Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Începuturile Geografiei Regionale în România 4.4. 1 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea polarizată 3.7. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3.7. Regiunea ca sistem 1.6. 2 2. Regiunea geografică .6.3.4. Regiunile geografice ale României 4.2. Criteriul politico-administrativ 2.5. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5. Regiunea ca teritoriu 1.7. Regiunile geografice ale României 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 1 1. 3 3. Tipologia regiunilor geografice 3.5.2.1.7. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.1. Regiunile omogene 3. 4 4.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa actuală 4.Cuprins CUPRINS Introducere 1.4.1.2.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Lucrarea de verificare nr.8.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.3.entitate teritorială 1. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i .5.3. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. Criteriul mintal 2. Criteriul funcţional 2. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.6.4. Moldova de nord-est 5. Etapa 1950-1980 4.1.5. Geografii români şi Geografia Regională. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Criteriul peisagistic 2.

Economia regiunii 9. Comentarii şi răspunsuri la teste 8.4.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta demografică şi de habitat 8.6. Baza naturală de susţinere 5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.5. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Baza naturală de susţinere 6.3. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.5.5.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Culoarul Siretului 9. 8 8.6.4.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.6. Componenta demografică şi de habitat 9.4. Componenta antropică a sistemului regional 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.3. Baza naturală de susţinere 10.6.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. 10 10.5.1.Cuprins 5. Lucrarea de verificare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.7. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Componenta demografică şi de habitat 7. 2 8. Economia regiunii 8.5.2. Componenta antropică a sistemului regional 10.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 7. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 9.5.3. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 9 9.4.1. Bucovina 6.3.3. Bistriţa-Trotuş 10.2. 7 7. Economia şi devenirea regiunii 10. 6 6.2.6. Componenta antropică a sistemului regional 5. Economia şi perspectivele regiunii 5.4. Economia şi perspectivele regiunii 6. Bârladul 8.3. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6.1. Maramureş-Chioar 7.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

Ca urmare. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Iar dintre toate ramurile Geografiei. o finalitate eficientă. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Astfel. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. specifice şi expresive. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. în primul rând. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. existenţa. Nu este vorba numai de substratul material. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. devine un important atu al oricărui individ uman. şi ele extrem de numeroase. a descifra. între obiectivele generale se înscrie. vi . componenta sintetică. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. fără nici-un echivoc. adecvată. patriotică. hidroclimatic sau biopedogeografic. necesitatea de întâmplare. în orice ipostază. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. riguroasă. cum este definită Geografia. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. morfologic. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. cum este şi firesc. orientarea demersurilor spre abordarea critică. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. În consecinţă. geologic. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. al oricărei colectivităţi. Obiective generale. durabilul de efemeritate etc. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. generale. atât de necesară oricărui proces educativ. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. înainte de orice. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. abordările de Geografie Regională reprezintă. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm.

Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bucovina. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. presupune o racordare a părţii la întreg. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. în 25 unităţi de învăţare. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Bibliografie selectivă. pe unităţi de învătare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. criteriile utilizate în regionare. Maramureş-Chioar şi Bârlad. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. În ceea ce priveşte lucrările de verificare.Introducere Racordarea. În continuare. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. Ca urmare. la obiect. specializarea şi anul absolvirii. mai iscusit. În general. numărul lucrării de verificare. structurale sau mentale. a părţii la întreg. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. a permis formularea a tot atâtea teste. Pe lângă informaţia aferentă modulului. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. (unităţile de învăţare 5-25). ce conţine. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. centrate pe problematica de maxim impact. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . Răspunsul va fi logic formulat. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. în final. peisagistice. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). şi bibliografie generală. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. Structurarea detaliată. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. adresa cursantului. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. prin cunoaştere.

Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare). viii Proiectul pentru Învăţământul Rural .Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii.

rămase în urmă.6. 1 1. între 1859-1953. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970. Proiectul pentru Învăţământul Rural . fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care. Regiunea geografică – entitate teritorială. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Regiunea ca sistem 1. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. aflate în avanposturi. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Regiunea geografică . pe de altă parte. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei.2. teritorială.4.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. cu o evoluţie sinuoasă.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . . întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei.7. Regiunea ca teritoriu 1. Însuşi Vidal de la Blache. În tot intervalul menţionat. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. . Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1.5. îndreptăţită. şi-a neglijat necesara devenire.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. 1.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. pe de o parte.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . sub atributul indispensabilului. în acest caz. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr.2. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice.entitate teritorială 1.3. când semnele declinului ies în evidenţă. . Timp de aproape un secol. considerat părintele acestei ştiinţe. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.

considerăm utilă.Atlanticul. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare.Mediterana sau oceanice . Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. cel mai numeros număr de formulări. poate. 1970). teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. F. termenului de regiune şi anume: teritoriu. la care se făcea des referinţă). Pacificul. dirijare. mai degrabă. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. în premieră. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. în raport cu ţara. 1991). decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. J.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. indică o serie de lucruri indeterminate. răspândită şi structurată nuanţat. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. podişuri. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. Pentru acelaşi autor. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. ordonare a unor realităţi spaţiale. Cunoaşterea precară explică generalizările. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. regionis" are semnificaţia de conducere. sistem. definită printr-o arhitectură proprie. Europa este o regiune şi nu o ţară. în timp. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. vidaliană. Conform acestei viziuni. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. 1. câmpii. văi). Neologismul "regionalism" este inclus. Franţa este o ţară şi nu o regiune". N.3. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. entitate politico-administrativă. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. J. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Apare tot mai pregnantă. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine .

R. a suprafeţei terestre. Pe de altă parte însă. figurează ca mediu privilegiat. R. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. precipitaţiile. . . Herbertson. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită.Un domeniu în care entităţi diferite.E. formulate. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. acestor definiţii. puse în mod artificial împreună. L. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. unicitate. S. aer. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. Minshull. apă. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". Sau. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. R. în marea lor majoritate. specificitate. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. mai concis. sunt: . A. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. în esenţă. cele mai vehiculate. Platt. 1990). se pot adăuga altele. P. Vidal de la Blache. G. Dickinson. . Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. Joerg. R. J. W. înscrisă concret în locuri. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. specifică. dintre care. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. A 1981).Un complex de pământ.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. animale.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. 1980). După aproape şase decenii. cel nord american. . plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". American Society of Planning Officials .O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. Getis. Getis. Evident.

finalitatea interferenţelor spaţiale. atunci când se analizează un component strict al peisajului. socială şi instituţională. Au apărut. specificitatea. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. climatice. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. pădure sempervirescentă. a zonelor litorale portuare). deosebirile în raport cu unităţile învecinate. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. industrializate. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. 1970). biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. E. De această dată. specificitate. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. de servicii. ale climatului (arid. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. Marcelpoil. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. dintre cunoscut şi necunoscut. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. Dacă în antichitate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. ce nu pot fi omise nici astăzi. P. interacţiunea elementelor componente. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. ce îi asigură. în raport cu alte teritorii. precum în relieful de câmpie. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr.George. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. în vederea optimei funcţionalităţi. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. ierarhizarea factorilor generatori. temperat. munte. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . savană. 2000). Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. diversificat şi distilat. Dealtfel etapa post-vidaliană. se dizolva în structuri de alt tip. ca urmare regiunile morfologice. ponderea anumitor condiţionări. prezenţa aceloraşi roci). Mai mult. păduri cu frunze căzătoare) etc. ulterior criteriile s-au înmulţit. podiş). cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. artificializat. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali.

care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. N. Efectele globalizării sunt evidente. Belgia. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 . Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. P. Despovărată de atributele naturale. NATO. (1964) (citaţi de Donisă. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. 1980). CEFTA. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. structurale şi funcţionale ale acestora. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. induse de sus în jos. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard.Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. prin reglementări ce tindeau. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. Uniunea Europeană. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. I. Italia. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. În Franţa ea devine "o regiune de program. Pe de altă parte. economică. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. Pentru actorii politici din Germania.N. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. (1959) şi susţinut de Baranski. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. CSI. departament. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. dar nu neapărat!).4. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. încă din antichitate. economice.M. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. care posedă un grad de autonomie certă". Marea Britanie. Ea slujea direct. comună). să valorifice elementele de favorabilitate. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. Spania. 1977). pe de o parte. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. prezente în zonele periferice ale statelor. a unor teritorii (mai ales ale statelor. I.

Intervine şi a treia dimensiune. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. Nu trebuie să omitem. în primul rând. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. Bucovina. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. sociologică etc. caracterizate printr-o mare relativitate. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. ale căror prime intervenţii n-au fost. dialectic dezechilibrat. concept operativ de sorginte naturală. în accepţiune sistemică. O calitate care persistă este o invariantă. regiunea. retroactive şi interactive. din păcate. de-a definitiva şi detalia conceptul. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. stabilitatea şi adaptarea. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. economică.5. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Catalonia). lăsând altora sarcina. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. paralele. dar şi meritul. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. este un decenii. A. un sistem Între proprietăţile externe. specifice. Ca urmare. continuate ulterior. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. interne. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. iar pe coloane atributele funcţionale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Mediul. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. guvernat de relaţii de tip feed-back. 1. ce generează o hipermatrice. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. formată din spaţii contigue". principiul unităţii dominând forţele diversităţii. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. timpul. Regiunea ca sistem deschis. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. politică. temporale).

Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. geotermică. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. habitatului. P. economiei sau comportamentului uman. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. la care. centrul Marii Britanii. mai divers perceput. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. îl exercită clima. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. Ruhr etc). revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. Ea induce. solară etc). Pentru a se menţine. sistemul a avut un anumit acces. faună. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. impactul cel mai acut. El Nino. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. în faza iniţială. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. soluri.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei.

nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. sociale. parţial. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. înainte de orice. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. Este o necesitate imperioasă. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. de lungă durată). Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. adesea. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. Adaptarea ar însemna. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. politice. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. În acest caz adaptarea este sinonimă. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. inovării. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. indiferent din care domeniu. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. economică sau socială. consolidarea specificităţii. Este evident că orice sistem terestru. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. a majorităţii activităţilor umane. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. independent de factorii de decizie de la nivel regional. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. strategice dar mai ales de mentalitate. Adaptarea la competitivitatea interregională. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. în primul rând. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. Adaptarea la presiunea antropică. a locurilor de muncă. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. prin funcţiile lor. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Ca urmare. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. de evoluţiile în plan politic sau social. Lipsa locuinţelor. în circumstanţele date. dependent. perfecţionarea. generalizare.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional.

(1990).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. A. bimodular (natural şi antropic). Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . delimitată cultural. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D.regiunea umanizată. imaginând patru etape distincte şi anume: . . dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.. Nir. o integrează. 1995.C. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. în vogă între 1900-1950. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Ulterior. Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. structură geologică) afirmată între 1750-1900. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. fără echivoc. omul. D. 1995). 1. Adalberto Vallega.regiunea naturală (bazin hidrografic.

4. (1990). Dauphiné. region et systeme. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Human Geography. Fellmann. după 1980. Minshull. A.7. P. cele două ipostaze ale regiunii. F. (1995). suprapusă unui ecosistem. paradoxes ou contradictions. Region as a socio-environmental System.(1990). SCGGG. Hutchinson University Library. 1. Economica. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Grumăzescu. Editura Kluwer Acad.regiunea funcţională. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. 10. 8.regiunea sistem. A. Regional Geography. La question regionale. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Presa Universitară Clujeană. Paris. Milano. J. Cornelia (1970). Nir. XVII. 9. Paris. Gravier. Blache. USA. (1980). (1971). (1970). The Netherlands. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ediţia a II-a.. Dumolard. Vallega. J. Espace. Cocean.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . A. P. Flamarion. Astfel. London. Delgrave. Paul Vidal de la (1908). Getis.Getis. 2. Regions naturelles et noms de pays. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. An Introduction to a Systemic Regional Geography. limitele temporale fiind pur orientative. R. 41-42. WCB. (1979). D. Paris.6. actualmente. 5. Cluj-Napoca. Theory and practice. Dordrecht. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Trav. 6. se întrepătrund. La regione. Bibliografie selectivă 1. no. Mursia. Geografie Regională. dominantă între 19501980. P. sistema territoriale sostenibile. 7. cea funcţională şi cea sistemică. conturată gravitaţional. 2. (2005).. . Publ. Le concept de region: ambiquités. 3.

. în conturarea regiunilor geografice. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.să ofere. Într-un astfel de context.mental. Criteriul funcţional 2.1. . aleatoare (fizionomice. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie.5. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în dauna însuşirilor funcţionale.peisagistic. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. . Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2 2. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. Criteriul mental 2. Criteriul peisagistic 2. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: .politico-administrativ.6. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. Ca urmare. apreciem că.1. care o lungă perioadă au primat în regionare.2. introducerea unor criterii de circumstanţă.7. .3. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. Criteriul politico-administrativ 2. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. care este orice regiune geografică veritabilă. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.4. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. în funcţie de importanţa lor. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice.funcţional. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.

El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. identificând regiunea cu acesta. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. În consecinţă. Munţii Apuseni. fiind extrem de greu de individualizat. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. exclusiv. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. bine statuat. Delta Dunării. prin exploatare intensă. Dimpotrivă. Câmpia Transilvaniei). cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică.2. De observat că. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. Carpaţii Meridionali etc. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. Să decelăm. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. ci şi cele derivate din umanizarea sa. soluri. la umanizarea peisajului. vor prezenta un tip de umanizare specific. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. în latura antropică. Întâlnim. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. diferit de al regiunilor învecinate. tradiţional.. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. oriunde şi oricând. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. morfologie. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. 12 . în regionarea geografică fără a deveni însă. în toate aceste cazuri. în cele ce urmează. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. aşadar. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. ca unităţi peisagistice clar delimitate.

3. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. a deveni exclusivist. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. gen regiunea naturală. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. inclusiv fizionomic. Asistăm ca urmare. Dealtfel. Nu va surprinde. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. având o individualitate proprie. Avem de a face cu un paralelism evident. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. de orice geograf. regiunea naturală. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . vegetaţie de stepă şi forestieră. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. În concluzie. de evidenţiere a cauzalităţilor. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Dimpotrivă. Precum şi într-o metamorfoză continuă. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. din punct de vedere al desfăşurării. deci. face loc regiunii funcţionale. fără. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. didactică. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. impusă de specificitatea părţilor componente. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. de delimitare. de cea urbanizată. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. soluri mozaicate). Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. dar. Ea va include. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. o entitate care poate fi receptată direct. la cea analitică. repetăm. 2. accelerată. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. ca mod de creionare. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. adică unui agregat spaţial organic structurat. 1983). toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. În mod analog. Cocean.

iar durata sistemului va fi limitată. schimbându-l practic cu un alt sistem. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. pe termen lung. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. dar şi etnic sau cultural. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. îşi vor dovedi ineficienţa. la rândul lor. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente.4. greu de atins. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. deci. guvernat de alţi vectori. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. 2. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. cu atât gradul de fezabilitate creşte. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. Cu cât structura sa este mai bine articulată. cu sistemele învecinate. Autoreglarea se realizează pe plan intern. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Nu e de mirare. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. energie. funcţional. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. bunuri şi interese. dar şi output-uri asemănătoare. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. Sau dimpotrivă. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. 14 . după anumite considerente de ordin peisagistic. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. între componentele proprii şi pe plan extern.

ca exemplu. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Hunedoara şi Arad. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. În sfârşit. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. a dezvoltării complementarismului economic şi social. a zonei strategice Gibraltar etc). Alba. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. comunele. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. pe criterii ştiinţifice. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Cehoslovaciei. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Prutul inferior etc. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. mai jos. la insistenţele Moscovei). Aplicarea frecventă. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Dualismul dintre regionarea geografică. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. Mureş-Dunăre-Tisa. euroregiunile. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. spre exemplu. Prutul superior. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Neamţ. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. prin detaşare administrativă faţă de Spania. adesea. pentru a cita doar cele de la frontierele României). populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Bacău sau Vaslui. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. Pe de altă parte. În mod similar. Oferim. a fostei Iugoslavii. Se observă. Un factor catalizator îl constituie. conservarea de către Marea Britanie. generalizată. şi cea politicoadministrativă. chiar emoţională (rolul acordat. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Bihor. în cazul fiecărei entităţi statale. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. la o simplă suprapunere. Cluj.

2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Limitele lor pot fi uşor trasate. Dealtfel în lipsa omului. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. 16 . ca urmare. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. (dar şi altora care. criteriilor analizate anterior. Astfel. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Cocean.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. Menţionaţi. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers. diversificându-se. având o contribuţie secundară. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. entităţile teritoriale rezultate.5. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. arhitecţi. Adăugăm. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare.

localitatea. Şi invers. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. regiunile de ordinul I. Macroregiunile. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. contraste economico-sociale puternice). mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). se constituie într-o regiune tipică. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. cu atât disiparea este mai accentuată. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. favorabile sau defavorabile. comuna. întregul său proces de umanizare. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Ampoiului sau Someşului Mic. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Privite sub aspect pur administrativ. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. Pe lângă criteriile analizate. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. II. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. împărţit actualmente între România şi Ucraina. departe de-a fi cele optime. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. iar influenţa acestuia mai limitată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Maramureşul istoric. ecologice din perimetrul propriu. în majoritatea absolută a cazurilor. Crişului Negru (moţii crişeni). sociale. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. iar diferenţierile de asemenea. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului.

Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Mureş-Dunăre-Tisa. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. euroregiunile. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. Banatul ca o entitate cu valori convergente. economic(CSI). adesea. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . .regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. a dezvoltării complementarismului economic şi social. .regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural.regiuni ca societăţi civile prin cultură. economic. Lequesne. al unui teritoriu dat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. . În sfârşit. pentru a cita doar cele de la frontierele României).regiuni construite istoric (UE). populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian). O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. . altfel extrem de nuanţat. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. 1997) care deosebeşte: . Prutul superior.regiuni-unităţi naturale şi ecologice. culturale.) 2. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. a fostei Iugoslavii. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. C. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO).6. Criteriile heteroclite (naturale. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. Prutul inferior etc. politic sau militar. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. sociale. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). le Gales. Un factor catalizator îl constituie. politic. Transnistria. Cehoslovaciei.

Lequesne. Bucureşti. Mihăilescu. Editura Presa Universitară Clujeană.7. XXX. (1983). Ianoş. La Decouverte. Cocean.. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . Geografie Regională. P. Bibliografie selectivă 1. I. 3. SCGGG. P. Geografie teoretică. Gales.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. V. (2005). Cocean. (1997). Paris. Editura Tehnică. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Ediţia a II-a. 5. (2000). Bucureşti. (1968 a). O abordare geografică. Cluj Napoca. 2. Les paradoxes des regions en Europe. Sisteme teritoriale. P. 4. C.

vegetaţia. factorii naturali s-au constituit. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. Africii şi Australiei. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. belturile nord-americane. deşerturile tropicale ale Asiei. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice.1. 3. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. Înainte de orice. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. Regiunile omogene 3. economici. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. respectiv factorii naturali. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii.2. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. expresia determinismului fizic în geografie. nu a fost decât un singur pas. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. începând cu anul 1752. Obiectivele unităţii de învăţare nr. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc).Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip.6. Relieful. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7.2. climatul. Factorii economici s-au impus treptat. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. o lungă perioadă. .5. sociali. geopolitici. de diverse tipuri. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. devin elemente definitorii ale peisajului.3. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. Regiunea polarizată 3. De aici ideea că regiunile naturale sunt. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: .4. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. în primul rând. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. 3 3. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.1. Astfel. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. . tehnologici. 20 .

Kosovo. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. destrămarea imperiului sovietic etc). cu cel de regiune polarizată. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Actualmente. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. de gravitaţie şi polarizare. regiuni agricole bine conturate. Căile de comunicaţie. funcţionale. moştenirea spirituală a colectivităţilor. după anul 1950. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. cu regiunea umanizată. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. particularităţile culturale şi etnice.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. Găgăuzia etc). cu o concentrare masivă a populaţiei. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. după anul 1900. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. unificarea Germaniei în 1989. urbanizarea. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. centrul clasic.. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Christaller în studiile sale. organizează un teritoriu. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. posesoare a unei culturi proprii. Regiunea naturală este substituită astfel. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. funcţională (nodală). cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. vestul european catolic şi estul ortodox. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . lipsite de astfel de atribute. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). structurale. Ca urmare. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Nagorno-Karabach.

C. Vidal o asociază conceptului de „pays”. aşa cum o relevă şi Grigg D.Tipologia regiunilor geografice 3.3. pe de o parte. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. într-un raport asupra fenomenului regional. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. (1971). fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). Ei joacă. mărimea. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. relaţia om-mediu. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. în anumite privinţe. Factorii şi principiile susmenţionate. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. Este momentul de a menţiona. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. vor deveni. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. individual sau în asociere. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. De aici. structura. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. de ansamblu). prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. Grigg. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. cel mai adesea. dar mai ales raporturile dintre ele. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. După opinia noastră. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. subordonându-i-se. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. Galpin. trăsăturile evolutive. 22 . care distinge. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). ele reprezintă operaţii distincte. clasificarea precede regionarea. actualele regiuni polarizate. în acelaşi context. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Cele din urmă. rolul elementului de sprijin. poate. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). întemeiat pe alte considerente. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. prefigurate încă de Vidal.

Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. Cele trei tipuri de regiuni. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . Trebuie subliniat însă permanent că. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. din păcate. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. III…n (Carpaţii -I-. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. singura diferenţă constând în transferul ei. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. invariabil. trebuie revizuită. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. cu o încercare de regionare. geografia industriei. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. funcţionale. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. Etc. Acceptând acest criteriu. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. 1990). integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. cu predilecţie. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. climatologice. iar celelalte două etapele recente. în perioada aşa-zisei sale crize. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. umanizate. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. Astfel.etc. Carpaţii Orientali -II-. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. la cele strict specializate. Sahara). de mare omogenitate şi funcţii decelabile). regiuni-sistem (Dov. Etc. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. Depresiunea Maramureş – IV -. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. N. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. II. Evident. Culoarul Izei -V. unii geografi. strict specializate (geomorfologie. au făcut-o). ). Siberia. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. omogene. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. regiunile de ordinul I. A. spre exemplu. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. de la nivelul studiilor monografice.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare.

Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. I. echilibrate. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1976). 1995). A. II. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. A. fluide şi explozive (Fremont. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. La rândul său. Wackermann. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. 1978). După opinia lui P. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. în semnificaţia lor. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core).de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. Dauphiné. relativă. de cele critice sau defavorizate. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. citată după A. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. atât idealul acţiunii de regionare .cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon.4. majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. Friedmann (citat de G. Delta Dunării. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). bine consolidate ca sisteme. Regiunile omogene reflectă.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. de tranziţie spre dezvoltare. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. ca fenomene de maxim impact asupra omului. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. Din acest punct de vedere.. Astfel deosebim regiunile stabile. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Ulterior. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. dar şi cu spaţiile învecinate . Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. 3. J. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. aşa cum o dovedeşte E. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dayries M.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate.

la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă.o variabilă dată Xi . model derivat din teoria locurilor centrale. hidrografie. 26 . Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere.Alsacia.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. climatici. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite).5. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. În concluzie. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. formulat ulterior. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie. ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. influenţă) reciprocă. în anul 1826. a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. soluri. la peste un secol după precedentul. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. climă. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. dintre care am selectat cea propusă de A. 3. în 1933.Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii).valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . aflate. vegetaţie. când elementele implicate (relief. Polarizarea.media valorilor anterioare n . recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele .

Disputele legate de definirea “polilor”. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. după mărime a locurilor centrale. înainte de orice. Într-un tabel sintetic. n. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. A. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 .n. Evident. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. difuzia şi dominarea. Regiunea polarizată este. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. reprezentaţi de aşezările urbane. un sistem spaţial. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. Christaller menţionează nu numai ierarhia. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. succesiv. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. 1979). Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale.

Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. 1979) sunt următoarele: polii. regiunea polarizată. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. subsistemul dar şi oponentul său.6. iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. periferia. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. să contureze “reţelele” . retelele şi câmpurile. Grafic. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). de descentralizare. A. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. concomitent. adesea conflictuale. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. 3. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. în viziunea autorului menţionat. Ca urmare. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Centrul devine punctul de sprijin. prin relaţii de dependenţă.

2. O abordare geografică. Ellipses. P. Cluj Napoca. (1979). Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. 3. Milano. 5. Inst. A. Haggett. Sisteme teritoriale. Geogr. Ediţia a II-a. 6. Cambridge. A. Trav. Economica. 4.7. La regione. sistema territoriale sostenibile. Editura Tehnică. G. (2002. P. I. 8. Geografie teoretică. (1976). (1968 ). Wackermann. A. L'espace vecu et la notion de region.. (2005). Editura Academiei RS România. Dauphiné. Mursia. Paris. (2000). Ianoş. V. 7. Geografie Regională. Géographie Regionale. Paris. Cocean. Espace. Basil Blackwell. Vallega. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . 41-42. region et systeme.(1995).(1990) The Geographer's Art. USA. Fremont. Mihăilescu. Presa Universitară Clujean. Reims.Tipologia regiunilor geografice 3.

au inclus în scrierile lor. ca un dat de necontestat. aspecte ale domeniului geografic. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. hidrografie.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. elaborată în limba latină. 4. Regiunile geografice ale României 4. în anul 1717. aşadar.2. 1 4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Începuturile Geografiei Regionale în România. vegetaţie. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. obiceiurilor.Geografii români şi Geografia Regională. climat. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa actuală 4. preponderent literare.3. (dar publicată. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache.o atenţie limitată. Descriptio Moldaviae. umanizat. în vogă la vremea sa.6. Nu lipseşte. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. El delimitează astfel o regiune . Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Regiunile geografice ale României. faună.7. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. ocupaţiilor.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor.8. Lucrarea de verificare nr.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . 4 4. Dacă autorii mai vechi. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. Acceptând regiunea naturală. Dealtfel.4.5. . niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. în primul rând cronicarii. structurii etnice. în traducere germană. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. la cererea Academiei din Berlin. . El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. Etapa 1950-1980 4. 30 . organizării sociale). pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală.Moldova vremii sale .1. Unitatea de învăţare Nr.2.

Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). vizând atât domeniul de studiu. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). trebuie apreciată şi în contextul manifestării. 1968. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare.Geografii români şi Geografia Regională. mai mult în dezbateri decât în scrieri. Proiectul pentru Învăţământul Rural . economice etc). De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. fără îndoială. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală.3. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. Vintilă Mihăilescu (1964. structură şi funcţii specifice. V. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. 4. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. administrative. Ca urmare. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. Este o noţiune sintetică. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. În alt plan. Regiunile geografice ale României. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. metodele de cercetare. integral şi limite naturale). regiunea geografică devine o unitate de studiu. 1970). o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. regionale. În mod analog. nu-s decât material pentru sinteza generală”). la autorul susmenţionat. definind regiunea naturală transformată de om. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. propune peisajul. cel metodologic. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Dar. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Există. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. în anii ’60. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale.

comunitatea şi substratul. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Donisă. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. la stadiul creionării entităţilor morfologice. la nivel european şi mondial. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. Posea. la nivel mondial. cel al abordărilor propriu-zise. fapt care. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. Continuând şirul analogiilor. Grumăzescu. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. în vogă la vremea respectivă. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. din motive conjuncturale. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. etc). T. grupul de cercetători se dispersează. G. Din nefericire. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti.. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. V. se va accentua mai târziu.. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. sociale şi economice. definit de trei factori: mediul. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. în această poziţie.Geografii români şi Geografia Regională. Regiunile geografice ale României. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. Pe alt plan însă. Tot în deceniul opt. în plină criză. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. demografice. I-V). V. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. Avem astfel. I. Doi precursori. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. ai regiunii de tip sistem. Trecând în domeniul practicii imediate. tot atunci. Vintilă Mihăilescu se menţine. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. 1968). după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. Morariu. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cu fizionomie specifică. 1970). De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. şi Geografia Regională aflată. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe.

Regionarea naturală face loc. iniţial.Geografii români şi Geografia Regională. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. de aplicabilitate în practică de necontestat. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. începând cu anul 2003. El se va identifica integral în regiunile heterogene. Ulterior. consolidând colectivele de cercetare proprii. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. De subliniat. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. hidrosferă. polarizat. cu o structură disipativă. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . P. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. Ea posedă fluxuri de masă. dar şi în plan politic. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. dând Geografiei. 2000) care propune. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Geografia Regională se menţine în actualitate. Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. (1981. 4. I. Ianoş. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. Dealtfel. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. atmosferă şi biosferă). la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. regiunii polarizate. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. relief. mai ales. câştigând vizibil teren şi în România. Cocean). 1993. energie şi informaţie proprii. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. I. 1987. ce-i permit autoorganizarea. Marin. Regiunile geografice ale României. şi în preocupările geografilor români.4. în ansamblu. P. de tip sistem teritorial. o tentă pragmatică. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial.

34 . dinspre periferie spre centrul său.5. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. cu componente climatice. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. Delta Dunării etc. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. hidrologice.Geografii români şi Geografia Regională. Podişul Moldovei. în totalitate. energie şi interese. astfel. mai ales cele morfologice. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. 4. fără a se ajunge însă. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. Regiunile geografice ale României. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Au fost. 2002) o regionare de acest tip. biogeografice extrem de nuanţate. Câmpia Română. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. funcţionale. individualizate regiuni naturale. 4. Cocean. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P.

3. Someş-Mureş. Oltenia de nord. Culoarul Siretului. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. 12. Dunărea de Jos. 11. 17. Crişana. 8. Delta Dunării (după P. Culoarul Siretului. Regiunile geografice ale României. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Munţii Banatului. 5. 9. 10. Cocean şi colab. 13. Bârlad. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Moldova de nord-est. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Banat. 7. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6. 20. din cel al geografiei aplicate. Metropolitană. 21. Dobrogea. Bucovina. 19. 14. 15. 2. Bistriţa-Trotuş. axe sau fâşii. 2003. Munţii Apuseni. Câmpia Olteniei etc). 1. Oltenia de sud. Haţeg-Poiana Ruscă.Geografii români şi Geografia Regională. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Curbura. Bărăgan. eliminarea tiparului tradiţional. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 4. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. un spaţiu mental cu trăsături particulare. 16. cu modificări). 18. Muntenia de nord-vest. cât mai diversificată. Maramureş-Chioar. Transilvania de sud. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie.

Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv.. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. structură şi funcţii specifice. Transilvania. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. Este o noţiune sintetică. Trecând în domeniul practicii imediate. la stadiul creionării entităţilor morfologice. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. administrative. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. 1970). cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. Dobrogea. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. cel metodologic. Există.Geografii români şi Geografia Regională. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Regiunile geografice ale României. Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. 1970. Banat. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”.6. la autorul susmenţionat. Crişana. Ca urmare. Vintilă Mihăilescu se menţine. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deosebite de ale ţinuturilor vecine”). ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Continuând şirul analogiilor. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. 1968. economice etc). regiunea geografică devine o unitate de studiu. naturale şi antropice. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. definind regiunea naturală transformată de om. 4. Oltenia. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. integral şi limite naturale). fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. V. Pe de altă parte.

Editura Academiei RS România 7.Titlul cursului (Geografia Regională a României). (2000). 2.Numărul lucrării de verificare.). Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. (1931). Editura Academiei Române. x x x (1983-2005). 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. şi punctajul aferent. Ediţia a II-a. Cluj-Napoca. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. 5. tipologia regiunilor. 1. 4. Mehedinţi. I. . V.0 pct).4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Cocean. S.) 4.Geografii români şi Geografia Regională.) 3. geografii români şi Geografia Regională. Grumăzescu. (1. SCGGG. Editura Academiei. Terra. 2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 6. Bucureşti. 0 pct. Bucureşti. 3. . Mihăilescu. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 2. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice.8. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. (2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Geografia României (vol. I-II. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 . (2005). I-V).Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.0 pct. 4. O abordare geografică. (2. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Bucureşti. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Cornelia (1970). Ianoş. Lucrarea de verificare nr. XVII. . Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . (1968 ). P.Adresa cursantului. D. (1973). Întrebările la care trebuie să răspundeţi. Sisteme teritoriale. Editura Presa Universitară Clujeană. Geografie Regională.Specializarea şi anul absolvirii. Geografie teoretică. . Bucureşti. Răspunsul va fi logic formulat. Regiunile geografice ale României.0 pct.7. 5. Cantemir. Editura Tehnică. la obiect. Bibliografie selectivă 1. Descrierea Moldovei. 4.

în primul rând. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. Partea vestică. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Baza naturală de susţinere 5. cu asociere de dealuri şi lunci.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. cu rocile cristaline dure. 5 5.resursele naturale şi antropice ale regiunii. orientat est-vest. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. 5. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. neozoice şi cuaternare groase. de vârstă precambriană.3. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. de câmpie. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. Economia şi perspectivele regiunii 5.1.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. cu un climat mai răcoros şi mai umed. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. . intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare. 38 .Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC.2.6.2. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea.5. Luncile largi ale Prutului. Verile sunt călduroase. Componenta antropică a sistemului regional 5.

Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Săveni. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. pentru pescuit şi irigaţii. Darabani.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. în anotimpul estival numeroase râuri mici. în zonele colinare. din conul aluvionar de la Timişeşti. casele memoriale. la nivel naţional. plopi. în colaborare cu Republica Moldova. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. utilizat în industria sticlei. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. inclusiv hidroenergetice. Târgu Frumos. Pentru scopuri complexe. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Botoşani. arini. îndeosebi. cu un potenţial de scurgere redus. Rozătoarele. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. 5. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Predomină populaţia rurală. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. Ruginoasa). se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Câmpia este străbătută. din Culoarul Siretului. Caracteristicile regimului precipitaţiilor.3. a fost construit. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. Dorohoi. alături de iepuri. Gramineele (Festuca. apele minerale de la Strunga. prin aducţiune. lacul de la Stânca-Costeşti. vulpi. Un rol major revine. la adâncimi de 3-10 m. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. mănăstirile. ca urmare. ocupată în sectorul primar. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. fauna piscicolă şi cinegetică. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. Este în creştere inclusiv prin exod rural. muzeele. papură. Iaşul. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Din punct de vedere antropic. pe Prut. ortodoxă. Biogeografic. Başeul este tributar direct Prutului. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. de naţionalitate română. bisericile. Botoşani. palatele (Iaşi. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. seacă. mistreţi animă peisajul. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile.

Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. legumicultură. agricultură mixtă. amplasate lângă apele curgătoare. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). datorită potenţialului său poziţional. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Săveni. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. alimentară. iazuri. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). cu o serie de specializări în cultura cerealelor. viticultură (zona Cotnari). inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. industria lemnului. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. Târgu Frumos. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. cu structură răsfirată sau compactă. Funcţiile lor sunt agricole. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori).locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. de-a lungul căilor de acces. la răscrucea unor drumuri comerciale. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. textilă etc. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859.

Golia). vinificaţie (Cotnari). Parcul Copou din Iaşi. confecţii. lactate. dezvoltându-se pe coordonate proprii. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Turism cultural. porumb.Moldova de nord-est 5. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. Galata. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. încă din evul mediu podgorii. în pentru ulei. Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. plante furajere). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Botoşani (Uspenia. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Botoşani). Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. În zona dealurilor s-au dezvoltat. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. exceptând municipiul Iaşi. Palatul Culturii. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. mai înaltă a teritoriului. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. soia. Mitropolia. Dorohoi (Sf. este de dată relativ recentă. agricultura şi industria. Sf. Se cresc ovine din rasa karakul. iazurile din Câmpia Moldovei. Nicolae Popăuţi). uleiul (la Iaşi). sfeclă de zahăr. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). Iaşi – Botoşani. Nicolae. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi.4. A treia regiune agricolă a ţării. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. tricotaje (Iaşi. Strunga. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). Din punct de vedere al importanţei agricole. Răducăneni şi Nicolina). lângă Botoşani). regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. livezile ocupând partea vestică. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. casele memoriale. porcine şi păsări. cât şi peste hotare. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. ctitorită de Ştefan cel Mare). bovine. în special măr. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. apele minerale de la Strunga. Iaşul şi Chişinăul.

construcţia de maşini. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. în mod dialectic. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. ca sistem teritorial funcţional. în primul rând. Iaşi şi Botoşani. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Ea conduce.5. la o variaţie redusă a climatului. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. la un standard redus sub aspectul modernizării. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. cele două centre urbane mari. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. materiale de construcţie. puţin nuanţat. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. prelucrarea lemnului). Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. tipurilor de sol şi vegetaţiei. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. Infrastructura de transport rămâne însă. per total. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. După cum s-a relatat anterior. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. grefată pe Culoarul Siretului. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. Transportul feroviar este servit. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. Moldova de nord-est. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. respectiv spre Transilvania. având legături cu capitala.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. Iaşi şi Botoşani. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. 5. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Riguros delimitată spaţial. textilă.

ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Cuza”. “Al. N. 2.Moldova de nord-est interacţiune.. Ungureanu. Pantazică Maria. Iaşi. Chiriac.. Băcăuanu. V. 5. Spre exemplu. V. Editura Academiei. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. Bârladul. Studiu geomorfologic. (1980). Bucureşti. relieful aplatizat. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. Al. I. Editura Univ. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. în cazul de faţă. Câmpia Moldovei. Etc. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. Ungureanu (1993). D. şi invers. Podişul Moldovei. (1968). Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. fără energie şi fragmentare deosebită.6. Cu cât numărul lor este mai mare. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Barbu. Or. Bibliografie selectivă 1. 2. Băcăuanu. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial.

Astfel.1. Dacă există. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 6. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. care este municipiul Suceava. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. partea nordică a Bucovinei.2. Economia şi perspectivele regiunii 6. Baza naturală de susţinere 6. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. podişuri.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. culmi aplatizate. .2. depresiuni. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural.5. Varietate morfologică: munţi.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia.3. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine.6. oraşul Cernăuţi. . podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic.1. culoare pe vale. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte).Bucovina Unitatea de învăţare Nr. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. Componenta antropică a sistemului regional 6. 6 BUCOVINA Cuprins 6. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. 6.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. totuşi.

colectând prin afluenţii săi. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. în partea sudică. 689 m. intens exploatate antropic. în amestec cu carpen.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. din păduri de foioase (făgete). scade de la vest (1588 m în Vf. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. în obcine se înscriu între 2-6°C. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. iar în podiş între 6-8°C. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. arţar. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Rezultă un climat răcoros şi umed. Depresiunea Dornelor. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Moldoviţei şi Humorului. sculptat în depozite sarmaţiene. în Podişul Sucevei. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Cele două trepte majore de relief. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Ele străjuiesc. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). de formă alungită şi dens populată. tei. de mai joasă altitudine. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. nisipuri). ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. nivelat şi fragmentat în plan minor. Suceava şi Moldova. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. Reţeaua hidrografică este relativ densă. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). Depresiunea Câmpulung. prin eroziune fluviatilă. Fondul biogeografic este compus. munţii şi podişul. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. Dealul Boiştea. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. A doua treaptă de relief montan. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. culmi domoale a căror înălţime. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . stejar etc. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. Culmile acestuia. în perimetrul căruia. cu altitudini de 450600 m. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. Depresiunea Rădăuţi. aidoma unor trepte. separate de culoarele largi ale Moldovei.nord-est. pe Valea Sucevei s-a individualizat. Siretul..

În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Pe lângă resursele forestiere importante. Moldoviţa. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. cu deplasarea populaţiei tinere. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. muzee. în Podişul Sucevei. predominant. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. partea centrală a Depresiunii Dornelor. cu spor natural superior mediei pe ţară. întâlnim un rural bine consolidat. Profilul economic este extrem de nuanţat. valori etnografice specifice. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). jderul. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. terenurile agricole relativ extinse. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Probota. Ursul. constituit însă din sate mici. clasei spodosolurilor. preponderent bărbătească în ţari din centrul. 46 . turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Solurile aparţin.3. Predomină satele agricole. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. Depresiunea Rădăuţi. cerbul. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. Relieful pitoresc al munţilor Rarău.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. Recent. sub 500 locuitori. căpriorul. Solca). Ca amplasare. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. cu podzoluri variate structural. respectiv cele intens umectate. Suceviţa. Sub aspectul habitatelor. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Cetatea Sucevei. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. sudul sau vestul Europei. polarizate de Suceava. densă. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. În balanţa demografică pe medii de viaţă. statui. râsul. 6. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Rodna. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. este bogată. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. şi mijlocii (500-1500 locuitori). Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. a unor zăcăminte de gaze naturale. mistreţul. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării.

oraşelor mici şi mijlocii. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic.4. oraş care. Aşezările urbane aparţin. se instituie Vatra Dornei. Siret şi Solca. dar pe suprafeţe notabile. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. Economia şi perspectivele regiunii. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Activităţile industriale. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. turism. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. Marginea. porumbul. Ca centre de ordinul secundar. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. definesc funcţiile oraşelor. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. Frecvent apare profilul economic mixt. Rădăuţi şi Fălticeni. grâul. cu randamente mai scăzute. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). în pentru fuior sau cânepă. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. 6. în est). pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol.Bucovina pomicole. sfeclei de zahăr. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. şi din motive fizicogeografice. Baia. Se cultivă. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. Economie diversificată: agricultură. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Şaru Dornei. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Iacobeni). industrie. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică.

Prin toate trăsăturile relevate anterior. Industria este. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. iar în Obcine. în special cele din Ţara Dornelor. vişin). industrială). comparativ cu alte regiuni ale ţării. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. În zona montană predomină creşterea oilor. inul şi cânepa produse în regiune. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Rădăuţi. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). mobilă. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. Probota. Dragomirna. Humor. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. ambalaje. De asemenea. turistică. Moldoviţa. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. hârtie. Vatra Dornei). Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Vatra Dornei. Câmpulung Moldovenesc). pe lângă celelalte specii de animale. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . orzul. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. cireş. Suceviţa. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. sticlei. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Industria textilă valorifică lâna. Cacica. carnea sau laptele (Suceava. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. alături de Litoral şi Delta Dunării.(Suceava. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. industriei chimice etc. Arbore. Fălticeni.

Editura Ştiinţifică. Pop. I. Humor.6. 6. Bucureşti. Băcăuanu. Editura Univ. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Suhardului. podişul şi depresiunile. Pantazică Maria. Călimanilor. Bucureşti. Gr. Feredeului şi Obcina Mare. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 4. Bibliografie selectivă 1. Barbu. 2. Cuza”. Barbu N. Cluj-Napoca. cu o arhitectură de mare originalitate. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Ungureanu (1993). Al. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Obcinele Bucovinei. de o valoare artistică unică. (1980). Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. “Al. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Rodnei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Presa Universitară Clujeană. Chiriac. (1976). datorită frescelor exterioare. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Podişul Moldovei. (2000). 2. Ungureanu..Bucovina 6. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Iaşi. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. V.. N.5. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Mănăstirile Vorneţ. Moldoviţa. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. 3. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. D.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: .explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică.6. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Componenta demografică şi de habitat 7. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”.2. râu ce devine.1. cu altitudini de 600800 m. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). din punct de vedere morfologic şi hidrografic. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. 7 7. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. deci. nu fără disfuncţii.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. a regiunilor. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. 7. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar.3. axa de referinţă. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”).2. Vişeul şi Iza. respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). Relieful regiunii este. limitele spre vest şi sud-vest. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. de gravitaţie a geosistemului.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. În aşteptarea acelui moment. 50 . cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. . iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.5. Economia regiunii şi perspectivele sale 7. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7.4. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. . Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.

Valea Măriei. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Bixad. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Lala Mică. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Numeroase acvifere cu ape minerale. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . jugului intracarpatic (Şatra.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. În munţii Rodnei. Băile Borşa. Mari resurse de apă dulce. determinate orografic. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. urmează frontiera nordică a ţării. Lăpuşul. Fiad. pe direcţia est-vest. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. cele din urmă. Buhăescu). Iezerul Pietrosu. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. Coştiui. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Stoiceni. Băile Puturoasa. iar spre vest pe Culmea Breaza. Şătriţa. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. de peste 800-1000 mm anual. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. ca afluent al Someşului. Târlişua. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Cărbunari. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Etajele de vegetaţie se succed regulat. Cu deschidere largă spre vest. Depresiunea Oaş. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. Ocna Şugatag. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. pe o lungime de 60 km. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Preluca. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care.

Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. roci de construcţie. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. soluri brune acide alpine sau regosoluri.3. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. urmată de stepa rece. viezure. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. dar există fluxuri. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. faună cinegetică şi piscicolă). zinc.. o specie submediteraneană. săracă în specii a pajiştilor alpine. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. Satele. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. germani. La Răzoare se exploatează mangan. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. ucraineni.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. cupru. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. cupru. Maramureşului. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. de mare originalitate şi viabilitate. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. fauna cinegetică şi piscicolă. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. zinc. căprior. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. nu apar pajişti alpine. pisică sălbatecă. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. aur. Germania). între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. aur). Calcarele comune. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. lup. vulpe. Franţa. Fondul forestier extins. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. În Depresiunea Baia Mare. iar la altitudini superioare de podzoluri. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. iar în apele Tisei. Variate resurse nemetalifere (plumb. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. sare. astăzi exploatările fiind sistate. iar în depresiunile joase lăcoviştile. andezitul. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. Spania. la peste 1500 m. evrei. 52 .

Borşa. Şomcuta Mare. mărimile şi texturile. 7. Deşi locuită din preistorie. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. 1. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Negreşti Oaş. Oraşe polarizate de Baia Mare. Săcel. Târgu Lăpuş. Seini. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. regiunea are un indice de urbanizare modest. rareori pe versanţi sau platouri. Vişeu de Sus. azi aflate în dezafectare spontană. Cavnic. Baia Sprie. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. 7. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . capitala de drept a Maramureşului istoric. cu exploatări miniere intense în evul mediu.

Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională.Maramureş-Chioar 7. Productivitatea este însă scăzută. Agricultura tradiţională. încă din vechime. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Baia Sprie. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Negreşti Oaş. morărit panificaţie). La Baia Mare. Sighetu Marmaţiei. Turism polivalent (recreativ. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Turismul este în expansiune. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. Şuior. Luna Şes. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Tarna Mare. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Ocna Şugatag. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Staţiunile turistice Borşa. Bârsana etc. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Apele minerale. În mod similar. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. o agricultură de subzistenţă. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. urmat de grâu. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei.4. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. curativ. iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. în zona Baia Mare). climatul favorabil agrementului hivernal. peisajul montan. predominant de subzistenţă. În spaţiul depresiunilor Maramureş. 54 . rural). fasole. dar şi la Băile Turţ. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Ieud. tradiţiile. confecţii sau tricotaje. Baia Mare se practică. bovinele şi porcinele. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Cavnic. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. Băiuţ. cartofi. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. floarea soarelui). vizează ovinele. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. obiceiurile. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. cultural. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. cu caracter mixt. Toroiaga sau Băile Borşa. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. ovăz. Nistru). Lăpuş.

Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. 3. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Geografie Regională. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Cocean. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Cluj-Napoca. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. P. De asemenea. 7. printr-un sector de autostradă. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Şurdeşti. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. x x x (1987).5. în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. Geografia României. cât şi feroviare. Bibliografie selectivă 1. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. 2. Editura Presa Universitară Clujeană. Pop. Bucureşti. Giuleşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Editura Presa Universitară Clujeană. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Sârbi. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Ediţia a II-a. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Sat-Şugatag). Cluj-Napoca. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. Carpaţii şi Subcarpaţii României.6. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 2. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. situată la nord-est. (2005). (2000). III. Gr. 7.Maramureş-Chioar Maramureş.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate.. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Editura Academiei.

ale Prutului şi Siretului. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Colinele Tutovei. Componenta demografică şi de habitat 8. Olteneşti). Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. trei elemente de ordin morfologic. 8 8. dispuse monoclinal.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. 376 m.7. Lucrarea de verificare nr. 467 m în Dl. Podişul Central Moldovenesc. 8 BÂRLADUL Cuprins 8.3. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii).1. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. potrivită.6. crestele. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. Economia regiunii 8. de oraşul Bârlad. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . Ca urmare. în Dl. favorabile eroziunii. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. Cetatea).identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. 2 8. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. 8.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. monoclinale.1./ Apar izolat cueste (Racovei). argile. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene.2. Platourile structurale. . Comentarii şi răspunsuri la teste 8. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). astfel.4. . Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă.2. Podişul Covurlui. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8.5. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. în mare parte. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.

Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. dobrogean. Aşezările mari sunt rare. potârnichea. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. generează forme structurale (platforme. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului.3. Astfel. de la molisoluri (cernoziom. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. căprioarei sau mistreţului. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. Monoclinurile. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. terase şi glacisuri. Valea Ursului. Alimentarea este pluvială. Racova. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. depăşind 2100 ore anual. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. Continentalismul climei este evident. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Tutova. Durata timpului senin este mare. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. cu mici cueste. iar în est pe culoarul Prutului. Populaţia rurală. 8. Clima unităţii este de podiş. Fauna de rozătoare abundă în stepă. cu un spor natural mai ridicat. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. îndeosebi în anotimpul rece. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. conuri de dejecţie. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. văi subsecvente). tipuri şi subtipuri de soluri. vulpii. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. ciocârlia. cu altitudini sub 300 m. Măluşteni). Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. cele de silvostepă şi de stepă. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. cueste. pe terase şi versanţi. Iveşti. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. iar avifauna include prepeliţa. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. cenuşii) sau cambisoluri (brune. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. cinteza. omogenă etnic şi cultural. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. privighetoarea. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Zeletin. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. brune acide). Are un relief de dealuri joase.

sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). Bârlad şi Huşi. grâu. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Negreşti. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). Sistem economic centrat pe agricultură şi. între 50 000-100 000 locuitori. cireş. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Se cultivă porumb. în cantităţi mici. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii.4. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. industrie. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. Huşi. legume.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Regiunea nu are un aeroport propriu. sfecla de zahăr. ambalaje) la Vaslui. floarea soarelui. soia. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Podu Turcului) şi livezile de pruni. Căile de transport au o densitate redusă. 8. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. meri. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. butoaie. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. bovine). prelucrarea lemnului (mobilă. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. Huşi sau Fălciu. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. vişini. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. industria s-a afirmat târziu. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. prin apropiere. secundar. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. abia în a doua jumătate a secolului trecut. iar Huşi. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. tutun. Târgu Bujor. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată).

.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 .lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: .izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. . Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8. Etc.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.5.Bârladul 8. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. . După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.

instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Geografia României.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Băcăuanu. . Iaşi. Ungureanu. Bibliografie selectivă 1. Răspunsul va fi logic formulat.Bârladul 8. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Adresa cursantului.0 pct.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. Cuza”.7.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 3. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Editura Univ. Descrieţi şi explicaţi maramureşană.) 2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 2.Specializarea şi anul absolvirii. (1980). Editura Academiei. Bucureşti. 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . N. . Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Ungureanu (1993).) 5. 8. Al. Bucureşti..2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 3.Numărul lucrării de verificare. Lucrarea de verificare nr. Chiriac. Regiunile pericarpatice. x x x (1992). IV.6. la obiect. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2.(2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. “Al. V. Maramureş-Chioar şi Bârlad.). Pantazică Maria. . 5 pct. I. Bucovina. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Podişul Moldovei. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2.0 pct. Barbu. D.5 pct. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare..

Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. 9. Proiectul pentru Învăţământul Rural . la Văşcăuţi.1. Economia regiunii 9. . Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. . Bistriţa.4. cu o desfăşurare alungită.5.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. 9 9. Bârlad. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Bărboiu. respectiv culmea Bour .2.2.Obiectivele unităţii de învăţare nr. între 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.Dealu Mare-Hârlău spre est. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. Runcu.1.6. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. Corni. Componenta demografică şi de habitat 9. Baza naturală de susţinere 9. Trotuş. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. grefată pe un culoar major de vale.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.3. Depresiunea Moldovei. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Barbu. I. 2. Cuza”. Ungureanu (1993). Editura Univ. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Regiunile pericarpatice. V. Geografia României. Bucureşti. Chiriac. Băcăuanu. “Al. Bibliografie selectivă 1. IV. Ungureanu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Al. Iaşi. 3.. Pantazică Maria.. (1980). Bucureşti. x x x (1992). Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.6. D. Podişul Moldovei.Culoarul Siretului 9. Editura Academiei. N.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. . 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . al masivelor Stânişoara. Obiectivele unităţii de învăţare nr. în Ceahlău. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. 1 907 m . 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10. iar interregional. spre culoarul Siretului.2. 10. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. reprezentat prin munţii Bistriţei. Corni. gresii.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). conglomerate şi calcare. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10.2.4.1.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.5.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. funcţie şi fizionomie. Baza naturală de susţinere 10. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. respectiv cel interior. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia şi devenirea regiunii 10. Goşmanu şi Berzunţ. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. 10 10.6. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. . Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. roci ale flişului (conglomerate.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.1. Componenta antropică a sistemului regional 10. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior.3. Ceahlău – cu altitudinea maximă.

fondul cinegetic şi piscicol). Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. vulpe. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. acvile. Cetatea Neamţului. Resursele. Caşin. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. Văratic. Slănic Moldova. cărbunii din bazinul Comăneşti. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. păstrăv.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. apele minerale. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. lăcoviştile sau solurile aluvionare. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Agapia. Solonţ. Reţeaua hidrografică. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. căprior. viezure. Secu. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. mreană etc. sturz. Sihăstria. Oglinzi. Caşin. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. de o mare valoare atractivă. mierlă. calcarele din zona Bicaz-Taşca. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. Masivul Ceahlău. Corelată strict cu vegetaţia. alcătuit din stejar şi fag. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. Cantemir în Descriptio Moldaviae). casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. fauna este compusă din urs. ciocănitoare. lup. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Cele două etaje de vegetaţie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. Nu lipsesc litosolurile. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. al pădurilor de foioase. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. clean. ca suport al economiei regionale. cerb. etc. mistreţ. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. Să adăugăm fondul forestier montan. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău.

Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. Ziridava) existente în regiune. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Vălsan „sate cuiburi”). Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. 10. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Bistriţa-Trotuş 10. 2. Slănic Moldova. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Comăneşti. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Moineşti. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi.3. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. Dărmăneşti. Târgu Ocna. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Alte oraşe sunt Bicaz. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar.

cu aceleaşi vechi tradiţii. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate.Bistriţa-Trotuş 10. Văratic. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Domeniu turistic de mare perspectivă. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. la Bicaz. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . orz. Agricultura. climatul curativ montan. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Comăneşti. iar cealaltă. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Oneşti ). atât cele rutiere. ovăz. Caşin. grâu. lactate) etc. masivul Ceahlău. Caşin. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. de-a lungul Bistriţei. plante furajere. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. ovine. culturile de porumb. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. una. Bicăjelului sau Bistriţei. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. Pângăraţi. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. îngrăşăminte chimice la Roznov). industriei textile (Buhuşi). Târgu Neamţ. Secu. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. alimentare (morăritpanificaţie. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Neamţ. cât mai ales cele feroviare. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). Economie bazată pe agricultură. Cetatea Neamţului. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). apele minerale clorurate. trimiţând ramificaţii spre rama montană. fauna cinegetică. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru.4. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. spre Gheorgheni. industrie şi turism. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. Târgu Ocna. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. Oglinzi şi Durău. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. oprindu-se la Bicaz. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). cartof. porcine). În luncile râurilor se cultivă legumele. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului.

relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Cluj-Napoca. Mioara (2003). Geografia României. din zona muntoasă sau subcarpatică. x x x (1987). Culmile rotunjite sau ascuţite. Pop. Ghincea. coabitează sau. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Bucureşti. 2. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. 10. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Editura Presa Universitară Clujeană. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în unele cazuri. Pătru. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.6. Editura Academiei. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Subcarpaţii României.. Ielenicz. Gr.Bistriţa-Trotuş 10. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. se exclud. III. Editura Academiei. x x x (1992).5. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. M. Astfel. Regiunile pericarpatice. Ileana-Georgeta. Bucureşti. Editura Universitară. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. IV. văile largi sau dimpotrivă. În primul rând. 3. (2000). Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Bibliografie selectivă 1. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Geografia României. 4. 2.

Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4.2. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). Ocna Dej). iar cutele diapire. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. . prin văile largi ale Someşului. integrată regiunii Maramureş-Chioar). Rodnei sau Ţibleşului.5.6. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. De asemenea. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. Cuprinde. Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Harghita. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . . Proiectul pentru Învăţământul Rural . partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. Limita sa sudică este mai sinuoasă.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. inclusiv rama montană a acesteia. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. localizate la periferia vestică a podişului transilvan.2. a Depresiunii Giurgeului. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. cele trei sectoare Podişul Someşan.1. atât sub aspectul componentelor. Componenta antropică 11. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. Gurghiu. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11.3. 11. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Un relief mozaicat care. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. 11 11.

Dumitra. Căliman sau Harghita. depresiuni). Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Ape colectate de Someş şi Mureş. Sângeorz Băi. Munţii Căliman. în acest sens. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. Borsec. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Cunoscute sunt. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. oceanică. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. iarna. Sovata. Mureş sau Târnave. inundaţiile din anii 1970. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. se repercutează în domeniul climei. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. apariţia de noi lacuri. s-a format în condiţii naturale. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). de ce nu. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Iara-Hăşdate. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. spre nordest. Ţaga. în culoarul Alba Iulia – Turda. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Târnavelor. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Vălenii de Mureş. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. 1975. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Borsec). Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. 1992 de pe Someş. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). a „jugului intracarpatic” Preluca). Prezenţa. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Târnave). unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Dimpotrivă. podişuri. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. Bilbor. cu terase extinse. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. să pătrundă în întregul bazin depresionar. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. Iazuri. Gurghiu. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij.

Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. cu arbuşti (jneapăn. Târnava Mare sau Târnava Mică. Vegetaţia zonelor joase. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. gaze naturale. lupului. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. iar din secolele următoare. afin. Căşei. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. în unele zone (cea a Bistriţei. ape minerale clorurate şi carbogazoase. 11. ape minerale. Mureş. amestec stejarfag. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Nu lipsesc solurile aluvionare. la cambisoluri şi podzolurile montane. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Animalele mari (urs. căprior).Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. densitatea şi structurile populaţiei. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . amestecul foioase-conifere şi conifere. Densitatea populaţiei atinge valori mari. de la argiluvisoluri. În munţii Rodnei. Solurile. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins.3. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. Resurse de sare. ienupăr. Fondul forestier este de buna calitate. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. începând din secolul XI. iar cele din podiş de clean şi mreană. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. caolin la Parva şi Aghireş. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. vegetaţia. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Ţibleşului. Românaşi. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. iepurelui. cerb. nemetalifere. respectiv în depresiunile marginale. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. cel al populaţiei maghiare. Ilişua. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. vulpii. În podiş este domeniul mistreţului. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. a luncilor. Cel mai expresiv element al peisajului natural.

căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. mai ales în zonele periurbane. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Sovata. urmate de servicii şi turism. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Jibou. Oraşele aparţin. viţa de vie). fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). de la satele „grănicereşti”. Amestec interetnic pronunţat. Gheorgheni. Sovata. 11. Sângeorz Băi). administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Reghin. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. turistice. Aiud-Alba Iulia.4. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. ale cărui funcţii economice. Podişul Someşan). Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Gherla. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Turda-Potaissa. culturale. Pentru pomicultură. plante tehnice. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Beclean pe Someş. Teiuş. Târgu Mureş. este extinsă cultura legumelor. Târnăveni) altele târguri (Dej. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Sângeorz-Băi. din zona Năsăudului. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. furajere. Iernut. bine consolidate. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Huedin). Cluj-Napoca). Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Năsăud. Aiud. Extrem de agitată este dinamica teritorială. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Topliţa. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia Turzii. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Teaca. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Valea Nirajului. pomi fructiferi. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Luduş. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori).

Gherla. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari.Transilvania nordică 11. sticlă). Se practică apicultura. Deosebit de răspândită este industria lemnului. păsări. Dej. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. conserve de legume la Dej etc. În schimb. Alba Iulia. porcine. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Luduş. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Bistriţa – produse lactate. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. Se cresc bovine. Test de autoevaluare Conturarea geologică. În Dealurile Someşului Mare. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. ovine. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Târgu Mureş. Gherla (sticlă). Sângeorgiu de PădureFântânele). Cluj Napoca. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. celuloză şi hârtie la Dej. produse ceramice). Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. var. Teiuş – fabrici de zahăr. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Un rol important revine industriei chimice.

oraşele regiunii. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. mai ales Cluj Napoca. Pentru turismul cultural.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. Sângeorz-Băi. lacurile de la Băile Turda). până la un punct. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. Borsec.Cluj-Napoca . Alba Iulia. nordică şi sudică. dar şi Bistriţa. Târnavelor. Turda sau Ocna Mureş. . curativ şi cultural. apele minerale de la Sângeorz Băi. Someşului. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. climatul salinelor de la Praid. . biserici. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice.Transilvania nordică Turism cultural. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. cu un pronunţat caracter de tranzit. Praid. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. 11.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Bârgău. cele mai importante urmând. Sovata. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Turda Băi. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Aiud.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Călimani. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. inclusiv de mărfuri. recreativ. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. spre Suceava şi Iaşi. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. Dej. Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. Blaj. instituţii culturale. Târgu Mureş. curativ. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional.5. monumente. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Construirea autostrăzii Borş .

Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. 3. Bariţiu. Cluj-Napoca. Pop. (2001). Geografia României. Gr. 2.Transilvania nordică 11. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Editura Gh. Depresiunea Transilvaniei.6. x x x (1987). Maier. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Cluj-Napoca. Bucureşti. A. (2001). Bibliografie selectivă 1. III. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan.

Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei).5. 2002). . 12 12. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. socialului şi comportamentalului regional. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . unele spre centrele menţionate anterior. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: .existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. 3 12.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.4. Componenta antropică 12.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.2.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 12. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. în premieră. Delimitarea.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni.6.7. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. . Economia regiunii 12. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . Comentarii şi răspunsuri la teste 12.2. . în zona Târnavei Mari. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.apariţia unui prag gravitaţional sinuos.1. . Lucrarea de verificare nr. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. P.1.

de lunci. în turbăriile de la Reci. întregul an. la Bod). Avându-şi obârşiile în munţi. parţial. Hârtibaciul. Homorodul. Întorsurii. Munţii Perşani. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). din ploi şi zăpezi. Piatra Mare. în bazinul Vârghişului. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fie în fostele circuri. paralelă celei dintâi). alimentarea lor este asigurată. Capra. de regulă. al Perşanilor. Pe de alta parte. Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Reţea hidrografică tributară predominant Oltului.38. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. depresiuni şi podişuri. Tot aici. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Căpriţa). La Ocna Sibiului. Podragu. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Creşterile de debite pot fi uneori mari. În munţi rigorile acestuia cresc. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Postăvarul ). iar cele carstice masivele Postăvarul. (devenit o axă de gravitaţie secundară. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Piatra Mare şi. Rezultă astfel un relief variat. primăvara. Cibinul). Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. maximele scurgerii înregistrându-se.5 ºC. Lacurile naturale apar în Făgăraş. în iarna anului 1942. în munţi. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Fenomene foehnale. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. cu o importantă pondere a terenurilor joase. Bodoc. Baraolt. a manifestărilor normale. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici.

la Zizin. Fagul compact apare în munţii Perşani. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. în podişuri cel al cambisolurilor. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. Baraolt. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. mai extinse în Podişul Secaşelor. ale pădurilor de foioase. Bodoc. la Ghelniţa şi Comandău. Mari resurse turistice. cerb). La Bazna. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. ulm. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. culoarul Apoldului. Vâlcele. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. ca intensitate. lupul. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. tei. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. Masivele Făgăraş. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. valorificate pentru lucrări decorative. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . dispuse între 400-1000 m altitudine. frasin). Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. Astfel. pisica sălbatecă. fertile. la Baraolt. fondul forestier extins şi. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. cât şi cele turboase (în zona Reci). În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. vulpea. Bodoc. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. din Europa. Malnaş. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. mai ales resursele atractive turistice.

Hărman. dominantă numeric. continuă şi relativ densă a teritoriului. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. Aşezările rurale etalează în structura. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Cristian. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. religioase. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. prin pasurile Bran. Feldioara. Sibiul. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. Exceptând arealul Branului. a lânii). în Perşani. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Densitatea aşezărilor este ridicată. istoric.671 locuitori. Biertan). popularea spaţiului montan este mult mai redusă. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). peste 13. abia pe 81 Populare relativ densă. Cisnădioara) 12. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). culturale. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. tradiţiile şi folclorul lor. prin care romanii au intrat în Transilvania. încă din antichitate. polarizate de Braşov şi Sibiu. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. comunităţile umane. de Dunăre şi Marea Neagră. monumente).3. Predeluş sau Oituz. Sibiu. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. o cale. Predeal. 17. Ea a fost mult mai numeroasă. Şeica Mică. Saschiz. Braşovul. Orlat) în Depresiunea Sibiului. iar zonele etnografice ale Sibiului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Făgăraşului. multietnică. economic. Biertan. Axente Sever.300 şi. prin aceasta. migrarea spre Germania). Gura Râului.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Făgăraşul. Oraşe numeroase. Satele risipite (Jina. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. dublate spre interior. din cele două alese. de peste 125 locuitori/km². Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Pe lângă populaţia românească. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. şi răspândirea sa largă în zona de podiş.

Braşovul şi Sibiul. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Sighişoara. Sfântu Gheorghe. Se observă prezenţa a două centre majore. Sibiului şi Braşovului. Tălmaciu. Răşnov. direct şi indirect. Clujul. industria şi turismul. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. cu peste 12. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Copşa Mică. Sistemul urban este polarizat. Agnita. agricultura. secole la rând.4. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. de către Braşov (307 046 locuitori). Astfel. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate.Transilvania sudică locul trei. Mediaş. Dumbrăveni. Menţionaţi alăturat: 1. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind.600 locuitori). Codlea. caz unic în România prin specificitatea lui. Făgăraş. Cisnădie. Zărneşti. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Săcele. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Victoria. Covasna. Hunedoara). 12. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri. Sălişte. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). prin centre de niveluri diferite. Sibiu şi Târgu Mureş. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Avrig. Ocna Sibiului.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Târgu Secuiesc. dar practicând deopotrivă transhumanţa. în care depresiunile Sibiu.

Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. prelucrarea lânii. tradiţiile. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Prejmer). Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. pomi fructiferi. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. utilaj minier. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. şi astăzi. Râşnov. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. viţăde-vie. Turism montan şi cultural intens. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. şi ea de mare tradiţie. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Zărneşti. Braşov (produse refractare). Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Sighişoara (prefabricate. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. brânzeturi. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Tălmaciu) în aparataj de precizie. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. fâneţe şi păşuni. menţinut. Turismul este o ramură economică în creştere. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Braşov. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . avioane. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. În privinţa viticulturii. Agricultură mixtă. Făgăraş. maşini agricole. Piatra Mare). produse cosmetice. sticlărie. Cisnădie. Răşinari. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Sighişoara. sticlă). acid sulfuric). Mediaş (carbid). Orlat. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Mănăstirea Sâmbăta. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Homorod. industria chimică. Sibiul s-a specializat. acid sulfuric) Victoria. brânzeturi. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Covasna. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Bazna. Vâlcele. produse din carne etc.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Hoghiz (ciment). Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. mobilă. industria lemnului. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. obiceiurile şi folclorul românesc. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării.

Disfuncţiile actuale. cel al Transfăgărăşanului. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. cum ar fi cea de pe Târnave. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Vechile bresle din Sibiu. pecetea geniului lor creator. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. 12. Braşov-Întorsura Buzăului. în mare parte. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Sibiu. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov).5. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare.Agnita. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Cluj etc. 2. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. La Sibiu funcţionează un aeroport. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. în Bistriţa şi împrejurimile sale. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. 1. În consecinţă.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică.

Pop. Argumentaţi acest fenomen. Răspunsul va fi logic formulat. Bistriţa-Trotuş. Cluj-Napoca. .Titlul cursului (Geografia Regională a României).Adresa cursantului.6. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. (2001).III. Editura Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. x x x (1987). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Bibliografie selectivă 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). depresiuni). . Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. podişuri. . Bucureşti. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Gr.) 4.7.) 3. Pop. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. . 12. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. (2.Transilvania sudică 12. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. Depresiunea Transilvaniei.Specializarea şi anul absolvirii. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Transilvania nordică şi Transilvania sudică . Carpaţii şi Subcarpaţii României. Lucrarea de verificare nr. Geografia României. (2000). (2. la obiect.0 pct. 2. Editura Presa Universitară Clujeană.0 pct. produse şi interese.0 pct) 2. (3. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Editura Academiei. Gr. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. 3.0 pct) 5. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 .Numărul lucrării de verificare.

Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. Ca unitate teritorială. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ».1. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. 13. Către Est limita unităţii este clară. versanţi prelungi.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. . tranşant.1. masive izolate. de evoluţie a teritoriului. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. .2. 13 13. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. platouri. spontane sau dirijate.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. culmi aplatizate.4.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.3 Componenta antropică 13. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13.6. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Baza naturală de susţinere 13. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). creste ascuţite. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. axe) în funcţie de tendinţele. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare.2. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Defileul Crişului Repede.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. Cuţilor. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Spre nord. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). cea mai înaltă şi masivă. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). izbucurile Izbândiş.). cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Sighiştelului etc. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. asemeni unui V. Bratcani. Runcului. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. între care Munţii Pădurea Craiului. în a doua jumătate a lunii iulie. Albioarei. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. de acum 62 000 ani). peşterile Humpleu. El este alcătuit. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. Cu o orientare nord-vest . Înspre vest. Zăpodie. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . Pociovaliştei). cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Astfel. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. Someşului Cald. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. alcătuiţi covârşitor din calcare. Topliţa etc. masiv. La nord. Ordâncuşei. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). Pe de altă parte. partea centrală. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. cheile Videi. în special calcare. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. cu peste 50 km lungime. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. chei şi defilee cu geneze variate. masive. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. Hodobana.

Tăuz. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). unic este relieful de masive izolate. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. pe Crişul Repede. (Vaşcău. Hidrografic. temperaturi medii anuale de 2-60C. Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. Fântânele-Beliş). Hăşdatelor. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Vad-Borod) au un climat specific. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Coteţul Dobreştilor. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Dumbrăviţa de Codru). precum şi carierele de la Vaşcău. se desfăşoară Munţii Trascăului. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. Huedin. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. cu manifestarea etajării elementelor climatice. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Zăcămintele de aur (Brad. Roşia Montană. Bulzişor. Iara-Hăşdate. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Valea Drăganului (Floroiu).Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. (Pietrele Ampoiţei. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. pe Someşul Cald (Tarniţa. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. de o mare importanţă balneară. cristalini. cu altitudini modeste. Ampoiţei. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Climatul general este cel specific montan. cu frecvente fenomene de inversiune termică. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Acumulări endocarstice deosebite. Depresiunile (Brad. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. ceaţă. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Pentru Trascău-Metaliferi. Plotunul. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). La est de Valea Ampoiului. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Ape termale. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Versantul vestic. Izbândiş). reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Negru şi Repede) şi de Barcău. Piatra Bulzului. Arieş şi Ampoi. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. spre est de Someşul Mic. Almaş. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. Vâlcanul. Piatra Helenească). nebulozitate ridicată. Râmeţului. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Huedin. Vânătara. klippe şi olistolite. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Iada (Leşu). Gurahonţ.

La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. la altitudini mai joase. roci de construcţie). climatice şi biogeografice. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. Varietatea şi unicitatea peisajelor. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. cerbul şi. ponoarele Vânătara.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. Galdei. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. structurile geologice inedite ale Detunatelor. Toaia. sărbătorile şi datinile. Vlădeasa sau Muntele Mare. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. cu păstrăv şi lostriţă. Pajiştile alpine din Biharea. pietriş şi nisip. Sighiştelului. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. Runcşor. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Peştera Urşilor. Gheţarul de la Scărişoara. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. veveriţa. ciocănitoarea. calcare. minereuri. suprafeţele ocupate cu păduri. Resurse aurifere. peşterile Meziad.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. În depresiunile . bazalt. Vântului. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. Roşia Montană. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Vadu Crişului. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. cinteza). Galbenei. marmură. Criştior-Brad. cheile Turzii. Astfel. polimetalice şi turistice apreciabile. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. meşteşugurile etc. căprioara. climă rece şi umedă. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Ordâncuşei. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Someşului Cald. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . Cetăţile Rădesei. travertin. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Roşia Poieni. andezit. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. portul popular. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Râmeţului. Huda lui Păpară.

Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Sebiş. în general. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt.3. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. 13. Abrud. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. Nucet. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Nucet. Abrud. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. a alimentării cu energie sau apă. Ineu. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ştei. lipsa infrastructurilor de acces. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Câmpeni. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. dispensare. Sebiş. cât şi de rolul istoric. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Baia de Arieş. cât şi de potenţialul de comunicaţie. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Ştei. mici. iar actualmente din minele de la Băişoara. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. pastorale sau mixte. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Bauxita se exploatează la Vârciorog. altitudinile moderate. Zece Hotare. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni.Munţii Apuseni 13. Principalele oraşe sunt: Brad. Zlatna. Vaşcău. forestiere. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Beiuş.4. Aleşd. magazine comerciale). Roşia. Răcaş. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Gurahonţ).

Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn).Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Stâna de Vale. Izvoru Crişului). Vaţa de Jos. Chişcău. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Scărişoara. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. Vaşcău. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Râmeţ. Staţiunile Moneasa. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. 13. Beiuş şi Brad. sucuri. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Gîrda de Sus. depresiunea Beiuş (Meziad. Ocupaţie străveche. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. Sohodol. alcool. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. depresiunea Huedin (Sâncrai. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Vadu Crişului. Centre de referinţă sunt Câmpeni. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. prelucrarea lemnului. Leşu. Pietroasa. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aireşeni). ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Arieşeni. GeoagiuBăi. bere. Băişoara. Cerbul. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii.

cu predominanţa munţilor joşi. culoarul Mureşului. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. minerit şi creşterea animalelor. În sfârşit. Ampoi. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane.5. turismul. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. Crişul Negru. în mod nemijlocit. Înălţimile sale sunt mijlocii. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. intens umanizate. urmat de agricultura ecologică. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. uşor accesibili. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. detaşat.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. Pe valea Crişului Repede. de data aceasta de sorginte antropică. Crişul Alb). Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. Aici apare un nucleu central morfologic. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Câmpia şi Dealurile de Vest). În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. Analizând structura şi funcţiile peisajului. prin sudul Munţilor Apuseni. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. Depresiunea Brad spre Deva. La care se adaugă. pot fi evidenţiate subregiuni. mineritul substanţelor nemetalifere. din raporturile îndelungate. căi de comunicaţii). În cadrul acestui model regional. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. 2. Ţara Moţilor . la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). bazinul Arieşului spre Turda. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). 13. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). depresiunile „golf” Zarand.

Cocean.III. în special cele aurifere. Editura Academiei. Editura Presa Universitară Clujeană. 13. Gr. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Pop. În al doilea rând. fâneţe. Editura Academiei Române. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Nu în ultimul rând. Bucureşti. P. Bucureşti.7. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . Cluj-Napoca. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. Geografia României. 3. păşuni).Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. (1984). (2000). x x x (1987). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bibliografie selectivă 1.

toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. de la nord la sud. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei).2. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. 94 . în principal. dealuri şi munte. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă.modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice.Crişana Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. altitudini de 300-400 m.1. deci. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. .aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. 14 CRIŞANA Cuprins 14.1. Aici. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă.2. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). Baza naturală de susţinere 14. Economia şi perspectivele regiunii 14. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. (Ea nu include. Dealurile Oradei.3. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). .4. Componenta antropică a sistemului regional 14. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Cermei sau Miersig.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. ca elemente morfologice aparte. 1925 sau 1959). forme de relief joase. 14. 14 14. Obiectivele unităţii de învăţare nr. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale.5.6. din Câmpia Crişurilor şi Someşului.

iar al doilea la 340-410 m. Miersig. accentuată. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10.5°C (10. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. păduri de răşinoase. Crişana este străbătută. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Crişuri. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). la Timişoara spre sud. Andrid. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Vârşolţ). Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Pădurea Craiului şi Codru Moma). Sălacea). datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. o traversează Crasna. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Crişanei îi aparţin. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. Oradea. În sfârşit.4 °C la Oradea). În ciuda acestui aspect. Marghita. în integralitate. tributară integral Tisei. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. În partea nordică. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Barcău. Mari acvifere cu ape termale. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Barcăul şi Someşul. Carei. Climatic unitatea se află. Zăuan. în primul rând. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. mai umede şi moderate termic. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Tăşnad. industriei sau aşezărilor. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Şimleul Silvaniei. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. În scopul regularizării scurgerii. Meseşeni Băi etc. sub influenţa maselor de aer vestice. păduri de foioase.7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. cu temperaturi de 43°C).

În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Popeşti. Davele de la Marca sau Tăşad. dar cu o frecventă notabilă. în perimetrele intens urbanizate. Solurile nisipoase. O valoare deosebită o au terenurile agricole. Fondul etnic autohton. păduri de răşinoase. fazan). obiectivele antropice (cetăţi. viezure. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. potârniche. 14. Suplacu de Barcău). obiective turistice naturale şi antropice. cu un indice de peste 1% anual.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. căprior. Sărmăşag. Zăcăminte de petrol şi gaze. Borş. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Umanizare încă din preistorie. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. protestanţi. resursele cinegetice şi piscicole. orbete. germană (şvabi). (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. castele. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. Codru şi Sălaj) etc. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. reformaţi. lup. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. popândău. gaze naturale (Balc. alături de ortodocşi convieţuind catolici. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. ape termale. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. românesc. iepure. inclusiv în perioada glaciară. versanţii montani. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. menţinut în flora ţării noastre.3. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. dealurile cu fragmentare mai accentuată. Chieşd etc). vulpe. slovacă etc. ape termale. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. biserici. monumente. Pişcolţ). Baza de resurse ale subsolului este variată. Marghita. păduri de foioase. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Curtuiuşeni. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. De asemenea. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. Este un relict tropical.

sunt industriale. polarizat de Oradea. culturale. de peste 100 000 locuitori. al treilea oraş al unităţii studiate. comerciale. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. Tăşnad. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. în fostele cetăţi (Oradea. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. Crişana are un număr redus de oraşe. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Zalău. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Raportate la extensiunea sa. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. 14. Cehu Silvaniei). în zonele plane. prezenţa resurselor. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). hidrografici (prezenţa surselor de apă. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. În cazul Tăşnadului. Zalăul. Funcţiile celor două oraşe mari. Satu Mare. turistice. şi adunate. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. politicoadministrative. Şimleul Silvaniei). în cele împădurite prelucrarea lemnului. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. Satele aparţin celor două categorii structurale. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . tradiţia locuirii etc. de câmpie sau piemont.în cea capitalistă (Carei. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. Marghita. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1.

regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). Sălaj sau Bihor. dar şi viţa de vie. de regulă. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. dar şi la Marghita. produse alimentare şi textile. monoindustriale. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Satu Mare. mobilă. Intreprinderi mici. orzul. Boghiş. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. mobilă. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). plante tehnice şi furajere. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. produse alimentare. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Turism curativ şi cultural. armături din fontă şi oţel. inclusiv piersicul şi caisul. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. mixtă. Industrie prelucrătoare diversificată. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. 98 . după Câmpia Română. Carei. utilaje. Tinca. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. conductori emailaţi. producţia de lacuri şi vopsele. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). anvelope. Zăuan. produselor şi intereselor în sistemul regional. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. inul. cum sunt cele de ovine.Crişana 14. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Beltiug. Carei. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. În periurbanul principalelor oraşe. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. Marghita. materiale plastice. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Grâul. porumbul. se practică legumicultura. Tăşnad. Meseşeni Băi. cele mici fiind.4. cu largi disponibilităţi de intensivizare. zahăr). Băile Episcopiei (1 Mai). floarea soarelui. mobilă. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. textile. Tăşnad sau Salonta. Astfel. porcine sau bovine din zona de câmpie. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Satu Mare. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. textile. energiei. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Având un potenţial pedogeografic important. aparataj casnic. sfecla de zahăr. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Biserica cu Lună). Podgoriile Oradei.

5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Gr. A. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Crişul Repede. Etc. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Astfel.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Bibliografie selectivă 1. Câmpia Crişurilor. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Pe lângă termalismul accentuat. În ştranduri şi piscine. apele conţin. . . . Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. Oradea. IV. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. (2005). unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. ambele cu legături internaţionale. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Regiunile pericarpatice. agricole.. Berindei. x x x (1992). Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: .Kiev. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în 2-3 niveluri. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Ţara Beiuşului. 1. 2. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. locomotorii). Bucureşti.. (1987). Pop.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. 2. Pop. Geografia României. Gr.complementaritatea multor subramuri economice.. în cura externă. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Bucureşti.6. Posea. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. În general. I. Editura Universităţii din Oradea. 3. Editura Academiei. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. în soluţie.

definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. culoarul Streiului (Orăştiei). Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. formată în acelaşi mod. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. aşa cum s-a precizat anterior.5. . Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest.4 Economia regiunii 15. Se prezintă ca o câmpie întinsă. deşi cu numeroase restricţii. nici Olteniei de nord.1.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. 15 15. . Comentarii şi răspunsuri la teste 15. de agregare funcţională.3. ce se ataşează. cu origine tectonică. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată.2. 15. Astfel. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. cât şi spre apofiza ei nordică. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă.6. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Mai mult. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cursantul va realiza: .2. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. prin numeroase elemente convergente. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. Baza naturală de susţinere 15. cu soluri fertile. Pe de altă parte.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. de produse şi interese. Componenta antropică a sistemului regional 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. structura şi funcţiile sale.1. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Peştera din Valea Stânii). Tăul Porţii. în Depresiunea Haţegului. circuri. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Ana. cu culmi largi şi văi relativ înguste. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Inversiuni termice în depresiuni. Aparţin. Cioclovina. generând inversiuni termice. morene). Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. cu numeroase elemente morfologice. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). primul de acest fel din România. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Astfel. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. divergent. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. aici s-a înfiinţat. văi. Unitatea montană a Retezatului. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. Datorită peisajului lor inedit.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. situat la vest. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Culoarul Mureşului. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. Vegetaţia. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Lia. în anul 1935. Parcul Naţional Retezat. Florica etc). Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). Cerna. de asemenea. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Streiul. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Tăul Agăţat. Alt pas. Ponorici. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Galeşu. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. sistemului teritorial. hidrografice sau biogeografice rare. ca axă hidrografică regională. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Viorica. Zănoaga – 29 m profunzime. regiunii şi masivele muntoase învecinate. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice.

o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. Ponorici. Avem în vedere. Aninoasa. La peste 1800 m înălţime. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). În Munţii Şureanu. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. nemetalifere. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. de foioase şi răşinoase. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. faună cinegetică şi piscicolă. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Valorificarea continuă. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. Ruschiţa. Uricani. 1100-1200 m. Paroşeni. forestiere şi turistice. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. fertile. Lupeni. nisipuri cuarţoase. iar cele din zona montană pentru păşuni. lacuri glaciare şi antropice. peisaje naturale pitoreşti. profunde. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Cioclovina. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . pe terase sau glacisuri. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Fondul forestier este extins. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). fier. Peştera de la Româneşti). mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Muncelu Mic). ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. dolomite. talc la Lelese. chei. din secolul al XVIII şi până azi. creste. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. pinul negru. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Resurse de cărbuni. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. cupru) la Alunu. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. alun turcesc).

densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. Amplasarea capitalei Daciei romane. 15. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. muzee. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. bisericile din piatră de la Densuş. vieţuiesc maghiari. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. mai scunzi şi mai aplatizaţi. respectiv Banatul. Fiind o unitate predominant muntoasă. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. cu o scriere necunoscută anterioară. de peste 6000 ani vechime. Sântămăria-Orlea. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. depăşind 125 locuitori/km². cetatea Deva. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. valori etnografice specifice etc. până în 1989. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. în primul rând. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. mai puţine. pe lângă români. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. După acest an. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. celei sumeriene). Clopotiva sau Streisângeorgiu. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. fenomenului de migrare internă. monumente. căderea industriei a diminuat creşterea demografică.3. după unii exegeţi. a unei populaţii tinere. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. a culoarului Mureşului unde.

Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. Vulcan şi Aninoasa. cu funcţii mixte (agricole. Oţelul Roşu. atribuţii preluate. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Uricani. din punct de vedere politico-administrativ. Călan. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Astfel. Deva. miniere). Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. Petrila. Lupeni. 15. Simeria.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Orăştie. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Paroşeni. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. de către Deva. Alte oraşe sunt Haţeg. forestiere. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. dezvoltarea comerţului etc. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Explicaţi în spaţiul acordat: 1.

O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Streisângeorgiu. Colţeşti. bovinele. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Orăştie. Hunedoara. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. datorită destructurării industriei după 1989. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. carne. În zona montană a Retezatului. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. cojocăria de la Orăştie. iar personalul disponibilizat.4. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. 2000). Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. Piatra Roşie). asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. cereale şi plante tehnice predomină. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Potenţial turistic exploatat incipient. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Blidaru. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. cultural şi rural. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Per total. Pietrele. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gura Zlata. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Gr. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Haţeg. Sântămăria Orlea. Cinciş). Hunedoara. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. lactate. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. Deva. Cetatea Deva. numeroase mine fiind închise.

5. prin Defileul Jiului.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. În consecinţă. social şi infrastructural precum: . iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). . Călan. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. Oţelul Roşu.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). prin Depresiunea Petroşani. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. 15. .rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. respectiv Banat. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. . Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. spre Craiova. . la Simeria.

Gr. x x x (1987). Popa. 3. Geografia României. III. Ţara Haţegului. N. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . 2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti. (2001). Editura Universităţii de Vest.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Bibliografie selectivă 1. Cluj-Napoca. Timişoara. Editura Presa Universitară Clujeană.6. Editura Academiei. (2000). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pop. Studiu de geografie umană.

Racoviţă. Gârliştei. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Buhui. autentic. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”).3. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m.1.1. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Lucrarea de verificare nr. Aninei.2. Minişului.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. Munţii Banatului. Caraşului. cu o serie de peşteri (Comarnic. definit de o interferenţă îndelungată. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. arhaic. în Vârful Piatra Goznei).Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16. El apare pe fondul unui românism majoritar. În partea sudică. Popovăţ) şi chei (Nerei. Locvei. .5. 16 16.6. 16 BANATUL Cuprins 16. 16.7. Componenta naturală a sistemului regional 16. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Banatul Unitatea de învăţare Nr. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . Din punct de vedere petrografic.şi geografico-umane particulare.4. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Mai mult. Berzascăi) de mare importanţă turistică. . întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. concis. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. Componenta demografică şi de habitat 16. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. sârbii sau maghiarii. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. în acest caz. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice.2. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara.

au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. ele înclină de la est la vest. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. prepeliţa. etc. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. câmpie. Acvifere carstice. Elemente faunistice mediteraneene. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. colectată de Dunăre. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. pisică sălbatecă. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Mureşul. viezure. Dealurile Tirolului. Câmpia Timişului. Reţea hidrografică divergentă. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Dealurile Pogănişului. 1966. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). Urmează fagul. Coniferele apar insular. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. cu temperaturi mai ridicate. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. iepure. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. a speciilor de amestec (carpen. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. gorunul. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. tei) pentru ca. Timişul. Caraşul. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. cărpiniţă. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. ierni mai blânde. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. Bega. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. cu zăpadă puţină. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. Nera. cerul şi gârniţa. mojdreanul. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Câmpia Timişului. Celelalte câmpii sunt mai înalte. dealuri. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. castanul dulce cornul. Alimentarea este preponderent din ploi. 90-120 m. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. căprior. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . În dealurile Lipovei. potârniche. numeroase specii de păsări. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. paltin. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte.

Buhui). lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. cupru. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Caransebeş. fier. Minişului. germani. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. litosolurile. Cozla. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. 16. calcare. Trei Ape şi Văliug etc. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Turnu). Nu lipsesc solurile aluvionare. 110 . reflectă şi ele o specificitate aparte.827 locuitori în 2002). Anina. în depresiuni. azbest (în bazinul Nerei). Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. turistice. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. datorită familiilor cu copii puţini. iar structura etnică este extrem de mozaicată. cehi. la contactul formelor de relief. nisipuri. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. sârbi. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Gârliştei. Obiective turistice pitoreşti. şisturi bituminoase la Anina. lăcoviştile. Mărimea satelor diferă. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor.660 locuitori). argiluvisolurile. Reţeaua de aşezări este bine consolidată.3. populaţia şi aşezările. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. Reşiţa. implicit. administrative). Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. Popovăţ. Baia Nouă au dus. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Satchinez. comerciale. bulgari. peşterile Comarnic. pietrişuri. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. bazalt (Lucareţ). ţigani. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317.Banatul Zăcăminte de cărbuni. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). uraniu (Ciudanoviţa). pe lângă români vieţuind maghiari. marmură (Bocşa). dar. Secu. culturale. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. Defileul Dunării. atestat documentar încă din anul 1156. Zădăreni. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Bigăr. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Doman. valorile ei scăzând. slovaci. obiectivele antropice din Timişoara. Foeni. Lugoj. Frumuseţea peisajului montan. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). pseudorendzine şi terra rossa. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. Caraşului. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. Orşova. Centre de rangul doi sunt Aradul (172..

Ghioroc. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. Bocşa. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Curtici. Jimbolia. Urmează. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. turistice. spre cea montană. Caransebeşul. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. de mutaţiile post-decembriste. porcine sau păsări. uneori decisiv. bazată pe materii prime locale. agricultură. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Lugojul. Nădlac. Moldova Nouă. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Buziaş. Sînnicolau Mare. turism. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. cu arii de gravitaţie locale. Pâncota. siderurgia Reşiţei. înfiripându-se încă din anul 1771. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. 16. Anina. Timişului. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Oraviţa. Industria are vechi tradiţii. Industrie. comerciale. ovine. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Lipova. Deta. de câmpie. Pâncota. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. fiind afectată structural. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. culturale. Proiectul pentru Învăţământul Rural .4. caprine şi bovine).Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial.

Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Semenic. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. aeriene şi fluviale. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Timişoara şi Aradul. este navigabil. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. Teremia Mare. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. ferate.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. produse textile. celelalte baze (Vălig. mobilă. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. tradiţiile industriale şi agricole. resurse umane de calitate superioară. Banatul posedă resurse agricole. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. În raport cu regiunile învecinate. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). iar râul Bega. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Astfel. în 1719. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. material rulant. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. produse alimentare. Aici se fabrică maşini şi utilaje. funcţionează o singură staţiune montană. maşini electrice. Astfel. brânzeturi etc. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. prin amenajările executate. maşini agricole. Timiş-Cerna. inclusiv din cele două ţări învecinate. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. Călacea). Trei Ape) având capacităţi limitate. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. îngrăşăminte chimice. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. destinată agrementului hivernal. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. precum şi un culoar. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. (De subliniat că anterior datei menţionate. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru.

5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. a cărbunilor cocsificabili. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. natural sau social. Etc. a unor obiective turistice de referinţă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. la cele de deal şi munte. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului.Banatul 16. 2. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. de la cel de câmpie. Şi nu în ultimul rând. Ea va induce o etajare a climatului. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. În al doilea rând. Or. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. poziţia geografică a Banatului. spre exemplu. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. În Banat apare o etajare a reliefului. a fondului forestier diversificat compoziţional. În primul rând. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate.

Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).6.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Adresa cursantului.Banatul 16. 16.) 2.0 pct. (2000). Explicaţi antropizarea lor accentuată. Editura Universităţii din Oradea. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană.) 3. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural .5 pct. Gr. (2. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.) 5. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Crişana. Geografia României. 4. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.7.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei. . (2005). Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. . 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni.Specializarea şi anul absolvirii. Pop. Bucureşti. Răspunsul va fi logic formulat. x x x (1992). Pop. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Lucrarea de verificare nr. . Regiunile pericarpatice. IV.0 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. (2. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. 2.5 pct. Editura Academiei. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Cluj-Napoca. x x x (1987). Oradea.) 4. 3. (2. la obiect. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. Geografia României. . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Numărul lucrării de verificare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Gr. Bibliografie selectivă 1. III. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.

explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag.1. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem. cu atribute variate. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. .3. Baza naturală de susţinere 17. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. au apărut şi se afirmă centre noi. 17 17. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. de cooperare şi afirmare independentă. În consecinţă. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi.5.2.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. Componenta antropică şi de habitat 17. spre o direcţie sau alta. . Economia regiunii şi perspectivele sale 17. Obiectivele unităţii de învăţare nr. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei. Mai mult.4. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. Pe de altă parte. credem noi. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.6. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. a liniilor de gravitaţie. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent.1. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. cu scăderea natalităţii. prin poziţia lor. îmbătrânirea populaţiei. Târgu Cărbuneşti. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca.3. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Teritoriu populat încă din preistoric. 50 000 ani). în vetrele depresionare şi. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. climatul fără extreme deosebite.Oltenia nordică 17. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. cu trăsături particulare. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. stopată după 1990..(romii). Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Bumbeşti Jiu. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. bilanţ demografic fluctuant. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Predomină populaţia rurală. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. de asemenea. Predomină satele mijlocii şi mari. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). gradul de urbanizare fiind mai redus. Ţicleni. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Rovinari. Miloştea) sau fierului. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Actualmente. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Resursele variate ale solului şi subsolului. Apar şi sate foarte mari. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . răsfirate sau adunate.

Rovinari. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. Târgu Cărbuneşti. 120 . tricotaje şi confecţii. Activităţi turistice în afirmare. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. în sud. alimentară. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. pe fondul afirmării industriei. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. creşterea animalelor. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. cea de la Bârseşti. Industrie energetică şi prelucrătoare. Principala ramură. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. Tismana. în zonele joase. este destul de diversificată. Industria. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. Principalul centru. se amplifică urbanizarea. industria celulozei şi hârtiei. în lunca Jiului legumele. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor.4. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. de lângă Târgu Jiu. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Motru. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Pomicultură. situat la est. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. cu infrastructura cea mai bogată. în aceleaşi oraşe. spre nord-vest sau Alunu. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. dar şi spre Husnicioara. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Bumbeşti Jiu.Oltenia nordică 17.

cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. ci şi o complementaritate funcţională profitabilă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. mai ales în domeniul speoturismului. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Tismana. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic).Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. în primul rând. invers. întărirea coeziunii interne. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. în sens. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. dar şi celelalte unităţi montane. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Concomitent. spre Marea Neagră.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. ca axă de transport europeană. monumente). cel gorjean şi cel mehedinţean. Timişoara . a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc.

Gr. Ca influenţe climatice. (2000).. Bucureşti. cea a Jiului.. 2. o poziţie geografică la Dunăre care. Carpaţii şi Subcarpaţii României. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. III. Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Subcarpaţii României. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. nord-vest. Editura Universitară. Geografia României. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. Dimpotrivă. Pătru. are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. pe o axă. Ghincea. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. de intensă circulaţie. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. M. de la cel de câmpie în sud. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Oltenia nordică are un climat etajat. Cluj-Napoca. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori.Oltenia nordică 17. În primul rând. Mioara (2003). Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Din punct de vedere hidrografic. Ileana-Georgeta. 2.5. Astfel. 3. Bibliografie selectivă 1. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv în perspectivă. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. Fiecare din cele două oraşe. Editura Academiei.6. Ielenicz. x x x (1987). Pop. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Editura Presa Universitară Clujeană.

2. 18. cea sudică. . Componenta demografică şi de habitat 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. . Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.6. Baza naturală de susţinere 18. 18 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.2.5. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. .Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: .1.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Deosebit de ambiguă este limita nordică. până aval de Drobeta-Turnu Severin. cel oltean. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.4. cu trăsături caracteristice.identificarea unui spaţiu mental. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . . climatului de câmpie cu variaţii reduse. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18. în est. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia.1. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . . în primul rând. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. de-a lungul Dunării.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. puţin fragmentat şi denivelat.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos.

în scopuri agricole. Dunărea. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. popândău. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. ghimpele (Ruscus aculeatus). În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. vulpea. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. mojdreanul (Fraxinus ornus). Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. argiloase. în majoritatea lor. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. sânger. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. pisica sălbatecă.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Amaradia. iar toamnele îndelungate. Olteţul. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. prepeliţa. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . odată cu creşterea indicelui de ariditate. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. anin. verile fiind călduroase. plop. primăverile timpurii. scumpia (Cotinus coggygria). orbete). cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. Un relief jos. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. iar la limita estică se află Oltul. iepuri. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. la rândul ei. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. cer şi gârniţă. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. fazanul. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. potârnichea. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. soc. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Teslui). Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. subunităţi. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). cu soluri roşcate şi brun roşcate.etc.

grade de podzolire. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. spre Târgu Jiu. depăşind astfel media pe ţară (5. Ipoteşti. Vădastra. Oltenia sudică se constituie. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Omogenitate etnică.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Verbicioara. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. ca premisă a viitoarelor oraşe. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. energetici. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. tradiţii. Slatina. şi Olt. poligonală. Profilul economic rămâne cel agricol. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. Ostrovu Mare. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². cu depopularea. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. mijlocii şi mari. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. a arterelor de circulaţie. 18. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. mănăstiri. Fărcaşele. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. cule.5 aşezări/100 km²). teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Irimeşti. Satele mari. Izvoru. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. cel al bazinului Motru. datorită izolării lor frecvente. localizate de-a lungul râurilor. de la Ostrovu Mare. spre Craiova. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. se exploatează cărbuni inferiori. sub 500 locuitori. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. monumente. care se confruntă. În partea nordică. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. Partea nordică. Structura etnică este covârşitor românească. exceptând zona municipiului Craiova. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. Gârla Mare. orientat atât spre nord. folclor). muzee. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi.3. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. Iancu Jianu. în vecinătatea surselor de apă. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. Dimpotrivă. obiceiuri. Proiectul pentru Învăţământul Rural . cât şi spre sud. a câmpiei nisipoase. petrol şi gaze. sub 100 locuitori. Brădeşti). dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. cu diferite specializări pe subramuri.

cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Bălceşti.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Caracal. Filiaşi. puteţi răspunde. Scorniceşti. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Calafat. în spaţiul alocat. Vânju Mare. deşi este situat pe stânga Oltului. Drăgăneşti Olt). dar şi în zonele periurbane. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. Balş. aşezărilor urbane mici. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Oraşele aparţin. la următoarele întrebări: 1. 18. Piatra Olt. în proporţie decisivă. servicii. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. de veritabil „loc central” al regiunii. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. sub 50 000 locuitori (Strehaia. Segarcea. Băileşti. îndeosebi din Transilvania. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. Corabia. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Drăgăşani.

Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. alimentară. invers. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. avioane. sfeclă de zahăr. Fabrici de zahăr. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Se cultivă porumb. vişin). porcine. ca şi Moldova dealtfel. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. se practică un turism cultural. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. creşterea animalelor (bovine. cabaline). În consecinţă. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură.4. materiale de construcţie. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Strehaia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . alimentare sau ale construcţiei de maşini.maşini agricole. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. ovine. în raport cu alte regiuni. păsări. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază.Oltenia sudică 18. industrie chimică. orz. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. la loc de frunte situându-se. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. textilă. de câtre lanurile de grâu. Activităţile turistice sunt. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). cireş. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. Craiova. automobile). mult mai limitate. se cultivă intens mărul. La Filiaşi. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. la Segarcea. floarea soarelui. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. nevoite a le culca cu suliţele). pe vremea dacilor. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. dintre pomii fructiferi. plante furajere. desigur. dar şi al produselor din cauciuc. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. cais. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. într-o proporţie mai ridicată. Aici. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Pleniţa. mobilă. Corabia şi Calafat. anterior acestuia întreaga Oltenie. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. părul şi prunul. în schimb. soia.

. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. aflată la limita estică a regiunii.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Băileşti.Stamora Moraviţa. Segarcea. Olt. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. . cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. El nu este concurat de alte centre.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa.valorificarea superioară. a potenţialului agricol important pe care îl deţine.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Caracal. Bălceşti. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Filiaşi. cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. Craiova. competitivă. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Piatra Olt. Dunăre. Scorniceşti. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului.5. Vânju Mare. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Balş. 2. turismul rural). celelalte oraşe (Strehaia. 18. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Calafat. Drăgăşani. . turismul de agrement nautic pe Jiu. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural .restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. . . industrie alimentară şi chimică). Corabia. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria.

Regiunile pericarpatice. IV. Geografia României. Editura Academiei Române.Oltenia sudică 18. Bucureşti. Bucureşti. x x x (1969). Editura Academiei. 3. x x x (1992). Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1983) Geografia României. Bibliografie selectivă 1. I. Geografie fizică. Bucureşti.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . 2. Editura Academiei Române.

intens valorificate agricol. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. de la Câmpia Piteştilor.3.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. Baza naturală de susţinere 19. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. . piemontane. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice.4. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Dealu Ciocanu). Obiectivele unităţii de învăţare nr. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri.2. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. Arefu. Este o regiune în conturare. Frunţi.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. Brădet.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. . polarizată de Piteşti.1.5. generează un peisaj de dealuri domoale. Componenta antropică a sistemului regional 19. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. una centrată pe cursul Oltului.1. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana. interne (Câmpulung. Sălătruc. Obiectivele unităţii de învăţare nr. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. Ghiţu. 19 19. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume.6. Apar cele două şiruri de depresiuni.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. de până la 300 m altitudine. 19. în sud. Cândeşti). datorită prezenţei a două arii de gravitaţie.2. Economia şi perspectivele regiunii 19. .

Nu lipsesc litosolurile. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Călimăneşti. Etajare climatică tipică. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). se dezvoltă larg etajul coniferelor care. urmate de cele de ordin antropic. la păstoritul alpin. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . podiş. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. În munţi. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Negoiu. (Jugur. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. din pădurile montane. Subcarpaţi. Valea Iaşului.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. Latoriţei. salba de lacuri din avale: Oeşti. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. umbrisolurile. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Creasta nordică a Făgăraşului. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Goleşti) şi Olt (Turnu. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. o specie ocrotită. temperatura medie anuală. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Govora. Olăneşti. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Climatul urmează etajarea morfologică. cel de câmpie (810ºC. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. munte. precipitaţii de peste 1000 mm. brune acide. Zigureni. Râul Doamnei. Vălsan. solurile aluviale. Râul Târgului). anin. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. Ocniţa. Râmnicu Vâlcea. Râureni. de interes cinegetic. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. datorită expoziţie sudice. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. circuri. Cerbureni. iar acestea fac loc. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. lignit. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. la peste 600-700 m. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Călimăneşti-Căciulata. În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. de la cultura cerealelor în câmpie. brune acide alpine). văi. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. Cozia). majoritatea sub formă de zăpadă). în principal. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. creste. Vâlcele. Govora etc). 2 544 m. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate.

Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. în cultura plantelor. Jidava. urmare a complementarităţii resurselor.000. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1.000-1. Cozia. în spaţiul câmpiei. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. Horezu. petrolului. Vedea. Argeşului. liniare. de la aşezările mici şi foarte mici. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. sare. Godeni. Poiana Lacului. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. CălimăneştiCăciulata). Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia.3. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. iar primele capitale ale Ţării Româneşti.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. de versant şi obârşii de vale. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). sării. munţii Lotru sau Căpăţânii. 19. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. Hulubeşti. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Predomină satele agricole specializate. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. Calcarele de la Albeşti. Arnota. Spineni. gaze. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. Rădăcineşti. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. în primul rând. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Merişani. cum ar fi. petrol. Oltului mijlociu şi Lotrului. Mausoleul de la Mateiaş. Sânbotin. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. Optaşi. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. podiş-Subcarpaţi. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Bistriţei. Govora.200. mănăstirile Cozia. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. Arutela (Bivolari). Albota. Subcarpaţi-munte. inclusiv în ţări vest-europene.). Fondul funciar. Topoloveni etc. Berbeşti. Berevoieşti. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). Boteni. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. fixate acolo şi din motive strategice. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Alunu. Satele diferă ca mărime. În ultima Populaţie relativ densă. cu cele trei componente ale sale (agricol. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). răsfirate. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului.

sub 25 000 locuitori (Băile Govora. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Oraşele sunt preponderent mici. La Govora. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. urmat îndeaproape. Băile Olăneşti. Ocnele Mari. 19. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. de Râmnicu Vâlcea. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Băbeni. Călimăneşti. Brezoi.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. ca rang. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . funcţia turistică şi industrială coabitează. Horezu).

(podgoriile Piteşti. legumicultură. recreativ şi cultural. Topoloveni). agricultura valorifică întinsele terenuri. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. negru de fum. Curtea de Argeş.Muntenia de nord-vest 19. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. Astfel. plante furajere. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. Cozia. Ocnele Mari. 134 . culturile de cereale (porumb. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. produse clorosodice. porcine. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. de asemenea. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. cauciuc sintetic. orz. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. păsări. Turism curativ. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Băbeni. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. viticultură şi creşterea animalelor. Ştefăneşti). conserve de legume – Băiculeşti. dar cu perspective asigurate. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Industrie extractivă şi de prelucrare. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Stâlpeni. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). Dimpotrivă. predomină prunul). Pe locul trei. brânzeturi – Piteşti. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Râmnicu Vâlcea. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. produse din carne. dintre specii. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. în primul rând cele de ordin economic. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. iar la Curtea de Argeş. atât în Munţii Făgăraşului. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. combinatele de la Piteşti. Băile Govora. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. Creşterea animalelor (bovine.4. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. apreciabile. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. Govora producând îngrăşăminte. Râmnicu Vâlcea. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial.

La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . fără praguri şi disfuncţii majore etc. produse din carne. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. brânzeturi – Piteşti. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO).Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni.şi Piteşti. negru de fum. iar la Curtea de Argeş. cauciuc sintetic.tendinţa de emancipare funcţională. Râmnicu Vâlcea. Piteşti şi Târgovişte. competitivă. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. conserve de legume – Băiculeşti. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). 19. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. căi ferate rapide). Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. Pe de altă parte însă. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. în zona de câmpie şi podiş. precum şi într-o specializare eficientă. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. Stâlpeni. Băbeni. produse clorosodice. .necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Topoloveni). 2. combinatele de la Piteşti. nepolarizat direct de Bucureşti. Râmnicu Vâlcea. principalul centru polarizator al regiunii. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. cu intensificarea tranzitului interregional. dar şi ale teritoriului subordonat.5. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. . Govora producând îngrăşăminte. dintre Olt şi Argeş. Curtea de Argeş.prezenţa unui teritoriu vast.

Editura Academiei. Pop. Geografia României. Gr. Mioara (2003). Carpaţii şi Subcarpaţii României. x x x (1992). Ileana-Georgeta.Muntenia de nord-vest 19. 2. M. III. Editura Presa Universitară Clujeană. Regiunile pericarpatice.. Editura Universitară. IV. 4. Bucureşti. Subcarpaţii României. Bucureşti. Bibliografie selectivă 1. (2000). 3. Editura Academiei Române. Bucureşti.6. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pătru. Geografia României. Ielenicz. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987). Cluj-Napoca. Ghincea.

cu păduri de stejar în secolele trecute. politico-administrative. 20.2. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate.5. Componenta antropică 20. spre est .1. Lucrarea de verificare nr.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale.7. constituit din Câmpia Bucureştiului.4. cu cele două sectoare ale sale. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. a avantajelor şi dezavantajelor sale. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. în jurul unui mare oraş. culturale). atingând cursul Dunării spre sud. joasă. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. cu accente de ariditate. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. cel metropolitan. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Iernile sunt geroase. padine. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. .identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic. sociale. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. şi Câmpia Mostiştei.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. al Bărăganului şi Dunării de Jos. nişe de sufoziune).3. Obiectivele unităţii de învăţare nr.sud-est. Câmpia Vlăsiei în nord. mlăştinoasă. cu atribute polarizatoare complexe (economice. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km. de regulă. Baza naturală de susţinere 20.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole.6. 20 20. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.2. 5 20. . 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. Regiunile urbanizate se afirmă. Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: .

Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Geologic. Evident. Arcul de Triumf. arin) sau arbustive (papură. trestie). Cernica. mreană. Gramineele (Festuca. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. iar dintre păsări de potârniche. de Arta. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Căldăruşani. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Etnic predomină net românii. Floreasca. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Grigore Antipa. Mostiştea şi Vedea. Fauna este dominată de rozătoare. păstrugă) alături de clean. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Herăstrău. nisetru. 20. cu un spor natural similar mediei pe ţară. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. În Bucureşti trăiesc 2. se disting prin trăsături particulare. Videle. Sabar. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. Neajlov. Blejeşti. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. compusă din stejar termofil (brumăriu. plop. Hanul lui Manuc etc). exploatate în zona Titu. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Cartojani. erbivore şi omnivore. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. mănăstirile Snagov. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. prepeliţă. Fluviul colectează râul Argeş. Tei. Fauna acvatică este şi ea variată. petrol şi gaze naturale asociate. Limane fluviatile. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Căldăruşani. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. fazan. Zăcăminte de petrol. Muzicii. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. gaze şi ape termale. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. populaţia şi aşezările. Cotroceni. 138 . muzeele Ţăranului Român. de Istorie al României. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Periş. solurile gleice). urmaţi de romi.1 milioane locuitori. parcurile Cişmigiu. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Herăstrău. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. statuile şi grupurile statuare. delincvenţă socială). ciocârlie. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. Mogoşoaia. Astfel.3. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Cernica. predomină net populaţia urbană. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. Din punct de vedere biogeografic. Mostiştea).

Pipera. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. atestat documentar la 20 septembrie 1459. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . a cărei dezvoltare. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. Palatul Parlamentului. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. inclusiv construcţia metroului. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. Centrul polarizator principal. Oraşul. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. unde se va construi cel mai impunător palat din lume.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. dar progresiv ajungând. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. în competiţie cu Iaşul. la 1859. ulterior. numit iniţial Casa Poporului şi. 20. atât al regiunii. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). « micul Paris ». Balta Albă.

creşterea poluării fonice şi a atmosferei. textilă şi alimentară. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. utilaje şi maşini unelte. industria chimică (vopsele şi coloranţi.4. industria lemnului (mobilă). complexele comerciale. canalul Bucureşti-Dunăre. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). la industria uşoară. medicamente. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. extrem de diversificată tipologic. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Turism cultural şi de agrement. Se practică turismul cultural. sfeclei de zahăr. A doua ramură este agricultura. Athenee Palace. turism ştiinţific. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. La baza economiei regiunii se detaşează industria. electronice şi electrotehnice). a delincvenţei sociale). Giurgiu. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Abandonat după 1989. produse poligrafice. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. cosmetice). prelucrarea produselor agricole). religios. Cultura grâului. Zimnicea. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. Pentru transportul urban un rol major revine metroului. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Olteniţa. Hotelurile Intercontinental. Sofitel. floarea soarelui. feroviar. Bucureşti. maşini agricole. cu sejur sau de tranzit. aerian. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. porumbului. a păsărilor şi porcinelor. Agricultură de tip preorăşenesc.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. poluarea lacurilor de agrement. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. sportiv). reţelele de transport rutier. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene.

Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. după 1918. Nu trebuie omisă funcţia turistică. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre.) 2. (2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”.Titlul cursului (Geografia Regională a României).) 3. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. .0 pct. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior.5. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea.) . a României întregite. Oltenia sudică. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. 20. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. 5.5 pct. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. la obiect. Ca urmare. . 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. 2 aeroporturi.) 4.Numărul lucrării de verificare. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.Specializarea şi anul absolvirii. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. Lucrarea de verificare nr.6. Funcţia culturală.0 pct. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. .Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Adresa cursantului. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. . (2. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice.5 pct. Răspunsul va fi logic. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). ulterior a Principatelor Unite şi.

x x x (1983). Ianoş. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Geografie Umană şi Economică. 3. Bucureşti. 2. I. x x x (1984). Geografie fizică. Geogrfia României.7.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. I. Geografia României. (1983). Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Bucureşti. Editura Academiei. II.

format din şisturi cristaline paleozoice. Omul. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran).1. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). Doftanei. Structura geologică este relativ asemănătoare. conglomerate. Teleajenului.1. Urşilor. 21. Prahovei. Buzăului (Penteleu. Interferenţă strânsă între elementele morfologice.2.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Avenul din Grind). Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. Rătei. Componenta demografică şi de habitat 21. Piatra Craiului. Siriu şi Podu Calului). văile Putnei. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Buzăului.2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Baiului. Dîmbovicioarei. deosebit de variate ale unităţii.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.6. . Componenta naturală a bazei de susţinere 21. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Zănoagei). regiunea are aspectul unui amfiteatru invers.5.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Astfel. 21 21.3.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. . calcare). forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim).Comentarii şi răspunsuri la teste 21.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. O notă distinctă face Masivul Leaota. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Componenta economică 21. Calcarele. Morfologic. chei (Tătarului. 21 CURBURA Cuprins 21. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei.

Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. Salcia. iniţial pe direcţia nord-sud. Mera. Dâlma. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Blidişel). Lopătari. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. (Răchitaş. la topirea zăpezilor. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. Răiuţu. Blăjeni. Hidrografia îşi are obârşiile. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Bucovel. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Ialomiţa cu Prahova.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. strâns asociată celei dintâi. subcarpatică şi de câmpie. Pătârlage. preponderent. transilvană. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). precipitaţii de 400-500 mm anual). Policiori. Ploieştiului şi Râmnicului. Chioşd. montană. A doua treaptă de relief. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Vara scurgerea se diminuează. la debuşarea în zonele joase. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. în cununa carpatică. Ciolanu. Dumitreşti. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Vălenii de Munte. interpus spre depresiunile externe. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). Nişcov şi Podeni). ca lungime. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Gurbăneasa. orientându-se brusc spre est. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. ulterior. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Câmpina şi Pucioasa. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Dealu Mare-Istriţa. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. dealurile Deleanu. intracolinare (Vidra. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 .

Brazi. Câmpina. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. în câmpii. petrol gaze naturale). la etajul coniferelor din zona montană. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. salcie). ienupăr sau bujor de munte. erbivorelor (iepure. Gura Ocniţei au devenit. Exploatarea îndelungată. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. cerb). căprior. un clasic fenomen de disipare. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. Teleajen de notorietate.Curbura Vegetaţie de silvostepă. Moreni. plop. lup). intensă şi adeseori neraţională. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . zona subcarpatică s-a constituit. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. Resursele regiunii reflectă. în funcţie de formele de relief: la bază. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Pucioasa. urs ). În primul rând. În unele masive (Ciucaş. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. ienupăr. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Vulcana Băi. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. Resurse energetice variate (cărbuni. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. de risipire. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. Vrancei. omnivorelor (viezure. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. în care ieşirile au depăşit net intrările. Ţintea. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. la adâncimi mai mari în câmpie. la pădurile de gorun. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. mistreţ. inclusiv în străinătate. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. eroziune accelerată. popândău). carnivorelor (vulpe. afin). Telega. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. de asemenea. păduri şi pajişti alpine. terenurile fiind invadate de jneapăn. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. Gura Ocniţei. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. alunecări de teren. râs. merişor. Solurile se etajează. Localităţi precum Băicoi. pisica sălbatecă. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. a dus la epuizarea zăcămintelor. De menţionat prezenţa apelor minerale.

Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Abrupturile. Sinaia. pomiculturii. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Numărul populaţiei este apreciabil. Urşilor. peşterile (Ialomiţei. 146 . Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. sunt obiective atractive de prim ordin. Rătei). O altă resursă este sarea. curativă şi culturală a regiunii. muzee. Moreni.. Cascada Putna. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Muntele de sare de la Slănic Prahova. 21. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. Zănoagei). edificiile antropice (mănăstiri. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). cheile (Tătarului. Şotînga. precum şi din câmpii fertile. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Sărata Monteoru.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. « Babele ». argilele. Ceptura. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. la Băicoi.. Lacul Tăul Vulturilor etc. omogenă etnic. Calcarele şi marnele calcaroase. Filipeştii de Pădure. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. salina de la Slănic Prahova.Telega. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. Sărata Monteoru. Ciucaş. gipsul de la Slănic. Ţintea. Baiu. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. nisipurile sunt utilizate de industria locală.3. Dâmbovicioara. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. crestele. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. Beciu. a Subcarpaţilor cu munţii. Gura Ocniţei etc. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Vrancei. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Având un relief compus din munţi. Predomină populaţia rurală. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. Tisău. Buzău. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. biserici. care au permis afirmarea viticulturii. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Apele minerale de la Pucioasa. Boldeşti.

Sinaia. Băicoi.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. creşterea animalelor (cele de munte). Mizil. polarizate periferic. alimentară (Vălenii de Munte). pe semicercul exterior al regiunii. adunate. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. culmile aplatizate. Fieni). Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. Plopeni. Comarnic. Moreni). Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. între 25. Urlaţi. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. comentaţi: 1. sării sau cărbunilor. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Azuga. Valea Călugărească). Fieni. Sinaia. cu specializări în pomicultură. Buşteni. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Profilul agricol este dominant. a lânii. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Poziţia centrală a Ploieştiului. Pucioasa) sau mijlocii. Aşezările urbane sunt numeroase. având rolul unor poli regionali.Curbura Oraşe mici. Boldeşti-Scăieni. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). Funcţia industrială este predominantă. viticultură. Târgovişte. Buşteni. 21. Predeal. Câmpina. Vălenii de Munte. Azuga. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar satele mari. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Moreni. Predeal. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. Slănic Prahova. Breaza. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. fie în câmpie. Băicoi. materialelor de construcţie (Comarnic. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate.

La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. curativ şi mixt. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Panciu. Din punct de vedere agricol. Pârâul Rece. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Mizil. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. iar la Buzău se produce tablă. Buzău. Jariştea. Odobeşti. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Buzăul şi Târgoviştea.4. Staţiunile Predeal. cantitativ şi calitativ. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). înainte de orice. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Turism recreativ montan. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. Câmpina) un profil industrial specific. Azuga. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. cu cele din alte părţi ale lumii. depozite). Cota 1400). Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Valea Călugărească. Babele. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Câmpina şi. Sfinxul). rafinării. ulei). infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. lactate. mai recent. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. la începutul secolului XX. când preţul petrolului a crescut enorm). pe direcţia nord-sud. prin raporturi de colaborare. Căile de transport au. 148 . Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. preponderent. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. Buşteni. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). mult mai eficient valorificate actualmente. Sinaia.Curbura 21. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. la care se racordează. podgoriile Tohani. În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Coteşti. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. zahăr. Peştera. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. o dispoziţie transversală. Teleajen. O altă specializare este cea pomicolă. Poiana Ţapului. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Piatra Arsa.

Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Ploieşti-Mâneciu. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Sub aspect turistic. cel vestic. dar şi al unui turism curativ performant. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. aflată în proximitate. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. prin culoarul Rucăr-Bran. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Elementele de unicitate. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. dar şi a descărcării lor spre exterior. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. ponderea armonioasă a elementelor componente. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. asigurate cu materii prime locale.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. nu numai în plan naţional. cel central. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată.

poate. 3. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Bucureşti. Editura Academiei. inclusiv grupa Bucegilor. Regiunile periferice. IV. Regiunea Curburii s-a impus. Bucureşti 2. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 4. Subcarpaţii României. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Curbura este. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului.5. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Ielenicz. Ileana-Georgeta. Bibliografie selectivă 1. 2.. x x x (1987). Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare.Curbura 21. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. M. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Cluj-Napoca.6. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. 21. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. x x x (1994). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. III. Câmpina. Pătru. (2000). Mioara (2003). Brazi. Geografia României. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Pop. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Gr. Ghincea. Editura Universitară. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Geografia României. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf.

dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. 22 22. Componenta naturală a sistemului regional 22. la vest şi est. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv.4.6. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului.1.5. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Regiunea Metropolitană Bucureşti. . pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. Componenta antropică 22. Proiectul pentru Învăţământul Rural .decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Aceasta. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Intr-adevăr. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. desigur. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Câmpia Română. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.2. 2.3. Bărăganul. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. Economia regiunii 22. . 22.1.

Tătaru. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. În partea sudică a unităţii. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Astfel sunt Lacul Amara. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. Fundata. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Culoarele celor două râuri. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. depresiuni. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. Influenţa climatică estică este generalizată. Lacuri sărate şi limane fluviatile. Cea mai mare cantitate o conţine. când temperaturile depăşesc 30ºC. Gălăţui. padine. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. temperat continental cu tente de ariditate. principalul indicator al gradului de ariditate. nişe de sufoziune etc. sub cuvertura groasă de loess. Vara apar zile toride. desigur. Hidrografie de tranzit. în care cele două râuri principale. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. scad sub 450 mm medie anuală. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. cald şi secetos. Strachina. padine). O trăsătură hidrografică a Bărăganului. situat la nord. Apele subterane se află la adâncimi mari. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. între Ialomiţa şi Călmăţui. Precipitaţiile. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. tributară Dunării. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Temperaturile medii sunt ridicate.

De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. lipsesc dovezile mai vechi. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. a secetelor frecvente.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Coşereni sau Coşlogeni. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. în epocile anterioare. cât şi în regiunea situată la est. arin. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. papură). s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. Cunoscut. Atunci a înflorit în sudul său. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Faptul că atât în Bărăgan. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Sudiţi. pietrişuri şi nisipuri. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . nefragmentate. asigurat de terenurile plane. Exceptând potenţialul agricol deosebit. 22. Antropizare intensă.3. cu soluri fertile. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. prin ciulinii săi care. Astfel. cu un indice de fertilitate ridicat. În unele areale. cel puţin legal. spre exemplu. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. generat de întinsele suprafeţe cu limane. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. asigurată. Un element faunistic de notorietate este dropia. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. rozătoarele dominând net celelalte specii. plop. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. cea a Dunării de Jos. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Sub vegetaţia de ierburi bogate.

prin densitatea lor mai redusă. Ţăndărei. Profilul acestora este dominant industrial. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Bărăganul este slab urbanizat. evident cu alte motivaţii. Centre urbane mici şi mijlocii. Lehliu-Gară. precum în alte regiuni. în vecinătatea unor lacuri.Bărăgan Deşi populată din preistorie. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. Ea nu a atins însă. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. densitatea demografică este redusă. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Feteşti. Însurăţei. 22. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Structura este poligonală şi mai rar alungită. în acest caz el fiind concludent. Fenomenul s-a prelungit. până în zilele noastre. Pogoanele. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Aşezările umane reflectă. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte.

cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. al „conului de umbră”.Bărăgan 22. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare.Ştefan cel Mare. sfeclă de zahăr. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. orz.Călăraşi sau Pietroiu . pe Dunăre şi o serie de lacuri. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Industria este de dată mai recentă. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. prefabricate. indus de capitală. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. soia. funcţionând aici. Agricultura se impune prin culturi variate. O excepţie este staţiunea Amara. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute.Constanţa. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. confecţii. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural . un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti.4. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Apare în cazul Bărăganului. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. floarea soarelui. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. Lungi perioade. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. porumb. Culturile de grâu. au perspective asigurate. un fenomen de eclipsare. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură.

unde fermele mari trebuie să exemplifice. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Ca urmare. Bibliografie selectivă 1. Un prim raport este cel de continuitate geografică. avantajele mecanizării. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. Editura Academiei. dar şi menţinerea unui statut periferic. Industria alimentară şi textilă.5. faţa de Bucureşti. o afirmare a lor în sens biunivoc. se vor accentua. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. premise favorabile. 22. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Dimpotrivă. bazată pe materii prime proprii. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. a ponderii principalelor sale ramuri. x x x (1983). Geografia României. are. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Geogrfia României. 22. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Bucureşti. În al doilea rând.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Relieful jos de câmpie. x x x (1969). 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. 2. Editura Academiei. face greu decelabilă o astfel de limită. II. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. de asemenea. În caz contrar subordonarea teritorială. Bucureştiul este polul cultural. I. uniform structural şi peisagistic. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. Bucureşti. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. 2. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Dunăre. Geografie Umană şi Economică. 3. Editura Academiei. Bucureşti. conform principiului avantajului comparativ. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în mai mică măsură de Feteşti. Geografie fizică. x x x (1984). Geografia Văii Dunării Româneşti. Perspective de specializare agricolă performantă.6. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale.

exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. cu structură tabulară. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. . favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. Evident.1. 23 23.3. în ciuda înălţimii sale modeste. 2. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. câmpie tabulară. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. . 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 23. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 23. Astfel.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Economia şi perspectivele regiunii 23.2. includem aici în întregime Câmpia Brăilei.5.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.6. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. de luncă şi câmpie joasă.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept.4. podiş intens peneplenizat. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.

Aparţine de asemenea Dunării de Jos. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Prutul. Din punct de vedere termic.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. Amara (de Buzău). debuşează în Dunăre. energia şi indicele de fragmentare cresc. fie şi numai pentru faptul că aici. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Siretului şi Prutului. Râmnic. Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. Pentru a nu aminti că. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). la rândul său. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. este la originea limanului Brateş. în zona Râmnicelu (Ion Sion). 158 . Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. Siretul şi Prutul. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). câmpii de subsidenţă şi podiş. în unele sectoare. în zona Brăila-Galaţi. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Climat cu ariditate pronunţată. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. climatului continental cu tente de excesivitate. Iarna. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. Milcov. Batogu. Aceleaşi fenomene gravitaţionale.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. Lutu Alb. de lunci. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. naturale şi antropice.5 ºC la 10 august 1951). ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. şi de poziţia geografică în sud-estul României. mai abrupt. Buzăul). În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Astfel sau format lacurile Balta Albă. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. coborârea sa se accentuează. Movila Miresii. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. pe de o parte. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Relieful este mai accidentat. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Resurse de apă bogate. cca 2. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. crivăţul este o prezenţă frecventă. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi.

hârciog. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. şoarecele de câmp). cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. moştenirea etnografică a ruralului etc. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Vegetaţia câmpiei este stepică. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. faună şi soluri specifice. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. iar în Movila Miresii 438 mii m³. Lişcoteanca. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice.3. vulpea. În primul rând Câmpia Brăilei. Siret. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. prepeliţa. industria. Movila Miresii. Brăiliţa. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. În sfârşit. unde cultura legumelor. Subsol bogat în hidrocarburi. Bordei Verde. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. 23. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. trestia. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Oprişeneşti. gramineele (păiuşul. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). câmpiei. dealurilor piemontane. dar şi cea a Siretului Inferior. Prut. Ianca. rogozul). monumentele. stejarul pufos). păstrugă). Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. Prutului sau Siretului. şalău. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. muzeele. orbete. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. somn. cerealelor. Stoicani sau Silişte. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. hidrofilă. Amara). ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. potârnichea. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. la care se adaugă iepurele. cu orizonturi bine structurate. arinul.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. Esenţele moi (salcia. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . cu humus mult şi fertilitate ridicată. milioane m³.

Oraşe mici. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. în Platforma Covurluiului. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. romi. Ianca. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. înspre Tecuci. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). la nivel regional. sub 500 locuitori. Prezenţa a două mari oraşe. Etnic predomină net populaţia românească. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. Dunărea de Jos are puţine oraşe. la care se adaugă ruşi lipoveni. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. sub 25 000 locuitori. 23. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. într-un timp relativ scurt. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. reduce indicele scăderii populaţiei. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. Galaţiul şi Brăila.

În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. pe de o parte. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. prelucrarea cărnii etc. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. plante furajere. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. O altă ramură economică este piscicultura. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). Deşi cu o suprafaţă limitată. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. prefabricate. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. religioase. zahăr. lactatele. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. de asemenea. monumente). morărit. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. confecţii. de asemenea porcine. sfeclă de zahăr. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Se cultivă grâu. orz. agricultură şi transporturi. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. cât şi spre Marea Neagră.4. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dunărea de Jos are un potenţial economic important. Se cresc. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. ce prelucrează minereul de fier din import. mătase artificială. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. soia. La Galaţi se produc. culturale.Dunărea de Jos 23. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. porumb.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. bovine. judeţele Galaţi şi Brăila. de refacere fizico-psihică. floarea soarelui. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. lângă Brăila. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. confecţii. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. La Chişcani. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. păsări. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. La Măcin. Pe Dunăre. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor.

cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Geografia României. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. 23. Galaţiul. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. periferic. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. 23. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Bucureşti. x x x (1969).intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. I. Geografia Văii Dunării Româneşti. Republica Moldova şi Ucraina). Bibliografie selectivă 1. x x x (1983).. x x x (1984). 3. dar mai ales spre Delta Dunării. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi.6. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării.Dunărea de Jos Deşi situată excentric.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Editura Academiei. Bucureşti. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic.5. Editura Academiei. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. . Dunărea de Jos.datorită potenţialului economic ridicat. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Geografie fizică. Bucureşti. 2. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. aşa cum o arată şi topicul atribuit. a prelucrării peştelui. . s-a afirmat industria construcţiilor navale. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. inclusiv în domeniul transfrontalier. prin Târgu Bujor şi Bereşti. predominant de câmpie joasă. Geogrfia României. . de-a lungul Prutului. Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. II. iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: .. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. 2. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul.

Culmile sale. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: .1. În Podişul Dobrogei. Baza naturală de susţinere 24.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. Componenta demografică şi de habitat 24. cu morfologie marină (faleze. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea. Economia şi perspectivele regiunii 24. Pricopanul şi Niculiţelul. Podişul Dobrogei de Sud. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Dealtfel. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. formate din roci mezozoice. plaje). Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .5. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. acoperită de loess. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. încă din start. 24. cristaline. De subliniat. 24 24. Obiectivele unităţii de învăţare nr.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. situat în regiunea învecinată. . şi anume Podişul Dobrogei.6. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase.1. mult mai extinsă. Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. ci numai podişul cu acelaşi nume. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. respectiv de către Marea Neagră către est. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. 24 DOBROGEA Cuprins 24.2.3. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. cu altitudinea maximă de 467 m. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată.4. din punct de vedere al cadrului natural. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. din anumite puncte de vedere. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.

soluri bălane) profunde. în nord. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. şoareci) alături de iepuri. Slava. iar rocile de construcţie (granit. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. Taiţa. Stepa. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. mai înalt şi fragmentat. culoarul Văii Carasu. tributare Mării Negre. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Peştera Liliecilor). respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. cernoziomuri levigate. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. Altitudinile reduse. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. căprior. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. mistreţi.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.9ºC). Podişul Oltinei. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid.9ºC (+41ºC şi -23. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. vulpi. de mare fertilitate. verile fiind călduroase. medie anuală. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). Greci. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. orbete. pedunculat). Climat arid. Intr-un climat cald. deltaic. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. Densitatea reţelei hidrografice redusă. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Râurile Teliţa. popândău. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. Climatic.

şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. turistice şi culturale majore.3. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Năvodari). aflate în curs de exploatare. 24. cu prezenţa. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Basarabi). Eforie. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. Negru Vodă. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. industriale. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. ca minorităţi. 24. 2. sub aspect demografic aspecte contrastante. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră.Dobrogea Topalu. Hârşova. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Mărimea lor este variabilă. a turco-tătarilor. în spaţiu alocat. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Mangalia. Test de autoevaluare Explicaţi. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. următoarele aspecte: 1. Babadag). Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. spre Delta Dunării). bulgarilor. Mahmudia.

se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. Mangalia). intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. spre Litoral şi Deltă. livezile de caişi şi piersic. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Eforie Sud. de amplele sisteme de irigaţii. cernoziomice şi bălane. 166 . ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. Olimp. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Cultura grâului. ulei. de la Mamaia şi până la Sulina. sfecla de zahăr. Constanţa. floarea soarelui. Căi de transport de maximă diversificare. Niculiţel şi Oltina. porumbului. În sfârşit. prelucrarea bumbacului). aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Mangalia. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. termocentralele de la Constanţa). creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Venus. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. construit în deceniul şapte al secolului trecut. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. prin diversitatea şi densitatea lor. Eforie Nord. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. vinificaţie.2 km lungime). Căile de transport. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Asociate climatului cald. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. în raport cu restricţiile climatice. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. între care se detaşează Constanţa. Turism litoral de anvergură. din România. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). viticultură şi creşterea ovinelor.Dobrogea 24. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. În primul rând. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. bere).4. în special al turiştilor. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. ca atractivitate. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. Isaccea. maşini agricole la Medgidia). Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Jupiter. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Costineşti. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice.

Constanţa şi Mangalia. 2. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Tulcea. de eşuarea unor nave etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . Tomis şi Callatis). Babadag sau Negru Vodă).Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. 2. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. Editura Academiei. Bucureşti. Pe litoralul Mării Negre apar. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate.Marea Neagră scurtează. În sfârşit. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. II. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. o serie de oraşe-cetăţi.5. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. Bibliografie selectivă 1. 24. Eforie. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Geografia României. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Năvodari. Geografie fizică. Editura Academiei. I. Bucureşti. în primul rând. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. încă din antichitate. aluvionarea şenalului deltaic. celelalte două. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. În al doilea rând.6. Dimpotrivă. x x x (1984). Geografia Văii Dunării Româneşti. fondate de comercianţii greci (Histria. dar şi Cernavodă. 3. Editura Academiei. el are atribute turistice de prim ordin. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. s-au afirmat în perioadele următoare. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate. x x x (1983). în interiorul podişului. Bucureşti. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Geografie Umană şi Economică. x x x (1969). Geogrfia României. Canalul Dunăre .

2.4. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului.1. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25.7. Etc. Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. Componenta antropică 25. În acest caz. încercarea de-a contura o singură regiune. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. . Or.3. Lucrarea de verificare nr. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. „natura propune şi omul dispune”.6. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. Pe de altă parte. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. Baza naturală de susţinere 25. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. 168 . 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. cea a Dobrogei.1. un tip de economie specific. . 6 25. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Economia Deltei Dunării 25. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr.5. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Rusca. de subzistenţă. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. pe baza bauxitei din import. Există însă. Industria este concentrată în Tulcea unde. pe terenurile neinundabile. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. 172 .700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. corelabil cu potenţialul antropic redus. Stipoc. creşteri maxime ale nivelurilor. Mahmudia. Gorgova. se produce alumină. grâu. cinegetic sau piscicol. Sub acest aspect. Isac. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. vijelii. sub aspectul căilor de acces. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. Matiţa. O altă ramură economică este cea a transporturilor. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. Condiţii optime întruneşte apicultura. Holbina. A doua activitate economică.Delta Dunării 25. plante tehnice. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. prelucrarea peştelui. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. o serie de culturi (porumb. iar în celelalte zone se cresc animale. legume). Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. Complexele turistice Crişan. Pe lacurile Roşu. Construcţia de nave. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Roşu. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor.4. valorifică această oportunitate. al căilor de transport. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Merhei. morărit-panificaţie. Delta Dunării ca regiune geografică. colmatarea unor canale). implicit. Se practică. Dunărea şi. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul.

stârci. crapul. iepure. caras sau biban. vidra. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. ale factorul modelator antropic. cormorani. Concomitent. nisetru. în timpul migraţiilor. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. călifar. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. favorabilitate din ţară. Emblematică este prezenţa pelicanului. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale.5. lebede. alături de lişiţe. în principal turişti. lopătari. nuferi sau esenţe moi (plop. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. câinele enot. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. 25. egrete. aici. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. vulpe.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. declarat monument al naturii. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. viza) producători de icre negre. dar şi somnul. şalăul. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. salcie). mereu mai numeroase şi mai variate. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. piciorong. păstrugă) sau de apă dulce (cega. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. nurca. vulturul codalb.

Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 21-25 privind regiunile Curbura. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. . Bucureşti.) 6. Lucrarea de verificare nr. x x x (1983) Geografia României. Cluj-Napoca. (2004). Geografia Văii Dunării Româneşti. Driga. Casa Cărţii de Ştiinţa. x x x (1969). Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2.Titlul cursului (Geografia Regională a României). vol. . (2.) 5. Dobrogea şi Delta Dunării . A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. 25. Răspunsul va fi logic formulat. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.Numărul lucrării de verificare.0 pct. .0 pct.0 pct. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.5 pct. Editura Academiei. 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Delta Dunării. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Delta Dunării 25.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Bucureşti.) 4.6. Editura Academiei.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. B-V. Sistemul circulaţiei apei. 2. . Bibliografie selectivă 1.) 2. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. la obiect. (1.7. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Dunărea de Jos. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. I – Geografie fizică.Specializarea şi anul absolvirii.5 pct.Adresa cursantului. Bărăganul.

(1979). J. Bogdan. Băcăuanu. Models în Geography. 4. Bucureşti. Paris. Potenţialul climatic al Bărăganului. Ungureanu. D. Géographie humaine et economique contemporaine. Bucureşti. Chiriac. Paris. Bucureşti. Presa Universitară Clujeană. 20. I. Cluj-Napoca. Franç. 12. Paul Vidal de la (1908). a). C. (1997). (2000). Bucureşti. Aur. 27. Christaller. 3 vol. V. 461-501. Editura Academiei. Jena. Brunet. La geographie humaine. P. XXX. Editura Oscar Print. Fisher. Barbu. Cluj-Napoca. V. ClujNapoca. (1971). I. Inst. 7. Dollfus. Nathan. 14. Geografie Regională. Cocean. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Paris. (1988). (2004. Băcăuanu. (1990). (1981). P. Claval. 19. Editura Focul Viu. Antonescu. Die zentralen orte în Suddestscland. (1992).. Chorley. R. Editura Academiei. Haggett. Benedek. Cluj-Napoca. 11. Badea. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Initiation a la Geographie Regionale. Studiu geomorfologic. 30.. P. Studia UBB. S. 15. Octavia (1980). La porte nantaise dans la France de l'ouest. P. 22. A. Cocean. N. Clima Depresiunii Sibiului. Delgrave. Paris. (1910). (1981). 29. Cocean. 2 (XL).. 6. Dezvoltarea regională în România. Assoc. Bucureşti. Terra. Câmpia Moldovei. Bucureşti. Editura Ştiinţifică.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. (2004. 10. b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Paris. Bucureşti Berre. (1980). Hachette. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Presa Universitară Clujeană. Geogr. P. Heur et malheur de la Géographie Regionale. PUF. Pantazică. I. 21. Regions naturelles et noms de pays. P. 41-42. 18. Bucureşti. Geografia turismului românesc. Etude de region. Cluj-Napoca. XXVI. Bull. Bucureşti. (1984). (1997). RRG. W. N. Paris. Editura „Grigore Tabacaru”. Cocean. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Barbu. Maryvonne le (1980). Structura spaţiului mental românesc. R. Paul Vidal de la (1889). Editura Academiei. Reims. (2002).A Typical Geographical Region of Romania. Podişul Moldovei. Methuen &Co LTD. (1983). Regionarea pedogeografică a teritoriului României. L. 41. J. P. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Barbu. Editura Academiei. Geografie politică. (1998). Geogr. Ţara (The Land) . L. Studiu geomorfologic. Bucureşti. Cocean. SCG. 28. (2004). Subcarpaţii Tazlăului. Obcinele Bucovinei. pg. Brunhes. Bodocan. Trav. Asupra geografiei regionale. SCGGG. Claval. Editura Universităţii Bucureşti. Bucureşti. Paris. 9. N. Asupra regionării reliefului României. Brânduş. Blache. N. Etats et nations autour de la France. 16. Ciulache. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Coordonate majore. Al. Bordei. Chauvet. XXXIX. 8. 23. (1933). 26.. (1997). Maria. 3. J. 24. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1993). Cocean. 5. P. O. 2. SCGGG. (1970). 13.1. (1968). 25. PUC. Badea. V. Daniela (2003).. L'Europe. Delgrave. Bacău. Blache. Géographie Universelle. N. 17. (1976). P. 482.

Paris. Geomorfologia Văii Bistriţei. (1991). (1980). J. 39. The 27th ARA Congress. Dayries. Bucureşti. Cocean. F. PUF. Michele (1978). P. 36. WCB. Korea. Routhlege & Kegan Paul.. Cocean. XVII.. (1990). Reims 54. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. Cluj-Napoca. 45. P. PUC. Dinu. Câmpia Olteniei. Bucureşti. Potenţialul reliefului. N. J. a).. 41. The Resilience of the Geographical Region. Editura Oraj. Fremont. Dumolard. Studiu de Geografie regională. A. Donisă. B-V. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . (1991). (2000). 53. Adnana. 49. 1. Cluj-Napoca. Human Geography. P. (1970). The “Countries” of Romania as Mental Spaces. Dauphiné. (1976). c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Polytehnic International Press. I.Getis. CNRS. London. Espace. R. E. SCG. Tăşnad. Deică. P. 52. Paris. Dayries. M. XXIX. 44. Editura Academiei. Cocean. Editura Academie. Ciangă. Le concept de region: ambiquités. Gales. Studiu geomorfologic. Entrikin. Editura Academiei. Geografia peisajului. Driga. 57. Cocean. 43. L'analyse geographique. The 29 th International Geographical Congress. 35. Ed. L’identité regionale. L'espace vecu et la notion de region. Paris. PUF. Grumăzescu. 48. Ştefan (2005). PUF. Flamarion. (2005). 47. Dollfus. în Modern Geography.. O. 37. Getis. (2002). USA. Studiu geomorfologic. A.. J-J. Getis.. La question regionale. Paris. P. Gravier. N. Lequesne. 56. (1990). Bucureşti. (1979). J. Inst. La Decouverte. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. WCB. P. Bucureşti. Editura Academiei. Cluj-Napoca. 1. USA. Analele Univ. Depresiunea Haţegului. Paris. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Dezsi. R. (1971). 33. (1970). C. Regional Concept: The anglon-american Leaders. L. Les paradoxes des regions en Europe. Geogr. Dickinson. An Encyclopedic Survey. (1968). Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Bucureşti. (1980). Studia UBB.. 59. 58. Geografie umană şi economică. (1970). Bucureşti. (1997). La regionalisation. James Press. Drăguţ. Paris. Mihaela (1999). Dubois. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. 46. Cucu. 51. 1. I. (1976). P. 41-42. Economica. 32. Cocean. Montreal. Seoul. Trav. Human Geography. A. 41-42. Cocean. (2000). (1981). The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. (2004. Delta Dunării. (1977). region et systeme. Ţara Lăpuşului.Bibliografie generală 31.. Cornelia (1975). Coteţ. Canada. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Târgovişte. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. Chicago & London. G. Cluj-Napoca. Les methodes de la geographie. 38. Paris. Conceptul de regiune în geografia românească. Grigore. George. Region. P. Grumăzescu. no. paradoxes ou contradictions. Bucureşti. Sistemul circulator al apei. 40. A. V (2001). (2004). 42.. P. J. Editura Tehnică. Bucureşti. Getis. Donisă. Cornelia (1970. C. P. 34. Fellmann. Munţii Semenic. 55. 50. România. P. Lăcău (2002). St. Trav. Romanian Review of Regional Studies.. Editura Academiei.

Bul. 64. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României.. 1-2. Ilieş. 80. I-II. 86. 68. (1995). 66.Române pe baze geografice. Munţii Poiana Ruscă. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Hârjoabă. USA. Bucureşti.. Bucureşti. I. Ielenicz. Lacour. Cluj-Napoca. J-B. b). Juillard. Humeau. I. Ianoş. 50. Mehedinţi. Bucureşti. RRGGG. Basil Blackwell. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Etnie. 12. W. 81. Editura Academiei. Grumăzescu. 79. Haggett. V. (1990). Cambridge.. (1987). Pătru. Ianoş. E. Soc. Bucureşti. (1985). Ianoş. Marcelpoil. (1968). Mioara (2003). XVII. (1962). Delfaud. XXVIII. Dealurile şi podişurile României. 5.Bibliografie generală 60. Marin. Bucureşti. Continentele. Editura Academiei. 2. Editura Dacia. C. 82. Editura Academiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . „Vasile Goldiş”. Espace regional et amenagement du terittoire. Unele probleme de geografie regională. 387. de Vest. Bucureşti.. (1993). Geografie Regională. Studiu de Geografie regională. Revue de geographie alpine. O abordare geografică. Bucureşti. 87. 77. (1957). BSSGG. Editura Tehnică. 1. SCGGG. (1968). Geogr. Franc.. Editura Academiei. Hizy. Terra. Bull. M. 76. 85. Ţara Oaşului. O. Ileana-Georgeta. Harta regiunilor geomorfologice ale R. 61. rom. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. 65. (2000). 69. (1999). Al. Geogr. Grumăzescu. (1965). H. Tara Maramureşului. Natura. în Annales de geographie. (2005). Editura Universităţii Bucureşti. Bucureşti. Ilieş. Bucureşti. I. 3. 1. 62. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. Gabriela (2005). România. 71. La region: essai de definition. 84. Bucureşti. Ielenicz. 83. 67. I. Masivul Bucegi. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. (1999). Mihăilescu. SCGGG. 74. I. II. The limits of geographical regions and their determination criteria. (1932). USA. 75. Editura Tehnică. Valeria (1961). Cornelia (1970. V. Arad. Emmanuelle (2000). Sisteme teritoriale. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. N. Bucharest. Editura Academiei. MIT Press. Ilinca. Micalevich . Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. P. 70. (1981). Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Univ. P. 72. 73. The Geographer's Art. Lajugie. Ianoş. Ghincea. Geografie Regională.R. Relieful Colinelor Tutovei. Mihăilescu. M. (2000). (2002). (1971). Dalloz. I. Ielenicz. Asoc. Paris. I. XL. Bucureşti. 63. Marile regiuni morfologice ale României. M. Mândruţ. S. (1931). Grumăzescu. (2001). 78. Munţii Ciucaş-Buzău. Editura Vinea. (1994). Grenoble. Isard. Editura Academiei. H. Studiu geomorfologic. Ilieş. Cambridge. Bucureşti. Paris. Subcarpaţii României. Paris. Ianoş. Editura Universitară. Teoria sistemelor de aşezări umane. M (1984). J. V.Velcea. Studiu de Geografie regională. Editura Fundaţiei „România de Mâine”.

V. I. Ungureanu (1993). Bucureşti Pop. (1964). SCGGG. Ann. XXVI. 4.. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Editura Academiei. Bucureşti. 111. La question regionale dans l'espace roumain. 99. Oradea. I. London. Mihăilescu. 109. Gr. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Vâlsan. Editura Academiei RS România. Cluj. (1967). (2001). Editura Academiei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. 2. Germany. 91.(1990). (1971). I. Gr. Regional Geography. 101. XXVII. Clujeană. Publ. Bucureşti Thunen. N (1990).. Cuza. Geografie teoretică. (1994). (1980. ClujNapoca. Mihăilescu. 100. 97. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Soc. Clujeană. XVII. L. Despre ţară şi ţări. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. De Ştiinţe Geografice. Minshull R. XVII. 96. Bucureşti. “Al. Ţara Haţegului. T. SCGGG. 110. (1974). reflecţii. Bucureşti. Iaşi. (1968 b). 2. Bucureşti. a). Mac. Pop. Mihăilescu. I. IV. Theory and practice.. ClujNapoca.Bibliografie generală 88. Regiune geografică şi regiune economică. Timişoara. Rey. Iaşi. Economie. Şt. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Bucureşti. b). 103. V. Studiu de geografie umană. Editura Universităţii de Vest. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. (2005). (2000). 12. Editura Univ.215-217. Popa. (1982). La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Elementul spaţial în descrierea geografică. von (1826). Mihăilescu. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Editura Presa Univ. SCGGG. 94. Studiu geomorfologic. Gr. 105. I. Marin. sistema territoriale sostenibile. Al. p. Inst.. I.3-7. V. 114. G. Posea. 1. 90. Bucureşti. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Donisă. V. 113. Grigore. Posea. (1991). J. Tufescu. Posea.. SCGGG. 93. Velcea. Badea. Depresiunea Transilvaniei. N. 104. Pop. Om. Ungureanu.. Mursia.. Dordrecht. 106. România. 89. Geografia generală şi regională. Editura Academiei. Popescu. în L'espace geographique. (1971). 2.. Morariu.Lucr. Ţara Făgăraşului. XXVII. Gr. XI. Univ. M. Region as a socio-environmental System. Cuza”. I. Bucureşti. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. p. Paris. 1. Marile regiuni geografice ale României. Natură. The Netherlands. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Terra. 95. (2001). T. V. D. La regione. VI (LXXVI).. regiune geografică-ecosistem. Editura Universităţii Oradea. Editura Kluwer Acad. Posea. Hamburg. Hutchinson University Library. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 112. Milano. 108. Gr. Morariu. Geogr. 92. Studiu geomorfologic. Bul. Morariu. 107. Irina. RRGGG. (1980. Gr. Al. Geografie-ecologie. Editura Presa Univ. Valeria Velcea (1971). Univ. I. 98. Oancea. Vallega. Popovici. Ungureanu. 102. Reclus. An Introduction to a Systemic Regional Geography. (1968 a). Al. (1995). Roşu. 1-2.H. SCGGG. T. Violette (1994).. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. (1984). (1970). A. Nir D. (1931). Bucureşti. Gr. (1979). Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Mac. V. Mihăilescu.

Géographie Regionale. Monografia geografică a RPR. x x x. caracteristici spaţiale şi funcţionale. (2002. Vâlsan. Editura Academiei. (1916). XXXVI. Bucureşti. Terra. 117. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . I-V). Editura Academiei. Geografia Văii Dunării Româneşti. (1983-2005). Velcea. (1960). Geografia României (vol. Bucureşti. Bucureşti. 120. Editura Academiei. G. Paris. 2. 118. Bucureşti. Ellipses. x x x. Valeria (1988). 116. G. Geografia regională.Bibliografie generală 115. Wackermann. Contribuţii de geografie fizică. (1969). 119. x x x. Câmpia Română. BSRRG.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful