1.2.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. o finalitate eficientă. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. atât de necesară oricărui proces educativ. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. vi . în devenirea şi metamorfoza lor continuă. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. cum este şi firesc. în orice ipostază. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. orientarea demersurilor spre abordarea critică. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. înainte de orice. morfologic. Astfel. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. în primul rând. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. Iar dintre toate ramurile Geografiei. fără nici-un echivoc. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. Nu este vorba numai de substratul material. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. În consecinţă. devine un important atu al oricărui individ uman. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. componenta sintetică. geologic. Obiective generale. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. existenţa. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. adecvată. durabilul de efemeritate etc. între obiectivele generale se înscrie. specifice şi expresive. riguroasă. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. hidroclimatic sau biopedogeografic. al oricărei colectivităţi. patriotică. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. abordările de Geografie Regională reprezintă. şi ele extrem de numeroase. cum este definită Geografia. a descifra. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. necesitatea de întâmplare. generale. Ca urmare. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României.

şi bibliografie generală. presupune o racordare a părţii la întreg. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. centrate pe problematica de maxim impact. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. În general. numărul lucrării de verificare. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. în final. Structurarea detaliată. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. specializarea şi anul absolvirii. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. ce conţine. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. peisagistice. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Răspunsul va fi logic formulat. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. adresa cursantului. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. În continuare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. (unităţile de învăţare 5-25). mai iscusit. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. criteriile utilizate în regionare. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. Ca urmare. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. în 25 unităţi de învăţare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . sunt descrise entităţile teritoriale ale României. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Bibliografie selectivă. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Introducere Racordarea. prin cunoaştere. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). pe unităţi de învătare. la obiect. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. structurale sau mentale. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. a părţii la întreg. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. a permis formularea a tot atâtea teste. Bucovina. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare.

Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Regiunea ca teritoriu 1.5. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . şi-a neglijat necesara devenire. în acest caz. rămase în urmă. considerat părintele acestei ştiinţe. 1. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. teritorială. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea ca sistem 1.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. Regiunea geografică – entitate teritorială. Însuşi Vidal de la Blache.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. Regiunea geografică .1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . pe de altă parte. pe de o parte.3. 1 1. cu o evoluţie sinuoasă. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.2. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. îndreptăţită.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. sub atributul indispensabilului. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. .2. În tot intervalul menţionat. Timp de aproape un secol. între 1859-1953. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. .6.7. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.1. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. când semnele declinului ies în evidenţă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. aflate în avanposturi. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.entitate teritorială 1.

Franţa este o ţară şi nu o regiune". când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. considerăm utilă. 1991). decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. regionis" are semnificaţia de conducere. ordonare a unor realităţi spaţiale. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. în premieră. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. sistem. Pentru acelaşi autor. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. Pacificul. 1. văi). dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. podişuri. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse.3. câmpii. J. răspândită şi structurată nuanţat. J. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. poate. mai degrabă. vidaliană. Apare tot mai pregnantă. entitate politico-administrativă. F. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. Europa este o regiune şi nu o ţară. Conform acestei viziuni. Cunoaşterea precară explică generalizările.Mediterana sau oceanice . cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. în raport cu ţara.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. termenului de regiune şi anume: teritoriu. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. definită printr-o arhitectură proprie. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. N. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). 1970).Atlanticul. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. dirijare. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. cel mai numeros număr de formulări. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. Neologismul "regionalism" este inclus. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. în timp. indică o serie de lucruri indeterminate. la care se făcea des referinţă).

"regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". P. R. 1980).Un domeniu în care entităţi diferite. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. cel nord american. Evident. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". A. precipitaţiile. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. se pot adăuga altele. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. . apă. Sau. . aer.E. A 1981). Getis. R. 1990). R. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. G. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. . S. Herbertson. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. formulate. American Society of Planning Officials . axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. în esenţă. . în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. L. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. acestor definiţii. cele mai vehiculate. Dickinson. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. Getis. mai concis. figurează ca mediu privilegiat.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. dintre care. unicitate. specificitate. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. Joerg. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. R. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. înscrisă concret în locuri. puse în mod artificial împreună. Pe de altă parte însă.Un complex de pământ. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". a suprafeţei terestre. După aproape şase decenii. Platt. Minshull. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. W.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. J. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . sunt: . în marea lor majoritate. animale. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. Vidal de la Blache. specifică.

specificitate. ierarhizarea factorilor generatori. ca urmare regiunile morfologice. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. specificitatea. ce îi asigură. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. pădure sempervirescentă. climatice. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. se dizolva în structuri de alt tip. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. De această dată. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. ce nu pot fi omise nici astăzi. savană.George. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Marcelpoil. E. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. socială şi instituţională. dintre cunoscut şi necunoscut. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. temperat. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. păduri cu frunze căzătoare) etc. ulterior criteriile s-au înmulţit. ale climatului (arid. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. atunci când se analizează un component strict al peisajului. a zonelor litorale portuare). Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. artificializat. 1970). ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. 2000). de servicii. precum în relieful de câmpie. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Au apărut. diversificat şi distilat. Dacă în antichitate. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. finalitatea interferenţelor spaţiale. ponderea anumitor condiţionări. în raport cu alte teritorii. munte. Mai mult. industrializate. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". interacţiunea elementelor componente. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. în vederea optimei funcţionalităţi. podiş). P.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. Dealtfel etapa post-vidaliană. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. prezenţa aceloraşi roci).

În Franţa ea devine "o regiune de program. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. (1959) şi susţinut de Baranski. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . Pe de altă parte. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. Pentru actorii politici din Germania. Italia. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. P. pe de o parte. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. care posedă un grad de autonomie certă". Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. economice. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. departament.M. comună). structurale şi funcţionale ale acestora. prin reglementări ce tindeau. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. NATO. încă din antichitate. economică. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări.N. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. I. Marea Britanie. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. (1964) (citaţi de Donisă. 1977). Ea slujea direct. dar nu neapărat!). unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. I.4. 1980). Despovărată de atributele naturale. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. să valorifice elementele de favorabilitate. Uniunea Europeană. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). Spania. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. prezente în zonele periferice ale statelor. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. CSI. a unor teritorii (mai ales ale statelor. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. CEFTA. N. Belgia. Efectele globalizării sunt evidente. induse de sus în jos.

cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. specifice. economică. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. Intervine şi a treia dimensiune. iar pe coloane atributele funcţionale. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea ca sistem deschis. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. stabilitatea şi adaptarea. Catalonia). în accepţiune sistemică. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. formată din spaţii contigue". Regiunea de mărime inferioară naţiunii. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. sociologică etc. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. retroactive şi interactive. 1. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. este un decenii. concept operativ de sorginte naturală. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. de-a definitiva şi detalia conceptul. dialectic dezechilibrat. ale căror prime intervenţii n-au fost. în primul rând. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. lăsând altora sarcina. Ca urmare. A. guvernat de relaţii de tip feed-back. dar şi meritul. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. timpul.5. paralele. caracterizate printr-o mare relativitate. temporale). un sistem Între proprietăţile externe. regiunea. din păcate. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. O calitate care persistă este o invariantă. politică. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. ce generează o hipermatrice. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. interne. Bucovina. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. Mediul. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. continuate ulterior. Nu trebuie să omitem.

prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. la care. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. impactul cel mai acut. Ruhr etc). Ea induce.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. sistemul a avut un anumit acces. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. geotermică. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. solară etc). mai divers perceput. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. El Nino. faună. P. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Pentru a se menţine. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. centrul Marii Britanii. soluri. îl exercită clima. economiei sau comportamentului uman. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. în faza iniţială. habitatului. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică.

în primul rând.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. adesea. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. indiferent din care domeniu. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. sociale. Lipsa locuinţelor. strategice dar mai ales de mentalitate. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. Este o necesitate imperioasă. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. economică sau socială. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. înainte de orice. de evoluţiile în plan politic sau social. în circumstanţele date. independent de factorii de decizie de la nivel regional. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. perfecţionarea. Este evident că orice sistem terestru. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Ca urmare. consolidarea specificităţii. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. Adaptarea la competitivitatea interregională. Adaptarea ar însemna. inovării. Adaptarea la presiunea antropică. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. a majorităţii activităţilor umane. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. dependent. În acest caz adaptarea este sinonimă. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. de lungă durată). a locurilor de muncă. parţial. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. prin funcţiile lor. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. generalizare. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . politice.

1995).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. în vogă între 1900-1950. delimitată cultural. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. fără echivoc. Nir.regiunea umanizată. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. 1995. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. (1990). A. Adalberto Vallega. imaginând patru etape distincte şi anume: . omul. 1. bimodular (natural şi antropic). Ulterior.regiunea naturală (bazin hidrografic. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. D. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. o integrează. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. structură geologică) afirmată între 1750-1900. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei..C. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 .

Minshull. dominantă între 19501980. cele două ipostaze ale regiunii. Flamarion. An Introduction to a Systemic Regional Geography. paradoxes ou contradictions. Espace.7.(1990). Le concept de region: ambiquités. WCB. A. Astfel. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. J. Delgrave. USA. A.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . London. limitele temporale fiind pur orientative. Nir. R. Vallega. Cluj-Napoca. XVII. (1971). 2. La question regionale. 6. Dauphiné. 8. Hutchinson University Library. după 1980. (1990). Editura Kluwer Acad.regiunea sistem. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Cornelia (1970). A. 9. Trav. 1. Gravier. Ediţia a II-a. 2. 10. actualmente. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geografie Regională. P.Getis. Publ. Fellmann. Regional Geography. 41-42. Theory and practice. region et systeme. 7.6. Paris. Region as a socio-environmental System. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Dumolard. 4. D. Economica. 3. 5. Regions naturelles et noms de pays. (2005). (1970). conturată gravitaţional. Cocean. no. (1995). (1980). Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Mursia. Blache. Grumăzescu. Presa Universitară Clujeană. se întrepătrund. Paul Vidal de la (1908). Paris. Milano.. Dordrecht. sistema territoriale sostenibile. F. P.regiunea funcţională. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. The Netherlands. La regione. Paris. P.. suprapusă unui ecosistem. . cea funcţională şi cea sistemică. SCGGG. Getis. Human Geography. (1979). Bibliografie selectivă 1. J.

în conturarea regiunilor geografice. care este orice regiune geografică veritabilă. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. Într-un astfel de context. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. în dauna însuşirilor funcţionale. Criteriul funcţional 2. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. . au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial.funcţional. în funcţie de importanţa lor.să ofere. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2.7. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate.4. Criteriul peisagistic 2.3.5. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.politico-administrativ. apreciem că. Ca urmare. Criteriul politico-administrativ 2. . aleatoare (fizionomice.1.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. . Criteriul mental 2. .6. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii.peisagistic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. introducerea unor criterii de circumstanţă. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 2.2.mental. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. care o lungă perioadă au primat în regionare.

Să decelăm. 12 . ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. fiind extrem de greu de individualizat.2. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. diferit de al regiunilor învecinate.. morfologie. aşadar. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. tradiţional. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Delta Dunării. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. soluri. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. la umanizarea peisajului. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Carpaţii Meridionali etc. bine statuat. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. În consecinţă. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. în latura antropică. Munţii Apuseni. vor prezenta un tip de umanizare specific. în toate aceste cazuri. oriunde şi oricând. în cele ce urmează. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. prin exploatare intensă. în regionarea geografică fără a deveni însă. De observat că. Câmpia Transilvaniei). apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. identificând regiunea cu acesta.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. ca unităţi peisagistice clar delimitate. exclusiv. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. Dimpotrivă. Întâlnim. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. ci şi cele derivate din umanizarea sa.

Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. Ea va include. fără. având o individualitate proprie. de delimitare. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. gen regiunea naturală. didactică. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. 1983). că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. În concluzie. Dimpotrivă. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş.3. din punct de vedere al desfăşurării. de cea urbanizată. vegetaţie de stepă şi forestieră. adică unui agregat spaţial organic structurat. repetăm. Avem de a face cu un paralelism evident. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. Dealtfel. Cocean. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. face loc regiunii funcţionale. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. de evidenţiere a cauzalităţilor. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. accelerată. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. o entitate care poate fi receptată direct. la cea analitică. inclusiv fizionomic. În mod analog. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. 2. impusă de specificitatea părţilor componente. Precum şi într-o metamorfoză continuă. regiunea naturală. a deveni exclusivist. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. de orice geograf. dar. soluri mozaicate). densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. Nu va surprinde. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. deci. ca mod de creionare. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. Asistăm ca urmare.

bunuri şi interese. greu de atins. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. la rândul lor. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. dar şi output-uri asemănătoare. dar şi etnic sau cultural. Sau dimpotrivă. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. Cu cât structura sa este mai bine articulată. iar durata sistemului va fi limitată. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. între componentele proprii şi pe plan extern. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Autoreglarea se realizează pe plan intern. după anumite considerente de ordin peisagistic. funcţional. schimbându-l practic cu un alt sistem. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. îşi vor dovedi ineficienţa. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. energie. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. deci. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. 14 . pe termen lung. 2. Nu e de mirare. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate.4. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. cu sistemele învecinate. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. guvernat de alţi vectori.

A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. comunele. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Oferim. Un factor catalizator îl constituie. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. euroregiunile. în cazul fiecărei entităţi statale. prin detaşare administrativă faţă de Spania. a fostei Iugoslavii. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. Neamţ. Hunedoara şi Arad. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. mai jos. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. pentru a cita doar cele de la frontierele României). spre exemplu. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. ca exemplu. Cluj. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. Bacău sau Vaslui. Prutul inferior etc. Aplicarea frecventă. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. la insistenţele Moscovei). a zonei strategice Gibraltar etc). chiar emoţională (rolul acordat. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. adesea. conservarea de către Marea Britanie. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Mureş-Dunăre-Tisa. Prutul superior. la o simplă suprapunere. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Pe de altă parte. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. În sfârşit. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. În mod similar. Dualismul dintre regionarea geografică. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. Alba. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Se observă. pe criterii ştiinţifice. generalizată. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. şi cea politicoadministrativă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. Bihor. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Cehoslovaciei.

Adăugăm. Menţionaţi. având o contribuţie secundară. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv.5. (dar şi altora care. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. ca urmare. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Cocean. Limitele lor pot fi uşor trasate. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. arhitecţi. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. 16 . a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. diversificându-se. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. criteriilor analizate anterior. entităţile teritoriale rezultate. Dealtfel în lipsa omului. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Astfel. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”.

diviziunile se ierarhizează fără echivoc. împărţit actualmente între România şi Ucraina. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Privite sub aspect pur administrativ. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Pe lângă criteriile analizate. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Maramureşul istoric. favorabile sau defavorabile. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. departe de-a fi cele optime. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. sociale. localitatea. Crişului Negru (moţii crişeni). contraste economico-sociale puternice). întregul său proces de umanizare. în majoritatea absolută a cazurilor. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). regiunile de ordinul I. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Şi invers. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Ampoiului sau Someşului Mic. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Macroregiunile. iar diferenţierile de asemenea. iar influenţa acestuia mai limitată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. comuna. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. II. se constituie într-o regiune tipică. cu atât disiparea este mai accentuată. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. ecologice din perimetrul propriu. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori.

regiuni-unităţi naturale şi ecologice. . culturale. a dezvoltării complementarismului economic şi social. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. politic sau militar.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Transnistria. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. al unui teritoriu dat. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Criteriile heteroclite (naturale. sociale. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. adesea. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad.6. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. le Gales. 1997) care deosebeşte: . O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. altfel extrem de nuanţat. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. a fostei Iugoslavii. .regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. economic(CSI). instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). . economic. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. euroregiunile. politic. Banatul ca o entitate cu valori convergente. . Lequesne. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc.regiuni construite istoric (UE). Mureş-Dunăre-Tisa. Un factor catalizator îl constituie. În sfârşit. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.) 2.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Prutul superior. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. Prutul inferior etc.regiuni ca societăţi civile prin cultură. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Cehoslovaciei. C.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. (1983). P. 5. Lequesne. Editura Tehnică. V.7. (1997). Bucureşti. Cluj Napoca. SCGGG. I. Gales. Cocean. P. 2. O abordare geografică. P. XXX.. Paris. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Cocean. Geografie teoretică. Editura Presa Universitară Clujeană. 4. (2005). La Decouverte. Sisteme teritoriale. Les paradoxes des regions en Europe. Geografie Regională. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Ianoş. (1968 a). Bucureşti. 3. Mihăilescu. Bibliografie selectivă 1. C. Ediţia a II-a. (2000).

realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. . 3.2.3.6. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. 3 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. Africii şi Australiei. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. tehnologici. expresia determinismului fizic în geografie. Regiunea polarizată 3. în primul rând. o lungă perioadă.5. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. economici. vegetaţia. . cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. Înainte de orice. belturile nord-americane. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. geopolitici. Relieful. climatul. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). Factorii economici s-au impus treptat. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. sociali.2. De aici ideea că regiunile naturale sunt. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare.7.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. respectiv factorii naturali. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. Regiunile omogene 3. devin elemente definitorii ale peisajului. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. 20 .1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.4. Astfel. nu a fost decât un singur pas. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora.1. de diverse tipuri. începând cu anul 1752. factorii naturali s-au constituit. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. deşerturile tropicale ale Asiei.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.

centrul clasic. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. lipsite de astfel de atribute. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. după anul 1900. Kosovo. Ca urmare. Găgăuzia etc). Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. funcţionale. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. cu cel de regiune polarizată. vestul european catolic şi estul ortodox. Căile de comunicaţie. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. destrămarea imperiului sovietic etc). fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. organizează un teritoriu. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. urbanizarea. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. structurale. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Actualmente. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. Regiunea naturală este substituită astfel. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. funcţională (nodală). aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). moştenirea spirituală a colectivităţilor. posesoare a unei culturi proprii. de gravitaţie şi polarizare. unificarea Germaniei în 1989. Nagorno-Karabach. după anul 1950. regiuni agricole bine conturate. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice.. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. particularităţile culturale şi etnice. cu regiunea umanizată. Christaller în studiile sale. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. cu o concentrare masivă a populaţiei. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc.

relaţia om-mediu. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi).3. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. rolul elementului de sprijin. poate. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. în anumite privinţe. în acelaşi context. Ei joacă. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. Vidal o asociază conceptului de „pays”. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. întemeiat pe alte considerente. mărimea. pe de o parte. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. Este momentul de a menţiona. Cele din urmă. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor.Tipologia regiunilor geografice 3. de ansamblu). acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. structura. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. clasificarea precede regionarea. aşa cum o relevă şi Grigg D. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). vor deveni. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. După opinia noastră. individual sau în asociere. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. cel mai adesea. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. prefigurate încă de Vidal. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). într-un raport asupra fenomenului regional. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. subordonându-i-se. C. 22 . Galpin. trăsăturile evolutive. (1971). funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. ele reprezintă operaţii distincte. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. Grigg. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. actualele regiuni polarizate. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. care distinge. dar mai ales raporturile dintre ele. Factorii şi principiile susmenţionate. De aici.

vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. cu predilecţie. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. II. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. geografia industriei. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. de la nivelul studiilor monografice. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Culoarul Izei -V. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. III…n (Carpaţii -I-.etc. 1990). regiunile de ordinul I. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. Depresiunea Maramureş – IV -. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Acceptând acest criteriu. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Sahara). ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. N. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). Carpaţii Orientali -II-. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. climatologice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Evident. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. Siberia. Etc. spre exemplu. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. unii geografi. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale.. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. ). din păcate. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. cu o încercare de regionare. Trebuie subliniat însă permanent că. Etc. la cele strict specializate. iar celelalte două etapele recente. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. funcţionale. au făcut-o). supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. umanizate. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. trebuie revizuită. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. regiuni-sistem (Dov. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. invariabil. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. A. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. Cele trei tipuri de regiuni. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). Astfel. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. omogene. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. strict specializate (geomorfologie. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. singura diferenţă constând în transferul ei. în perioada aşa-zisei sale crize. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină.

I. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1995). echilibrate. fluide şi explozive (Fremont. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. 1976). II. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. A.

ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. La rândul său.4. Friedmann (citat de G. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Din acest punct de vedere. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Dauphiné.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. atât idealul acţiunii de regionare . respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. 3. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. Delta Dunării. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor.. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Wackermann. Astfel deosebim regiunile stabile. Dayries M.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. dar şi cu spaţiile învecinate . cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. de cele critice sau defavorizate. de tranziţie spre dezvoltare. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. relativă. Regiunile omogene reflectă. 1978). aşa cum o dovedeşte E.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. După opinia lui P. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. citată după A. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). J. Ulterior. în semnificaţia lor. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. bine consolidate ca sisteme. ca fenomene de maxim impact asupra omului.

la peste un secol după precedentul. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. În concluzie. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . dintre care am selectat cea propusă de A. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. în anul 1826. când elementele implicate (relief. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. model derivat din teoria locurilor centrale.o variabilă dată Xi . influenţă) reciprocă. formulat ulterior. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). hidrografie.Alsacia.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. climă. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. climatici. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. aflate. 26 .Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. soluri. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . vegetaţie. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. Polarizarea. 3.media valorilor anterioare n . în 1933. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă.5. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.

Într-un tabel sintetic. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. succesiv. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Disputele legate de definirea “polilor”. A. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Christaller menţionează nu numai ierarhia. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Evident. un sistem spaţial. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Regiunea polarizată este. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. 1979). aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. reprezentaţi de aşezările urbane.n. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . înainte de orice. difuzia şi dominarea. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. n. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. după mărime a locurilor centrale.

6. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). regiunea polarizată. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. să contureze “reţelele” . Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. în viziunea autorului menţionat. retelele şi câmpurile. prin relaţii de dependenţă. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. 3. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. concomitent. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. adesea conflictuale. de descentralizare. Centrul devine punctul de sprijin. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. Grafic. subsistemul dar şi oponentul său. A.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. periferia. 1979) sunt următoarele: polii. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca urmare.

Reims. Cambridge. Géographie Regionale. P. Vallega. Bibliografie selectivă 1.. 2. Haggett. O abordare geografică. 6. A. Cocean.Tipologia regiunilor geografice 3. A. Geografie teoretică.(1995). V.7. I. Fremont. Wackermann. (1979).(1990) The Geographer's Art. 4. A. Editura Academiei RS România. 5. L'espace vecu et la notion de region. P. (1976). 41-42. Ellipses. Mursia. Presa Universitară Clujean. 3. Editura Tehnică. (2000). Cluj Napoca. (1968 ). Trav. Bucureşti. Espace. Paris. (2002. Inst. Geografie Regională. (2005). Basil Blackwell. USA. La regione. Paris. Mihăilescu. sistema territoriale sostenibile. Geogr. Milano. Ianoş. 7. G. Sisteme teritoriale. Economica. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Dauphiné. 8. region et systeme. Ediţia a II-a.

climat. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. El delimitează astfel o regiune . Regiunile geografice ale României. Nu lipseşte.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. Etapa 1950-1980 4. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4.Geografii români şi Geografia Regională. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . Dealtfel. Regiunile geografice ale României 4. ca un dat de necontestat. structurii etnice. faună. Începuturile Geografiei Regionale în România.2. aspecte ale domeniului geografic. organizării sociale). Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) .1.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. 1 4. ocupaţiilor.5. aşadar. în anul 1717.2. în traducere germană. Etapa actuală 4. Lucrarea de verificare nr. elaborată în limba latină.3. Descriptio Moldaviae. Acceptând regiunea naturală. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. în vogă la vremea sa. 30 . în primul rând cronicarii. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. la cererea Academiei din Berlin. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. (dar publicată.7.o atenţie limitată. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . Dacă autorii mai vechi.6.1. Unitatea de învăţare Nr. umanizat. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. . resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. 4 4.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. hidrografie. au inclus în scrierile lor. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Obiectivele unităţii de învăţare nr. preponderent literare. vegetaţie.Moldova vremii sale . 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. .4. 4. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. obiceiurilor.8.

de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. 1968. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. în anii ’60. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia.Geografii români şi Geografia Regională. mai mult în dezbateri decât în scrieri. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. Regiunile geografice ale României. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. la autorul susmenţionat. Există. V. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. Vintilă Mihăilescu (1964. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). trebuie apreciată şi în contextul manifestării. definind regiunea naturală transformată de om. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Ca urmare. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. nu-s decât material pentru sinteza generală”). fără îndoială. Dar. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. economice etc). oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Proiectul pentru Învăţământul Rural . vizând atât domeniul de studiu. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. propune peisajul. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce.3. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. În mod analog. În alt plan. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. regiunea geografică devine o unitate de studiu. integral şi limite naturale). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. cel metodologic. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. 1970). Este o noţiune sintetică. structură şi funcţii specifice. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. 4. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. administrative. metodele de cercetare. regionale.

în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. etc). Avem astfel.. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. în plină criză. Donisă. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. se va accentua mai târziu. V. ai regiunii de tip sistem. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. fapt care. Posea. G.Geografii români şi Geografia Regională. cu fizionomie specifică. comunitatea şi substratul. la stadiul creionării entităţilor morfologice. la nivel european şi mondial. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. V. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. grupul de cercetători se dispersează. Morariu. Tot în deceniul opt. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Din nefericire. şi Geografia Regională aflată. sociale şi economice. 1968). Grumăzescu. Vintilă Mihăilescu se menţine. Continuând şirul analogiilor. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. din motive conjuncturale.. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. 1970). Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). demografice. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. tot atunci. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). cel al abordărilor propriu-zise. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. la nivel mondial. Pe alt plan însă. T. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Doi precursori. Trecând în domeniul practicii imediate. definit de trei factori: mediul. I. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. I-V). o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. Regiunile geografice ale României. în vogă la vremea respectivă. în această poziţie. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70.

Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Ulterior. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. iniţial. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. începând cu anul 2003. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Regionarea naturală face loc. regiunii polarizate. 1993. Geografia Regională se menţine în actualitate.Geografii români şi Geografia Regională. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. 2000) care propune. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. I. Marin. cu o structură disipativă. P.4. atmosferă şi biosferă). în ansamblu. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. şi în preocupările geografilor români. ce-i permit autoorganizarea. Dealtfel. o tentă pragmatică. dar şi în plan politic. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. dând Geografiei. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. De subliniat. Cocean). a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). relief. câştigând vizibil teren şi în România. consolidând colectivele de cercetare proprii. 4. energie şi informaţie proprii. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. mai ales. I. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). polarizat. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. El se va identifica integral în regiunile heterogene. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. Ea posedă fluxuri de masă. P. de aplicabilitate în practică de necontestat. (1981. Ianoş. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Regiunile geografice ale României. de tip sistem teritorial. hidrosferă. 1987.

hidrologice. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. astfel. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. biogeografice extrem de nuanţate. Delta Dunării etc. Regiunile geografice ale României. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. cu componente climatice. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Cocean. Au fost. 2002) o regionare de acest tip. mai ales cele morfologice. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. energie şi interese. Podişul Moldovei. 4. 4. 34 . Câmpia Română. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării.5. în totalitate. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. dinspre periferie spre centrul său. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie).Geografii români şi Geografia Regională. fără a se ajunge însă. funcţionale. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. individualizate regiuni naturale.

6. 13. Curbura. Crişana. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Someş-Mureş. axe sau fâşii. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. cu modificări). 21. 2003. Culoarul Siretului. Cocean şi colab. 19. 17. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 4.Geografii români şi Geografia Regională. 16. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. 11. Oltenia de sud. Transilvania de sud. Culoarul Siretului. 18. 8. 5. Câmpia Olteniei etc). Bucovina. Dunărea de Jos. 10. Banat. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Regiunile geografice ale României. Bistriţa-Trotuş. 9. Haţeg-Poiana Ruscă. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Muntenia de nord-vest. Dobrogea. Maramureş-Chioar. eliminarea tiparului tradiţional. Delta Dunării (după P. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. 20. Munţii Banatului. Bârlad. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 12. prezenţa unei baze de susţinere proprii. 1. Bărăgan. 15. din cel al geografiei aplicate. 7. 14. Metropolitană. 2. Moldova de nord-est. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cât mai diversificată. Munţii Apuseni. Oltenia de nord. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. 3.

cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti.. administrative. 1968. 4. Banat. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. naturale şi antropice. Crişana. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional.6. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. 1970). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. la stadiul creionării entităţilor morfologice. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Ca urmare. 1970. Regiunile geografice ale României. Transilvania. Este o noţiune sintetică. structură şi funcţii specifice. integral şi limite naturale). Trecând în domeniul practicii imediate. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. definind regiunea naturală transformată de om. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. la autorul susmenţionat. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe de altă parte. Oltenia. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. economice etc). preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. cel metodologic. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Vintilă Mihăilescu se menţine. Continuând şirul analogiilor. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Dobrogea. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Există. V.Geografii români şi Geografia Regională. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. regiunea geografică devine o unitate de studiu.

Întrebările la care trebuie să răspundeţi. Cluj-Napoca. (1968 ).) 3. P. S. Răspunsul va fi logic formulat. I. 4. O abordare geografică.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Mihăilescu. 5.) 4. Ianoş. . 5.4. Terra. (2. Bucureşti.Geografii români şi Geografia Regională. D.0 pct. SCGGG. (1. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Adresa cursantului. geografii români şi Geografia Regională. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. tipologia regiunilor. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Grumăzescu. Geografie Regională. Editura Academiei RS România 7. (2. x x x (1983-2005). Bucureşti. . Lucrarea de verificare nr. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Specializarea şi anul absolvirii. Mehedinţi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. 2. Bibliografie selectivă 1. . şi punctajul aferent. Bucureşti. 4. Bucureşti.).0 pct. (2005). Editura Academiei. Cornelia (1970). Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . 3. 2. (1973). 2. Ediţia a II-a. Editura Tehnică. I-II. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. (1931). 6. 1. Editura Academiei Române. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Sisteme teritoriale. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Cantemir.8.7. 4. . Cocean. Descrierea Moldovei. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 0 pct. Regiunile geografice ale României. la obiect. (2000). Geografie teoretică. V.Numărul lucrării de verificare.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Editura Presa Universitară Clujeană.0 pct). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. XVII. . Geografia României (vol. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. I-V).

Economia şi perspectivele regiunii 5. orientat est-vest.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.2. de vârstă precambriană.1. 5.3. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului.2. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. Verile sunt călduroase. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. în primul rând. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Luncile largi ale Prutului. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.resursele naturale şi antropice ale regiunii. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. cu un climat mai răcoros şi mai umed.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Partea vestică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. 38 . Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 5. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea.5. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. neozoice şi cuaternare groase. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. 5 5. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece.6. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. de câmpie. . ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare.4. Componenta antropică a sistemului regional 5. cu asociere de dealuri şi lunci. .1.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. cu rocile cristaline dure. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m.

iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Un rol major revine. Pentru scopuri complexe. prin aducţiune. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Darabani. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Biogeografic. Dorohoi. a fost construit. în zonele colinare. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. ca urmare. bisericile. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. arini. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. 5. pe Prut. Ruginoasa). pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Başeul este tributar direct Prutului. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. palatele (Iaşi. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. plopi. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. în colaborare cu Republica Moldova. Gramineele (Festuca. din Culoarul Siretului. Rozătoarele. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. îndeosebi.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Târgu Frumos. Iaşul. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. apele minerale de la Strunga. mănăstirile. la adâncimi de 3-10 m. Este în creştere inclusiv prin exod rural. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. ortodoxă. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. muzeele. de naţionalitate română. Botoşani. fauna piscicolă şi cinegetică. Botoşani. inclusiv hidroenergetice. papură. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Predomină populaţia rurală. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. cu un potenţial de scurgere redus. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Din punct de vedere antropic. casele memoriale. utilizat în industria sticlei. pentru pescuit şi irigaţii. vulpi. din conul aluvionar de la Timişeşti. alături de iepuri. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. seacă. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Săveni.3. la nivel naţional. ocupată în sectorul primar. mistreţi animă peisajul. Câmpia este străbătută. lacul de la Stânca-Costeşti.

Funcţiile lor sunt agricole. iazuri. de-a lungul căilor de acces. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). viticultură (zona Cotnari). Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Săveni. cu structură răsfirată sau compactă. legumicultură. amplasate lângă apele curgătoare. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. datorită potenţialului său poziţional. alimentară. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Târgu Frumos. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. la răscrucea unor drumuri comerciale. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. industria lemnului. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . textilă etc. agricultură mixtă.

tricotaje (Iaşi. cât şi peste hotare. Iaşul şi Chişinăul. apele minerale de la Strunga. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. în special măr. Iaşi – Botoşani. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. lângă Botoşani). Răducăneni şi Nicolina). vinificaţie (Cotnari). Galata. dezvoltându-se pe coordonate proprii. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Botoşani). sfeclă de zahăr. este de dată relativ recentă. exceptând municipiul Iaşi. Nicolae. Nicolae Popăuţi). morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). În zona dealurilor s-au dezvoltat. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Dorohoi (Sf. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. mai înaltă a teritoriului. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. Botoşani (Uspenia. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. bovine. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. porumb. agricultura şi industria. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. soia. Turism cultural. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Strunga. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. confecţii. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Golia). uleiul (la Iaşi).4. ctitorită de Ştefan cel Mare). în pentru ulei. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Din punct de vedere al importanţei agricole. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. încă din evul mediu podgorii. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). plante furajere). cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut.Moldova de nord-est 5. casele memoriale. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. iazurile din Câmpia Moldovei. Mitropolia. Palatul Culturii. Parcul Copou din Iaşi. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Se cresc ovine din rasa karakul. lactate. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Sf. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . porcine şi păsări. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. livezile ocupând partea vestică. A treia regiune agricolă a ţării.

dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Infrastructura de transport rămâne însă. puţin nuanţat. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. După cum s-a relatat anterior. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. prelucrarea lemnului). şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. având legături cu capitala. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. în primul rând. Ea conduce. în mod dialectic. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. cele două centre urbane mari. materiale de construcţie.5. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. Iaşi şi Botoşani. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Transportul feroviar este servit. ca sistem teritorial funcţional. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Moldova de nord-est. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Iaşi şi Botoşani. textilă. 5. la un standard redus sub aspectul modernizării. Riguros delimitată spaţial.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. grefată pe Culoarul Siretului. tipurilor de sol şi vegetaţiei. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. per total. la o variaţie redusă a climatului. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv spre Transilvania. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. construcţia de maşini. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. relieful aplatizat. Băcăuanu. N.. Etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . 5. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Câmpia Moldovei. Spre exemplu.. Or. Băcăuanu. Editura Univ. (1968). numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. 2. “Al. fără energie şi fragmentare deosebită. Barbu. Studiu geomorfologic. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Ungureanu (1993). Pantazică Maria.Moldova de nord-est interacţiune. Chiriac. Al. I. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. V. (1980). V. Bucureşti. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Iaşi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Podişul Moldovei. 2. în cazul de faţă. Cuza”. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. D. Bârladul. Editura Academiei.6. 3. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Ungureanu. Cu cât numărul lor este mai mare. şi invers.

descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. culoare pe vale. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. Economia şi perspectivele regiunii 6. Varietate morfologică: munţi.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. . 6 6. Dacă există. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă.3. culmi aplatizate. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. oraşul Cernăuţi.1. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. depresiuni. partea nordică a Bucovinei. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. totuşi.6. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. 6. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii.1.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. 6 BUCOVINA Cuprins 6. podişuri.5.4. . astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Baza naturală de susţinere 6. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). care este municipiul Suceava. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. Astfel. Componenta antropică a sistemului regional 6.

Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Rezultă un climat răcoros şi umed. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Depresiunea Câmpulung. culmi domoale a căror înălţime. tei. de mai joasă altitudine. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. cu altitudini de 450600 m. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Cele două trepte majore de relief. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. de formă alungită şi dens populată. în obcine se înscriu între 2-6°C. în partea sudică. Depresiunea Rădăuţi. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. separate de culoarele largi ale Moldovei. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Siretul. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. scade de la vest (1588 m în Vf. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. arţar. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. din păduri de foioase (făgete). în perimetrul căruia. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. stejar etc. intens exploatate antropic. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). 689 m. în amestec cu carpen. A doua treaptă de relief montan. Depresiunea Dornelor. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). aidoma unor trepte. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Dealul Boiştea. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. în Podişul Sucevei. Suceava şi Moldova. Reţeaua hidrografică este relativ densă. prin eroziune fluviatilă. nivelat şi fragmentat în plan minor. Moldoviţei şi Humorului. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. munţii şi podişul. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Culmile acestuia. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sculptat în depozite sarmaţiene.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută.. nisipuri).nord-est. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. iar în podiş între 6-8°C. colectând prin afluenţii săi. Fondul biogeografic este compus. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. Ele străjuiesc.

cerbul. Predomină satele agricole. Rodna. Probota. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). Moldoviţa. statui. cu podzoluri variate structural. Solca). pe rezervele de sare exploatate la Cacica. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. Sub aspectul habitatelor. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. a unor zăcăminte de gaze naturale. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Recent. 46 . cu deplasarea populaţiei tinere. sub 500 locuitori. clasei spodosolurilor. Cetatea Sucevei. în Podişul Sucevei. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. preponderent bărbătească în ţari din centrul. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. Ca amplasare. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. terenurile agricole relativ extinse. căpriorul. este bogată. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. În balanţa demografică pe medii de viaţă. 6. şi mijlocii (500-1500 locuitori). valori etnografice specifice.3. predominant. muzee. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. jderul. Pe lângă resursele forestiere importante. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. mistreţul. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. respectiv cele intens umectate. întâlnim un rural bine consolidat. densă. cu spor natural superior mediei pe ţară. râsul. polarizate de Suceava. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Depresiunea Rădăuţi. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. constituit însă din sate mici. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Solurile aparţin. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. Profilul economic este extrem de nuanţat. Ursul. Suceviţa. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. sudul sau vestul Europei. partea centrală a Depresiunii Dornelor. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic.

reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. în est). Frecvent apare profilul economic mixt. Aşezările urbane aparţin. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Iacobeni). oraşelor mici şi mijlocii. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. turism. Activităţile industriale. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Siret şi Solca. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită.4. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industrie. Rădăuţi şi Fălticeni. Economia şi perspectivele regiunii. Se cultivă. dar pe suprafeţe notabile. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. cu randamente mai scăzute. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). 6. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. în pentru fuior sau cânepă. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Ca centre de ordinul secundar. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. definesc funcţiile oraşelor. grâul. şi din motive fizicogeografice. Şaru Dornei. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Marginea.Bucovina pomicole. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. se instituie Vatra Dornei. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Economie diversificată: agricultură. Baia. porumbul. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. oraş care. sfeclei de zahăr.

Industria este. mobilă. Câmpulung Moldovenesc). ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. industrială). Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. iar în Obcine. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Fălticeni. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. pe lângă celelalte specii de animale. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri.(Suceava. Humor. De asemenea. vişin). Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. În zona montană predomină creşterea oilor. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. orzul. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. industriei chimice etc. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Industria textilă valorifică lâna. Dragomirna. Vatra Dornei. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. carnea sau laptele (Suceava. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. turistică. Rădăuţi. Moldoviţa. Suceviţa. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). alături de Litoral şi Delta Dunării. cireş. Arbore. în special cele din Ţara Dornelor. Cacica. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Probota. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. hârtie. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. comparativ cu alte regiuni ale ţării. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. inul şi cânepa produse în regiune. ambalaje. Vatra Dornei). pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. sticlei. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina).

Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. (1976). Moldoviţa.6. “Al. Podişul Moldovei. Al. Suhardului. Bucureşti. Călimanilor. Pantazică Maria. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Chiriac. Barbu. Editura Ştiinţifică. Bibliografie selectivă 1. Băcăuanu. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. (2000). Feredeului şi Obcina Mare. podişul şi depresiunile.. I. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Cuza”. V. 2. (1980). Humor. Iaşi. Rodnei.Bucovina 6. 2.. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. cu o arhitectură de mare originalitate. Obcinele Bucovinei. Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. de o valoare artistică unică. Mănăstirile Vorneţ. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Editura Presa Universitară Clujeană. datorită frescelor exterioare. N. 3. D. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Barbu N. Ungureanu. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Cluj-Napoca. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 6. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Ungureanu (1993). Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Editura Univ. 4. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Bucureşti.5. Gr.

Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. Relieful regiunii este. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. 7 7. 7. râu ce devine. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. limitele spre vest şi sud-vest. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). . Economia regiunii şi perspectivele sale 7. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.2. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). din punct de vedere morfologic şi hidrografic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deci. Vişeul şi Iza.1. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Baza naturală de susţinere 7. a regiunilor. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. cu altitudini de 600800 m.1. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa.4.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. nu fără disfuncţii. de gravitaţie a geosistemului. În aşteptarea acelui moment. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: .proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. axa de referinţă. 50 . o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. Componenta demografică şi de habitat 7. .6.5.3. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina.2.

iar spre vest pe Culmea Breaza. jugului intracarpatic (Şatra. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Cu deschidere largă spre vest. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Coştiui. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. pe direcţia est-vest. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. urmează frontiera nordică a ţării. Buhăescu). Numeroase acvifere cu ape minerale. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. pe o lungime de 60 km. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. de peste 800-1000 mm anual. Băile Borşa. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Etajele de vegetaţie se succed regulat. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Cărbunari. Bixad. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Valea Măriei. cele din urmă. Depresiunea Oaş. În munţii Rodnei. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Fiad. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Mari resurse de apă dulce. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. determinate orografic. Băile Puturoasa. Lăpuşul. Preluca. ca afluent al Someşului. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Lala Mică. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Stoiceni. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Iezerul Pietrosu. Târlişua. Şătriţa. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Ocna Şugatag. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului.

Franţa. sare. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. pisică sălbatecă. 52 .3. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. cupru. germani. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. zinc. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. soluri brune acide alpine sau regosoluri. Spania. iar la altitudini superioare de podzoluri. lup. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. aur. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. În Depresiunea Baia Mare. Variate resurse nemetalifere (plumb. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. o specie submediteraneană. Fondul forestier extins. iar în apele Tisei. cupru. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. viezure. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. dar există fluxuri. aur). obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. faună cinegetică şi piscicolă). Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. La Răzoare se exploatează mangan. Satele. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. astăzi exploatările fiind sistate. vulpe. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. andezitul. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. căprior. Calcarele comune. zinc. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. de mare originalitate şi viabilitate. nu apar pajişti alpine. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. Germania). ea atinge valori deosebit de mari după 1990. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. săracă în specii a pajiştilor alpine. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. ucraineni. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. urmată de stepa rece. iar în depresiunile joase lăcoviştile. la peste 1500 m. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. fauna cinegetică şi piscicolă. roci de construcţie.. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. Maramureşului. evrei. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate.

Săcel. cu exploatări miniere intense în evul mediu. mărimile şi texturile. Oraşe polarizate de Baia Mare. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . 1. Cavnic. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Borşa. 7. Vişeu de Sus. Deşi locuită din preistorie. rareori pe versanţi sau platouri. Şomcuta Mare. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. azi aflate în dezafectare spontană. Târgu Lăpuş. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. regiunea are un indice de urbanizare modest. Negreşti Oaş. capitala de drept a Maramureşului istoric. Seini. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Baia Sprie. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. 7.

turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. încă din vechime. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. cultural. peisajul montan. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. floarea soarelui). bovinele şi porcinele. fasole. Turismul este în expansiune. cu caracter mixt. Luna Şes. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Lăpuş.Maramureş-Chioar 7. vizează ovinele. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. În mod similar. Cavnic.4. Agricultura tradiţională. Baia Sprie. Ieud. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Productivitatea este însă scăzută. Şuior. Tarna Mare. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. climatul favorabil agrementului hivernal. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. în zona Baia Mare). 54 . Baia Mare se practică. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. obiceiurile. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Ocna Şugatag. La Baia Mare. Apele minerale. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. rural). urmat de grâu. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. tradiţiile. În spaţiul depresiunilor Maramureş. dar şi la Băile Turţ. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. curativ. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Toroiaga sau Băile Borşa. predominant de subzistenţă. cartofi. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Turism polivalent (recreativ. o agricultură de subzistenţă. Băiuţ. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. morărit panificaţie). Staţiunile turistice Borşa. confecţii sau tricotaje. Negreşti Oaş. Sighetu Marmaţiei. Bârsana etc. Nistru). Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. ovăz. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa).

situată la nord-est. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. 7. (2005). Sârbi. Giuleşti.5. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. De asemenea. 3. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Bibliografie selectivă 1. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Bucureşti.Maramureş-Chioar Maramureş. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică.6. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). printr-un sector de autostradă. Pop. Geografie Regională. 2. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Carpaţii şi Subcarpaţii României. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. III. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Geografia României. Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Gr.. cât şi feroviare. 7. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Cluj-Napoca. (2000). Cluj-Napoca. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Sat-Şugatag). iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Ediţia a II-a. Cocean. P. Şurdeşti.

2. Podişul Covurlui. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii).1. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. în Dl. potrivită. Colinele Tutovei.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. dispuse monoclinal. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. astfel.5. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. 8 8./ Apar izolat cueste (Racovei). 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. . acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). 8. de oraşul Bârlad. crestele.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. ale Prutului şi Siretului. favorabile eroziunii.6. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Platourile structurale. în mare parte. Componenta demografică şi de habitat 8.7. Cetatea). Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. argile. trei elemente de ordin morfologic. Ca urmare.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Olteneşti). alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile.3. 376 m. . 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. Lucrarea de verificare nr. Economia regiunii 8. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. 2 8.2. Podişul Central Moldovenesc. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Obiectivele unităţii de învăţare nr. monoclinale. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. 467 m în Dl.

etajele următoare devenind domeniul iepurelui. iar în est pe culoarul Prutului. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. căprioarei sau mistreţului. Zeletin. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Astfel. Monoclinurile. cele de silvostepă şi de stepă. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Aşezările mari sunt rare. privighetoarea. Măluşteni). Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Tutova. tipuri şi subtipuri de soluri. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. generează forme structurale (platforme. cueste. dobrogean. ciocârlia. cu un spor natural mai ridicat. iar precipitaţiile intre 450-600 mm.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. brune acide). Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare.3. cenuşii) sau cambisoluri (brune. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Valea Ursului. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. de la molisoluri (cernoziom. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Continentalismul climei este evident. văi subsecvente). Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². potârnichea. Racova. cinteza. cu mici cueste. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. omogenă etnic şi cultural. îndeosebi în anotimpul rece. Iveşti. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. conuri de dejecţie. Durata timpului senin este mare. 8. Fauna de rozătoare abundă în stepă. iar avifauna include prepeliţa. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Are un relief de dealuri joase. Clima unităţii este de podiş. depăşind 2100 ore anual. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). vulpii. . Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. terase şi glacisuri. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Populaţia rurală. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Alimentarea este pluvială. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. cu altitudini sub 300 m. pe terase şi versanţi. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana.

între 50 000-100 000 locuitori. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. tutun. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. abia în a doua jumătate a secolului trecut. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). în cantităţi mici. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. Podu Turcului) şi livezile de pruni. Târgu Bujor. vişini. soia. industria s-a afirmat târziu. prelucrarea lemnului (mobilă. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. floarea soarelui. cireş. Huşi. Negreşti. 8. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. sfecla de zahăr. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. iar Huşi. meri. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. legume. Huşi sau Fălciu. Sistem economic centrat pe agricultură şi. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. bovine). Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). butoaie. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Se cultivă porumb. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad.4. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industrie. Regiunea nu are un aeroport propriu. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Căile de transport au o densitate redusă. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. ambalaje) la Vaslui. grâu. secundar. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. prin apropiere.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Bârlad şi Huşi. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti).

iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.5.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. .perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. Etc. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. . . pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.Bârladul 8. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . .

Bucovina. Ungureanu. .Numărul lucrării de verificare. Editura Academiei. “Al. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Titlul cursului (Geografia Regională a României). V. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 2. Podişul Moldovei.5 pct. Iaşi. D. I. Regiunile pericarpatice.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. ..Specializarea şi anul absolvirii. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2.Adresa cursantului. 8. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Barbu. Bucureşti. 2.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. 5 pct. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. Băcăuanu. Al. Bucureşti. 3. . la obiect. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Cuza”.(2. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural .7.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.6.0 pct. Pantazică Maria. IV. 3. Bibliografie selectivă 1. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Chiriac.0 pct. . Editura Univ.) 5. x x x (1992). N.Bârladul 8. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. (1980).. Ungureanu (1993). Lucrarea de verificare nr. Geografia României.). Răspunsul va fi logic formulat.

9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. Trotuş. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.1. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Runcu. la Văşcăuţi. Corni.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. grefată pe un culoar major de vale.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Baza naturală de susţinere 9. Componenta demografică şi de habitat 9.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.6. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Economia regiunii 9. Depresiunea Moldovei.Obiectivele unităţii de învăţare nr. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.5. 9.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Bărboiu.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. .Dealu Mare-Hârlău spre est. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea.2. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Bârlad. între 2. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. respectiv culmea Bour .3.2. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. .1.4. 9 9. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. cu o desfăşurare alungită. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bistriţa.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Pantazică Maria. V.6. Iaşi. Ungureanu. Bibliografie selectivă 1.Culoarul Siretului 9. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Editura Academiei. N.. 2. Barbu. Cuza”.. Regiunile pericarpatice. Băcăuanu. 3. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia României. IV. D. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Chiriac. Al. Bucureşti. Editura Univ. Podişul Moldovei. Ungureanu (1993). “Al. I. (1980). x x x (1992).

1. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Goşmanu şi Berzunţ.5. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Economia şi devenirea regiunii 10.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. roci ale flişului (conglomerate. 10 10. în Ceahlău. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. al masivelor Stânişoara.2.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. 10.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. reprezentat prin munţii Bistriţei.4. Corni. respectiv cel interior. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. . cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Baza naturală de susţinere 10.2. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. 1 907 m . Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi.3. Componenta antropică a sistemului regional 10. iar interregional. funcţie şi fizionomie. spre culoarul Siretului.1. conglomerate şi calcare. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. . Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Ceahlău – cu altitudinea maximă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. gresii.

vulpe. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. Văratic. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. fauna este compusă din urs. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Slănic Moldova. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Caşin. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Sihăstria. alcătuit din stejar şi fag.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Caşin. mistreţ. clean. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. fondul cinegetic şi piscicol). cerb. ciocănitoare. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. ca suport al economiei regionale. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. Corelată strict cu vegetaţia. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Secu. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. de o mare valoare atractivă. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. mreană etc. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. cărbunii din bazinul Comăneşti. etc. Cetatea Neamţului. mierlă. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. apele minerale. Oglinzi. Resursele. calcarele din zona Bicaz-Taşca. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. sturz. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Solonţ. Cantemir în Descriptio Moldaviae). căprior. al pădurilor de foioase. Cele două etaje de vegetaţie. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. acvile. viezure. Masivul Ceahlău. Reţeaua hidrografică. Să adăugăm fondul forestier montan. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. lup. păstrăv. Nu lipsesc litosolurile. Agapia.

Bistriţa-Trotuş 10. Târgu Ocna. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Dărmăneşti. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi.3. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ziridava) existente în regiune. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. 2. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Alte oraşe sunt Bicaz. Comăneşti. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Vălsan „sate cuiburi”). Moineşti. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Slănic Moldova. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. 10.

În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. În luncile râurilor se cultivă legumele. orz. Bicăjelului sau Bistriţei. Caşin. Economie bazată pe agricultură. lactate) etc.Bistriţa-Trotuş 10. climatul curativ montan. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. industrie şi turism. apele minerale clorurate. culturile de porumb. masivul Ceahlău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . Agricultura. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. de-a lungul Bistriţei. cartof. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Oneşti ). pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. cu aceleaşi vechi tradiţii. Neamţ. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Târgu Neamţ.4. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. ovăz. la Bicaz. una. grâu. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). fauna cinegetică. Domeniu turistic de mare perspectivă. Cetatea Neamţului. Văratic. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). ovine. porcine). Oglinzi şi Durău. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. oprindu-se la Bicaz. industriei textile (Buhuşi). cât mai ales cele feroviare. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. atât cele rutiere. plante furajere. alimentare (morăritpanificaţie. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. îngrăşăminte chimice la Roznov). reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). spre Gheorgheni. iar cealaltă. Târgu Ocna. Caşin. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. trimiţând ramificaţii spre rama montană. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Pângăraţi. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Comăneşti. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Secu.

(2000). 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cluj-Napoca. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. IV.5.Bistriţa-Trotuş 10. x x x (1992). Regiunile pericarpatice. Astfel. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Gr. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. 2. Bibliografie selectivă 1. Ileana-Georgeta.. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. din zona muntoasă sau subcarpatică. Geografia României. În primul rând. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. se exclud. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale.6. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Editura Universitară. Editura Academiei. 4. Ielenicz. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. x x x (1987). Editura Presa Universitară Clujeană. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. III. Ghincea. în unele cazuri. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. coabitează sau. Bucureşti. 3. Geografia României. 2. Bucureşti. Subcarpaţii României. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. văile largi sau dimpotrivă. 10. M. Mioara (2003). fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Pătru. Editura Academiei. Pop. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Culmile rotunjite sau ascuţite.

Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Limita sa sudică este mai sinuoasă. 11. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului.5. Gurghiu.6. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. . localizate la periferia vestică a podişului transilvan.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. a Depresiunii Giurgeului. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Harghita. Un relief mozaicat care. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cele trei sectoare Podişul Someşan. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). iar cutele diapire.1. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.2. 11 11. De asemenea. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. . suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. atât sub aspectul componentelor. Componenta antropică 11. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ocna Dej). Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. Cuprinde. Rodnei sau Ţibleşului.4.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.2.1. integrată regiunii Maramureş-Chioar).identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. prin văile largi ale Someşului. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. inclusiv rama montană a acesteia.

inundaţiile din anii 1970. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. spre nordest. Cunoscute sunt. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Târnavelor. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. podişuri. Borsec). să pătrundă în întregul bazin depresionar. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Dimpotrivă. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Căliman sau Harghita. Munţii Căliman. 1992 de pe Someş. Prezenţa. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Iazuri. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. se repercutează în domeniul climei. Vălenii de Mureş. Sângeorz Băi. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. cu terase extinse. Bilbor. a „jugului intracarpatic” Preluca). Sovata. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Mureş sau Târnave. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Iara-Hăşdate. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. în acest sens. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Gurghiu. de ce nu. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. apariţia de noi lacuri. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. în culoarul Alba Iulia – Turda. iarna. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. oceanică. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Borsec. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Ţaga. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Târnave). până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Dumitra. s-a format în condiţii naturale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. depresiuni). colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Ape colectate de Someş şi Mureş. 1975.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi.

Românaşi. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. caolin la Parva şi Aghireş. amestecul foioase-conifere şi conifere. 11. În munţii Rodnei. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. nemetalifere. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. cerb. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. Animalele mari (urs.3. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. în unele zone (cea a Bistriţei. respectiv în depresiunile marginale. Târnava Mare sau Târnava Mică. amestec stejarfag. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . la cambisoluri şi podzolurile montane. Mureş. vulpii. a luncilor. Fondul forestier este de buna calitate. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. ape minerale clorurate şi carbogazoase. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. iar cele din podiş de clean şi mreană. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. cu arbuşti (jneapăn. Cel mai expresiv element al peisajului natural. iepurelui. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Ilişua. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. ape minerale. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. ienupăr. începând din secolul XI. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. vegetaţia. densitatea şi structurile populaţiei. Solurile. iar din secolele următoare. Căşei. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. gaze naturale. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. afin. Resurse de sare. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. căprior). relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. lupului. Ţibleşului. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. de la argiluvisoluri. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. cel al populaţiei maghiare. În podiş este domeniul mistreţului. Nu lipsesc solurile aluvionare. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Vegetaţia zonelor joase.

unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. mai ales în zonele periurbane. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Turda-Potaissa. bine consolidate. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. furajere. urmate de servicii şi turism. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Pentru pomicultură. Gheorgheni. plante tehnice. Sovata. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Beclean pe Someş. Luduş. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Amestec interetnic pronunţat. viţa de vie). 11. Gherla. Jibou. este extinsă cultura legumelor. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Sângeorz Băi). În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Câmpia Turzii. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşele aparţin. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Podişul Someşan). Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Aiud. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. pomi fructiferi. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Târgu Mureş. turistice. culturale. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Sângeorz-Băi. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). ale cărui funcţii economice.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Teaca. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Valea Nirajului. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Sovata. Huedin). de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Aiud-Alba Iulia. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). de la satele „grănicereşti”. Cluj-Napoca).4. Topliţa. Reghin. Teiuş. din zona Năsăudului. Târnăveni) altele târguri (Dej. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Năsăud. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Iernut.

iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. porcine. păsări. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Test de autoevaluare Conturarea geologică. celuloză şi hârtie la Dej. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. conserve de legume la Dej etc. var. ovine. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Deosebit de răspândită este industria lemnului. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Luduş. Dej. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. Alba Iulia. Gherla. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Cluj Napoca. Bistriţa – produse lactate. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. produse ceramice). Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Se cresc bovine. sticlă). La Reghin se fabrică instrumente muzicale.Transilvania nordică 11. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Se practică apicultura. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. Târgu Mureş. În Dealurile Someşului Mare. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Teiuş – fabrici de zahăr. Gherla (sticlă). Un rol important revine industriei chimice. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Sângeorgiu de PădureFântânele). În schimb. o marcă recunoscută în ţară şi la export.

Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei.5. Târgu Mureş.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Borsec. Construirea autostrăzii Borş . biserici. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. instituţii culturale. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Călimani. Sângeorz-Băi. inclusiv de mărfuri. apele minerale de la Sângeorz Băi.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Praid. . Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. 11. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Pentru turismul cultural. spre Suceava şi Iaşi. monumente. Someşului. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . oraşele regiunii. lacurile de la Băile Turda). recreativ. Dej.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. Aiud. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Sovata. mai ales Cluj Napoca. curativ.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Târnavelor. nordică şi sudică. Turda Băi. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. cu un pronunţat caracter de tranzit. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. dar şi Bistriţa. Blaj. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. cele mai importante urmând. . Turda sau Ocna Mureş. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. climatul salinelor de la Praid. până la un punct. curativ şi cultural. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare.Cluj-Napoca . Bârgău.Transilvania nordică Turism cultural. Alba Iulia.

Maier.Transilvania nordică 11.6. Pop. Bariţiu. Geografia României. III. (2001). Editura Academiei. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. (2001). x x x (1987). Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Gr. Bucureşti. Editura Gh. A. Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca.

existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.1. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. .disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .2. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . în premieră. socialului şi comportamentalului regional. unele spre centrele menţionate anterior. în zona Târnavei Mari.5. Componenta antropică 12.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. . Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. 12. .7.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).1.2. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. 12 12.3. . 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 12. Delimitarea. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . Lucrarea de verificare nr.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . P.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.6.4. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. 2002). Economia regiunii 12.

(devenit o axă de gravitaţie secundară. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Podragu. Pe de alta parte. parţial. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Piatra Mare şi. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. fie în fostele circuri. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Munţii Perşani. la Bod).Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. de lunci. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. al Perşanilor. Întorsurii. întregul an. Baraolt. cu o importantă pondere a terenurilor joase. În munţi rigorile acestuia cresc. paralelă celei dintâi). Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Bodoc. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în bazinul Vârghişului. La Ocna Sibiului. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. maximele scurgerii înregistrându-se.5 ºC. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. Piatra Mare. Tot aici. în turbăriile de la Reci. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. în iarna anului 1942. Homorodul. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). a manifestărilor normale. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). depresiuni şi podişuri. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. de regulă.38. iar cele carstice masivele Postăvarul. Rezultă astfel un relief variat. Creşterile de debite pot fi uneori mari. Cibinul). ca o consecinţă a climatului mai răcoros. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Hârtibaciul. în munţi. primăvara. Postăvarul ). Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Avându-şi obârşiile în munţi. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. din ploi şi zăpezi. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. alimentarea lor este asigurată. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Fenomene foehnale. Capra. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Căpriţa).

În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. ulm. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Masivele Făgăraş. la Ghelniţa şi Comandău. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. tei. Vâlcele. Astfel. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. ale pădurilor de foioase. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. mai ales resursele atractive turistice. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. fertile. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. la Baraolt. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. Fagul compact apare în munţii Perşani. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. mai extinse în Podişul Secaşelor. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. culoarul Apoldului. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. frasin). În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Malnaş. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. ca intensitate. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. la Zizin. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. lupul. Bodoc. vulpea. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. cât şi cele turboase (în zona Reci). În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. în podişuri cel al cambisolurilor. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. valorificate pentru lucrări decorative. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. Baraolt. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. cerb). pisica sălbatecă. fondul forestier extins şi. Mari resurse turistice. din Europa. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. dispuse între 400-1000 m altitudine. Bodoc.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. La Bazna.

Ea a fost mult mai numeroasă. Oraşe numeroase. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). migrarea spre Germania). culturale. Hărman. dominantă numeric. Aşezările rurale etalează în structura. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Predeal. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Orlat) în Depresiunea Sibiului. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. polarizate de Braşov şi Sibiu. istoric. Exceptând arealul Branului. multietnică. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Axente Sever. Făgăraşul. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Cristian. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). de peste 125 locuitori/km². Biertan). continuă şi relativ densă a teritoriului. Gura Râului.671 locuitori. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Cisnădioara) 12. Feldioara. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. dublate spre interior. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. o cale. încă din antichitate. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Saschiz. Biertan. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. peste 13. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. comunităţile umane. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. prin aceasta. în Perşani. Sibiul. iar zonele etnografice ale Sibiului. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. 17. monumente). Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Făgăraşului. economic. Densitatea aşezărilor este ridicată. tradiţiile şi folclorul lor. Predeluş sau Oituz. din cele două alese. Şeica Mică. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Satele risipite (Jina. prin care romanii au intrat în Transilvania.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. de Dunăre şi Marea Neagră. a lânii).3. religioase.300 şi. Braşovul. Pe lângă populaţia românească. prin pasurile Bran. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. abia pe 81 Populare relativ densă. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. Sibiu.

Se observă prezenţa a două centre majore. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. agricultura. direct şi indirect. Săcele. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Victoria. Hunedoara). Sistemul urban este polarizat. prin centre de niveluri diferite. de către Braşov (307 046 locuitori). Clujul. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Agnita. Răşnov. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Sighişoara. Sibiului şi Braşovului. Sibiu şi Târgu Mureş. caz unic în România prin specificitatea lui. Codlea. în care depresiunile Sibiu. Copşa Mică. secole la rând. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Târgu Secuiesc. Astfel. Tălmaciu. Sălişte. Menţionaţi alăturat: 1. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Cisnădie. Ocna Sibiului. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. cu peste 12.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Zărneşti.4. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Sfântu Gheorghe. Dumbrăveni. Avrig. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Făgăraş. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii.Transilvania sudică locul trei. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Braşovul şi Sibiul. industria şi turismul. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mediaş. Covasna. 12.600 locuitori).

Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. sticlă). acid sulfuric) Victoria. tradiţiile. Sighişoara. Orlat. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Râşnov. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Bazna. brânzeturi. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. avioane. maşini agricole. produse din carne etc. obiceiurile şi folclorul românesc. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mobilă. Covasna. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Mediaş (carbid). industria lemnului. acid sulfuric). Cisnădie. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. În privinţa viticulturii. Făgăraş. Zărneşti. Braşov (produse refractare). viţăde-vie. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. industria chimică. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. sticlărie. Hoghiz (ciment). Sighişoara (prefabricate. produse cosmetice. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Braşov. Prejmer). Piatra Mare). Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. fâneţe şi păşuni. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Turismul este o ramură economică în creştere. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. utilaj minier. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). prelucrarea lânii. Răşinari. brânzeturi. Vâlcele. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Agricultură mixtă. şi ea de mare tradiţie. şi astăzi. Mănăstirea Sâmbăta. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Sibiul s-a specializat. pomi fructiferi. menţinut. Homorod. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Turism montan şi cultural intens. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele.

La Sibiu funcţionează un aeroport.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pecetea geniului lor creator. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Cluj etc. Braşov-Întorsura Buzăului. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. cel al Transfăgărăşanului. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). cum ar fi cea de pe Târnave. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate.Agnita. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. 1. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. Vechile bresle din Sibiu.5. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. În consecinţă. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. în Bistriţa şi împrejurimile sale. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. 12. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Disfuncţiile actuale. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. Sibiu. în mare parte. 2. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea.

3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Editura Presa Universitară Clujeană.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Numărul lucrării de verificare. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii.Specializarea şi anul absolvirii. .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. (2.Transilvania sudică 12.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Bibliografie selectivă 1.7. Gr. podişuri. Depresiunea Transilvaniei. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2.) 4. Răspunsul va fi logic formulat. Editura Presa Universitară Clujeană.0 pct) 2. . . În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. depresiuni). la obiect. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Adresa cursantului. (3. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . 3. Gr. Bistriţa-Trotuş. Editura Academiei. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . Pop. (2000). Cluj-Napoca. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . (2001).) 3. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.III. Cluj-Napoca. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice.6. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Lucrarea de verificare nr. 2. produse şi interese. (2.0 pct. Bucureşti. x x x (1987).0 pct) 5. 12. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. .0 pct. Argumentaţi acest fenomen. Pop.

Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale.5.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. versanţi prelungi.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. tranşant. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. spontane sau dirijate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. . 13 13.1. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei.6. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. creste ascuţite. masive izolate. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.2. Baza naturală de susţinere 13. Ca unitate teritorială. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. culmi aplatizate. .2. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. platouri. axe) în funcţie de tendinţele. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. 13. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. de evoluţie a teritoriului. Către Est limita unităţii este clară.4.3 Componenta antropică 13.

Ordâncuşei. Runcului. Pociovaliştei). cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). chei şi defilee cu geneze variate. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. izbucurile Izbândiş. peşterile Humpleu. Defileul Crişului Repede. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. partea centrală. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. La nord. Înspre vest. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. masiv. Cuţilor. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. cu peste 50 km lungime. cea mai înaltă şi masivă. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . La sud se înalţă masivul cristalin Găina.). Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. Sighiştelului etc. asemeni unui V. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Spre nord. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Astfel.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. cheile Videi. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Bratcani. Albioarei. între care Munţii Pădurea Craiului. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. masive. în special calcare. Zăpodie. El este alcătuit. Pe de altă parte. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. în a doua jumătate a lunii iulie. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. Hodobana. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. Cu o orientare nord-vest . Someşului Cald. de acum 62 000 ani). alcătuiţi covârşitor din calcare. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Topliţa etc. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice.

cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Negru şi Repede) şi de Barcău. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Gurahonţ. Almaş. de o mare importanţă balneară. Versantul vestic. pe Someşul Cald (Tarniţa. cristalini. Dumbrăviţa de Codru). Piatra Bulzului. Piatra Helenească). îndeosebi cea din Ţara Moţilor. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. La est de Valea Ampoiului. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Izbândiş). se desfăşoară Munţii Trascăului. Huedin. spre est de Someşul Mic. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Acumulări endocarstice deosebite. pe Crişul Repede. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Zăcămintele de aur (Brad. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Vad-Borod) au un climat specific. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Arieş şi Ampoi. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Tăuz. temperaturi medii anuale de 2-60C. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Fântânele-Beliş). De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Vânătara. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Plotunul.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. ceaţă. Roşia Montană. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. Hidrografic. (Pietrele Ampoiţei. Hăşdatelor. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Huedin. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Climatul general este cel specific montan. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Moneasa sau Geoagiu-Băi). realizate pe Someşul Mic (Gilău). Pentru Trascău-Metaliferi. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Bulzişor. unic este relieful de masive izolate. Valea Drăganului (Floroiu). Iada (Leşu). Ampoiţei. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. cu altitudini modeste. Coteţul Dobreştilor. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. klippe şi olistolite. (Vaşcău. nebulozitate ridicată. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Vâlcanul. Râmeţului. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Ape termale. Depresiunile (Brad. precum şi carierele de la Vaşcău. Iara-Hăşdate.

Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Someşului Cald. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. roci de construcţie). mistreţul şi numeroase păsări (mierla. cu păstrăv şi lostriţă. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. minereuri. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Galdei. la altitudini mai joase. Gheţarul de la Scărişoara. Criştior-Brad. cheile Turzii. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. calcare. portul popular. Sighiştelului. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. În depresiunile . Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . ciocănitoarea. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Roşia Poieni. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. suprafeţele ocupate cu păduri. Resurse aurifere. Peştera Urşilor. bazalt. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Huda lui Păpară. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Pajiştile alpine din Biharea. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Astfel. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. ponoarele Vânătara. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Vântului. cerbul şi. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Vadu Crişului. Râmeţului. peşterile Meziad. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Runcşor. Cetăţile Rădesei.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. meşteşugurile etc. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. marmură. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. polimetalice şi turistice apreciabile. cinteza). andezit. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Ordâncuşei. Vlădeasa sau Muntele Mare. climatice şi biogeografice. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Toaia. climă rece şi umedă.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. sărbătorile şi datinile. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. căprioara. travertin. Varietatea şi unicitatea peisajelor. pietriş şi nisip. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. veveriţa. Roşia Montană. Galbenei. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni.

Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Zece Hotare. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Principalele oraşe sunt: Brad. lipsa infrastructurilor de acces. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea.3. forestiere. Aleşd. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Câmpeni. Abrud. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Ştei. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. pastorale sau mixte. Abrud. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Gurahonţ). Roşia. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baia de Arieş. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Vaşcău. dispensare. magazine comerciale). Răcaş. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Zlatna. cât şi de potenţialul de comunicaţie. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt.4. Nucet.Munţii Apuseni 13. Sebiş. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. altitudinile moderate. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. în general. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Sebiş. 13. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Ineu. cât şi de rolul istoric. mici. a alimentării cu energie sau apă. iar actualmente din minele de la Băişoara. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Nucet. Beiuş. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Ştei.

Aireşeni). După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Leşu. Gîrda de Sus. Staţiunile Moneasa. depresiunea Beiuş (Meziad. Râmeţ. Chişcău. prelucrarea lemnului. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Vaşcău. sucuri. 13. depresiunea Huedin (Sâncrai. Cerbul. Pietroasa. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Sohodol. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. GeoagiuBăi. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. bere. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Arieşeni. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Ocupaţie străveche. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Scărişoara. Stâna de Vale. Vadu Crişului. Beiuş şi Brad. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Vaţa de Jos. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. alcool. Băişoara. Izvoru Crişului).

magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Înălţimile sale sunt mijlocii. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Depresiunea Brad spre Deva. culoarul Mureşului. Ţara Moţilor . detaşat. Ampoi. intens umanizate. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Crişul Negru. 13. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). pot fi evidenţiate subregiuni. Câmpia şi Dealurile de Vest). Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Analizând structura şi funcţiile peisajului. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). turismul. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. La care se adaugă. de data aceasta de sorginte antropică. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. din raporturile îndelungate. Aici apare un nucleu central morfologic. 2. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. bazinul Arieşului spre Turda. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente.5. urmat de agricultura ecologică. mineritul substanţelor nemetalifere. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. în mod nemijlocit. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. În cadrul acestui model regional. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Crişul Alb). penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). În sfârşit. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. minerit şi creşterea animalelor. căi de comunicaţii). cu predominanţa munţilor joşi. depresiunile „golf” Zarand. Pe valea Crişului Repede. prin sudul Munţilor Apuseni. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. uşor accesibili.

2. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. P. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Gr. (2000). şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (1984). fâneţe. 3. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. 13.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Geografia României. Cluj-Napoca. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . În al doilea rând. Cocean.7. Editura Academiei Române. Nu în ultimul rând. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. în special cele aurifere. Bucureşti. păşuni). Editura Academiei.III.

de la nord la sud. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. forme de relief joase. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Componenta antropică a sistemului regional 14. . din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional.2.1. 1925 sau 1959). dealuri şi munte. altitudini de 300-400 m. (Ea nu include. deci.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie.2. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. 14 14. . precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Baza naturală de susţinere 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale.4. ca elemente morfologice aparte. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Cermei sau Miersig. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. 94 . în principal. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei).3.6. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului.1. Dealurile Oradei. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Economia şi perspectivele regiunii 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Aici.

mai umede şi moderate termic. Oradea. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. sub influenţa maselor de aer vestice. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. accentuată. Crişuri. Pădurea Craiului şi Codru Moma).Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Zăuan. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. în integralitate. industriei sau aşezărilor. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). la Timişoara spre sud. Crişana este străbătută.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Vârşolţ). Tăşnad. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Crişanei îi aparţin.5°C (10. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Meseşeni Băi etc. În ciuda acestui aspect. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. iar al doilea la 340-410 m. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Mari acvifere cu ape termale. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Carei. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. tributară integral Tisei. o traversează Crasna. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Andrid. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Barcăul şi Someşul. cu temperaturi de 43°C). Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. În sfârşit. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Şimleul Silvaniei. În scopul regularizării scurgerii. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Barcău. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. păduri de răşinoase. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C.4 °C la Oradea). Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Sălacea). Miersig. În partea nordică. Climatic unitatea se află. păduri de foioase. în primul rând. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Marghita. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee.

cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. Baza de resurse ale subsolului este variată. Codru şi Sălaj) etc. monumente. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. protestanţi. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Umanizare încă din preistorie. potârniche. reformaţi. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. menţinut în flora ţării noastre. obiective turistice naturale şi antropice. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. 14. păduri de foioase. ape termale. biserici. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. dar cu o frecventă notabilă. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. ape termale. slovacă etc. păduri de răşinoase. fazan). vizibile în structura demografică a numeroase aşezări.3. Suplacu de Barcău). cu aşezări rurale mijlocii şi mari. resursele cinegetice şi piscicole. gaze naturale (Balc. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. castele. De asemenea. popândău. Fondul etnic autohton. lup. în perimetrele intens urbanizate. românesc. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. Borş. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Curtuiuşeni.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. germană (şvabi). obiectivele antropice (cetăţi. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Marghita. Popeşti. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. Chieşd etc). Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. O valoare deosebită o au terenurile agricole. Sărmăşag. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Solurile nisipoase. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Zăcăminte de petrol şi gaze. dealurile cu fragmentare mai accentuată. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. Este un relict tropical. versanţii montani. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Davele de la Marca sau Tăşad. orbete. cu un indice de peste 1% anual. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. viezure. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. iepure. căprior. Pişcolţ). a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. inclusiv în perioada glaciară. vulpe. alături de ortodocşi convieţuind catolici.

Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Funcţiile celor două oraşe mari. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Zalăul. în fostele cetăţi (Oradea. Satele aparţin celor două categorii structurale. Crişana are un număr redus de oraşe. tradiţia locuirii etc. polarizat de Oradea. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . al treilea oraş al unităţii studiate. 14. Raportate la extensiunea sa. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). turistice. sunt industriale. politicoadministrative.în cea capitalistă (Carei. Tăşnad. În cazul Tăşnadului. Marghita. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Cehu Silvaniei). în zonele plane. de peste 100 000 locuitori. comerciale. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Satu Mare. culturale. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Şimleul Silvaniei). şi adunate. prezenţa resurselor. hidrografici (prezenţa surselor de apă. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. Zalău. de câmpie sau piemont. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. pe lângă funcţia industrială şi agricolă.

plante tehnice şi furajere. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Tinca. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Carei. produselor şi intereselor în sistemul regional. Intreprinderi mici. mobilă. textile. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Beltiug. Carei. produse alimentare şi textile. conductori emailaţi. Industrie prelucrătoare diversificată. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională.4. monoindustriale. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Tăşnad. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Meseşeni Băi. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. sfecla de zahăr. Boghiş. mixtă. se practică legumicultura. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. după Câmpia Română. Tăşnad sau Salonta. materiale plastice. zahăr). inclusiv piersicul şi caisul. produse alimentare. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Podgoriile Oradei. Turism curativ şi cultural. Satu Mare. Sălaj sau Bihor. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. În periurbanul principalelor oraşe. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. porumbul. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. textile. orzul. utilaje. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. cele mici fiind. inul. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Astfel. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. cum sunt cele de ovine. mobilă. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). mobilă. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. porcine sau bovine din zona de câmpie. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Biserica cu Lună). floarea soarelui. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. energiei. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. aparataj casnic. cu largi disponibilităţi de intensivizare. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Satu Mare. Marghita.Crişana 14. Zăuan. dar şi viţa de vie. Grâul. de regulă. 98 . Băile Episcopiei (1 Mai). dar şi la Marghita. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. producţia de lacuri şi vopsele. Având un potenţial pedogeografic important. anvelope. armături din fontă şi oţel. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi.

Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Bibliografie selectivă 1. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. în 2-3 niveluri.6. .Kiev. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială.5. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Bucureşti. Gr. (2005). Câmpia Crişurilor.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Bucureşti. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Editura Academiei. agricole. Regiunile pericarpatice. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Pop. Pe lângă termalismul accentuat.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Pop. .. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. În ştranduri şi piscine. locomotorii). industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. IV. x x x (1992). Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Etc. Oradea. .complementaritatea multor subramuri economice. 3. I. 2. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: .prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Posea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2. (1987). apele conţin.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. 1. în cura externă. ambele cu legături internaţionale. Geografia României.. Astfel. Crişul Repede.. În general. Berindei. Gr. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. în soluţie. A. Editura Universităţii din Oradea. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. Ţara Beiuşului.

înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Pe de altă parte.3. aşa cum s-a precizat anterior. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. formată în acelaşi mod. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.2.1. nici Olteniei de nord. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.6. structura şi funcţiile sale. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. . prin numeroase elemente convergente. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. Se prezintă ca o câmpie întinsă. cu origine tectonică. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. Componenta antropică a sistemului regional 15. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. ce se ataşează. .5.4 Economia regiunii 15. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. de produse şi interese. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Mai mult. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. deşi cu numeroase restricţii. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. cât şi spre apofiza ei nordică. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. cursantul va realiza: . 15 15. între elementele sale componente apare un proces de coagulare.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. culoarul Streiului (Orăştiei). 15. cu soluri fertile. Baza naturală de susţinere 15. Astfel. de agregare funcţională.2.

sistemului teritorial. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. situat la vest. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Viorica. morene). văi. de asemenea. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Parcul Naţional Retezat. Unitatea montană a Retezatului. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. în Depresiunea Haţegului. primul de acest fel din România. Inversiuni termice în depresiuni. aici s-a înfiinţat. Aparţin. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. hidrografice sau biogeografice rare. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. regiunii şi masivele muntoase învecinate. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Lia. în anul 1935. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Datorită peisajului lor inedit. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Zănoaga – 29 m profunzime. Tăul Porţii. divergent. Cerna. generând inversiuni termice. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Galeşu. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Ponorici. Peştera din Valea Stânii). ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Cioclovina. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. ca axă hidrografică regională. Culoarul Mureşului. Astfel. Florica etc). Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Alt pas. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). Tăul Agăţat. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. circuri. Vegetaţia. cu numeroase elemente morfologice. cu o suprafaţă de 54 400 ha. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Ana. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Streiul. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Rigorile climatului în creştere altitudinală.

Fondul forestier este extins. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. 1100-1200 m. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Peştera de la Româneşti). nemetalifere. Avem în vedere. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Uricani. forestiere şi turistice. fertile. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. chei. Muncelu Mic). faună cinegetică şi piscicolă. talc la Lelese. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. cupru) la Alunu. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. din secolul al XVIII şi până azi. Paroşeni. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Ruschiţa. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. peisaje naturale pitoreşti. pe terase sau glacisuri. lacuri glaciare şi antropice. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. creste. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. nisipuri cuarţoase. iar cele din zona montană pentru păşuni. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Lupeni. dolomite. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. Cioclovina. La peste 1800 m înălţime. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. fier. Valorificarea continuă. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. În Munţii Şureanu.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. alun turcesc). Aninoasa. Ponorici. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. de foioase şi răşinoase. Resurse de cărbuni. pinul negru. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. profunde. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros).

în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. bisericile din piatră de la Densuş. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. muzee. Sântămăria-Orlea. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Proiectul pentru Învăţământul Rural . a culoarului Mureşului unde. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. în primul rând. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. a unei populaţii tinere. de peste 6000 ani vechime. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. cu o scriere necunoscută anterioară.3. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. până în 1989. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. mai scunzi şi mai aplatizaţi. vieţuiesc maghiari. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. După acest an. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. pe lângă români. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. mai puţine. Clopotiva sau Streisângeorgiu. Amplasarea capitalei Daciei romane. celei sumeriene). respectiv Banatul. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. fenomenului de migrare internă. monumente. cetatea Deva. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. valori etnografice specifice etc.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. Fiind o unitate predominant muntoasă. după unii exegeţi. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. depăşind 125 locuitori/km². 15.

Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Astfel. dezvoltarea comerţului etc. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Deva. 15. Simeria. forestiere. din punct de vedere politico-administrativ. cu funcţii mixte (agricole. Călan. miniere). Orăştie. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Vulcan şi Aninoasa. Lupeni. Uricani. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Oţelul Roşu. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Alte oraşe sunt Haţeg. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. de către Deva. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. atribuţii preluate. Petrila. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Paroşeni.

Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Haţeg. Blidaru. Hunedoara. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. lactate. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. În zona montană a Retezatului. numeroase mine fiind închise. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Sântămăria Orlea. cojocăria de la Orăştie. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Streisângeorgiu. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. carne.4. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Deva. Gura Zlata. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Per total. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. iar personalul disponibilizat. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Cinciş). Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Piatra Roşie). bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. 2000).Haţeg-Poiana Ruscă 15. Colţeşti. cultural şi rural. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. datorită destructurării industriei după 1989. bovinele. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Hunedoara. Cetatea Deva. Potenţial turistic exploatat incipient. Pietrele. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Gr. cereale şi plante tehnice predomină. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Orăştie.

cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. În consecinţă. respectiv Banat. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. spre Craiova. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. .5. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Călan. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Oţelul Roşu. .optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. la Simeria. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). . În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . social şi infrastructural precum: . .Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. prin Depresiunea Petroşani. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. 15. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. prin Defileul Jiului.

Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Timişoara. (2001). III. Gr. Geografia României. 2. 3. (2000). Bibliografie selectivă 1.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Cluj-Napoca. Editura Presa Universitară Clujeană. Pop. N. Studiu de geografie umană. Editura Universităţii de Vest. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ţara Haţegului. x x x (1987).6. Popa.

Comentarii şi răspunsuri la teste 16. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.2. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.5. cu o serie de peşteri (Comarnic. Gârliştei. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Componenta naturală a sistemului regional 16. El apare pe fondul unui românism majoritar. Din punct de vedere petrografic. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. sârbii sau maghiarii. Componenta demografică şi de habitat 16. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. Locvei.1.7. Caraşului. Buhui.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Popovăţ) şi chei (Nerei.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. . autentic. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Mai mult.6. 16 16.4. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Berzascăi) de mare importanţă turistică. în acest caz. Minişului.şi geografico-umane particulare.1. Aninei. Racoviţă.Banatul Unitatea de învăţare Nr. . în Vârful Piatra Goznei). Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Obiectivele unităţii de învăţare nr. concis. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. 16 16. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare.2. 16 BANATUL Cuprins 16. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. 16. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. definit de o interferenţă îndelungată. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. În partea sudică. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Munţii Banatului. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. arhaic. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .3.

Reţea hidrografică divergentă. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. cu temperaturi mai ridicate. iepure. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. a speciilor de amestec (carpen. Dealurile Tirolului. dealuri. Dealurile Pogănişului. mojdreanul. Coniferele apar insular. cu zăpadă puţină. Caraşul. Acvifere carstice. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. pisică sălbatecă. ele înclină de la est la vest. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Nera. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. ierni mai blânde. cerul şi gârniţa. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. tei) pentru ca. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. Urmează fagul. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Câmpia Timişului. Mureşul. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. Celelalte câmpii sunt mai înalte. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. etc. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. 1966. castanul dulce cornul. În dealurile Lipovei. Bega. numeroase specii de păsări. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Câmpia Timişului. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. potârniche. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. căprior. Elemente faunistice mediteraneene. colectată de Dunăre. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. câmpie. paltin. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Timişul. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. prepeliţa. 90-120 m. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. gorunul. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. cărpiniţă. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. Alimentarea este preponderent din ploi. viezure.

obiectivele antropice din Timişoara. marmură (Bocşa). populaţia şi aşezările. Lugoj. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Foeni. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier.827 locuitori în 2002). peşterile Comarnic. Bigăr. Anina. Defileul Dunării. în depresiuni. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Popovăţ. Trei Ape şi Văliug etc. datorită familiilor cu copii puţini. la contactul formelor de relief. sârbi.Banatul Zăcăminte de cărbuni. pietrişuri. Nu lipsesc solurile aluvionare. implicit. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Cozla. dar. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. fier. uraniu (Ciudanoviţa). 110 . pseudorendzine şi terra rossa. germani. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Secu. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat.. azbest (în bazinul Nerei). apele minerale de la Lipova şi Buziaş. cupru. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Doman. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Orşova.660 locuitori). cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Frumuseţea peisajului montan. Mărimea satelor diferă. Gârliştei. lăcoviştile. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Satchinez. Baia Nouă au dus. comerciale. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Zădăreni. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. valorile ei scăzând. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. atestat documentar încă din anul 1156. slovaci. bulgari.3. administrative). mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Obiective turistice pitoreşti. pe lângă români vieţuind maghiari. Caraşului. Minişului. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. iar structura etnică este extrem de mozaicată. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. reflectă şi ele o specificitate aparte. Reşiţa. litosolurile. 16. cehi. ţigani. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. calcare. Buhui). şisturi bituminoase la Anina. Turnu). Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). nisipuri. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Caransebeş. bazalt (Lucareţ). culturale. turistice. argiluvisolurile. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi.

culturale.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Pâncota. Lipova. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Industrie. ovine. Caransebeşul. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. caprine şi bovine). Proiectul pentru Învăţământul Rural . fiind afectată structural. de mutaţiile post-decembriste. uneori decisiv. comerciale. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Sînnicolau Mare. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. cu arii de gravitaţie locale. de câmpie. Deta. turistice. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. înfiripându-se încă din anul 1771. Nădlac. Buziaş. agricultură. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Timişului. Oraviţa. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. spre cea montană. Industria are vechi tradiţii. siderurgia Reşiţei. Anina. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. turism. 16. Lugojul. bazată pe materii prime locale. Bocşa. Pâncota. Curtici. Urmează. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Oraşele mari cumulează funcţii industriale.4. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Jimbolia. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. porcine sau păsări. Moldova Nouă. Ghioroc. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine.

şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Timişoara şi Aradul. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). un raport optim între populaţie şi baza de resurse.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. destinată agrementului hivernal. Astfel. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. produse textile. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. resurse umane de calitate superioară. inclusiv din cele două ţări învecinate. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. Călacea). îngrăşăminte chimice. maşini electrice. Astfel. celelalte baze (Vălig. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. maşini agricole. tradiţiile industriale şi agricole. brânzeturi etc. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. este navigabil. ferate. În raport cu regiunile învecinate. material rulant. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. (De subliniat că anterior datei menţionate. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. Trei Ape) având capacităţi limitate. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. funcţionează o singură staţiune montană. Aici se fabrică maşini şi utilaje. produse alimentare. aeriene şi fluviale. precum şi un culoar. prin amenajările executate. Timiş-Cerna. Semenic. Teremia Mare. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). iar râul Bega. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Banatul posedă resurse agricole. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale).c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). mobilă. în 1719.

Etc. a unor obiective turistice de referinţă. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. Şi nu în ultimul rând. În primul rând. la cele de deal şi munte. În Banat apare o etajare a reliefului. În al doilea rând. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. a cărbunilor cocsificabili.Banatul 16. de la cel de câmpie. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. Or. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Ea va induce o etajare a climatului. a fondului forestier diversificat compoziţional. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). poziţia geografică a Banatului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . spre exemplu. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. natural sau social. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice.5. 2. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru.

3. Bucureşti.) 2. Lucrarea de verificare nr. Editura Academiei. Gr. Regiunile pericarpatice. III. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă 1. . Răspunsul va fi logic formulat.Banatul 16. x x x (1992).7. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 4. Editura Presa Universitară Clujeană. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Oradea. 16. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Pop. Geografia României. .0 pct.) 5. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Titlul cursului (Geografia Regională a României).) 3.Numărul lucrării de verificare. 2. Editura Universităţii din Oradea. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Specializarea şi anul absolvirii. . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. x x x (1987). Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. (2. Gr. Editura Academiei.0 pct. IV. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Cluj-Napoca. 4.5 pct. Pop. . 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. (2.5 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Bucureşti. (2005).6. Crişana. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. (2.Adresa cursantului. la obiect. (2000). 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Geografia României.

6. Pe de altă parte. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. . cu atribute variate. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. Baza naturală de susţinere 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. au apărut şi se afirmă centre noi.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri.2.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Componenta antropică şi de habitat 17. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. În consecinţă. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . spre o direcţie sau alta.5.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. Mai mult. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de cooperare şi afirmare independentă. 17 17. credem noi. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare.1. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag.1. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală.3. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. a liniilor de gravitaţie. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. . Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. cu scăderea natalităţii. 50 000 ani). Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Teritoriu populat încă din preistoric. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Ţicleni. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca.3. Rovinari. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Bumbeşti Jiu. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Resursele variate ale solului şi subsolului. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Târgu Cărbuneşti. prin poziţia lor. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor.Oltenia nordică 17. Predomină populaţia rurală. cu trăsături particulare. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. răsfirate sau adunate.. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Predomină satele mijlocii şi mari. îmbătrânirea populaţiei. Miloştea) sau fierului. climatul fără extreme deosebite. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. de asemenea. Actualmente. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. bilanţ demografic fluctuant. în vetrele depresionare şi. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Apar şi sate foarte mari.(romii). Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. gradul de urbanizare fiind mai redus. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. stopată după 1990.

Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. în aceleaşi oraşe. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. cea de la Bârseşti. se amplifică urbanizarea. tricotaje şi confecţii. spre nord-vest sau Alunu. este destul de diversificată. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate.4. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Activităţi turistice în afirmare. Tismana. Motru. Bumbeşti Jiu. de lângă Târgu Jiu. Principalul centru. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. cu infrastructura cea mai bogată. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Industria. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. alimentară. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. în zonele joase. în sud. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic.Oltenia nordică 17. dar şi spre Husnicioara. situat la est. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. în lunca Jiului legumele. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Rovinari. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Industrie energetică şi prelucrătoare. industria celulozei şi hârtiei. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Principala ramură. 120 . Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Târgu Cărbuneşti. pe fondul afirmării industriei. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Pomicultură. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. creşterea animalelor.

Tismana. în primul rând. ca axă de transport europeană. cel gorjean şi cel mehedinţean.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. spre Marea Neagră. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. invers. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . întărirea coeziunii interne. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. mai ales în domeniul speoturismului.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. dar şi celelalte unităţi montane.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. Concomitent. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. monumente). Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. în sens. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. Timişoara . Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta.

Oltenia nordică are un climat etajat. Dimpotrivă. Geografia României. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Editura Academiei. În primul rând. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. 2. III. Mioara (2003). Subcarpaţii României. Ca influenţe climatice.5. Ielenicz. Bucureşti. (2000). Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Astfel.. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia.Oltenia nordică 17.6. 2. de la cel de câmpie în sud. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pătru.. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Din punct de vedere hidrografic. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Gr. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. x x x (1987). 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. pe o axă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Cluj-Napoca. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. 3. inclusiv în perspectivă. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. cea a Jiului. nord-vest. Fiecare din cele două oraşe. Ghincea. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. M. de intensă circulaţie. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Pop. Bibliografie selectivă 1. Editura Universitară. Ileana-Georgeta. Editura Presa Universitară Clujeană. o poziţie geografică la Dunăre care.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.3. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. până aval de Drobeta-Turnu Severin. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. în primul rând. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. cea sudică.identificarea unui spaţiu mental.1. 18 18. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. cel oltean.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. . în est.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. cu trăsături caracteristice.2. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. . Componenta naturală a sistemului regional este constituită. .1.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. de-a lungul Dunării. Componenta demografică şi de habitat 18. 18. . cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Deosebit de ambiguă este limita nordică. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. puţin fragmentat şi denivelat.6.4. . Comentarii şi răspunsuri la teste 18.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. climatului de câmpie cu variaţii reduse. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia.2. Baza naturală de susţinere 18. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. vulpea. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. orbete). Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. cer şi gârniţă. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. sânger. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. mojdreanul (Fraxinus ornus). În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). popândău. Un relief jos. subunităţi. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. verile fiind călduroase. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. Teslui). Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Olteţul. la rândul ei. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Precipitaţiile descresc de la vest la est. iepuri. soc. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. Amaradia. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. în scopuri agricole. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. primăverile timpurii. în majoritatea lor. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. potârnichea. odată cu creşterea indicelui de ariditate. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. ghimpele (Ruscus aculeatus). cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. fazanul. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. Dunărea. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. iar la limita estică se află Oltul. anin. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. scumpia (Cotinus coggygria).etc. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). în platformele Huşniţei şi Bălăciţei).Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. argiloase. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. plop. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . pisica sălbatecă. prepeliţa. iar toamnele îndelungate. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor.

Irimeşti. cu diferite specializări pe subramuri. se exploatează cărbuni inferiori. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Gârla Mare. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. orientat atât spre nord. Fărcaşele. Partea nordică. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. energetici. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. 18. a câmpiei nisipoase. mijlocii şi mari. Ipoteşti. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. muzee. Dimpotrivă. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. datorită izolării lor frecvente. folclor). obiceiuri.5 aşezări/100 km²). Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Brădeşti). Slatina. tradiţii. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. cule. poligonală. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Vădastra. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. petrol şi gaze. monumente. Satele mari. în vecinătatea surselor de apă. cât şi spre sud. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. Ostrovu Mare. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Iancu Jianu. şi Olt. grade de podzolire. de la Ostrovu Mare. sub 100 locuitori. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. sub 500 locuitori. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Structura etnică este covârşitor românească. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. spre Târgu Jiu. cel al bazinului Motru. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. cu depopularea. Izvoru. spre Craiova. ca premisă a viitoarelor oraşe. depăşind astfel media pe ţară (5. Oltenia sudică se constituie. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. localizate de-a lungul râurilor. care se confruntă. exceptând zona municipiului Craiova. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. a arterelor de circulaţie. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. mănăstiri. În partea nordică. Verbicioara.3. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Profilul economic rămâne cel agricol. Omogenitate etnică.

Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. de veritabil „loc central” al regiunii. Piatra Olt. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . puteţi răspunde. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. aşezărilor urbane mici. Calafat. Scorniceşti. Vânju Mare. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Segarcea. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Drăgăşani. Oraşele aparţin. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. deşi este situat pe stânga Oltului. în proporţie decisivă. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Caracal. Corabia.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Drăgăneşti Olt). dar şi în zonele periurbane. Filiaşi. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. servicii. Bălceşti. la următoarele întrebări: 1. Balş. Băileşti. 18. în spaţiul alocat. îndeosebi din Transilvania. sub 50 000 locuitori (Strehaia.

pe vremea dacilor. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. cireş. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. sfeclă de zahăr. cais. ovine. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. industrie chimică. Pleniţa. dar şi al produselor din cauciuc. mobilă. într-o proporţie mai ridicată. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). materiale de construcţie. Strehaia. păsări. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. ca şi Moldova dealtfel. Craiova. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. dintre pomii fructiferi. Se cultivă porumb. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. nevoite a le culca cu suliţele). floarea soarelui. părul şi prunul. desigur. la loc de frunte situându-se. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. se cultivă intens mărul. avioane. cabaline). în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. Activităţile turistice sunt. plante furajere.maşini agricole. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. se practică un turism cultural. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. la Segarcea.Oltenia sudică 18. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. creşterea animalelor (bovine. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. automobile). spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. soia. de câtre lanurile de grâu. În consecinţă. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial.4. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Aici. Corabia şi Calafat. La Filiaşi. textilă. în schimb. vişin). anterior acestuia întreaga Oltenie. alimentare sau ale construcţiei de maşini. în raport cu alte regiuni. mult mai limitate. porcine. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. orz. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. Fabrici de zahăr. alimentară. invers.

Corabia. . Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Băileşti. Craiova. 2.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Olt. industrie alimentară şi chimică).restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. turismul rural).valorificarea superioară. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. celelalte oraşe (Strehaia. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Dunăre. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria.5. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Scorniceşti.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. turismul de agrement nautic pe Jiu. Segarcea. aflată la limita estică a regiunii.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . competitivă. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. Drăgăşani. Caracal. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. Balş. . Calafat. 18. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică.. Vânju Mare. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . . cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Piatra Olt. Filiaşi.Stamora Moraviţa. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Bălceşti. El nu este concurat de alte centre.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Editura Academiei Române.6. Geografie fizică. IV. Bucureşti. Editura Academiei. x x x (1969). Geografia Văii Dunării Româneşti. Regiunile pericarpatice. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. I. Bucureşti. 3. 2. Editura Academiei Române. x x x (1983) Geografia României.Oltenia sudică 18. Bucureşti. x x x (1992).

în sud.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. intens valorificate agricol. Baza naturală de susţinere 19. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. Arefu. Este o regiune în conturare. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. la Podişul şi Subcarpaţii Getici.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. .2. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. piemontane. polarizată de Piteşti.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. generează un peisaj de dealuri domoale. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.3. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana.2. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . una centrată pe cursul Oltului.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Sălătruc. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Frunţi. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume.1. interne (Câmpulung.1. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. Cândeşti). Brădet.5. de la Câmpia Piteştilor. Dealu Ciocanu). datorită prezenţei a două arii de gravitaţie.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea.4. Apar cele două şiruri de depresiuni. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. 19 19. . Economia şi perspectivele regiunii 19. 19. Ghiţu. Componenta antropică a sistemului regional 19. de până la 300 m altitudine.

de la cultura cerealelor în câmpie. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. brune acide alpine). cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. brune acide. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. temperatura medie anuală. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Zigureni. solurile aluviale. În munţi. Călimăneşti-Căciulata. Vălsan. văi. datorită expoziţie sudice. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. Etajare climatică tipică. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Olăneşti. Călimăneşti. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . majoritatea sub formă de zăpadă). creste. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. precipitaţii de peste 1000 mm. Govora. Nu lipsesc litosolurile. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. în principal. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Valea Iaşului. din pădurile montane. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). 2 544 m. Climatul urmează etajarea morfologică. Govora etc). precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. de interes cinegetic. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. podiş. Râul Doamnei. Subcarpaţi. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Râureni. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Goleşti) şi Olt (Turnu. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. lignit. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. circuri. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. cel de câmpie (810ºC. la peste 600-700 m. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Ocniţa. (Jugur. Râmnicu Vâlcea. Cozia). La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. o specie ocrotită. Cerbureni. munte. iar acestea fac loc. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. la păstoritul alpin. anin. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Creasta nordică a Făgăraşului. Râul Târgului). în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. urmate de cele de ordin antropic. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Latoriţei. Negoiu. salba de lacuri din avale: Oeşti. umbrisolurile. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Vâlcele.

Fondul funciar. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Alunu. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. cum ar fi. podiş-Subcarpaţi. CălimăneştiCăciulata). Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. Satele diferă ca mărime. În ultima Populaţie relativ densă. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc.000-1. Vedea. Arutela (Bivolari). Argeşului. liniare. Berbeşti.000. Predomină satele agricole specializate. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Poiana Lacului. Godeni. Rădăcineşti. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Govora. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). în spaţiul câmpiei. răsfirate.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Merişani. Jidava. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. fixate acolo şi din motive strategice. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. Optaşi. de la aşezările mici şi foarte mici. 19. Subcarpaţi-munte. urmare a complementarităţii resurselor.). prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Spineni. Horezu. Oltului mijlociu şi Lotrului. în cultura plantelor. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. de versant şi obârşii de vale. petrolului. petrol. Bistriţei. cu cele trei componente ale sale (agricol. Mausoleul de la Mateiaş. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. gaze. Hulubeşti. Topoloveni etc.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. Albota. Cozia. Arnota.3. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Funcţiile economice sunt şi ele felurite. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). mănăstirile Cozia. sării. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor.200. Sânbotin. inclusiv în ţări vest-europene. Boteni. Calcarele de la Albeşti. Berevoieşti. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. sare. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . munţii Lotru sau Căpăţânii. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. în primul rând.

Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Horezu). Băbeni. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Oraşele sunt preponderent mici. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. ca rang. Băile Olăneşti. Călimăneşti. La Govora. de Râmnicu Vâlcea. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. 19. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Brezoi. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Ocnele Mari. funcţia turistică şi industrială coabitează. urmat îndeaproape.

Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Râmnicu Vâlcea. Băbeni. Cozia. produse din carne. predomină prunul). Curtea de Argeş. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. cauciuc sintetic. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Ocnele Mari.4. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. plante furajere. iar la Curtea de Argeş. negru de fum. Ştefăneşti). (podgoriile Piteşti. în primul rând cele de ordin economic. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Băile Govora. dintre specii. Râmnicu Vâlcea. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. porcine. brânzeturi – Piteşti. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. atât în Munţii Făgăraşului. legumicultură. recreativ şi cultural. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. viticultură şi creşterea animalelor. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. apreciabile. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. orz. dar cu perspective asigurate. Astfel. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. 134 . Industrie extractivă şi de prelucrare. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. culturile de cereale (porumb. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. agricultura valorifică întinsele terenuri. de asemenea. combinatele de la Piteşti.Muntenia de nord-vest 19. Topoloveni). cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. păsări. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. conserve de legume – Băiculeşti. produse clorosodice. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Pe locul trei. Turism curativ. Dimpotrivă. Stâlpeni. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. Govora producând îngrăşăminte. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Creşterea animalelor (bovine.

5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. 19. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. 2. principalul centru polarizator al regiunii. competitivă. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. combinatele de la Piteşti. Curtea de Argeş. precum şi într-o specializare eficientă. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. .prezenţa unui teritoriu vast. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea.şi Piteşti. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. fără praguri şi disfuncţii majore etc. conserve de legume – Băiculeşti. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. produse clorosodice. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. produse din carne. Pe de altă parte însă. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. nepolarizat direct de Bucureşti. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Băbeni. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. Râmnicu Vâlcea. Topoloveni). a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. cauciuc sintetic. Stâlpeni. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. cu intensificarea tranzitului interregional. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . Râmnicu Vâlcea. iar la Curtea de Argeş. dar şi ale teritoriului subordonat. în zona de câmpie şi podiş. căi ferate rapide). brânzeturi – Piteşti. negru de fum. . Govora producând îngrăşăminte. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale.tendinţa de emancipare funcţională.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Piteşti şi Târgovişte. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . dintre Olt şi Argeş.

Bibliografie selectivă 1. Editura Universitară. x x x (1987). IV. Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunile pericarpatice. Bucureşti. Pop. Pătru. Mioara (2003). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti.Muntenia de nord-vest 19. 3. Ghincea. III. Cluj-Napoca. Subcarpaţii României. Gr.6. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. (2000). M. Editura Academiei. Ielenicz. 4. x x x (1992). Bucureşti. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Editura Academiei Române. Geografia României. Ileana-Georgeta..

cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. mlăştinoasă.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. . în jurul unui mare oraş. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. 20. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . cu atribute polarizatoare complexe (economice. nişe de sufoziune). cel metropolitan. 5 20.4.1. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. spre est . Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. cu păduri de stejar în secolele trecute.1.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.2. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. de regulă. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. Iernile sunt geroase. sociale. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC.sud-est. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.5. atingând cursul Dunării spre sud. şi Câmpia Mostiştei. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.3. . cu cele două sectoare ale sale. 20 20. politico-administrative. Lucrarea de verificare nr. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. constituit din Câmpia Bucureştiului. Regiunile urbanizate se afirmă. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km.6. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban.7. padine. joasă.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. Componenta antropică 20.2. al Bărăganului şi Dunării de Jos. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. a avantajelor şi dezavantajelor sale. Baza naturală de susţinere 20. cu accente de ariditate. culturale). Câmpia Vlăsiei în nord. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Grigore Antipa. 138 . Etnic predomină net românii. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Cernica. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Din punct de vedere biogeografic. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. prepeliţă. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Blejeşti. Zăcăminte de petrol. de Istorie al României. Fauna acvatică este şi ea variată. nisetru. Fluviul colectează râul Argeş. parcurile Cişmigiu. Mostiştea şi Vedea. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. păstrugă) alături de clean. erbivore şi omnivore. 20. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Evident. gaze şi ape termale. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Arcul de Triumf. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Floreasca. Cernica. se disting prin trăsături particulare. solurile gleice). ciocârlie. Gramineele (Festuca. mreană. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Cotroceni. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. arin) sau arbustive (papură. Astfel. Herăstrău. exploatate în zona Titu. Tei. Limane fluviatile. Sabar. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Geologic.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Herăstrău. predomină net populaţia urbană. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Videle. Căldăruşani. muzeele Ţăranului Român. Muzicii. Hanul lui Manuc etc). mănăstirile Snagov. În Bucureşti trăiesc 2. de Arta. iar dintre păsări de potârniche. Cartojani. compusă din stejar termofil (brumăriu. petrol şi gaze naturale asociate. Fauna este dominată de rozătoare. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Periş. urmaţi de romi. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. trestie). statuile şi grupurile statuare. cu un spor natural similar mediei pe ţară. populaţia şi aşezările.3. delincvenţă socială). pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. plop. Neajlov. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. fazan. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Mostiştea).1 milioane locuitori. Mogoşoaia. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Căldăruşani. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina).

dar progresiv ajungând. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. la 1859. 20. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Oraşul. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. atât al regiunii. Pipera. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. a cărei dezvoltare. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. « micul Paris ». Balta Albă. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. atestat documentar la 20 septembrie 1459. ulterior. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. în competiţie cu Iaşul. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Palatul Parlamentului. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. numit iniţial Casa Poporului şi. Centrul polarizator principal. inclusiv construcţia metroului. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române.

prelucrarea produselor agricole). poluarea lacurilor de agrement. a păsărilor şi porcinelor. cu sejur sau de tranzit. turism ştiinţific. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Abandonat după 1989. Hotelurile Intercontinental. medicamente. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. la industria uşoară. canalul Bucureşti-Dunăre. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Sofitel. Agricultură de tip preorăşenesc. Olteniţa. Zimnicea. Athenee Palace. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Turism cultural şi de agrement. feroviar. textilă şi alimentară. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. a delincvenţei sociale). Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Se practică turismul cultural. extrem de diversificată tipologic. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. A doua ramură este agricultura. aerian. complexele comerciale. floarea soarelui. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . electronice şi electrotehnice). Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. industria lemnului (mobilă). La baza economiei regiunii se detaşează industria. religios. sfeclei de zahăr. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. reţelele de transport rutier. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Cultura grâului. maşini agricole. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). produse poligrafice. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate.4. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Giurgiu. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. porumbului. utilaje şi maşini unelte. sportiv). industria chimică (vopsele şi coloranţi. Bucureşti.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. cosmetice). Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi.

Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. (2. Oltenia sudică. a României întregite. (2. ulterior a Principatelor Unite şi. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 3. .0 pct. Răspunsul va fi logic.Specializarea şi anul absolvirii. 5.0 pct. .5 pct. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale.5.) 2.Adresa cursantului. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică.5 pct.Numărul lucrării de verificare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Lucrarea de verificare nr.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . la obiect.) 4. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. 2 aeroporturi. după 1918. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Funcţia culturală. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. 20. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.) .Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Nu trebuie omisă funcţia turistică. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. . Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. Ca urmare. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” .6. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.

x x x (1984). II. Geogrfia României. Bucureşti. I. (1983). Bucureşti. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Geografie Umană şi Economică. Editura Academiei.7. Ianoş.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Editura Academiei. 3. I. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Geografia României. x x x (1983). 2. Editura Academiei. Geografie fizică. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. format din şisturi cristaline paleozoice. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: .îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. Avenul din Grind). Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora.5. Morfologic.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Dîmbovicioarei. O notă distinctă face Masivul Leaota. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Zănoagei).2. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Componenta economică 21.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. 21 CURBURA Cuprins 21. Omul.3. . Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Componenta demografică şi de habitat 21. Calcarele.1. Siriu şi Podu Calului). calcare). Rătei. Structura geologică este relativ asemănătoare. 21 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Astfel. Prahovei. 21. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei.4. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. . văile Putnei. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Buzăului (Penteleu. Urşilor. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice.1. deosebit de variate ale unităţii. Piatra Craiului. Doftanei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Buzăului. Baiului. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Interferenţă strânsă între elementele morfologice.2. Teleajenului.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). conglomerate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . chei (Tătarului.

Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. (Răchitaş. subcarpatică şi de câmpie. Vara scurgerea se diminuează. ca lungime. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Salcia. Chioşd. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. A doua treaptă de relief. intracolinare (Vidra. Bucovel. Gurbăneasa. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. orientându-se brusc spre est. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). ulterior. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Pătârlage. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Vălenii de Munte. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. iniţial pe direcţia nord-sud. Blidişel). Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . la debuşarea în zonele joase. a doua cavitate naturală sculptată în sare. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Hidrografia îşi are obârşiile. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Nişcov şi Podeni). Lopătari. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. la topirea zăpezilor. Răiuţu. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Blăjeni. precipitaţii de 400-500 mm anual). Dâlma. Câmpina şi Pucioasa. Dealu Mare-Istriţa. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Ialomiţa cu Prahova. Ploieştiului şi Râmnicului. Mera. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Policiori. transilvană. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. în cununa carpatică. preponderent. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Ciolanu. dealurile Deleanu. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Dumitreşti. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). montană. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. interpus spre depresiunile externe. strâns asociată celei dintâi. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm.

dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Teleajen de notorietate. Ţintea. de risipire. alunecări de teren. eroziune accelerată. în funcţie de formele de relief: la bază. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. la pădurile de gorun. Moreni. carnivorelor (vulpe. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Câmpina. afin). plop. Gura Ocniţei. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. popândău). un clasic fenomen de disipare. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Solurile se etajează. În unele masive (Ciucaş. la etajul coniferelor din zona montană. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. În primul rând. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Exploatarea îndelungată. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. De menţionat prezenţa apelor minerale. intensă şi adeseori neraţională. terenurile fiind invadate de jneapăn. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Gura Ocniţei au devenit. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. ienupăr. salcie). erbivorelor (iepure. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. ienupăr sau bujor de munte. inclusiv în străinătate. Telega. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. a dus la epuizarea zăcămintelor. Vulcana Băi. cerb). de asemenea. Resursele regiunii reflectă. zona subcarpatică s-a constituit.Curbura Vegetaţie de silvostepă. păduri şi pajişti alpine. merişor. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. căprior. Vrancei. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. Pucioasa. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. petrol gaze naturale). omnivorelor (viezure. urs ). iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. râs. Resurse energetice variate (cărbuni. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. pisica sălbatecă. în care ieşirile au depăşit net intrările. Localităţi precum Băicoi. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. la adâncimi mai mari în câmpie. lup). în câmpii. Brazi. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. mistreţ.

Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Ceptura. nisipurile sunt utilizate de industria locală.Telega. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. sunt obiective atractive de prim ordin. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Sărata Monteoru. Ţintea. Boldeşti. Şotînga. concentrat mai ales în munţii Bucegi. curativă şi culturală a regiunii. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Cascada Putna. Tisău. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Muntele de sare de la Slănic Prahova. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. 146 . deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. 21. pomiculturii. cheile (Tătarului. Beciu. gipsul de la Slănic. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. care au permis afirmarea viticulturii. Apele minerale de la Pucioasa. edificiile antropice (mănăstiri. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Vrancei. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². muzee. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. precum şi din câmpii fertile. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. la Băicoi. Abrupturile. Dâmbovicioara. Având un relief compus din munţi. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Gura Ocniţei etc.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Lacul Tăul Vulturilor etc. salina de la Slănic Prahova. Baiu. Calcarele şi marnele calcaroase. « Babele ». omogenă etnic. Ciucaş. O altă resursă este sarea. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. Numărul populaţiei este apreciabil. a Subcarpaţilor cu munţii. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Rătei).. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Moreni. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. biserici. Zănoagei). Buzău. Urşilor. Sinaia. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. argilele. Filipeştii de Pădure.. Predomină populaţia rurală. peşterile (Ialomiţei. Sărata Monteoru. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei.3. crestele.

între 25. alimentară (Vălenii de Munte). Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. comentaţi: 1. Funcţia industrială este predominantă. cu specializări în pomicultură. Fieni).Curbura Oraşe mici. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. fie în câmpie. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Slănic Prahova. pe semicercul exterior al regiunii. Breaza. Câmpina. Sinaia. Pucioasa) sau mijlocii. Buşteni. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Vălenii de Munte. Boldeşti-Scăieni. Buşteni. materialelor de construcţie (Comarnic. polarizate periferic. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Profilul agricol este dominant. Plopeni. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Azuga. Băicoi. sării sau cărbunilor. iar satele mari. Predeal. a lânii. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Comarnic. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Urlaţi. culmile aplatizate. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Băicoi. Azuga. Târgovişte. Valea Călugărească). Poziţia centrală a Ploieştiului. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Sinaia. Fieni. adunate. Aşezările urbane sunt numeroase. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mizil. viticultură. Moreni). Moreni. Predeal. având rolul unor poli regionali. 21. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. creşterea animalelor (cele de munte). Test de autoevaluare In spaţiul alocat.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. cele răsfirate la contactul formelor de relief.

Câmpina şi. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. mult mai eficient valorificate actualmente. ulei).4. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Coteşti. pe direcţia nord-sud. la care se racordează. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. înainte de orice. Buzău. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Staţiunile Predeal. la începutul secolului XX. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. lactate. depozite). rafinării. Poiana Ţapului. Teleajen. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. o dispoziţie transversală. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Azuga. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Piatra Arsa. zahăr. Babele. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. cantitativ şi calitativ. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). iar la Buzău se produce tablă. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Peştera. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Valea Călugărească. Sinaia. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Din punct de vedere agricol. Buzăul şi Târgoviştea. prin raporturi de colaborare. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Pârâul Rece. Cota 1400). tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. curativ şi mixt. Căile de transport au. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. preponderent. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Panciu. Sfinxul). mai recent. Câmpina) un profil industrial specific.Curbura 21. Buşteni. Turism recreativ montan. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. cu cele din alte părţi ale lumii. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Odobeşti. 148 . Mizil. Jariştea. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. podgoriile Tohani. când preţul petrolului a crescut enorm). O altă specializare este cea pomicolă.

ponderea armonioasă a elementelor componente. Există trei astfel de aliniamente şi anume. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. prin culoarul Rucăr-Bran. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. cel vestic. nu numai în plan naţional. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. dar şi al unui turism curativ performant. aflată în proximitate. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Ploieşti-Mâneciu. dar şi a descărcării lor spre exterior. asigurate cu materii prime locale. cel central. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Elementele de unicitate. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Sub aspect turistic. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active.

În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Editura Academiei.5. Mioara (2003). Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. inclusiv grupa Bucegilor. poate. Câmpina. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti. Regiunea Curburii s-a impus. 3. Ileana-Georgeta. x x x (1987). Editura Universitară. Editura Presa Universitară Clujeană. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Curbura este. IV. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti 2. Brazi. Geografia României. x x x (1994). Cluj-Napoca. Ielenicz.Curbura 21. Ghincea. 21. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Geografia României. III. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Pop. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Pătru. Gr. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 4. Subcarpaţii României. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Regiunile periferice. M.6. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. (2000). Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. 2.

dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. Câmpia Română. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. 22 22.1.1. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: .explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. desigur. 22. 2. Bărăganul. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică.2.4. Componenta antropică 22. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Componenta naturală a sistemului regional 22.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . la vest şi est. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. . Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. . 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Economia regiunii 22. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Aceasta. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre.3.6. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. Intr-adevăr. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului.

Temperaturile medii sunt ridicate. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Culoarele celor două râuri. situat la nord. tributară Dunării. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. nişe de sufoziune etc. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. temperat continental cu tente de ariditate. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. cald şi secetos. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. când temperaturile depăşesc 30ºC. desigur. Strachina. principalul indicator al gradului de ariditate. între Ialomiţa şi Călmăţui. Fundata. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. padine). înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. depresiuni. padine. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Apele subterane se află la adâncimi mari. Hidrografie de tranzit. Astfel sunt Lacul Amara. Vara apar zile toride. Cea mai mare cantitate o conţine. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. scad sub 450 mm medie anuală.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Influenţa climatică estică este generalizată.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. sub cuvertura groasă de loess. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Gălăţui. În partea sudică a unităţii. în care cele două râuri principale. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Tătaru. Precipitaţiile. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal.

în epocile anterioare. asigurat de terenurile plane. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. cât şi în regiunea situată la est. papură). cu soluri fertile. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Coşereni sau Coşlogeni. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. pietrişuri şi nisipuri. rozătoarele dominând net celelalte specii. Antropizare intensă. Un element faunistic de notorietate este dropia. În unele areale. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. plop. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Astfel. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. cea a Dunării de Jos. spre exemplu. arin. a secetelor frecvente. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată.3. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. asigurată. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. Cunoscut. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. lipsesc dovezile mai vechi. 22. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Exceptând potenţialul agricol deosebit. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Atunci a înflorit în sudul său.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. cu un indice de fertilitate ridicat. Faptul că atât în Bărăgan. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. nefragmentate. Sudiţi. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. cel puţin legal. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. prin ciulinii săi care. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . generat de întinsele suprafeţe cu limane.

Bărăgan Deşi populată din preistorie. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Lehliu-Gară. în vecinătatea unor lacuri. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). densitatea demografică este redusă. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. Profilul acestora este dominant industrial. în acest caz el fiind concludent. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Feteşti. Centre urbane mici şi mijlocii. Aşezările umane reflectă. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . până în zilele noastre. Bărăganul este slab urbanizat. Însurăţei. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Ţăndărei. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. 22. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). evident cu alte motivaţii. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Fenomenul s-a prelungit.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Ea nu a atins însă. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². prin densitatea lor mai redusă. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. precum în alte regiuni. Pogoanele. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte.

În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi.Constanţa. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii).Ştefan cel Mare. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. orz. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. au perspective asigurate. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute.4. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. floarea soarelui. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. indus de capitală. O excepţie este staţiunea Amara. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. sfeclă de zahăr. funcţionând aici. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. soia. Agricultura se impune prin culturi variate. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării.Bărăgan 22. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. un fenomen de eclipsare. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. Industria este de dată mai recentă. Lungi perioade. confecţii. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. prefabricate. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Apare în cazul Bărăganului. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Călăraşi sau Pietroiu . Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. porumb. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Culturile de grâu. pe Dunăre şi o serie de lacuri. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. al „conului de umbră”.

3. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor.6. 22. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Bucureştiul este polul cultural.5. a ponderii principalelor sale ramuri. Geografia României. Bucureşti. 22. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. În caz contrar subordonarea teritorială. Geografie fizică. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Industria alimentară şi textilă. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. în mai mică măsură de Feteşti. dar şi menţinerea unui statut periferic. Dimpotrivă. Editura Academiei. Dunăre. conform principiului avantajului comparativ. II. de asemenea. 2. se vor accentua. faţa de Bucureşti. are. uniform structural şi peisagistic. Editura Academiei. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. o afirmare a lor în sens biunivoc. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Geografie Umană şi Economică. bazată pe materii prime proprii. Geogrfia României. premise favorabile. x x x (1983). educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Relieful jos de câmpie. Editura Academiei. x x x (1969). În al doilea rând. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Un prim raport este cel de continuitate geografică. I. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. face greu decelabilă o astfel de limită. unde fermele mari trebuie să exemplifice. x x x (1984). 2. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. avantajele mecanizării. Perspective de specializare agricolă performantă. Ca urmare.

podiş intens peneplenizat. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.1.5. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.3.4.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. 23 23. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Obiectivele unităţii de învăţare nr.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. Astfel. Economia şi perspectivele regiunii 23.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. câmpie tabulară. . de luncă şi câmpie joasă. în ciuda înălţimii sale modeste. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. cu structură tabulară. Baza naturală de susţinere 23. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. 2. . favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.2. . S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. 23. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Evident.

Lutu Alb.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. la rândul său. debuşează în Dunăre. Pentru a nu aminti că. cca 2. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). naturale şi antropice. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. coborârea sa se accentuează. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. în unele sectoare. climatului continental cu tente de excesivitate. Siretului şi Prutului. Resurse de apă bogate. Râmnic.5 ºC la 10 august 1951). Climat cu ariditate pronunţată. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Relieful este mai accidentat. mai abrupt. Amara (de Buzău). este la originea limanului Brateş. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. Prutul. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). câmpii de subsidenţă şi podiş. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. pe de o parte. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. 158 . Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Siretul şi Prutul. în zona Brăila-Galaţi. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. crivăţul este o prezenţă frecventă. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Buzăul). şi de poziţia geografică în sud-estul României. Movila Miresii. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. în zona Râmnicelu (Ion Sion). energia şi indicele de fragmentare cresc. Din punct de vedere termic. Milcov. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. fie şi numai pentru faptul că aici. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Iarna. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. de lunci. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Batogu. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România.

cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Prut. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. trestia. hârciog. hidrofilă. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. potârnichea. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. Stoicani sau Silişte. monumentele. gramineele (păiuşul. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. şoarecele de câmp). Oprişeneşti. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. milioane m³. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Lişcoteanca. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. Siret. arinul. dealurilor piemontane. În sfârşit. la care se adaugă iepurele. vulpea. stejarul pufos). moştenirea etnografică a ruralului etc. Brăiliţa. Ianca. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Amara). cu orizonturi bine structurate. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. Esenţele moi (salcia. Prutului sau Siretului. unde cultura legumelor. În primul rând Câmpia Brăilei. Vegetaţia câmpiei este stepică. Subsol bogat în hidrocarburi. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. câmpiei. prepeliţa.3.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. păstrugă). cu humus mult şi fertilitate ridicată. şalău. iar în Movila Miresii 438 mii m³. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. dar şi cea a Siretului Inferior. rogozul). Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . muzeele. orbete. somn. 23. cerealelor. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. industria. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. faună şi soluri specifice. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. Movila Miresii. Bordei Verde.

la nivel regional. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. 23. la care se adaugă ruşi lipoveni. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Oraşe mici. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. romi. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. reduce indicele scăderii populaţiei. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. înspre Tecuci. Ianca. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. sub 25 000 locuitori. sub 500 locuitori. Prezenţa a două mari oraşe. Etnic predomină net populaţia românească. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. într-un timp relativ scurt. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). în Platforma Covurluiului.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Galaţiul şi Brăila. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă.

deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. confecţii. confecţii. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. prelucrarea cărnii etc. de asemenea porcine. de refacere fizico-psihică. de asemenea. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. zahăr.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. La Măcin. prefabricate. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. ce prelucrează minereul de fier din import. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. plante furajere. cât şi spre Marea Neagră.Dunărea de Jos 23. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. mătase artificială. lângă Brăila. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. orz. Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Galaţi se produc. religioase. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. sfeclă de zahăr. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. bovine. lactatele. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. pe de o parte. Deşi cu o suprafaţă limitată. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural.4. agricultură şi transporturi. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. Pe Dunăre. floarea soarelui. monumente). Se cultivă grâu. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). soia. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. morărit. O altă ramură economică este piscicultura. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. Se cresc. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. păsări. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). judeţele Galaţi şi Brăila. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. La Chişcani. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. porumb. culturale.

creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. Bucureşti. de-a lungul Prutului. Geogrfia României. . s-a afirmat industria construcţiilor navale. aşa cum o arată şi topicul atribuit. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . 3. Editura Academiei. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. inclusiv în domeniul transfrontalier. I. x x x (1983). Geografie fizică. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. x x x (1984). 23. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Bucureşti. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. 2.datorită potenţialului economic ridicat. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Geografie Umană şi Economică. Editura Academiei. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1969). Galaţiul.5. Geografia României. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Bucureşti. a prelucrării peştelui.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. dar mai ales spre Delta Dunării. predominant de câmpie joasă. . Editura Academiei. . poate deveni un pol de atracţie al acesteia. II. Republica Moldova şi Ucraina). Dunărea de Jos. 2.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. periferic.. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. 23. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Bibliografie selectivă 1.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic.

Economia şi perspectivele regiunii 24. încă din start. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. cu altitudinea maximă de 467 m. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. . ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. şi anume Podişul Dobrogei. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional.2. 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24. din anumite puncte de vedere. Pricopanul şi Niculiţelul. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. Culmile sale.1. Podişul Dobrogei de Sud. din punct de vedere al cadrului natural. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Obiectivele unităţii de învăţare nr. acoperită de loess. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. ci numai podişul cu acelaşi nume. formate din roci mezozoice. mult mai extinsă. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. plaje). 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . situat în regiunea învecinată. De subliniat. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Baza naturală de susţinere 24.1.6. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. 24 24. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. 24 DOBROGEA Cuprins 24. respectiv de către Marea Neagră către est. Obiectivele unităţii de învăţare nr. În Podişul Dobrogei. cu morfologie marină (faleze.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. cristaline. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Dealtfel.2. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică.4. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă.

Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. vulpi. soluri bălane) profunde. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Podişul Oltinei.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Intr-un climat cald. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . de mare fertilitate. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Stepa. Altitudinile reduse. în nord. popândău. mistreţi. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Slava. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei.9ºC).9ºC (+41ºC şi -23. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. medie anuală. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. pedunculat). În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. Râurile Teliţa. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Peştera Liliecilor). În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Densitatea reţelei hidrografice redusă. tributare Mării Negre. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. şoareci) alături de iepuri. deltaic. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. verile fiind călduroase. căprior. mai înalt şi fragmentat. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Climatic. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. orbete. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. cernoziomuri levigate. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. culoarul Văii Carasu. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). iar rocile de construcţie (granit. Climat arid. Greci. Taiţa.

De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii.3. Basarabi). În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Năvodari). Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Test de autoevaluare Explicaţi. Hârşova. Mahmudia. Mărimea lor este variabilă. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. următoarele aspecte: 1. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Negru Vodă. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. în spaţiu alocat. Babadag). satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. industriale. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. 24. ca minorităţi. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². turistice şi culturale majore. sub aspect demografic aspecte contrastante. cu prezenţa.Dobrogea Topalu. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. aflate în curs de exploatare. Eforie. bulgarilor. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. 24. spre Delta Dunării). Mangalia. 2. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. a turco-tătarilor.

4. porumbului. floarea soarelui. Mangalia). Isaccea. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. termocentralele de la Constanţa). Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. din România. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. ulei. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. în special al turiştilor. între care se detaşează Constanţa. sfecla de zahăr. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Asociate climatului cald. în raport cu restricţiile climatice. prelucrarea bumbacului). Olimp. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. Turism litoral de anvergură. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. bere). ca atractivitate. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Venus. viticultură şi creşterea ovinelor. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km.Dobrogea 24. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. maşini agricole la Medgidia). cernoziomice şi bălane. livezile de caişi şi piersic. Constanţa. spre Litoral şi Deltă. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. În primul rând. construit în deceniul şapte al secolului trecut. Eforie Nord. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. 166 . vinificaţie. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. Jupiter. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Costineşti. de amplele sisteme de irigaţii. Căi de transport de maximă diversificare. de la Mamaia şi până la Sulina. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază.2 km lungime). construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Căile de transport. prin diversitatea şi densitatea lor. Cultura grâului. Eforie Sud. Niculiţel şi Oltina. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. În sfârşit. Mangalia. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri.

x x x (1983). în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. Geografie fizică. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. în interiorul podişului. el are atribute turistice de prim ordin. s-au afirmat în perioadele următoare. Bibliografie selectivă 1. Constanţa şi Mangalia. Bucureşti. Bucureşti. Canalul Dunăre . 24. celelalte două. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. aluvionarea şenalului deltaic. de eşuarea unor nave etc. În al doilea rând. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. 3. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. dar şi Cernavodă. Bucureşti. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1984). Babadag sau Negru Vodă).6. Dimpotrivă. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. 2. Editura Academiei. o serie de oraşe-cetăţi. Tulcea. Eforie. 2. I. Pe litoralul Mării Negre apar. x x x (1969). Editura Academiei. fondate de comercianţii greci (Histria. II. Geografia României. Geogrfia României. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. În sfârşit. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă.5. Tomis şi Callatis). traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Năvodari. în primul rând. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. încă din antichitate. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.Marea Neagră scurtează.

un tip de economie specific. 168 . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei.6. încercarea de-a contura o singură regiune. Baza naturală de susţinere 25. „natura propune şi omul dispune”. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25.1. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.7. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Pe de altă parte. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. Lucrarea de verificare nr. Economia Deltei Dunării 25.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. 25 25.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr.3. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. 6 25. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. cea a Dobrogei. Etc. . precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ.5. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. În acest caz. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. . se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Or. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică 25. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice.2.1.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

morărit-panificaţie. de subzistenţă. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Isac. legume). Construcţia de nave. Condiţii optime întruneşte apicultura. Rusca. valorifică această oportunitate. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Există însă. Matiţa. Gorgova. Merhei. prelucrarea peştelui. Holbina.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. 172 . turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Industria este concentrată în Tulcea unde. grâu. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Dunărea şi. vijelii. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar.Delta Dunării 25. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. o serie de culturi (porumb. Mahmudia. creşteri maxime ale nivelurilor. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. al căilor de transport. colmatarea unor canale). cinegetic sau piscicol. implicit. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. corelabil cu potenţialul antropic redus. plante tehnice. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. pe terenurile neinundabile. Stipoc. Roşu. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Delta Dunării ca regiune geografică. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. iar în celelalte zone se cresc animale. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Sub acest aspect. Se practică. se produce alumină. O altă ramură economică este cea a transporturilor. pe baza bauxitei din import. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. A doua activitate economică. Pe lacurile Roşu.4. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Complexele turistice Crişan. sub aspectul căilor de acces. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32.

declarat monument al naturii. în timpul migraţiilor. egrete. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). ale factorul modelator antropic. câinele enot. Concomitent. alături de lişiţe. vulturul codalb. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. iepure. şalăul. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. 25.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. păstrugă) sau de apă dulce (cega. în principal turişti. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. crapul. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. mereu mai numeroase şi mai variate. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. aici. Emblematică este prezenţa pelicanului. nuferi sau esenţe moi (plop. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. viza) producători de icre negre. lopătari. nisetru. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. vidra. salcie). Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf.5. stârci. caras sau biban. cormorani. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . favorabilitate din ţară. lebede. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. piciorong. dar şi somnul. călifar. nurca. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. vulpe.

Driga. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. B-V.0 pct. Editura Academiei. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (2004). 3. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.Adresa cursantului. Editura Academiei. .) 2. Geografia Văii Dunării Româneşti. .0 pct. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. (2. x x x (1969). Bărăganul. (1.5 pct. Cluj-Napoca. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. la obiect. 21-25 privind regiunile Curbura.Numărul lucrării de verificare.Specializarea şi anul absolvirii.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Lucrarea de verificare nr. Răspunsul va fi logic formulat.) 5. Sistemul circulaţiei apei. .) 4. Bibliografie selectivă 1. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.0 pct. Casa Cărţii de Ştiinţa.6.Delta Dunării 25. Bucureşti.) 6.7. Dunărea de Jos. Delta Dunării. x x x (1983) Geografia României.5 pct. Bucureşti. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. . Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. I – Geografie fizică. vol. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 25. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dobrogea şi Delta Dunării .

16. Bucureşti. Ungureanu. Heur et malheur de la Géographie Regionale. 5. Cocean. Octavia (1980). Barbu. V. (1997).. (1993). Obcinele Bucovinei. J. P. W. Pantazică. P.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. 8. (1997). Badea. Editura Presa Universitară Clujeană. 6. Paris. Barbu. Bucureşti. (2004). (1970). 7. Fisher.A Typical Geographical Region of Romania. I. (1980). L. Al. I. 19. (2002). Cluj-Napoca. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). P. Cluj-Napoca. Nathan. Coordonate majore. Presa Universitară Clujeană. Paul Vidal de la (1908). Maria. (2004. Reims. Paris. A. (1992). J. Daniela (2003). Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Editura Academiei. (1984). Geografia turismului românesc. Bucureşti. Delgrave. Băcăuanu. Bull. Bucureşti. 41-42. Clima Depresiunii Sibiului. (1968). Geogr. Cocean. Editura Oscar Print. L'Europe. RRG. 11. Barbu. P. Chiriac. (1990). Jena. Bordei. Blache.1. Editura Universităţii Bucureşti. Brunet.. (2000). 30. N. Chorley. Paris. Die zentralen orte în Suddestscland. Potenţialul climatic al Bărăganului. Christaller. Editura „Grigore Tabacaru”. Bucureşti. Geografie politică. Initiation a la Geographie Regionale. P. 23. O. PUF. Câmpia Moldovei. Etats et nations autour de la France. XXVI. Antonescu. Dezvoltarea regională în România. Géographie humaine et economique contemporaine. Paul Vidal de la (1889). Paris. 2. Bucureşti. Asupra geografiei regionale. Cocean. Structura spaţiului mental românesc. a). 13. ClujNapoca. Benedek. Brânduş. Methuen &Co LTD. Assoc. Editura Academiei. Cocean. (1981). Podişul Moldovei. 29. Băcăuanu. V. Geogr. P. Hachette. Inst. Regions naturelles et noms de pays. SCGGG. 18. 22.. R. SCG. (1998). S. N. Terra. Studiu geomorfologic. Bucureşti. Bucureşti. Paris. La geographie humaine. 17. 2 (XL). P. Cocean. Bacău. (1933). C. (1979). Maryvonne le (1980). Badea. Chauvet. 27. Ţara (The Land) . Brunhes. 9. (1981). Cluj-Napoca. N. 3. P. La porte nantaise dans la France de l'ouest. N. L. 26. D. 25. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Trav. Cocean. Bogdan. Models în Geography. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. V. 21. P. Editura Presa Universitară Clujeană. R. Cluj-Napoca. 14. Géographie Universelle. Editura Academiei. Bucureşti Berre. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. 20. Bucureşti. I. Paris. XXX. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Editura Focul Viu. Geografie Regională. (2004. 10. (1983). 482. (1997). Ciulache. Asupra regionării reliefului României. Delgrave. (1910). Claval. Subcarpaţii Tazlăului. Bodocan. Blache.. 4. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Paris. 3 vol. Aur. 28. Franç. pg. XXXIX. (1988). SCGGG. Dollfus. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Haggett. 461-501. 24. Editura Academiei. J. Studiu geomorfologic. 12. Studia UBB. (1976). Bucureşti. (1971). 41. Bucureşti. 15. PUC. N. Claval.. Etude de region. Editura Ştiinţifică.

58. Geomorfologia Văii Bistriţei. Studia UBB. Cornelia (1970. Editura Academiei. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Getis. Paris. P. Entrikin. Canada. Getis. Driga. 49. 1. (1980). La Decouverte. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. 55. Routhlege & Kegan Paul. P. 33. (1979). region et systeme. A. La regionalisation. A. XVII. Dubois. Getis. (2000). C. Cocean. Editura Oraj. Geografie umană şi economică. CNRS. (2004). Human Geography. (1991). P. Cucu. Polytehnic International Press. Studiu geomorfologic. Munţii Semenic. O. XXIX. 57. Bucureşti. Bucureşti. Grigore. Ştefan (2005). La question regionale. P. de l'Institut de Geogrpahie de Reims... Bucureşti. în Modern Geography.Bibliografie generală 31. Deică. Delta Dunării. Montreal. (2002). George. Cluj-Napoca. Paris. R. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Dollfus. WCB.. (1970). 37. 52. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (2004. R. 35. Depresiunea Haţegului. 59. PUC. no. Economica. 1. Bucureşti. 36. PUF. Trav. Editura Academiei. (1977). J-J. L’identité regionale. (2005). Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Cocean. C.. L. The 29 th International Geographical Congress.. Tăşnad. Coteţ. Grumăzescu. P. Flamarion. P. Human Geography.. B-V.. Studiu de Geografie regională. Gales. F. Reims 54.Getis. Dayries.. 44. Grumăzescu. I. J. Paris. Fremont. James Press. Cluj-Napoca. Cornelia (1975). A. J. (1968). Michele (1978). Dickinson. Espace. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Drăguţ. An Encyclopedic Survey. I. Ed. Bucureşti. 1. 47. Editura Academiei. 56. Inst. Region. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Lequesne. Seoul. 50. a).. USA. J. Cluj-Napoca. Cocean. PUF. (1981). 40. Paris. 42. N. Adnana. Paris. Editura didactică şi pedagogică. Geografia peisajului. Potenţialul reliefului. Romanian Review of Regional Studies. P. 53. Studiu geomorfologic. (1991). 45. (1980). Dezsi. 41-42. Geogr. (1971). G. St. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări.. Chicago & London. Les methodes de la geographie. Bucureşti. Ciangă. Dumolard. P. (1976). Târgovişte. Editura Academiei. Bucureşti. P. Cocean. (1976). 43. L'analyse geographique. Analele Univ. Ţara Lăpuşului. Gravier. 48. London. E. 32. Paris. V (2001). 39. Conceptul de regiune în geografia românească. Bucureşti. Les paradoxes des regions en Europe. 38. PUF. paradoxes ou contradictions. Cocean. (1970). M. Le concept de region: ambiquités. 51. (2000). Dauphiné. J. Editura Tehnică. Korea. Câmpia Olteniei. România. 41-42. Sistemul circulator al apei. 41. Editura Academie. Trav. L'espace vecu et la notion de region. Mihaela (1999). Dayries. A. Fellmann. Paris. Dinu. P. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. The Resilience of the Geographical Region. N. Donisă. SCG. WCB. (1997). Donisă. P. 34. USA. (1970). (1990). (1990). Cluj-Napoca. Cocean. The 27th ARA Congress. Lăcău (2002). 46. Bucureşti.

Paris.Velcea. Masivul Bucegi. Bucureşti.. (1962). Bucureşti. I. XL. 73. Editura Tehnică. Natura. J-B. P. Ilieş. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . O abordare geografică. Paris. 77. (2000). 70. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. I. 75. Ielenicz. 1. Haggett. Grumăzescu. Basil Blackwell. Bul. Bucureşti. b). 387. V. 63. Humeau. SCGGG. Editura Academiei. Teoria sistemelor de aşezări umane. Bucureşti. Marcelpoil. Bucureşti. Mihăilescu. Mândruţ. USA. (1995). Ianoş. Marile regiuni morfologice ale României. Juillard. 12. Bucureşti. 66. Ilieş. M (1984). Bucureşti.. (1999). Bucureşti. Bucureşti. Geogr. Revue de geographie alpine. Editura Universităţii Bucureşti. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României.R. 65. V. Tara Maramureşului. Lajugie. (1968). 62. 86. Ghincea. 67. Editura Academiei. Editura Academiei. (2005). Ilieş. E. C. rom. (1931). 80. Lacour. I. Mihăilescu. Micalevich . (1994). 68. The limits of geographical regions and their determination criteria. W. Etnie. Ţara Oaşului.. 69. Geografie Regională. I. Espace regional et amenagement du terittoire.. I. Asoc. V. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Delfaud. 1. (1968). 76. Unele probleme de geografie regională. (2000). 3. XVII. Ianoş. Arad. Geogr. M.Bibliografie generală 60. 71. Geografie Regională. Editura Academiei. Bucharest. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Studiu de Geografie regională. Hizy. Bucureşti. M. România. Pătru. USA. 78. N. H. Bucureşti. Univ. Paris. (2001).Române pe baze geografice. Studiu geomorfologic. Bucureşti. Subcarpaţii României. Editura Dacia. Grumăzescu. Editura Universitară. Ianoş. Hârjoabă. BSSGG. (1932). 5. (1957). I. 85. (1981). 72. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. XXVIII. La region: essai de definition. Dalloz. 87. Terra. H. Ielenicz. Relieful Colinelor Tutovei. (1999). de Vest. 61. Munţii Ciucaş-Buzău. The Geographer's Art. (1985).. Cluj-Napoca. Gabriela (2005). Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Dealurile şi podişurile României. 81. Emmanuelle (2000). 83. Bull. Bucureşti. S. Editura Academiei. Cambridge. Mehedinţi. Bucureşti. 74. (1990). 64. 1-2. Editura Academiei. Al. J. 50. Ileana-Georgeta. Ielenicz. 79. „Vasile Goldiş”. 2. MIT Press. Editura Tehnică. Grumăzescu. (1993). (2002). Franc. Ilinca. Editura Vinea. Grenoble. (1971). Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Mioara (2003). Sisteme teritoriale. Munţii Poiana Ruscă. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Studiu de Geografie regională. Soc. (1965). M. II. Bucureşti. (1987). O. 82. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Cornelia (1970. Valeria (1961). Marin. Cambridge. SCGGG. Harta regiunilor geomorfologice ale R. P. Isard. I. 84. în Annales de geographie. Ianoş. I-II. Ianoş. Continentele. RRGGG.

. Bucureşti.215-217. I. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Clujeană. Posea.. Geografie teoretică. 1. Posea. Al. Marile regiuni geografice ale României. b). Ungureanu (1993). Cluj. T. Gr. Elementul spaţial în descrierea geografică. SCGGG. Paris. Ungureanu. V. p. Violette (1994). Posea. Cuza”.. Al. 102. Marin. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques.. I. 109. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. (1968 a). Editura Kluwer Acad. reflecţii. Bucureşti Pop. Mursia. “Al. VI (LXXVI). 90. (1931). An Introduction to a Systemic Regional Geography. XXVI. (2001). De Ştiinţe Geografice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Geografia generală şi regională. Dordrecht.. (1971). Iaşi. Şt. Oancea. L. (1995). V. a). (1994). Germany. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Geografie-ecologie. Gr. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Velcea. Ţara Haţegului. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Hutchinson University Library.3-7. 100. Economie. Studiu de geografie umană. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. XXVII. The Netherlands. Vallega. Om. Roşu. (1991). Studiu geomorfologic. Gr. Soc. I. Bucureşti. Bucureşti. Despre ţară şi ţări. în L'espace geographique. sistema territoriale sostenibile. (1980. Popescu. M. Mihăilescu. A. 108. XVII. Popa. Popovici. Rey. (1967).H. Bucureşti Thunen. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Studiu geomorfologic. V. Mac. Bucureşti. 99..Lucr. (1980. I. (1970). 91. I. XI. Mihăilescu. 92. Morariu. 1-2. Bucureşti. 2. Regional Geography. Reclus. Publ. (1971). 104. 103. Mihăilescu. Editura Academiei. T. (1984). I. RRGGG. Oradea. ClujNapoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . 94. Theory and practice. Clujeană. (1964). Donisă. 114. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Gr. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Editura Universităţii Oradea. von (1826). 101. SCGGG. Mihăilescu. Badea. 111. Geogr. J. 2. Gr. Depresiunea Transilvaniei. Terra. Editura Univ. SCGGG. Univ. Bul. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. La question regionale dans l'espace roumain. XXVII. 107. 97. Iaşi. 89. Cuza. Editura Presa Univ. Gr.Bibliografie generală 88. (2000). Vâlsan. Posea. Minshull R. Mihăilescu. Editura Academiei RS România. 105. XVII. I. Tufescu. Editura Presa Univ.. România. Milano. I. Nir D. Hamburg. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. N. (1968 b). London.. regiune geografică-ecosistem. Editura Universităţii de Vest. SCGGG. Editura Academiei. Valeria Velcea (1971). 2. Regiune geografică şi regiune economică. D. Univ. 98. V. Bucureşti. G. 110. Morariu. (1979). Mac. (1974). Gr.(1990). 106. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Natură. Irina. Grigore. Ungureanu. Bucureşti. Pop. 113. Morariu. SCGGG. Pop. 1. V. Bucureşti. Al. Timişoara.. Editura Academiei. ClujNapoca. 96. Region as a socio-environmental System. 95. IV. (1982). N (1990). p. (2001). V.. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 93. 12. 112. T. Ţara Făgăraşului. Ann. La regione. Inst. 4. (2005).

G. (1916). 117. Valeria (1988). Ellipses. Editura Academiei. x x x. I-V). 2. caracteristici spaţiale şi funcţionale. 119. Wackermann. Bucureşti. (1960). x x x. 116. 120. Paris. Editura Academiei. XXXVI. Velcea.Bibliografie generală 115. Geografia regională. Terra. Câmpia Română. (1983-2005). Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . Geografia Văii Dunării Româneşti. (1969). (2002. x x x. Vâlsan. Monografia geografică a RPR. Editura Academiei. Bucureşti. Contribuţii de geografie fizică. Geografia României (vol. Géographie Regionale. Bucureşti. Bucureşti. G. BSRRG. 118.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful