Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Lucrarea de verificare nr.8.4. Geografii români şi Geografia Regională. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Etapa 1950-1980 4.4. Regiunea polarizată 3. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. Tipologia regiunilor geografice 3.1. Regiunea geografică . 1 4.5.7.5.2.3.Cuprins CUPRINS Introducere 1. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i .1. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.3. 2 2.7. 4 4.4. Criteriul mintal 2. 3 3.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.1. Criteriul politico-administrativ 2. 1 1. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Etapa actuală 4. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.entitate teritorială 1.1.6. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Regiunile geografice ale României 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunile omogene 3.5. Regiunea ca teritoriu 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Criteriul peisagistic 2. Criteriul funcţional 2.3. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.6. Regiunea ca sistem 1.2. Regiunile geografice ale României 4.4.6.6.7. Moldova de nord-est 5.

Economia regiunii 9. 7 7.5.6. Baza naturală de susţinere 5. 2 8.3.1.4.Cuprins 5. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.6. Economia regiunii 8. Economia şi devenirea regiunii 10.3.5. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.1.3. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. 6 6.1.6. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Maramureş-Chioar 7.4. Componenta antropică a sistemului regional 6.5.4. Bistriţa-Trotuş 10. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.2. Economia şi perspectivele regiunii 6.3. Componenta demografică şi de habitat 9.7. Baza naturală de susţinere 9. Bucovina 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta antropică a sistemului regional 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.6.4. Baza naturală de susţinere 10.3. Economia şi perspectivele regiunii 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Baza naturală de susţinere 7. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Componenta demografică şi de habitat 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.5. Componenta demografică şi de habitat 7. 10 10.3.4. Componenta antropică a sistemului regional 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Culoarul Siretului 9.2.6.Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.4.2. Baza naturală de susţinere 6.1.1. 8 8. Bârladul 8.6. 9 9.5. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10.2. Lucrarea de verificare nr.5.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

al oricărei colectivităţi. patriotică. cum este şi firesc. a descifra. între obiectivele generale se înscrie. generale. fără nici-un echivoc. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. morfologic. în primul rând. vi . Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. necesitatea de întâmplare. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. hidroclimatic sau biopedogeografic. În consecinţă. în orice ipostază. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. riguroasă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. şi ele extrem de numeroase. adecvată. Nu este vorba numai de substratul material. devine un important atu al oricărui individ uman. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. existenţa. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. orientarea demersurilor spre abordarea critică. Obiective generale. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. specifice şi expresive. componenta sintetică. înainte de orice. durabilul de efemeritate etc. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. Astfel. Ca urmare. o finalitate eficientă. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. abordările de Geografie Regională reprezintă. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. atât de necesară oricărui proces educativ. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. cum este definită Geografia. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. Iar dintre toate ramurile Geografiei. geologic. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite.

a părţii la întreg.Introducere Racordarea. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Bibliografie selectivă. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. presupune o racordare a părţii la întreg. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. În continuare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. centrate pe problematica de maxim impact. şi bibliografie generală. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. adresa cursantului. pe unităţi de învătare. structurale sau mentale. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. În general. mai iscusit. (unităţile de învăţare 5-25). în 25 unităţi de învăţare. prin cunoaştere. Bucovina. specializarea şi anul absolvirii. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. ce conţine. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Pe lângă informaţia aferentă modulului. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Structurarea detaliată. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. criteriile utilizate în regionare. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Răspunsul va fi logic formulat. numărul lucrării de verificare. în final. la obiect. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. peisagistice. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Ca urmare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. a permis formularea a tot atâtea teste. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii .

viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

şi-a neglijat necesara devenire.1. Însuşi Vidal de la Blache.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă.2. .4. Regiunea ca teritoriu 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). 1. Regiunea geografică . Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. Obiectivele unităţii de învăţare nr. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice.7. îndreptăţită. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. rămase în urmă. pe de altă parte. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. 1 1.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. Regiunea geografică – entitate teritorială. pe de o parte. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.3. sub atributul indispensabilului. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. Proiectul pentru Învăţământul Rural . . . Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . între 1859-1953. aflate în avanposturi.6. În tot intervalul menţionat. considerat părintele acestei ştiinţe. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.entitate teritorială 1. Timp de aproape un secol. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu.2.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. cu o evoluţie sinuoasă. când semnele declinului ies în evidenţă. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.5. în acest caz.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . teritorială. Regiunea ca sistem 1.

J. indică o serie de lucruri indeterminate. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. poate. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. văi). 1970). Franţa este o ţară şi nu o regiune". în premieră. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. câmpii. Pacificul. ordonare a unor realităţi spaţiale. termenului de regiune şi anume: teritoriu. răspândită şi structurată nuanţat. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. entitate politico-administrativă. definită printr-o arhitectură proprie. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. considerăm utilă. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre.Atlanticul. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. podişuri. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. dirijare. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. 1. mai degrabă. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. cel mai numeros număr de formulări. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. J. vidaliană. în raport cu ţara.3. Neologismul "regionalism" este inclus. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Apare tot mai pregnantă. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. la care se făcea des referinţă). Europa este o regiune şi nu o ţară. Pentru acelaşi autor. sistem. Cunoaşterea precară explică generalizările. în timp. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1991). dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese.Mediterana sau oceanice . regionis" are semnificaţia de conducere. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. N. Conform acestei viziuni. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. F. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat.

J. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. dintre care. R. . puse în mod artificial împreună.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. Dickinson. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. figurează ca mediu privilegiat. 1980). P. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . aer. R. Pe de altă parte însă. specifică. a suprafeţei terestre. . care împreună alcătuiesc o porţiune definită. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. cel nord american. A. sunt: . Getis. Getis. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. cele mai vehiculate.Un domeniu în care entităţi diferite. R.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. 1990). După aproape şase decenii. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Herbertson. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. L. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. formulate. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. Vidal de la Blache. Minshull. A 1981). Sau. animale. precipitaţiile. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. Joerg. se pot adăuga altele.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. W. S. în esenţă. acestor definiţii.E. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. Evident. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". American Society of Planning Officials . G. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. . mai concis. apă. înscrisă concret în locuri. unicitate. specificitate. R. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. Platt. în marea lor majoritate.Un complex de pământ. . aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate.

Au apărut. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. păduri cu frunze căzătoare) etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. Mai mult. specificitatea. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. savană. podiş). va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. ierarhizarea factorilor generatori. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Dealtfel etapa post-vidaliană. ce nu pot fi omise nici astăzi. ponderea anumitor condiţionări. de servicii. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. temperat. socială şi instituţională. Dacă în antichitate. finalitatea interferenţelor spaţiale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. a zonelor litorale portuare).George. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. E. 1970). Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". se dizolva în structuri de alt tip. precum în relieful de câmpie. 2000). De această dată. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. artificializat. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. pădure sempervirescentă. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. prezenţa aceloraşi roci). ale climatului (arid. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. atunci când se analizează un component strict al peisajului. în raport cu alte teritorii. munte. P. ulterior criteriile s-au înmulţit. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. specificitate. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. ca urmare regiunile morfologice. Marcelpoil. interacţiunea elementelor componente. în vederea optimei funcţionalităţi. industrializate. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. ce îi asigură. diversificat şi distilat. dintre cunoscut şi necunoscut. climatice. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional.

Uniunea Europeană. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. a unor teritorii (mai ales ale statelor. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. dar nu neapărat!). N. Spania. CSI. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. P.N. Ea slujea direct. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. Italia. prin reglementări ce tindeau. Despovărată de atributele naturale. care posedă un grad de autonomie certă". strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. pe de o parte. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. prezente în zonele periferice ale statelor. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală.4. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. I. 1980). În Franţa ea devine "o regiune de program. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. 1977). mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). comună). CEFTA. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. Belgia. structurale şi funcţionale ale acestora. Pe de altă parte. economice. Pentru actorii politici din Germania. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. să valorifice elementele de favorabilitate. (1959) şi susţinut de Baranski. Marea Britanie. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Efectele globalizării sunt evidente. I. NATO. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. (1964) (citaţi de Donisă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. economică. induse de sus în jos. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale.M. încă din antichitate. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. departament. Mulţimea condiţionărilor genera entropia.

specifice. A. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. un sistem Între proprietăţile externe. concept operativ de sorginte naturală. sociologică etc. lăsând altora sarcina. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. timpul. Catalonia). Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. iar pe coloane atributele funcţionale. interne. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. dialectic dezechilibrat. este un decenii. ce generează o hipermatrice. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în accepţiune sistemică. Ca urmare. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. Mediul. paralele. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. din păcate. continuate ulterior. politică. ale căror prime intervenţii n-au fost. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. caracterizate printr-o mare relativitate. dar şi meritul. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. Intervine şi a treia dimensiune. regiunea. temporale). însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. retroactive şi interactive. Regiunea ca sistem deschis.5. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. formată din spaţii contigue". Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. în primul rând. Nu trebuie să omitem. Bucovina.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. guvernat de relaţii de tip feed-back. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. economică. 1. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. stabilitatea şi adaptarea. de-a definitiva şi detalia conceptul. O calitate care persistă este o invariantă.

modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. în faza iniţială. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. El Nino. Ruhr etc). În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. sistemul a avut un anumit acces. faună. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. geotermică. îl exercită clima. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. Ea induce. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. P. solară etc). centrul Marii Britanii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. la care. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. economiei sau comportamentului uman. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. habitatului. mai divers perceput. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. impactul cel mai acut. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. soluri. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. Pentru a se menţine. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor.

El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. politice. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. a majorităţii activităţilor umane. indiferent din care domeniu. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. sociale. Adaptarea la competitivitatea interregională. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. Adaptarea la presiunea antropică. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. independent de factorii de decizie de la nivel regional. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. inovării. Este o necesitate imperioasă. prin funcţiile lor. Adaptarea ar însemna. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. strategice dar mai ales de mentalitate. a locurilor de muncă. în circumstanţele date. de evoluţiile în plan politic sau social. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. perfecţionarea. înainte de orice. dependent. în primul rând. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. economică sau socială. parţial. generalizare. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Este evident că orice sistem terestru. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. Lipsa locuinţelor. consolidarea specificităţii. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. adesea. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. Ca urmare. În acest caz adaptarea este sinonimă. de lungă durată).

Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. 1. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. delimitată cultural. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. (1990). A. în vogă între 1900-1950. imaginând patru etape distincte şi anume: .C. 1995). sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Ulterior. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. Nir. Adalberto Vallega. omul.. . structură geologică) afirmată între 1750-1900. 1995. fără echivoc. după ce asimilează regiunea entităţii de holon.regiunea umanizată. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu.regiunea naturală (bazin hidrografic. o integrează. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. bimodular (natural şi antropic). D.

Gravier. P. 2. Blache. 1. Dordrecht. actualmente. (2005). Trav.. region et systeme. Paris. Dauphiné. Paul Vidal de la (1908). R. suprapusă unui ecosistem. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. USA. Geografie Regională.. (1970).regiunea sistem. (1990). de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Paris. Cocean. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Vallega. Mursia. F.6. 5. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. după 1980. WCB. se întrepătrund. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. P. Milano. Cluj-Napoca. La question regionale. Astfel. 2. Le concept de region: ambiquités. Espace.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . 4. 41-42. Human Geography. Dumolard. Flamarion. Nir. paradoxes ou contradictions. 9. Theory and practice. Ediţia a II-a. A. Regions naturelles et noms de pays. 6. (1971). A. SCGGG. Grumăzescu. sistema territoriale sostenibile. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. (1979). Delgrave. London. P. Region as a socio-environmental System. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1980). Getis. J. A. (1995).Getis. Regional Geography. D. . limitele temporale fiind pur orientative. Minshull. Fellmann. Economica. 7.regiunea funcţională. J. Presa Universitară Clujeană. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Publ. Bibliografie selectivă 1. 8. Cornelia (1970). Paris. Hutchinson University Library. dominantă între 19501980. cea funcţională şi cea sistemică. cele două ipostaze ale regiunii. 10. The Netherlands. Editura Kluwer Acad. no.(1990). An Introduction to a Systemic Regional Geography. conturată gravitaţional. 3.7. La regione. XVII.

să ofere.1. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. . Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.politico-administrativ.5. introducerea unor criterii de circumstanţă.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.2. Criteriul peisagistic 2. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. aleatoare (fizionomice.funcţional. Ca urmare. 2 2. Într-un astfel de context. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific.7. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. în dauna însuşirilor funcţionale. . în funcţie de importanţa lor. apreciem că. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. . 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. Criteriul mental 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .mental. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . .1. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . care este orice regiune geografică veritabilă. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. în conturarea regiunilor geografice. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Criteriul politico-administrativ 2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.peisagistic.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Criteriul funcţional 2. . care o lungă perioadă au primat în regionare.3.4. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă.

În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare.2. în toate aceste cazuri. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. În consecinţă. Întâlnim. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. morfologie. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. Să decelăm. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Munţii Apuseni. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. exclusiv. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. ci şi cele derivate din umanizarea sa. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. 12 . soluri.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. De observat că. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. diferit de al regiunilor învecinate. în latura antropică. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. tradiţional. bine statuat. oriunde şi oricând. Delta Dunării. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. Carpaţii Meridionali etc.. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. în regionarea geografică fără a deveni însă. Dimpotrivă. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. ca unităţi peisagistice clar delimitate. fiind extrem de greu de individualizat. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. vor prezenta un tip de umanizare specific. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. aşadar. la umanizarea peisajului. identificând regiunea cu acesta. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. prin exploatare intensă. Câmpia Transilvaniei). la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. în cele ce urmează. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării.

Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. impusă de specificitatea părţilor componente. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. având o individualitate proprie. gen regiunea naturală. 2. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. de orice geograf. deci. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. de delimitare. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. regiunea naturală. inclusiv fizionomic. 1983). de evidenţiere a cauzalităţilor. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. adică unui agregat spaţial organic structurat. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. accelerată. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. Avem de a face cu un paralelism evident. din punct de vedere al desfăşurării. Nu va surprinde. Dealtfel. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. repetăm. a deveni exclusivist. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. În mod analog. soluri mozaicate). vegetaţie de stepă şi forestieră. Dimpotrivă. ca mod de creionare. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională.3. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. o entitate care poate fi receptată direct. face loc regiunii funcţionale. Cocean. dar. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. la cea analitică. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. Asistăm ca urmare. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. didactică. fără. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. Precum şi într-o metamorfoză continuă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. În concluzie. Ea va include. de cea urbanizată. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică.

orientându-o decisiv spre spaţiul slav. bunuri şi interese. funcţional. schimbându-l practic cu un alt sistem. după anumite considerente de ordin peisagistic. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. dar şi etnic sau cultural. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. guvernat de alţi vectori. Sau dimpotrivă. energie. la rândul lor. Nu e de mirare. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. iar durata sistemului va fi limitată. pe termen lung. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. cu sistemele învecinate. între componentele proprii şi pe plan extern. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. greu de atins. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. dar şi output-uri asemănătoare. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. 14 . Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. Cu cât structura sa este mai bine articulată. 2. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional.4. deci. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. îşi vor dovedi ineficienţa. existând numeroase relaţii aleator instaurate care.

adesea. pe criterii ştiinţifice. a zonei strategice Gibraltar etc). generalizată. conservarea de către Marea Britanie. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Cluj. prin detaşare administrativă faţă de Spania. la insistenţele Moscovei). Se observă. Un factor catalizator îl constituie. Neamţ. la o simplă suprapunere. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Prutul inferior etc. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. Hunedoara şi Arad. spre exemplu. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. a fostei Iugoslavii. În mod similar. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. Oferim. În sfârşit. mai jos. Bacău sau Vaslui. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. euroregiunile. Mureş-Dunăre-Tisa. Pe de altă parte. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Prutul superior. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. chiar emoţională (rolul acordat. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. comunele. şi cea politicoadministrativă. Cehoslovaciei. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. Alba. Aplicarea frecventă. Bihor. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. ca exemplu. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. în cazul fiecărei entităţi statale. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. a dezvoltării complementarismului economic şi social. pentru a cita doar cele de la frontierele României). Dualismul dintre regionarea geografică. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative.

nu a fost încă invocat în Geografia Regională. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. (dar şi altora care. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Adăugăm. Limitele lor pot fi uşor trasate. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Astfel. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. ca urmare. criteriilor analizate anterior. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. având o contribuţie secundară. Menţionaţi. 16 . deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. diversificându-se. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. Dealtfel în lipsa omului. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. arhitecţi.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Cocean.5. entităţile teritoriale rezultate. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”.

pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. contraste economico-sociale puternice). iar influenţa acestuia mai limitată. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. favorabile sau defavorabile. Crişului Negru (moţii crişeni). sociale. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. împărţit actualmente între România şi Ucraina. se constituie într-o regiune tipică. comuna. departe de-a fi cele optime. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. localitatea. Şi invers. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Ampoiului sau Someşului Mic. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. în majoritatea absolută a cazurilor. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. cu atât disiparea este mai accentuată. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. Privite sub aspect pur administrativ. iar diferenţierile de asemenea. Maramureşul istoric. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. II. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. întregul său proces de umanizare. ecologice din perimetrul propriu. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Pe lângă criteriile analizate. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. regiunile de ordinul I. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. Macroregiunile. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată.

fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Banatul ca o entitate cu valori convergente. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. culturale. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. Transnistria. . altfel extrem de nuanţat. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. .Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente.) 2. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Mureş-Dunăre-Tisa. Prutul inferior etc. le Gales. euroregiunile. C.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural.regiuni construite istoric (UE). a dezvoltării complementarismului economic şi social. politic. economic(CSI). economic. Prutul superior. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. a fostei Iugoslavii. . pentru a cita doar cele de la frontierele României). Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. politic sau militar. Criteriile heteroclite (naturale. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad.regiuni ca societăţi civile prin cultură. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. adesea. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Lequesne. 1997) care deosebeşte: . Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. sociale. al unui teritoriu dat. În sfârşit. .regiuni-unităţi naturale şi ecologice. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Cehoslovaciei. Un factor catalizator îl constituie.6.

(2005). Ediţia a II-a. 2. Cocean. La Decouverte. P. SCGGG. Cocean. Bibliografie selectivă 1. (2000). Geografie teoretică. XXX. Sisteme teritoriale. Gales. Ianoş. Geografie Regională. Mihăilescu. 4. (1968 a). O abordare geografică.. V. Paris. Editura Tehnică. Bucureşti. 3. C. I. (1983). P.7. P. (1997). Cluj Napoca. Lequesne. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Bucureşti. 5. Les paradoxes des regions en Europe.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Editura Presa Universitară Clujeană.

Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. economici. devin elemente definitorii ale peisajului.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. sociali. deşerturile tropicale ale Asiei. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. Regiunile omogene 3. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. 3 3. începând cu anul 1752. Înainte de orice.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. în primul rând. o lungă perioadă. expresia determinismului fizic în geografie. climatul. nu a fost decât un singur pas. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.2. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). tehnologici. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: .3. respectiv factorii naturali. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Relieful.6. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare.1.2. De aici ideea că regiunile naturale sunt. belturile nord-americane. Factorii economici s-au impus treptat. 3. factorii naturali s-au constituit. Africii şi Australiei.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. de diverse tipuri. geopolitici. 20 . pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. . Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.4. vegetaţia. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. Astfel.1.5. Regiunea polarizată 3.7. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip.

cu cel de regiune polarizată. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. funcţionale. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. Găgăuzia etc). particularităţile culturale şi etnice. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. funcţională (nodală). reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. destrămarea imperiului sovietic etc). Actualmente. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Christaller în studiile sale. de gravitaţie şi polarizare. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. organizează un teritoriu. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. Regiunea naturală este substituită astfel. vestul european catolic şi estul ortodox.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. unificarea Germaniei în 1989. cu o concentrare masivă a populaţiei. Nagorno-Karabach. cu regiunea umanizată. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. structurale. după anul 1950. centrul clasic. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. lipsite de astfel de atribute. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. Kosovo. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. moştenirea spirituală a colectivităţilor. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. după anul 1900. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. urbanizarea. Căile de comunicaţie. posesoare a unei culturi proprii. regiuni agricole bine conturate. Ca urmare.

fără a fi ţinta demersului propriu-zis. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. pe de o parte. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. (1971). în acelaşi context. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. de ansamblu). iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). în anumite privinţe. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate.Tipologia regiunilor geografice 3. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. aşa cum o relevă şi Grigg D. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. structura. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. subordonându-i-se. Factorii şi principiile susmenţionate. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. relaţia om-mediu. care distinge. C. Vidal o asociază conceptului de „pays”. prefigurate încă de Vidal. cel mai adesea. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. individual sau în asociere. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). întemeiat pe alte considerente. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). vor deveni. dar mai ales raporturile dintre ele.3. într-un raport asupra fenomenului regional. trăsăturile evolutive. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). clasificarea precede regionarea. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. rolul elementului de sprijin. 22 . După opinia noastră. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. ele reprezintă operaţii distincte. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Galpin. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. mărimea. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. De aici. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. actualele regiuni polarizate. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. Grigg. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Este momentul de a menţiona. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. poate. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. Ei joacă. Cele din urmă.

). primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Depresiunea Maramureş – IV -. cu o încercare de regionare. Cele trei tipuri de regiuni. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. din păcate.etc. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. II. invariabil. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. la cele strict specializate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Evident. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. cu predilecţie. regiunile de ordinul I. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. Carpaţii Orientali -II-. Etc. singura diferenţă constând în transferul ei. unii geografi. spre exemplu. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. 1990). ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. iar celelalte două etapele recente. de la nivelul studiilor monografice. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). funcţionale. Acceptând acest criteriu. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. strict specializate (geomorfologie. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Culoarul Izei -V. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. geografia industriei. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. trebuie revizuită. Sahara). Siberia.. au făcut-o). cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. climatologice. regiuni-sistem (Dov. A. Etc. umanizate. N. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. III…n (Carpaţii -I-. Astfel. în perioada aşa-zisei sale crize. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Trebuie subliniat însă permanent că. omogene. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia.

II. I. echilibrate. A. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. A. fluide şi explozive (Fremont. 1976). informatizate şi autofinalizante ( Vallega. 1995).

cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. bine consolidate ca sisteme. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. ca fenomene de maxim impact asupra omului. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. de cele critice sau defavorizate. Dauphiné. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural .cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. La rândul său. de tranziţie spre dezvoltare. dar şi cu spaţiile învecinate .. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. citată după A. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. aşa cum o dovedeşte E. Astfel deosebim regiunile stabile. Ulterior. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. Friedmann (citat de G. Delta Dunării. Din acest punct de vedere. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. Dayries M. Wackermann. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate. După opinia lui P. 1978). iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). J. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. relativă. atât idealul acţiunii de regionare . Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). în semnificaţia lor. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală.4. Regiunile omogene reflectă.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente.

Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. la peste un secol după precedentul. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. vegetaţie. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. hidrografie. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. În concluzie. influenţă) reciprocă. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. când elementele implicate (relief. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. climă. model derivat din teoria locurilor centrale. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . 26 .media valorilor anterioare n .o variabilă dată Xi .Alsacia. soluri.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. 3. în anul 1826. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. formulat ulterior. dintre care am selectat cea propusă de A. Polarizarea. climatici. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . aflate. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.5. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. în 1933.

Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 .) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné.n. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. un sistem spaţial. Evident. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. difuzia şi dominarea. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). Christaller menţionează nu numai ierarhia. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Disputele legate de definirea “polilor”. după mărime a locurilor centrale. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Într-un tabel sintetic. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. n. 1979). Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. înainte de orice. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. A. Regiunea polarizată este. succesiv.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. reprezentaţi de aşezările urbane.

în viziunea autorului menţionat. concomitent. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. Grafic. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. să contureze “reţelele” . Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. 1979) sunt următoarele: polii. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). adesea conflictuale. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. A. prin relaţii de dependenţă. 3. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. periferia.6. retelele şi câmpurile. Ca urmare.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Centrul devine punctul de sprijin. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. de descentralizare. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. subsistemul dar şi oponentul său. regiunea polarizată.

Mihăilescu. Paris.(1990) The Geographer's Art. (1968 ). L'espace vecu et la notion de region. G. Ianoş. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . (2002. 6. (2005). A. Geogr. (1976). Espace. Ellipses. Milano. Editura Academiei RS România. sistema territoriale sostenibile. Wackermann.7. 8. Reims. 5. O abordare geografică. A. Geografie teoretică. Economica. Paris. 41-42. Cocean. La regione. P. Mursia. Bucureşti. Géographie Regionale. Editura Tehnică. (1979).. region et systeme. Ediţia a II-a. Sisteme teritoriale. Presa Universitară Clujean. 3. Geografie Regională.Tipologia regiunilor geografice 3. 7. Vallega. (2000). Inst. Trav. Cambridge. Cluj Napoca. I. A. Basil Blackwell. Dauphiné.(1995). P. 2. 4. Haggett. Bibliografie selectivă 1. Fremont. USA. V.

aşadar. .3. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. la cererea Academiei din Berlin. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Acceptând regiunea naturală. Nu lipseşte. Regiunile geografice ale României. 30 . 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. vegetaţie. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. Regiunile geografice ale României 4.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Descriptio Moldaviae.2. . hidrografie. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: .Geografii români şi Geografia Regională. Unitatea de învăţare Nr. Etapa actuală 4. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. în vogă la vremea sa. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. climat. Dacă autorii mai vechi. umanizat.2.o atenţie limitată. 4.1. au inclus în scrierile lor. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Începuturile Geografiei Regionale în România.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. elaborată în limba latină.Moldova vremii sale . cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. în traducere germană.1. organizării sociale). abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. 4 4. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. obiceiurilor. El delimitează astfel o regiune . 1 4. preponderent literare.7. faună. ca un dat de necontestat. în anul 1717.8. Lucrarea de verificare nr. Dealtfel. structurii etnice.4.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . Etapa 1950-1980 4. în primul rând cronicarii. ocupaţiilor. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. (dar publicată. aspecte ale domeniului geografic.

Este o noţiune sintetică. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. cel metodologic. economice etc). la autorul susmenţionat. fără îndoială. Dar. 1970). înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). definind regiunea naturală transformată de om. În mod analog. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. metodele de cercetare. În alt plan. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. Regiunile geografice ale României. Ca urmare. 4. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. în anii ’60. nu-s decât material pentru sinteza generală”). în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. V.3. mai mult în dezbateri decât în scrieri. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. regiunea geografică devine o unitate de studiu. vizând atât domeniul de studiu. Există.Geografii români şi Geografia Regională. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. 1968. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. structură şi funcţii specifice. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. integral şi limite naturale). şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). propune peisajul. regionale. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. Vintilă Mihăilescu (1964. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. administrative. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu.

la nivel mondial. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. se va accentua mai târziu. Doi precursori. demografice. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Vintilă Mihăilescu se menţine. Din nefericire. I. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. 1968). şi Geografia Regională aflată. din motive conjuncturale. 1970). ai regiunii de tip sistem. cu fizionomie specifică. Donisă. G. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). în vogă la vremea respectivă. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe alt plan însă. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. sociale şi economice. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Trecând în domeniul practicii imediate. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. Morariu. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. T. la nivel european şi mondial. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. grupul de cercetători se dispersează. tot atunci. V. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice.Geografii români şi Geografia Regională. la stadiul creionării entităţilor morfologice. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. V. Tot în deceniul opt. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. fapt care. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. definit de trei factori: mediul. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. în plină criză. în această poziţie. I-V). derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. etc). Grumăzescu. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. Avem astfel. cel al abordărilor propriu-zise. Posea. comunitatea şi substratul. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. Continuând şirul analogiilor. Regiunile geografice ale României...

respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. P. energie şi informaţie proprii. şi în preocupările geografilor români. Geografia Regională se menţine în actualitate. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. polarizat. cu o structură disipativă. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. I. de tip sistem teritorial. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. 4. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. în ansamblu. consolidând colectivele de cercetare proprii. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). începând cu anul 2003. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. de aplicabilitate în practică de necontestat. hidrosferă.Geografii români şi Geografia Regională. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. Ea posedă fluxuri de masă. Regionarea naturală face loc. Cocean). Ulterior. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. o tentă pragmatică. 1987. relief. 2000) care propune. De subliniat. Dealtfel. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Regiunile geografice ale României. câştigând vizibil teren şi în România. El se va identifica integral în regiunile heterogene. mai ales. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). iniţial. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. dar şi în plan politic. 1993. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. dând Geografiei. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. regiunii polarizate. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Marin. atmosferă şi biosferă). Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional.4. P. Ianoş. I. ce-i permit autoorganizarea. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. (1981.

dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Podişul Moldovei. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. cu componente climatice. hidrologice. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. fără a se ajunge însă. 4. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. dinspre periferie spre centrul său. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. biogeografice extrem de nuanţate. astfel. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie).5. Cocean. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Regiunile geografice ale României. individualizate regiuni naturale. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. Au fost. energie şi interese. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. 4. funcţionale. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. Delta Dunării etc.Geografii români şi Geografia Regională. Câmpia Română. 34 . În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. în totalitate. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. 2002) o regionare de acest tip. mai ales cele morfologice.

10. eliminarea tiparului tradiţional. 7. Bistriţa-Trotuş. 1. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Cocean şi colab. 11. Munţii Banatului. Dobrogea. 12. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 20. 17. Metropolitană. Delta Dunării (după P. Curbura. Oltenia de sud. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat.Geografii români şi Geografia Regională. 9. 8. Maramureş-Chioar. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Moldova de nord-est. Oltenia de nord. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Regiunile geografice ale României. Bucovina. 16. Crişana. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. cu modificări). Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Dunărea de Jos. 5. axe sau fâşii. Câmpia Olteniei etc). Munţii Apuseni. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. 13. 2. Transilvania de sud. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Haţeg-Poiana Ruscă. 18. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Culoarul Siretului. 6. 19. din cel al geografiei aplicate. 14. 2003. 21. Bărăgan. 4. cât mai diversificată. Bârlad. Someş-Mureş. 3. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Muntenia de nord-vest. 15. Culoarul Siretului. Banat. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României.

Oltenia. 1970). Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. cel metodologic. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. Trecând în domeniul practicii imediate. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. Banat. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Crişana. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. economice etc). integral şi limite naturale). regiunea geografică devine o unitate de studiu. Există. V. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Regiunile geografice ale României. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. la stadiul creionării entităţilor morfologice. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. administrative. 4. 1968. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Pe de altă parte. 1970. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice.6. Ca urmare. Continuând şirul analogiilor.Geografii români şi Geografia Regională. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. Dobrogea. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. la autorul susmenţionat. structură şi funcţii specifice. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. definind regiunea naturală transformată de om. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. Vintilă Mihăilescu se menţine. Este o noţiune sintetică. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. naturale şi antropice. Transilvania. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect.

0 pct. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Geografii români şi Geografia Regională. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Numărul lucrării de verificare.Specializarea şi anul absolvirii.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.0 pct). (2000). Bucureşti.0 pct. V. (2005). Bucureşti. şi punctajul aferent. Editura Presa Universitară Clujeană. Terra. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. O abordare geografică. 6. Mehedinţi. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . (2. 2. Sisteme teritoriale. Cocean.Adresa cursantului. (1931). XVII.8. (2. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. I. (1968 ). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. I-II. P. Bibliografie selectivă 1. Geografia României (vol. 0 pct. Lucrarea de verificare nr. tipologia regiunilor. 3. la obiect.4.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). . Geografie Regională. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3.7. I-V). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. 5. S. geografii români şi Geografia Regională. Bucureşti. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. SCGGG. 2. . Cornelia (1970). Editura Academiei Române. Editura Academiei RS România 7. (1.) 4. Editura Tehnică. Cluj-Napoca. Ianoş. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. Bucureşti.). D. Editura Academiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . x x x (1983-2005). Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . Descrierea Moldovei. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. .) 3. 4. . 2. 4. 1. Răspunsul va fi logic formulat. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Grumăzescu. (1973). Ediţia a II-a. 4.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Regiunile geografice ale României. 5. . Cantemir. Geografie teoretică. Mihăilescu.

cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. 5 5. 5.2.3.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est.2. de câmpie. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. Baza naturală de susţinere 5. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului.resursele naturale şi antropice ale regiunii. în primul rând. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. neozoice şi cuaternare groase. . Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Economia şi perspectivele regiunii 5. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. Partea vestică. de vârstă precambriană.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării.1. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.4. .Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Componenta antropică a sistemului regional 5. este afectată de influenţele scandinavo-baltice.6. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg.1. orientat est-vest. cu un climat mai răcoros şi mai umed. Verile sunt călduroase. 38 . Luncile largi ale Prutului. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. cu asociere de dealuri şi lunci. cu rocile cristaline dure. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti.

Darabani. cu un potenţial de scurgere redus. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. ca urmare. 5. lacul de la Stânca-Costeşti. vulpi. în colaborare cu Republica Moldova. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. Botoşani. seacă. fauna piscicolă şi cinegetică. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Ruginoasa). pentru pescuit şi irigaţii. utilizat în industria sticlei. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Predomină populaţia rurală. palatele (Iaşi. Săveni. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Başeul este tributar direct Prutului. ortodoxă. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. ocupată în sectorul primar. pe Prut. de naţionalitate română. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. Târgu Frumos. îndeosebi. arini. Iaşul. mănăstirile. alături de iepuri. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Este în creştere inclusiv prin exod rural. mistreţi animă peisajul. plopi. din Culoarul Siretului.3. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . a fost construit. apele minerale de la Strunga. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Biogeografic. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Botoşani. Un rol major revine. prin aducţiune. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. din conul aluvionar de la Timişeşti. în zonele colinare. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Pentru scopuri complexe. inclusiv hidroenergetice. în anotimpul estival numeroase râuri mici.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. casele memoriale. bisericile. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. muzeele. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Câmpia este străbătută. Dorohoi. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. Din punct de vedere antropic. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. Gramineele (Festuca. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Rozătoarele. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. la adâncimi de 3-10 m. papură.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. la nivel naţional.

în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o serie de specializări în cultura cerealelor. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Săveni. cu structură răsfirată sau compactă. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. Târgu Frumos. legumicultură. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. industria lemnului. amplasate lângă apele curgătoare. datorită potenţialului său poziţional. agricultură mixtă. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. textilă etc. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. viticultură (zona Cotnari). Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. alimentară. de-a lungul căilor de acces.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. la răscrucea unor drumuri comerciale.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. Funcţiile lor sunt agricole. iazuri.

porcine şi păsări. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. porumb. Se cresc ovine din rasa karakul. în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. cât şi peste hotare. Parcul Copou din Iaşi. Iaşul şi Chişinăul. Iaşi – Botoşani. în pentru ulei. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Dorohoi (Sf. confecţii.4. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. Mitropolia. Turism cultural. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. bovine. sfeclă de zahăr. este de dată relativ recentă. Nicolae. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Sf. încă din evul mediu podgorii. Botoşani).Moldova de nord-est 5. Din punct de vedere al importanţei agricole. apele minerale de la Strunga. mai înaltă a teritoriului. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. exceptând municipiul Iaşi. Răducăneni şi Nicolina). lângă Botoşani). Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Golia). Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. uleiul (la Iaşi). Nicolae Popăuţi). plante furajere). La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. agricultura şi industria. Strunga. Botoşani (Uspenia. Galata. Palatul Culturii. În zona dealurilor s-au dezvoltat. vinificaţie (Cotnari). Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. livezile ocupând partea vestică. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. ctitorită de Ştefan cel Mare). Turismul relevă un potenţial antropic dominant. iazurile din Câmpia Moldovei. casele memoriale. în special măr. A treia regiune agricolă a ţării. lactate. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. soia. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. tricotaje (Iaşi. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare.

În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. ca sistem teritorial funcţional. prelucrarea lemnului). A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. cele două centre urbane mari. puţin nuanţat. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. grefată pe Culoarul Siretului. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. materiale de construcţie. tipurilor de sol şi vegetaţiei. După cum s-a relatat anterior. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. la un standard redus sub aspectul modernizării. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. Ea conduce. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. Riguros delimitată spaţial. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. respectiv spre Transilvania. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. în mod dialectic. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. construcţia de maşini. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. Infrastructura de transport rămâne însă. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. având legături cu capitala. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. în primul rând. Iaşi şi Botoşani. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. Iaşi şi Botoşani. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul).5. per total. 5. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. la o variaţie redusă a climatului. textilă. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. Transportul feroviar este servit. Moldova de nord-est. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

5. Ungureanu (1993). 2. Barbu. Editura Univ. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. V. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Chiriac. în cazul de faţă. Bârladul. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile..Moldova de nord-est interacţiune. D. Etc. Bucureşti. fără energie şi fragmentare deosebită. (1968). Băcăuanu. 3. “Al. Câmpia Moldovei. N. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Studiu geomorfologic. Editura Academiei. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată.. Iaşi. Băcăuanu. Pantazică Maria. Ungureanu. Bibliografie selectivă 1. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Podişul Moldovei. Al.6. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. 2. Spre exemplu. Cuza”. (1980). Or. I. relieful aplatizat. V. Cu cât numărul lor este mai mare. şi invers.

6 BUCOVINA Cuprins 6. Componenta antropică a sistemului regional 6.3. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. Obiectivele unităţii de învăţare nr. podişuri. 6. Astfel. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Dacă există. Baza naturală de susţinere 6. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. oraşul Cernăuţi. Obiectivele unităţii de învăţare nr. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. . Economia şi perspectivele regiunii 6. 6 6.1.2.5.2. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. Varietate morfologică: munţi. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.6. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. . depresiuni. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. partea nordică a Bucovinei. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: .1. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.4. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. totuşi. culmi aplatizate. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. culoare pe vale. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. care este municipiul Suceava.

arţar. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). în obcine se înscriu între 2-6°C. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. culmi domoale a căror înălţime. de mai joasă altitudine. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. stejar etc. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. colectând prin afluenţii săi. Ele străjuiesc. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. sculptat în depozite sarmaţiene. Cele două trepte majore de relief. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile.nord-est. Depresiunea Dornelor. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. prin eroziune fluviatilă. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. pe Valea Sucevei s-a individualizat. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. intens exploatate antropic. nivelat şi fragmentat în plan minor. în amestec cu carpen. Depresiunea Rădăuţi. 689 m. cu altitudini de 450600 m. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. Siretul. în Podişul Sucevei. în partea sudică. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. nisipuri). În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. scade de la vest (1588 m în Vf. Fondul biogeografic este compus. de formă alungită şi dens populată. tei. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Moldoviţei şi Humorului. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). Suceava şi Moldova. Reţeaua hidrografică este relativ densă. Rezultă un climat răcoros şi umed. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. iar în podiş între 6-8°C.. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . din păduri de foioase (făgete). Culmile acestuia. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. Dealul Boiştea. Depresiunea Câmpulung. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. separate de culoarele largi ale Moldovei. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. aidoma unor trepte. A doua treaptă de relief montan. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. în perimetrul căruia. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. munţii şi podişul. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord .

căpriorul. statui. Probota. cerbul. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Solca). în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. sub 500 locuitori. sudul sau vestul Europei. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. Ca amplasare. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. densă. valori etnografice specifice. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. întâlnim un rural bine consolidat. râsul. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. este bogată. terenurile agricole relativ extinse. Predomină satele agricole. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. respectiv cele intens umectate. cu podzoluri variate structural. 6. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. muzee. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. cu spor natural superior mediei pe ţară. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. clasei spodosolurilor. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. a unor zăcăminte de gaze naturale. mistreţul. Cetatea Sucevei. Pe lângă resursele forestiere importante. polarizate de Suceava.3. Moldoviţa. constituit însă din sate mici. Sub aspectul habitatelor. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. Suceviţa. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. partea centrală a Depresiunii Dornelor. Recent. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. cu deplasarea populaţiei tinere. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Rodna. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). Profilul economic este extrem de nuanţat. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. Depresiunea Rădăuţi.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Solurile aparţin. în Podişul Sucevei. predominant. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. şi mijlocii (500-1500 locuitori). Ursul. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. 46 . Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. jderul. preponderent bărbătească în ţari din centrul. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei.

unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. în est). reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. cu randamente mai scăzute. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Baia. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Şaru Dornei. industrie.4.Bucovina pomicole. porumbul. sfeclei de zahăr. Frecvent apare profilul economic mixt. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Rădăuţi şi Fălticeni. oraşelor mici şi mijlocii. grâul. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Ca centre de ordinul secundar. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar pe suprafeţe notabile. Aşezările urbane aparţin. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Economia şi perspectivele regiunii. Economie diversificată: agricultură. Iacobeni). Se cultivă. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. turism. Siret şi Solca. se instituie Vatra Dornei. Activităţile industriale. 6. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. şi din motive fizicogeografice. definesc funcţiile oraşelor. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. în pentru fuior sau cânepă. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. oraş care. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. Marginea.

Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Dragomirna. Vatra Dornei). mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Câmpulung Moldovenesc). Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Suceviţa. carnea sau laptele (Suceava. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. sticlei. Cacica. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. În zona montană predomină creşterea oilor. hârtie. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. mobilă. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). turistică. Arbore. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. pe lângă celelalte specii de animale. iar în Obcine. Humor. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Rădăuţi. în special cele din Ţara Dornelor. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. orzul. Probota. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural .(Suceava. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). inul şi cânepa produse în regiune. vişin). Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. cireş. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). comparativ cu alte regiuni ale ţării. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. ambalaje. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. industriei chimice etc. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Industria este. Moldoviţa. alături de Litoral şi Delta Dunării. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. industrială). Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Vatra Dornei. De asemenea. Fălticeni. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Industria textilă valorifică lâna.

Editura Ştiinţifică. Humor. V. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bibliografie selectivă 1. Călimanilor. Mănăstirile Vorneţ. Al. (1980). (2000). 2. (1976). Carpaţii şi Subcarpaţii României. “Al. D. Editura Univ. Cuza”. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Feredeului şi Obcina Mare. datorită frescelor exterioare. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei.Bucovina 6. Suhardului. Ungureanu. Cluj-Napoca. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Rodnei. 2. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Moldoviţa. Pantazică Maria.. 4. I. 3. Editura Presa Universitară Clujeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . podişul şi depresiunile. 6. Ungureanu (1993). Pop.6. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Obcinele Bucovinei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Băcăuanu. de o valoare artistică unică. Bucureşti.. Barbu. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Bucureşti. Iaşi. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Barbu N.5. Gr. Chiriac. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. cu o arhitectură de mare originalitate. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. N. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Podişul Moldovei.

7 7. 7. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. limitele spre vest şi sud-vest. În context transfrontalier sau al unei Europe unite.3. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu).1. axa de referinţă. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. râu ce devine. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Componenta demografică şi de habitat 7.2. . un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. cu altitudini de 600800 m. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). Obiectivele unităţii de învăţare nr. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Baza naturală de susţinere 7. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: . deci.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. de gravitaţie a geosistemului. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. . a regiunilor. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare.4. din punct de vedere morfologic şi hidrografic.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.2. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7.1. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.5. Relieful regiunii este. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Vişeul şi Iza. nu fără disfuncţii. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului.6. 50 . dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. În aşteptarea acelui moment. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora.

Cu deschidere largă spre vest. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Preluca. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Depresiunea Oaş. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Stoiceni. Numeroase acvifere cu ape minerale. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. jugului intracarpatic (Şatra. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. pe direcţia est-vest. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Mari resurse de apă dulce. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Buhăescu). Fiad. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. ca afluent al Someşului. Coştiui. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. Bixad. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Cărbunari.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. de peste 800-1000 mm anual. cele din urmă. Valea Măriei. pe o lungime de 60 km. Lala Mică. urmează frontiera nordică a ţării. În munţii Rodnei. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Ocna Şugatag. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. Iezerul Pietrosu. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Băile Borşa. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Băile Puturoasa. Lăpuşul. Şătriţa. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. determinate orografic. Târlişua. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. iar spre vest pe Culmea Breaza. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare.

Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Maramureşului. o specie submediteraneană. Calcarele comune. iar la altitudini superioare de podzoluri. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. aur). fauna cinegetică şi piscicolă. iar în depresiunile joase lăcoviştile. zinc. căprior. roci de construcţie. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. evrei. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Germania). săracă în specii a pajiştilor alpine. 52 . cupru. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. iar în apele Tisei. În Depresiunea Baia Mare. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut.3. germani. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. Spania. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. pisică sălbatecă. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. viezure. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. nu apar pajişti alpine. zinc. Satele. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. vulpe. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. aur.. la peste 1500 m. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. La Răzoare se exploatează mangan. astăzi exploatările fiind sistate. Fondul forestier extins. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. ucraineni. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. faună cinegetică şi piscicolă). Variate resurse nemetalifere (plumb. andezitul. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. soluri brune acide alpine sau regosoluri. dar există fluxuri. lup. Franţa. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. sare. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. cupru. de mare originalitate şi viabilitate. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. urmată de stepa rece. urmate de cambisoluri brune şi brune acide.

Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. capitala de drept a Maramureşului istoric. Baia Sprie. Borşa. regiunea are un indice de urbanizare modest. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . azi aflate în dezafectare spontană. Săcel.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. 7. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Seini. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. 1. Şomcuta Mare. Cavnic. Deşi locuită din preistorie. Oraşe polarizate de Baia Mare. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Negreşti Oaş. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. 7. Târgu Lăpuş. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. rareori pe versanţi sau platouri. Vişeu de Sus. mărimile şi texturile.

Turismul este în expansiune. confecţii sau tricotaje. Apele minerale.4. Turism polivalent (recreativ. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Baia Mare se practică. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Bârsana etc. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Tarna Mare. În spaţiul depresiunilor Maramureş. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. obiceiurile. rural). Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Cavnic. Lăpuş. 54 . Staţiunile turistice Borşa. ovăz. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. În mod similar. morărit panificaţie).Maramureş-Chioar 7. La Baia Mare. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). floarea soarelui). Ocna Şugatag. Şuior. cultural. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. în zona Baia Mare). şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Agricultura tradiţională. peisajul montan. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Baia Sprie. Sighetu Marmaţiei. vizează ovinele. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. curativ. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. cu caracter mixt. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Ieud. încă din vechime. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. dar şi la Băile Turţ. bovinele şi porcinele. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Nistru). Productivitatea este însă scăzută. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. fasole. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. tradiţiile. Negreşti Oaş. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Toroiaga sau Băile Borşa. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. o agricultură de subzistenţă. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. urmat de grâu. predominant de subzistenţă. Luna Şes. Băiuţ. climatul favorabil agrementului hivernal. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. cartofi.

Bibliografie selectivă 1.. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Intr-o viziune şi mai pragmatică. III. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Carpaţii şi Subcarpaţii României.5. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. 3. şi cele ale depresiunilor Lăpuş.6. Editura Presa Universitară Clujeană. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Şurdeşti.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Cocean. Sat-Şugatag). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. (2000). 2. Ediţia a II-a. situată la nord-est.Maramureş-Chioar Maramureş. Editura Presa Universitară Clujeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. De asemenea. Cluj-Napoca. Sârbi. 2. P. Giuleşti. printr-un sector de autostradă. x x x (1987). Bucureşti. 7. Geografia României. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Cluj-Napoca. 7. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. Gr. Geografie Regională. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Pop. (2005). Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. cât şi feroviare.

potrivită. 467 m în Dl. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.2.4.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. dispuse monoclinal. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Platourile structurale. 8 8. . A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: .2. Lucrarea de verificare nr. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. Ca urmare.5. în Dl.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor.1. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. monoclinale. Componenta demografică şi de habitat 8. 376 m. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Colinele Tutovei. Podişul Covurlui. . astfel. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. în mare parte.3. Olteneşti). Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8.6. argile. 2 8. crestele. favorabile eroziunii./ Apar izolat cueste (Racovei). acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. Podişul Central Moldovenesc.7. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Economia regiunii 8. ale Prutului şi Siretului.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Cetatea).identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. 8. trei elemente de ordin morfologic. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. de oraşul Bârlad.

Populaţia rurală. de la molisoluri (cernoziom. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. potârnichea. văi subsecvente). vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. Iveşti. brune acide). oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. cu mici cueste. Durata timpului senin este mare. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Racova. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Tutova.3. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Monoclinurile. Clima unităţii este de podiş. Astfel. generează forme structurale (platforme. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Continentalismul climei este evident. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. cu altitudini sub 300 m. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. tipuri şi subtipuri de soluri. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. . cinteza. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Valea Ursului. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. dobrogean. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). căprioarei sau mistreţului. cu un spor natural mai ridicat. cenuşii) sau cambisoluri (brune. depăşind 2100 ore anual. 8. Fauna de rozătoare abundă în stepă. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Aşezările mari sunt rare. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. privighetoarea. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Are un relief de dealuri joase.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. cueste. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . omogenă etnic şi cultural. conuri de dejecţie. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. îndeosebi în anotimpul rece. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Alimentarea este pluvială. Zeletin. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. terase şi glacisuri. cele de silvostepă şi de stepă. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Măluşteni). iar avifauna include prepeliţa. ciocârlia. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. iar în est pe culoarul Prutului. vulpii. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. pe terase şi versanţi. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale.

în cantităţi mici. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). butoaie. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Huşi sau Fălciu. Sistem economic centrat pe agricultură şi.4. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. legume. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. meri. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. soia. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. 8. Bârlad şi Huşi. Se cultivă porumb. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Negreşti. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. vişini. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. grâu. sfecla de zahăr. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. tutun. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Podu Turcului) şi livezile de pruni. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). floarea soarelui. bovine). Căile de transport au o densitate redusă. prin apropiere. Regiunea nu are un aeroport propriu. Târgu Bujor. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. ambalaje) la Vaslui. prelucrarea lemnului (mobilă. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). cireş. secundar. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria s-a afirmat târziu. Huşi. industrie. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). iar Huşi. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. între 50 000-100 000 locuitori.

politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. .Bârladul 8.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. .conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Etc. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. . Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. .

instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.0 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Podişul Moldovei. x x x (1992). la obiect. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Numărul lucrării de verificare. Bibliografie selectivă 1. Maramureş-Chioar şi Bârlad.5 pct. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Cuza”. Lucrarea de verificare nr. Bucureşti. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Răspunsul va fi logic formulat..Specializarea şi anul absolvirii. Regiunile pericarpatice. Ungureanu. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. . Bucureşti.7.) 2. Iaşi. 2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. D. N. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei. 3. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui..) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.Bârladul 8. 8. Chiriac.(2. .6. 5 pct. I. (1980).0 pct. Editura Univ. . Barbu. Bucovina. V.) 5. . Pantazică Maria. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Băcăuanu.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 3. Geografia României. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Adresa cursantului. Al. IV. Ungureanu (1993).2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. “Al.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2.

Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. grefată pe un culoar major de vale. Corni.4.2. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea.6.Obiectivele unităţii de învăţare nr. .testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Componenta demografică şi de habitat 9. între 2. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. la Văşcăuţi. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.3. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. 9. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.5. . Bârlad. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 9 9.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Bărboiu. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. cu o desfăşurare alungită. respectiv culmea Bour . Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Proiectul pentru Învăţământul Rural . filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Economia regiunii 9.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr.Dealu Mare-Hârlău spre est. Depresiunea Moldovei. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Bistriţa. Runcu. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9.1.1. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Trotuş.2.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuza”. IV. Ungureanu. Pantazică Maria. D. I. Băcăuanu. Bibliografie selectivă 1.. Editura Univ. N. Barbu. x x x (1992). Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . V. Chiriac. Bucureşti.Culoarul Siretului 9. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.6. (1980). Podişul Moldovei. Al. 3. Geografia României. Iaşi. 2. Editura Academiei.. Regiunile pericarpatice. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. “Al. Ungureanu (1993).

3.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. Economia şi devenirea regiunii 10. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. iar interregional. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . 10 10. . Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. funcţie şi fizionomie. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. . reprezentat prin munţii Bistriţei. Ceahlău – cu altitudinea maximă. 10. roci ale flişului (conglomerate. Goşmanu şi Berzunţ. Baza naturală de susţinere 10. Componenta antropică a sistemului regional 10. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. 1 907 m . Obiectivele unităţii de învăţare nr. spre culoarul Siretului. Corni. în Ceahlău.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei.4. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori.2. al masivelor Stânişoara.5. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale.1.2. conglomerate şi calcare. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. gresii.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. respectiv cel interior.1.

de o mare valoare atractivă. Nu lipsesc litosolurile. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Slănic Moldova. mistreţ. Caşin. lup. Văratic. Să adăugăm fondul forestier montan. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. sturz. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Solonţ. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. vulpe. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. Secu.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. Masivul Ceahlău. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. ca suport al economiei regionale. Reţeaua hidrografică. alcătuit din stejar şi fag. lăcoviştile sau solurile aluvionare. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. mierlă. Corelată strict cu vegetaţia. ciocănitoare. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. etc. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. calcarele din zona Bicaz-Taşca. păstrăv. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. cerb. cărbunii din bazinul Comăneşti. Caşin. viezure. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. fondul cinegetic şi piscicol). Agapia. Resursele. Cele două etaje de vegetaţie. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. căprior. fauna este compusă din urs. Oglinzi. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. al pădurilor de foioase. clean. mreană etc. acvile. apele minerale. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. Cetatea Neamţului. Cantemir în Descriptio Moldaviae). Sihăstria.

De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Alte oraşe sunt Bicaz. Vălsan „sate cuiburi”). Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Ziridava) existente în regiune. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dărmăneşti. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km².Bistriţa-Trotuş 10. 2. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi.3. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Moineşti. Comăneşti. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Târgu Ocna. 10. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Slănic Moldova. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană.

Oneşti ). O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. cu aceleaşi vechi tradiţii. Caşin. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Târgu Ocna.4. fauna cinegetică. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. la Bicaz. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. climatul curativ montan. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. de-a lungul Bistriţei. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. lactate) etc. ovăz.Bistriţa-Trotuş 10. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Târgu Neamţ. cartof. Agricultura. porcine). industriei textile (Buhuşi). pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. atât cele rutiere. Văratic. industrie şi turism. Economie bazată pe agricultură. ovine. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Caşin. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). culturile de porumb. Comăneşti. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . trimiţând ramificaţii spre rama montană. apele minerale clorurate. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Neamţ. cât mai ales cele feroviare. masivul Ceahlău. Bicăjelului sau Bistriţei. îngrăşăminte chimice la Roznov). grâu. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. alimentare (morăritpanificaţie. plante furajere. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. Pângăraţi. Cetatea Neamţului. oprindu-se la Bicaz. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. În luncile râurilor se cultivă legumele. Domeniu turistic de mare perspectivă. una. spre Gheorgheni. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. Oglinzi şi Durău. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. iar cealaltă. orz. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). Secu. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru.

Geografia României. Bucureşti.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Cluj-Napoca. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. x x x (1992). În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. în unele cazuri. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). Pătru. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. În primul rând. 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ileana-Georgeta. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. din zona muntoasă sau subcarpatică. Mioara (2003). terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. M. 3. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. 4. 10. (2000). coabitează sau.5.Bistriţa-Trotuş 10. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. Astfel. Culmile rotunjite sau ascuţite. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. IV. văile largi sau dimpotrivă. Gr.. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. 2. Bucureşti. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Editura Academiei. Ghincea. Ielenicz. se exclud. Bibliografie selectivă 1. Subcarpaţii României. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Regiunile pericarpatice. Bucureşti. III. Editura Universitară.

identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. Obiectivele unităţii de învăţare nr. prin văile largi ale Someşului.1.4. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. inclusiv rama montană a acesteia. Componenta antropică 11. Un relief mozaicat care. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman.3. Harghita. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: .explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. integrată regiunii Maramureş-Chioar). localizate la periferia vestică a podişului transilvan. Rodnei sau Ţibleşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său.2. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. a Depresiunii Giurgeului. . încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. aşa cum o arată şi topicul atribuit. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.6. iar cutele diapire.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. cele trei sectoare Podişul Someşan. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. atât sub aspectul componentelor. . Comentarii şi răspunsuri la teste 11.2. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. De asemenea. Cuprinde. 11 11. Ocna Dej). 11. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Gurghiu. Limita sa sudică este mai sinuoasă. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş.1. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

de ce nu. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Căliman sau Harghita. Bilbor. depresiuni). Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. Ape colectate de Someş şi Mureş. în acest sens. Sovata. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Cunoscute sunt. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. s-a format în condiţii naturale. Munţii Căliman. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Iara-Hăşdate. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Dimpotrivă. Gurghiu. apariţia de noi lacuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. 1992 de pe Someş. în culoarul Alba Iulia – Turda. Sângeorz Băi. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). iarna. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. spre nordest. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Borsec. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. inundaţiile din anii 1970. Ţaga. Mureş sau Târnave. Vălenii de Mureş. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. podişuri. Târnave).Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Dumitra. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. se repercutează în domeniul climei. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. 1975. oceanică. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Prezenţa. să pătrundă în întregul bazin depresionar. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. cu terase extinse. Borsec). Târnavelor. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Iazuri. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. a „jugului intracarpatic” Preluca).

Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. ape minerale. În podiş este domeniul mistreţului. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. cerb. lupului. caolin la Parva şi Aghireş. Românaşi. amestecul foioase-conifere şi conifere. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. iepurelui. la cambisoluri şi podzolurile montane. Mureş. amestec stejarfag. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. iar cele din podiş de clean şi mreană. Vegetaţia zonelor joase. În munţii Rodnei. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. cel al populaţiei maghiare. Solurile. de la argiluvisoluri. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. ienupăr. vulpii. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. 11. Animalele mari (urs. respectiv în depresiunile marginale. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. densitatea şi structurile populaţiei. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Cel mai expresiv element al peisajului natural. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. Fondul forestier este de buna calitate. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. iar din secolele următoare. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. Căşei. Nu lipsesc solurile aluvionare. în unele zone (cea a Bistriţei. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. cu arbuşti (jneapăn. vegetaţia. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Târnava Mare sau Târnava Mică. Resurse de sare. a luncilor. căprior). iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. începând din secolul XI. gaze naturale. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. Ţibleşului. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. ape minerale clorurate şi carbogazoase. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor.3. nemetalifere. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Ilişua. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. afin. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima.

furajere. 11. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Târgu Mureş. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Cluj-Napoca). Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). ale cărui funcţii economice.4. Aiud-Alba Iulia. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Oraşele aparţin. Iernut. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Luduş. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Năsăud. Turda-Potaissa. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Jibou. Beclean pe Someş. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. bine consolidate. plante tehnice. mai ales în zonele periurbane. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Gherla. pomi fructiferi. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Sângeorz Băi). În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Sovata. Valea Nirajului. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. este extinsă cultura legumelor. Podişul Someşan). căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Teaca. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. urmate de servicii şi turism. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Sângeorz-Băi. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. Câmpia Turzii. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Aiud. Teiuş. Huedin). viţa de vie). turistice. Amestec interetnic pronunţat. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Pentru pomicultură. Sovata. Reghin. Topliţa. din zona Năsăudului. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Gheorgheni. de la satele „grănicereşti”. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. Târnăveni) altele târguri (Dej. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. culturale.

Transilvania nordică 11. Bistriţa – produse lactate. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Gherla (sticlă). La Reghin se fabrică instrumente muzicale. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. ovine. Cluj Napoca. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Alba Iulia. Se cresc bovine. var. Un rol important revine industriei chimice. Se practică apicultura. sticlă). produse ceramice). sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Teiuş – fabrici de zahăr. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Dej. porcine. Sângeorgiu de PădureFântânele). Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În Dealurile Someşului Mare. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Târgu Mureş. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. conserve de legume la Dej etc. păsări. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. În schimb. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. îngrăşăminte la Târgu Mureş. celuloză şi hârtie la Dej. Gherla. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. Luduş. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş.

prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. Someşului. Borsec. climatul salinelor de la Praid. apele minerale de la Sângeorz Băi.Cluj-Napoca . La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. 11. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. instituţii culturale. Alba Iulia. lacurile de la Băile Turda). până la un punct. Bârgău. Călimani. oraşele regiunii. biserici.Transilvania nordică Turism cultural. Praid. cu un pronunţat caracter de tranzit. Târgu Mureş. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Turda Băi.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. mai ales Cluj Napoca. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. Dej. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Aiud. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Turda sau Ocna Mureş. . Târnavelor. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice.5. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. dar şi Bistriţa. monumente. curativ. cele mai importante urmând. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. spre Suceava şi Iaşi. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Sovata. inclusiv de mărfuri. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Pentru turismul cultural. Sângeorz-Băi. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . recreativ. nordică şi sudică. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. . curativ şi cultural. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Blaj. Construirea autostrăzii Borş .

Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan.Transilvania nordică 11. Bariţiu. III. Editura Gh. (2001). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. Depresiunea Transilvaniei. 3. Pop. Cluj-Napoca. A. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. 2. Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. (2001).6. Gr. Maier. x x x (1987). Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Cluj-Napoca.

7. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 12 12.apariţia unui prag gravitaţional sinuos.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).1. în premieră. . socialului şi comportamentalului regional.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.4.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei. 3 12. Economia regiunii 12. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. Delimitarea. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. unele spre centrele menţionate anterior. 2002). .explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.1.2. . a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. . 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . . Componenta antropică 12. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. în zona Târnavei Mari. 12. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . Lucrarea de verificare nr. P.3. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.

Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. de regulă. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. a manifestărilor normale. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. depresiuni şi podişuri. Capra. fie în fostele circuri. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Fenomene foehnale. maximele scurgerii înregistrându-se. Căpriţa). întregul an. în turbăriile de la Reci. la Bod). Podragu. Piatra Mare şi. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. primăvara. Baraolt. Tot aici. alimentarea lor este asigurată. din ploi şi zăpezi. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Piatra Mare.5 ºC. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Hârtibaciul. în munţi. Postăvarul ). Pe de alta parte. Cibinul). Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Bodoc. în bazinul Vârghişului. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). paralelă celei dintâi). datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Avându-şi obârşiile în munţi. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Munţii Perşani. parţial. al Perşanilor. în iarna anului 1942. (devenit o axă de gravitaţie secundară. Rezultă astfel un relief variat. iar cele carstice masivele Postăvarul. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de lunci.38. Întorsurii. Homorodul. cu o importantă pondere a terenurilor joase. În munţi rigorile acestuia cresc. La Ocna Sibiului. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Lacurile naturale apar în Făgăraş.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Creşterile de debite pot fi uneori mari. ca o consecinţă a climatului mai răcoros.

Astfel. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. din Europa. Mari resurse turistice. tei. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. fertile. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. mai ales resursele atractive turistice. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. la Ghelniţa şi Comandău. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. vulpea. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). dispuse între 400-1000 m altitudine. ca intensitate. lupul. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. culoarul Apoldului. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. Fagul compact apare în munţii Perşani. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. cât şi cele turboase (în zona Reci). precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. La Bazna. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Baraolt. mai extinse în Podişul Secaşelor. Bodoc. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Bodoc. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. valorificate pentru lucrări decorative. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. frasin). Malnaş. ulm. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. la Zizin. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. cerb). fondul forestier extins şi.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. la Baraolt. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. ale pădurilor de foioase. pisica sălbatecă. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Vâlcele. Masivele Făgăraş. în podişuri cel al cambisolurilor. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”.

peste 13. de peste 125 locuitori/km². că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Cristian. Aşezările rurale etalează în structura. Exceptând arealul Branului. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. religioase. Braşovul. de Dunăre şi Marea Neagră. Ea a fost mult mai numeroasă.300 şi. în Perşani. tradiţiile şi folclorul lor. Orlat) în Depresiunea Sibiului. Biertan). din cele două alese. Feldioara. Sibiul. popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Sibiu. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. dominantă numeric. economic. culturale. Şeica Mică. monumente). De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. prin care romanii au intrat în Transilvania. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Făgăraşului. Predeluş sau Oituz. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Gura Râului. continuă şi relativ densă a teritoriului. Cisnădioara) 12.671 locuitori. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. Pe lângă populaţia românească. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. abia pe 81 Populare relativ densă. Densitatea aşezărilor este ridicată. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. prin aceasta. Oraşe numeroase. prin pasurile Bran. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. polarizate de Braşov şi Sibiu. Predeal. Biertan. migrarea spre Germania). încă din antichitate. comunităţile umane. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. dublate spre interior. a lânii). 17. Satele risipite (Jina. Făgăraşul. Axente Sever. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Hărman. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale.3. istoric. iar zonele etnografice ale Sibiului.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Saschiz. multietnică. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. o cale.

Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Astfel. Dumbrăveni. prin centre de niveluri diferite.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. de către Braşov (307 046 locuitori). cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. dar practicând deopotrivă transhumanţa. în care depresiunile Sibiu. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Tălmaciu. Sibiu şi Târgu Mureş.600 locuitori). Avrig. Târgu Secuiesc. Braşovul şi Sibiul. Mediaş. agricultura. Codlea. Agnita. Cisnădie. Menţionaţi alăturat: 1. Sfântu Gheorghe. direct şi indirect. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. Clujul. Sighişoara. Ocna Sibiului. Se observă prezenţa a două centre majore. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). Sălişte.4. Hunedoara). Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. secole la rând. Zărneşti. Răşnov. 12. Făgăraş. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Sibiului şi Braşovului. cu peste 12. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Săcele. Victoria. Sistemul urban este polarizat. Covasna. caz unic în România prin specificitatea lui. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria şi turismul. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Copşa Mică.Transilvania sudică locul trei. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii.

Prejmer). dată fiind poziţia geografică a regiunii. Agricultură mixtă. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Râşnov. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. mobilă. industria lemnului. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Zărneşti. Mediaş (carbid). Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. maşini agricole. brânzeturi. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Bazna. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. utilaj minier. prelucrarea lânii. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Turism montan şi cultural intens. brânzeturi. Piatra Mare). Covasna. Braşov (produse refractare). Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. obiceiurile şi folclorul românesc. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Făgăraş. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. produse din carne etc. Hoghiz (ciment). menţinut. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. tradiţiile. Cisnădie. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Turismul este o ramură economică în creştere. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fâneţe şi păşuni. viţăde-vie. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. şi ea de mare tradiţie. pomi fructiferi.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. În privinţa viticulturii. produse cosmetice. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. avioane. industria chimică. acid sulfuric). Homorod. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). şi astăzi. sticlărie. Răşinari. Sighişoara (prefabricate. Sibiul s-a specializat. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Vâlcele. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Sighişoara. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Braşov. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. Orlat. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. sticlă). pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Mănăstirea Sâmbăta. acid sulfuric) Victoria.

cel al Transfăgărăşanului.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici.Agnita. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Sibiu. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. în Bistriţa şi împrejurimile sale. Braşov-Întorsura Buzăului. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. 2. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). în mare parte. 1.5. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. Cluj etc. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. cum ar fi cea de pe Târnave. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Vechile bresle din Sibiu. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. pecetea geniului lor creator. În consecinţă. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov).Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. La Sibiu funcţionează un aeroport. 12. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. Disfuncţiile actuale.

Răspunsul va fi logic formulat. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Cluj-Napoca. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . la obiect. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice.Numărul lucrării de verificare. (3.) 4. Bibliografie selectivă 1.Specializarea şi anul absolvirii. produse şi interese.Transilvania sudică 12.Adresa cursantului. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Bucureşti. . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. x x x (1987). podişuri. (2001). Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii.0 pct) 2. Gr. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Argumentaţi acest fenomen. Pop.) 3. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2.III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Presa Universitară Clujeană. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .0 pct. 3. Editura Academiei. Gr. Lucrarea de verificare nr. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României.7.6. 12.Titlul cursului (Geografia Regională a României). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. . Cluj-Napoca. depresiuni). . din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bistriţa-Trotuş.0 pct. (2000). (2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Pop. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Depresiunea Transilvaniei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .0 pct) 5. .

mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. spontane sau dirijate. masive izolate. de evoluţie a teritoriului. Ca unitate teritorială.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: .2. platouri. culmi aplatizate.4. Către Est limita unităţii este clară. . cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre.2. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic.1.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.6. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. 13 13.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». .3 Componenta antropică 13. 13. versanţi prelungi. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. axe) în funcţie de tendinţele. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. Baza naturală de susţinere 13. creste ascuţite.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr. tranşant.1. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.

Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Topliţa etc. peşterile Humpleu. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Cuţilor. La nord. cu peste 50 km lungime. cea mai înaltă şi masivă. masiv. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Albioarei. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Defileul Crişului Repede.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Bratcani. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Someşului Cald. Astfel. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. masive. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului.). Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. Spre nord. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Cu o orientare nord-vest . Sighiştelului etc. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Pe de altă parte. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. asemeni unui V. partea centrală. Hodobana. Runcului. în a doua jumătate a lunii iulie. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. El este alcătuit. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Pociovaliştei). Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. alcătuiţi covârşitor din calcare. Ordâncuşei. chei şi defilee cu geneze variate. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). cheile Videi. de acum 62 000 ani). Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Înspre vest. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. Zăpodie.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. între care Munţii Pădurea Craiului. izbucurile Izbândiş. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. în special calcare. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara.

se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Depresiunile (Brad. cu manifestarea etajării elementelor climatice. unic este relieful de masive izolate. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. Pentru Trascău-Metaliferi. Negru şi Repede) şi de Barcău. temperaturi medii anuale de 2-60C. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. Acumulări endocarstice deosebite. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Vânătara. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Hăşdatelor. pe Crişul Repede. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Vad-Borod) au un climat specific. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Râmeţului. precum şi carierele de la Vaşcău. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Plotunul. Izbândiş). Zăcămintele de aur (Brad. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. La est de Valea Ampoiului. pe Someşul Cald (Tarniţa. se desfăşoară Munţii Trascăului. (Vaşcău. spre est de Someşul Mic. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Dumbrăviţa de Codru). cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Versantul vestic. (Pietrele Ampoiţei. Huedin. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Piatra Helenească). Hidrografic. Fântânele-Beliş). Huedin. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Ape termale. Coteţul Dobreştilor. Gurahonţ.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Climatul general este cel specific montan. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. realizate pe Someşul Mic (Gilău). cu altitudini modeste. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. Valea Drăganului (Floroiu). Moneasa sau Geoagiu-Băi). klippe şi olistolite. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Piatra Bulzului. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Iada (Leşu). cristalini. Bulzişor. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Roşia Montană. Iara-Hăşdate. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). Almaş. Arieş şi Ampoi. nebulozitate ridicată. de o mare importanţă balneară. Vâlcanul. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Tăuz. Ampoiţei. ceaţă.

Cetăţile Rădesei. roci de construcţie). Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. andezit. climatice şi biogeografice. travertin. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. peşterile Meziad. meşteşugurile etc. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Ordâncuşei. climă rece şi umedă. minereuri. Pajiştile alpine din Biharea. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Roşia Poieni. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Vlădeasa sau Muntele Mare.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. bazalt. Vântului. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Galbenei. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Vadu Crişului. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. veveriţa. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. ponoarele Vânătara. Peştera Urşilor. Resurse aurifere. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. cinteza). Sighiştelului. cerbul şi. suprafeţele ocupate cu păduri. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. marmură. Gheţarul de la Scărişoara. Toaia. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Galdei. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Astfel. În depresiunile . Criştior-Brad. căprioara. Râmeţului. Varietatea şi unicitatea peisajelor. sărbătorile şi datinile. polimetalice şi turistice apreciabile. Roşia Montană. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. cu păstrăv şi lostriţă. pietriş şi nisip. Runcşor. calcare. Someşului Cald. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. la altitudini mai joase. cheile Turzii. portul popular. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Huda lui Păpară. ciocănitoarea.

În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. mici. Ştei. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. forestiere. Zece Hotare. în general. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Nucet. Baia de Arieş. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Abrud. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România.4. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Bauxita se exploatează la Vârciorog. dispensare.Munţii Apuseni 13. Abrud. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. iar actualmente din minele de la Băişoara. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. Gurahonţ). 13. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Nucet. altitudinile moderate. Roşia. magazine comerciale). Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. lipsa infrastructurilor de acces. Ineu.3. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. pastorale sau mixte. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Răcaş. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Zlatna. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Sebiş. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Aleşd. cât şi de rolul istoric. Sebiş. Beiuş. Principalele oraşe sunt: Brad. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. a alimentării cu energie sau apă. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Câmpeni. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. Ştei. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vaşcău.

Băişoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . depresiunea Beiuş (Meziad. alcool. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Râmeţ. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Vaţa de Jos. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Arieşeni. Scărişoara. Beiuş şi Brad. Pietroasa. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. sucuri. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Izvoru Crişului). bere. Ocupaţie străveche. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Staţiunile Moneasa. Aireşeni). Centre de referinţă sunt Câmpeni. Vaşcău. Sohodol. Cerbul. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. GeoagiuBăi. Gîrda de Sus. 13. Stâna de Vale. Leşu. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). prelucrarea lemnului. depresiunea Huedin (Sâncrai. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Vadu Crişului. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Chişcău.

în mod nemijlocit. 13. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Pe valea Crişului Repede. culoarul Mureşului. uşor accesibili. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. 2. Înălţimile sale sunt mijlocii. mineritul substanţelor nemetalifere. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. bazinul Arieşului spre Turda.5. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. detaşat. de data aceasta de sorginte antropică. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. prin sudul Munţilor Apuseni. Crişul Alb). Analizând structura şi funcţiile peisajului. depresiunile „golf” Zarand. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. În cadrul acestui model regional. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. Ţara Moţilor . o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. Crişul Negru. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. din raporturile îndelungate.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. turismul. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Ampoi. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Aici apare un nucleu central morfologic. pot fi evidenţiate subregiuni. La care se adaugă. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. urmat de agricultura ecologică. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). cu predominanţa munţilor joşi. căi de comunicaţii). iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Depresiunea Brad spre Deva. minerit şi creşterea animalelor. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Câmpia şi Dealurile de Vest). magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. intens umanizate. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. În sfârşit. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

2. Bucureşti. În al doilea rând. păşuni). 13. Nu în ultimul rând. Cocean. Pop. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Geografia României. 3.III. (2000). Editura Academiei Române. Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987). Editura Presa Universitară Clujeană.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. Editura Academiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Cluj-Napoca. P. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. în special cele aurifere. Gr. Carpaţii şi Subcarpaţii României.7. Bibliografie selectivă 1. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. fâneţe. (1984). Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni.

1925 sau 1959). 14 CRIŞANA Cuprins 14. de la nord la sud. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. Baza naturală de susţinere 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Crişana Unitatea de învăţare Nr. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. (Ea nu include.3. 14. altitudini de 300-400 m. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. . se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.2. 14 14.6. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. 94 . al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. Cermei sau Miersig. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia şi perspectivele regiunii 14. ca elemente morfologice aparte. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Componenta antropică a sistemului regional 14. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.5. Dealurile Oradei. .4. în principal.1. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului.1. din Câmpia Crişurilor şi Someşului. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Aici. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. forme de relief joase. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional.2. dealuri şi munte. deci.

Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. tributară integral Tisei.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. la Timişoara spre sud. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. accentuată. Mari acvifere cu ape termale. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. iar al doilea la 340-410 m. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. Sălacea). Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş.4 °C la Oradea). Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. în integralitate. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. sub influenţa maselor de aer vestice. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin.5°C (10. Vârşolţ). Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. cu un maxim de primăvară şi toamnă. cu temperaturi de 43°C). Miersig. Carei. Andrid. Şimleul Silvaniei. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Crişana este străbătută. Crişanei îi aparţin. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. În sfârşit. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. industriei sau aşezărilor. în primul rând. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. Oradea. În partea nordică. Crişuri. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. În ciuda acestui aspect. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Tăşnad. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. păduri de răşinoase. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zăuan. Meseşeni Băi etc. mai umede şi moderate termic. Pădurea Craiului şi Codru Moma). dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. În scopul regularizării scurgerii. Barcău. Marghita. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. o traversează Crasna. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Barcăul şi Someşul. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. păduri de foioase.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Climatic unitatea se află. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş.

a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. obiective turistice naturale şi antropice. Zăcăminte de petrol şi gaze. Este un relict tropical. slovacă etc. resursele cinegetice şi piscicole. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. dar cu o frecventă notabilă. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. cu un indice de peste 1% anual. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Codru şi Sălaj) etc. fazan). Davele de la Marca sau Tăşad. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom.3. Marghita. orbete. în perimetrele intens urbanizate. viezure. Borş. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. păduri de foioase. căprior. Baza de resurse ale subsolului este variată. obiectivele antropice (cetăţi. gaze naturale (Balc. lup. inclusiv în perioada glaciară. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. Curtuiuşeni. monumente. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. popândău. Suplacu de Barcău). cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. vulpe. Popeşti. iepure. Chieşd etc). 14. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Umanizare încă din preistorie. versanţii montani. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. biserici. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. menţinut în flora ţării noastre. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. potârniche. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Fondul etnic autohton. germană (şvabi). păduri de răşinoase. O valoare deosebită o au terenurile agricole. castele. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Pişcolţ). reformaţi. protestanţi. ape termale. Solurile nisipoase. ape termale. dealurile cu fragmentare mai accentuată. Sărmăşag. românesc. De asemenea.

Zalău. Marghita. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. În cazul Tăşnadului. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). 14. comerciale. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. în zonele plane. hidrografici (prezenţa surselor de apă. al treilea oraş al unităţii studiate. Cehu Silvaniei). Crişana are un număr redus de oraşe. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). sunt industriale. Raportate la extensiunea sa. şi adunate. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. în cele împădurite prelucrarea lemnului. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Satele aparţin celor două categorii structurale. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Şimleul Silvaniei). prezenţa resurselor. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Satu Mare. turistice. polarizat de Oradea.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. Funcţiile celor două oraşe mari. tradiţia locuirii etc. în fostele cetăţi (Oradea. Zalăul. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. de peste 100 000 locuitori.în cea capitalistă (Carei. de câmpie sau piemont. politicoadministrative. culturale. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . Tăşnad. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite).

fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Tăşnad. în luncile Crişului Repede şi Someşului. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. mobilă. produse alimentare. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). 98 . La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Sălaj sau Bihor. utilaje. inclusiv piersicul şi caisul. porcine sau bovine din zona de câmpie. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. Beltiug. mixtă. de regulă. Tinca. dar şi viţa de vie. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. În periurbanul principalelor oraşe. floarea soarelui. porumbul. conductori emailaţi. textile. Astfel. Podgoriile Oradei. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Zăuan. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Carei. Marghita. anvelope.Crişana 14. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Având un potenţial pedogeografic important. producţia de lacuri şi vopsele. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). Satu Mare. Carei. textile. armături din fontă şi oţel. după Câmpia Română. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. mobilă. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. se practică legumicultura. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. cum sunt cele de ovine. Boghiş. materiale plastice. mobilă. inul. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. zahăr). de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. monoindustriale. Meseşeni Băi. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Turism curativ şi cultural. energiei. Băile Episcopiei (1 Mai). În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. Tăşnad sau Salonta. Industrie prelucrătoare diversificată. Intreprinderi mici. Biserica cu Lună). cele mici fiind. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. aparataj casnic. plante tehnice şi furajere. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti).4. produse alimentare şi textile. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. Grâul. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. Satu Mare. sfecla de zahăr. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. produselor şi intereselor în sistemul regional. orzul. dar şi la Marghita. cu largi disponibilităţi de intensivizare.

apele conţin..Kiev. 2. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. . .Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Bucureşti. în soluţie.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Pop.. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Bibliografie selectivă 1. IV. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Etc. Gr. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Editura Universităţii din Oradea. Berindei. Oradea. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 3. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. în cura externă. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Gr.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample.. x x x (1992). Editura Academiei. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Pop. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. Pe lângă termalismul accentuat. Regiunile pericarpatice. Astfel. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. 1. în 2-3 niveluri. În ştranduri şi piscine. Ţara Beiuşului. Câmpia Crişurilor. Crişul Repede. În general. . (2005). ambele cu legături internaţionale. Bucureşti. (1987).complementaritatea multor subramuri economice. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. I. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Posea. locomotorii). Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . agricole.6.5. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. A. Geografia României. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana.

Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. aşa cum s-a precizat anterior. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. . formată în acelaşi mod.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. nici Olteniei de nord. Se prezintă ca o câmpie întinsă. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie.1. culoarul Streiului (Orăştiei). ce se ataşează. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate.2.2.3. 15. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. de agregare funcţională. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Pe de altă parte. Componenta antropică a sistemului regional 15.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă.4 Economia regiunii 15.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. 15 15. Astfel. Mai mult. deşi cu numeroase restricţii. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15.1. prin numeroase elemente convergente. de produse şi interese. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu soluri fertile. structura şi funcţiile sale. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. cursantul va realiza: . . cu origine tectonică. Baza naturală de susţinere 15. cât şi spre apofiza ei nordică. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15.6.

dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Culoarul Mureşului. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Tăul Agăţat. Aparţin. ca axă hidrografică regională. circuri. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. văi. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Streiul. Galeşu. sistemului teritorial. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. Florica etc). Ponorici.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Inversiuni termice în depresiuni. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Astfel. primul de acest fel din România. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. în anul 1935. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. aici s-a înfiinţat. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. morene). Parcul Naţional Retezat. Datorită peisajului lor inedit. situat la vest. Alt pas. Peştera din Valea Stânii). cu numeroase elemente morfologice. Unitatea montană a Retezatului. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). de asemenea. Cerna. Ana. Cioclovina. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Lia. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. cu culmi largi şi văi relativ înguste. Viorica. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu o suprafaţă de 54 400 ha. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. hidrografice sau biogeografice rare. Zănoaga – 29 m profunzime. generând inversiuni termice. Rigorile climatului în creştere altitudinală. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Tăul Porţii. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. Vegetaţia. regiunii şi masivele muntoase învecinate. în Depresiunea Haţegului. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). divergent.

situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. Peştera de la Româneşti). Resurse de cărbuni. Lupeni. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. din secolul al XVIII şi până azi. iar cele din zona montană pentru păşuni. Cioclovina. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. fier. de foioase şi răşinoase. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. În Munţii Şureanu. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. Aninoasa. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. chei. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. lacuri glaciare şi antropice. dolomite. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Valorificarea continuă. nemetalifere. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . Uricani. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Muncelu Mic). Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. forestiere şi turistice. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. creste. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. pinul negru. 1100-1200 m. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). pe terase sau glacisuri. profunde. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. alun turcesc). Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. faună cinegetică şi piscicolă.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Ponorici. La peste 1800 m înălţime. peisaje naturale pitoreşti. fertile. Fondul forestier este extins. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Avem în vedere. Ruschiţa. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. cupru) la Alunu. Paroşeni. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. talc la Lelese. nisipuri cuarţoase.

De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. de peste 6000 ani vechime. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. Amplasarea capitalei Daciei romane. Sarmizegetusa Ulpia Traiana.3. mai puţine. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. a unei populaţii tinere. cu o scriere necunoscută anterioară. a culoarului Mureşului unde. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. respectiv Banatul. al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Fiind o unitate predominant muntoasă. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. Clopotiva sau Streisângeorgiu. mai scunzi şi mai aplatizaţi. în primul rând. celei sumeriene). 15. Sântămăria-Orlea. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. bisericile din piatră de la Densuş. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. pe lângă români. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. până în 1989. muzee. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. după unii exegeţi. cetatea Deva. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . După acest an. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. depăşind 125 locuitori/km². de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. fenomenului de migrare internă. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. monumente. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. vieţuiesc maghiari. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. valori etnografice specifice etc.

Petrila. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Oţelul Roşu. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. 15. din punct de vedere politico-administrativ. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. dezvoltarea comerţului etc. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. forestiere. Astfel. de către Deva. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. miniere). Simeria. Uricani. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. cu funcţii mixte (agricole. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Vulcan şi Aninoasa.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Alte oraşe sunt Haţeg. Deva. Călan. atribuţii preluate. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Orăştie. Lupeni. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Paroşeni. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan.

O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Hunedoara. bovinele. lactate.4. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. numeroase mine fiind închise. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Sântămăria Orlea. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. datorită destructurării industriei după 1989. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Haţeg. Per total. cereale şi plante tehnice predomină. Orăştie. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Streisângeorgiu. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. 2000). Gura Zlata. iar personalul disponibilizat. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Blidaru. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Potenţial turistic exploatat incipient. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Cinciş). cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Pietrele. Piatra Roşie). cojocăria de la Orăştie. Hunedoara.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Cetatea Deva. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gr. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. cultural şi rural. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. carne. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. În zona montană a Retezatului. Colţeşti. Deva.

spre Craiova. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. . iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. .optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat.5.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. Călan. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. prin Depresiunea Petroşani. . Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. . Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Oţelul Roşu.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. În consecinţă. 15. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. social şi infrastructural precum: . la Simeria. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). respectiv Banat. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. prin Defileul Jiului. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic.

3. Geografia României. Cluj-Napoca. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Universităţii de Vest. Studiu de geografie umană. (2000).Haţeg-Poiana Ruscă 15. N. x x x (1987). Bibliografie selectivă 1.6. (2001). 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. III. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Popa. Pop. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Bucureşti. Ţara Haţegului. Timişoara. Editura Academiei.

16 16. În partea sudică. autentic. arhaic.1. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Minişului.5. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Popovăţ) şi chei (Nerei.2. Din punct de vedere petrografic. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat.1. 16 BANATUL Cuprins 16. cu o serie de peşteri (Comarnic.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: .Obiectivele unităţii de învăţare nr. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. . în acest caz. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Munţii Banatului. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16.4. Componenta naturală a sistemului regional 16. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m.6. Mai mult. El apare pe fondul unui românism majoritar.şi geografico-umane particulare. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. Lucrarea de verificare nr. 16 16. 16. sârbii sau maghiarii. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). concis. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune.7. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Racoviţă.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Gârliştei. Caraşului. . 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Aninei. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. definit de o interferenţă îndelungată. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. Componenta demografică şi de habitat 16.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Buhui.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. Berzascăi) de mare importanţă turistică. în Vârful Piatra Goznei). Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Locvei.3.

Mureşul. Elemente faunistice mediteraneene. cu zăpadă puţină. etc. iepure. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. ierni mai blânde. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. castanul dulce cornul. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. pisică sălbatecă. Nera. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. cărpiniţă. tei) pentru ca. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. câmpie. Dealurile Pogănişului. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. Dealurile Tirolului. Câmpia Timişului. Urmează fagul. Caraşul.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. viezure. Alimentarea este preponderent din ploi. căprior. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. În dealurile Lipovei. numeroase specii de păsări. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. colectată de Dunăre. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Coniferele apar insular. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. mojdreanul. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Timişul. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Acvifere carstice. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. cu temperaturi mai ridicate. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Bega. potârniche. 90-120 m. prepeliţa. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Reţea hidrografică divergentă. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. a speciilor de amestec (carpen. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Câmpia Timişului. Celelalte câmpii sunt mai înalte. gorunul. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. dealuri. paltin. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. cerul şi gârniţa. ele înclină de la est la vest. 1966.

Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Nu lipsesc solurile aluvionare. la contactul formelor de relief. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. azbest (în bazinul Nerei). Turnu). Buhui). Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Baia Nouă au dus. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului.660 locuitori). pseudorendzine şi terra rossa. ţigani. slovaci. Foeni. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. pietrişuri. calcare. turistice. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. iar structura etnică este extrem de mozaicată. culturale. sârbi. Defileul Dunării. Cozla. pe lângă români vieţuind maghiari. şisturi bituminoase la Anina. Obiective turistice pitoreşti. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării.. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). administrative). uraniu (Ciudanoviţa). Frumuseţea peisajului montan. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. 16. implicit. Caransebeş. Anina. Trei Ape şi Văliug etc. cehi. peşterile Comarnic. Reşiţa. Bigăr. reflectă şi ele o specificitate aparte. germani. Gârliştei. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. obiectivele antropice din Timişoara. fier. Satchinez. cupru. Secu. 110 . marmură (Bocşa). argiluvisolurile. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Mărimea satelor diferă. datorită familiilor cu copii puţini. bazalt (Lucareţ).827 locuitori în 2002). valorile ei scăzând. populaţia şi aşezările. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. dar. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). lăcoviştile. Popovăţ. Lugoj. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. bulgari. nisipuri. în depresiuni. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. comerciale.3. Zădăreni. atestat documentar încă din anul 1156. Doman. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Orşova. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. Minişului.Banatul Zăcăminte de cărbuni. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Caraşului. litosolurile.

Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. uneori decisiv.4. Sînnicolau Mare. Urmează. Buziaş. cu arii de gravitaţie locale. Industrie. Timişului.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Nădlac. ovine. Anina. Bocşa. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. spre cea montană. Oraviţa. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. turistice. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. 16. de mutaţiile post-decembriste. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. porcine sau păsări. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. turism. bazată pe materii prime locale. Pâncota. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Pâncota. Industria are vechi tradiţii. Lipova. Caransebeşul. Deta. Jimbolia. Lugojul. agricultură. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Moldova Nouă. înfiripându-se încă din anul 1771. Curtici. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. culturale. siderurgia Reşiţei. Ghioroc. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. fiind afectată structural. comerciale. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. caprine şi bovine). de câmpie. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş.

la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. produse textile. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului").Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. În raport cu regiunile învecinate. resurse umane de calitate superioară. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. maşini agricole. Astfel. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). (De subliniat că anterior datei menţionate. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Semenic. produse alimentare. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. aeriene şi fluviale. Călacea). la nivel naţional între cele două războaie mondiale. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. prin amenajările executate. mobilă. funcţionează o singură staţiune montană. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. brânzeturi etc. îngrăşăminte chimice. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. Teremia Mare. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. celelalte baze (Vălig. inclusiv din cele două ţări învecinate. material rulant. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia).c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Timişoara şi Aradul. este navigabil. maşini electrice. iar râul Bega. tradiţiile industriale şi agricole. Aici se fabrică maşini şi utilaje. în 1719. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Trei Ape) având capacităţi limitate. precum şi un culoar. Astfel. Timiş-Cerna. destinată agrementului hivernal. Banatul posedă resurse agricole. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. ferate. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens.

comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. a cărbunilor cocsificabili. În al doilea rând. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). la cele de deal şi munte. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice.Banatul 16. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. 2. În Banat apare o etajare a reliefului. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. spre exemplu. de la cel de câmpie.5. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. Ea va induce o etajare a climatului. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. natural sau social. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. Şi nu în ultimul rând. Or. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. a unor obiective turistice de referinţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . poziţia geografică a Banatului. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Etc. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. În primul rând. a fondului forestier diversificat compoziţional. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului.

0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei. 16. Lucrarea de verificare nr. Răspunsul va fi logic formulat. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei.0 pct. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografia României. .) 3. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Gr. Pop.5 pct.7.Banatul 16. (2. 4. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Explicaţi antropizarea lor accentuată. Bucureşti. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. (2000). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.6. x x x (1987).Specializarea şi anul absolvirii.Adresa cursantului. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Gr. III.5 pct. . 3. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. (2. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat.) 2. IV. (2. la obiect. . Cluj-Napoca. Geografia României.) 5. Editura Universităţii din Oradea.) 4. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Titlul cursului (Geografia Regională a României). Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă.Numărul lucrării de verificare. Oradea. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.0 pct. Regiunile pericarpatice. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1992). (2005). Crişana. 2. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. . Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2. Pop.

17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17.2.1.4. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. de cooperare şi afirmare independentă. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. . Pe de altă parte. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Mai mult.6. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent.1. cu atribute variate. spre o direcţie sau alta. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Proiectul pentru Învăţământul Rural .5. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. au apărut şi se afirmă centre noi. 17 17.3. credem noi. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Obiectivele unităţii de învăţare nr.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. În consecinţă. Baza naturală de susţinere 17. a liniilor de gravitaţie. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Componenta antropică şi de habitat 17. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Ţicleni.3. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Târgu Cărbuneşti. Teritoriu populat încă din preistoric. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Miloştea) sau fierului. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. îmbătrânirea populaţiei. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. prin poziţia lor. de asemenea. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Bumbeşti Jiu. cu scăderea natalităţii. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Apar şi sate foarte mari. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. 50 000 ani). Resursele variate ale solului şi subsolului. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Rovinari. gradul de urbanizare fiind mai redus. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice.. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Actualmente. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. cu trăsături particulare. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. climatul fără extreme deosebite.Oltenia nordică 17. Predomină populaţia rurală. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare.(romii). Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. bilanţ demografic fluctuant. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. stopată după 1990. Predomină satele mijlocii şi mari. răsfirate sau adunate. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. în vetrele depresionare şi.

Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. situat la est. Activităţi turistice în afirmare. Industria. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. spre nord-vest sau Alunu. Pomicultură. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. pe fondul afirmării industriei. în aceleaşi oraşe. alimentară. în lunca Jiului legumele. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. se amplifică urbanizarea. dar şi spre Husnicioara. Principala ramură. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Tismana. Rovinari. tricotaje şi confecţii. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. 120 . a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. în sud. industria celulozei şi hârtiei. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. Bumbeşti Jiu. Târgu Cărbuneşti. Industrie energetică şi prelucrătoare. cu infrastructura cea mai bogată. în zonele joase. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. este destul de diversificată. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. de lângă Târgu Jiu. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. cea de la Bârseşti. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Principalul centru. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. Motru.Oltenia nordică 17. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. creşterea animalelor. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise.4.

a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. dar şi celelalte unităţi montane. cel gorjean şi cel mehedinţean. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta .Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. monumente). întărirea coeziunii interne. spre Marea Neagră. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Tismana. Timişoara .Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. ca axă de transport europeană. mai ales în domeniul speoturismului. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. în primul rând. invers. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). în sens. Concomitent. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70.

cea a Jiului.Oltenia nordică 17.6. o poziţie geografică la Dunăre care. Pătru. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. În primul rând. Ielenicz. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Din punct de vedere hidrografic. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Editura Presa Universitară Clujeană. pe o axă.5. 2. III. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice.. Fiecare din cele două oraşe. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Subcarpaţii României. x x x (1987). de la cel de câmpie în sud. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. M. Dimpotrivă. (2000). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. inclusiv în perspectivă. Geografia României. Gr. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Bucureşti. Editura Universitară. Editura Academiei. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. 3. Oltenia nordică are un climat etajat. Astfel. de intensă circulaţie. Ileana-Georgeta. Mioara (2003). 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Cluj-Napoca. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Ghincea. nord-vest. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pop. Ca influenţe climatice.. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul.

18 18.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr.6.2. .3. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. . dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. de-a lungul Dunării. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. .existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. Baza naturală de susţinere 18.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.1.5. .prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. în primul rând. cel oltean. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. climatului de câmpie cu variaţii reduse.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . Comentarii şi răspunsuri la teste 18. până aval de Drobeta-Turnu Severin. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. Componenta demografică şi de habitat 18.2. cu atribute de specificitate şi unicitate certe. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. cu trăsături caracteristice.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen.identificarea unui spaţiu mental. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Deosebit de ambiguă este limita nordică. puţin fragmentat şi denivelat. cea sudică.4. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. în est. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . 18.

la rândul ei. fazanul. pisica sălbatecă. Dunărea. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). primăverile timpurii. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). mojdreanul (Fraxinus ornus). Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. argiloase. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. sânger. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. iar toamnele îndelungate. prepeliţa. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează.etc. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. ghimpele (Ruscus aculeatus). Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Amaradia. popândău. odată cu creşterea indicelui de ariditate. vulpea. Olteţul.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. plop. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. soc. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . anin. Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. iar la limita estică se află Oltul. iepuri. Teslui). cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. potârnichea. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Un relief jos. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. orbete). verile fiind călduroase. cu soluri roşcate şi brun roşcate. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. cer şi gârniţă. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. Precipitaţiile descresc de la vest la est. în scopuri agricole. în majoritatea lor. subunităţi. scumpia (Cotinus coggygria).

18. mănăstiri. grade de podzolire. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Iancu Jianu. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici.5 aşezări/100 km²). Brădeşti). care se confruntă. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. folclor). Izvoru.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. cule. energetici. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. tradiţii. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. cel al bazinului Motru. Partea nordică. Dimpotrivă. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oltenia sudică se constituie. cu diferite specializări pe subramuri. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Slatina. depăşind astfel media pe ţară (5. spre Târgu Jiu. şi Olt. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Irimeşti. Ostrovu Mare. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. petrol şi gaze. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Verbicioara. localizate de-a lungul râurilor. cu depopularea. exceptând zona municipiului Craiova. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². a arterelor de circulaţie. sub 500 locuitori. Profilul economic rămâne cel agricol. Vădastra. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Satele mari. a câmpiei nisipoase. spre Craiova. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. orientat atât spre nord. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. În partea nordică. Gârla Mare. monumente. se exploatează cărbuni inferiori. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. în vecinătatea surselor de apă. cât şi spre sud. datorită izolării lor frecvente. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. Structura etnică este covârşitor românească. sub 100 locuitori. Omogenitate etnică. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. poligonală. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Ipoteşti. obiceiuri. Fărcaşele. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. muzee. ca premisă a viitoarelor oraşe.3. de la Ostrovu Mare. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. mijlocii şi mari.

cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. în spaţiul alocat. la următoarele întrebări: 1. servicii. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Bălceşti. dar şi în zonele periurbane. Corabia. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Caracal. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. de veritabil „loc central” al regiunii.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Filiaşi. Oraşele aparţin. sub 50 000 locuitori (Strehaia. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Balş. 18. Drăgăşani. în proporţie decisivă. Drăgăneşti Olt). Vânju Mare. Băileşti. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. îndeosebi din Transilvania. Calafat. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Piatra Olt. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. puteţi răspunde. Scorniceşti. aşezărilor urbane mici. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. Segarcea. deşi este situat pe stânga Oltului.

anterior acestuia întreaga Oltenie. La Filiaşi.maşini agricole. industrie chimică. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. în raport cu alte regiuni. cireş. Aici. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. dar şi al produselor din cauciuc. Craiova. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. sfeclă de zahăr. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Pleniţa. de câtre lanurile de grâu.4. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. ovine. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. părul şi prunul. Activităţile turistice sunt. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. porcine. cais. se practică un turism cultural. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. materiale de construcţie. alimentare sau ale construcţiei de maşini. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. avioane. păsări. la Segarcea. desigur. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Fabrici de zahăr. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Proiectul pentru Învăţământul Rural . fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Strehaia. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. mobilă. automobile). Corabia şi Calafat. plante furajere. pe vremea dacilor. se cultivă intens mărul. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. la loc de frunte situându-se. creşterea animalelor (bovine. în schimb. În consecinţă. într-o proporţie mai ridicată. nevoite a le culca cu suliţele). alimentară. textilă. orz. Se cultivă porumb. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. invers. mult mai limitate. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). ca şi Moldova dealtfel. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. cabaline). dintre pomii fructiferi. vişin). soia. floarea soarelui.Oltenia sudică 18.

având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc.5. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania.valorificarea superioară.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Segarcea. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . . turismul de agrement nautic pe Jiu. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. aflată la limita estică a regiunii. competitivă. Olt. . un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Caracal. 2. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Filiaşi. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Stamora Moraviţa. turismul rural). industrie alimentară şi chimică).Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Vânju Mare.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. celelalte oraşe (Strehaia.. El nu este concurat de alte centre. Piatra Olt.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Scorniceşti. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Dunăre. Craiova. Băileşti. . Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. Corabia. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. 18. Drăgăşani. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . . Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Balş. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Calafat. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Bălceşti. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare.

Geografie fizică. Editura Academiei. x x x (1983) Geografia României. I. Bibliografie selectivă 1.Oltenia sudică 18. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Editura Academiei Române. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Bucureşti.6. x x x (1969). Editura Academiei Române. Geografia Văii Dunării Româneşti. Geografia României. IV. 3. x x x (1992). Bucureşti. 2.

Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. Baza naturală de susţinere 19. în sud. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana.2. Apar cele două şiruri de depresiuni. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Arefu. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Ghiţu. Dealu Ciocanu). Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru.1.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit.5.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. Componenta antropică a sistemului regional 19. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.3.6. polarizată de Piteşti. Este o regiune în conturare. . 19 19. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte.4. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. interne (Câmpulung. Cândeşti). datorită prezenţei a două arii de gravitaţie.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. Sălătruc.1. Economia şi perspectivele regiunii 19. generează un peisaj de dealuri domoale. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. intens valorificate agricol. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Frunţi. . 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Brădet. de la Câmpia Piteştilor. piemontane. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. de până la 300 m altitudine. una centrată pe cursul Oltului. 19.

Râureni. munte. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Govora etc). Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Zigureni. urmate de cele de ordin antropic. Subcarpaţi. Negoiu. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. de la cultura cerealelor în câmpie. (Jugur. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. la peste 600-700 m. datorită expoziţie sudice. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. Govora. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Climatul urmează etajarea morfologică. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Nu lipsesc litosolurile. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. anin. o specie ocrotită. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). lignit. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Râul Târgului). Călimăneşti. de interes cinegetic. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Creasta nordică a Făgăraşului. Valea Iaşului. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Cerbureni. Ocniţa. Cozia). majoritatea sub formă de zăpadă). Goleşti) şi Olt (Turnu. Râmnicu Vâlcea. podiş. brune acide alpine). din pădurile montane. salba de lacuri din avale: Oeşti. Latoriţei. iar acestea fac loc. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. circuri. Râul Doamnei. văi. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. la păstoritul alpin. Călimăneşti-Căciulata. Etajare climatică tipică. Olăneşti. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. temperatura medie anuală. În munţi. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. precipitaţii de peste 1000 mm. creste. solurile aluviale. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Vâlcele. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. umbrisolurile. în principal. cel de câmpie (810ºC. 2 544 m. Vălsan. brune acide.

Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). răsfirate. sare. Optaşi. Mausoleul de la Mateiaş. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Vedea. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. gaze. Boteni. Alunu. Satele diferă ca mărime. petrol. Horezu. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. petrolului. Albota. în primul rând. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Cozia. Oltului mijlociu şi Lotrului. urmare a complementarităţii resurselor. Arutela (Bivolari). Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. inclusiv în ţări vest-europene. Hulubeşti. În ultima Populaţie relativ densă. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. 19. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Topoloveni etc. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Spineni. cum ar fi. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Fondul funciar. Calcarele de la Albeşti. în spaţiul câmpiei. mănăstirile Cozia. liniare. de versant şi obârşii de vale. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. podiş-Subcarpaţi. Argeşului. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. CălimăneştiCăciulata). iar primele capitale ale Ţării Româneşti.3.). Sânbotin. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. Godeni. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Jidava.000-1.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane.000. Berbeşti. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Arnota. munţii Lotru sau Căpăţânii. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Subcarpaţi-munte. Govora. Bistriţei. Poiana Lacului. sării. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Merişani.200. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). fixate acolo şi din motive strategice. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. în cultura plantelor. Rădăcineşti. Berevoieşti. cu cele trei componente ale sale (agricol. Predomină satele agricole specializate. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. de la aşezările mici şi foarte mici.

Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Horezu). iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Oraşele sunt preponderent mici. Brezoi. Băbeni. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. funcţia turistică şi industrială coabitează. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. urmat îndeaproape. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Băile Olăneşti. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Călimăneşti. ca rang. 19. Ocnele Mari.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. La Govora. de Râmnicu Vâlcea. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale.

în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Topoloveni). (podgoriile Piteşti. Astfel. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. produse clorosodice. dintre specii. Industrie extractivă şi de prelucrare. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. Creşterea animalelor (bovine. Dimpotrivă. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. apreciabile. negru de fum. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. păsări. orz. agricultura valorifică întinsele terenuri. porcine.4. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. produse din carne. Băile Govora. plante furajere. recreativ şi cultural. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. cauciuc sintetic. combinatele de la Piteşti. Ştefăneşti). iar la Curtea de Argeş. 134 . în primul rând cele de ordin economic. legumicultură. dar cu perspective asigurate. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. Curtea de Argeş. Cozia. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX.Muntenia de nord-vest 19. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. de asemenea. Turism curativ. brânzeturi – Piteşti. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. Râmnicu Vâlcea. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. conserve de legume – Băiculeşti. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. plante tehnice (sfeclă de zahăr). culturile de cereale (porumb. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Râmnicu Vâlcea. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Govora producând îngrăşăminte. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Pe locul trei. viticultură şi creşterea animalelor. atât în Munţii Făgăraşului. Băbeni. Ocnele Mari. Stâlpeni. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. predomină prunul).

căi ferate rapide). Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). negru de fum. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. . brânzeturi – Piteşti.5.tendinţa de emancipare funcţională. cauciuc sintetic. în zona de câmpie şi podiş. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. conserve de legume – Băiculeşti. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. Curtea de Argeş. Piteşti şi Târgovişte. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . fără praguri şi disfuncţii majore etc. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Râmnicu Vâlcea. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. combinatele de la Piteşti. cu intensificarea tranzitului interregional. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului.prezenţa unui teritoriu vast. dintre Olt şi Argeş. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . Govora producând îngrăşăminte. 2. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. competitivă. precum şi într-o specializare eficientă.şi Piteşti. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. iar la Curtea de Argeş. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). Topoloveni). de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. 19.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. produse clorosodice. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. nepolarizat direct de Bucureşti. principalul centru polarizator al regiunii. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. produse din carne. Băbeni. Pe de altă parte însă. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Râmnicu Vâlcea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. dar şi ale teritoriului subordonat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. . dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. Stâlpeni.

. Editura Academiei. 4. 2. x x x (1987). Ielenicz. Pătru. Gr.6. Editura Academiei Române. Cluj-Napoca. III. 3. Ileana-Georgeta. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. IV. Editura Presa Universitară Clujeană.Muntenia de nord-vest 19. M. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pop. Editura Universitară. Bibliografie selectivă 1. Mioara (2003). 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. (2000). Subcarpaţii României. Bucureşti. Bucureşti. Ghincea. Geografia României. x x x (1992).

în jurul unui mare oraş. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. Obiectivele unităţii de învăţare nr. joasă. politico-administrative. Lucrarea de verificare nr. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. cu accente de ariditate.5. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.6. Regiunile urbanizate se afirmă.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. cel metropolitan. constituit din Câmpia Bucureştiului. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. . cu atribute polarizatoare complexe (economice. 20 20. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. şi Câmpia Mostiştei. mlăştinoasă. cu cele două sectoare ale sale. 5 20. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . de regulă. atingând cursul Dunării spre sud. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. 20. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 20. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale.3. Componenta antropică 20. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.2. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . . Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. spre est .sud-est. culturale). padine. nişe de sufoziune).identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. a avantajelor şi dezavantajelor sale. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20.2.4.7.1. cu păduri de stejar în secolele trecute.1. al Bărăganului şi Dunării de Jos. sociale. Iernile sunt geroase. Câmpia Vlăsiei în nord.

regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României.3. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. mănăstirile Snagov. Geologic. Gramineele (Festuca. Căldăruşani. Muzicii. 20. urmaţi de romi. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Fauna acvatică este şi ea variată. se disting prin trăsături particulare. Neajlov. petrol şi gaze naturale asociate. predomină net populaţia urbană. Periş. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. muzeele Ţăranului Român. Videle. de Istorie al României. cu un spor natural similar mediei pe ţară. erbivore şi omnivore. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Fluviul colectează râul Argeş. Mostiştea şi Vedea. delincvenţă socială). Fauna este dominată de rozătoare. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. statuile şi grupurile statuare. păstrugă) alături de clean. Blejeşti. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. Tei. Din punct de vedere biogeografic. Etnic predomină net românii. Cartojani. populaţia şi aşezările. Herăstrău. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Mostiştea). Astfel. Evident. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. ciocârlie. arin) sau arbustive (papură. Cotroceni. compusă din stejar termofil (brumăriu. solurile gleice). Cernica. În Bucureşti trăiesc 2. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. prepeliţă. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. Sabar. Arcul de Triumf. Floreasca. iar dintre păsări de potârniche. gaze şi ape termale. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. nisetru. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. exploatate în zona Titu. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. Zăcăminte de petrol. Hanul lui Manuc etc).1 milioane locuitori. Mogoşoaia. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. mreană. 138 . Limane fluviatile. trestie). Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. parcurile Cişmigiu. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Cernica. Herăstrău. Grigore Antipa. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. fazan. de Arta.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. plop. Căldăruşani.

Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. a cărei dezvoltare. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). atestat documentar la 20 septembrie 1459. « micul Paris ». Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. ulterior. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. Oraşul. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. Pipera. 20. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Palatul Parlamentului. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . numit iniţial Casa Poporului şi. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. dar progresiv ajungând. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. la 1859. Balta Albă. atât al regiunii. inclusiv construcţia metroului. în competiţie cu Iaşul. Centrul polarizator principal.

creşterea poluării fonice şi a atmosferei. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . industria chimică (vopsele şi coloranţi. utilaje şi maşini unelte. a păsărilor şi porcinelor. medicamente. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. reţelele de transport rutier. electronice şi electrotehnice). A doua ramură este agricultura. floarea soarelui. cu sejur sau de tranzit. Zimnicea. poluarea lacurilor de agrement. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. feroviar. industria lemnului (mobilă). turism ştiinţific.4. religios. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. canalul Bucureşti-Dunăre. Abandonat după 1989. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. La baza economiei regiunii se detaşează industria. porumbului. prelucrarea produselor agricole). De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Bucureşti. Cultura grâului. cosmetice). de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. aerian. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). complexele comerciale. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. la industria uşoară. sportiv). Se practică turismul cultural. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Olteniţa. Sofitel. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. textilă şi alimentară. sfeclei de zahăr. Agricultură de tip preorăşenesc. a delincvenţei sociale). Turism cultural şi de agrement. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. maşini agricole. Athenee Palace. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. extrem de diversificată tipologic. produse poligrafice. Giurgiu. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Hotelurile Intercontinental.

Funcţia culturală. Răspunsul va fi logic. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. 2 aeroporturi.5 pct. (2. Lucrarea de verificare nr. (2. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.0 pct. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. .0 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. . Oltenia sudică. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea.Numărul lucrării de verificare.5 pct. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. .5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. după 1918. 5.) . 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice.Adresa cursantului. ulterior a Principatelor Unite şi. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Specializarea şi anul absolvirii. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Nu trebuie omisă funcţia turistică. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural.Titlul cursului (Geografia Regională a României).) 4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.) 2.) 3.6. Ca urmare. la obiect. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . . 20. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. a României întregite.

Bibliografie selectivă 1. Geografie fizică. x x x (1984). Editura Academiei. 2. II.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. I. Geografie Umană şi Economică. Editura Academiei. Geografia României. Bucureşti. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Editura Academiei. 3. I. Ianoş. Bucureşti. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Geogrfia României.7. (1983). Bucureşti. x x x (1983).

6. Avenul din Grind). 21 21. chei (Tătarului.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Baiului. . Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Siriu şi Podu Calului). 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Componenta demografică şi de habitat 21. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Astfel.4. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Morfologic. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Structura geologică este relativ asemănătoare. Rătei. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. văile Putnei. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. deosebit de variate ale unităţii. . 21. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Prahovei.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. 21 CURBURA Cuprins 21. Omul. O notă distinctă face Masivul Leaota. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. calcare). Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Componenta economică 21. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. conglomerate.5.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Buzăului (Penteleu. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Doftanei. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. format din şisturi cristaline paleozoice. Dîmbovicioarei. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf.1. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit.3.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Piatra Craiului.2. Urşilor. Teleajenului. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi.1. Calcarele. Buzăului.2. Zănoagei).

Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. la topirea zăpezilor. Bucovel. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. ulterior. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. (Răchitaş. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Dâlma. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Câmpina şi Pucioasa. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. strâns asociată celei dintâi. Răiuţu. la debuşarea în zonele joase. orientându-se brusc spre est. Chioşd. Gurbăneasa. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Mera. Nişcov şi Podeni). Ploieştiului şi Râmnicului. intracolinare (Vidra. Ciolanu. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. precipitaţii de 400-500 mm anual). a doua cavitate naturală sculptată în sare. Policiori. Dealu Mare-Istriţa. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. subcarpatică şi de câmpie. Blidişel). Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. dealurile Deleanu. montană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Vălenii de Munte. Hidrografia îşi are obârşiile. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. transilvană. Vara scurgerea se diminuează. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Salcia. ca lungime. iniţial pe direcţia nord-sud. Dumitreşti. Pătârlage. Blăjeni. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. în cununa carpatică. interpus spre depresiunile externe. Lopătari. preponderent. Ialomiţa cu Prahova. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. A doua treaptă de relief. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief.

Exploatarea îndelungată. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. intensă şi adeseori neraţională. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. Brazi. Resurse energetice variate (cărbuni.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Ţintea. erbivorelor (iepure. Telega. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. căprior. urs ). Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. alunecări de teren. petrol gaze naturale). alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. plop. mistreţ. în care ieşirile au depăşit net intrările. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. în funcţie de formele de relief: la bază. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. De menţionat prezenţa apelor minerale. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. Teleajen de notorietate. merişor. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. În primul rând. eroziune accelerată. Câmpina. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . popândău). începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. Pucioasa. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. a dus la epuizarea zăcămintelor. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. ienupăr sau bujor de munte. salcie). la adâncimi mai mari în câmpie. Gura Ocniţei. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. omnivorelor (viezure. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Vrancei. În unele masive (Ciucaş. afin). cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Gura Ocniţei au devenit. lup). la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. de risipire. râs. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. Solurile se etajează. inclusiv în străinătate. cerb). argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. la pădurile de gorun. păduri şi pajişti alpine. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). Moreni. Resursele regiunii reflectă. pisica sălbatecă. un clasic fenomen de disipare. zona subcarpatică s-a constituit. ienupăr. de asemenea. carnivorelor (vulpe. în câmpii. Localităţi precum Băicoi. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. terenurile fiind invadate de jneapăn. la etajul coniferelor din zona montană. Vulcana Băi. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m.

argilele. sunt obiective atractive de prim ordin. biserici. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). O altă resursă este sarea. 21. Localităţile mici apar la obârşiile văilor.. salina de la Slănic Prahova. Dâmbovicioara. Sărata Monteoru. nisipurile sunt utilizate de industria locală.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Tisău. Ciucaş. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. Moreni. Cascada Putna. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Rătei). Boldeşti. concentrat mai ales în munţii Bucegi.Telega. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Apele minerale de la Pucioasa. Ţintea. Predomină populaţia rurală. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Şotînga. Vrancei. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic.. crestele. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Buzău. Abrupturile. Numărul populaţiei este apreciabil. Urşilor. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. pomiculturii. Zănoagei). 146 . precum şi din câmpii fertile. Gura Ocniţei etc. Muntele de sare de la Slănic Prahova. omogenă etnic. cheile (Tătarului. Lacul Tăul Vulturilor etc. muzee. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. la Băicoi. peşterile (Ialomiţei. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. a Subcarpaţilor cu munţii. Sinaia. curativă şi culturală a regiunii. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Baiu. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă.3. gipsul de la Slănic. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. edificiile antropice (mănăstiri. care au permis afirmarea viticulturii. culturilor diverse şi creşterii animalelor. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Sărata Monteoru. Filipeştii de Pădure. « Babele ». Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Beciu. Ceptura. Calcarele şi marnele calcaroase. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. Având un relief compus din munţi.

Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Târgovişte. Sinaia. 21. Vălenii de Munte. având rolul unor poli regionali. Moreni). adunate. Buşteni. Profilul agricol este dominant. Moreni. culmile aplatizate. între 25. viticultură. sării sau cărbunilor. creşterea animalelor (cele de munte). Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Valea Călugărească). Buşteni. Funcţia industrială este predominantă.Curbura Oraşe mici. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Urlaţi. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Plopeni. Băicoi. Aşezările urbane sunt numeroase. Slănic Prahova. Pucioasa) sau mijlocii. iar satele mari. pe semicercul exterior al regiunii. Băicoi. Predeal. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. Azuga. polarizate periferic. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Azuga. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. alimentară (Vălenii de Munte). a lânii. fie în arealele centrale ale depresiunilor. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Breaza. fie în câmpie. Fieni. Câmpina. Boldeşti-Scăieni. materialelor de construcţie (Comarnic.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Fieni). cu specializări în pomicultură. Predeal. Sinaia. Comarnic. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. cele răsfirate la contactul formelor de relief. comentaţi: 1. Mizil. Poziţia centrală a Ploieştiului.

lactate. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Pârâul Rece. o dispoziţie transversală. Poiana Ţapului. Turism recreativ montan. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Staţiunile Predeal. Sfinxul). Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. la începutul secolului XX. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie.Curbura 21. Panciu. ulei). la care se racordează. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Odobeşti. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. mult mai eficient valorificate actualmente. podgoriile Tohani. cantitativ şi calitativ. Piatra Arsa. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Mizil. zahăr. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. când preţul petrolului a crescut enorm). O altă specializare este cea pomicolă. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Buzău. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. 148 . preponderent. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Coteşti. Jariştea. Din punct de vedere agricol. Câmpina şi. Căile de transport au. Azuga. curativ şi mixt. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Peştera. Teleajen. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Câmpina) un profil industrial specific. mai recent.4. Buzăul şi Târgoviştea. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. depozite). cu cele din alte părţi ale lumii. pe direcţia nord-sud. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. rafinării. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Cota 1400). Buşteni. înainte de orice. Babele. Valea Călugărească. iar la Buzău se produce tablă. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. prin raporturi de colaborare. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. Sinaia. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces.

cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. dar şi al unui turism curativ performant. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. aflată în proximitate. cel vestic. Ploieşti-Mâneciu. nu numai în plan naţional. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. cel central. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Există trei astfel de aliniamente şi anume. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. ponderea armonioasă a elementelor componente. Elementele de unicitate. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. Sub aspect turistic. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. asigurate cu materii prime locale. prin culoarul Rucăr-Bran. dar şi a descărcării lor spre exterior. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat.

Bibliografie selectivă 1. Ghincea. Ielenicz. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. inclusiv grupa Bucegilor. 4. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. III. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Pop.. Bucureşti.6. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. 21. poate. 2. Gr.Curbura 21. IV. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Cluj-Napoca. Subcarpaţii României. Regiunile periferice. (2000). Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Academiei.5. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Bucureşti 2. x x x (1994). 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pătru. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Geografia României. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Ileana-Georgeta. 3. Câmpina. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Bucureşti. x x x (1987). Editura Academiei. Regiunea Curburii s-a impus. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Geografia României. Editura Universitară. Brazi. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Mioara (2003). M. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Curbura este.

2.2. desigur. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară.3.4. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. 22. la vest şi est. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. Componenta antropică 22. . se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Economia regiunii 22.6. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.1. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Aceasta. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Componenta naturală a sistemului regional 22.5. Bărăganul. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Câmpia Română. . Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Intr-adevăr. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea Metropolitană Bucureşti. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. 22 22.

O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. În partea sudică a unităţii. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. nişe de sufoziune etc. situat la nord. Temperaturile medii sunt ridicate. când temperaturile depăşesc 30ºC. Tătaru. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. padine). Astfel sunt Lacul Amara. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Culoarele celor două râuri. Hidrografie de tranzit.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. Lacuri sărate şi limane fluviatile. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. în care cele două râuri principale. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. Strachina. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Fundata. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. tributară Dunării. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. cald şi secetos. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. desigur. temperat continental cu tente de ariditate. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Apele subterane se află la adâncimi mari. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. principalul indicator al gradului de ariditate. Cea mai mare cantitate o conţine. scad sub 450 mm medie anuală. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. sub cuvertura groasă de loess. padine. Gălăţui. Influenţa climatică estică este generalizată. între Ialomiţa şi Călmăţui. Vara apar zile toride. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Precipitaţiile.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. depresiuni. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Astfel. Sub vegetaţia de ierburi bogate. papură). De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. 22. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. în epocile anterioare. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. cel puţin legal.3. Atunci a înflorit în sudul său. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. Un element faunistic de notorietate este dropia. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. În unele areale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. asigurată. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. cea a Dunării de Jos. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. pietrişuri şi nisipuri. Faptul că atât în Bărăgan. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. a secetelor frecvente. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. Cunoscut. asigurat de terenurile plane. cu un indice de fertilitate ridicat. cât şi în regiunea situată la est. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. plop. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. nefragmentate. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. lipsesc dovezile mai vechi. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. prin ciulinii săi care. spre exemplu. rozătoarele dominând net celelalte specii. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. cu soluri fertile. Sudiţi.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. generat de întinsele suprafeţe cu limane. arin. Coşereni sau Coşlogeni. Antropizare intensă. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă.

în vecinătatea unor lacuri. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Feteşti. în acest caz el fiind concludent. 22. Centre urbane mici şi mijlocii. până în zilele noastre. Însurăţei. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Profilul acestora este dominant industrial.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. evident cu alte motivaţii. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Bărăganul este slab urbanizat. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). prin densitatea lor mai redusă. Pogoanele. Ea nu a atins însă. Lehliu-Gară. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Fenomenul s-a prelungit. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. Aşezările umane reflectă. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ţăndărei. Structura este poligonală şi mai rar alungită.Bărăgan Deşi populată din preistorie. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). precum în alte regiuni. densitatea demografică este redusă. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte.

Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale.4. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. confecţii. indus de capitală. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune.Bărăgan 22.Constanţa. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Apare în cazul Bărăganului. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. floarea soarelui. orz. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. O excepţie este staţiunea Amara. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. al „conului de umbră”. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. Lungi perioade. Agricultura se impune prin culturi variate. funcţionând aici. Industria este de dată mai recentă. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe Dunăre şi o serie de lacuri. un fenomen de eclipsare.Călăraşi sau Pietroiu . sfeclă de zahăr. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. soia.Ştefan cel Mare. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Culturile de grâu. porumb. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. au perspective asigurate. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. prefabricate.

Dimpotrivă. avantajele mecanizării. În al doilea rând. Editura Academiei. Bucureştiul este polul cultural. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. Geografia Văii Dunării Româneşti. are. Un prim raport este cel de continuitate geografică. conform principiului avantajului comparativ. În caz contrar subordonarea teritorială. II. 2. unde fermele mari trebuie să exemplifice. Geogrfia României. Dunăre. Editura Academiei. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. 2. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Relieful jos de câmpie. Bucureşti. dar şi menţinerea unui statut periferic. se vor accentua. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Geografie Umană şi Economică. bazată pe materii prime proprii. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. x x x (1983). iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. uniform structural şi peisagistic.6. a ponderii principalelor sale ramuri. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. premise favorabile. de asemenea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Bibliografie selectivă 1. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . face greu decelabilă o astfel de limită. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. x x x (1969). x x x (1984). Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Industria alimentară şi textilă. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. 3.5. Bucureşti. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. Editura Academiei. I. Ca urmare. Geografie fizică. în mai mică măsură de Feteşti. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Geografia României. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. Perspective de specializare agricolă performantă. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. faţa de Bucureşti. Bucureşti. 22. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. 22. o afirmare a lor în sens biunivoc.

Componenta antropică a sistemului teritorial 23.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. . Baza naturală de susţinere 23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. de luncă şi câmpie joasă. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos.5. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. în ciuda înălţimii sale modeste. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. 23 23. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural .6. Economia şi perspectivele regiunii 23. Astfel. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr.1.4. cu structură tabulară. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. podiş intens peneplenizat. câmpie tabulară. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. . includem aici în întregime Câmpia Brăilei.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.3.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. . Evident.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic.

intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Buzăul). în zona Râmnicelu (Ion Sion). Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. şi de poziţia geografică în sud-estul României. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. de lunci. Resurse de apă bogate. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Movila Miresii. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. la rândul său. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Pentru a nu aminti că. naturale şi antropice. Climat cu ariditate pronunţată. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Milcov. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. mai abrupt. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). în unele sectoare. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. Siretului şi Prutului. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. cca 2. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. 158 . energia şi indicele de fragmentare cresc. Lutu Alb. Relieful este mai accidentat. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. este la originea limanului Brateş. fie şi numai pentru faptul că aici. Prutul. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Batogu. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă.5 ºC la 10 august 1951). Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. coborârea sa se accentuează. debuşează în Dunăre. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Râmnic. Amara (de Buzău). în zona Brăila-Galaţi. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Siretul şi Prutul. pe de o parte. câmpii de subsidenţă şi podiş. climatului continental cu tente de excesivitate. Din punct de vedere termic. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Iarna. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. crivăţul este o prezenţă frecventă.

Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. milioane m³. cerealelor. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Vegetaţia câmpiei este stepică. gramineele (păiuşul. stejarul pufos). Amara). colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. şoarecele de câmp). A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. industria. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Subsol bogat în hidrocarburi. şalău. hidrofilă. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. la care se adaugă iepurele. Prut. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. trestia. dar şi cea a Siretului Inferior. Ianca. faună şi soluri specifice. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. iar în Movila Miresii 438 mii m³. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. câmpiei. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. dealurilor piemontane. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. păstrugă). Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Oprişeneşti. cu humus mult şi fertilitate ridicată. Siret. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. arinul. orbete. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. hârciog. Bordei Verde. Stoicani sau Silişte. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. somn.3. unde cultura legumelor. vulpea. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Prutului sau Siretului. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. potârnichea. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. 23.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. moştenirea etnografică a ruralului etc. rogozul). plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. prepeliţa. În primul rând Câmpia Brăilei. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. monumentele. muzeele. În sfârşit. cu orizonturi bine structurate. Esenţele moi (salcia. Movila Miresii. Brăiliţa. Lişcoteanca.

în Platforma Covurluiului. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. Oraşe mici. Galaţiul şi Brăila. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. la nivel regional. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. Prezenţa a două mari oraşe. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. Etnic predomină net populaţia românească. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). romi. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. la care se adaugă ruşi lipoveni.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. într-un timp relativ scurt. reduce indicele scăderii populaţiei. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. 23. sub 500 locuitori. sub 25 000 locuitori. înspre Tecuci. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Ianca. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687).

statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. mătase artificială. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). prefabricate. pe de o parte. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. lactatele. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. La Chişcani. bovine. Deşi cu o suprafaţă limitată. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. O altă ramură economică este piscicultura. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. morărit. lângă Brăila. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. Se cresc. sfeclă de zahăr. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. de refacere fizico-psihică. culturale. confecţii. Se cultivă grâu. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. floarea soarelui. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ.4.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. monumente). În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca.Dunărea de Jos 23. zahăr. religioase. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. de asemenea. ce prelucrează minereul de fier din import. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). judeţele Galaţi şi Brăila. de asemenea porcine. porumb. Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Măcin. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. orz. Pe Dunăre. plante furajere. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. cât şi spre Marea Neagră. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. soia. păsări. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. La Galaţi se produc. prelucrarea cărnii etc. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. agricultură şi transporturi. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. confecţii.

cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. inclusiv în domeniul transfrontalier. aşa cum o arată şi topicul atribuit. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere.6. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Geografia României. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. periferic. . x x x (1983). Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. de-a lungul Prutului. prin Târgu Bujor şi Bereşti. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. Geografie Umană şi Economică. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: .intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. II. Bucureşti. Geografie fizică. Bucureşti. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră... Bibliografie selectivă 1. 2. a prelucrării peştelui. 23. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. 23. Editura Academiei. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. Editura Academiei. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. Geogrfia României. Dunărea de Jos. Republica Moldova şi Ucraina). x x x (1984).5. x x x (1969). atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. predominant de câmpie joasă. .Dunărea de Jos Deşi situată excentric. I.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. . 3. 2. s-a afirmat industria construcţiilor navale. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Galaţiul. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. Editura Academiei. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. Geografia Văii Dunării Româneşti. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România.datorită potenţialului economic ridicat. dar mai ales spre Delta Dunării.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. ci numai podişul cu acelaşi nume. plaje). litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. cu altitudinea maximă de 467 m. 24 DOBROGEA Cuprins 24. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii . cu morfologie marină (faleze. De subliniat. Baza naturală de susţinere 24. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.4. În Podişul Dobrogei. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă.1. mult mai extinsă.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre.6. formate din roci mezozoice.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României.5. Pricopanul şi Niculiţelul. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv de către Marea Neagră către est. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. cristaline. 24. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Economia şi perspectivele regiunii 24. Obiectivele unităţii de învăţare nr. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. situat în regiunea învecinată. din anumite puncte de vedere. încă din start. şi anume Podişul Dobrogei. . Dealtfel. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . acoperită de loess.1.2.3. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. Componenta demografică şi de habitat 24. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. Culmile sale. din punct de vedere al cadrului natural.2. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. Podişul Dobrogei de Sud.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. 24 24.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică.

Densitatea reţelei hidrografice redusă. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Taiţa. cernoziomuri levigate. verile fiind călduroase. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. iar rocile de construcţie (granit. vulpi. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. Intr-un climat cald. Stepa. Peştera Liliecilor). Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. orbete. Climat arid. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). pedunculat). în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu.9ºC). pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. de mare fertilitate. mai înalt şi fragmentat. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Altitudinile reduse.9ºC (+41ºC şi -23. şoareci) alături de iepuri. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Greci. popândău. deltaic. căprior. în nord. soluri bălane) profunde. Podişul Oltinei. medie anuală. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. Climatic. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. culoarul Văii Carasu. Slava. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Râurile Teliţa. mistreţi. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. tributare Mării Negre.

a turco-tătarilor. 24. 24. De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. cu prezenţa. Năvodari).Dobrogea Topalu. bulgarilor. industriale. ca minorităţi. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. în spaţiu alocat.3. Basarabi). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Negru Vodă. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Mangalia. următoarele aspecte: 1. Test de autoevaluare Explicaţi. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Mărimea lor este variabilă. aflate în curs de exploatare. Mahmudia. Eforie. turistice şi culturale majore. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Hârşova. spre Delta Dunării). 2. Babadag). Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. sub aspect demografic aspecte contrastante.

Niculiţel şi Oltina. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Venus. de amplele sisteme de irigaţii. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Căi de transport de maximă diversificare. În primul rând. Asociate climatului cald. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. vinificaţie. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. Isaccea. livezile de caişi şi piersic. cernoziomice şi bălane. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. 166 . menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. în raport cu restricţiile climatice. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Costineşti. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. Mangalia.Dobrogea 24. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. ulei. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. în special al turiştilor. bere). Constanţa. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. Eforie Sud. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. sfecla de zahăr. construit în deceniul şapte al secolului trecut. de la Mamaia şi până la Sulina.2 km lungime). creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Olimp. prin diversitatea şi densitatea lor. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. între care se detaşează Constanţa. prelucrarea bumbacului). maşini agricole la Medgidia). din România. floarea soarelui. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Mangalia). Jupiter. spre Litoral şi Deltă. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Cultura grâului.4. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. ca atractivitate. termocentralele de la Constanţa). porumbului. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Căile de transport. viticultură şi creşterea ovinelor. Eforie Nord. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. În sfârşit. Turism litoral de anvergură.

Geografia Văii Dunării Româneşti. 24. Canalul Dunăre . Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Bucureşti. Tulcea. în interiorul podişului. Eforie. Dimpotrivă. Tomis şi Callatis). Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. x x x (1983). încă din antichitate. Năvodari. în primul rând. Editura Academiei. o serie de oraşe-cetăţi. Editura Academiei. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. 3. x x x (1969). Bucureşti. dar şi Cernavodă. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. Geografie Umană şi Economică. Geografie fizică. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. el are atribute turistice de prim ordin. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Babadag sau Negru Vodă). Pe litoralul Mării Negre apar. Editura Academiei. I.Marea Neagră scurtează. celelalte două.6. aluvionarea şenalului deltaic.5. de eşuarea unor nave etc. Bibliografie selectivă 1.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. x x x (1984). Constanţa şi Mangalia. Geogrfia României. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. II. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. În al doilea rând. fondate de comercianţii greci (Histria. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. În sfârşit. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. s-au afirmat în perioadele următoare. Bucureşti. Geografia României. 2. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km.

4. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: .Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. încercarea de-a contura o singură regiune. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.7. Or. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. Pe de altă parte. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Componenta antropică 25. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european.2. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.3. . fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice.5. un tip de economie specific. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . „natura propune şi omul dispune”. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.6. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. Etc. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. cea a Dobrogei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. 25 25. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare.1. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Economia Deltei Dunării 25.1. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. 6 25. 168 . În acest caz. Baza naturală de susţinere 25. Lucrarea de verificare nr.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

grâu. A doua activitate economică. Dunărea şi. creşteri maxime ale nivelurilor. pe terenurile neinundabile. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Există însă. Sub acest aspect. se produce alumină. 172 . legume). feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. corelabil cu potenţialul antropic redus. Pe lacurile Roşu. Roşu.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. pe baza bauxitei din import. Mahmudia. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. Condiţii optime întruneşte apicultura. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile.Delta Dunării 25. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. Holbina. plante tehnice. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. de subzistenţă. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. o serie de culturi (porumb. Construcţia de nave. Matiţa. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei.4. Stipoc. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. prelucrarea peştelui. Complexele turistice Crişan. cinegetic sau piscicol. valorifică această oportunitate. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Rusca. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Gorgova. Industria este concentrată în Tulcea unde. morărit-panificaţie. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. iar în celelalte zone se cresc animale. al căilor de transport. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Isac. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. Delta Dunării ca regiune geografică. implicit. colmatarea unor canale). sub aspectul căilor de acces. Merhei. vijelii. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Se practică.

Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. şalăul. călifar. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. nuferi sau esenţe moi (plop. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. aici.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. lopătari. câinele enot. Concomitent. piciorong. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. crapul. stârci. iepure. 25. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane.5. favorabilitate din ţară. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. alături de lişiţe. vulpe. Emblematică este prezenţa pelicanului. egrete. mereu mai numeroase şi mai variate. vidra. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. cormorani. viza) producători de icre negre. vulturul codalb. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. caras sau biban. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. declarat monument al naturii. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. salcie). ale factorul modelator antropic. dar şi somnul. nisetru. lebede. în timpul migraţiilor. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). păstrugă) sau de apă dulce (cega. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . în principal turişti. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. nurca.

. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. x x x (1983) Geografia României. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. (1.Adresa cursantului. Editura Academiei. vol.0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).0 pct. Sistemul circulaţiei apei. . Bucureşti. Bucureşti. Driga. la obiect. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Specializarea şi anul absolvirii. 3. Delta Dunării.) 5. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.6. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.5 pct. Răspunsul va fi logic formulat. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 25. . 21-25 privind regiunile Curbura. Dunărea de Jos. Dobrogea şi Delta Dunării .5 pct. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.) popularea şi urbanizarea redusă a 3.) 4. Bibliografie selectivă 1. . De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Cluj-Napoca. Lucrarea de verificare nr. B-V. Casa Cărţii de Ştiinţa.) 6. Geografia Văii Dunării Româneşti. Editura Academiei. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. x x x (1969).Numărul lucrării de verificare. (2004). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Delta Dunării 25. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos.7.) 2. I – Geografie fizică.Titlul cursului (Geografia Regională a României). 2. Bărăganul. (2. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.0 pct.

P. Heur et malheur de la Géographie Regionale. 4. Claval. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Editura „Grigore Tabacaru”. 27. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). (1910). Ungureanu. Băcăuanu. Cluj-Napoca. Barbu. S. (1979). Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. (1980). Editura Universităţii Bucureşti. Podişul Moldovei. J. Bodocan. Daniela (2003). A. (1971). La porte nantaise dans la France de l'ouest. (1968). Barbu. Studiu geomorfologic. Al. SCGGG. Cocean. XXXIX. Cocean. Editura Academiei. Structura spaţiului mental românesc. O. Geogr. 22. Câmpia Moldovei. (1992). N. 23. Hachette. Reims. Chiriac. (1976). (2004). J. pg. Presa Universitară Clujeană. Ţara (The Land) . P. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Models în Geography. C. I. Studiu geomorfologic. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). 19. N. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Franç. Bucureşti. 26. Bucureşti. L. Bucureşti. Geografie Regională. Cluj-Napoca. Paul Vidal de la (1889). PUF. P. Etats et nations autour de la France. Badea. Trav. 3. 3 vol. Editura Presa Universitară Clujeană. (1983). (1981). Fisher. Jena. Paris. SCG. Aur. P. W. Geogr. P.. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. P. Geografie politică. Antonescu. R. 24. Ciulache. L. Inst. 20. I. 9. 482. V. a). 10. Chauvet. Editura Academiei. P.. Nathan. Editura Oscar Print. (1997). Paris. 25. N. Potenţialul climatic al Bărăganului. (1997). Benedek. 41-42. Die zentralen orte în Suddestscland. Brunhes. V. Octavia (1980). Bucureşti. (1997). Brânduş. Maria. Bogdan. 6. Blache. D. Christaller. Bucureşti. Paris. Clima Depresiunii Sibiului. Bucureşti Berre. Asupra geografiei regionale. 15. Bucureşti. Subcarpaţii Tazlăului. Bucureşti. Bucureşti. (2004. La geographie humaine. 2 (XL). Bull. Etude de region. 17. (2000). Pantazică. Dezvoltarea regională în România. 41. Assoc. L'Europe. 2. (1993). Obcinele Bucovinei. J. Dollfus. Bucureşti. Chorley.A Typical Geographical Region of Romania. Cocean. 13. Asupra regionării reliefului României. Maryvonne le (1980). 461-501. Cluj-Napoca. (1984). Băcăuanu. Paris. Paul Vidal de la (1908). PUC. I. R. Claval. 5. Delgrave. 12. N. Cocean. Paris. Paris. SCGGG.. Geografia turismului românesc. V. RRG. Haggett. (1981). Bucureşti. 18. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Bucureşti. Barbu.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. 14. 29. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Initiation a la Geographie Regionale. Editura Academiei. (1998). (1988). Brunet. Editura Focul Viu. 16.. Blache. (1933). Bacău. Cocean. P. ClujNapoca. Methuen &Co LTD.1. Editura Ştiinţifică. Studia UBB. Regions naturelles et noms de pays. P. (2004. Terra. (2002). Paris. XXVI. N. Editura Academiei. XXX. Cocean. 28. Badea. Géographie humaine et economique contemporaine. 30. 8.. (1990). 7. Delgrave. Coordonate majore. 21. (1970). Bordei. Géographie Universelle. 11.

Munţii Semenic. 50. (1976). SCG. London. Cornelia (1970. I. 32. Mihaela (1999). Cluj-Napoca. Grumăzescu. (1990). Editura Oraj. Ştefan (2005). P. (2005). Geomorfologia Văii Bistriţei. Lăcău (2002). P. Dickinson. 41-42. Donisă.. P. Editura Tehnică. The Resilience of the Geographical Region. Sistemul circulator al apei. 43. P. Analele Univ. Bucureşti. (1976). 35. Canada. paradoxes ou contradictions. Gravier. James Press. A. L’identité regionale. Bucureşti. Getis. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. 37. 47. 52. (2004. 51. (1991). (2004). Bucureşti. 48. (2000). Deică. Grigore. J. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Drăguţ. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Getis. Studiu de Geografie regională. Paris. P. 39. 46. (1990). Dayries. Bucureşti. Trav. Entrikin. Bucureşti. V (2001). Editura Academiei. Bucureşti. (1981). Depresiunea Haţegului. Editura Academiei. Bucureşti. 53. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. 44. J. Dubois. (1980).Bibliografie generală 31. L'analyse geographique. 1. Trav. Studiu geomorfologic. PUC. Studia UBB. Târgovişte. Paris. USA. J. Ciangă.. G. 36. Paris. CNRS. Paris. Câmpia Olteniei. The 27th ARA Congress. Cucu. 40. St. Dinu. Studiu geomorfologic. Dayries. Donisă. 55. L'espace vecu et la notion de region. Inst. B-V. 34. Region. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Les methodes de la geographie. Fremont. Adnana. Le concept de region: ambiquités. 59. Bucureşti. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Korea. 57. O. (1970). WCB. (1980). Polytehnic International Press. Les paradoxes des regions en Europe. Getis. (1977). Geografia peisajului. 56. N. N.. XXIX. L. Driga. 1. Dezsi. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. P. România. Tăşnad. Bucureşti. Human Geography.. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. a). (1997). Editura Academie. Paris. C. P. Fellmann. Cluj-Napoca. Dollfus. PUF. în Modern Geography.. Romanian Review of Regional Studies. 41. (1979). 33. P. 38. Coteţ.. A. Economica. A. J. P. P. Editura Academiei. Cluj-Napoca. Cocean. Seoul.. Human Geography. Grumăzescu. Geogr. 58. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. (1970). XVII.. Routhlege & Kegan Paul. A. Editura didactică şi pedagogică. Cocean. R. 42. Potenţialul reliefului. Cocean. Ed. Conceptul de regiune în geografia românească. (2002). PUF. George. no. Editura Academiei. Delta Dunării. (1970). (1991). Cocean. Regional Concept: The anglon-american Leaders. 49. region et systeme. F. PUF. WCB. Cocean. Flamarion. Reims 54. Paris. Gales. C. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. La Decouverte. Chicago & London. The 29 th International Geographical Congress. R. (1968). 1.. Dauphiné.. Lequesne. La question regionale. Paris. 41-42. Montreal. P. Geografie umană şi economică. Cluj-Napoca. Cornelia (1975). Dumolard. E. Ţara Lăpuşului. La regionalisation. J-J. Cocean. (2000). (1971).Getis. I. USA. An Encyclopedic Survey. Espace. Michele (1978). M. 45.

(1931). Geografie Regională. 79. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. 85. 387. SCGGG. Arad. Ielenicz. O abordare geografică. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Bucureşti. M (1984). România. V. (2001). Terra. Ilieş. Dalloz. M. (1999). Munţii Ciucaş-Buzău. Editura Academiei. The limits of geographical regions and their determination criteria.. Grumăzescu. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. 5. Univ. (1965). 2. în Annales de geographie. b). Isard. Delfaud. I. XXVIII. Emmanuelle (2000). Ielenicz. 12. E. Editura Vinea. Studiu de Geografie regională.. (1968). (2000). P. Bull. J. Relieful Colinelor Tutovei. Bucharest. Ielenicz. I. W. Cambridge.Bibliografie generală 60. (1957). Grumăzescu. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. Masivul Bucegi. Ilieş. USA. Geogr. Ianoş. Dealurile şi podişurile României. (1990). 66. Al. I. II. Asoc. (1999).Velcea. Tara Maramureşului. 81. Bucureşti. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Munţii Poiana Ruscă. Basil Blackwell. Teoria sistemelor de aşezări umane. 70. (1987).. MIT Press. N. Geogr. Cluj-Napoca. Bucureşti. 76. 64. Ianoş. Humeau. 77. Harta regiunilor geomorfologice ale R. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. (1932). Editura Dacia. (1995). 71. Marcelpoil. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . Cambridge. 67. M. Ilinca. O. 75. 69.. Grumăzescu. (1968). Ianoş. Valeria (1961). confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. XL. USA. rom.R. Bul.Române pe baze geografice. 61. 1-2. V. (1981). (1993). Juillard. Studiu geomorfologic. Bucureşti. 74. 63. Bucureşti. Mândruţ. S. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Etnie. de Vest. (1962). M. Ghincea. 72. I. Paris. Hârjoabă. H. Micalevich . Haggett. (1994). Revue de geographie alpine. Pătru. Editura Academiei. (2005). RRGGG. Ţara Oaşului. 3. 78. (2002). P. 1. 84. Gabriela (2005). Cornelia (1970. Bucureşti. Natura. Editura Universitară. Bucureşti. Subcarpaţii României. The Geographer's Art. Ilieş. Franc. Lajugie. Unele probleme de geografie regională. Ianoş. I. 86. 73. Mihăilescu.. Editura Tehnică. Editura Academiei. I. Editura Academiei. Marin. 82. Bucureşti. 83. La region: essai de definition. Bucureşti. Mioara (2003). Editura Academiei. Bucureşti. Soc. Geografie Regională. Bucureşti. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Ileana-Georgeta. (2000). Grenoble. BSSGG. 1. Paris. Editura Academiei. 62. Hizy. 50. I-II. Ianoş. (1985). Bucureşti. C. H. Mehedinţi. 68. V. Marile regiuni morfologice ale României. SCGGG. Bucureşti. Sisteme teritoriale. Bucureşti. Bucureşti. 65. Continentele. I. Mihăilescu. Editura Universităţii Bucureşti. Lacour. Paris. „Vasile Goldiş”. 80. 87. Espace regional et amenagement du terittoire. J-B. Studiu de Geografie regională. Editura Tehnică. XVII. (1971).

108. Bucureşti. Al. Popescu.. Gr. M. 2. Gr. Valeria Velcea (1971). reflecţii. (1968 a). Bucureşti. Univ. XVII. Editura Univ. Mihăilescu. (1964). 102. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . (1991). I. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 1. România. L. Grigore. RRGGG. Elementul spaţial în descrierea geografică. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională.Lucr. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Editura Kluwer Acad. Donisă. Ungureanu. Reclus. 4. 2. Iaşi. Geografie-ecologie. 99. (1979). (1968 b). (1995). p. Editura Academiei. Al. SCGGG. Editura Presa Univ. A. Timişoara. Pop. Bucureşti. Posea. 92. V. ClujNapoca. Mihăilescu. Bucureşti Thunen. Inst. 112. Studiu geomorfologic. La question regionale dans l'espace roumain. (1970). 1-2. XXVII. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Posea.. Minshull R. Cluj. Roşu. Clujeană. V. Bucureşti Pop. I. Vâlsan. Regional Geography. Studiu de geografie umană. Geografia generală şi regională. Rey. Oancea. I. Cuza. Despre ţară şi ţări. 110. 12. Om. ClujNapoca. Irina. Paris.. Univ. I.H. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Depresiunea Transilvaniei. Hamburg. b). Geogr. I. Editura Universităţii Oradea. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Morariu. Bucureşti. Mihăilescu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 106. 111. Editura Academiei RS România. Terra. (1967). Editura Academiei. Ţara Făgăraşului. 98. 91. N. V. Posea.. V.. Morariu. (1984). Şt. 101. 89. Natură. 2. T. 100. Bucureşti. Cuza”.. Hutchinson University Library. I. 90.. Clujeană. p. (2001). Publ.. Mihăilescu. Gr. Dordrecht. 95. Gr. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Ann. Ţara Haţegului. Editura Universităţii de Vest. “Al. 97. Badea. în L'espace geographique.Bibliografie generală 88. XXVI. La regione. SCGGG. Bul. Soc. Pop. Regiune geografică şi regiune economică. Vallega. J.. (1931). sistema territoriale sostenibile. IV. Popa. 1. Bucureşti. Nir D. De Ştiinţe Geografice. Mihăilescu. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Popovici. (2001). Mac. regiune geografică-ecosistem. Tufescu. Mac. Studiu geomorfologic.(1990). 107. Gr. 105. Geografie teoretică. XVII. 114. SCGGG. (1971).3-7. G. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. (1980. I. Violette (1994). I. Oradea. 109. Marin. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. 96. Ungureanu (1993). Velcea. Economie. Morariu. Al. Milano. VI (LXXVI). Editura Presa Univ. Posea. a). N (1990). D. Region as a socio-environmental System. Bucureşti. Germany.215-217. The Netherlands. 93. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Mursia. T. Iaşi. von (1826). XI. (1980. V. (1994). V. (1971). T. London. (2000). SCGGG. (2005). 113. (1982). Gr. Ungureanu. Editura Academiei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 103. Gr. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. XXVII. Theory and practice. Marile regiuni geografice ale României. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. 94.. Bucureşti. (1974). SCGGG. 104.

Bucureşti. 120. BSRRG. Ellipses. XXXVI. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . Velcea. Bucureşti. x x x. 116. Paris. (2002. (1969). 2. 118. x x x. x x x. Valeria (1988). 117. Editura Academiei. Geografia regională. Câmpia Română. Wackermann. Terra. Geografia României (vol. Monografia geografică a RPR. Editura Academiei. (1916).Bibliografie generală 115. (1983-2005). Géographie Regionale. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. I-V). G. Editura Academiei. G. Bucureşti. Vâlsan. Contribuţii de geografie fizică. caracteristici spaţiale şi funcţionale. 119. (1960).