Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

6.2. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Geografii români şi Geografia Regională.1. Regiunea geografică . Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.5.7.6.1.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa 1950-1980 4.4. Regiunea ca teritoriu 1. 1 4.1. Regiunile geografice ale României 4.5. Etapa actuală 4. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Moldova de nord-est 5. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3. Regiunea polarizată 3.4. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.7. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.Cuprins CUPRINS Introducere 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 3.5. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. Criteriul funcţional 2. Regiunea ca sistem 1.7. 2 2. Criteriul peisagistic 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Criteriul politico-administrativ 2.3. Regiunile omogene 3. Regiunile geografice ale României 4.4.2. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Lucrarea de verificare nr.1.7.3.2. 4 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.8. Tipologia regiunilor geografice 3.6.entitate teritorială 1.6.3.4. Criteriul mintal 2.3.5. 1 1. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

6. 9 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.6. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Bucovina 6. Baza naturală de susţinere 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 7 7.4. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. 8 8. Economia şi perspectivele regiunii 5.4. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Baza naturală de susţinere 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.Obiectivele unităţii de învăţare nr.Comentarii şi răspunsuri la teste 5.5. Economia regiunii 9. Componenta demografică şi de habitat 9. Componenta antropică a sistemului regional 5.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.1. 10 10.2.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.3.6.1.7.5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.5. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.1. Componenta demografică şi de habitat 8.3. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 10. 6 6.5. Maramureş-Chioar 7. Baza naturală de susţinere 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Componenta antropică a sistemului regional 10. Bistriţa-Trotuş 10.2. Baza naturală de susţinere 10. Bârladul 8. 2 8. Economia şi perspectivele regiunii 6.5.2.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.4.2.3.5. Baza naturală de susţinere 6.2.6.1. Componenta antropică a sistemului regional 6. Componenta demografică şi de habitat 7. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.4.Cuprins 5.4. Economia şi devenirea regiunii 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Lucrarea de verificare nr.1. Economia regiunii 8. Culoarul Siretului 9.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. necesitatea de întâmplare. specifice şi expresive. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. morfologic. patriotică. Nu este vorba numai de substratul material. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. o finalitate eficientă. riguroasă. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. În consecinţă. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. Obiective generale. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. atât de necesară oricărui proces educativ. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. a descifra. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. şi ele extrem de numeroase. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Astfel. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. existenţa. generale. fără nici-un echivoc. al oricărei colectivităţi. componenta sintetică. înainte de orice. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. cum este şi firesc. orientarea demersurilor spre abordarea critică. durabilul de efemeritate etc. între obiectivele generale se înscrie. adecvată. abordările de Geografie Regională reprezintă. devine un important atu al oricărui individ uman. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. în orice ipostază. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. în primul rând. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Iar dintre toate ramurile Geografiei. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. geologic. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. hidroclimatic sau biopedogeografic. cum este definită Geografia. Ca urmare. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. vi .

Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). centrate pe problematica de maxim impact. În continuare. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. presupune o racordare a părţii la întreg. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. numărul lucrării de verificare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. (unităţile de învăţare 5-25). Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. mai iscusit. Structurarea detaliată. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. prin cunoaştere. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. a permis formularea a tot atâtea teste. Răspunsul va fi logic formulat. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. În general. adresa cursantului. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. criteriile utilizate în regionare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. peisagistice.Introducere Racordarea. în 25 unităţi de învăţare. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Bibliografie selectivă. la obiect. specializarea şi anul absolvirii. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. şi bibliografie generală. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Maramureş-Chioar şi Bârlad. pe unităţi de învătare. Ca urmare. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Bucovina. în final. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. ce conţine. a părţii la întreg. structurale sau mentale.

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în acest caz. când semnele declinului ies în evidenţă. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.5. rămase în urmă.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. . Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. . Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: .2. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). şi-a neglijat necesara devenire.3. Regiunea ca sistem 1.entitate teritorială 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. Regiunea ca teritoriu 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. cu o evoluţie sinuoasă. .4.1.1.7.6.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. îndreptăţită.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. pe de o parte. Regiunea geografică – entitate teritorială. Timp de aproape un secol. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. teritorială. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. 1 1. aflate în avanposturi. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. considerat părintele acestei ştiinţe.2. între 1859-1953. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea geografică . respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. În tot intervalul menţionat. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. Obiectivele unităţii de învăţare nr. pe de altă parte.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. 1. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. Însuşi Vidal de la Blache. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. sub atributul indispensabilului.

Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. în raport cu ţara. entitate politico-administrativă. podişuri. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. mai degrabă.3. Conform acestei viziuni. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. vidaliană. cel mai numeros număr de formulări. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. sistem.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. Europa este o regiune şi nu o ţară. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. F. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. la care se făcea des referinţă). J. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier.Mediterana sau oceanice . inclusiv perioada sa de maximă înflorire. termenului de regiune şi anume: teritoriu. Neologismul "regionalism" este inclus. Cunoaşterea precară explică generalizările. Apare tot mai pregnantă. considerăm utilă. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. în premieră. Franţa este o ţară şi nu o regiune". poate. 1. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. văi). decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine .Atlanticul. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Pacificul. în timp. Pentru acelaşi autor. definită printr-o arhitectură proprie. regionis" are semnificaţia de conducere. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. 1991). indică o serie de lucruri indeterminate. 1970). ordonare a unor realităţi spaţiale. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. câmpii. N. dirijare. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. răspândită şi structurată nuanţat. J.

R. a suprafeţei terestre.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. în marea lor majoritate. cel nord american. G. Getis. înscrisă concret în locuri. în esenţă. American Society of Planning Officials . ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă.E. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. . A. Platt. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". R. puse în mod artificial împreună. Pe de altă parte însă. Vidal de la Blache. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. se pot adăuga altele. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". R. apă. formulate. precipitaţiile.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. Herbertson. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. Minshull. aer. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". Dickinson. dintre care. animale. specifică. J. S. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. sunt: . axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. acestor definiţii. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. 1980). W. 1990). P. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. figurează ca mediu privilegiat. L. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. R. .O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită.Un domeniu în care entităţi diferite. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. . Evident. specificitate. Getis. Joerg. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. mai concis. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.Un complex de pământ. unicitate. cele mai vehiculate. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. După aproape şase decenii. A 1981). Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 .O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. Sau. .

P. precum în relieful de câmpie. ce nu pot fi omise nici astăzi. specificitate. ce îi asigură. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific.George. E. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. ierarhizarea factorilor generatori. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. munte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . se dizolva în structuri de alt tip. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. atunci când se analizează un component strict al peisajului. Au apărut. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. Mai mult. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. ulterior criteriile s-au înmulţit. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. interacţiunea elementelor componente. Dacă în antichitate. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. temperat. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. în vederea optimei funcţionalităţi. specificitatea. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. diversificat şi distilat. socială şi instituţională. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. dintre cunoscut şi necunoscut. industrializate. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. Dealtfel etapa post-vidaliană. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. 1970). artificializat. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. pădure sempervirescentă. finalitatea interferenţelor spaţiale. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. climatice. ca urmare regiunile morfologice. ale climatului (arid. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. în raport cu alte teritorii. păduri cu frunze căzătoare) etc. ponderea anumitor condiţionări. prezenţa aceloraşi roci). prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. 2000). Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. de servicii. podiş). Distincte rămân însă unghiurile de abordare. De această dată. Marcelpoil. savană. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. a zonelor litorale portuare). tendinţa de uniformizare este indusă din afară. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune".

compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. pe de o parte. economice.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. comună). prezente în zonele periferice ale statelor. Mulţimea condiţionărilor genera entropia.M. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. structurale şi funcţionale ale acestora. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. încă din antichitate. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. (1959) şi susţinut de Baranski. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. a unor teritorii (mai ales ale statelor. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Efectele globalizării sunt evidente. Ea slujea direct. să valorifice elementele de favorabilitate.N. Spania. I. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. În Franţa ea devine "o regiune de program. prin reglementări ce tindeau. 1977). Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . P. N. I. dar nu neapărat!). prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Italia. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. Marea Britanie. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Belgia. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. induse de sus în jos. Pentru actorii politici din Germania. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. CSI. care posedă un grad de autonomie certă". CEFTA. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. economică.4. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. (1964) (citaţi de Donisă. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. Uniunea Europeană. 1980). ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. departament. Despovărată de atributele naturale. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. Pe de altă parte. NATO. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate.

ce generează o hipermatrice. de-a definitiva şi detalia conceptul. Ca urmare. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Bucovina. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. Catalonia). Nu trebuie să omitem.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. un sistem Între proprietăţile externe. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. lăsând altora sarcina.5. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. Regiunea ca sistem deschis. formată din spaţii contigue". 1. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. Intervine şi a treia dimensiune. O calitate care persistă este o invariantă. în accepţiune sistemică. retroactive şi interactive. timpul. politică. guvernat de relaţii de tip feed-back. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. din păcate. Mediul. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. A. temporale). întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. dar şi meritul. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. caracterizate printr-o mare relativitate. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. specifice. interne. ale căror prime intervenţii n-au fost. iar pe coloane atributele funcţionale. sociologică etc. dialectic dezechilibrat. regiunea. stabilitatea şi adaptarea. este un decenii. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . concept operativ de sorginte naturală. în primul rând. economică. continuate ulterior. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. paralele. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele).

revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. impactul cel mai acut. economiei sau comportamentului uman. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. sistemul a avut un anumit acces. îl exercită clima. mai divers perceput. Pentru a se menţine. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. habitatului. solară etc). Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. la care. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. Ruhr etc). Ea induce. El Nino.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. P. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. geotermică. faună. centrul Marii Britanii. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. soluri. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. în faza iniţială.

înainte de orice. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Lipsa locuinţelor. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. în circumstanţele date. parţial. independent de factorii de decizie de la nivel regional. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. generalizare. Este evident că orice sistem terestru. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Ca urmare. inovării. Adaptarea ar însemna. politice. Este o necesitate imperioasă. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Adaptarea la competitivitatea interregională. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. adesea. de evoluţiile în plan politic sau social. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. consolidarea specificităţii. a majorităţii activităţilor umane. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. dependent. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. de lungă durată). stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. strategice dar mai ales de mentalitate. economică sau socială. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. sociale. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. în primul rând. indiferent din care domeniu. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. prin funcţiile lor. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. a locurilor de muncă. Adaptarea la presiunea antropică. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. În acest caz adaptarea este sinonimă. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. perfecţionarea. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale.

regiunea naturală (bazin hidrografic. A.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. imaginând patru etape distincte şi anume: . Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . în vogă între 1900-1950. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. 1995. delimitată cultural.regiunea umanizată. Ulterior. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. . exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. D. bimodular (natural şi antropic). Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. omul.C. Nir.. (1990). 1995). Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. Adalberto Vallega. fără echivoc. 1. structură geologică) afirmată între 1750-1900. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. o integrează.

dominantă între 19501980. Ediţia a II-a. după 1980.. R. (1990). Economica. 2. cea funcţională şi cea sistemică. Human Geography. XVII. (2005). no. Flamarion. Vallega. 41-42.regiunea funcţională. Dordrecht. Paris. Dumolard. Hutchinson University Library.Getis.regiunea sistem. Cocean. Geografie Regională. sistema territoriale sostenibile.(1990). Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1.7. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Theory and practice. Minshull. Getis. Delgrave.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Mursia. Trav. Nir. Paris. paradoxes ou contradictions. conturată gravitaţional. WCB. 1. J.6. 8. Cluj-Napoca. Milano.. The Netherlands. 2. 9. 10. cele două ipostaze ale regiunii. suprapusă unui ecosistem. 4. (1971). Regions naturelles et noms de pays. D. . London. Fellmann. Blache. actualmente. P. se întrepătrund. J. 7. (1970). region et systeme. Cornelia (1970). (1979). limitele temporale fiind pur orientative. Gravier. Bibliografie selectivă 1. 5. An Introduction to a Systemic Regional Geography. (1980). Publ. Paul Vidal de la (1908). A. P. Presa Universitară Clujeană. La question regionale. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. 6. Editura Kluwer Acad. Region as a socio-environmental System. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . USA. Astfel. F. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. A. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. 3. Regional Geography. SCGGG. Espace. Le concept de region: ambiquités. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Paris. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. P. Dauphiné. Grumăzescu. (1995). A. La regione.

3. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Criteriul peisagistic 2.politico-administrativ. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. care o lungă perioadă au primat în regionare. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. . De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.2. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Criteriul funcţional 2. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . apreciem că. . . Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.1. .funcţional. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. care este orice regiune geografică veritabilă. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. 2 2. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice.5.7.să ofere. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă.1. în funcţie de importanţa lor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Criteriul politico-administrativ 2.peisagistic. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. . aleatoare (fizionomice.mental. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. introducerea unor criterii de circumstanţă. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. Într-un astfel de context. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.6.4. în conturarea regiunilor geografice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul mental 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. în dauna însuşirilor funcţionale. Ca urmare.

în regionarea geografică fără a deveni însă. în latura antropică. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. În consecinţă. Dimpotrivă. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. exclusiv.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. la umanizarea peisajului. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. aşadar. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. Câmpia Transilvaniei). care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. bine statuat. în cele ce urmează. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Delta Dunării. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. oriunde şi oricând. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc.. Întâlnim. tradiţional. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. în toate aceste cazuri. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. identificând regiunea cu acesta. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. Carpaţii Meridionali etc. fiind extrem de greu de individualizat. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. De observat că. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. ca unităţi peisagistice clar delimitate. Munţii Apuseni. vor prezenta un tip de umanizare specific. prin exploatare intensă. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. morfologie.2. ci şi cele derivate din umanizarea sa. soluri. Să decelăm. 12 . diferit de al regiunilor învecinate.

atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. accelerată. Ea va include. Cocean. Nu va surprinde. la cea analitică. În concluzie. adică unui agregat spaţial organic structurat. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. dar. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. de orice geograf. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. o entitate care poate fi receptată direct. Dimpotrivă. 1983). că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. Precum şi într-o metamorfoză continuă. didactică. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. fără. impusă de specificitatea părţilor componente. vegetaţie de stepă şi forestieră. inclusiv fizionomic. repetăm.3. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. regiunea naturală. din punct de vedere al desfăşurării. În mod analog. 2. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. soluri mozaicate). de delimitare. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. a deveni exclusivist. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. având o individualitate proprie. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. de evidenţiere a cauzalităţilor. face loc regiunii funcţionale. Avem de a face cu un paralelism evident. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. Asistăm ca urmare. deci. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. ca mod de creionare. gen regiunea naturală. Dealtfel. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. de cea urbanizată.

guvernat de alţi vectori. greu de atins. 2. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. deci. cu sistemele învecinate. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. 14 . al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. îşi vor dovedi ineficienţa. între componentele proprii şi pe plan extern. dar şi output-uri asemănătoare. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. bunuri şi interese. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. iar durata sistemului va fi limitată. energie. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. pe termen lung. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. după anumite considerente de ordin peisagistic. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. Sau dimpotrivă. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. Nu e de mirare. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale.4. la rândul lor. Autoreglarea se realizează pe plan intern.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. funcţional. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. dar şi etnic sau cultural. schimbându-l practic cu un alt sistem. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul.

adesea. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. la insistenţele Moscovei). judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Dualismul dintre regionarea geografică. euroregiunile. Cehoslovaciei. Bihor. a fostei Iugoslavii. comunele. a zonei strategice Gibraltar etc). Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. şi cea politicoadministrativă. În sfârşit. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. Pe de altă parte. chiar emoţională (rolul acordat. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. mai jos. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. prin detaşare administrativă faţă de Spania. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. Prutul superior. în cazul fiecărei entităţi statale. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Bacău sau Vaslui. Un factor catalizator îl constituie. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Hunedoara şi Arad. Oferim. la o simplă suprapunere. Prutul inferior etc. a dezvoltării complementarismului economic şi social. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Cluj. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe criterii ştiinţifice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. ca exemplu. Alba. Se observă. În mod similar. conservarea de către Marea Britanie. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Neamţ. generalizată. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Aplicarea frecventă. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. pentru a cita doar cele de la frontierele României). noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. spre exemplu. Mureş-Dunăre-Tisa.

nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Limitele lor pot fi uşor trasate. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Cocean. criteriilor analizate anterior. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Adăugăm. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). Dealtfel în lipsa omului. nu a fost încă invocat în Geografia Regională.5. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Astfel. diversificându-se. ca urmare. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. entităţile teritoriale rezultate. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. 16 . Menţionaţi. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. arhitecţi. având o contribuţie secundară. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. (dar şi altora care. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice.

Pe lângă criteriile analizate. Şi invers. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. Macroregiunile. comuna. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. regiunile de ordinul I. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Crişului Negru (moţii crişeni). mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. se constituie într-o regiune tipică. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. întregul său proces de umanizare. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. ecologice din perimetrul propriu. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. cu atât disiparea este mai accentuată. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. iar diferenţierile de asemenea. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. împărţit actualmente între România şi Ucraina. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. localitatea. departe de-a fi cele optime. Maramureşul istoric. sociale. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. contraste economico-sociale puternice). Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. II. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. Privite sub aspect pur administrativ. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. iar influenţa acestuia mai limitată. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. favorabile sau defavorabile. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. în majoritatea absolută a cazurilor. Ampoiului sau Someşului Mic.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Transnistria. a fostei Iugoslavii.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. . economic(CSI).regiuni construite istoric (UE). a dezvoltării complementarismului economic şi social. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . euroregiunile. În sfârşit. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. le Gales. . delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). culturale. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. altfel extrem de nuanţat.regiuni ca societăţi civile prin cultură. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Prutul inferior etc. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Criteriile heteroclite (naturale. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. pentru a cita doar cele de la frontierele României). În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. economic. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Lequesne. .6. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P.) 2. adesea. 1997) care deosebeşte: . . sociale. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. C. Un factor catalizator îl constituie. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO).regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. Prutul superior.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. politic sau militar. Banatul ca o entitate cu valori convergente. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. Cehoslovaciei. al unui teritoriu dat. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Mureş-Dunăre-Tisa. politic.

Paris. SCGGG. Cocean. (2000). Cocean. La Decouverte. Bucureşti. (1997). V.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Geografie teoretică. I. Geografie Regională.. Bucureşti. (1968 a). P. Lequesne.7. P. Ediţia a II-a. 4. 5. 2. P. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Ianoş. Mihăilescu. O abordare geografică. XXX. Editura Presa Universitară Clujeană. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Bibliografie selectivă 1. Editura Tehnică. Les paradoxes des regions en Europe. (1983). (2005). Cluj Napoca. C. Sisteme teritoriale. Gales. 3.

2. Relieful. geopolitici. în primul rând. Astfel. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Înainte de orice. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. . regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). factorii naturali s-au constituit. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. de diverse tipuri. deşerturile tropicale ale Asiei. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . tehnologici. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3.1.5. o lungă perioadă. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. expresia determinismului fizic în geografie. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. 3 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. începând cu anul 1752. belturile nord-americane.2. devin elemente definitorii ale peisajului.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Regiunile omogene 3.7. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. vegetaţia. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud.6.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. De aici ideea că regiunile naturale sunt.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. Africii şi Australiei. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. Regiunea polarizată 3. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. 20 . sociali. nu a fost decât un singur pas. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. economici. . respectiv factorii naturali.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. 3. climatul.1.4.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. Factorii economici s-au impus treptat. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării.

reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. funcţională (nodală). industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Nagorno-Karabach. după anul 1900. Ca urmare. cu cel de regiune polarizată. lipsite de astfel de atribute. cu regiunea umanizată. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . unificarea Germaniei în 1989. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. structurale. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. după anul 1950. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. de gravitaţie şi polarizare. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. particularităţile culturale şi etnice. Căile de comunicaţie. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. vestul european catolic şi estul ortodox. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. organizează un teritoriu. Christaller în studiile sale. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. funcţionale. destrămarea imperiului sovietic etc). desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Găgăuzia etc). cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. moştenirea spirituală a colectivităţilor.. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. cu o concentrare masivă a populaţiei. regiuni agricole bine conturate. posesoare a unei culturi proprii. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Actualmente. Regiunea naturală este substituită astfel. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. centrul clasic. urbanizarea. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Kosovo.

Grigg. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică.Tipologia regiunilor geografice 3. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. rolul elementului de sprijin. relaţia om-mediu. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). De aici. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. (1971). Galpin. de ansamblu). aşa cum o relevă şi Grigg D. care distinge. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. trăsăturile evolutive. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. C. mărimea. actualele regiuni polarizate. Este momentul de a menţiona. După opinia noastră. Cele din urmă. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. întemeiat pe alte considerente. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. ele reprezintă operaţii distincte. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. pe de o parte. Factorii şi principiile susmenţionate. dar mai ales raporturile dintre ele. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. în anumite privinţe. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. individual sau în asociere. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. prefigurate încă de Vidal. într-un raport asupra fenomenului regional. Ei joacă.3. clasificarea precede regionarea. poate. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. 22 . subordonându-i-se. în acelaşi context. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). cel mai adesea. structura. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. Vidal o asociază conceptului de „pays”. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. vor deveni. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D.

cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. din păcate. omogene. trebuie revizuită. funcţionale. iar celelalte două etapele recente. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. Depresiunea Maramureş – IV -. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. au făcut-o). Astfel. Trebuie subliniat însă permanent că. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. regiuni-sistem (Dov. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. singura diferenţă constând în transferul ei. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. II. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. strict specializate (geomorfologie. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-.etc.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. spre exemplu. geografia industriei. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. Culoarul Izei -V. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. cu o încercare de regionare. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. ). Siberia. la cele strict specializate. Etc. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). cu predilecţie. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . Evident. Carpaţii Orientali -II-. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. A. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. în perioada aşa-zisei sale crize. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. N. umanizate. Cele trei tipuri de regiuni. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. climatologice. Etc. regiunile de ordinul I. Acceptând acest criteriu. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. Sahara). invariabil.. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. III…n (Carpaţii -I-. unii geografi. de la nivelul studiilor monografice. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. 1990). de mare omogenitate şi funcţii decelabile).

fluide şi explozive (Fremont. 1995). I. echilibrate. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. A. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. II. 1976). A.

. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . citată după A. Dauphiné. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune).Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. dar şi cu spaţiile învecinate . Proiectul pentru Învăţământul Rural . bine consolidate ca sisteme. Friedmann (citat de G. J. de tranziţie spre dezvoltare.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. de cele critice sau defavorizate. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Astfel deosebim regiunile stabile. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. 3. relativă. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. în semnificaţia lor. Wackermann. La rândul său. Din acest punct de vedere. După opinia lui P. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Delta Dunării.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei.4. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. atât idealul acţiunii de regionare . Regiunile omogene reflectă. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. aşa cum o dovedeşte E. Dayries M. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. 1978). cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. Ulterior.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală.

cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). climatici. dintre care am selectat cea propusă de A. model derivat din teoria locurilor centrale. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. în 1933. aflate.media valorilor anterioare n . Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. când elementele implicate (relief. 26 . influenţă) reciprocă. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. 3. În concluzie. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. hidrografie. climă. vegetaţie. soluri. Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă.Alsacia. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . formulat ulterior. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.o variabilă dată Xi .5. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). Regiunile omogene pot avea o origine naturală. la peste un secol după precedentul. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. Polarizarea. în anul 1826. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate.

Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. după mărime a locurilor centrale. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. n. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. Disputele legate de definirea “polilor”. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Evident. Christaller menţionează nu numai ierarhia. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. un sistem spaţial.n. Într-un tabel sintetic. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. înainte de orice. A. reprezentaţi de aşezările urbane. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. 1979). Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. succesiv. Regiunea polarizată este. difuzia şi dominarea. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie.

Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. concomitent. Centrul devine punctul de sprijin. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. periferia. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. retelele şi câmpurile. adesea conflictuale. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. de descentralizare. 1979) sunt următoarele: polii. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie.6. regiunea polarizată. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. A. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. subsistemul dar şi oponentul său. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. Grafic. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. prin relaţii de dependenţă.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). Ca urmare. 3. în viziunea autorului menţionat. să contureze “reţelele” .

(2000). Ellipses. 2. La regione. Inst. Editura Tehnică. Cocean. Basil Blackwell. Paris. Cluj Napoca. (2002. Paris.Tipologia regiunilor geografice 3. P. Geografie teoretică. (1979). USA. Ianoş.(1990) The Geographer's Art. I. region et systeme. 4. Bibliografie selectivă 1. 3. Haggett. G. Fremont. (1976). 6.7. A. Economica. Cambridge.. P. A. Presa Universitară Clujean.(1995). Trav. Milano. Espace. Geogr. Mihăilescu. 7. L'espace vecu et la notion de region. Mursia. Ediţia a II-a. 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . 8. sistema territoriale sostenibile. Bucureşti. Sisteme teritoriale. V. 41-42. Reims. (1968 ). Géographie Regionale. Dauphiné. Editura Academiei RS România. (2005). O abordare geografică. Vallega. A. Geografie Regională. Wackermann.

4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. ocupaţiilor.8. Lucrarea de verificare nr. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale.6. Nu lipseşte. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. aspecte ale domeniului geografic.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă.7. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Regiunile geografice ale României 4. vegetaţie. Acceptând regiunea naturală.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. (dar publicată. Etapa 1950-1980 4.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. la cererea Academiei din Berlin. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. în traducere germană. Dacă autorii mai vechi. în anul 1717.3. obiceiurilor. preponderent literare. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. Etapa actuală 4. aşadar.o atenţie limitată.4. Descriptio Moldaviae. Unitatea de învăţare Nr. . Regiunile geografice ale României. El delimitează astfel o regiune . 30 . Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . umanizat. ca un dat de necontestat. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.Geografii români şi Geografia Regională.1.Moldova vremii sale . în vogă la vremea sa.2.5. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. au inclus în scrierile lor. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . hidrografie. organizării sociale). cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. 1 4. Începuturile Geografiei Regionale în România. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. elaborată în limba latină. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. 4. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. structurii etnice. climat. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dealtfel. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . în primul rând cronicarii.2. faună.1. 4 4.

economice etc). cu care începe şi se termină introspecţia de profil. vizând atât domeniul de studiu. Există. Ca urmare. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). nu-s decât material pentru sinteza generală”). 1970).Geografii români şi Geografia Regională. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. cel metodologic. În mod analog. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. structură şi funcţii specifice. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Vintilă Mihăilescu (1964. mai mult în dezbateri decât în scrieri. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. regiunea geografică devine o unitate de studiu. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale.3. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. V. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. definind regiunea naturală transformată de om. 1968. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. În alt plan. fără îndoială. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). administrative. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. Dar. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. Regiunile geografice ale României. 4. integral şi limite naturale). la autorul susmenţionat. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. propune peisajul. metodele de cercetare. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). Este o noţiune sintetică. în anii ’60. regionale. deosebite de ale ţinuturilor vecine”).

Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. Posea. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). în plină criză. cu fizionomie specifică. 1968). în vogă la vremea respectivă.. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. la stadiul creionării entităţilor morfologice. se va accentua mai târziu. Continuând şirul analogiilor. etc). 1970). respectiv între unităţile de studiu ale acestora. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. T. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. Regiunile geografice ale României. demografice. ai regiunii de tip sistem. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. cel al abordărilor propriu-zise. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. I-V). Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. grupul de cercetători se dispersează. la nivel european şi mondial. în această poziţie. Morariu. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. la nivel mondial. comunitatea şi substratul. Din nefericire. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. sociale şi economice. Tot în deceniul opt. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. tot atunci. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Trecând în domeniul practicii imediate. I. G. Doi precursori. Pe alt plan însă. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. şi Geografia Regională aflată. V. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Avem astfel. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. definit de trei factori: mediul.. Donisă. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. V. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. Vintilă Mihăilescu se menţine. Grumăzescu.Geografii români şi Geografia Regională. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. fapt care. din motive conjuncturale.

consolidând colectivele de cercetare proprii. Ulterior. De subliniat. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. Ianoş. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. dar şi în plan politic. mai ales. începând cu anul 2003. dând Geografiei. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Regiunile geografice ale României. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. 1987. P. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. P. o tentă pragmatică. Marin. câştigând vizibil teren şi în România. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). atmosferă şi biosferă). ce-i permit autoorganizarea. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Geografia Regională se menţine în actualitate.Geografii români şi Geografia Regională. 4. Dealtfel. în ansamblu. regiunii polarizate. 2000) care propune. I. Ea posedă fluxuri de masă. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. 1993. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. El se va identifica integral în regiunile heterogene. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. polarizat.4. energie şi informaţie proprii. cu o structură disipativă. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. relief. hidrosferă. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Regionarea naturală face loc. (1981. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. iniţial. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. Cocean). I. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. de tip sistem teritorial. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. de aplicabilitate în practică de necontestat. şi în preocupările geografilor români.

funcţionale. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. energie şi interese. 2002) o regionare de acest tip. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. cu componente climatice. biogeografice extrem de nuanţate.Geografii români şi Geografia Regională. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. dinspre periferie spre centrul său. Au fost. mai ales cele morfologice. hidrologice. Podişul Moldovei.5. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. 34 . fără a se ajunge însă. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Cocean. 4. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. 4. Câmpia Română. astfel. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. individualizate regiuni naturale. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. Regiunile geografice ale României. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). în totalitate. Delta Dunării etc.

Culoarul Siretului. 11. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. 2003. Cocean şi colab. Bărăgan. Curbura. cu modificări). 7. Bistriţa-Trotuş. cât mai diversificată. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 9. 2. din cel al geografiei aplicate. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Delta Dunării (după P. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Maramureş-Chioar. 8. Oltenia de sud. 5. 3. 14. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Oltenia de nord. Dobrogea.Geografii români şi Geografia Regională. Crişana. 15. Munţii Apuseni. 6. 16. Bucovina. Muntenia de nord-vest. 13. 10. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Transilvania de sud. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 17. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Munţii Banatului. 21. 12. 18. Moldova de nord-est. Haţeg-Poiana Ruscă. Dunărea de Jos. Banat. 19. axe sau fâşii. Câmpia Olteniei etc). eliminarea tiparului tradiţional. 4. Regiunile geografice ale României. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. 1. Someş-Mureş. Bârlad. Culoarul Siretului. Metropolitană. 20.

cu care începe şi se termină introspecţia de profil. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. regiunea geografică devine o unitate de studiu. naturale şi antropice. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect.6. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. 1970). Regiunile geografice ale României. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Transilvania. la autorul susmenţionat. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Este o noţiune sintetică.Geografii români şi Geografia Regională. respectiv între unităţile de studiu ale acestora.. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. Ca urmare. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Banat. administrative. V. 4. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. Vintilă Mihăilescu se menţine. Crişana. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. 1970. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. 1968. Există. Trecând în domeniul practicii imediate. cel metodologic. Pe de altă parte. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. definind regiunea naturală transformată de om. Continuând şirul analogiilor. structură şi funcţii specifice. Oltenia. integral şi limite naturale). În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Dobrogea. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . economice etc). autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie.

7. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Bibliografie selectivă 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). geografii români şi Geografia Regională. Lucrarea de verificare nr. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Cocean. 1. . (2.8. 2. 2. S. Cornelia (1970). (1968 ).Numărul lucrării de verificare.Geografii români şi Geografia Regională. 3. Editura Presa Universitară Clujeană. XVII. . tipologia regiunilor. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Bucureşti. I. 2. Cluj-Napoca.4. Geografie teoretică. Răspunsul va fi logic formulat. x x x (1983-2005). la obiect. Sisteme teritoriale.0 pct. 4. Ianoş. (2000). Bucureşti. Cantemir.0 pct. 4. 5. P. I-V). 0 pct. . SCGGG. . Editura Academiei. (1931). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Regiunile geografice ale României.0 pct). I-II.) 4. Ediţia a II-a.Specializarea şi anul absolvirii. Editura Tehnică. 4. Bucureşti. şi punctajul aferent. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3.). criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Bucureşti.) 3. . (1973). Editura Academiei RS România 7. (2. Grumăzescu. Mihăilescu. 6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . (2005). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Geografie Regională. Descrierea Moldovei. V.Titlul cursului (Geografia Regională a României). D. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 5. Editura Academiei Române. Terra.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Adresa cursantului. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Mehedinţi. Geografia României (vol. (1. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. O abordare geografică.

Componenta antropică a sistemului regional 5. Baza naturală de susţinere 5. Partea vestică. neozoice şi cuaternare groase. orientat est-vest.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. 5 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: .4. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti.2. Verile sunt călduroase. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. cu rocile cristaline dure.6. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include.5.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. 38 . este afectată de influenţele scandinavo-baltice. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. cu asociere de dealuri şi lunci.1. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. în primul rând. cu un climat mai răcoros şi mai umed. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Luncile largi ale Prutului. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit.3. Economia şi perspectivele regiunii 5. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de câmpie. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. . Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. .2. de vârstă precambriană.1. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice.

ortodoxă. ocupată în sectorul primar. palatele (Iaşi. alături de iepuri. arini. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . Iaşul. prin aducţiune. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Gramineele (Festuca. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. în colaborare cu Republica Moldova. Câmpia este străbătută. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Ruginoasa). lacul de la Stânca-Costeşti. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. plopi. de naţionalitate română. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Botoşani. muzeele. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. din conul aluvionar de la Timişeşti. inclusiv hidroenergetice. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. ca urmare. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Rozătoarele. la adâncimi de 3-10 m. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Pentru scopuri complexe. Biogeografic. utilizat în industria sticlei. cu un potenţial de scurgere redus. Din punct de vedere antropic. a fost construit. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. la nivel naţional. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Botoşani. din Culoarul Siretului. fauna piscicolă şi cinegetică. Un rol major revine. papură.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. îndeosebi. apele minerale de la Strunga. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. bisericile. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. seacă.3. pe Prut. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. mistreţi animă peisajul. mănăstirile. Este în creştere inclusiv prin exod rural. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Dorohoi. Darabani. Târgu Frumos. Predomină populaţia rurală. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. casele memoriale. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Başeul este tributar direct Prutului. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. pentru pescuit şi irigaţii. în zonele colinare. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. 5. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. vulpi. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. Săveni. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii.

de-a lungul căilor de acces. alimentară. legumicultură. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. cu structură răsfirată sau compactă. Funcţiile lor sunt agricole. la răscrucea unor drumuri comerciale. datorită potenţialului său poziţional. Săveni. viticultură (zona Cotnari).Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). industria lemnului. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. agricultură mixtă. textilă etc. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. amplasate lângă apele curgătoare. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. Târgu Frumos. iazuri. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară).locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859.

Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. A treia regiune agricolă a ţării. plante furajere). Răducăneni şi Nicolina). soia. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. Sf. exceptând municipiul Iaşi. uleiul (la Iaşi). este de dată relativ recentă. în pentru ulei.Moldova de nord-est 5. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. lângă Botoşani). porcine şi păsări. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. încă din evul mediu podgorii. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Golia). Se cresc ovine din rasa karakul. Turism cultural. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. livezile ocupând partea vestică. Nicolae. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. apele minerale de la Strunga. în special măr. mai înaltă a teritoriului. cât şi peste hotare. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Botoşani (Uspenia. Strunga. Dorohoi (Sf. Galata. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Nicolae Popăuţi). iazurile din Câmpia Moldovei. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. agricultura şi industria. ctitorită de Ştefan cel Mare). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. vinificaţie (Cotnari). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. În zona dealurilor s-au dezvoltat. tricotaje (Iaşi. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. confecţii. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Mitropolia. Iaşul şi Chişinăul. lactate. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Din punct de vedere al importanţei agricole. Botoşani). porumb. Iaşi – Botoşani. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. sfeclă de zahăr. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. Palatul Culturii. bovine.4. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Parcul Copou din Iaşi. casele memoriale. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole.

Transportul feroviar este servit. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. construcţia de maşini. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. textilă. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. în mod dialectic. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. la un standard redus sub aspectul modernizării. ca sistem teritorial funcţional. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. la o variaţie redusă a climatului. în primul rând. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Ea conduce. puţin nuanţat. Iaşi şi Botoşani.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică.5. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. respectiv spre Transilvania. materiale de construcţie. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. Infrastructura de transport rămâne însă. prelucrarea lemnului). Iaşi şi Botoşani. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. tipurilor de sol şi vegetaţiei. cele două centre urbane mari. După cum s-a relatat anterior. per total. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. Riguros delimitată spaţial. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. având legături cu capitala. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Moldova de nord-est. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). grefată pe Culoarul Siretului. 5. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei.

Al. Editura Academiei. Cu cât numărul lor este mai mare. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Câmpia Moldovei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Or. I. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. V. D.. în cazul de faţă. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Chiriac. (1968).6. Bucureşti. N. fără energie şi fragmentare deosebită. Podişul Moldovei. Spre exemplu. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Iaşi. Băcăuanu. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. relieful aplatizat. Editura Univ. V. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Pantazică Maria.. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Băcăuanu. Barbu. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Etc. Studiu geomorfologic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . 5. Bârladul. şi invers. Cuza”. Ungureanu (1993). Ungureanu. (1980). reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă.Moldova de nord-est interacţiune. 3. 2. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. 2. “Al.

. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. Varietate morfologică: munţi.2.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. culmi aplatizate.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei.4. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. depresiuni. partea nordică a Bucovinei.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. care este municipiul Suceava.5. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. . dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. podişuri. Economia şi perspectivele regiunii 6. culoare pe vale. totuşi.3. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. Componenta antropică a sistemului regional 6.1. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Astfel. Dacă există. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. 6. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii.6. 6 BUCOVINA Cuprins 6.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. oraşul Cernăuţi.1. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Baza naturală de susţinere 6. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. 6 6. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor.

întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. stejar etc. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. munţii şi podişul. Ele străjuiesc. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. cu altitudini de 450600 m. Rezultă un climat răcoros şi umed. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . sculptat în depozite sarmaţiene. de mai joasă altitudine. în amestec cu carpen. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. separate de culoarele largi ale Moldovei. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Suceava şi Moldova. intens exploatate antropic. iar în podiş între 6-8°C. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. 689 m. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. nisipuri). respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Fondul biogeografic este compus. Siretul. din păduri de foioase (făgete). scade de la vest (1588 m în Vf. Depresiunea Dornelor. Dealul Boiştea.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. A doua treaptă de relief montan. prin eroziune fluviatilă. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Depresiunea Rădăuţi. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. culmi domoale a căror înălţime. în perimetrul căruia. Culmile acestuia. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Moldoviţei şi Humorului.. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. în obcine se înscriu între 2-6°C. arţar. tei. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. în Podişul Sucevei. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. de formă alungită şi dens populată. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. Depresiunea Câmpulung. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). aidoma unor trepte. în partea sudică.nord-est. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Cele două trepte majore de relief. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. nivelat şi fragmentat în plan minor. Reţeaua hidrografică este relativ densă. colectând prin afluenţii săi.

Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Suceviţa. partea centrală a Depresiunii Dornelor. muzee. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. jderul. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Depresiunea Rădăuţi. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. cu deplasarea populaţiei tinere. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. cu podzoluri variate structural. Predomină satele agricole. respectiv cele intens umectate. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. Solca).3. valori etnografice specifice. 46 . 6. căpriorul. constituit însă din sate mici. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. Pe lângă resursele forestiere importante. în Podişul Sucevei. Sub aspectul habitatelor. Rodna. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. preponderent bărbătească în ţari din centrul. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. terenurile agricole relativ extinse. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. cu spor natural superior mediei pe ţară. Ca amplasare. densă. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. clasei spodosolurilor. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Recent. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). întâlnim un rural bine consolidat. a unor zăcăminte de gaze naturale. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. este bogată. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. În balanţa demografică pe medii de viaţă. cerbul. Cetatea Sucevei. prospecţiunile geologice atestă prezenţa.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. polarizate de Suceava. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. statui. sudul sau vestul Europei. Profilul economic este extrem de nuanţat. Probota. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Solurile aparţin. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. predominant. Moldoviţa. Ursul. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. râsul. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. mistreţul. sub 500 locuitori. şi mijlocii (500-1500 locuitori).

şi din motive fizicogeografice. turism. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Economie diversificată: agricultură. oraşelor mici şi mijlocii. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. în pentru fuior sau cânepă. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Ca centre de ordinul secundar. Se cultivă. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. în est). Activităţile industriale. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Iacobeni).Bucovina pomicole. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. dar pe suprafeţe notabile. sfeclei de zahăr. Siret şi Solca. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Şaru Dornei. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. oraş care. Baia.4. Marginea. Rădăuţi şi Fălticeni. se instituie Vatra Dornei. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Economia şi perspectivele regiunii. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. definesc funcţiile oraşelor. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. cu randamente mai scăzute. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Frecvent apare profilul economic mixt. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. Aşezările urbane aparţin. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. grâul. industrie. porumbul.

pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Humor. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Cacica. alături de Litoral şi Delta Dunării. În zona montană predomină creşterea oilor. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Industria este. De asemenea. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. iar în Obcine. carnea sau laptele (Suceava. Suceviţa. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. hârtie. Dragomirna. vişin). Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. ambalaje. Rădăuţi. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. turistică. industriei chimice etc. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. în special cele din Ţara Dornelor. comparativ cu alte regiuni ale ţării. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. pe lângă celelalte specii de animale. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Vatra Dornei).Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Arbore. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. sticlei. Fălticeni. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. cireş. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. Moldoviţa. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Probota. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. inul şi cânepa produse în regiune. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză.(Suceava. industrială). Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). orzul. Vatra Dornei. Câmpulung Moldovenesc). Industria textilă valorifică lâna. mobilă. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina).

Pop. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Carpaţii şi Subcarpaţii României.6. 6. cu o arhitectură de mare originalitate. (1976). 3. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Chiriac. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România.. Bibliografie selectivă 1. “Al. Editura Ştiinţifică. V. Băcăuanu. Humor. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Suhardului. Editura Univ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . 4. Bucureşti. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. de o valoare artistică unică. Călimanilor. datorită frescelor exterioare. Pantazică Maria. (1980). N. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 2. Rodnei. Ungureanu. Iaşi.Bucovina 6. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Feredeului şi Obcina Mare. Bucureşti. Mănăstirile Vorneţ. (2000). Al. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Barbu N. D. Obcinele Bucovinei. I. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Cuza”. Cluj-Napoca.5. podişul şi depresiunile. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. 2. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Podişul Moldovei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale.. Moldoviţa. Barbu. Ungureanu (1993).

Vişeul şi Iza. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.2. deci.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. a regiunilor. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. 50 . În aşteptarea acelui moment. cu altitudini de 600800 m. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. nu fără disfuncţii.4. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Relieful regiunii este.6.2.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. 7. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. râu ce devine. Obiectivele unităţii de învăţare nr. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. de gravitaţie a geosistemului.3. axa de referinţă. Componenta demografică şi de habitat 7. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”).5. . cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline.1. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. limitele spre vest şi sud-vest. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. Baza naturală de susţinere 7. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. 7 7.

51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cu deschidere largă spre vest. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. În munţii Rodnei. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Lăpuşul. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Preluca. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Bixad. urmează frontiera nordică a ţării. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. cele din urmă. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. jugului intracarpatic (Şatra. Mari resurse de apă dulce. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Depresiunea Oaş. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. de peste 800-1000 mm anual. determinate orografic. Cărbunari. pe o lungime de 60 km. Stoiceni. iar spre vest pe Culmea Breaza. Coştiui. pe direcţia est-vest. Etajele de vegetaţie se succed regulat. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Băile Borşa. Numeroase acvifere cu ape minerale. Valea Măriei. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Ocna Şugatag. Lala Mică. Şătriţa. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. ca afluent al Someşului. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Târlişua. Buhăescu). Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Iezerul Pietrosu. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Fiad. Băile Puturoasa. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC.

andezitul. la peste 1500 m.3.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. dar există fluxuri. sare. de mare originalitate şi viabilitate. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. roci de construcţie. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. aur. aur). lup. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. Maramureşului. cupru. nu apar pajişti alpine. iar în depresiunile joase lăcoviştile. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban.. evrei. Spania. săracă în specii a pajiştilor alpine. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. Germania). cupru. zinc. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. o specie submediteraneană. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. zinc. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. pisică sălbatecă. iar în apele Tisei. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. căprior. soluri brune acide alpine sau regosoluri. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. fauna cinegetică şi piscicolă. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. viezure. astăzi exploatările fiind sistate. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. Fondul forestier extins. urmată de stepa rece. Variate resurse nemetalifere (plumb. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. iar la altitudini superioare de podzoluri. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. Franţa. germani. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Satele. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. vulpe. 52 . Calcarele comune. faună cinegetică şi piscicolă). ucraineni. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. La Răzoare se exploatează mangan. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. În Depresiunea Baia Mare. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă.

Borşa. Cavnic. Şomcuta Mare. Târgu Lăpuş. mărimile şi texturile. 1. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Deşi locuită din preistorie. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Negreşti Oaş. Vişeu de Sus. 7. rareori pe versanţi sau platouri. Baia Sprie. Săcel. regiunea are un indice de urbanizare modest. Seini. Oraşe polarizate de Baia Mare. 7.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. azi aflate în dezafectare spontană. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. capitala de drept a Maramureşului istoric. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956.

ovăz. cu caracter mixt. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. în zona Baia Mare). Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Bârsana etc. Cavnic. Apele minerale. predominant de subzistenţă.Maramureş-Chioar 7. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. 54 . rural). Ocna Şugatag. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. urmat de grâu. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. cartofi. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Baia Sprie. În mod similar. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Negreşti Oaş. Staţiunile turistice Borşa. Productivitatea este însă scăzută. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. curativ. Tarna Mare. Lăpuş. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Toroiaga sau Băile Borşa. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Şuior. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Băiuţ. Baia Mare se practică. obiceiurile. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Turismul este în expansiune. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Agricultura tradiţională. La Baia Mare. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Nistru). floarea soarelui). confecţii sau tricotaje. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Luna Şes. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). morărit panificaţie). Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. tradiţiile. cultural. încă din vechime. bovinele şi porcinele. climatul favorabil agrementului hivernal. peisajul montan. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. fasole. o agricultură de subzistenţă. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. vizează ovinele.4. Ieud. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Turism polivalent (recreativ. dar şi la Băile Turţ. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Sighetu Marmaţiei.

şi cele ale depresiunilor Lăpuş. 2. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Geografia României. Cluj-Napoca. 7. (2000). Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Sârbi. Ediţia a II-a. De asemenea. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. 2. Geografie Regională. cât şi feroviare. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 3. Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Gr. Giuleşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.6. situată la nord-est. (2005). Sat-Şugatag). în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Şurdeşti. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud.. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Editura Academiei. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus.5. Intr-o viziune şi mai pragmatică. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. P. Editura Presa Universitară Clujeană. printr-un sector de autostradă. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Cocean. 7. III. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei.Maramureş-Chioar Maramureş. x x x (1987). pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Bucureşti.

ale Prutului şi Siretului.6.1. în Dl.4.7. Componenta demografică şi de habitat 8.2./ Apar izolat cueste (Racovei). Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. trei elemente de ordin morfologic. Ca urmare. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Componenta naturală a bazei de susţinere 8. potrivită. dispuse monoclinal. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .2. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. 376 m. de oraşul Bârlad. 467 m în Dl.5. argile. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Podişul Covurlui. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Cetatea). Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. crestele. 2 8. Olteneşti). Economia regiunii 8.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. 8. favorabile eroziunii. Platourile structurale. astfel. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. Colinele Tutovei. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. 8 8.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. monoclinale. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Podişul Central Moldovenesc.1. în mare parte. Lucrarea de verificare nr.

iar avifauna include prepeliţa. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. ciocârlia. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Tutova. cinteza.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. cenuşii) sau cambisoluri (brune. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Aşezările mari sunt rare. Valea Ursului. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. brune acide). acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cele de silvostepă şi de stepă. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. cu mici cueste. Fauna de rozătoare abundă în stepă. 8. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Clima unităţii este de podiş. căprioarei sau mistreţului. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Continentalismul climei este evident. iar în est pe culoarul Prutului. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. tipuri şi subtipuri de soluri. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Racova. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. Zeletin. Măluşteni). Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. privighetoarea. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. potârnichea. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. cu altitudini sub 300 m. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². . Aşezările urbane provin din vechile târguri. terase şi glacisuri. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. dobrogean. generează forme structurale (platforme. Durata timpului senin este mare. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Astfel. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. vulpii. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. îndeosebi în anotimpul rece. Alimentarea este pluvială. omogenă etnic şi cultural. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Populaţia rurală. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. văi subsecvente).3. Are un relief de dealuri joase. conuri de dejecţie. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. de la molisoluri (cernoziom. cu un spor natural mai ridicat. Monoclinurile. depăşind 2100 ore anual. pe terase şi versanţi. Iveşti. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. cueste.

tutun. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. floarea soarelui. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Se cultivă porumb. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. 8. butoaie. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Bârlad şi Huşi. industria s-a afirmat târziu. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. legume. Regiunea nu are un aeroport propriu. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. Căile de transport au o densitate redusă. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. Târgu Bujor. ambalaje) la Vaslui. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. în cantităţi mici. bovine). Negreşti. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. prelucrarea lemnului (mobilă. iar Huşi. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. între 50 000-100 000 locuitori. grâu. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. soia. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. industrie. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). secundar. Huşi sau Fălciu. Podu Turcului) şi livezile de pruni.4. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. vişini. meri. prin apropiere. sfecla de zahăr.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Huşi. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). cireş.

politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 .conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României.Bârladul 8.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. .lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.5. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. . Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Etc. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . . iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. .

Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.0 pct. Ungureanu (1993). Băcăuanu. Bucureşti. Ungureanu. Pantazică Maria. Bucureşti. “Al. Chiriac. 3. 3.(2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Geografia României.) 5. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Barbu. I. Lucrarea de verificare nr.5 pct. IV. Bucovina.Specializarea şi anul absolvirii. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Numărul lucrării de verificare. . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. .. Răspunsul va fi logic formulat. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. N. Podişul Moldovei.0 pct.7.Adresa cursantului. . 5 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Editura Univ. Bibliografie selectivă 1. 2. Iaşi.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. .). 8. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Al. D. (1980).) 2..Bârladul 8. V.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Editura Academiei. Cuza”.6. la obiect.

inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Runcu. Depresiunea Moldovei. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. grefată pe un culoar major de vale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.Dealu Mare-Hârlău spre est. 9 9. . 9. Economia regiunii 9. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului.1.6.5.4.1. Baza naturală de susţinere 9. la Văşcăuţi.2. Trotuş. Bistriţa. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Corni.3. . între 2. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Bârlad.2. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . cu o desfăşurare alungită.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Componenta demografică şi de habitat 9. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Bărboiu. respectiv culmea Bour .

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Băcăuanu. D. Bucureşti. Ungureanu (1993). N. Cuza”. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Barbu. Editura Univ. x x x (1992). Geografia României. I.6. (1980). Editura Academiei. “Al. Bucureşti. Iaşi. Regiunile pericarpatice. IV. Al.. Pantazică Maria. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bibliografie selectivă 1. Podişul Moldovei.Culoarul Siretului 9. Ungureanu. Chiriac. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.. 2. 3. V.

10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. . Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m.6. roci ale flişului (conglomerate. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. Economia şi devenirea regiunii 10. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. conglomerate şi calcare. Corni.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Ceahlău – cu altitudinea maximă.5. spre culoarul Siretului.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. 10. în Ceahlău. 1 907 m .3. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Baza naturală de susţinere 10.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. gresii. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. reprezentat prin munţii Bistriţei.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.1.2. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. funcţie şi fizionomie. Goşmanu şi Berzunţ. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. al masivelor Stânişoara. Componenta antropică a sistemului regional 10. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. 10 10. iar interregional. . datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Obiectivele unităţii de învăţare nr.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. respectiv cel interior.2. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

păstrăv. Masivul Ceahlău. Sihăstria. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). căprior. lup. ciocănitoare. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Secu. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Să adăugăm fondul forestier montan. etc. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Nu lipsesc litosolurile. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. Cetatea Neamţului. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Resursele. apele minerale. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. Slănic Moldova. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Oglinzi. fauna este compusă din urs. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. mistreţ. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Solonţ. vulpe. Caşin. mierlă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Cele două etaje de vegetaţie. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. sturz. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. cerb. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. de o mare valoare atractivă. acvile. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Corelată strict cu vegetaţia. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. fondul cinegetic şi piscicol). Agapia. topoclimatul sau declivitatea versanţilor.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. clean. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. al pădurilor de foioase. Reţeaua hidrografică. Caşin. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. ca suport al economiei regionale. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. alcătuit din stejar şi fag. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. calcarele din zona Bicaz-Taşca. cărbunii din bazinul Comăneşti. viezure. mreană etc. Văratic.

Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. Dărmăneşti. Târgu Ocna. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe.Bistriţa-Trotuş 10. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. 10. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. Moineşti. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Comăneşti. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Alte oraşe sunt Bicaz. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Slănic Moldova. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Vălsan „sate cuiburi”).3. Ziridava) existente în regiune.

ovine. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. culturile de porumb. orz. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Agricultura. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Târgu Ocna. Pângăraţi. ovăz. porcine). spre Gheorgheni. la Bicaz. lactate) etc. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. iar cealaltă. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. cât mai ales cele feroviare. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Cetatea Neamţului. Secu. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. trimiţând ramificaţii spre rama montană. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). cu aceleaşi vechi tradiţii. Domeniu turistic de mare perspectivă. grâu. Bicăjelului sau Bistriţei. Oglinzi şi Durău. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Comăneşti. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Neamţ. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. masivul Ceahlău. industriei textile (Buhuşi). oprindu-se la Bicaz.4. Economie bazată pe agricultură. atât cele rutiere. Târgu Neamţ. Caşin. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. alimentare (morăritpanificaţie. apele minerale clorurate. fauna cinegetică. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. În luncile râurilor se cultivă legumele. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. de-a lungul Bistriţei. Oneşti ). Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. plante furajere.Bistriţa-Trotuş 10. Văratic. climatul curativ montan. Caşin. îngrăşăminte chimice la Roznov). În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. una. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. cartof. industrie şi turism. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 .

6. Gr. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Geografia României. coabitează sau. IV. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Subcarpaţii României. Carpaţii şi Subcarpaţii României.. 2. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. văile largi sau dimpotrivă.Bistriţa-Trotuş 10. din zona muntoasă sau subcarpatică. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Editura Academiei. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Culmile rotunjite sau ascuţite. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. (2000). III. Bucureşti. în unele cazuri. Bucureşti. Astfel. Mioara (2003). fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. se exclud. Ileana-Georgeta. 3. Bibliografie selectivă 1.5. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. 4. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Editura Academiei. Ielenicz. Regiunile pericarpatice. 2. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Editura Universitară. Cluj-Napoca. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. x x x (1992). Geografia României. Editura Presa Universitară Clujeană. 10. Pătru. Bucureşti. Ghincea. x x x (1987). În primul rând. Pop. M.

6. Un relief mozaicat care.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. a Depresiunii Giurgeului. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Gurghiu. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. .1. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său.2. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. 11.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş).1. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . De asemenea.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Rodnei sau Ţibleşului. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman.4. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Cuprinde. Harghita.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. iar cutele diapire.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Economia şi perspectivele sistemului regional 11. atât sub aspectul componentelor. inclusiv rama montană a acesteia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cele trei sectoare Podişul Someşan. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Limita sa sudică este mai sinuoasă. Ocna Dej). încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Componenta antropică 11.2.5. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. integrată regiunii Maramureş-Chioar). i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. 11 11. Obiectivele unităţii de învăţare nr. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. prin văile largi ale Someşului. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. localizate la periferia vestică a podişului transilvan.

Sângeorz Băi. s-a format în condiţii naturale. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. a „jugului intracarpatic” Preluca). oceanică. 1975. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. de ce nu.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Mureş sau Târnave. se repercutează în domeniul climei. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Borsec. în culoarul Alba Iulia – Turda. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. cu terase extinse. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. apariţia de noi lacuri. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Ţaga. Iazuri. 1992 de pe Someş. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Ape colectate de Someş şi Mureş. Dimpotrivă. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Borsec). ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. în acest sens. Dumitra. Prezenţa. inundaţiile din anii 1970. Căliman sau Harghita. Bilbor. să pătrundă în întregul bazin depresionar. Târnavelor. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Târnave). Gurghiu. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. iarna. Cunoscute sunt. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. spre nordest. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. podişuri. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Munţii Căliman. Vălenii de Mureş. Iara-Hăşdate. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. depresiuni). unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Sovata. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor.

deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. cu arbuşti (jneapăn. a luncilor. Ilişua. caolin la Parva şi Aghireş. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. În munţii Rodnei. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. Nu lipsesc solurile aluvionare. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. gaze naturale. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. Mureş. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. vegetaţia. Solurile. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. amestec stejarfag. iepurelui. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. începând din secolul XI. Românaşi. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. iar cele din podiş de clean şi mreană. afin. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. cerb. de la argiluvisoluri. 11. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Râurile montane sunt populate cu păstrăv.3. căprior). amestecul foioase-conifere şi conifere. ienupăr. În podiş este domeniul mistreţului. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. respectiv în depresiunile marginale. Vegetaţia zonelor joase. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. la cambisoluri şi podzolurile montane. Târnava Mare sau Târnava Mică. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. lupului. vulpii.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. iar din secolele următoare. cel al populaţiei maghiare. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Animalele mari (urs. ape minerale. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Cel mai expresiv element al peisajului natural. densitatea şi structurile populaţiei. nemetalifere. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Resurse de sare. Fondul forestier este de buna calitate. în unele zone (cea a Bistriţei. Căşei. Ţibleşului. ape minerale clorurate şi carbogazoase. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat.

satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. 11. Reghin. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Podişul Someşan). În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. ale cărui funcţii economice. Beclean pe Someş. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. urmate de servicii şi turism. pomi fructiferi. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Aiud-Alba Iulia. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). Turda-Potaissa. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Iernut. mai ales în zonele periurbane. Pentru pomicultură. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Sovata. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. bine consolidate. Teiuş. Teaca. Jibou. Gheorgheni. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. culturale.4. Târgu Mureş. Târnăveni) altele târguri (Dej. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Năsăud. Luduş. Sovata. Sângeorz-Băi. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. este extinsă cultura legumelor. Topliţa. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Gherla. Sângeorz Băi). Amestec interetnic pronunţat. Cluj-Napoca). Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. viţa de vie).Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. furajere. plante tehnice. Extrem de agitată este dinamica teritorială. turistice. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Aiud. de la satele „grănicereşti”. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Huedin). Valea Nirajului. din zona Năsăudului. Câmpia Turzii. Oraşele aparţin.

cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Bistriţa – produse lactate. Teiuş – fabrici de zahăr. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. porcine. În Dealurile Someşului Mare. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. În schimb. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. Sângeorgiu de PădureFântânele). 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gherla (sticlă). celuloză şi hârtie la Dej. păsări. conserve de legume la Dej etc. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. Un rol important revine industriei chimice. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Se practică apicultura. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. o marcă recunoscută în ţară şi la export. sticlă). Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Luduş. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Se cresc bovine. Dej. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Cluj Napoca. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut.Transilvania nordică 11. Gherla. Alba Iulia. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. produse ceramice). var. ovine. Târgu Mureş.

Cluj-Napoca . biserici. Pentru turismul cultural. Someşului. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. nordică şi sudică. Bârgău. Turda sau Ocna Mureş.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. curativ. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: .prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. curativ şi cultural. . oraşele regiunii.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Construirea autostrăzii Borş . mai ales Cluj Napoca. apele minerale de la Sângeorz Băi. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Aiud. monumente. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee.5. spre Suceava şi Iaşi. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Praid. Sângeorz-Băi. Borsec. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. cele mai importante urmând. până la un punct. instituţii culturale. Alba Iulia. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Blaj. cu un pronunţat caracter de tranzit. inclusiv de mărfuri. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. 11. Târgu Mureş. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Călimani. . Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. recreativ. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. dar şi Bistriţa. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târnavelor. climatul salinelor de la Praid. Turda Băi.Transilvania nordică Turism cultural. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Sovata. Dej. lacurile de la Băile Turda). intră în contradicţie cu marile regiuni geografice.

III. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană.6. Editura Academiei. Gr. (2001). Cluj-Napoca. 2. Pop. 3.Transilvania nordică 11. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Depresiunea Transilvaniei. Bariţiu. Cluj-Napoca. A. Geografia României. Editura Gh. (2001). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Maier. x x x (1987).

.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. .existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.5.4. . P. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . în zona Târnavei Mari. Lucrarea de verificare nr. Economia regiunii 12. unele spre centrele menţionate anterior. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. Componenta antropică 12. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . .identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. socialului şi comportamentalului regional. în premieră. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.1.2. 12. 2002). unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.1. Delimitarea.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.apariţia unui prag gravitaţional sinuos.7.6. 12 12. 3 12. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. .Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).2.

în munţi.38. Căpriţa). Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului.5 ºC. maximele scurgerii înregistrându-se. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. în turbăriile de la Reci. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Fenomene foehnale. fie în fostele circuri. Munţii Perşani. în iarna anului 1942. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. Rezultă astfel un relief variat. Postăvarul ). a manifestărilor normale. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). depresiuni şi podişuri. Tot aici. Creşterile de debite pot fi uneori mari. Hârtibaciul. de regulă. primăvara. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Întorsurii. Homorodul. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. (devenit o axă de gravitaţie secundară. cu o importantă pondere a terenurilor joase. parţial. Capra. La Ocna Sibiului. alimentarea lor este asigurată. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Podragu. din ploi şi zăpezi. al Perşanilor. în bazinul Vârghişului. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Piatra Mare. În munţi rigorile acestuia cresc. întregul an. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. la Bod). Baraolt. de lunci. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Cibinul). Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. paralelă celei dintâi). versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Bodoc. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. Avându-şi obârşiile în munţi. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Pe de alta parte.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. Piatra Mare şi. iar cele carstice masivele Postăvarul.

În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. dispuse între 400-1000 m altitudine. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. ulm. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. Bodoc. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. fertile. din Europa. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. tei. vulpea.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. Mari resurse turistice. pisica sălbatecă. Baraolt. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Bodoc. Masivele Făgăraş. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. la Zizin. La Bazna. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. valorificate pentru lucrări decorative. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. cât şi cele turboase (în zona Reci). Fagul compact apare în munţii Perşani. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. ca intensitate. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. culoarul Apoldului. fondul forestier extins şi. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). la Baraolt. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. la Ghelniţa şi Comandău. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. Astfel. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. Malnaş. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Vâlcele. mai ales resursele atractive turistice. ale pădurilor de foioase. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. cerb). frasin). în podişuri cel al cambisolurilor. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. mai extinse în Podişul Secaşelor. lupul.

Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Şeica Mică. dominantă numeric. Saschiz.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Feldioara. iar zonele etnografice ale Sibiului. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Cisnădioara) 12.300 şi. din cele două alese. de peste 125 locuitori/km². prin care romanii au intrat în Transilvania. continuă şi relativ densă a teritoriului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Sibiu. Pe lângă populaţia românească. Densitatea aşezărilor este ridicată. Aşezările rurale etalează în structura. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Biertan). Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Orlat) în Depresiunea Sibiului.3. Exceptând arealul Branului. Predeluş sau Oituz. Ea a fost mult mai numeroasă. Gura Râului. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. culturale. Cristian. multietnică. Oraşe numeroase. abia pe 81 Populare relativ densă. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. monumente). de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). de Dunăre şi Marea Neagră. peste 13. prin pasurile Bran. o cale. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. în Perşani. religioase. dublate spre interior. 17. Satele risipite (Jina. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. prin aceasta. tradiţiile şi folclorul lor. a lânii). În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Braşovul. Hărman. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Axente Sever. polarizate de Braşov şi Sibiu. istoric. economic. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Făgăraşul. comunităţile umane. Sibiul. Biertan. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. migrarea spre Germania). Făgăraşului.671 locuitori. Predeal. încă din antichitate. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural.

în care depresiunile Sibiu. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Mediaş. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Codlea. 12. agricultura. industria şi turismul. Sfântu Gheorghe. Astfel. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Victoria. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Sibiului şi Braşovului.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Sighişoara.Transilvania sudică locul trei. Tălmaciu. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Avrig. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Dumbrăveni. Răşnov. prin centre de niveluri diferite. Sibiu şi Târgu Mureş. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. direct şi indirect. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zărneşti. Hunedoara). Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Covasna. Clujul. Ocna Sibiului. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. de către Braşov (307 046 locuitori). Sălişte. Făgăraş. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Braşovul şi Sibiul. Târgu Secuiesc. Sistemul urban este polarizat.600 locuitori). caz unic în România prin specificitatea lui. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Menţionaţi alăturat: 1. cu peste 12. Agnita. secole la rând. Copşa Mică. Săcele.4. Cisnădie. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Se observă prezenţa a două centre majore.

acid sulfuric). Mănăstirea Sâmbăta. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. În privinţa viticulturii. Braşov. Orlat. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Prejmer). În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Covasna. Sighişoara. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. şi astăzi. fâneţe şi păşuni. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Braşov (produse refractare). obiceiurile şi folclorul românesc. sticlărie. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. prelucrarea lânii. produse cosmetice. tradiţiile. Homorod. şi ea de mare tradiţie. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Turismul este o ramură economică în creştere. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. industria lemnului. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. sticlă). Agricultură mixtă. Bazna. brânzeturi. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Tălmaciu) în aparataj de precizie. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Mediaş (carbid). Zărneşti. maşini agricole. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Făgăraş. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. industria chimică. Cisnădie. mobilă. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. viţăde-vie. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. acid sulfuric) Victoria. pomi fructiferi.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. menţinut. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. produse din carne etc. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Sibiul s-a specializat. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. utilaj minier. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. brânzeturi. Turism montan şi cultural intens. Vâlcele. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. avioane. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Răşinari. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Piatra Mare). Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Sighişoara (prefabricate. Râşnov. Hoghiz (ciment). Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural.

saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sibiu. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Disfuncţiile actuale. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. În consecinţă. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. 12.5. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. în Bistriţa şi împrejurimile sale. 2. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. 1. Cluj etc.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. cel al Transfăgărăşanului. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. La Sibiu funcţionează un aeroport. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Braşov-Întorsura Buzăului. pecetea geniului lor creator. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). în mare parte. Vechile bresle din Sibiu.Agnita. cum ar fi cea de pe Târnave.

Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. . (3. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Transilvania nordică şi Transilvania sudică .Titlul cursului (Geografia Regională a României). Geografia României. Bibliografie selectivă 1. depresiuni). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. . Argumentaţi acest fenomen. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Cluj-Napoca. Răspunsul va fi logic formulat. Gr.0 pct.III. x x x (1987). Lucrarea de verificare nr. Pop. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. Bistriţa-Trotuş.6.Specializarea şi anul absolvirii. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Editura Presa Universitară Clujeană.7. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Cluj-Napoca.) 4. Gr. . (2000). 12. 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Depresiunea Transilvaniei. podişuri.0 pct) 2. (2. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Transilvania sudică 12.Numărul lucrării de verificare. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. produse şi interese. la obiect. . Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar.) 3. Editura Presa Universitară Clujeană. (2001).0 pct) 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 .Adresa cursantului. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. (2. 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Pop.0 pct. Editura Academiei.

2. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic.5. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». Către Est limita unităţii este clară. 13.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. axe) în funcţie de tendinţele. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. culmi aplatizate.6. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13.1. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. Ca unitate teritorială. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. 13 13. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară.1. . Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. tranşant. creste ascuţite. versanţi prelungi. . 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 13.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. spontane sau dirijate. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. de evoluţie a teritoriului. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei.3 Componenta antropică 13. platouri.2. masive izolate. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare.

Pociovaliştei). alcătuiţi covârşitor din calcare. cea mai înaltă şi masivă. Bratcani. izbucurile Izbândiş. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. Runcului. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Astfel. Pe de altă parte. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. partea centrală. peşterile Humpleu. Cu o orientare nord-vest . chei şi defilee cu geneze variate. Cuţilor. în a doua jumătate a lunii iulie. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Zăpodie. El este alcătuit. în special calcare. cheile Videi. masiv. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. de acum 62 000 ani). Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. între care Munţii Pădurea Craiului. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. masive. Albioarei. Ordâncuşei. cu peste 50 km lungime. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. Înspre vest. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. Topliţa etc. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Defileul Crişului Repede. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Hodobana. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. La nord. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. asemeni unui V. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. La sud se înalţă masivul cristalin Găina.). Spre nord. Someşului Cald.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Sighiştelului etc. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei.

se desfăşoară Munţii Trascăului. Ampoiţei. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Coteţul Dobreştilor. Piatra Helenească). Huedin. Izbândiş). ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). cu manifestarea etajării elementelor climatice. Negru şi Repede) şi de Barcău. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. nebulozitate ridicată. pe Crişul Repede. precum şi carierele de la Vaşcău. Vad-Borod) au un climat specific. cu altitudini modeste. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Râmeţului. Vâlcanul. Roşia Montană. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Hidrografic. Iada (Leşu). Tăuz. de o mare importanţă balneară. ceaţă. klippe şi olistolite. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Pentru Trascău-Metaliferi. Hăşdatelor. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Zăcămintele de aur (Brad. Dumbrăviţa de Codru). Plotunul. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Depresiunile (Brad. cu etajul fagului şi cel al coniferelor.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. spre est de Someşul Mic. Piatra Bulzului. Versantul vestic. Ape termale. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. La est de Valea Ampoiului. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Vânătara. unic este relieful de masive izolate. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). (Vaşcău. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Huedin. Arieş şi Ampoi. cristalini. (Pietrele Ampoiţei. Acumulări endocarstice deosebite. Climatul general este cel specific montan. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Iara-Hăşdate. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Valea Drăganului (Floroiu). precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Fântânele-Beliş). Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Gurahonţ. Almaş. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Bulzişor. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. pe Someşul Cald (Tarniţa. temperaturi medii anuale de 2-60C.

polimetalice şi turistice apreciabile. pietriş şi nisip. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. Vântului.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Cetăţile Rădesei. calcare. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Gheţarul de la Scărişoara. căprioara. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. roci de construcţie). Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. sărbătorile şi datinile. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. minereuri. În depresiunile .golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. Pajiştile alpine din Biharea. Criştior-Brad. ponoarele Vânătara. cerbul şi. Galdei. Astfel. suprafeţele ocupate cu păduri. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. travertin. ciocănitoarea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Râmeţului. cinteza). peşterile Meziad. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. la altitudini mai joase. Ordâncuşei. climă rece şi umedă. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Peştera Urşilor. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Sighiştelului. Someşului Cald. Vadu Crişului. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Varietatea şi unicitatea peisajelor. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. Toaia. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Huda lui Păpară. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Resurse aurifere. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Vlădeasa sau Muntele Mare. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. cu păstrăv şi lostriţă. marmură. Runcşor. bazalt. Roşia Poieni. meşteşugurile etc. climatice şi biogeografice. Galbenei. cheile Turzii. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. andezit. portul popular. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. veveriţa. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Roşia Montană.

Zece Hotare. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. mici. Ştei. Nucet. Nucet. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. dispensare. iar actualmente din minele de la Băişoara. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zlatna. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Gurahonţ). De remarcat structura etnică covârşitor românească. Abrud. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. în general. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. altitudinile moderate. lipsa infrastructurilor de acces. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Bauxita se exploatează la Vârciorog. 13. Abrud. Răcaş. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. forestiere. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Beiuş. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. magazine comerciale). Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Vaşcău. Ştei. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Sebiş.3. pastorale sau mixte. Ineu. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Aleşd. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Sebiş. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Roşia. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate.4. a alimentării cu energie sau apă. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare.Munţii Apuseni 13. Baia de Arieş. Câmpeni. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. cât şi de rolul istoric. Principalele oraşe sunt: Brad. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni.

Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Gîrda de Sus. Ocupaţie străveche. Aireşeni). Proiectul pentru Învăţământul Rural . Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Izvoru Crişului). depresiunea Beiuş (Meziad. Beiuş şi Brad. Stâna de Vale. bere. Cerbul. Vaţa de Jos. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. sucuri. Pietroasa. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Chişcău. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Arieşeni. Sohodol. Staţiunile Moneasa. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. prelucrarea lemnului. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. GeoagiuBăi. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Vaşcău. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Vadu Crişului. Râmeţ. 13. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. alcool.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. depresiunea Huedin (Sâncrai. Scărişoara. Băişoara. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Leşu.

detaşat. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Ţara Moţilor . În sfârşit. culoarul Mureşului. Înălţimile sale sunt mijlocii. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. minerit şi creşterea animalelor. prin sudul Munţilor Apuseni. Analizând structura şi funcţiile peisajului. Pe valea Crişului Repede. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. La care se adaugă. depresiunile „golf” Zarand. Depresiunea Brad spre Deva.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Crişul Alb). cu predominanţa munţilor joşi. Aici apare un nucleu central morfologic. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 2. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. mineritul substanţelor nemetalifere. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea.5. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. În cadrul acestui model regional. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. intens umanizate. în mod nemijlocit. turismul. căi de comunicaţii). penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. uşor accesibili. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). de data aceasta de sorginte antropică. Ampoi. bazinul Arieşului spre Turda. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. 13. Crişul Negru. Câmpia şi Dealurile de Vest). cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. urmat de agricultura ecologică. din raporturile îndelungate. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. pot fi evidenţiate subregiuni. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca).

Editura Academiei. (2000). În al doilea rând. Pop.7. Geografia României. Bucureşti. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Gr. 2. 3. (1984). Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Cluj-Napoca. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Bibliografie selectivă 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Nu în ultimul rând. fâneţe. Editura Academiei Române. x x x (1987). în special cele aurifere. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. păşuni). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. P. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Editura Presa Universitară Clujeană.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. 13. Cocean.III.

în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Componenta antropică a sistemului regional 14. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. deci. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Aici. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Baza naturală de susţinere 14. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . 14. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale.2. .5. Economia şi perspectivele regiunii 14. în principal. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m).aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional.4. ca elemente morfologice aparte. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. Dealurile Oradei. .1. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. 1925 sau 1959). Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.2.Crişana Unitatea de învăţare Nr. altitudini de 300-400 m. 14 14. (Ea nu include. Cermei sau Miersig. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. forme de relief joase. dealuri şi munte.3.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. de la nord la sud. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.1. 94 . sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. 14 CRIŞANA Cuprins 14.

hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Crişanei îi aparţin. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). o traversează Crasna. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Crişana este străbătută. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. păduri de răşinoase. industriei sau aşezărilor. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Carei. Barcăul şi Someşul. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Tăşnad. Zăuan. sub influenţa maselor de aer vestice. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. în integralitate. cu temperaturi de 43°C). Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Crişuri. Miersig. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4 °C la Oradea). Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Climatic unitatea se află. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Vârşolţ).7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. În partea nordică. păduri de foioase. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Şimleul Silvaniei. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Sălacea). mai umede şi moderate termic. Marghita. accentuată. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. în primul rând. Meseşeni Băi etc. Oradea. tributară integral Tisei. Andrid. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). iar al doilea la 340-410 m. la Timişoara spre sud. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Barcău. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. În sfârşit. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Mari acvifere cu ape termale. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). În scopul regularizării scurgerii. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. În ciuda acestui aspect. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Apele termale prezintă o mineralizare de 0.5°C (10.

cu aşezări rurale mijlocii şi mari. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. Codru şi Sălaj) etc. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. orbete. cu un indice de peste 1% anual. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. lup. popândău. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. ape termale. germană (şvabi). cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. slovacă etc. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. reformaţi. gaze naturale (Balc. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. Davele de la Marca sau Tăşad. biserici. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. în perimetrele intens urbanizate. Umanizare încă din preistorie. 14. ape termale. Borş. românesc. protestanţi. O valoare deosebită o au terenurile agricole. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. păduri de foioase. versanţii montani. Pişcolţ). Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog.3. Marghita. resursele cinegetice şi piscicole. Fondul etnic autohton. Sărmăşag. dealurile cu fragmentare mai accentuată. Baza de resurse ale subsolului este variată. Chieşd etc). dar cu o frecventă notabilă. vulpe. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Popeşti. Suplacu de Barcău). vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. Este un relict tropical. căprior. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. monumente. fazan). Curtuiuşeni. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. obiectivele antropice (cetăţi. Zăcăminte de petrol şi gaze. potârniche. menţinut în flora ţării noastre. viezure. castele. iepure. cu biotop actual natural în Delta Nilului. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. De asemenea. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. Solurile nisipoase. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. păduri de răşinoase. obiective turistice naturale şi antropice. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. inclusiv în perioada glaciară.

factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Marghita. Tăşnad. prezenţa resurselor. comerciale. Satele aparţin celor două categorii structurale. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. 14. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). în fostele cetăţi (Oradea.în cea capitalistă (Carei. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Funcţiile celor două oraşe mari. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). de câmpie sau piemont. Satu Mare. tradiţia locuirii etc. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . pe lângă funcţia industrială şi agricolă. polarizat de Oradea. În cazul Tăşnadului. Zalău. turistice.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. culturale. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. Zalăul. Şimleul Silvaniei). de peste 100 000 locuitori. Cehu Silvaniei). răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. în zonele plane. şi adunate. Crişana are un număr redus de oraşe. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. Raportate la extensiunea sa. al treilea oraş al unităţii studiate. politicoadministrative. hidrografici (prezenţa surselor de apă. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. sunt industriale. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă.

orzul. producţia de lacuri şi vopsele. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Podgoriile Oradei. conductori emailaţi. anvelope. inclusiv piersicul şi caisul. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Carei. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Având un potenţial pedogeografic important. Boghiş. Zăuan. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Industrie prelucrătoare diversificată. dar şi viţa de vie. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. floarea soarelui. energiei. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. porcine sau bovine din zona de câmpie. produse alimentare. Sălaj sau Bihor. sfecla de zahăr. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Astfel. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. monoindustriale. mobilă. armături din fontă şi oţel. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. mobilă. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. textile. de regulă. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Satu Mare.Crişana 14. textile. Carei. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. mobilă. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. dar şi la Marghita. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. cele mici fiind. produse alimentare şi textile. materiale plastice. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Tăşnad sau Salonta. plante tehnice şi furajere. Tăşnad. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Satu Mare. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Grâul. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Băile Episcopiei (1 Mai). mixtă. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Beltiug. aparataj casnic. utilaje. cum sunt cele de ovine. Turism curativ şi cultural. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Tinca. zahăr). Marghita. porumbul. se practică legumicultura. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale.4. În periurbanul principalelor oraşe. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. produselor şi intereselor în sistemul regional. după Câmpia Română. inul. Meseşeni Băi. 98 . Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Intreprinderi mici. Biserica cu Lună).

Pop. Editura Academiei. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. 1. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. (2005)... Gr. în 2-3 niveluri. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Ţara Beiuşului. Astfel. x x x (1992). Câmpia Crişurilor.6. Regiunile pericarpatice.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Pe lângă termalismul accentuat. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. 3. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Oradea. (1987). în cura externă.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. locomotorii).Kiev. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Editura Universităţii din Oradea. A. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Geografia României. În ştranduri şi piscine.5. . cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Posea. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. apele conţin. Crişul Repede. în soluţie. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. . I. 2. Gr.complementaritatea multor subramuri economice. Pop.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. 2. agricole. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Bibliografie selectivă 1. IV. Etc. Bucureşti. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. În general. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă.. ambele cu legături internaţionale. . Bucureşti. Berindei. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu.

15. formată în acelaşi mod.4 Economia regiunii 15. structura şi funcţiile sale. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. cursantul va realiza: . acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. 15 15. deşi cu numeroase restricţii. culoarul Streiului (Orăştiei). regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. cu origine tectonică. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. de produse şi interese. aşa cum s-a precizat anterior. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Componenta antropică a sistemului regional 15.2. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. . Pe de altă parte. prin numeroase elemente convergente. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest.1. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ce se ataşează.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. cât şi spre apofiza ei nordică. Astfel. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. . Se prezintă ca o câmpie întinsă.3. Mai mult. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.6.5. cu soluri fertile. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.2. de agregare funcţională. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. nici Olteniei de nord. Baza naturală de susţinere 15.

morene). cu numeroase elemente morfologice. în anul 1935. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. cu o suprafaţă de 54 400 ha. generând inversiuni termice. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. cu culmi largi şi văi relativ înguste. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Florica etc). Galeşu. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Cerna. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). situat la vest. Cioclovina. divergent. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Tăul Agăţat. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Aparţin. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Culoarul Mureşului. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Datorită peisajului lor inedit. sistemului teritorial. Viorica. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Rigorile climatului în creştere altitudinală. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. circuri. Astfel. Lia. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Zănoaga – 29 m profunzime. Ana. Peştera din Valea Stânii). ca axă hidrografică regională. de asemenea. Streiul. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. în Depresiunea Haţegului. Alt pas. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Unitatea montană a Retezatului. aici s-a înfiinţat. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. văi. primul de acest fel din România. Tăul Porţii.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Parcul Naţional Retezat. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Ponorici. Vegetaţia. hidrografice sau biogeografice rare. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Inversiuni termice în depresiuni. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece.

talc la Lelese. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. 1100-1200 m. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Fondul forestier este extins. Uricani. chei. Peştera de la Româneşti). situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). alun turcesc). Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). din secolul al XVIII şi până azi. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. dolomite. creste. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. iar cele din zona montană pentru păşuni. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Resurse de cărbuni. Avem în vedere.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . nemetalifere. pe terase sau glacisuri. nisipuri cuarţoase. Ponorici. faună cinegetică şi piscicolă. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. În Munţii Şureanu. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Muncelu Mic). precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. peisaje naturale pitoreşti. La peste 1800 m înălţime. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Cioclovina. fier. profunde. pinul negru. Ruschiţa. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. cupru) la Alunu. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Paroşeni. Aninoasa. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. fertile. forestiere şi turistice. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. de foioase şi răşinoase. lacuri glaciare şi antropice. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Valorificarea continuă. Lupeni. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte.

monumente. mai scunzi şi mai aplatizaţi. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. valori etnografice specifice etc. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. bisericile din piatră de la Densuş. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. Fiind o unitate predominant muntoasă. după unii exegeţi. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. vieţuiesc maghiari. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. 15. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. de peste 6000 ani vechime. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). căderea industriei a diminuat creşterea demografică.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. respectiv Banatul. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale.3. cu o scriere necunoscută anterioară. După acest an. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. până în 1989. cetatea Deva. pe lângă români. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. în primul rând. celei sumeriene). Clopotiva sau Streisângeorgiu. Sântămăria-Orlea. a unei populaţii tinere. fenomenului de migrare internă. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. muzee. a culoarului Mureşului unde. Amplasarea capitalei Daciei romane. mai puţine. depăşind 125 locuitori/km².

miniere). Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. atribuţii preluate. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. cu funcţii mixte (agricole. Călan. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Lupeni. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Deva. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. din punct de vedere politico-administrativ. Paroşeni. Petrila. forestiere. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Explicaţi în spaţiul acordat: 1. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Oţelul Roşu. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Uricani. Vulcan şi Aninoasa. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. dezvoltarea comerţului etc. Alte oraşe sunt Haţeg. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. 15. Astfel. Orăştie. Simeria. de către Deva. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente.

Piatra Roşie). 2000). De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. datorită destructurării industriei după 1989. cereale şi plante tehnice predomină. Hunedoara. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Sântămăria Orlea. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Potenţial turistic exploatat incipient. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Exploatarea elementelor atractive se realizează. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Per total. Streisângeorgiu. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. bovinele. Blidaru. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva.4. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Pietrele. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Gr. Orăştie. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. lactate. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. cojocăria de la Orăştie. cultural şi rural. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. În zona montană a Retezatului. Hunedoara. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Gura Zlata. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Deva. iar personalul disponibilizat. Haţeg. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. carne. Cinciş). Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Colţeşti. Cetatea Deva. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. numeroase mine fiind închise. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile.

. spre Craiova. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. . . cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Călan. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată.5. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. prin Depresiunea Petroşani. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). social şi infrastructural precum: . Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. Oţelul Roşu. la Simeria. prin Defileul Jiului.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. respectiv Banat.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 15. . Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. În consecinţă. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice.

Popa. Ţara Haţegului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Gr.6. Bucureşti. 3. Geografia României. Studiu de geografie umană. x x x (1987). (2000). Timişoara. Bibliografie selectivă 1. (2001).Haţeg-Poiana Ruscă 15. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Academiei. Editura Universităţii de Vest. III. Cluj-Napoca. N. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 2.

16. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş).7. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Buhui.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. . Munţii Banatului. autentic. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Berzascăi) de mare importanţă turistică. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană.2. cu o serie de peşteri (Comarnic.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.3. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Minişului.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. Gârliştei.4. 16 BANATUL Cuprins 16. Lucrarea de verificare nr. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului.2.6. În partea sudică. arhaic.şi geografico-umane particulare. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Din punct de vedere petrografic. sârbii sau maghiarii. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. Componenta naturală a sistemului regional 16. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). definit de o interferenţă îndelungată. Mai mult. Caraşului. El apare pe fondul unui românism majoritar. 16 16. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: .Banatul Unitatea de învăţare Nr.1. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Componenta demografică şi de habitat 16. Racoviţă. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. Aninei. concis. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. 16 16. Locvei. . în acest caz. Popovăţ) şi chei (Nerei.5. în Vârful Piatra Goznei).

2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Urmează fagul. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. căprior. a speciilor de amestec (carpen. Câmpia Timişului. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Mureşul. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. 90-120 m. numeroase specii de păsări. dealuri. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Dealurile Pogănişului. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. ele înclină de la est la vest. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. câmpie. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Elemente faunistice mediteraneene. Celelalte câmpii sunt mai înalte. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. gorunul. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. Coniferele apar insular. prepeliţa. cerul şi gârniţa. Alimentarea este preponderent din ploi. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. ierni mai blânde. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. În dealurile Lipovei. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. castanul dulce cornul. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Nera. colectată de Dunăre. potârniche. Acvifere carstice. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Bega. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. 1966. mojdreanul. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. cu zăpadă puţină. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Caraşul. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. viezure. etc. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. cu temperaturi mai ridicate. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. tei) pentru ca. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. Câmpia Timişului. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. pisică sălbatecă. Reţea hidrografică divergentă. iepure. paltin. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Timişul. cărpiniţă. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Dealurile Tirolului. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare.

Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Lugoj. calcare. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Popovăţ. Satchinez. Caraşului. Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Cozla. Doman. Reşiţa.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. turistice. reflectă şi ele o specificitate aparte. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. şisturi bituminoase la Anina. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. azbest (în bazinul Nerei). Foeni. Turnu). Zădăreni. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. pe lângă români vieţuind maghiari. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. valorile ei scăzând. ţigani. Defileul Dunării. argiluvisolurile. pseudorendzine şi terra rossa. cupru.660 locuitori). Gârliştei. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. germani. la contactul formelor de relief.3. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. Baia Nouă au dus. Orşova. peşterile Comarnic. uraniu (Ciudanoviţa). nisipuri. pietrişuri. Secu. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). bulgari. 110 . datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. în depresiuni. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. litosolurile. administrative). Nu lipsesc solurile aluvionare. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. atestat documentar încă din anul 1156. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. Anina. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Caransebeş. cehi. Frumuseţea peisajului montan. populaţia şi aşezările. slovaci. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. culturale. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. fier. Mărimea satelor diferă. lăcoviştile. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Buhui). marmură (Bocşa).827 locuitori în 2002).. Minişului. implicit. iar structura etnică este extrem de mozaicată. comerciale. 16. bazalt (Lucareţ). Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. dar. Obiective turistice pitoreşti. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Bigăr. obiectivele antropice din Timişoara. datorită familiilor cu copii puţini. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). sârbi. Trei Ape şi Văliug etc.

Bocşa. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. comerciale. agricultură. Deta. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. cu arii de gravitaţie locale. de câmpie. bazată pe materii prime locale. ovine. Pâncota. Lugojul. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Urmează. culturale. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. turism.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. 16. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Anina. Industria are vechi tradiţii. spre cea montană. Industrie. porcine sau păsări. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. fiind afectată structural. de mutaţiile post-decembriste. Oraviţa. turistice. Lipova. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Ghioroc. siderurgia Reşiţei. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. caprine şi bovine). Buziaş. Nădlac. Caransebeşul. Pâncota.4. uneori decisiv. Curtici. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Moldova Nouă. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Timişului. Jimbolia. înfiripându-se încă din anul 1771. Sînnicolau Mare. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş.

Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). destinată agrementului hivernal. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. celelalte baze (Vălig. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. produse alimentare. Trei Ape) având capacităţi limitate. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. Călacea). îngrăşăminte chimice. precum şi un culoar. În raport cu regiunile învecinate. (De subliniat că anterior datei menţionate. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Teremia Mare. ferate. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. Astfel. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. inclusiv din cele două ţări învecinate. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). produse textile. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). Banatul posedă resurse agricole. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Timişoara şi Aradul. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. tradiţiile industriale şi agricole. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. maşini electrice. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . material rulant. maşini agricole.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. prin amenajările executate. Aici se fabrică maşini şi utilaje. funcţionează o singură staţiune montană. brânzeturi etc. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. resurse umane de calitate superioară. aeriene şi fluviale. Astfel. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Timiş-Cerna. este navigabil. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. iar râul Bega. mobilă. Semenic. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. în 1719. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului.

la cele de deal şi munte. a cărbunilor cocsificabili. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. Şi nu în ultimul rând. natural sau social. a fondului forestier diversificat compoziţional. În Banat apare o etajare a reliefului. Or. În al doilea rând. poziţia geografică a Banatului. de la cel de câmpie. 2.5. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Ea va induce o etajare a climatului. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. Etc. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate.Banatul 16. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. În primul rând. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. spre exemplu. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. a unor obiective turistice de referinţă. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă.

Geografia României. .Banatul 16. Editura Universităţii din Oradea. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 5. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.7.5 pct. 4.Adresa cursantului. x x x (1992). Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. . III. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (2000). . Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. (2005).Specializarea şi anul absolvirii.6. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Pop. Crişana. Oradea.0 pct.) 4. Regiunile pericarpatice. (2. Gr. x x x (1987). Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat.) 2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 16. Gr. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. . 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural .0 pct. Bibliografie selectivă 1. la obiect. Cluj-Napoca. Răspunsul va fi logic formulat.Numărul lucrării de verificare.5 pct. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. (2. IV. 3. (2. 2. Bucureşti. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Editura Academiei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Lucrarea de verificare nr. Editura Academiei.) 3. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Pop.

17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.4. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural .explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. spre o direcţie sau alta. Baza naturală de susţinere 17. Pe de altă parte. cu atribute variate. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere.3. credem noi. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. au apărut şi se afirmă centre noi. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent.6. Mai mult. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente.5. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: .Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. 17 17. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare.1. . În consecinţă. Componenta antropică şi de habitat 17. .înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. a liniilor de gravitaţie. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de cooperare şi afirmare independentă.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. de asemenea. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. răsfirate sau adunate. Rovinari. cu scăderea natalităţii. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief.(romii). Apar şi sate foarte mari. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani.Oltenia nordică 17. cu trăsături particulare. Predomină populaţia rurală. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică).3. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. prin poziţia lor. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Teritoriu populat încă din preistoric. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. climatul fără extreme deosebite. Miloştea) sau fierului. stopată după 1990. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Actualmente. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . Ţicleni. 50 000 ani). dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Târgu Cărbuneşti. gradul de urbanizare fiind mai redus. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. în vetrele depresionare şi. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. bilanţ demografic fluctuant. îmbătrânirea populaţiei. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat.. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Bumbeşti Jiu. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Predomină satele mijlocii şi mari. Resursele variate ale solului şi subsolului.

spre nord-vest sau Alunu. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. alimentară. este destul de diversificată. de lângă Târgu Jiu. 120 . se amplifică urbanizarea. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). cu infrastructura cea mai bogată.4.Oltenia nordică 17. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Principalul centru. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. pe fondul afirmării industriei. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Pomicultură. Bumbeşti Jiu. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. în sud. Târgu Cărbuneşti. Industrie energetică şi prelucrătoare. în aceleaşi oraşe. creşterea animalelor. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. situat la est. în zonele joase. dar şi spre Husnicioara. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. tricotaje şi confecţii. Principala ramură. Tismana. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. industria celulozei şi hârtiei. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Industria. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. Activităţi turistice în afirmare. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Motru. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. în lunca Jiului legumele. Rovinari. cea de la Bârseşti.

posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. mai ales în domeniul speoturismului. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. monumente). cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. ca axă de transport europeană. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. Timişoara . Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. dar şi celelalte unităţi montane. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Concomitent. spre Marea Neagră. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. în sens.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. cel gorjean şi cel mehedinţean. invers. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. întărirea coeziunii interne. în primul rând. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Tismana. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport.

aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest.6. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Editura Universitară. III. de la cel de câmpie în sud. M. Pătru.5. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. În primul rând. 2. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord.Oltenia nordică 17. Ca influenţe climatice. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Cluj-Napoca. de intensă circulaţie. Ileana-Georgeta. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1987). Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. pe o axă. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Bucureşti. inclusiv în perspectivă. cea a Jiului. Dimpotrivă. Subcarpaţii României. Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. Fiecare din cele două oraşe. Oltenia nordică are un climat etajat. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Gr. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Mioara (2003). Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Carpaţii şi Subcarpaţii României. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Pop. Geografia României. Astfel. Bucureşti. o poziţie geografică la Dunăre care. nord-vest.. (2000). are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ielenicz. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică.. 2. Din punct de vedere hidrografic. 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

5. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. puţin fragmentat şi denivelat. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. . Deosebit de ambiguă este limita nordică.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. în est. Obiectivele unităţii de învăţare nr.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. climatului de câmpie cu variaţii reduse.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. . Comentarii şi răspunsuri la teste 18. 18 18. în primul rând.6. 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu trăsături caracteristice. . 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.identificarea unui spaţiu mental.4. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . de-a lungul Dunării.2. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.1. . unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.1. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.2. Componenta demografică şi de habitat 18. cel oltean. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale.3. . din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 18. cea sudică.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr.

dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. potârnichea. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. Un relief jos. scumpia (Cotinus coggygria). plop. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Dunărea. la rândul ei. sânger. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. subunităţi. Teslui). aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. popândău. Olteţul. odată cu creşterea indicelui de ariditate. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. orbete). între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. argiloase. primăverile timpurii. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. în scopuri agricole. pisica sălbatecă. soc. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. vulpea. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul.etc. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. fazanul. iepuri. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. iar la limita estică se află Oltul. Precipitaţiile descresc de la vest la est. prepeliţa. ghimpele (Ruscus aculeatus). În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. cer şi gârniţă. verile fiind călduroase. iar toamnele îndelungate. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. Amaradia. mojdreanul (Fraxinus ornus). Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 .Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. cu soluri roşcate şi brun roşcate. în majoritatea lor. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. anin.

exploatate în Piemontul Getic (Vedea. sub 100 locuitori. 18. cu diferite specializări pe subramuri. spre Târgu Jiu. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. În partea nordică. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. cu depopularea. petrol şi gaze. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. exceptând zona municipiului Craiova. tradiţii. ca premisă a viitoarelor oraşe. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. orientat atât spre nord. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. se exploatează cărbuni inferiori. şi Olt. poligonală. cule. monumente. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Vădastra. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. mănăstiri. a câmpiei nisipoase. Gârla Mare. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Izvoru. cât şi spre sud. cel al bazinului Motru. datorită izolării lor frecvente. Partea nordică. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Dimpotrivă. Ostrovu Mare. Structura etnică este covârşitor românească. Oltenia sudică se constituie. depăşind astfel media pe ţară (5. Ipoteşti. Iancu Jianu. muzee. care se confruntă. folclor). dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. spre Craiova. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Irimeşti. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². a arterelor de circulaţie. grade de podzolire. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. în vecinătatea surselor de apă. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Satele mari. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Profilul economic rămâne cel agricol. mijlocii şi mari.5 aşezări/100 km²). energetici. Brădeşti). Fărcaşele. de la Ostrovu Mare. sub 500 locuitori. Slatina. localizate de-a lungul râurilor. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Omogenitate etnică. obiceiuri.3. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Verbicioara.

cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. 18. dar şi în zonele periurbane. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. puteţi răspunde. Piatra Olt. Filiaşi. Drăgăşani. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Vânju Mare. Calafat. Corabia. la următoarele întrebări: 1. Drăgăneşti Olt). în proporţie decisivă. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. aşezărilor urbane mici. îndeosebi din Transilvania. de veritabil „loc central” al regiunii. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Băileşti. Scorniceşti. Caracal. Oraşele aparţin. servicii. deşi este situat pe stânga Oltului. Bălceşti. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Balş. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Segarcea. în spaţiul alocat. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Singurul oraş mijlociu este Slatina care.

În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. Fabrici de zahăr. de câtre lanurile de grâu. la Segarcea. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. Strehaia. vişin). cais.4. se practică un turism cultural. Aici. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. invers. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. în schimb. alimentară. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. alimentare sau ale construcţiei de maşini. păsări. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. mult mai limitate. textilă. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic.Oltenia sudică 18. În consecinţă. cabaline). pe vremea dacilor. Activităţile turistice sunt. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. dar şi al produselor din cauciuc. ovine. avioane. Craiova. dintre pomii fructiferi. într-o proporţie mai ridicată. cireş. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. creşterea animalelor (bovine. desigur. Se cultivă porumb. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. industrie chimică. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite.maşini agricole. la loc de frunte situându-se. mobilă. porcine. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. sfeclă de zahăr. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Corabia şi Calafat. materiale de construcţie. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). orz. plante furajere. părul şi prunul. ca şi Moldova dealtfel. nevoite a le culca cu suliţele). în raport cu alte regiuni. soia. La Filiaşi. anterior acestuia întreaga Oltenie. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. se cultivă intens mărul. Pleniţa. floarea soarelui. automobile). Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Proiectul pentru Învăţământul Rural . spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau.

Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Corabia. . cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . El nu este concurat de alte centre. . un sistem de aşezări umane clar ierarhizat.valorificarea superioară. Piatra Olt. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria.. aflată la limita estică a regiunii. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. turismul rural). a potenţialului agricol important pe care îl deţine. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Olt. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. industrie alimentară şi chimică). competitivă. Calafat. Caracal.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. 18.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. turismul de agrement nautic pe Jiu. . Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Craiova. Balş. Bălceşti. Scorniceşti. Dunăre. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Băileşti.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini.Stamora Moraviţa. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. . Filiaşi. Segarcea. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică.5. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. Drăgăşani. 2. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Vânju Mare. celelalte oraşe (Strehaia.

Bucureşti. x x x (1983) Geografia României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . I. Editura Academiei Române. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei Române. 2. Bucureşti. x x x (1969).6. Geografia Văii Dunării Româneşti.Oltenia sudică 18. Editura Academiei. Geografia României. IV. x x x (1992). Geografie fizică. 3. Regiunile pericarpatice.

Economia şi perspectivele regiunii 19. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.3. Cândeşti). 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. Este o regiune în conturare. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. 19. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Componenta antropică a sistemului regional 19. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Brădet. una centrată pe cursul Oltului. Sălătruc. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.2. Baza naturală de susţinere 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. Apar cele două şiruri de depresiuni. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . generează un peisaj de dealuri domoale.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.2.1. în sud. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri.5. intens valorificate agricol. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dealu Ciocanu). Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. de până la 300 m altitudine. . Frunţi. Ghiţu. 19 19. Arefu. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.4.1. polarizată de Piteşti.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. piemontane. de la Câmpia Piteştilor. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. . Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. . interne (Câmpulung.

Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. o specie ocrotită. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Călimăneşti-Căciulata. Călimăneşti. Govora. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. urmate de cele de ordin antropic. de interes cinegetic. temperatura medie anuală. Subcarpaţi. Râul Doamnei. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Râmnicu Vâlcea. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. văi. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. în principal. (Jugur. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. cel de câmpie (810ºC. Nu lipsesc litosolurile. majoritatea sub formă de zăpadă). din pădurile montane. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. lignit. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. anin. 2 544 m. precipitaţii de peste 1000 mm. Valea Iaşului. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Creasta nordică a Făgăraşului. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Govora etc). salba de lacuri din avale: Oeşti. Vâlcele. brune acide alpine). brune acide. Cozia). Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Râureni. Negoiu. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Etajare climatică tipică. Latoriţei. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). Climatul urmează etajarea morfologică. Cerbureni. munte. Ocniţa. Vălsan. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Olăneşti. În munţi. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Goleşti) şi Olt (Turnu. la peste 600-700 m. solurile aluviale. umbrisolurile. creste. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. podiş. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. de la cultura cerealelor în câmpie. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Râul Târgului). datorită expoziţie sudice. la păstoritul alpin. Zigureni. iar acestea fac loc. circuri.

au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor.200. sării. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Satele diferă ca mărime. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. mănăstirile Cozia. Topoloveni etc. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. Sânbotin. Hulubeşti. Spineni. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Boteni. Subcarpaţi-munte. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. de la aşezările mici şi foarte mici. Optaşi. Govora. răsfirate. petrolului. sare. Bistriţei. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Poiana Lacului. Arutela (Bivolari). CălimăneştiCăciulata). inclusiv în ţări vest-europene. Predomină satele agricole specializate. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Albota. Arnota.3. Horezu.). 19.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Vedea. de versant şi obârşii de vale. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. liniare. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. munţii Lotru sau Căpăţânii. Argeşului. Godeni. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. Oltului mijlociu şi Lotrului. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor.000-1. fixate acolo şi din motive strategice. Berevoieşti. Rădăcineşti. Alunu. urmare a complementarităţii resurselor. în cultura plantelor. Fondul funciar. în spaţiul câmpiei. Berbeşti. Merişani. gaze. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. cum ar fi. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. În ultima Populaţie relativ densă. Cozia. Calcarele de la Albeşti. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor.000. la cele mari şi foarte mari din depresiuni.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. cu cele trei componente ale sale (agricol. în primul rând. Jidava. podiş-Subcarpaţi. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Mausoleul de la Mateiaş. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. petrol. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni.

Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. La Govora. Ocnele Mari. Călimăneşti. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . ca rang. de Râmnicu Vâlcea. Băbeni. Oraşele sunt preponderent mici. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. funcţia turistică şi industrială coabitează. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. urmat îndeaproape. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Horezu). Brezoi. 19. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Băile Olăneşti.

Turism curativ. orz. Topoloveni). Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Dimpotrivă. Râmnicu Vâlcea. porcine. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene.4. Râmnicu Vâlcea. brânzeturi – Piteşti.Muntenia de nord-vest 19. (podgoriile Piteşti. culturile de cereale (porumb. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). legumicultură. Băbeni. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Creşterea animalelor (bovine. Ocnele Mari. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. atât în Munţii Făgăraşului. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. în primul rând cele de ordin economic. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. produse din carne. Băile Govora. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Pe locul trei. Cozia. iar la Curtea de Argeş. Astfel. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. produse clorosodice. recreativ şi cultural. Industrie extractivă şi de prelucrare. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Curtea de Argeş. negru de fum. viticultură şi creşterea animalelor. Govora producând îngrăşăminte. Ştefăneşti). ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Stâlpeni. combinatele de la Piteşti. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. dar cu perspective asigurate. agricultura valorifică întinsele terenuri. păsări. apreciabile. cauciuc sintetic. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. plante tehnice (sfeclă de zahăr). conserve de legume – Băiculeşti. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. predomină prunul). Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. plante furajere. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. 134 . de asemenea. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. dintre specii.

în zona de câmpie şi podiş.prezenţa unui teritoriu vast. produse clorosodice. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. dintre Olt şi Argeş.şi Piteşti. precum şi într-o specializare eficientă. . Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. Piteşti şi Târgovişte. . Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului.5. Curtea de Argeş. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. competitivă. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. produse din carne. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. nepolarizat direct de Bucureşti. dar şi ale teritoriului subordonat. negru de fum. căi ferate rapide). Pe de altă parte însă. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Stâlpeni. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Govora producând îngrăşăminte.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. Râmnicu Vâlcea. 2. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Râmnicu Vâlcea. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). conserve de legume – Băiculeşti. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. cauciuc sintetic. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. cu intensificarea tranzitului interregional.tendinţa de emancipare funcţională. fără praguri şi disfuncţii majore etc. principalul centru polarizator al regiunii. combinatele de la Piteşti. Băbeni. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. iar la Curtea de Argeş. brânzeturi – Piteşti. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . Topoloveni). Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. 19. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii.

Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei Române. Pătru. Editura Academiei. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Muntenia de nord-vest 19. Mioara (2003). Geografia României. (2000). x x x (1987). Ielenicz.. Editura Universitară. 4. 3. Ileana-Georgeta. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Ghincea. M. Subcarpaţii României. Regiunile pericarpatice. Cluj-Napoca. Pop. 2. Geografia României.6. x x x (1992). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1. III. Gr. Bucureşti. IV.

şi Câmpia Mostiştei. culturale).posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. cu atribute polarizatoare complexe (economice. al Bărăganului şi Dunării de Jos. sociale. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Regiunile urbanizate se afirmă. joasă. 20. padine.5. Baza naturală de susţinere 20. mlăştinoasă. cu accente de ariditate. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Câmpia Vlăsiei în nord. în jurul unui mare oraş.4. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii.1. 20 20.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. spre est . cu păduri de stejar în secolele trecute. atingând cursul Dunării spre sud.3. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. .2. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie.2.sud-est. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. . Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. nişe de sufoziune).7. a avantajelor şi dezavantajelor sale. politico-administrative.6. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. de regulă.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. 5 20. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. Componenta antropică 20. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. Iernile sunt geroase. Lucrarea de verificare nr. cel metropolitan. constituit din Câmpia Bucureştiului.1. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu cele două sectoare ale sale.

Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. fazan. Căldăruşani. Videle. Cartojani.1 milioane locuitori. gaze şi ape termale. Căldăruşani. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. se disting prin trăsături particulare. ciocârlie. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Neajlov. prepeliţă. populaţia şi aşezările. Evident. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Mostiştea şi Vedea. nisetru. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. trestie). erbivore şi omnivore. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Cernica. Gramineele (Festuca. cu un spor natural similar mediei pe ţară. Blejeşti. Mostiştea). Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Periş. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. În Bucureşti trăiesc 2. Herăstrău. Sabar. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. 138 . Etnic predomină net românii. Cotroceni. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. predomină net populaţia urbană. de Istorie al României. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Fauna este dominată de rozătoare. 20. Geologic. solurile gleice). Muzicii. Arcul de Triumf. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. arin) sau arbustive (papură. păstrugă) alături de clean. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Herăstrău. statuile şi grupurile statuare. mănăstirile Snagov. Grigore Antipa. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. exploatate în zona Titu. Astfel. de Arta. Zăcăminte de petrol. mreană. Tei. urmaţi de romi. Din punct de vedere biogeografic. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Fauna acvatică este şi ea variată. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. plop. parcurile Cişmigiu. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Mogoşoaia. compusă din stejar termofil (brumăriu. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. muzeele Ţăranului Român. Floreasca. delincvenţă socială). Limane fluviatile. Cernica. iar dintre păsări de potârniche. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Fluviul colectează râul Argeş. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. petrol şi gaze naturale asociate.3. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. Hanul lui Manuc etc).

Oraşul. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. la 1859. numit iniţial Casa Poporului şi. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. dar progresiv ajungând. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Palatul Parlamentului. atât al regiunii. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. inclusiv construcţia metroului. Centrul polarizator principal. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). 20. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. ulterior. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. în competiţie cu Iaşul. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . a cărei dezvoltare. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Balta Albă. « micul Paris ». Pipera.

Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. La baza economiei regiunii se detaşează industria. a păsărilor şi porcinelor. religios. Bucureşti. A doua ramură este agricultura. poluarea lacurilor de agrement. Olteniţa. medicamente. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. prelucrarea produselor agricole). extrem de diversificată tipologic. floarea soarelui. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Cultura grâului. complexele comerciale. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. la industria uşoară. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. turism ştiinţific. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. cosmetice). textilă şi alimentară. maşini agricole. Agricultură de tip preorăşenesc. electronice şi electrotehnice). Sofitel. Hotelurile Intercontinental. feroviar. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Zimnicea. produse poligrafice. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. aerian. industria chimică (vopsele şi coloranţi. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. porumbului. Athenee Palace. Abandonat după 1989. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Se practică turismul cultural. industria lemnului (mobilă). a delincvenţei sociale). Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. cu sejur sau de tranzit. canalul Bucureşti-Dunăre. Turism cultural şi de agrement. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. sfeclei de zahăr. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural .4.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Giurgiu. sportiv). utilaje şi maşini unelte. reţelele de transport rutier. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte.

0 pct.Numărul lucrării de verificare. Oltenia sudică.) . ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale.Specializarea şi anul absolvirii. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2.) 4. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. Ca urmare. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. (2.5.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).) 3.Titlul cursului (Geografia Regională a României). punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. Lucrarea de verificare nr.5 pct. după 1918. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.0 pct. . dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . 20. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. . 5. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 2. a României întregite.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Funcţia culturală.5 pct. Răspunsul va fi logic. . 2 aeroporturi. la obiect. (2. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. ulterior a Principatelor Unite şi. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. Nu trebuie omisă funcţia turistică.Adresa cursantului. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. .

I. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Ianoş. Geografia României. Editura Academiei.7. Bucureşti. 3. I. (1983). Bucureşti. x x x (1983). Geogrfia României. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. x x x (1984). II. Geografie Umană şi Economică. Editura Academiei. 2. Geografie fizică. Editura Academiei.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.

Calcarele. Componenta demografică şi de habitat 21.3.6.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. Baiului. Siriu şi Podu Calului). Doftanei. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf.1. Dîmbovicioarei. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Urşilor.1. 21 CURBURA Cuprins 21. 21. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit.2. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). deosebit de variate ale unităţii. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Zănoagei). Rătei. Avenul din Grind).identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională.Curbura Unitatea de învăţare Nr. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor.4. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte.5. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Buzăului (Penteleu. Structura geologică este relativ asemănătoare. Piatra Craiului. văile Putnei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Teleajenului. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei.2. conglomerate. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. . Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. . Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Omul. calcare). Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Prahovei. Astfel. format din şisturi cristaline paleozoice. Componenta economică 21. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. chei (Tătarului. 21 21. O notă distinctă face Masivul Leaota. Buzăului. Morfologic.

Mera. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. transilvană. în cununa carpatică. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. la topirea zăpezilor. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Vara scurgerea se diminuează. (Răchitaş.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. ulterior. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. A doua treaptă de relief. Blidişel). iniţial pe direcţia nord-sud. orientându-se brusc spre est. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. strâns asociată celei dintâi. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. intracolinare (Vidra. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Răiuţu. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Vălenii de Munte. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Ploieştiului şi Râmnicului. ca lungime. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). montană. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Gurbăneasa. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. precipitaţii de 400-500 mm anual). Pătârlage. Blăjeni. Policiori. Lopătari. dealurile Deleanu. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Ciolanu. Nişcov şi Podeni). Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Chioşd. Dâlma. la debuşarea în zonele joase. Dumitreşti. Câmpina şi Pucioasa. Hidrografia îşi are obârşiile. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Bucovel. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. preponderent. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Ialomiţa cu Prahova. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . interpus spre depresiunile externe. Salcia. Dealu Mare-Istriţa. subcarpatică şi de câmpie. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent.

argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Gura Ocniţei. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. Telega. de asemenea. Teleajen de notorietate. în câmpii. căprior. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. cerb). În unele masive (Ciucaş. râs. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. la etajul coniferelor din zona montană. urs ). la adâncimi mai mari în câmpie. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. eroziune accelerată. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. zona subcarpatică s-a constituit. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. mistreţ. Localităţi precum Băicoi. În primul rând. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. ienupăr. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. în care ieşirile au depăşit net intrările. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. De menţionat prezenţa apelor minerale. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. terenurile fiind invadate de jneapăn. salcie). petrol gaze naturale). păduri şi pajişti alpine. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului.Curbura Vegetaţie de silvostepă. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. afin). ienupăr sau bujor de munte. inclusiv în străinătate. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. erbivorelor (iepure. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. a dus la epuizarea zăcămintelor. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Solurile se etajează. intensă şi adeseori neraţională. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. merişor. Vrancei. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. plop. alunecări de teren. Resurse energetice variate (cărbuni. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. pisica sălbatecă. omnivorelor (viezure. Vulcana Băi. în funcţie de formele de relief: la bază. Brazi. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. carnivorelor (vulpe. Pucioasa. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. la pădurile de gorun. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Resursele regiunii reflectă. un clasic fenomen de disipare. lup). Exploatarea îndelungată. Ţintea. Câmpina. de risipire. popândău). Moreni. Gura Ocniţei au devenit.

Cascada Putna. Zănoagei). dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Abrupturile. sunt obiective atractive de prim ordin. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Calcarele şi marnele calcaroase. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. 21. culturilor diverse şi creşterii animalelor. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. « Babele ». Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Rătei). a Subcarpaţilor cu munţii. care au permis afirmarea viticulturii. gipsul de la Slănic. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. la Băicoi. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. O altă resursă este sarea. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. Baiu. precum şi din câmpii fertile. 146 .Telega. Urşilor. Şotînga. Beciu. crestele. Lacul Tăul Vulturilor etc. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. peşterile (Ialomiţei. Numărul populaţiei este apreciabil. argilele. Sinaia. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Apele minerale de la Pucioasa. Având un relief compus din munţi. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Gura Ocniţei etc. Predomină populaţia rurală. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. omogenă etnic. Boldeşti.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Sărata Monteoru. edificiile antropice (mănăstiri. Muntele de sare de la Slănic Prahova. biserici. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare.3. muzee. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Filipeştii de Pădure. cheile (Tătarului. Ţintea. Vrancei. Ceptura. Dâmbovicioara. Sărata Monteoru.. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. Moreni. nisipurile sunt utilizate de industria locală. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei).. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. salina de la Slănic Prahova. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. curativă şi culturală a regiunii. Ciucaş. Tisău. Buzău. pomiculturii.

materialelor de construcţie (Comarnic. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Azuga. pe semicercul exterior al regiunii. având rolul unor poli regionali. Câmpina. Predeal. comentaţi: 1. creşterea animalelor (cele de munte). viticultură. Mizil. Vălenii de Munte. iar satele mari. Comarnic. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Fieni). Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Plopeni. sării sau cărbunilor. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Pucioasa) sau mijlocii. Valea Călugărească). Predeal. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fie în arealele centrale ale depresiunilor. Băicoi. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. alimentară (Vălenii de Munte). Sinaia. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Azuga. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Sinaia. Moreni. Breaza. cu specializări în pomicultură. Târgovişte. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Poziţia centrală a Ploieştiului. cele răsfirate la contactul formelor de relief. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Băicoi. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Moreni). Buşteni. culmile aplatizate. între 25. polarizate periferic. Aşezările urbane sunt numeroase. Funcţia industrială este predominantă. fie în câmpie. 21. Buşteni. Fieni. adunate. Boldeşti-Scăieni.Curbura Oraşe mici. Slănic Prahova. a lânii.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Urlaţi. Profilul agricol este dominant. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu).

Sfinxul). La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Coteşti. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Panciu. o dispoziţie transversală. Babele. Turism recreativ montan. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. înainte de orice. Din punct de vedere agricol. cantitativ şi calitativ. preponderent. O altă specializare este cea pomicolă. Valea Călugărească. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. iar la Buzău se produce tablă. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Jariştea. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. la începutul secolului XX. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Buşteni. mult mai eficient valorificate actualmente. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Piatra Arsa. Odobeşti. zahăr. mai recent. Mizil. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Azuga. depozite).Curbura 21. Peştera. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. la care se racordează. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Câmpina şi. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. prin raporturi de colaborare. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Sinaia. Poiana Ţapului. lactate. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Câmpina) un profil industrial specific. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile.4. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. Teleajen. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. podgoriile Tohani. Cota 1400). curativ şi mixt. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. ulei). 148 . O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Buzău. Căile de transport au. Pârâul Rece. Buzăul şi Târgoviştea. când preţul petrolului a crescut enorm). livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. rafinării. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). pe direcţia nord-sud. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Staţiunile Predeal. cu cele din alte părţi ale lumii. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. conducte de transport a hidrocarburilor extrase.

prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. prin culoarul Rucăr-Bran. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. nu numai în plan naţional. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. asigurate cu materii prime locale. Ploieşti-Mâneciu. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. aflată în proximitate. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. cel central.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. cel vestic. ponderea armonioasă a elementelor componente. dar şi al unui turism curativ performant. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. dar şi a descărcării lor spre exterior. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. Elementele de unicitate. Sub aspect turistic. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului.

Subcarpaţii României. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Cluj-Napoca. Geografia României. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Universitară. Editura Academiei. Editura Academiei. x x x (1987). 3. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. M. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Ghincea. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. x x x (1994). printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Pop. Gr. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Mioara (2003). România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Pătru. inclusiv grupa Bucegilor. Ileana-Georgeta. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. 21.5.. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti. IV. Regiunea Curburii s-a impus.Curbura 21. Bibliografie selectivă 1. poate. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Curbura este. Bucureşti 2. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunile periferice. Brazi. 2. (2000).6. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 4. Câmpina. Ielenicz. III.

Bărăganul. . Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. 22 22. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Intr-adevăr. Câmpia Română. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Componenta naturală a sistemului regional 22. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.4. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. la vest şi est.3. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare.6. desigur. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.2.5. 22. Aceasta.1. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Economia regiunii 22. Componenta antropică 22.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. Regiunea Metropolitană Bucureşti. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22.1. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial.

vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Vara apar zile toride. Influenţa climatică estică este generalizată. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. padine). Temperaturile medii sunt ridicate. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. principalul indicator al gradului de ariditate. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. între Ialomiţa şi Călmăţui. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Strachina. Precipitaţiile. nişe de sufoziune etc. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. temperat continental cu tente de ariditate. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Astfel sunt Lacul Amara. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. în care cele două râuri principale. cald şi secetos. Cea mai mare cantitate o conţine. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. padine.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Tătaru. În partea sudică a unităţii. scad sub 450 mm medie anuală. Hidrografie de tranzit. Culoarele celor două râuri. depresiuni. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Fundata. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. când temperaturile depăşesc 30ºC. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. situat la nord. tributară Dunării. Gălăţui. Apele subterane se află la adâncimi mari. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. sub cuvertura groasă de loess. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. desigur. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense.

lipsesc dovezile mai vechi. cu un indice de fertilitate ridicat. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. asigurat de terenurile plane. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. Cunoscut. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. rozătoarele dominând net celelalte specii. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. a secetelor frecvente. nefragmentate. cât şi în regiunea situată la est. în epocile anterioare. pietrişuri şi nisipuri. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. plop. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Sudiţi. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Un element faunistic de notorietate este dropia. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. 22. Atunci a înflorit în sudul său. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. prin ciulinii săi care. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. papură). cu soluri fertile. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest.3. Antropizare intensă. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Faptul că atât în Bărăgan. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. generat de întinsele suprafeţe cu limane. asigurată. cel puţin legal. În unele areale. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. Coşereni sau Coşlogeni. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. spre exemplu. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Astfel. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. arin. cea a Dunării de Jos. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii.

iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. în vecinătatea unor lacuri. Pogoanele. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Centre urbane mici şi mijlocii. evident cu alte motivaţii. Aşezările umane reflectă. densitatea demografică este redusă. 22. până în zilele noastre. Însurăţei. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Profilul acestora este dominant industrial.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. prin densitatea lor mai redusă. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Românii alcătuiesc majoritatea absolută. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Fenomenul s-a prelungit. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Ea nu a atins însă. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Ţăndărei. în acest caz el fiind concludent. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Structura este poligonală şi mai rar alungită. Feteşti. Bărăganul este slab urbanizat. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Lehliu-Gară. precum în alte regiuni.

cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. confecţii. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui.Ştefan cel Mare. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. pe Dunăre şi o serie de lacuri. porumb. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale.4.Constanţa. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Culturile de grâu. Agricultura se impune prin culturi variate. prefabricate. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. un fenomen de eclipsare. Industria este de dată mai recentă. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. funcţionând aici. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. O excepţie este staţiunea Amara. Apare în cazul Bărăganului. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. sfeclă de zahăr. Lungi perioade. au perspective asigurate. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. floarea soarelui. indus de capitală. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. al „conului de umbră”. soia. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti.Bărăgan 22.Călăraşi sau Pietroiu . orz. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi.

Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. x x x (1969). Editura Academiei. se vor accentua. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. În caz contrar subordonarea teritorială. Geografia Văii Dunării Româneşti. Geografia României. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. o afirmare a lor în sens biunivoc. II. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. premise favorabile. Industria alimentară şi textilă. avantajele mecanizării. bazată pe materii prime proprii. Perspective de specializare agricolă performantă. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Bucureşti. a ponderii principalelor sale ramuri. conform principiului avantajului comparativ.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. face greu decelabilă o astfel de limită. de asemenea. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Editura Academiei. Relieful jos de câmpie. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Ca urmare. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. Bucureşti. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. x x x (1983). Dunăre. 3. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. faţa de Bucureşti. 2.5. Geogrfia României. în mai mică măsură de Feteşti. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. I.6. Dimpotrivă. 2. x x x (1984). o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. 22. Geografie fizică. uniform structural şi peisagistic. are. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Bucureştiul este polul cultural. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. dar şi menţinerea unui statut periferic. 22. În al doilea rând.

podiş intens peneplenizat.6. .Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. 23 23. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Evident. în ciuda înălţimii sale modeste. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 23.4. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. Baza naturală de susţinere 23.5. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. cu structură tabulară. Obiectivele unităţii de învăţare nr. câmpie tabulară.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. Proiectul pentru Învăţământul Rural .1.2. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. Astfel. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Economia şi perspectivele regiunii 23. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. . Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. de luncă şi câmpie joasă.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. 2.

cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Lutu Alb. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Iarna. de lunci. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. energia şi indicele de fragmentare cresc. Astfel sau format lacurile Balta Albă.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. în unele sectoare. Movila Miresii. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Pentru a nu aminti că. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. la rândul său. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. debuşează în Dunăre. Siretului şi Prutului. Prutul. Resurse de apă bogate.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. climatului continental cu tente de excesivitate. crivăţul este o prezenţă frecventă.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Batogu. Milcov. cca 2. câmpii de subsidenţă şi podiş. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. în zona Brăila-Galaţi. Buzăul). naturale şi antropice. pe de o parte. coborârea sa se accentuează. Râmnic. Relieful este mai accidentat. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. şi de poziţia geografică în sud-estul României. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. mai abrupt.5 ºC la 10 august 1951). devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Siretul şi Prutul. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. este la originea limanului Brateş. Amara (de Buzău). în zona Râmnicelu (Ion Sion). Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Climat cu ariditate pronunţată. 158 . fie şi numai pentru faptul că aici. Din punct de vedere termic.

Brăiliţa. cerealelor. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Ianca. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. rogozul). edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Prut. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Esenţele moi (salcia. unde cultura legumelor. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. somn. Subsol bogat în hidrocarburi. Lişcoteanca. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. Bordei Verde. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. moştenirea etnografică a ruralului etc. milioane m³. Siret. hidrofilă. la care se adaugă iepurele.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. prepeliţa.3. În sfârşit. trestia. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. fondurile de pescuit de pe Dunăre. faună şi soluri specifice. iar în Movila Miresii 438 mii m³. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. cu humus mult şi fertilitate ridicată. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. monumentele. gramineele (păiuşul. Prutului sau Siretului. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. cu orizonturi bine structurate. 23. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. şalău. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. hârciog. Stoicani sau Silişte. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . muzeele. stejarul pufos). dar şi cea a Siretului Inferior. Oprişeneşti. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. vulpea. dealurilor piemontane. Vegetaţia câmpiei este stepică. potârnichea. Amara). câmpiei. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. şoarecele de câmp). Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. orbete. Movila Miresii. industria. arinul. În primul rând Câmpia Brăilei. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. păstrugă). colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est.

romi. într-un timp relativ scurt. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. reduce indicele scăderii populaţiei. Etnic predomină net populaţia românească. înspre Tecuci. Dunărea de Jos are puţine oraşe. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Ianca. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. Galaţiul şi Brăila.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. Oraşe mici. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. sub 25 000 locuitori. în Platforma Covurluiului. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. sub 500 locuitori. la nivel regional. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Prezenţa a două mari oraşe. la care se adaugă ruşi lipoveni. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 23. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). Dinamica naturală relevă două aspecte distincte.

Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos).panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. floarea soarelui. O altă ramură economică este piscicultura. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. culturale. Deşi cu o suprafaţă limitată. de asemenea. orz. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. judeţele Galaţi şi Brăila. ce prelucrează minereul de fier din import. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. soia. La Măcin. porumb. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. plante furajere. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. de refacere fizico-psihică. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. La Chişcani. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. cât şi spre Marea Neagră. prefabricate. mătase artificială. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Pe Dunăre. confecţii. lactatele. pe de o parte. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca.4. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. confecţii. păsări. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Se cultivă grâu. Proiectul pentru Învăţământul Rural . de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Se cresc. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. La Galaţi se produc. bovine. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. prelucrarea cărnii etc. morărit. de asemenea porcine. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. lângă Brăila. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport.Dunărea de Jos 23. zahăr. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. religioase. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. agricultură şi transporturi. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. sfeclă de zahăr. monumente).

23. Bucureşti. 2. Bucureşti. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent.6. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. Republica Moldova şi Ucraina). într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. x x x (1984). predominant de câmpie joasă. prin Târgu Bujor şi Bereşti. aşa cum o arată şi topicul atribuit.5. Editura Academiei. a prelucrării peştelui. Bucureşti. Galaţiul. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. x x x (1969). Geografia Văii Dunării Româneşti. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. dar mai ales spre Delta Dunării. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Geogrfia României. I.datorită potenţialului economic ridicat. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. inclusiv în domeniul transfrontalier. poate deveni un pol de atracţie al acesteia.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Geografie fizică.. de-a lungul Prutului.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. II. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. 23. . Comentarii şi răspunsuri la teste 1.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. . se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Editura Academiei. Geografia României. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. 3. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. Bibliografie selectivă 1. periferic. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. x x x (1983).. . Geografie Umană şi Economică. 2. Dunărea de Jos. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.

situat în regiunea învecinată.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. cu altitudinea maximă de 467 m.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. şi anume Podişul Dobrogei. Dealtfel. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării.1. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. 24 24.2. . De subliniat. din anumite puncte de vedere. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Economia şi perspectivele regiunii 24. Podişul Dobrogei de Sud. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. acoperită de loess. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. cristaline. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. Baza naturală de susţinere 24. ci numai podişul cu acelaşi nume. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. Culmile sale. formate din roci mezozoice.3. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea.4. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Pricopanul şi Niculiţelul.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. 24 DOBROGEA Cuprins 24. mult mai extinsă. plaje). 24. În Podişul Dobrogei. încă din start.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr.5. respectiv de către Marea Neagră către est. cu morfologie marină (faleze. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. din punct de vedere al cadrului natural. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. Componenta demografică şi de habitat 24. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.

în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. şoareci) alături de iepuri. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. verile fiind călduroase. în nord. Râurile Teliţa. Slava. orbete. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. tributare Mării Negre. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Stepa. Greci. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. de mare fertilitate. iar rocile de construcţie (granit. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. popândău. Altitudinile reduse. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Peştera Liliecilor). mistreţi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Podişul Oltinei. pedunculat). Intr-un climat cald. cernoziomuri levigate. Climatic.9ºC (+41ºC şi -23. soluri bălane) profunde. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. medie anuală. căprior. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Densitatea reţelei hidrografice redusă. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. culoarul Văii Carasu. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. vulpi. mai înalt şi fragmentat. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Taiţa.9ºC). Climat arid.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. deltaic.

24. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Eforie. în spaţiu alocat. Mangalia. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. bulgarilor. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. a turco-tătarilor. spre Delta Dunării). cu prezenţa. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . următoarele aspecte: 1. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². industriale. Năvodari). Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici.Dobrogea Topalu. 2. 24.3. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Hârşova. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. aflate în curs de exploatare. Mărimea lor este variabilă. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. ca minorităţi. turistice şi culturale majore. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Basarabi). Babadag). Mahmudia. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Negru Vodă. sub aspect demografic aspecte contrastante. Test de autoevaluare Explicaţi.

de la Mamaia şi până la Sulina. de amplele sisteme de irigaţii. Constanţa. Asociate climatului cald. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Venus. 166 .4. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. cernoziomice şi bălane. construit în deceniul şapte al secolului trecut. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. vinificaţie. Turism litoral de anvergură. sfecla de zahăr. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. bere). în raport cu restricţiile climatice. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Costineşti. porumbului. Eforie Nord. prelucrarea bumbacului). ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Căile de transport. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. În sfârşit. Mangalia). Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. viticultură şi creşterea ovinelor. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde.Dobrogea 24. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. livezile de caişi şi piersic. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. ulei. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. În primul rând.2 km lungime). Isaccea. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. termocentralele de la Constanţa). Cultura grâului. ca atractivitate. spre Litoral şi Deltă. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. între care se detaşează Constanţa. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. din România. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. Mangalia. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. în special al turiştilor. prin diversitatea şi densitatea lor. Eforie Sud. Căi de transport de maximă diversificare. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. floarea soarelui. Niculiţel şi Oltina. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Jupiter. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. Olimp. maşini agricole la Medgidia). Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs.

Canalul Dunăre . fondate de comercianţii greci (Histria. Geogrfia României. în primul rând. Tulcea. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare.Marea Neagră scurtează. Geografia României. În al doilea rând. x x x (1983).6. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. s-au afirmat în perioadele următoare. Constanţa şi Mangalia. Bucureşti. II. încă din antichitate. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. x x x (1969). În sfârşit. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. de eşuarea unor nave etc. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Pe litoralul Mării Negre apar. x x x (1984). evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Editura Academiei. Babadag sau Negru Vodă). Editura Academiei. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Editura Academiei. Năvodari. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Geografie fizică. 24. 3. aluvionarea şenalului deltaic. Dimpotrivă. Eforie. în interiorul podişului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Geografia Văii Dunării Româneşti. 2. Bucureşti. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. dar şi Cernavodă. 2. I. Geografie Umană şi Economică. o serie de oraşe-cetăţi. Tomis şi Callatis). el are atribute turistice de prim ordin. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . celelalte două. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km.

În acest caz. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. Componenta antropică 25.1. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. încercarea de-a contura o singură regiune. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Economia Deltei Dunării 25. Pe de altă parte. Etc. Or. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. 25 25.4.6.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei.2.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. 168 . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25.5. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. . Baza naturală de susţinere 25. un tip de economie specific. Lucrarea de verificare nr.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. . precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ.3.7. cea a Dobrogei. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. „natura propune şi omul dispune”. 6 25.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Delta Dunării ca regiune geografică.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Matiţa. Sub acest aspect. al căilor de transport. corelabil cu potenţialul antropic redus. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. se produce alumină. plante tehnice. Holbina. pe terenurile neinundabile. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. colmatarea unor canale). Există însă. Rusca. grâu. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Pe lacurile Roşu.Delta Dunării 25. valorifică această oportunitate. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. vijelii. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. de subzistenţă. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. legume). o serie de culturi (porumb. iar în celelalte zone se cresc animale. creşteri maxime ale nivelurilor. Industria este concentrată în Tulcea unde. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. pe baza bauxitei din import. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Dunărea şi. Se practică. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. Stipoc. Merhei. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Construcţia de nave. Mahmudia. A doua activitate economică. Condiţii optime întruneşte apicultura. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Roşu. 172 . sub aspectul căilor de acces. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. Complexele turistice Crişan. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Gorgova. prelucrarea peştelui. morărit-panificaţie.4. implicit. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. cinegetic sau piscicol. Isac.

viza) producători de icre negre. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. aici. în timpul migraţiilor. câinele enot. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. cormorani. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. dar şi somnul. favorabilitate din ţară. Emblematică este prezenţa pelicanului. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). piciorong. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. salcie). Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. călifar. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. mereu mai numeroase şi mai variate. şalăul. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. păstrugă) sau de apă dulce (cega. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. vulpe. iepure. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. egrete. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. vidra.5. nuferi sau esenţe moi (plop. Concomitent.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. nisetru. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . 25. nurca. caras sau biban. în principal turişti. ale factorul modelator antropic. vulturul codalb. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. lopătari. declarat monument al naturii. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. lebede. alături de lişiţe. crapul. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. stârci.

0 pct. . Bucureşti. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Bibliografie selectivă 1. Răspunsul va fi logic formulat. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 25. Sistemul circulaţiei apei. 21-25 privind regiunile Curbura.) 5. 2. Editura Academiei. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Delta Dunării.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Adresa cursantului. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.5 pct.) 4. x x x (1969). Editura Academiei. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.Specializarea şi anul absolvirii. . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Driga. 3. Geografia Văii Dunării Româneşti. (1.6. vol. Dobrogea şi Delta Dunării . Lucrarea de verificare nr. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. (2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Numărul lucrării de verificare.Delta Dunării 25.0 pct. Bărăganul.) 6. Bucureşti. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Casa Cărţii de Ştiinţa. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. B-V. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.7. x x x (1983) Geografia României. Dunărea de Jos.) 2. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. . Cluj-Napoca.0 pct. (2004).5 pct. la obiect. I – Geografie fizică.

Paris. (1984).. Barbu. XXVI. 18. Cluj-Napoca. Geografia turismului românesc. 15. N. Cocean. pg. R. Chorley. 7. Asupra regionării reliefului României. Bodocan. (1981). Dezvoltarea regională în România. (1980). SCGGG. Cocean. R. Băcăuanu. A. Assoc. Octavia (1980). Editura Universităţii Bucureşti. 8. Badea. 28. 2. Brânduş. RRG. Daniela (2003). (1997). Bucureşti. Die zentralen orte în Suddestscland. Bull. PUC.A Typical Geographical Region of Romania. SCGGG. Benedek. (1976). Studiu geomorfologic. 12. Studia UBB. Bucureşti. Badea. L. Bucureşti. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Presa Universitară Clujeană. Brunet. P.. Clima Depresiunii Sibiului. J. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Fisher. 25. (2000). I. P. D. Pantazică. V. 27. Băcăuanu. Potenţialul climatic al Bărăganului. (1993). N. (1990). P. Paris. O. Paris. Bacău. 41-42. Etude de region. 9. Bucureşti. Christaller. (1968). Editura Academiei. Paris. Câmpia Moldovei. Geogr. Cluj-Napoca. Paul Vidal de la (1908). 13. (2004). 6. Bogdan. Paris. Asupra geografiei regionale. Reims. Models în Geography. N. 26. SCG. Maria. (2002). (1910). 19. Barbu. La geographie humaine. 41. Inst. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Editura Academiei. Cocean. Antonescu. XXXIX. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Ciulache. P. Haggett. Cocean. (2004. Cocean. Dollfus. Bucureşti Berre. N. Paris. 2 (XL). S. (1997). Jena. Maryvonne le (1980). (1988).. Blache.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Chauvet. Etats et nations autour de la France. Ungureanu. Paris. 10. C. Podişul Moldovei. Editura Ştiinţifică.1. Al. La porte nantaise dans la France de l'ouest. L. Bordei. (1998). Brunhes. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). J. Aur. Claval. 16. P. 14. Delgrave.. Geografie Regională. 3. Editura Presa Universitară Clujeană. N. 21. W. Trav. Bucureşti. Blache. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. 482. Subcarpaţii Tazlăului. (2004. 30. Coordonate majore. P. ClujNapoca. Cocean. V. J.. Bucureşti. Geogr. Franç. P. 23. Editura „Grigore Tabacaru”. 24. Hachette. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1971). 5. P. 4. Bucureşti. Terra. Ţara (The Land) . (1997). Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Studiu geomorfologic. (1992). Paul Vidal de la (1889). I. Editura Oscar Print. Methuen &Co LTD. Editura Academiei. Claval. Chiriac. Cluj-Napoca. 3 vol. Bucureşti. Nathan. Delgrave. Bucureşti. Regions naturelles et noms de pays. Heur et malheur de la Géographie Regionale. (1979). 17. Bucureşti. PUF. Geografie politică. Structura spaţiului mental românesc. 22. 20. V. Cluj-Napoca. (1933). I. L'Europe. Obcinele Bucovinei. Géographie Universelle. (1981). 29. (1983). Barbu. 11. Editura Academiei. P. (1970). XXX. Géographie humaine et economique contemporaine. Editura Focul Viu. a). Initiation a la Geographie Regionale. 461-501.

Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. (1970). 41. Munţii Semenic. 48. P. Geografie umană şi economică. Mihaela (1999). 56. (2004). 1. J. Editura Academiei. A. J. M. 58. A. V (2001). P. Bucureşti. Paris. 52. Editura Tehnică. Dickinson.. (1976). Cocean. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Cucu. 35. Deică. 45. The Resilience of the Geographical Region. Cocean. St. E. Getis. 41-42. Entrikin.. Paris. The 29 th International Geographical Congress. 40. Ţara Lăpuşului.. Donisă. Depresiunea Haţegului. P. P. Cluj-Napoca. Routhlege & Kegan Paul.. Human Geography. P. Paris. Cocean.. 38. Cocean. R. USA. Le concept de region: ambiquités. 42. no. L'espace vecu et la notion de region. Bucureşti. Flamarion. Târgovişte. Dezsi. Editura Academiei. PUF. Gravier. P. Lequesne. (1990). F. Seoul. Bucureşti. România. Editura Oraj. Editura didactică şi pedagogică. I. (1970). N. Bucureşti. Getis. Paris. Cocean. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Canada. Michele (1978). Delta Dunării. Grumăzescu. Cluj-Napoca. 59. PUF. Bucureşti. (1979). Bucureşti. (2000). J. Cornelia (1970. An Encyclopedic Survey. Potenţialul reliefului. Bucureşti. La Decouverte. Studiu geomorfologic. 50.. Studiu geomorfologic. 39. 32. P. Driga. 57. Cluj-Napoca.. Paris. J-J. Les methodes de la geographie. Dayries. (2002). (1991). XXIX. Dubois. (1980). Gales. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Lăcău (2002). G. Fellmann. James Press. (2004. Korea. Human Geography. The 27th ARA Congress. a). (1980). 49. George. Reims 54. 37. Studiu de Geografie regională. WCB. PUF. Analele Univ. Trav. La question regionale. I. 53. Editura Academiei. PUC.Bibliografie generală 31. P. Fremont. 44. Adnana. (1971). London. La regionalisation. L. C. Dinu. 41-42. Dumolard. Grumăzescu. Studia UBB. Editura Academie. 47. Ştefan (2005). C. (1970). The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Tăşnad. Geogr. (1981). Montreal. (1990). P.. (2000). Sistemul circulator al apei. 34. Inst. 36.Getis. Espace. CNRS. (1991). paradoxes ou contradictions. Grigore. Cluj-Napoca. WCB. Bucureşti. (1976). A. Trav. Câmpia Olteniei. O. 1. SCG. Cornelia (1975). 51. USA. A. 46. L’identité regionale. Dauphiné. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Getis. Geografia peisajului. Coteţ. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. Donisă.. XVII. (1997). 33. Dayries. Ciangă. Les paradoxes des regions en Europe. B-V. N. 1. P. Ed. Economica. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Geomorfologia Văii Bistriţei. Polytehnic International Press. (1977). Chicago & London. Romanian Review of Regional Studies. R. P. 43. Drăguţ. Editura Academiei. în Modern Geography. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. Paris. (1968). Conceptul de regiune în geografia românească. Paris. Dollfus. L'analyse geographique. 55. Region. (2005). region et systeme. Regional Concept: The anglon-american Leaders.. Cocean. J. Bucureşti.

Geografie Regională. W. Munţii Poiana Ruscă. Bucureşti. 87. (1971). 67. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Cambridge. Marin. 68. Mioara (2003). (2002). La region: essai de definition. Paris. 2. Bucureşti. 86. Ielenicz. rom. Lacour. Natura. M. (2000). (2000). Marile regiuni morfologice ale României. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. (1962).Velcea. Asoc.. Emmanuelle (2000). E. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Editura Vinea. Gabriela (2005). O. Arad. Univ. Ianoş. Ianoş. H. Cluj-Napoca. 79. Humeau.Române pe baze geografice. Basil Blackwell. Studiu geomorfologic. The Geographer's Art. Editura Academiei. I. 63. Ileana-Georgeta. Bucharest. XVII. Sisteme teritoriale. USA. Ilieş. Ianoş. V. Franc. Marcelpoil. Bucureşti. I. Micalevich . Editura Tehnică. Continentele. Subcarpaţii României. Bul. Ilieş. (1987). Haggett. Soc. Bucureşti. I. Geogr. The limits of geographical regions and their determination criteria. (1981). Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Valeria (1961).R. Editura Academiei. Pătru. BSSGG. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Bucureşti. XXVIII. V. (2005). Ilinca. Bucureşti. I. Juillard. în Annales de geographie. Bucureşti. J-B. P. Isard. Editura Academiei. Territoires de dévelopement versus territoires politiques.. Ielenicz. 70. M. 78. Teoria sistemelor de aşezări umane.Bibliografie generală 60. Unele probleme de geografie regională. (1994). Grumăzescu. 76. 75. Grumăzescu. Ghincea. MIT Press. (1995). II. Bucureşti. N. Bucureşti. J. (1968). Bull. 66. V. RRGGG. I. „Vasile Goldiş”. (1999). Paris. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. 71. Lajugie. Editura Universitară. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Mihăilescu. 12. Mândruţ. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. XL. Hârjoabă. de Vest. Revue de geographie alpine. 1-2. Mehedinţi. 73. Cambridge. Ţara Oaşului.. 64. H. (1990). Paris. Mihăilescu. Studiu de Geografie regională. Cornelia (1970. M. (1968). Studiu de Geografie regională. Tara Maramureşului. Editura Tehnică. Bucureşti. Masivul Bucegi. (1957). Relieful Colinelor Tutovei. 82. Ianoş. Terra. I. 62. Bucureşti. 1. Editura Academiei. (1931). Ianoş. C. Bucureşti. Ielenicz. 5. 77. (1993). Dalloz. 1. b). Espace regional et amenagement du terittoire. I. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. O abordare geografică. SCGGG. Bucureşti. 74.. M (1984). Harta regiunilor geomorfologice ale R. USA. SCGGG. 83. Editura Dacia. Editura Academiei. Delfaud. România. Ilieş. 65. Grenoble. 3. Al. Bucureşti. 80. 84. Grumăzescu. Editura Academiei. 72. Hizy. Geogr. 81. 85. Geografie Regională. 69.. Bucureşti. 50. S. P. Etnie. 387. Editura Universităţii Bucureşti. (1932). (1999). (1985). Munţii Ciucaş-Buzău. 61. (1965). (2001). Dealurile şi podişurile României. I-II.

T. (1979). V. 1. Cuza. Gr. 89. (1995). I. SCGGG. Editura Academiei. Al. (1974). La question regionale dans l'espace roumain. V. Ţara Haţegului. Gr. Popovici. Hutchinson University Library. Pop. V. Terra. Vallega. Regiune geografică şi regiune economică. I. 111. 102.Bibliografie generală 88.. Al. The Netherlands. Mihăilescu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.H. Bucureşti. 107. D. Oradea. Region as a socio-environmental System. Morariu. Paris. De Ştiinţe Geografice. p. Şt. Vâlsan. Geogr. (1984). Bucureşti Pop. I. Gr. Ţara Făgăraşului. Grigore. 1. Popescu. Bucureşti. Editura Academiei. Violette (1994). în L'espace geographique. Marin. Pop. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Mihăilescu. XXVII. Depresiunea Transilvaniei. (1931). (1967). Roşu. Mihăilescu. “Al. Bucureşti. ClujNapoca. Geografie teoretică. Ungureanu (1993). 97. Nir D. (1971). T. 112. 99. Mihăilescu.. (1971). a). 100. J. Reclus. Clujeană. Regional Geography. (1968 a). Mursia. Soc.Lucr. (1970). (1980. Editura Presa Univ. (2001). Posea. Bucureşti. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Irina. Bul. London. V. Studiu de geografie umană. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. SCGGG. Gr. regiune geografică-ecosistem. Geografia generală şi regională. M. VI (LXXVI). SCGGG. Al. Timişoara. Bucureşti Thunen. Milano. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 109. I. I. Valeria Velcea (1971). Cluj. Cuza”. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . V. XI. Morariu. Bucureşti. Carpaţii şi Subcarpaţii României. I. Rey. Theory and practice. Clujeană. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Geografie-ecologie. Publ. (1964). Editura Academiei RS România. (2005).. Gr. XXVI.215-217. Mac. Badea.. 101. Posea. Studiu geomorfologic. (1968 b)... RRGGG. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Univ. XXVII. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Iaşi. Posea. Ann. G. 104. 96. Gr. Bucureşti.. 113. I. 106. Dordrecht. 108. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Iaşi. 105.. 90. Oancea. 94. Univ. SCGGG. 1-2. Ungureanu. 2. România. (1980. I. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Posea. Velcea. sistema territoriale sostenibile. Germany. 93. (1994). T. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. Editura Kluwer Acad. XVII. 110.(1990). (1982). 95.. (2000). Editura Academiei. ClujNapoca. Mihăilescu. 92. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. 2. Mac. Inst. Editura Presa Univ. 103. Hamburg. 12. V. Donisă. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. b). 91. Ungureanu. 114. L. (2001). Studiu geomorfologic. N (1990).. Popa. (1991). von (1826). Despre ţară şi ţări. Natură. Editura Universităţii de Vest. La regione. Om.3-7. SCGGG. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. A. 2. Tufescu. Elementul spaţial în descrierea geografică. 4. p. reflecţii. Editura Universităţii Oradea. Marile regiuni geografice ale României. Bucureşti. Minshull R. Economie. Editura Univ. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Gr. N. IV. XVII. 98. Morariu.

Geografia Văii Dunării Româneşti. Geografia regională. Monografia geografică a RPR. Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . (1983-2005). Câmpia Română. XXXVI. Geografia României (vol.Bibliografie generală 115. Terra. 2. 118. G. (1969). caracteristici spaţiale şi funcţionale. Bucureşti. G. (2002. 116. x x x. Ellipses. (1960). Wackermann. Valeria (1988). (1916). Géographie Regionale. Editura Academiei. x x x. 119. I-V). Vâlsan. Velcea. Bucureşti. 120. Editura Academiei. Bucureşti. BSRRG. Editura Academiei. 117. Contribuţii de geografie fizică. x x x. Paris.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful