Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. Lucrarea de verificare nr.2. Criteriul politico-administrativ 2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Tipologia regiunilor geografice 3.4. Regiunea geografică .8. Obiectivele unităţii de învăţare nr.7. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Regiunea polarizată 3. 3 3. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.1. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Etapa 1950-1980 4.Cuprins CUPRINS Introducere 1.2. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2.3.6. Criteriul mintal 2.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.2. Regiunile geografice ale României 4.4.3. Criteriul peisagistic 2. 1 4.5.1. Geografii români şi Geografia Regională. Etapa actuală 4.entitate teritorială 1.6. 4 4.7. 2 2. Regiunea ca sistem 1. 1 1. Regiunile omogene 3. Regiunile geografice ale României 4. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . Regiunea ca teritoriu 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 3.7.7. Moldova de nord-est 5.3.4.6.6.2. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.1.5.1.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriul funcţional 2.

Baza naturală de susţinere 6.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8 8. Componenta antropică a sistemului regional 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 7.3. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8.6. 9 9.7.3.6.3.6.2. Bucovina 6. Bistriţa-Trotuş 10. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Economia regiunii 8.5. Componenta demografică şi de habitat 7.5.2. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.1.3.2. Baza naturală de susţinere 10.6.1.2.2.6. 2 8. Baza naturală de susţinere 5.Cuprins 5.4. Economia şi perspectivele regiunii 6. Economia şi devenirea regiunii 10.1.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6.4. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta antropică a sistemului regional 10. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.5.4.4. 7 7. Bârladul 8. Culoarul Siretului 9.1. Componenta demografică şi de habitat 8. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7. Comentarii şi răspunsuri la teste 10.4.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. 10 10.3. Baza naturală de susţinere 9.2. Componenta antropică a sistemului regional 5.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 9. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Lucrarea de verificare nr. 6 6.5. Componenta demografică şi de habitat 9. Baza naturală de susţinere 7. Maramureş-Chioar 7. Componenta naturală a bazei de susţinere 8.5. Economia regiunii 9. Economia şi perspectivele regiunii 5.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. durabilul de efemeritate etc. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. adecvată. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. Iar dintre toate ramurile Geografiei. cum este definită Geografia. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. componenta sintetică. vi . geologic. morfologic. Obiective generale. fără nici-un echivoc. abordările de Geografie Regională reprezintă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. atât de necesară oricărui proces educativ. în primul rând. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. necesitatea de întâmplare. Astfel. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. cum este şi firesc. riguroasă. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. o finalitate eficientă. înainte de orice. în orice ipostază. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. Nu este vorba numai de substratul material. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. existenţa. În consecinţă. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. patriotică. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. specifice şi expresive. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. Ca urmare. hidroclimatic sau biopedogeografic. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. al oricărei colectivităţi. şi ele extrem de numeroase. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice. a descifra. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. între obiectivele generale se înscrie. orientarea demersurilor spre abordarea critică. devine un important atu al oricărui individ uman. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. generale. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres.

inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. adresa cursantului. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. numărul lucrării de verificare. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. peisagistice. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Ca urmare. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. presupune o racordare a părţii la întreg. pe unităţi de învătare.Introducere Racordarea. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. criteriile utilizate în regionare. a părţii la întreg. centrate pe problematica de maxim impact. ce conţine. Bucovina. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). mai iscusit. prin cunoaştere. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. Răspunsul va fi logic formulat. în 25 unităţi de învăţare. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). specializarea şi anul absolvirii. În continuare. Pe lângă informaţia aferentă modulului. structurale sau mentale. Structurarea detaliată. Maramureş-Chioar şi Bârlad. În general. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. în final. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. la obiect. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. şi bibliografie generală. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. (unităţile de învăţare 5-25). Bibliografie selectivă. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. a permis formularea a tot atâtea teste. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

entitate teritorială 1.definirea bazei teoretice a Geografiei regionale.6. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. cu o evoluţie sinuoasă. teritorială. Proiectul pentru Învăţământul Rural . . 1 1. 1.3. Obiectivele unităţii de învăţare nr. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.1. În tot intervalul menţionat. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Regiunea geografică – entitate teritorială. Regiunea geografică . pe de altă parte. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate.4. .descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică.7. Însuşi Vidal de la Blache. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie.2. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund. pe de o parte. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. Timp de aproape un secol.5. Regiunea ca sistem 1. Regiunea ca teritoriu 1. când semnele declinului ies în evidenţă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. între 1859-1953. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1. rămase în urmă. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu.1. . Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. sub atributul indispensabilului. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ . indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. îndreptăţită. considerat părintele acestei ştiinţe. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şi-a neglijat necesara devenire. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: . şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare). respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. în acest caz. aflate în avanposturi.2.

Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. ordonare a unor realităţi spaţiale. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale. câmpii. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. poate. dirijare. J. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. Pacificul. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă.Atlanticul. entitate politico-administrativă. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 1991). la care se făcea des referinţă). termenului de regiune şi anume: teritoriu. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. văi).Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. Conform acestei viziuni. în raport cu ţara. indică o serie de lucruri indeterminate. răspândită şi structurată nuanţat. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. Cunoaşterea precară explică generalizările. în timp.3. J.Mediterana sau oceanice . definită printr-o arhitectură proprie. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. cel mai numeros număr de formulări. N. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea. sistem. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. vidaliană. mai degrabă. 1. regionis" are semnificaţia de conducere. Europa este o regiune şi nu o ţară. Pentru acelaşi autor. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. Franţa este o ţară şi nu o regiune". podişuri. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. F. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. 1970). când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. Apare tot mai pregnantă. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. Neologismul "regionalism" este inclus. considerăm utilă. în premieră.

acestor definiţii. J. apă. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. L.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. 1990). A. Joerg. Getis. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . se pot adăuga altele.Un complex de pământ. puse în mod artificial împreună. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. Evident. exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". Getis. care împreună alcătuiesc o porţiune definită. s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. precipitaţiile. mai concis. înscrisă concret în locuri.E. Sau. aer. S. cel nord american. Vidal de la Blache. A 1981).Un domeniu în care entităţi diferite. Herbertson.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. 1980). R. . G. Pe de altă parte însă. plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. specificitate. a suprafeţei terestre. unicitate. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. Minshull. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea". regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. Platt. în marea lor majoritate. W. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. sunt: . cele mai vehiculate. animale. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". specifică. . în esenţă. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. R. După aproape şase decenii. figurează ca mediu privilegiat. R. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. formulate. R.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. Dickinson. . P. dintre care. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. American Society of Planning Officials .

Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. ca urmare regiunile morfologice. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. diversificat şi distilat. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. pădure sempervirescentă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Distincte rămân însă unghiurile de abordare. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. deosebirile în raport cu unităţile învecinate. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. ponderea anumitor condiţionări. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. de servicii. ale climatului (arid. temperat. precum în relieful de câmpie. Mai mult. podiş). va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. Marcelpoil. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. Au apărut. specificitatea. interacţiunea elementelor componente. P. în raport cu alte teritorii. specificitate. păduri cu frunze căzătoare) etc. artificializat. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. dintre cunoscut şi necunoscut. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. ce nu pot fi omise nici astăzi. în vederea optimei funcţionalităţi. industrializate. Dacă în antichitate. ce îi asigură. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. a zonelor litorale portuare). Dealtfel etapa post-vidaliană. finalitatea interferenţelor spaţiale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. munte. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice.George. De această dată. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. prezenţa aceloraşi roci). socială şi instituţională. se dizolva în structuri de alt tip. ierarhizarea factorilor generatori. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. 1970). 2000). Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. E. savană. atunci când se analizează un component strict al peisajului. ulterior criteriile s-au înmulţit. climatice. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice.

I. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică.N. (1959) şi susţinut de Baranski. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. 1980).M. Efectele globalizării sunt evidente. I. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. economice. pe de o parte. În Franţa ea devine "o regiune de program.4. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Ea slujea direct. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Marea Britanie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 .Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. să valorifice elementele de favorabilitate. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. economică. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. N. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. prin reglementări ce tindeau. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. Pe de altă parte. prezente în zonele periferice ale statelor. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. departament. structurale şi funcţionale ale acestora. induse de sus în jos. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). CSI. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară. comună). Spania. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. dar nu neapărat!). a unor teritorii (mai ales ale statelor. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. Uniunea Europeană. CEFTA. (1964) (citaţi de Donisă. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. Italia. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. 1977). o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. Pentru actorii politici din Germania. încă din antichitate. NATO. P. Belgia. care posedă un grad de autonomie certă". Despovărată de atributele naturale. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate.

O calitate care persistă este o invariantă. A. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. Bucovina. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. timpul. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. de-a definitiva şi detalia conceptul. 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în accepţiune sistemică.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Ca urmare. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. concept operativ de sorginte naturală. politică. interne. retroactive şi interactive. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. este un decenii. Intervine şi a treia dimensiune. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. Mediul. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Nu trebuie să omitem. specifice. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. 1. stabilitatea şi adaptarea. guvernat de relaţii de tip feed-back. continuate ulterior. iar pe coloane atributele funcţionale. regiunea. sociologică etc.5. paralele. ce generează o hipermatrice. temporale). formată din spaţii contigue". (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). dialectic dezechilibrat. Regiunea ca sistem deschis. lăsând altora sarcina. Catalonia). în primul rând. din păcate. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. ale căror prime intervenţii n-au fost. în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. dar şi meritul. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. caracterizate printr-o mare relativitate. un sistem Între proprietăţile externe. economică. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele.

Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. geotermică. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. Ea induce.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. habitatului. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. P. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. El Nino. Pentru a se menţine. impactul cel mai acut. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. la care. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. centrul Marii Britanii. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. sistemul a avut un anumit acces. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. soluri. Ruhr etc). mai divers perceput. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . îl exercită clima. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. în faza iniţială. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. economiei sau comportamentului uman. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie. faună. solară etc).

a locurilor de muncă. în primul rând. persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. înainte de orice. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Adaptarea la competitivitatea interregională. a majorităţii activităţilor umane. În acest caz adaptarea este sinonimă. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. independent de factorii de decizie de la nivel regional. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. parţial. Adaptarea la presiunea antropică. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. politice. Ca urmare. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. generalizare. economică sau socială. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. strategice dar mai ales de mentalitate. Este o necesitate imperioasă. Adaptarea ar însemna. de evoluţiile în plan politic sau social. indiferent din care domeniu.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. consolidarea specificităţii. Lipsa locuinţelor. perfecţionarea. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. dependent. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. Este evident că orice sistem terestru. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. adesea. sociale. în circumstanţele date. inovării. prin funcţiile lor. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. de lungă durată).

în vogă între 1900-1950.C. structură geologică) afirmată între 1750-1900.regiunea umanizată. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. bimodular (natural şi antropic).regiunea naturală (bazin hidrografic. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. o integrează. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. A. D.. dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. imaginând patru etape distincte şi anume: . Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . 1995. (1990). În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D. 1. Ulterior. . Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega. fără echivoc. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. delimitată cultural. 1995). Nir. Adalberto Vallega. omul. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil.

Le concept de region: ambiquités. SCGGG. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Gravier. Astfel. Regions naturelles et noms de pays. .Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Presa Universitară Clujeană. (2005). Hutchinson University Library. Publ. Editura Kluwer Acad. suprapusă unui ecosistem. Mursia. USA. Dordrecht. Cocean. A. Theory and practice. Flamarion. P. conturată gravitaţional. F. Fellmann. Blache. A. (1971). Grumăzescu. J. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Bibliografie selectivă 1. limitele temporale fiind pur orientative. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. actualmente. La regione. Delgrave.7. Minshull. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Milano. (1995). Nir. no. Ediţia a II-a. Cornelia (1970). Dauphiné. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 41-42. sistema territoriale sostenibile. Espace. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.regiunea funcţională. (1980). 6. se întrepătrund. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. cea funcţională şi cea sistemică. Regional Geography. P. D. Paris.(1990). 1. J. La question regionale. Trav. 5. cele două ipostaze ale regiunii.Getis. paradoxes ou contradictions. P. Region as a socio-environmental System. dominantă între 19501980. XVII. (1970).6. 10. 9. 2. The Netherlands. R.regiunea sistem. Economica. 4. 3. 2. după 1980. Vallega. Paris. 8. Geografie Regională. (1979). Cluj-Napoca. region et systeme. Getis. Human Geography. An Introduction to a Systemic Regional Geography. (1990). Paul Vidal de la (1908).. WCB. Paris. 7. London.. Dumolard. A.

Criteriul funcţional 2. 2 2.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. în funcţie de importanţa lor.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. Într-un astfel de context. Comentarii şi răspunsuri la teste 2. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Criteriul politico-administrativ 2. .mental. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie.funcţional. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . aleatoare (fizionomice. în dauna însuşirilor funcţionale. în conturarea regiunilor geografice. Criteriul peisagistic 2. . de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.să ofere. Ca urmare. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate.5.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei.2. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. . Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: . care este orice regiune geografică veritabilă.1. proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural .politico-administrativ. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.1. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial. . . De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2.7. care o lungă perioadă au primat în regionare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. introducerea unor criterii de circumstanţă. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite.3.peisagistic. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate. Criteriul mental 2.6. apreciem că.

De observat că. Să decelăm. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. Munţii Apuseni. soluri. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. În consecinţă. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. Câmpia Transilvaniei). grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. în regionarea geografică fără a deveni însă. apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. la umanizarea peisajului. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. ci şi cele derivate din umanizarea sa. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. în latura antropică. bine statuat. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. morfologie. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori.2. în cele ce urmează. 12 . sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Carpaţii Meridionali etc. diferit de al regiunilor învecinate. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. vor prezenta un tip de umanizare specific. exclusiv. ca unităţi peisagistice clar delimitate. aşadar. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. tradiţional. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. Întâlnim. identificând regiunea cu acesta.. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. oriunde şi oricând. în toate aceste cazuri. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. prin exploatare intensă. mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. Dimpotrivă. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Delta Dunării. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie. fiind extrem de greu de individualizat.

între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. a deveni exclusivist. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. impusă de specificitatea părţilor componente. face loc regiunii funcţionale. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. regiunea naturală. soluri mozaicate). la cea analitică. Asistăm ca urmare. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. vegetaţie de stepă şi forestieră. dar. deci. de delimitare. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. În concluzie. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. din punct de vedere al desfăşurării. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. Dealtfel. 1983). Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. Avem de a face cu un paralelism evident. Cocean. Precum şi într-o metamorfoză continuă. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. de evidenţiere a cauzalităţilor. 2. Nu va surprinde. Dimpotrivă. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . În mod analog.3. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. inclusiv fizionomic. asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. fără. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. de orice geograf. având o individualitate proprie. repetăm. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. accelerată. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. adică unui agregat spaţial organic structurat. de cea urbanizată. ca mod de creionare. Ea va include. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. o entitate care poate fi receptată direct. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. gen regiunea naturală. didactică.

greu de atins. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. 2. schimbându-l practic cu un alt sistem. deci. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. îşi vor dovedi ineficienţa. după anumite considerente de ordin peisagistic. dar şi etnic sau cultural. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Cu cât structura sa este mai bine articulată.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. funcţional. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. la rândul lor. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. guvernat de alţi vectori. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. dar şi output-uri asemănătoare. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. între componentele proprii şi pe plan extern. bunuri şi interese. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. Nu e de mirare. pe termen lung. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. iar durata sistemului va fi limitată. Sau dimpotrivă. energie. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. cu atât gradul de fezabilitate creşte.4. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. 14 . că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. cu sistemele învecinate.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. Oferim. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. la o simplă suprapunere. Mureş-Dunăre-Tisa. la insistenţele Moscovei). adesea. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. Prutul inferior etc. Bihor. Aplicarea frecventă. propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. ca exemplu. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Pe de altă parte. În sfârşit. chiar emoţională (rolul acordat. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. Cluj. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. pentru a cita doar cele de la frontierele României). care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. pe criterii ştiinţifice. Hunedoara şi Arad. euroregiunile. conservarea de către Marea Britanie. În mod similar. generalizată. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. în cazul fiecărei entităţi statale. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. spre exemplu. Alba. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. Se observă. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. a fostei Iugoslavii. Neamţ. prin detaşare administrativă faţă de Spania. a zonei strategice Gibraltar etc). regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. Bacău sau Vaslui. comunele. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. Prutul superior. a dezvoltării complementarismului economic şi social. şi cea politicoadministrativă. Un factor catalizator îl constituie. mai jos. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Dualismul dintre regionarea geografică. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. Cehoslovaciei. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial.

Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. diversificându-se. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). (dar şi altora care. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. entităţile teritoriale rezultate. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. Cocean. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. având o contribuţie secundară. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. arhitecţi. însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. Limitele lor pot fi uşor trasate. 16 . 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. Menţionaţi. Adăugăm. ca urmare. Astfel. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Dealtfel în lipsa omului. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers.5. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. criteriilor analizate anterior. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu).

Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Şi invers. cu atât disiparea este mai accentuată. Ampoiului sau Someşului Mic. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. Crişului Negru (moţii crişeni). Macroregiunile. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. întregul său proces de umanizare. Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. Privite sub aspect pur administrativ. Maramureşul istoric. contraste economico-sociale puternice). Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. ecologice din perimetrul propriu. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. se constituie într-o regiune tipică. localitatea. favorabile sau defavorabile. împărţit actualmente între România şi Ucraina. departe de-a fi cele optime. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. II. regiunile de ordinul I. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. Pe lângă criteriile analizate. sociale. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în majoritatea absolută a cazurilor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. iar diferenţierile de asemenea. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). iar influenţa acestuia mai limitată. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. comuna. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant.

Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). Lequesne.regiuni-unităţi naturale şi ecologice.6. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Mureş-Dunăre-Tisa. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. economic(CSI). economic. Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. adesea.regiuni construite istoric (UE). politic. . culturale. 1997) care deosebeşte: . O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. Maramureşul ca o regiune construită istoric etc. invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Un factor catalizator îl constituie. Prutul superior. Transnistria. În sfârşit. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate.regiuni ca societăţi civile prin cultură. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian).) 2. politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări.regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural.regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. . al unui teritoriu dat. altfel extrem de nuanţat. Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. Cehoslovaciei. politic sau militar. . comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). sociale.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. Banatul ca o entitate cu valori convergente. euroregiunile. a dezvoltării complementarismului economic şi social. pentru a cita doar cele de la frontierele României). propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . le Gales. a fostei Iugoslavii. Prutul inferior etc. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. . Criteriile heteroclite (naturale. Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. C.

5. P. Bucureşti. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). V. (2000).Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. (2005). Paris. La Decouverte. P. P. Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . (1968 a). 2. Lequesne. SCGGG. Gales. Ianoş. 4. Geografie teoretică. Bibliografie selectivă 1. Geografie Regională. XXX. Cluj Napoca.7. O abordare geografică. Sisteme teritoriale.. (1997). Bucureşti. Editura Tehnică. Cocean. 3. (1983). Les paradoxes des regions en Europe. Editura Presa Universitară Clujeană. Mihăilescu. C. Cocean. I. Ediţia a II-a.

începând cu anul 1752. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. vegetaţia. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. Africii şi Australiei. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. geopolitici. economici. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale.4.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. Factorii economici s-au impus treptat. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.1. Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare. . deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii. o lungă perioadă. deşerturile tropicale ale Asiei.6. regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). în primul rând. Relieful. belturile nord-americane. Regiunile omogene 3. Regiunea polarizată 3. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3.2. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. respectiv factorii naturali.1. 3 3.7.3.2. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. nu a fost decât un singur pas. Înainte de orice. tehnologici.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 . expresia determinismului fizic în geografie.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3. climatul. sociali. Astfel. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale.5. De aici ideea că regiunile naturale sunt. . Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice. factorii naturali s-au constituit. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. devin elemente definitorii ale peisajului. de diverse tipuri.

vestul european catolic şi estul ortodox. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). Regiunea naturală este substituită astfel. cu regiunea umanizată. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. particularităţile culturale şi etnice. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. după anul 1900. după anul 1950. posesoare a unei culturi proprii. Găgăuzia etc). lipsite de astfel de atribute. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. Nagorno-Karabach. centrul clasic.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ca urmare. Christaller în studiile sale.. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. regiuni agricole bine conturate. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. structurale. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. Actualmente. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. moştenirea spirituală a colectivităţilor. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. Căile de comunicaţie. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. Kosovo. cu cel de regiune polarizată. unificarea Germaniei în 1989. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. organizează un teritoriu. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. funcţională (nodală). Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. urbanizarea. cu o concentrare masivă a populaţiei. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. de gravitaţie şi polarizare. funcţionale. destrămarea imperiului sovietic etc). aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale.

regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. subordonându-i-se. care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. cel mai adesea. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă. mărimea. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. vor deveni. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. de ansamblu). dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. După opinia noastră. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. Este momentul de a menţiona.Tipologia regiunilor geografice 3. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. 22 . Galpin. relaţia om-mediu. poate. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. (1971). De aici. C. Cele din urmă. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. Vidal o asociază conceptului de „pays”. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. structura. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care.3. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. care distinge. Factorii şi principiile susmenţionate. aşa cum o relevă şi Grigg D. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. Grigg. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. dar mai ales raporturile dintre ele. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). ele reprezintă operaţii distincte. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. individual sau în asociere. Ei joacă. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. rolul elementului de sprijin. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. în acelaşi context. în anumite privinţe. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. într-un raport asupra fenomenului regional. actualele regiuni polarizate. întemeiat pe alte considerente. prefigurate încă de Vidal. clasificarea precede regionarea. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). pe de o parte. trăsăturile evolutive. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri).

cu predilecţie. spre exemplu. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. Cele trei tipuri de regiuni. Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. iar celelalte două etapele recente.. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). strict specializate (geomorfologie. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. geografia industriei. N. III…n (Carpaţii -I-. 1990). geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. climatologice. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. la cele strict specializate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. cu o încercare de regionare. îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. umanizate. supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. din păcate. perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Astfel. au făcut-o). omogene. regiuni-sistem (Dov. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Evident. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). Carpaţii Orientali -II-. de la nivelul studiilor monografice. unii geografi.etc. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. Acceptând acest criteriu. Sahara). ). A. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. trebuie revizuită. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. invariabil. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. Etc. Depresiunea Maramureş – IV -. II. Trebuie subliniat însă permanent că. Siberia. singura diferenţă constând în transferul ei. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. Etc. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. Culoarul Izei -V. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. în perioada aşa-zisei sale crize. regiunile de ordinul I. funcţionale. integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia.

II. informatizate şi autofinalizante ( Vallega. iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. 1995). fluide şi explozive (Fremont. I. A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. 1976). Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . echilibrate. A.

Dauphiné. Dayries M. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. 3. dar şi cu spaţiile învecinate .. După opinia lui P. Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. J. Delta Dunării. Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Regiunile omogene reflectă. Din acest punct de vedere. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. aşa cum o dovedeşte E. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). Ulterior. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente. atât idealul acţiunii de regionare . în semnificaţia lor. Wackermann. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. relativă. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. 1978). Astfel deosebim regiunile stabile. citată după A.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate.4. Friedmann (citat de G. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. de tranziţie spre dezvoltare. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. de cele critice sau defavorizate. La rândul său. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. bine consolidate ca sisteme. Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte.

26 .Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. soluri. climatici. În concluzie. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . în 1933. la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie.valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² . Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.5.o variabilă dată Xi . ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă.media valorilor anterioare n . în anul 1826. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. Polarizarea. hidrografie. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. dintre care am selectat cea propusă de A. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. când elementele implicate (relief. Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite). vegetaţie. aflate. model derivat din teoria locurilor centrale. 3. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. formulat ulterior. climă.Alsacia. la peste un secol după precedentul. influenţă) reciprocă.

Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output).Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. 1979). aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora.n. Evident. A. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. Disputele legate de definirea “polilor”. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. înainte de orice. succesiv. n. Într-un tabel sintetic. Regiunea polarizată este. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. un sistem spaţial. Christaller menţionează nu numai ierarhia. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. reprezentaţi de aşezările urbane. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. difuzia şi dominarea. după mărime a locurilor centrale.

3. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. 1979) sunt următoarele: polii.6. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. Centrul devine punctul de sprijin. în viziunea autorului menţionat. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. retelele şi câmpurile. prin relaţii de dependenţă. de descentralizare. Grafic. concomitent. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. Ca urmare. adesea conflictuale. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. să contureze “reţelele” . subsistemul dar şi oponentul său. periferia. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă. regiunea polarizată. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. A. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate.

(1968 ).7. Cambridge. Sisteme teritoriale. Espace. Presa Universitară Clujean. 2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . A. Reims. 5. Ediţia a II-a. Géographie Regionale. 6. Editura Academiei RS România. Fremont. V. I. (1979). Cocean. (2000). 7. Mihăilescu. Ianoş. (2002. Mursia. Inst. G. 3. A. Bibliografie selectivă 1. Wackermann. 8. (2005). Dauphiné. A. region et systeme. L'espace vecu et la notion de region. (1976). Bucureşti.(1990) The Geographer's Art. Paris. Geografie teoretică. USA. La regione. Geografie Regională.. Ellipses.Tipologia regiunilor geografice 3. Vallega. P.(1995). Editura Tehnică. 41-42. Haggett. Economica. O abordare geografică. Cluj Napoca. Basil Blackwell. Milano. Geogr. Trav. 4. sistema territoriale sostenibile. P. Paris.

elaborată în limba latină. aşadar. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . Regiunile geografice ale României 4. Începuturile Geografiei Regionale în România. în primul rând cronicarii.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. la cererea Academiei din Berlin. în anul 1717. în vogă la vremea sa. Etapa 1950-1980 4. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. Dacă autorii mai vechi. Regiunile geografice ale României. El delimitează astfel o regiune .4.explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. 30 .2. . resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu. Unitatea de învăţare Nr. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ.1.2. . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Etapa actuală 4. ocupaţiilor. Descriptio Moldaviae.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor.6.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . Acceptând regiunea naturală. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. (dar publicată. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Comentarii şi răspunsuri la teste 4. ca un dat de necontestat. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. au inclus în scrierile lor. 1 4. Dealtfel.5.Moldova vremii sale . hidrografie. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. în traducere germană. preponderent literare. vegetaţie.8. climat. 4. se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.o atenţie limitată.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . organizării sociale). obiceiurilor. structurii etnice.3. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. umanizat. 4 4. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. aspecte ale domeniului geografic. Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4.1. faună. Nu lipseşte. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir.Geografii români şi Geografia Regională. Lucrarea de verificare nr.7.

4. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. În mod analog. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). mai mult în dezbateri decât în scrieri. V. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. economice etc). înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate.Geografii români şi Geografia Regională. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. nu-s decât material pentru sinteza generală”). Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce. vizând atât domeniul de studiu. Vintilă Mihăilescu (1964. regiunea geografică devine o unitate de studiu. propune peisajul. în anii ’60. integral şi limite naturale). trebuie apreciată şi în contextul manifestării. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. 1970). şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). “singura perspectivă a muncii geografice “etc. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. administrative. cel metodologic. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Ca urmare. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. la autorul susmenţionat. fără îndoială. 1968. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. În alt plan. metodele de cercetare. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. Există. definind regiunea naturală transformată de om. Este o noţiune sintetică. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). regionale. ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. structură şi funcţii specifice. Dar.3. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. Regiunile geografice ale României. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale.

Morariu. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). I. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. în vogă la vremea respectivă. Pe alt plan însă. la nivel european şi mondial. grupul de cercetători se dispersează. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. din motive conjuncturale. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. se va accentua mai târziu. I-V). Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională. Posea. Tot în deceniul opt. sociale şi economice. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză.Geografii români şi Geografia Regională. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. T. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. etc). la stadiul creionării entităţilor morfologice. Donisă. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. demografice. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. comunitatea şi substratul. cel al abordărilor propriu-zise. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. V. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70.. Vintilă Mihăilescu se menţine. Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. definit de trei factori: mediul. în această poziţie. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. Din nefericire. şi Geografia Regională aflată. Doi precursori. Regiunile geografice ale României. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. fapt care. cu fizionomie specifică. Grumăzescu. ai regiunii de tip sistem.. G. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. Trecând în domeniul practicii imediate. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. în plină criză. Continuând şirul analogiilor. Avem astfel. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. 1970). la nivel mondial. 1968). tot atunci. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. V.

De subliniat. începând cu anul 2003. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. El se va identifica integral în regiunile heterogene. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. relief. o tentă pragmatică. 1987. I. atmosferă şi biosferă). ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. Dealtfel. de tip sistem teritorial. regiunii polarizate.Geografii români şi Geografia Regională. 4. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş. consolidând colectivele de cercetare proprii. P. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. I. mai ales. Cocean). Ulterior. şi în preocupările geografilor români. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. Ianoş. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. (1981. energie şi informaţie proprii. dar şi în plan politic. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. Geografia Regională se menţine în actualitate. Regionarea naturală face loc. 1993. P. hidrosferă. un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. 2000) care propune. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil.4. dând Geografiei. de aplicabilitate în practică de necontestat. câştigând vizibil teren şi în România. ce-i permit autoorganizarea. în ansamblu. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). Regiunile geografice ale României. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. cu o structură disipativă. Marin. iniţial. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. Ea posedă fluxuri de masă. polarizat. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic.

Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. cu componente climatice. Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Delta Dunării etc. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). 2002) o regionare de acest tip. biogeografice extrem de nuanţate. funcţionale. 4. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. Podişul Moldovei. hidrologice. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. Cocean.Geografii români şi Geografia Regională. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. dinspre periferie spre centrul său. 4. fără a se ajunge însă. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice.5. Câmpia Română. energie şi interese. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. astfel. mai ales cele morfologice. individualizate regiuni naturale. 34 . Au fost. în totalitate. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Regiunile geografice ale României.

Culoarul Siretului. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. 9. 5. 18. 21. Bârlad. Transilvania de sud. Crişana. 15. Câmpia Olteniei etc). Haţeg-Poiana Ruscă. cu modificări). 3. 20. Munţii Apuseni. 19. 4. 12. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 1. Metropolitană. Culoarul Siretului. Moldova de nord-est. 8. prezenţa unei baze de susţinere proprii. 2003.Geografii români şi Geografia Regională. Bistriţa-Trotuş. 14. 10. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Dunărea de Jos. eliminarea tiparului tradiţional. Curbura. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 7. din cel al geografiei aplicate. 11. 17. Maramureş-Chioar. Dobrogea. cât mai diversificată. Someş-Mureş. un spaţiu mental cu trăsături particulare. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Cocean şi colab. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. Oltenia de nord. 6. Banat. 13. Munţii Banatului. 2. axe sau fâşii. Regiunile geografice ale României. Muntenia de nord-vest. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. Bărăgan. Delta Dunării (după P. 16. Bucovina. Oltenia de sud. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor.

Crişana. la autorul susmenţionat. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. cel metodologic. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. Este o noţiune sintetică. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. Trecând în domeniul practicii imediate. Există. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. Continuând şirul analogiilor. 1968. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. V. regiunea geografică devine o unitate de studiu. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. 1970. structură şi funcţii specifice. O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). economice etc). Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. Oltenia. Ca urmare.6. 4. Transilvania. Regiunile geografice ale României. Vintilă Mihăilescu se menţine. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. administrative. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. 1970). la stadiul creionării entităţilor morfologice.Geografii români şi Geografia Regională. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. integral şi limite naturale). în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. Banat.. 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dobrogea. definind regiunea naturală transformată de om. Pe de altă parte. naturale şi antropice. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice.

. Cluj-Napoca.0 pct. Mihăilescu. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale. Editura Academiei.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). (2005).Specializarea şi anul absolvirii. Bucureşti. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. geografii români şi Geografia Regională.7. O abordare geografică.8.). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Regiunile geografice ale României. 2. (1931). Editura Academiei RS România 7. S. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. x x x (1983-2005). În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 4. privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. (1. . Mehedinţi. Bucureşti. .Geografii români şi Geografia Regională.) 4.Numărul lucrării de verificare. (1968 ).Titlul cursului (Geografia Regională a României). 5. D. Cantemir. Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Răspunsul va fi logic formulat. (2000). Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. I-II. (2. tipologia regiunilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. (1973). Geografie Regională. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. 4. P. (2. Editura Academiei Române. 0 pct. la obiect. 2. Sisteme teritoriale. Geografia României (vol. Bibliografie selectivă 1. I. . 1. Bucureşti. 3. Descrierea Moldovei. Ediţia a II-a.0 pct. 6. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3.Adresa cursantului. Cocean.4. . XVII. Editura Presa Universitară Clujeană. Lucrarea de verificare nr. Cornelia (1970). Bucureşti. Ianoş. Terra. 5. Editura Tehnică. I-V). Grumăzescu. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. SCGGG.) 3. V. 2. şi punctajul aferent. 4.0 pct). Geografie teoretică.

ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr.resursele naturale şi antropice ale regiunii. 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.2. Partea vestică. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1.4. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. de câmpie. Luncile largi ale Prutului. Verile sunt călduroase. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare.ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. Componenta antropică a sistemului regional 5. cu rocile cristaline dure.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. orientat est-vest.3. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. . Economia şi perspectivele regiunii 5. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. 5 5. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. . Baza naturală de susţinere 5. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. 38 . neozoice şi cuaternare groase. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti.2. a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului.6.5. Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. în primul rând. de vârstă precambriană. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. cu asociere de dealuri şi lunci. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg. cu un climat mai răcoros şi mai umed. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include.

regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Rozătoarele. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Din punct de vedere antropic. mănăstirile. Resursele subsolului sunt aproape inexistente.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. Un rol major revine. bisericile. Predomină populaţia rurală. din Culoarul Siretului. Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. pe Prut.3. 5. ortodoxă. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. în zonele colinare. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Târgu Frumos. Săveni. la nivel naţional. mistreţi animă peisajul. Câmpia este străbătută. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. cu un potenţial de scurgere redus. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite. pentru pescuit şi irigaţii. Botoşani. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. Este în creştere inclusiv prin exod rural. de naţionalitate română. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. a fost construit. inclusiv hidroenergetice. seacă. lacul de la Stânca-Costeşti. Pentru scopuri complexe. Gramineele (Festuca. din conul aluvionar de la Timişeşti. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. muzeele. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . casele memoriale.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Botoşani. în colaborare cu Republica Moldova. ocupată în sectorul primar. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. fauna piscicolă şi cinegetică. exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. Dorohoi. alături de iepuri. vulpi. palatele (Iaşi. Darabani. apele minerale de la Strunga. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. la adâncimi de 3-10 m. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. plopi. Biogeografic. Iaşul. îndeosebi. prin aducţiune. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. ca urmare. papură. utilizat în industria sticlei. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Başeul este tributar direct Prutului. arini. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Ruginoasa).

amplasate lângă apele curgătoare. iazuri. Târgu Frumos. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. legumicultură. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dezvoltarea industriei prelucrătoare. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). cu structură răsfirată sau compactă. agricultură mixtă. de-a lungul căilor de acces. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). textilă etc. Săveni. viticultură (zona Cotnari). alimentară. la răscrucea unor drumuri comerciale. industria lemnului. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Funcţiile lor sunt agricole. datorită potenţialului său poziţional.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării.

Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). porumb. Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. lângă Botoşani). casele memoriale. cât şi peste hotare. mai înaltă a teritoriului. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. porcine şi păsări. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. sfeclă de zahăr. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Răducăneni şi Nicolina). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. agricultura şi industria. Parcul Copou din Iaşi. livezile ocupând partea vestică.4. Nicolae Popăuţi). vinificaţie (Cotnari). dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Botoşani). raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Galata. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. confecţii. Palatul Culturii. Turism cultural. Iaşi – Botoşani. În zona dealurilor s-au dezvoltat. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . încă din evul mediu podgorii. tricotaje (Iaşi. A treia regiune agricolă a ţării. bovine. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. lactate. Se cresc ovine din rasa karakul. Strunga. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. Dorohoi (Sf. Sf. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Nicolae. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Iaşul şi Chişinăul. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. Mitropolia. exceptând municipiul Iaşi. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). în special măr. Botoşani (Uspenia. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. uleiul (la Iaşi). Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani.Moldova de nord-est 5. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. în pentru ulei. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni. Din punct de vedere al importanţei agricole. dezvoltându-se pe coordonate proprii. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. apele minerale de la Strunga. iazurile din Câmpia Moldovei. pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. ctitorită de Ştefan cel Mare). este de dată relativ recentă. Golia). plante furajere). soia.

au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi. în mod dialectic. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic. puţin nuanţat. După cum s-a relatat anterior. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. tipurilor de sol şi vegetaţiei.5. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. cele două centre urbane mari. având legături cu capitala. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. per total. în primul rând. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. Riguros delimitată spaţial. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. construcţia de maşini. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. la un standard redus sub aspectul modernizării. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. Transportul feroviar este servit. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. materiale de construcţie. Ea conduce. ca sistem teritorial funcţional. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). 5. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Iaşi şi Botoşani. Moldova de nord-est. Iaşi şi Botoşani. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. grefată pe Culoarul Siretului. prelucrarea lemnului). chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. respectiv spre Transilvania. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. Infrastructura de transport rămâne însă. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . textilă. la o variaţie redusă a climatului. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale.

Al. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Băcăuanu. 2. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. fără energie şi fragmentare deosebită.Moldova de nord-est interacţiune. Studiu geomorfologic. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. D. Câmpia Moldovei. în cazul de faţă. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Cu cât numărul lor este mai mare. Editura Academiei. Chiriac.. (1968). Ungureanu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 .. Bârladul. Spre exemplu. Ungureanu (1993). Cuza”. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. Podişul Moldovei. “Al. Or. Etc. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. N. 5.6. I. Băcăuanu. şi invers. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. V. Bucureşti. 3. Pantazică Maria. (1980). Barbu. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. relieful aplatizat. V. Iaşi. Editura Univ. 2. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. Bibliografie selectivă 1.

2. rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului.6. aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. care este municipiul Suceava. partea nordică a Bucovinei. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). Economia şi perspectivele regiunii 6. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse. dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. Componenta antropică a sistemului regional 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . .3. 6 6. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă. Varietate morfologică: munţi.5.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6.Bucovina Unitatea de învăţare Nr.2. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică. Astfel. culoare pe vale. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil.1. 6 BUCOVINA Cuprins 6. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. Baza naturală de susţinere 6. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. oraşul Cernăuţi. depresiuni. cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. 6. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor. podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. Comentarii şi răspunsuri la teste 6.4. . respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural. totuşi. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. culmi aplatizate. Dacă există. Obiectivele unităţii de învăţare nr. podişuri.

determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. culmi domoale a căror înălţime. Depresiunea Dornelor. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. sculptat în depozite sarmaţiene. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). stejar etc. Fondul biogeografic este compus. pe Valea Sucevei s-a individualizat. nivelat şi fragmentat în plan minor. în perimetrul căruia. Suceava şi Moldova. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. Moldoviţei şi Humorului. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. Rezultă un climat răcoros şi umed. tei. nisipuri). Obcina Feredeu şi Obcina Mare). orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. în obcine se înscriu între 2-6°C. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. de formă alungită şi dens populată. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. arţar. intens exploatate antropic. munţii şi podişul. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. în Podişul Sucevei. din păduri de foioase (făgete). ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Cele două trepte majore de relief.. cu altitudini de 450600 m. separate de culoarele largi ale Moldovei. Depresiunea Rădăuţi. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Depresiunea Câmpulung.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. Reţeaua hidrografică este relativ densă. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. colectând prin afluenţii săi. precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi.nord-est. A doua treaptă de relief montan. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. Ele străjuiesc. 689 m. În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. Culmile acestuia. în amestec cu carpen. Siretul. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. prin eroziune fluviatilă. iar în podiş între 6-8°C. în partea sudică. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. de mai joasă altitudine. aidoma unor trepte. Dealul Boiştea. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă. scade de la vest (1588 m în Vf. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual.

cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. respectiv cele intens umectate. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. jderul. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. Predomină satele agricole. clasei spodosolurilor. este bogată. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. şi mijlocii (500-1500 locuitori). cerbul. Ca amplasare. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. sub 500 locuitori. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. Cetatea Sucevei. sudul sau vestul Europei. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Relieful pitoresc al munţilor Rarău. densă. statui. În balanţa demografică pe medii de viaţă. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. Moldoviţa. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. terenurile agricole relativ extinse. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. predominant. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Profilul economic este extrem de nuanţat. Suceviţa. 46 . Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ.3. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. Solca). cu deplasarea populaţiei tinere. Sub aspectul habitatelor. căpriorul. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. muzee. Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. Ursul. preponderent bărbătească în ţari din centrul. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). partea centrală a Depresiunii Dornelor. cu spor natural superior mediei pe ţară. a unor zăcăminte de gaze naturale. Recent. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. Pe lângă resursele forestiere importante. polarizate de Suceava. Rodna.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Solurile aparţin. în Podişul Sucevei. Depresiunea Rădăuţi. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. valori etnografice specifice. 6. mistreţul. întâlnim un rural bine consolidat. cu podzoluri variate structural. râsul. constituit însă din sate mici. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. Probota.

Rădăuţi şi Fălticeni. se instituie Vatra Dornei. Iacobeni). dar pe suprafeţe notabile. Marginea. şi din motive fizicogeografice. Şaru Dornei. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. în est). iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. Ca centre de ordinul secundar.Bucovina pomicole. industrie. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. oraş care. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. 6. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic. Baia. Se cultivă. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. porumbul. sfeclei de zahăr. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. Aşezările urbane aparţin. turism. Economie diversificată: agricultură. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică. cu randamente mai scăzute. oraşelor mici şi mijlocii. Economia şi perspectivele regiunii. definesc funcţiile oraşelor.4. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. în pentru fuior sau cânepă. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. grâul. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Siret şi Solca. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Activităţile industriale. Frecvent apare profilul economic mixt.

Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Arbore. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. Moldoviţa. Câmpulung Moldovenesc). Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Dragomirna.(Suceava. pe lângă celelalte specii de animale. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. iar în Obcine. Fălticeni. Suceviţa. industriei chimice etc. Humor. alături de Litoral şi Delta Dunării. De asemenea. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. vişin). Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. cireş. prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). Rădăuţi. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mobilă. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. comparativ cu alte regiuni ale ţării. mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. În zona montană predomină creşterea oilor. redresarea este mai rapidă şi mai facilă. hârtie. Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. turistică.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară. Industria este. în special cele din Ţara Dornelor. Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. Cacica. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. Industria textilă valorifică lâna. Prin toate trăsăturile relevate anterior. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). ambalaje. Probota. sticlei. orzul. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare. inul şi cânepa produse în regiune. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). carnea sau laptele (Suceava. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. industrială). Vatra Dornei. Vatra Dornei).

(1976). Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Suhardului.Bucovina 6. (1980). Ungureanu (1993). N. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. 4. Iaşi. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Pantazică Maria. I. (2000). Bucureşti. Editura Univ. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. Al.5. Barbu. Moldoviţa. Editura Presa Universitară Clujeană. Humor. Chiriac. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. datorită frescelor exterioare. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Rodnei. 3. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Pop. 6. 2. Barbu N. de o valoare artistică unică. Cuza”. Ungureanu. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Mănăstirile Vorneţ. podişul şi depresiunile. D. Cluj-Napoca.. Bucureşti. 2. Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. Podişul Moldovei. Editura Ştiinţifică.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. cu o arhitectură de mare originalitate. V. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră. Băcăuanu. Feredeului şi Obcina Mare. Gr. Călimanilor. Obcinele Bucovinei.. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bibliografie selectivă 1. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. “Al.

râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde.1. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. 50 . respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. cu un domeniu forestier şi pastoral extins. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei.3. cu altitudini de 600800 m. Relieful regiunii este. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina.4. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). axa de referinţă. deci.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale.2. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu). 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: .6. râu ce devine. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului.1.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. de gravitaţie a geosistemului. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată.5. În aşteptarea acelui moment. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare. limitele spre vest şi sud-vest. precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Economia regiunii şi perspectivele sale 7. .definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. Vişeul şi Iza. Baza naturală de susţinere 7.2. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. 7. 7 7. a regiunilor. nu fără disfuncţii. Componenta demografică şi de habitat 7.

pe direcţia est-vest. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Cu deschidere largă spre vest. şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Stoiceni. Buhăescu). iar spre vest pe Culmea Breaza. Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Iezerul Pietrosu. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. Mari resurse de apă dulce. Etajele de vegetaţie se succed regulat. determinate orografic. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. Ocna Şugatag. urmează frontiera nordică a ţării. În munţii Rodnei. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. jugului intracarpatic (Şatra. Fiad. Depresiunea Oaş. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Băile Borşa. continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. Şătriţa. Lăpuşul. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. de peste 800-1000 mm anual. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. Bixad. Cărbunari. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). Coştiui. cele din urmă.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Târlişua. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. pe o lungime de 60 km. Lala Mică. Băile Puturoasa. Preluca. ca afluent al Someşului. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Numeroase acvifere cu ape minerale. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Valea Măriei. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. cu o specificitate de ordin antropic deosebită. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare.

roci de construcţie. La Răzoare se exploatează mangan. Spania. aur). soluri brune acide alpine sau regosoluri.3. cupru. bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. nu apar pajişti alpine. Franţa. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. zinc. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. iar în apele Tisei. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. astăzi exploatările fiind sistate. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. Satele. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Maramureşului. germani. Fondul forestier extins. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. pisică sălbatecă. cupru. zinc. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. Calcarele comune. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. lup. viezure. 52 . pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. o specie submediteraneană. evrei. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. andezitul. În Depresiunea Baia Mare. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. sare. urmată de stepa rece. săracă în specii a pajiştilor alpine. dar există fluxuri. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. fauna cinegetică şi piscicolă. iar la altitudini superioare de podzoluri. ucraineni. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. iar în depresiunile joase lăcoviştile. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. faună cinegetică şi piscicolă). Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. Germania). vulpe. căprior. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. aur.. de mare originalitate şi viabilitate. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. la peste 1500 m. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. Variate resurse nemetalifere (plumb.

Deşi locuită din preistorie. Seini. rareori pe versanţi sau platouri. Şomcuta Mare.Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. regiunea are un indice de urbanizare modest. mărimile şi texturile. 7. capitala de drept a Maramureşului istoric. Negreşti Oaş. Baia Sprie. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . cu exploatări miniere intense în evul mediu. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. azi aflate în dezafectare spontană. 1. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Vişeu de Sus. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. 7. Săcel. Borşa. Oraşe polarizate de Baia Mare. Târgu Lăpuş. Cavnic. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei.

dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Nistru). predominant de subzistenţă. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. morărit panificaţie). Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. cu caracter mixt. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Baia Sprie. climatul favorabil agrementului hivernal. curativ. Luna Şes. obiceiurile. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. dar şi la Băile Turţ. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ. Negreşti Oaş. Cavnic. cartofi. Baia Mare se practică. Staţiunile turistice Borşa. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. peisajul montan. Ocna Şugatag. Sighetu Marmaţiei. urmat de grâu. floarea soarelui). iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. Lăpuş. O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. bovinele şi porcinele. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. Apele minerale. o agricultură de subzistenţă. confecţii sau tricotaje. ovăz. Bârsana etc. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Băiuţ. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. În mod similar. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. Tarna Mare. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. încă din vechime. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. Şuior. La Baia Mare. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. 54 . Ieud. rural). Turism polivalent (recreativ. Toroiaga sau Băile Borşa. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. iar în ultimul timp şi în mici ferme. în zona Baia Mare). cultural. fasole.4.Maramureş-Chioar 7. vizează ovinele. prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. Turismul este în expansiune. Agricultura tradiţională. tradiţiile. În spaţiul depresiunilor Maramureş. Productivitatea este însă scăzută.

Maramureş-Chioar Maramureş. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. cât şi feroviare. Editura Academiei. Şurdeşti. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. De asemenea. 7. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Giuleşti. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. P. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. 2. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. x x x (1987). în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. (2005). Gr. Pop. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Presa Universitară Clujeană. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Geografie Regională. Editura Presa Universitară Clujeană. III. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . (2000). Ediţia a II-a. Intr-o viziune şi mai pragmatică. Cluj-Napoca.. situată la nord-est. printr-un sector de autostradă. Sârbi. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. 2. 3. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Sat-Şugatag). Geografia României. Cluj-Napoca. Cocean. Bibliografie selectivă 1. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere.6. 7. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud.

Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile.2. 8. Componenta demografică şi de habitat 8. astfel. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci.6. Lucrarea de verificare nr. Ca urmare. Colinele Tutovei. favorabile eroziunii. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia.3.5.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii.4.7. de oraşul Bârlad. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. 2 8. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. . Olteneşti). A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. trei elemente de ordin morfologic.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. 8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . argile. în mare parte. crestele. . Platourile structurale. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cetatea). Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. dispuse monoclinal. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Podişul Central Moldovenesc. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Economia regiunii 8. 467 m în Dl. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale). monoclinale. ale Prutului şi Siretului. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Podişul Covurlui. Obiectivele unităţii de învăţare nr. potrivită. 8 8./ Apar izolat cueste (Racovei). Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene.1. în Dl. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. 376 m. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime.2.

Valea Ursului. Racova. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. căprioarei sau mistreţului. Durata timpului senin este mare. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. Are un relief de dealuri joase. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. generează forme structurale (platforme. Clima unităţii este de podiş. cu mici cueste. cinteza. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. potârnichea. terase şi glacisuri. văi subsecvente). Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. tipuri şi subtipuri de soluri. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Tutova. brune acide). Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. cueste. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. . iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). de la molisoluri (cernoziom. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. omogenă etnic şi cultural. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. cenuşii) sau cambisoluri (brune. cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. conuri de dejecţie. iar în est pe culoarul Prutului. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. vulpii. Astfel.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. ciocârlia. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. Măluşteni). cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Continentalismul climei este evident. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. privighetoarea. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Alimentarea este pluvială. iar avifauna include prepeliţa. Zeletin. cele de silvostepă şi de stepă. Podişul Covurlui are un fundament hercinic. Populaţia rurală.3. pe terase şi versanţi. Monoclinurile. depăşind 2100 ore anual. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. cu un spor natural mai ridicat. Aşezările mari sunt rare. Iveşti. Fauna de rozătoare abundă în stepă. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. îndeosebi în anotimpul rece. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. dobrogean. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. cu altitudini sub 300 m. 8. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie.

iar Huşi. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. bovine). respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. tutun. legume. Se cultivă porumb. Târgu Bujor. butoaie. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Negreşti. 8. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. industrie. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Huşi. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. cireş. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Sistem economic centrat pe agricultură şi. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni. prelucrarea lemnului (mobilă. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ambalaje) la Vaslui. sfecla de zahăr.4. grâu.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. în cantităţi mici. Căile de transport au o densitate redusă. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). meri. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. secundar. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. Bârlad şi Huşi. între 50 000-100 000 locuitori. Huşi sau Fălciu. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). industria s-a afirmat târziu. floarea soarelui. Regiunea nu are un aeroport propriu. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. prin apropiere. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. vişini. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. soia. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. Podu Turcului) şi livezile de pruni. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: . catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare.Bârladul 8. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale.5.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei.conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. . Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. . Etc. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional.izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară.perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori. . .

Adresa cursantului. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Bârladul 8.). 3. Iaşi. Cuza”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Băcăuanu. D. Editura Univ. Barbu.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . IV.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.) 5. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1.) 2.Specializarea şi anul absolvirii. Al. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.5 pct.Numărul lucrării de verificare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Chiriac. Maramureş-Chioar şi Bârlad.6. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Podişul Moldovei. 2. 3. Lucrarea de verificare nr. “Al. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României.0 pct. x x x (1992).2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.. Pantazică Maria. 5 pct. Geografia României.0 pct.Titlul cursului (Geografia Regională a României).(2.. 8. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. Ungureanu (1993). Bucureşti. Ungureanu. Răspunsul va fi logic formulat. . Bucovina. N. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. (1980). la obiect. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. Bucureşti.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4. Regiunile pericarpatice. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. V. . Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Editura Academiei.7. . Bibliografie selectivă 1. . I.

Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Depresiunea Moldovei. Bistriţa. Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Runcu. Corni. Bârlad. la Văşcăuţi. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9.Dealu Mare-Hârlău spre est.1. Baza naturală de susţinere 9.5. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.2.3.2. 9 9.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.1. 9. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope. . Componenta demografică şi de habitat 9. Proiectul pentru Învăţământul Rural . între 2. respectiv culmea Bour .Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . cu o desfăşurare alungită.6. inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina. Obiectivele unităţii de învăţare nr. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu.4.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. grefată pe un culoar major de vale. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Economia regiunii 9.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. Trotuş. Bărboiu. . filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

I. Cuza”. 2. Iaşi. N.. Pantazică Maria. D. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . (1980).. Al. IV. V. Băcăuanu.Culoarul Siretului 9. Ungureanu (1993). Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Geografia României. Podişul Moldovei. 3. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bibliografie selectivă 1. Barbu. Editura Univ.6. Ungureanu. “Al. x x x (1992). Chiriac. Editura Academiei. Bucureşti.

10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10.2. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri.5. 10 10. 1 907 m .6. .1. respectiv cel interior. Economia şi devenirea regiunii 10. iar interregional. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins. funcţie şi fizionomie.4. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. conglomerate şi calcare.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Baza naturală de susţinere 10. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. 10. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. spre culoarul Siretului. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. în Ceahlău. Ceahlău – cu altitudinea maximă.1. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant.3. Goşmanu şi Berzunţ. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi.2.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. reprezentat prin munţii Bistriţei. . 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . gresii. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. roci ale flişului (conglomerate. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . Corni. Componenta antropică a sistemului regional 10. al masivelor Stânişoara.

topoclimatul sau declivitatea versanţilor. Văratic. lăcoviştile sau solurile aluvionare. acvile. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. Caşin. al pădurilor de foioase. de o mare valoare atractivă. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. Caşin. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Masivul Ceahlău. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Secu. clean. Oglinzi. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. Cantemir în Descriptio Moldaviae). lup. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. alcătuit din stejar şi fag. viezure. ca suport al economiei regionale. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. apele minerale. vulpe. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. etc. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. sturz. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Agapia. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. Reţeaua hidrografică. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. Resursele. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. fondul cinegetic şi piscicol). sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. mistreţ. Nu lipsesc litosolurile. Cetatea Neamţului. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Să adăugăm fondul forestier montan.Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. Cele două etaje de vegetaţie. cerb. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. Slănic Moldova. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. fauna este compusă din urs. căprior. păstrăv. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. ciocănitoare. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. cărbunii din bazinul Comăneşti. Sihăstria. mierlă. Solonţ. mreană etc. Corelată strict cu vegetaţia.

Bistriţa-Trotuş 10. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 2. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Alte oraşe sunt Bicaz. Moineşti. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate. Vălsan „sate cuiburi”). Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Dărmăneşti. Târgu Ocna. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. 10. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Ziridava) existente în regiune. Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Slănic Moldova. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. Comăneşti.3.

Neamţ. iar cealaltă. Domeniu turistic de mare perspectivă. de-a lungul Bistriţei. grâu.Bistriţa-Trotuş 10. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. una. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. Târgu Neamţ. masivul Ceahlău. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. spre Gheorgheni. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. Caşin. oprindu-se la Bicaz. climatul curativ montan. ovine. lactate) etc. Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. Oneşti ). cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. cartof. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. alimentare (morăritpanificaţie. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. porcine). industrie şi turism. Secu. cu aceleaşi vechi tradiţii. Economie bazată pe agricultură. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . îngrăşăminte chimice la Roznov). bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. cât mai ales cele feroviare. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca). industriei textile (Buhuşi).4. culturile de porumb. plante furajere. Comăneşti. fauna cinegetică. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. ovăz. trimiţând ramificaţii spre rama montană. Văratic. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. Cetatea Neamţului. apele minerale clorurate. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Caşin. În luncile râurilor se cultivă legumele. atât cele rutiere. Târgu Ocna. la Bicaz. orz. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Bicăjelului sau Bistriţei. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. Oglinzi şi Durău. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). Pângăraţi. Agricultura. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare.

2. 2. Geografia României. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. Mioara (2003). din zona muntoasă sau subcarpatică. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Bucureşti. M.5. Ileana-Georgeta. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. IV. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Bucureşti. Subcarpaţii României. x x x (1987). (2000).. se exclud.Bistriţa-Trotuş 10. versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. III. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Gr. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. 10. Regiunile pericarpatice. 3. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. Culmile rotunjite sau ascuţite. Bibliografie selectivă 1. Geografia României. În primul rând. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. Ielenicz. coabitează sau. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. în unele cazuri. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Pătru. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Astfel. văile largi sau dimpotrivă.6. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor. x x x (1992). Pop. Editura Universitară. Ghincea. Bucureşti. 4. Editura Presa Universitară Clujeană. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. Editura Academiei. Cluj-Napoca. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele. Editura Academiei.

Un relief mozaicat care. Rodnei sau Ţibleşului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ocna Dej). prin văile largi ale Someşului. cele trei sectoare Podişul Someşan.4. Harghita. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11.2. aşa cum o arată şi topicul atribuit.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume.Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. localizate la periferia vestică a podişului transilvan. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş).1. .6. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Gurghiu. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia.2. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Cuprinde. 11 11. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. atât sub aspectul componentelor. Componenta antropică 11. De asemenea. integrată regiunii Maramureş-Chioar). inclusiv rama montană a acesteia. Economia şi perspectivele sistemului regional 11. culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe.5. Limita sa sudică este mai sinuoasă. iar cutele diapire. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare.3. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. a Depresiunii Giurgeului. 11.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial. Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Iazuri. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. a „jugului intracarpatic” Preluca). oceanică. s-a format în condiţii naturale. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Ţaga. Bilbor. iarna. în acest sens. Sovata. Dimpotrivă. de ce nu. Prezenţa. Mureş sau Târnave. inundaţiile din anii 1970. Munţii Căliman. Gurghiu. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Sângeorz Băi. Căliman sau Harghita. prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. Iara-Hăşdate. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. apariţia de noi lacuri. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Târnavelor. depresiuni). spre nordest. se repercutează în domeniul climei. podişuri. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. în culoarul Alba Iulia – Turda. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. 1975. să pătrundă în întregul bazin depresionar. 1992 de pe Someş. cu terase extinse. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Borsec). Borsec. Vălenii de Mureş. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Dumitra. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. Cunoscute sunt. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. Târnave). Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. Ape colectate de Someş şi Mureş.

ienupăr. în unele zone (cea a Bistriţei. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Ţibleşului. iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. 11. afin. de la argiluvisoluri. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. ape minerale. Densitatea populaţiei atinge valori mari. cu arbuşti (jneapăn. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. la cambisoluri şi podzolurile montane. Românaşi. Solurile. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. cel al populaţiei maghiare.3. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. gaze naturale. a luncilor. cerb. Resurse de sare. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. vulpii. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. iepurelui. amestecul foioase-conifere şi conifere. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. vegetaţia.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. iar din secolele următoare. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. Mureş. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. Fondul forestier este de buna calitate. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. respectiv în depresiunile marginale. densitatea şi structurile populaţiei. Târnava Mare sau Târnava Mică. amestec stejarfag. lupului. Animalele mari (urs. Vegetaţia zonelor joase. În munţii Rodnei. Căşei. iar cele din podiş de clean şi mreană. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. caolin la Parva şi Aghireş. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. vegetaţia sau relieful se dispun etajat. Ilişua. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. În podiş este domeniul mistreţului. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. Cel mai expresiv element al peisajului natural. căprior). nemetalifere. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. Nu lipsesc solurile aluvionare. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. ape minerale clorurate şi carbogazoase. începând din secolul XI.

Valea Nirajului. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Jibou. Sovata. Oraşele mari au funcţii industriale importante. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare).4. Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. mai ales în zonele periurbane. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Podişul Someşan). ale cărui funcţii economice. plante tehnice. este extinsă cultura legumelor. Teaca. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Luduş. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. Huedin). Sângeorz-Băi. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). Câmpia Turzii. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. din zona Năsăudului. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. administrative îl detaşează în raport cu celelalte. Amestec interetnic pronunţat. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. Aiud. de la satele „grănicereşti”. Oraşele aparţin. Teiuş. viţa de vie). iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. furajere. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Aiud-Alba Iulia. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Cluj-Napoca). Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Sovata. Beclean pe Someş. culturale. Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Sângeorz Băi). unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. 11. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Târgu Mureş. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. turistice. satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. Gheorgheni. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Turda-Potaissa. Topliţa. urmate de servicii şi turism. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. Năsăud. Reghin. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. Gherla. bine consolidate. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Târnăveni) altele târguri (Dej. Iernut. Pentru pomicultură. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. pomi fructiferi.

Târgu Mureş. porcine. Bistriţa – produse lactate. Test de autoevaluare Conturarea geologică. Un rol important revine industriei chimice. conserve de legume la Dej etc. ovine. Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. Gherla (sticlă). Deosebit de răspândită este industria lemnului. sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. var. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. Sângeorgiu de PădureFântânele). Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean.Transilvania nordică 11. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. celuloză şi hârtie la Dej. În schimb. Dej. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. păsări. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. Se cresc bovine. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Luduş. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. îngrăşăminte la Târgu Mureş. Alba Iulia. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. sticlă). Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. Teiuş – fabrici de zahăr. În Dealurile Someşului Mare. Cluj Napoca. Se practică apicultura. produse ceramice). vinificaţie la Aiud şi Jidvei. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. Gherla.

tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. climatul salinelor de la Praid. Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Târgu Mureş. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata. curativ şi cultural. Borsec. Alba Iulia. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat. apele minerale de la Sângeorz Băi. Praid. Călimani.Cluj-Napoca . Turda sau Ocna Mureş. nordică şi sudică. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. Sângeorz-Băi. 11. cu un pronunţat caracter de tranzit. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. . Sovata.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. Pentru turismul cultural. Construirea autostrăzii Borş . Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . lacurile de la Băile Turda). curativ. Dej. Blaj. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. oraşele regiunii. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. mai ales Cluj Napoca.5. instituţii culturale. inclusiv de mărfuri. Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu. dar şi Bistriţa. Someşului. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. recreativ. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Aiud. chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Turda Băi. . spre Suceava şi Iaşi. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Târnavelor. Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . până la un punct. cele mai importante urmând.Transilvania nordică Turism cultural. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. biserici. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Bârgău. monumente.

3.Transilvania nordică 11. 2. Geografia României. Bucureşti. Cluj-Napoca. Bibliografie selectivă 1. Depresiunea Transilvaniei. (2001). Maier. Editura Gh. Editura Presa Universitară Clujeană. x x x (1987). Editura Academiei. Cluj-Napoca. Bariţiu. III.6. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. (2001). A. Pop. Gr. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan.

socialului şi comportamentalului regional. . respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu.1.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: .identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. 2002).apariţia unui prag gravitaţional sinuos. Componenta antropică 12. 12. Lucrarea de verificare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr.4. unele spre centrele menţionate anterior. . Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . P.2. .7. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . Economia regiunii 12. Delimitarea. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în zona Târnavei Mari.6. Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu. 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. 12 12.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. . în premieră.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.1.2. . Obiectivele unităţii de învăţare nr.5. Componenta naturală a bazei de susţinere 12. Comentarii şi răspunsuri la teste 12. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu.3. 3 12.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului.

de lunci. paralelă celei dintâi). 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). parţial. în iarna anului 1942. maximele scurgerii înregistrându-se. în turbăriile de la Reci. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. Pe de alta parte. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. Podragu. Munţii Perşani. La Ocna Sibiului. Homorodul. iar cele carstice masivele Postăvarul.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. Creşterile de debite pot fi uneori mari. de regulă. primăvara.38. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. la Bod). Întorsurii. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. întregul an. Rezultă astfel un relief variat. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora. Tot aici. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. Avându-şi obârşiile în munţi. Fenomene foehnale. fie în fostele circuri. în munţi. Baraolt. Piatra Mare şi. Cibinul). Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. al Perşanilor. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Căpriţa). (devenit o axă de gravitaţie secundară. depresiuni şi podişuri. Piatra Mare. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea.5 ºC. dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. Postăvarul ). Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. din ploi şi zăpezi. În munţi rigorile acestuia cresc. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Hârtibaciul. Capra. în bazinul Vârghişului. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. alimentarea lor este asigurată. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Bodoc. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. a manifestărilor normale. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. cu o importantă pondere a terenurilor joase.

Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. cât şi cele turboase (în zona Reci). efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. ulm. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. Fagul compact apare în munţii Perşani. fondul forestier extins şi. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. fertile. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. Vâlcele. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. în podişuri cel al cambisolurilor. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. la Zizin. la Ghelniţa şi Comandău. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. Masivele Făgăraş. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. vulpea. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. din Europa. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. lupul. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. pisica sălbatecă. culoarul Apoldului. În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. Astfel. Mari resurse turistice. dispuse între 400-1000 m altitudine. Bodoc. tei. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. frasin). valorificate pentru lucrări decorative. la Baraolt. mai ales resursele atractive turistice. ale pădurilor de foioase. La Bazna. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. ca intensitate. cerb). Bodoc. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. Malnaş. Baraolt. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. mai extinse în Podişul Secaşelor. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 .

Şeica Mică. multietnică. peste 13. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. Aşezările rurale etalează în structura. Biertan. monumente). Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. tradiţiile şi folclorul lor. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Cisnădioara) 12. istoric. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. Orlat) în Depresiunea Sibiului. prin care romanii au intrat în Transilvania. religioase. ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. prin aceasta. Făgăraşului. Sibiul. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Sibiu. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. abia pe 81 Populare relativ densă. Densitatea aşezărilor este ridicată. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). iar zonele etnografice ale Sibiului. a lânii). Ea a fost mult mai numeroasă. dublate spre interior. prin pasurile Bran.3. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. continuă şi relativ densă a teritoriului. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Satele risipite (Jina. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. culturale. Hărman. în Perşani. textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. Biertan). Pe lângă populaţia românească. Gura Râului. dominantă numeric. Braşovul. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. 17. o cale.671 locuitori. migrarea spre Germania). Cristian. Predeluş sau Oituz. din cele două alese. Predeal. Saschiz. popularea spaţiului montan este mult mai redusă.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. Exceptând arealul Branului. şi răspândirea sa largă în zona de podiş. Feldioara. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. Axente Sever. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. de Dunăre şi Marea Neagră. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic.300 şi. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. economic. comunităţile umane. Făgăraşul. încă din antichitate. de peste 125 locuitori/km². Oraşe numeroase. Proiectul pentru Învăţământul Rural . În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). polarizate de Braşov şi Sibiu.

Sibiu şi Târgu Mureş. Făgăraş. Covasna. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Copşa Mică. Săcele. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Hunedoara). dar practicând deopotrivă transhumanţa. Sibiului şi Braşovului. direct şi indirect. Târgu Secuiesc. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. Menţionaţi alăturat: 1. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Ocna Sibiului. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. Agnita. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Zărneşti. Braşovul şi Sibiul. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind.Transilvania sudică locul trei. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri.Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. 12. agricultura. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). secole la rând. Sfântu Gheorghe. Răşnov. Astfel. industria şi turismul.600 locuitori). Clujul. Dumbrăveni. în care depresiunile Sibiu. caz unic în România prin specificitatea lui.4. Avrig. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Sighişoara. Codlea. Victoria. crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. Mediaş. Tălmaciu. de către Braşov (307 046 locuitori). prin centre de niveluri diferite. Se observă prezenţa a două centre majore. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Cisnădie. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Sălişte. Sistemul urban este polarizat. cu peste 12.

brânzeturi. Turismul este o ramură economică în creştere. industria lemnului.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. industria chimică. viţăde-vie. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. obiceiurile şi folclorul românesc. produse din carne etc. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. tradiţiile. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. mobilă. fâneţe şi păşuni. Turism montan şi cultural intens. Prejmer). Covasna. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. utilaj minier. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. Braşov. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Bazna. sticlărie. De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. menţinut. Răşinari. produse cosmetice. prelucrarea lânii. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. avioane. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Sighişoara. Piatra Mare). iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. şi astăzi. Hoghiz (ciment). acid sulfuric) Victoria. pomi fructiferi. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Braşov (produse refractare). acid sulfuric). maşini agricole. răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Sighişoara (prefabricate. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. În privinţa viticulturii. Orlat. şi ea de mare tradiţie. Mediaş (carbid). sticlă). Zărneşti. iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Cisnădie. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Râşnov. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Agricultură mixtă. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Făgăraş. Homorod. Vâlcele. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. dată fiind poziţia geografică a regiunii. Sibiul s-a specializat. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Tălmaciu) în aparataj de precizie. Mănăstirea Sâmbăta. brânzeturi. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov.

resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Vechile bresle din Sibiu. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Braşov-Întorsura Buzăului. Disfuncţiile actuale. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania.5. 2. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. în Bistriţa şi împrejurimile sale. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. cel al Transfăgărăşanului. 1. În consecinţă. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova).Agnita. în mare parte. La Sibiu funcţionează un aeroport. 12. Sibiu. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. pecetea geniului lor creator. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. cum ar fi cea de pe Târnave.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. Cluj etc. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente.

Pop. Cluj-Napoca. .) 4. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.Specializarea şi anul absolvirii. Transilvania nordică şi Transilvania sudică . . podişuri. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. Editura Academiei. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . (3. (2000).) 3. (2. Depresiunea Transilvaniei. Lucrarea de verificare nr. Editura Presa Universitară Clujeană. produse şi interese. Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. depresiuni). Gr. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.Numărul lucrării de verificare. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Bistriţa-Trotuş. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Cluj-Napoca. Răspunsul va fi logic formulat. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.0 pct) 2. x x x (1987). Editura Presa Universitară Clujeană.0 pct. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Bucureşti.Transilvania sudică 12. (2001). Argumentaţi acest fenomen.Adresa cursantului. 3.0 pct) 5. Bibliografie selectivă 1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr.0 pct. Pop. Gr.III. (2. la obiect. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. . 2.Titlul cursului (Geografia Regională a României).6. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 12. Geografia României.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).7.

cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre. Către Est limita unităţii este clară. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale.posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. .Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. Ca unitate teritorială. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic. regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural. de evoluţie a teritoriului. versanţi prelungi. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. axe) în funcţie de tendinţele.1. Baza naturală de susţinere 13.6. culmi aplatizate. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. 13. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate.1. platouri. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară.3 Componenta antropică 13. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 13. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . 13 13.4.2. spontane sau dirijate. La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. masive izolate. tranşant.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă). Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». . la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord.5. creste ascuţite.

relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. de acum 62 000 ani).sud-est se înscrie culmea Codru Moma. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali. cu peste 50 km lungime. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. asemeni unui V.). se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). Cuţilor. Albioarei. Pociovaliştei). Bratcani. Pe de altă parte. peşterile Humpleu. Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. Ordâncuşei. chei şi defilee cu geneze variate. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. alcătuiţi covârşitor din calcare. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. Zăpodie. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. cheile Videi. Topliţa etc. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. Înspre vest. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. Astfel. în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. El este alcătuit. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. izbucurile Izbândiş.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Sighiştelului etc. în a doua jumătate a lunii iulie. Runcului. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. Hodobana. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. Cu o orientare nord-vest . cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. în special calcare. partea centrală. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. masive. Defileul Crişului Repede. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. Spre nord. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. cea mai înaltă şi masivă. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). între care Munţii Pădurea Craiului. masiv. Someşului Cald. La nord.

Valea Drăganului (Floroiu). pe Crişul Repede. Bulzişor. cu manifestarea etajării elementelor climatice. spre est de Someşul Mic. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. Acumulări endocarstice deosebite. Piatra Bulzului. klippe şi olistolite. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Fântânele-Beliş). Moneasa sau Geoagiu-Băi). ceaţă. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Plotunul. temperaturi medii anuale de 2-60C. Iara-Hăşdate. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. Zăcămintele de aur (Brad. Râmeţului. Almaş. îndeosebi cea din Ţara Moţilor. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. cristalini. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. unic este relieful de masive izolate. Depresiunile (Brad. Ape termale. Vad-Borod) au un climat specific. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. Climatul general este cel specific montan. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Roşia Montană. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. realizate pe Someşul Mic (Gilău). Pentru Trascău-Metaliferi. Vânătara. Negru şi Repede) şi de Barcău. Iada (Leşu). Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Gurahonţ. Vâlcanul. Tăuz. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. Ampoiţei. pe Someşul Cald (Tarniţa. (Pietrele Ampoiţei. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. de o mare importanţă balneară. Hăşdatelor. cu altitudini modeste. în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Hidrografic. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). nebulozitate ridicată. precum şi carierele de la Vaşcău. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. La est de Valea Ampoiului. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Huedin. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. Arieş şi Ampoi. Versantul vestic. Dumbrăviţa de Codru). Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. (Vaşcău. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. se desfăşoară Munţii Trascăului. Huedin. Izbândiş). Piatra Helenească).Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Coteţul Dobreştilor.

Criştior-Brad. Ordâncuşei. Vlădeasa sau Muntele Mare. Huda lui Păpară. Galdei. Roşia Montană. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . În depresiunile . iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. climatice şi biogeografice.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. cu păstrăv şi lostriţă. bazalt. Sighiştelului. la altitudini mai joase. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. roci de construcţie). Cetăţile Rădesei. ponoarele Vânătara. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. travertin. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. marmură. Someşului Cald. iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Varietatea şi unicitatea peisajelor. pietriş şi nisip. Galbenei. cerbul şi. portul popular. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. Gheţarul de la Scărişoara. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. căprioara. cheile Turzii. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. polimetalice şi turistice apreciabile. Peştera Urşilor. veveriţa. sărbătorile şi datinile. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. Resurse aurifere. Râmeţului. Vântului. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. structurile geologice inedite ale Detunatelor. ciocănitoarea. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. suprafeţele ocupate cu păduri. andezit. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Runcşor. peşterile Meziad. cinteza). Pajiştile alpine din Biharea. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Roşia Poieni. Astfel. climă rece şi umedă. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. Toaia. Vadu Crişului. pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. minereuri. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. meşteşugurile etc. calcare. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere.

Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. Vaşcău. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor.4. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a alimentării cu energie sau apă. altitudinile moderate. Baia de Arieş. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. Sebiş. Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Roşia. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Abrud. Nucet. în general. Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. forestiere. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. Zlatna. dispensare. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Gurahonţ). Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. lipsa infrastructurilor de acces. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. mici. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. Ineu. cât şi de rolul istoric. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. magazine comerciale). Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. cât şi de potenţialul de comunicaţie. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Zece Hotare. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Abrud. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Beiuş. Răcaş. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate.Munţii Apuseni 13. iar actualmente din minele de la Băişoara.3. Principalele oraşe sunt: Brad. Câmpeni. Ştei. 13. Sebiş. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Ştei. Aleşd. pastorale sau mixte. Nucet.

prelucrarea lemnului. Centre de referinţă sunt Câmpeni. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Gîrda de Sus. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Staţiunile Moneasa. depresiunea Beiuş (Meziad. depresiunea Huedin (Sâncrai. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. sucuri. Arieşeni. Pietroasa. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Ocupaţie străveche. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Băişoara. Chişcău. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Stâna de Vale. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale. bere. Vaţa de Jos. Scărişoara. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. GeoagiuBăi. 13.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. Beiuş şi Brad. Izvoru Crişului). alcool. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). Sohodol. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Aireşeni). anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac. Leşu. Râmeţ. Cerbul. Vadu Crişului. Vaşcău. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi.

Pe valea Crişului Repede. detaşat. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. Analizând structura şi funcţiile peisajului. prin sudul Munţilor Apuseni. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. În cadrul acestui model regional. Crişul Negru. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. 2. bazinul Arieşului spre Turda. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Crişul Alb). pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. mineritul substanţelor nemetalifere. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. Înălţimile sale sunt mijlocii. În sfârşit. Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. depresiunile „golf” Zarand. cu predominanţa munţilor joşi. culoarul Mureşului. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Câmpia şi Dealurile de Vest). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. căi de comunicaţii). prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. urmat de agricultura ecologică. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. intens umanizate. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău).5. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. în mod nemijlocit. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. Depresiunea Brad spre Deva. 13. din raporturile îndelungate. de data aceasta de sorginte antropică. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. uşor accesibili. minerit şi creşterea animalelor. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. La care se adaugă. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Aici apare un nucleu central morfologic.Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. turismul. Ţara Moţilor . magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). pot fi evidenţiate subregiuni. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. Ampoi. care deversează gravitaţional către ariile adiacente.

Cluj-Napoca. păşuni). Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . populaţia a fost atrasă de resursele miniere. (1984). Nu în ultimul rând. 3. Cocean. fâneţe. Pop. Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Gr. Bucureşti. Editura Academiei Române. x x x (1987). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi.7. 2. Bucureşti.III. în special cele aurifere. Editura Presa Universitară Clujeană. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. (2000). Editura Academiei. În al doilea rând. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. Bibliografie selectivă 1. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. 13. P.

de la nord la sud. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv. 14. Baza naturală de susţinere 14. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei).rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m).6. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. din Câmpia Crişurilor şi Someşului.2. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.2.3. 14 14. 94 . Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. Cermei sau Miersig. Componenta antropică a sistemului regional 14. altitudini de 300-400 m. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului.Crişana Unitatea de învăţare Nr.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. forme de relief joase. 14 CRIŞANA Cuprins 14.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. dealuri şi munte. (Ea nu include. ca elemente morfologice aparte. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă.1. Aici.5. în principal. deci. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. .modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice. 1925 sau 1959). Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. . Economia şi perspectivele regiunii 14. Dealurile Oradei. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: .

dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. accentuată. păduri de răşinoase. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. în primul rând. Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Miersig. Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Barcău. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare). În scopul regularizării scurgerii. păduri de foioase. sub influenţa maselor de aer vestice. Pădurea Craiului şi Codru Moma). cu un maxim de primăvară şi toamnă. Tăşnad. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. Crişana este străbătută. Vârşolţ). Andrid. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). la Timişoara spre sud. În partea nordică. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă. În sfârşit. Crişanei îi aparţin. Climatic unitatea se află. cu temperaturi de 43°C).7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului.Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. în integralitate. Oradea. iar al doilea la 340-410 m. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. Crişuri. Mari acvifere cu ape termale. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. Marghita. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. tributară integral Tisei. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş.4 °C la Oradea). Zăuan. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. o traversează Crasna. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. Meseşeni Băi etc. Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Carei. Sălacea). de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. Barcăul şi Someşul. În ciuda acestui aspect. industriei sau aşezărilor. Şimleul Silvaniei. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica).5°C (10. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. mai umede şi moderate termic.

3. ape termale. fazan). La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. Zăcăminte de petrol şi gaze. Borş. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. păduri de răşinoase. românesc. Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. De asemenea. Popeşti. Curtuiuşeni. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. Davele de la Marca sau Tăşad. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. gaze naturale (Balc. Suplacu de Barcău). Sărmăşag. căprior. ape termale. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. Baza de resurse ale subsolului este variată. Marghita. obiective turistice naturale şi antropice. obiectivele antropice (cetăţi. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. resursele cinegetice şi piscicole. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. biserici. menţinut în flora ţării noastre. 14. Codru şi Sălaj) etc. orbete. Solurile nisipoase. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. alături de ortodocşi convieţuind catolici. Este un relict tropical. dealurile cu fragmentare mai accentuată. în perimetrele intens urbanizate. cu un indice de peste 1% anual. potârniche.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. dar cu o frecventă notabilă. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. Umanizare încă din preistorie. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. viezure. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. inclusiv în perioada glaciară. Pişcolţ). Chieşd etc). castele. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. Fondul etnic autohton. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. germană (şvabi). cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. versanţii montani. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. reformaţi. lup. cu biotop actual natural în Delta Nilului. păduri de foioase. O valoare deosebită o au terenurile agricole. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. protestanţi. monumente. vulpe. iepure. popândău. slovacă etc.

de peste 100 000 locuitori. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. în fostele cetăţi (Oradea. sunt industriale. În cazul Tăşnadului. Satele aparţin celor două categorii structurale. Zalăul. Marghita. în zonele plane. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Raportate la extensiunea sa. Satu Mare. turistice. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). Zalău. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. culturale. Funcţiile celor două oraşe mari. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora.în cea capitalistă (Carei. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). polarizat de Oradea. şi adunate. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. 14. Crişana are un număr redus de oraşe.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. comerciale. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. Tăşnad. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. prezenţa resurselor. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). al treilea oraş al unităţii studiate. In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . de câmpie sau piemont. Şimleul Silvaniei). politicoadministrative. hidrografici (prezenţa surselor de apă. tradiţia locuirii etc. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. Cehu Silvaniei).

produse alimentare şi textile. energiei. mobilă. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. în luncile Crişului Repede şi Someşului. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe).4. fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. Podgoriile Oradei. anvelope. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. producţia de lacuri şi vopsele. dar şi la Marghita. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. inclusiv piersicul şi caisul. Grâul. Tinca. În periurbanul principalelor oraşe. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. Tăşnad sau Salonta. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. Industrie prelucrătoare diversificată. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. Zăuan. 98 . Sălaj sau Bihor. dar şi viţa de vie. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Având un potenţial pedogeografic important. monoindustriale. Meseşeni Băi. cele mici fiind. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. inul. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. floarea soarelui.Crişana 14. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. În ambele oraşe funcţionează termocentrale. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. Intreprinderi mici. textile. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. orzul. Carei. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). Boghiş. după Câmpia Română. mobilă. materiale plastice. Beltiug. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). plante tehnice şi furajere. de regulă. cu largi disponibilităţi de intensivizare. Carei. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Turism curativ şi cultural. mobilă. mixtă. conductori emailaţi. produselor şi intereselor în sistemul regional. Tăşnad. armături din fontă şi oţel. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. Astfel. porumbul. Satu Mare. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. aparataj casnic. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. sfecla de zahăr. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. porcine sau bovine din zona de câmpie. produse alimentare. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Marghita. Biserica cu Lună). textile. zahăr). Băile Episcopiei (1 Mai). vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. cum sunt cele de ovine. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. Satu Mare. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. utilaje. se practică legumicultura.

(2005). La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. I. Geografia României. x x x (1992). Ţara Beiuşului. Astfel. Crişul Repede. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. în soluţie. (1987). Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. 3. Berindei. . 1. Regiunile pericarpatice. Editura Universităţii din Oradea. Pop.Kiev. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Bibliografie selectivă 1. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. IV. . în 2-3 niveluri. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. În general.. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Gr. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14. Gr. locomotorii).poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Oradea. Posea. 2.. Etc. ambele cu legături internaţionale. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Bucureşti. în cura externă. A.6. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu.complementaritatea multor subramuri economice..prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Editura Academiei. . industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Pe lângă termalismul accentuat. apele conţin. Bucureşti. 2. şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură. Câmpia Crişurilor. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Pop.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta .5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. În ştranduri şi piscine. agricole.

formată în acelaşi mod. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. culoarul Streiului (Orăştiei).4 Economia regiunii 15. Componenta antropică a sistemului regional 15.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. aşa cum s-a precizat anterior.6. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani. . acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată. Baza naturală de susţinere 15. cât şi spre apofiza ei nordică. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. deşi cu numeroase restricţii. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă. de produse şi interese. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului. cu soluri fertile. de agregare funcţională. 15 15.5. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. ce se ataşează. Astfel.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită.2. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. Mai mult.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. prin numeroase elemente convergente.2. 15. Obiectivele unităţii de învăţare nr. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Pe de altă parte.1. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural .1. . cu origine tectonică.3.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate. structura şi funcţiile sale. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. Se prezintă ca o câmpie întinsă. nici Olteniei de nord. 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare. cursantul va realiza: .

Astfel. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. circuri. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. Inversiuni termice în depresiuni. Ponorici. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). primul de acest fel din România. Ana. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Streiul. Unitatea montană a Retezatului. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. situat la vest. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Florica etc). Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. ca axă hidrografică regională. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Zănoaga – 29 m profunzime. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Galeşu. în anul 1935. în Depresiunea Haţegului. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Aparţin. văi. Vegetaţia. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Cerna. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. Viorica. Peştera din Valea Stânii). generând inversiuni termice. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. de asemenea. morene). cu numeroase elemente morfologice. Alt pas. Datorită peisajului lor inedit. cu culmi largi şi văi relativ înguste. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Lia. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). sistemului teritorial. aici s-a înfiinţat. Culoarul Mureşului. divergent. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. regiunii şi masivele muntoase învecinate. hidrografice sau biogeografice rare. cu o suprafaţă de 54 400 ha. Cioclovina. Parcul Naţional Retezat. Tăul Porţii. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Tăul Agăţat.

pinul negru. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. dolomite. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. Ruschiţa. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. peisaje naturale pitoreşti. chei. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. fertile. În Munţii Şureanu. Paroşeni. Muncelu Mic). ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. lacuri glaciare şi antropice. Lupeni. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. iar cele din zona montană pentru păşuni. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. fier. Cioclovina. creste. 1100-1200 m. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. Uricani. faună cinegetică şi piscicolă. Peştera de la Româneşti). Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. nisipuri cuarţoase. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. Aninoasa. pe terase sau glacisuri. forestiere şi turistice. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. din secolul al XVIII şi până azi. Valorificarea continuă. cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. talc la Lelese. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Resurse de cărbuni. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării. nemetalifere. La peste 1800 m înălţime. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. profunde. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. alun turcesc). Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. de foioase şi răşinoase. Avem în vedere. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Ponorici. Fondul forestier este extins. cupru) la Alunu. situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic.

celei sumeriene). al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. respectiv Banatul.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. vieţuiesc maghiari. valori etnografice specifice etc. cetatea Deva. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. în primul rând. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Sântămăria-Orlea. a unei populaţii tinere. După acest an. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. bisericile din piatră de la Densuş. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. mai scunzi şi mai aplatizaţi. Amplasarea capitalei Daciei romane. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. după unii exegeţi. Fiind o unitate predominant muntoasă. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Proiectul pentru Învăţământul Rural . până în 1989. depăşind 125 locuitori/km². Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Clopotiva sau Streisângeorgiu. 15. mai puţine. unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. cu o scriere necunoscută anterioară. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. pe lângă români. a culoarului Mureşului unde. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. de peste 6000 ani vechime. Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. monumente. muzee. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care.3. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri. fenomenului de migrare internă.

Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Călan. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. dezvoltarea comerţului etc. din punct de vedere politico-administrativ. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. cu funcţii mixte (agricole. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. miniere). Oţelul Roşu. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Simeria. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Alte oraşe sunt Haţeg. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. Lupeni. forestiere. 15. Orăştie. de către Deva. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Paroşeni.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Petrila. Uricani. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Astfel. Vulcan şi Aninoasa. atribuţii preluate. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Deva.

conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. Exploatarea elementelor atractive se realizează. Pietrele. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. Per total. În zona montană a Retezatului. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. 2000). Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. iar personalul disponibilizat. Orăştie. lactate. Cinciş). La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. Hunedoara. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale. Piatra Roşie). în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Gr. cojocăria de la Orăştie. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere. Cetatea Deva. cultural şi rural. bovinele. Deva. Streisângeorgiu. cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. Colţeşti. De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Haţeg. numeroase mine fiind închise. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune.Haţeg-Poiana Ruscă 15. cereale şi plante tehnice predomină.4. Gura Zlata. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Potenţial turistic exploatat incipient. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Sântămăria Orlea. datorită destructurării industriei după 1989. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Proiectul pentru Învăţământul Rural . carne. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Blidaru. Hunedoara.

Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. spre Craiova. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. prin Depresiunea Petroşani. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). Oţelul Roşu. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII. . 15.optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti). Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. . prin Defileul Jiului. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară. . respectiv Banat. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. social şi infrastructural precum: .diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. la Simeria. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională.5. Călan. În consecinţă.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. . peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. N. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . III. Editura Universităţii de Vest.6. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. (2000). Cluj-Napoca. Popa. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ţara Haţegului. Studiu de geografie umană. 2. x x x (1987). (2001). Timişoara. Editura Academiei.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Pop. 3. Bucureşti.

3.6. în Vârful Piatra Goznei).Obiectivele unităţii de învăţare nr. Gârliştei. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. În partea sudică.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16.rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. definit de o interferenţă îndelungată. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice.7. Locvei. Berzascăi) de mare importanţă turistică. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. 16. Buhui. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. 16 BANATUL Cuprins 16. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. cu o serie de peşteri (Comarnic. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. Caraşului. Lucrarea de verificare nr. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. autentic.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico. . Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană.5. 16 16. concis. 16 16. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. Componenta naturală a sistemului regional 16. Munţii Banatului.1.şi geografico-umane particulare. Componenta demografică şi de habitat 16.2.2. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului. arhaic. Mai mult. Din punct de vedere petrografic. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune.1. Aninei. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”). Popovăţ) şi chei (Nerei. Racoviţă. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.4. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. Minişului. sârbii sau maghiarii. 16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: . în acest caz. . pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. El apare pe fondul unui românism majoritar. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş).

câmpie. căprior. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. Celelalte câmpii sunt mai înalte. 1966. Câmpia Timişului. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. Alimentarea este preponderent din ploi. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. Câmpia Timişului. Timişul. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. ierni mai blânde. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. paltin. Nera. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. cu temperaturi mai ridicate. În dealurile Lipovei. Elemente faunistice mediteraneene. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. mojdreanul. Acvifere carstice. Coniferele apar insular. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. potârniche. Reţea hidrografică divergentă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . gorunul. Urmează fagul. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. Dealurile Pogănişului. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. ele înclină de la est la vest. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. a speciilor de amestec (carpen. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Bega. 90-120 m. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. dealuri. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. numeroase specii de păsări. iepure. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. castanul dulce cornul. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit. Caraşul. colectată de Dunăre. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. viezure. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. cerul şi gârniţa. tei) pentru ca. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. etc. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. pisică sălbatecă. prepeliţa. Mureşul. cu zăpadă puţină. cărpiniţă. Dealurile Tirolului. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă.

cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. iar structura etnică este extrem de mozaicată. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. fier. Caransebeş. Minişului. Caraşului. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. peşterile Comarnic. ţigani. culturale. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. comerciale. Defileul Dunării. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. lăcoviştile. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). Nu lipsesc solurile aluvionare. Frumuseţea peisajului montan. bulgari.660 locuitori). Popovăţ. atestat documentar încă din anul 1156. Turnu). Foeni. a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Orşova. 110 . cupru. inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. reflectă şi ele o specificitate aparte. pe lângă români vieţuind maghiari. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. la contactul formelor de relief. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. pietrişuri. valorile ei scăzând. Trei Ape şi Văliug etc. uraniu (Ciudanoviţa). Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. Buhui).827 locuitori în 2002). Reşiţa. Mărimea satelor diferă. marmură (Bocşa). germani. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. nisipuri.Banatul Zăcăminte de cărbuni. Obiective turistice pitoreşti. Secu. Lugoj. obiectivele antropice din Timişoara. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. implicit. populaţia şi aşezările. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). administrative). turistice. argiluvisolurile. Zădăreni. Anina. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. bazalt (Lucareţ). dar.. pseudorendzine şi terra rossa. şisturi bituminoase la Anina. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). Cozla. litosolurile. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului.3. Gârliştei. azbest (în bazinul Nerei). Doman. cehi. Bigăr. datorită familiilor cu copii puţini. slovaci. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. 16. calcare. în depresiuni. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important. Reţeaua de aşezări este bine consolidată. sârbi. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. Satchinez. Baia Nouă au dus.

Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. siderurgia Reşiţei. caprine şi bovine). Bocşa. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Caransebeşul. Pâncota. Jimbolia. spre cea montană. Moldova Nouă. turistice. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. cu arii de gravitaţie locale. comerciale. Oraviţa. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. Industrie. de mutaţiile post-decembriste. culturale. 16. Deta. Lugojul. uneori decisiv. Anina. Nădlac. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Timişului. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. turism. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ghioroc. agricultură.4. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Lipova. Industria are vechi tradiţii. Pâncota. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. fiind afectată structural. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. înfiripându-se încă din anul 1771.Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Curtici. Urmează. bazată pe materii prime locale. ovine. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. porcine sau păsări. Sînnicolau Mare. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Buziaş. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. de câmpie.

Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). aeriene şi fluviale. În raport cu regiunile învecinate. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. celelalte baze (Vălig. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. Trei Ape) având capacităţi limitate. produse textile. brânzeturi etc. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . produse alimentare. precum şi un culoar. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. maşini electrice. dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. la nivel naţional între cele două războaie mondiale. Teremia Mare. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). maşini agricole. tradiţiile industriale şi agricole. destinată agrementului hivernal. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens. Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. funcţionează o singură staţiune montană. prin amenajările executate. ferate. Aici se fabrică maşini şi utilaje. Timişoara şi Aradul. mobilă. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. îngrăşăminte chimice. Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. resurse umane de calitate superioară.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. iar râul Bega. Semenic. în 1719. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. este navigabil. Astfel. inclusiv din cele două ţări învecinate. Banatul posedă resurse agricole. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. Călacea). În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi. Astfel. Timiş-Cerna. (De subliniat că anterior datei menţionate. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. material rulant. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului.

Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă.Banatul 16. a unor obiective turistice de referinţă. Şi nu în ultimul rând. natural sau social. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. a cărbunilor cocsificabili. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat. spre exemplu. În primul rând. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. poziţia geografică a Banatului. la cele de deal şi munte. de la cel de câmpie. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. 2. Or. a fondului forestier diversificat compoziţional. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei. În al doilea rând. În Banat apare o etajare a reliefului. Ea va induce o etajare a climatului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Etc. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase).

Explicaţi antropizarea lor accentuată. Editura Presa Universitară Clujeană. la obiect. (2000).Specializarea şi anul absolvirii. 4. Răspunsul va fi logic formulat. Carpaţii şi Subcarpaţii României.7. Pop. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Editura Academiei. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.Adresa cursantului.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Lucrarea de verificare nr. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei. Oradea. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. x x x (1992).Numărul lucrării de verificare. 3. x x x (1987). Bucureşti. Geografia României. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat.0 pct. (2. (2. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.Banatul 16. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. .5 pct. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Gr. Bucureşti. 2. Gr.) 3. 16.) 2. (2. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.6.0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. IV. (2005). Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Bibliografie selectivă 1. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare. Regiunile pericarpatice. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni.) 5. Pop. Geografia României. Editura Universităţii din Oradea. Editura Academiei. . . III. Crişana. Cluj-Napoca.5 pct. .) 4. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.

Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună. 17 17. de cooperare şi afirmare independentă. Componenta antropică şi de habitat 17. Obiectivele unităţii de învăţare nr. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat.4.1. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică. . într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. În consecinţă. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. . spre o direcţie sau alta. au apărut şi se afirmă centre noi. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem.2. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. credem noi. se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. a liniilor de gravitaţie.1.3. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Pe de altă parte. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. cu atribute variate. Mai mult. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Baza naturală de susţinere 17. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Predomină satele mijlocii şi mari. cu scăderea natalităţii. Resursele variate ale solului şi subsolului. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. îmbătrânirea populaţiei. Bumbeşti Jiu. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. Predomină populaţia rurală. Teritoriu populat încă din preistoric. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Miloştea) sau fierului. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. stopată după 1990. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Apar şi sate foarte mari. răsfirate sau adunate. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. gradul de urbanizare fiind mai redus. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. de asemenea. Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). cu trăsături particulare. 50 000 ani). climatul fără extreme deosebite.. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Târgu Cărbuneşti. prin poziţia lor.(romii). mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. Actualmente.Oltenia nordică 17. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. Rovinari. în vetrele depresionare şi.3. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. bilanţ demografic fluctuant. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Ţicleni. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice.

Motru. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. Industrie energetică şi prelucrătoare. cu infrastructura cea mai bogată. dar şi spre Husnicioara. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică.4. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul. situat la est. cea de la Bârseşti. de lângă Târgu Jiu. tricotaje şi confecţii.Oltenia nordică 17. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. în zonele joase. pe fondul afirmării industriei. Principalul centru. Târgu Cărbuneşti. Tismana. Bumbeşti Jiu. în aceleaşi oraşe. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. în lunca Jiului legumele. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. în sud. alimentară. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. creşterea animalelor. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Activităţi turistice în afirmare. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. industria celulozei şi hârtiei. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. 120 . spre nord-vest sau Alunu. Principala ramură. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. se amplifică urbanizarea. Industria. Pomicultură. Rovinari. este destul de diversificată. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. în sens. între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. invers. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională. dar şi celelalte unităţi montane. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. ca axă de transport europeană. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. Tismana. În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. spre Marea Neagră. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. cel gorjean şi cel mehedinţean. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. în primul rând. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. Timişoara . monumente). mai ales în domeniul speoturismului. întărirea coeziunii interne. Concomitent. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). ci şi o complementaritate funcţională profitabilă.

are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. M. 3. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Astfel. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. cea a Jiului. Subcarpaţii României. Pop. Ielenicz.Oltenia nordică 17. Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. nord-vest.. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. o poziţie geografică la Dunăre care. Geografia României. (2000). Ghincea. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. Editura Universitară. Mioara (2003). cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Editura Presa Universitară Clujeană. 2. Pătru.5. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. Cluj-Napoca. În primul rând. 2. inclusiv în perspectivă. de la cel de câmpie în sud. III. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Ileana-Georgeta. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Gr. Ca influenţe climatice. de intensă circulaţie. Editura Academiei. x x x (1987).6. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17. Din punct de vedere hidrografic. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare.. Fiecare din cele două oraşe. pe o axă. Oltenia nordică are un climat etajat. Bibliografie selectivă 1. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dimpotrivă. Bucureşti. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri.

Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării.descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen. Componenta naturală a sistemului regional este constituită. cel oltean.1. . de-a lungul Dunării. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată.4. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată. vegetaţiei de stepă şi silvostepă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. .exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. cu trăsături caracteristice.6. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. 18. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. până aval de Drobeta-Turnu Severin. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei. 18 18. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.2. cea sudică. în est. . . în primul rând. Deosebit de ambiguă este limita nordică. Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: . Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic. climatului de câmpie cu variaţii reduse. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: .1.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. Baza naturală de susţinere 18. puţin fragmentat şi denivelat.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.2.identificarea unui spaţiu mental. Obiectivele unităţii de învăţare nr.3. . Economia regiunii şi perspectivele sale 18. Componenta demografică şi de habitat 18. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase.

Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. orbete).Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. la rândul ei. ghimpele (Ruscus aculeatus). În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. anin. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. odată cu creşterea indicelui de ariditate. în majoritatea lor. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. primăverile timpurii. Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Un relief jos. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. plop. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. iepuri. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. soc.etc. Precipitaţiile descresc de la vest la est. Dunărea. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. argiloase. Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . cer şi gârniţă. verile fiind călduroase. potârnichea. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. mojdreanul (Fraxinus ornus). Teslui). cu soluri roşcate şi brun roşcate. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. în scopuri agricole. vulpea. subunităţi. Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. sânger. pisica sălbatecă. iar la limita estică se află Oltul. iar toamnele îndelungate. Amaradia. prepeliţa. popândău. Olteţul. fazanul. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. scumpia (Cotinus coggygria). În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate.

Partea nordică. Verbicioara. mijlocii şi mari. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. folclor). unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. se exploatează cărbuni inferiori. a arterelor de circulaţie. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. datorită izolării lor frecvente. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. Slatina. Dimpotrivă. care se confruntă. spre Târgu Jiu. Iancu Jianu. la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. Fărcaşele. Izvoru. energetici. cule. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. mănăstiri. Gârla Mare. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. cu depopularea. cu diferite specializări pe subramuri. poligonală. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane. tradiţii. petrol şi gaze. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². cât şi spre sud. muzee. grade de podzolire. ca premisă a viitoarelor oraşe. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vădastra. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. şi Olt. Structura etnică este covârşitor românească.5 aşezări/100 km²). cea mai slab populată fiind fâşia sudică. localizate de-a lungul râurilor. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. cel al bazinului Motru. spre Craiova. exceptând zona municipiului Craiova. monumente. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici. Profilul economic rămâne cel agricol. sub 500 locuitori. obiceiuri. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. orientat atât spre nord. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie.3. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. a câmpiei nisipoase. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Satele mari. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. depăşind astfel media pe ţară (5. Oltenia sudică se constituie.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. de la Ostrovu Mare. Ipoteşti. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Brădeşti). Omogenitate etnică. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. 18. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. Ostrovu Mare. Irimeşti. În partea nordică. sub 100 locuitori. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. în vecinătatea surselor de apă.

Segarcea. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural .Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. în spaţiul alocat. Vânju Mare. servicii. în proporţie decisivă. îndeosebi din Transilvania. Bălceşti. dar şi în zonele periurbane. aşezărilor urbane mici. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. deşi este situat pe stânga Oltului. la următoarele întrebări: 1. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. Corabia. Oraşele aparţin. Balş. Drăgăşani. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Drăgăneşti Olt). Băileşti. sub 50 000 locuitori (Strehaia. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. Caracal. 18. Calafat. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. de veritabil „loc central” al regiunii. Piatra Olt. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2. Filiaşi. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. puteţi răspunde. Scorniceşti.

mult mai limitate. industrie chimică. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. Corabia şi Calafat.Oltenia sudică 18. se practică un turism cultural. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. păsări. automobile). În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. Fabrici de zahăr. părul şi prunul. sfeclă de zahăr. se cultivă intens mărul. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite. în schimb. floarea soarelui. creşterea animalelor (bovine. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. textilă. cireş. invers. soia. vişin). În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază.4. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. ovine. la Segarcea. dintre pomii fructiferi. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. Pleniţa. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Se cultivă porumb. nevoite a le culca cu suliţele). Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. la loc de frunte situându-se. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. materiale de construcţie. cais. porcine. cabaline). Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. alimentară. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. orz. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Activităţile turistice sunt. de câtre lanurile de grâu. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). alimentare sau ale construcţiei de maşini. La Filiaşi. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Aici. anterior acestuia întreaga Oltenie. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. Craiova. dar şi al produselor din cauciuc. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. în raport cu alte regiuni.maşini agricole. într-o proporţie mai ridicată. ca şi Moldova dealtfel. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant. În consecinţă. mobilă. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. Strehaia. desigur. pe vremea dacilor. avioane. plante furajere.

un sistem de aşezări umane clar ierarhizat. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Piatra Olt. aflată la limita estică a regiunii. 2.valorificarea superioară. a potenţialului agricol important pe care îl deţine. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. turismul rural). Caracal.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. Vânju Mare.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu.Stamora Moraviţa. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. Scorniceşti. Corabia. Segarcea. Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Dunăre. o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. Balş. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. turismul de agrement nautic pe Jiu. Craiova. Olt. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara ..5. Băileşti. . cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. 18. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . . Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. competitivă. . Calafat. . industrie alimentară şi chimică).afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. Drăgăşani. Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70. El nu este concurat de alte centre. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Bălceşti. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. Filiaşi. celelalte oraşe (Strehaia.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Geografie fizică. I. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1969). x x x (1992). Editura Academiei. IV. Bucureşti. Editura Academiei Române. Geografia României. Bucureşti. Regiunile pericarpatice. Bucureşti.6. 3.Oltenia sudică 18. x x x (1983) Geografia României. Editura Academiei Române. Bibliografie selectivă 1. 2.

Ghiţu.1.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 19. Economia şi perspectivele regiunii 19. Apar cele două şiruri de depresiuni. la Podişul şi Subcarpaţii Getici. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea.1. generează un peisaj de dealuri domoale. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie.2. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19.5. Frunţi. Componenta antropică a sistemului regional 19.6. interne (Câmpulung. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. Arefu. Cândeşti). Sălătruc. de până la 300 m altitudine. Dealu Ciocanu). 19 19. Baza naturală de susţinere 19. polarizată de Piteşti. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. respectiv Munţii Făgăraşului la nord. piemontane. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. de la Câmpia Piteştilor. intens valorificate agricol. în sud. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana.4. 19. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Este o regiune în conturare. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: . Brădet. una centrată pe cursul Oltului. alcătuite din pietrişuri şi nisipuri.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. . Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. .identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. . O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat.2.

Râul Doamnei. majoritatea sub formă de zăpadă). cel de câmpie (810ºC. Zigureni. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Valea Iaşului. Râmnicu Vâlcea. Goleşti) şi Olt (Turnu. lignit. precipitaţii de peste 1000 mm. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. salba de lacuri din avale: Oeşti. Climatul urmează etajarea morfologică. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. Vălsan. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori. Râul Târgului). temperatura medie anuală. Etajare climatică tipică. de la cultura cerealelor în câmpie. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. Călimăneşti. În munţi. datorită expoziţie sudice. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. iar acestea fac loc. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Negoiu. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. urmate de cele de ordin antropic.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. solurile aluviale. Govora. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. brune acide alpine). În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. anin. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Olăneşti. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. din pădurile montane. (Jugur. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . munte. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. circuri. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Nu lipsesc litosolurile. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Subcarpaţi. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. 2 544 m. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. podiş. Vâlcele. la păstoritul alpin. brune acide. Călimăneşti-Căciulata. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. Creasta nordică a Făgăraşului. creste. Latoriţei. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. de interes cinegetic. umbrisolurile. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. văi. Cozia). Râureni. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). în principal. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. Govora etc). la peste 600-700 m. Cerbureni. o specie ocrotită. Ocniţa. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru.

Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate.3. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. urmare a complementarităţii resurselor. liniare. Bistriţei. Merişani. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. Jidava. datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Subcarpaţi-munte. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Boteni. Oltului mijlociu şi Lotrului. Berevoieşti. petrolului. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Poiana Lacului. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului. În ultima Populaţie relativ densă. sării. Spineni. munţii Lotru sau Căpăţânii. Arnota. 19. Predomină satele agricole specializate. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. sare.200. Calcarele de la Albeşti. în primul rând. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Sânbotin.000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. inclusiv în ţări vest-europene. în cultura plantelor. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. Govora. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. petrol. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. Rădăcineşti.000-1. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Godeni. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. Fondul funciar. Horezu. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. mănăstirile Cozia. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. Berbeşti. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. cum ar fi.). CălimăneştiCăciulata).000. Optaşi. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. Vedea. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. Satele diferă ca mărime. răsfirate. cu cele trei componente ale sale (agricol. Arutela (Bivolari). în spaţiul câmpiei. Mausoleul de la Mateiaş. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. podiş-Subcarpaţi. Hulubeşti. Argeşului. Topoloveni etc. de versant şi obârşii de vale. Alunu. Cozia. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²). gaze. Albota. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. de la aşezările mici şi foarte mici. fixate acolo şi din motive strategice.

funcţia turistică şi industrială coabitează. Călimăneşti. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. urmat îndeaproape.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. 19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. Brezoi. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune. de Râmnicu Vâlcea. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. ca rang. Oraşele sunt preponderent mici. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Ocnele Mari. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Băbeni. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. Horezu). Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. 19. La Govora. Băile Olăneşti.

La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Industrie extractivă şi de prelucrare. Pe locul trei. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. Ştefăneşti). cauciuc sintetic. dar cu perspective asigurate. iar la Curtea de Argeş. Băile Govora. cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. produse clorosodice. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. de asemenea. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. Topoloveni). Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. Băbeni. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. agricultura valorifică întinsele terenuri. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Creşterea animalelor (bovine. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. (podgoriile Piteşti. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. în primul rând cele de ordin economic. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Dimpotrivă. brânzeturi – Piteşti. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). 134 . porcine. produse din carne. Râmnicu Vâlcea. culturile de cereale (porumb. combinatele de la Piteşti. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. recreativ şi cultural. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. dintre specii. Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Govora producând îngrăşăminte. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. orz. plante tehnice (sfeclă de zahăr). Astfel. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. plante furajere. atât în Munţii Făgăraşului. în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. apreciabile. Ocnele Mari. Râmnicu Vâlcea. viticultură şi creşterea animalelor. cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii. negru de fum. Stâlpeni. conserve de legume – Băiculeşti. legumicultură. Turism curativ.Muntenia de nord-vest 19. Curtea de Argeş. păsări. predomină prunul). Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune.4. Cozia.

. precum şi într-o specializare eficientă. combinatele de la Piteşti. Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. Piteşti şi Târgovişte. produse din carne. Pe de altă parte însă. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. brânzeturi – Piteşti. principalul centru polarizator al regiunii. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. cu intensificarea tranzitului interregional. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere .Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. 19. conserve de legume – Băiculeşti. Curtea de Argeş. Râmnicu Vâlcea. Băbeni.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea. competitivă. Govora producând îngrăşăminte. dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung.tendinţa de emancipare funcţională.prezenţa unui teritoriu vast. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. . Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO).5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Râmnicu Vâlcea. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. în zona de câmpie şi podiş. Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. 2. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. nepolarizat direct de Bucureşti. dar şi ale teritoriului subordonat.şi Piteşti. fără praguri şi disfuncţii majore etc. produse clorosodice. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). Stâlpeni. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. iar la Curtea de Argeş. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. cauciuc sintetic. negru de fum. căi ferate rapide). Domneşti şi Horezu se produce cherestea. dintre Olt şi Argeş. Topoloveni).

Muntenia de nord-vest 19. Ileana-Georgeta. Ielenicz. Pătru. Ghincea. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987).. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. 3. (2000). Editura Academiei Române. M. Bucureşti. Cluj-Napoca. 4. Pop. x x x (1992). Editura Academiei. Gr. Regiunile pericarpatice. Editura Universitară. 2. III. IV. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. Subcarpaţii României.6. Mioara (2003). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României.

cu atribute polarizatoare complexe (economice. . în jurul unui mare oraş. cel metropolitan. Baza naturală de susţinere 20.6.2. Câmpia Vlăsiei în nord. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.1. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km.2. spre est .posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. cu accente de ariditate. 5 20.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. . Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.sud-est. Regiunile urbanizate se afirmă. şi Câmpia Mostiştei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. politico-administrative. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. atingând cursul Dunării spre sud. de regulă. Lucrarea de verificare nr. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. sociale. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. cu cele două sectoare ale sale. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Componenta antropică 20. padine.4. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. 20. joasă. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. 20 20. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.7.5. al Bărăganului şi Dunării de Jos. mlăştinoasă.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. constituit din Câmpia Bucureştiului. culturale). a avantajelor şi dezavantajelor sale. cu păduri de stejar în secolele trecute. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. nişe de sufoziune). Iernile sunt geroase.3. Climat de câmpie cu trăsături de ariditate.

Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. ciocârlie. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente. Arcul de Triumf. pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Limane fluviatile. Căldăruşani. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Grigore Antipa. Hanul lui Manuc etc). Muzicii. Tei. gaze şi ape termale. Sabar. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. compusă din stejar termofil (brumăriu.1 milioane locuitori. exploatate în zona Titu. Căldăruşani. Mogoşoaia. 138 . Neajlov. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. 20. Astfel. iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. nisetru. Etnic predomină net românii. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. erbivore şi omnivore. muzeele Ţăranului Român. statuile şi grupurile statuare. fazan. Periş. de Arta. Gramineele (Festuca. solurile gleice). Herăstrău. Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Zăcăminte de petrol. se disting prin trăsături particulare. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. populaţia şi aşezările. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Cernica. petrol şi gaze naturale asociate. de Istorie al României. predomină net populaţia urbană. Floreasca. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. Din punct de vedere biogeografic. Fauna este dominată de rozătoare. trestie). Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Mostiştea şi Vedea. prepeliţă. Evident. Geologic. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Mostiştea).3. Herăstrău. Fauna acvatică este şi ea variată. plop. Videle. Blejeşti. În Bucureşti trăiesc 2. delincvenţă socială). raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. urmaţi de romi. Cartojani. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. păstrugă) alături de clean. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. parcurile Cişmigiu. iar dintre păsări de potârniche. arin) sau arbustive (papură. cu un spor natural similar mediei pe ţară. mănăstirile Snagov. mreană. Cotroceni. Fluviul colectează râul Argeş. Cernica.

inclusiv construcţia metroului. Pipera. la 1859. a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). ulterior. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. Balta Albă. atestat documentar la 20 septembrie 1459. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. a cărei dezvoltare. dar progresiv ajungând. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Palatul Parlamentului. « micul Paris ». în competiţie cu Iaşul. Oraşul. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur. numit iniţial Casa Poporului şi. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. 20. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . atât al regiunii. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. Centrul polarizator principal.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti.

Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. porumbului. Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare. medicamente. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Abandonat după 1989. industria chimică (vopsele şi coloranţi. A doua ramură este agricultura. Hotelurile Intercontinental. prelucrarea produselor agricole). Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. la industria uşoară. Olteniţa. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. poluarea lacurilor de agrement. sfeclei de zahăr. Agricultură de tip preorăşenesc. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. turism ştiinţific. produse poligrafice. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. Athenee Palace. electronice şi electrotehnice). inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Sofitel. Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . religios. sportiv). textilă şi alimentară. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. extrem de diversificată tipologic.4. aerian. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. a delincvenţei sociale). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. Bucureşti. Se practică turismul cultural. cosmetice). industria lemnului (mobilă).Regiunea metropolitană Bucureşti 20. a păsărilor şi porcinelor. Turism cultural şi de agrement. maşini agricole. cu sejur sau de tranzit. Giurgiu. utilaje şi maşini unelte. reţelele de transport rutier. floarea soarelui. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. Cultura grâului. canalul Bucureşti-Dunăre. complexele comerciale. feroviar. creşterea poluării fonice şi a atmosferei. Zimnicea. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată.

Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. 20.) 2. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2. după 1918. Funcţia culturală. (2. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2.0 pct. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea.Titlul cursului (Geografia Regională a României). 2 aeroporturi. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. . derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. a României întregite. Oltenia sudică.5. Regiunile sunt organisme teritoriale care apar.) 4. 5. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 .Specializarea şi anul absolvirii. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. . Ca urmare. ulterior a Principatelor Unite şi.) .) 3. Nu trebuie omisă funcţia turistică.5 pct.6. Lucrarea de verificare nr. .Adresa cursantului. Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Răspunsul va fi logic.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. (2.Numărul lucrării de verificare.5 pct.0 pct. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. la obiect. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. . Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” .

Geografia României. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. Ianoş. I.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. x x x (1984). x x x (1983).7. 2. 3. Editura Academiei. Bucureşti. (1983). II. I. Bucureşti. Editura Academiei. Geogrfia României. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Geografie fizică. Geografie Umană şi Economică. Bucureşti.

5. Morfologic. Astfel. calcare). . Calcarele. 21 CURBURA Cuprins 21. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. Componenta economică 21.2.Comentarii şi răspunsuri la teste 21. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. O notă distinctă face Masivul Leaota. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim). Urşilor.1. Baiului. conglomerate.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică. 21 21. văile Putnei.6.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Siriu şi Podu Calului). Doftanei. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”).2. Omul. Teleajenului. deosebit de variate ale unităţii. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. Avenul din Grind). În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. format din şisturi cristaline paleozoice. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Buzăului. Componenta demografică şi de habitat 21. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. . cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Interferenţă strânsă între elementele morfologice. Buzăului (Penteleu.1. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. chei (Tătarului. Zănoagei). Obiectivele unităţii de învăţare nr. Dîmbovicioarei. Rătei. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers. Structura geologică este relativ asemănătoare. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş.4.3. conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei. 21. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Piatra Craiului. Prahovei.

Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m).Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Vălenii de Munte. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. Dâlma. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. Răiuţu. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. la debuşarea în zonele joase. orientându-se brusc spre est. dealurile Deleanu. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. Policiori. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. subcarpatică şi de câmpie. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. precipitaţii de 400-500 mm anual). la topirea zăpezilor. interpus spre depresiunile externe. Blăjeni. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. (Răchitaş. iniţial pe direcţia nord-sud. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Dealu Mare-Istriţa. Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. ca lungime. montană. Câmpina şi Pucioasa. Salcia. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Dumitreşti. a doua cavitate naturală sculptată în sare. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Chioşd. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. Gurbăneasa. Bucovel. Hidrografia îşi are obârşiile. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. ulterior. rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Ciolanu. preponderent. Vara scurgerea se diminuează. Lopătari. Ploieştiului şi Râmnicului. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. Mera. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . A doua treaptă de relief. transilvană. din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). strâns asociată celei dintâi. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Ialomiţa cu Prahova. Pătârlage. în cununa carpatică. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. intracolinare (Vidra. Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. Nişcov şi Podeni). Blidişel).

Vrancei. terenurile fiind invadate de jneapăn. pisica sălbatecă. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. în câmpii. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. Resursele regiunii reflectă. merişor. cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. de asemenea. popândău). păduri şi pajişti alpine. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Solurile se etajează. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Ţintea. eroziune accelerată. un clasic fenomen de disipare. de risipire. cerb). lup). argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. Gura Ocniţei au devenit. plop. Exploatarea îndelungată. petrol gaze naturale). Gura Ocniţei. în care ieşirile au depăşit net intrările. Vulcana Băi. De menţionat prezenţa apelor minerale. intensă şi adeseori neraţională. carnivorelor (vulpe. Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. căprior. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. ienupăr sau bujor de munte. afin). urs ). la adâncimi mai mari în câmpie. la pădurile de gorun. Telega. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. în funcţie de formele de relief: la bază. râs. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. salcie). omnivorelor (viezure. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. ienupăr. Câmpina. la etajul coniferelor din zona montană. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. Localităţi precum Băicoi. gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). a dus la epuizarea zăcămintelor. erbivorelor (iepure. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. În primul rând. zona subcarpatică s-a constituit. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În unele masive (Ciucaş. Moreni. alunecări de teren. inclusiv în străinătate. Pucioasa. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. Resurse energetice variate (cărbuni. Teleajen de notorietate. Brazi. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. mistreţ.Curbura Vegetaţie de silvostepă.

biserici.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. Filipeştii de Pădure. edificiile antropice (mănăstiri. Sărata Monteoru. Zănoagei). Buzău. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost.3. Sinaia. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. a Subcarpaţilor cu munţii. concentrat mai ales în munţii Bucegi. culturilor diverse şi creşterii animalelor. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. curativă şi culturală a regiunii. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. care au permis afirmarea viticulturii. argilele. crestele. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Calcarele şi marnele calcaroase. « Babele ». Urşilor. Vrancei. cheile (Tătarului. omogenă etnic. la Băicoi. 146 . au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. precum şi din câmpii fertile. Numărul populaţiei este apreciabil. Apele minerale de la Pucioasa. Tisău. muzee. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară. Beciu. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. gipsul de la Slănic. Sărata Monteoru.Telega. Gura Ocniţei etc. Ciucaş. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Lacul Tăul Vulturilor etc. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. O altă resursă este sarea.. peşterile (Ialomiţei. Predomină populaţia rurală. Având un relief compus din munţi. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. Boldeşti. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Cascada Putna. deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Ceptura. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. salina de la Slănic Prahova. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². Abrupturile. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. sunt obiective atractive de prim ordin. nisipurile sunt utilizate de industria locală. pomiculturii. Baiu. Ţintea.. Rătei). pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Moreni. Şotînga. Dâmbovicioara. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Muntele de sare de la Slănic Prahova. 21. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut.

altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu). îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a lânii. Vălenii de Munte. având rolul unor poli regionali. Buşteni. Sinaia. Mizil. Predeal. adunate. fie în câmpie. Boldeşti-Scăieni. viticultură. Băicoi. Azuga. între 25. Băicoi. Moreni. Valea Călugărească). creşterea animalelor (cele de munte). Aşezările urbane sunt numeroase. polarizate periferic. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Plopeni. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. cele răsfirate la contactul formelor de relief. Urlaţi. Funcţia industrială este predominantă. Predeal. Slănic Prahova. Breaza. materialelor de construcţie (Comarnic. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Câmpina.Curbura Oraşe mici. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Fieni). Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. sării sau cărbunilor.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. Azuga. iar satele mari. Buşteni. Poziţia centrală a Ploieştiului. culmile aplatizate. Sinaia. fie în arealele centrale ale depresiunilor. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. cu specializări în pomicultură. 21. Târgovişte. pe semicercul exterior al regiunii. alimentară (Vălenii de Munte). Fieni. comentaţi: 1. Comarnic. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. Moreni). Profilul agricol este dominant. Pucioasa) sau mijlocii.

Căile de transport au.Curbura 21. înainte de orice. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. preponderent. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. prin raporturi de colaborare. Buşteni. podgoriile Tohani. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. Poiana Ţapului. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. ulei). Sfinxul). rafinării. mai recent. Jariştea. Peştera. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. O altă specializare este cea pomicolă. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Babele. conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. mult mai eficient valorificate actualmente. Buzău. Coteşti. Panciu. Câmpina şi. Odobeşti. iar la Buzău se produce tablă. 148 . acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). Staţiunile Predeal. Azuga. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Câmpina) un profil industrial specific. o dispoziţie transversală. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. Valea Călugărească. lactate. zahăr. La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. pe direcţia nord-sud. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. Piatra Arsa. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. cu cele din alte părţi ale lumii. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi. Mizil. curativ şi mixt. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). Sinaia. concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. la începutul secolului XX. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Buzăul şi Târgoviştea. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. cantitativ şi calitativ.4. Turism recreativ montan. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. la care se racordează. depozite). Teleajen. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. Pârâul Rece. Cota 1400). În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. când preţul petrolului a crescut enorm). Din punct de vedere agricol.

Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. asigurate cu materii prime locale. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Elementele de unicitate. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. ponderea armonioasă a elementelor componente. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. dar şi a descărcării lor spre exterior. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. aflată în proximitate. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. cel vestic. cel central. nu numai în plan naţional. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. prin culoarul Rucăr-Bran. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Ploieşti-Mâneciu. dar şi al unui turism curativ performant. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. Sub aspect turistic. Există trei astfel de aliniamente şi anume. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată.

Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Geografia României. Ileana-Georgeta. x x x (1987). Brazi.6. Cluj-Napoca. Mioara (2003). 2. III. M. Editura Universitară. Pătru. Subcarpaţii României. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. inclusiv grupa Bucegilor. Geografia României. Editura Academiei. Bucureşti.5. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa. Curbura este. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Bucureşti. Regiunea Curburii s-a impus. Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. Pop. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Ielenicz. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. x x x (1994). IV.Curbura 21. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. Bucureşti 2. Câmpina. Gr. (2000). 21. Editura Presa Universitară Clujeană. printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. poate. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. Ghincea. 3. Regiunile periferice. Carpaţii şi Subcarpaţii României.. 4. Bibliografie selectivă 1. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. desigur. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. . 22 22. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică. Aceasta.identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economia regiunii 22. Câmpia Română.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr.1. Componenta antropică 22.3.1. Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . 2.6. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. . la vest şi est. Componenta naturală a sistemului regional 22. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bărăganul.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Regiunea Metropolitană Bucureşti.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor.2. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului.4. 22. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. Intr-adevăr. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22.5.

O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. când temperaturile depăşesc 30ºC. între Ialomiţa şi Călmăţui. Culoarele celor două râuri. Strachina. desigur. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. Lacuri sărate şi limane fluviatile. principalul indicator al gradului de ariditate. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Tătaru. în care cele două râuri principale. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Apele subterane se află la adâncimi mari. Hidrografie de tranzit. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Precipitaţiile. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. Astfel sunt Lacul Amara. sub cuvertura groasă de loess. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. temperat continental cu tente de ariditate. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. Vara apar zile toride. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. Influenţa climatică estică este generalizată. fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. Gălăţui. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. scad sub 450 mm medie anuală. situat la nord. În partea sudică a unităţii. tributară Dunării. Fundata. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1. padine). Temperaturile medii sunt ridicate. nişe de sufoziune etc. Cea mai mare cantitate o conţine. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. depresiuni. padine.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. cald şi secetos. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică.

Faptul că atât în Bărăgan. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. plop. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. în epocile anterioare. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. cea a Dunării de Jos. Cunoscut. Un element faunistic de notorietate este dropia. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. Astfel. pietrişuri şi nisipuri. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. Sub vegetaţia de ierburi bogate. Sudiţi. papură). cel puţin legal. cât şi în regiunea situată la est. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate.3. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Coşereni sau Coşlogeni. generat de întinsele suprafeţe cu limane. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. rozătoarele dominând net celelalte specii. Atunci a înflorit în sudul său. arin. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. cu soluri fertile. 22. prin ciulinii săi care. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Antropizare intensă. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. În unele areale. nefragmentate. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . lipsesc dovezile mai vechi. cu un indice de fertilitate ridicat. spre exemplu. a secetelor frecvente. asigurată. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. asigurat de terenurile plane.

mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Fenomenul s-a prelungit. pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Profilul acestora este dominant industrial. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. evident cu alte motivaţii. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. Pogoanele. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. densitatea demografică este redusă. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. precum în alte regiuni. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Ţăndărei.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Lehliu-Gară. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). Feteşti. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în vecinătatea unor lacuri. Aşezările umane reflectă. până în zilele noastre. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. Centre urbane mici şi mijlocii. Însurăţei. Structura este poligonală şi mai rar alungită. în acest caz el fiind concludent. o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. Bărăganul este slab urbanizat. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Ea nu a atins însă. 22. prin densitatea lor mai redusă.

Călăraşi sau Pietroiu . Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. indus de capitală. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. Lungi perioade. un fenomen de eclipsare. O excepţie este staţiunea Amara. Se cresc de asemenea porcine şi păsări.Constanţa. soia. Culturile de grâu. porumb. pe Dunăre şi o serie de lacuri. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe. confecţii. floarea soarelui. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. Agricultura se impune prin culturi variate. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. prefabricate.4. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ.Bărăgan 22. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. al „conului de umbră”. Industria este de dată mai recentă. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. funcţionând aici. ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. au perspective asigurate. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia.Ştefan cel Mare. Apare în cazul Bărăganului. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. orz. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. sfeclă de zahăr.

2. Ca urmare. Geografie fizică. Bucureştiul este polul cultural. Editura Academiei. În caz contrar subordonarea teritorială. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. În al doilea rând. Un prim raport este cel de continuitate geografică. unde fermele mari trebuie să exemplifice. 2. Bucureşti. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. x x x (1969). conform principiului avantajului comparativ. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Perspective de specializare agricolă performantă. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Relieful jos de câmpie. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. x x x (1984).5. are. Geografie Umană şi Economică. x x x (1983). Industria alimentară şi textilă. Geografia României. face greu decelabilă o astfel de limită. Editura Academiei. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective. Editura Academiei. Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800.6. 3. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. o afirmare a lor în sens biunivoc. uniform structural şi peisagistic. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. Bucureşti. I. premise favorabile. se vor accentua. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. faţa de Bucureşti. bazată pe materii prime proprii. în mai mică măsură de Feteşti. 22. Geografia Văii Dunării Româneşti. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. 22. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. a ponderii principalelor sale ramuri. Dimpotrivă. Geogrfia României. dar şi menţinerea unui statut periferic. II. avantajele mecanizării. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. Bibliografie selectivă 1. de asemenea. Bucureşti. Dunăre. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. . tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. 23 23.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . câmpie tabulară. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess.2. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei.1.1. Baza naturală de susţinere 23. includem aici în întregime Câmpia Brăilei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri.6. podiş intens peneplenizat. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. Economia şi perspectivele regiunii 23.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. 23. 2.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane. în ciuda înălţimii sale modeste. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. Astfel. de luncă şi câmpie joasă. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. . dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos. Evident.3.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore.4. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Componenta antropică a sistemului teritorial 23. .5. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. cu structură tabulară.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta.

Buzăul).4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Siretului şi Prutului. Movila Miresii. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Prutul. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită.5 ºC la 10 august 1951). Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. este la originea limanului Brateş. cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. în unele sectoare. Relieful este mai accidentat. energia şi indicele de fragmentare cresc. Amara (de Buzău). Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). cca 2.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). şi de poziţia geografică în sud-estul României. Astfel sau format lacurile Balta Albă. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Râmnic. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. crivăţul este o prezenţă frecventă. naturale şi antropice. Resurse de apă bogate. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. Batogu. la rândul său. în zona Brăila-Galaţi. Pentru a nu aminti că. de lunci. au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. mai abrupt. Milcov. Aparţine de asemenea Dunării de Jos. climatului continental cu tente de excesivitate. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Din punct de vedere termic. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă. Iarna. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă. câmpii de subsidenţă şi podiş. pe de o parte. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. debuşează în Dunăre. fie şi numai pentru faptul că aici. în zona Râmnicelu (Ion Sion). ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. 158 . Siretul şi Prutul. Climat cu ariditate pronunţată. Lutu Alb. coborârea sa se accentuează. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos.

Prut. Ianca. Stoicani sau Silişte. muzeele. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Lişcoteanca. vulpea. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. Siret.3. Amara). Ele au fost descoperite la Lişcoteanca. stejarul pufos). dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. moştenirea etnografică a ruralului etc. cerealelor. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. fondurile de pescuit de pe Dunăre. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. orbete. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. Movila Miresii. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. iar în Movila Miresii 438 mii m³. potârnichea. câmpiei. arinul. În primul rând Câmpia Brăilei. monumentele. faună şi soluri specifice. au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. rogozul). şalău. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. hidrofilă. milioane m³. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. dar şi cea a Siretului Inferior. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. gramineele (păiuşul. Vegetaţia câmpiei este stepică. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Oprişeneşti.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. dealurilor piemontane. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. prepeliţa. Esenţele moi (salcia. hârciog. 23. cu orizonturi bine structurate. cu humus mult şi fertilitate ridicată. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . şoarecele de câmp). A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. la care se adaugă iepurele. Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. păstrugă). În sfârşit. industria. Subsol bogat în hidrocarburi. trestia. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. Brăiliţa. somn. Prutului sau Siretului. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. unde cultura legumelor. Bordei Verde. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării.

Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. în Platforma Covurluiului. Ianca. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Galaţiul şi Brăila. la nivel regional. iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. reduce indicele scăderii populaţiei. la care se adaugă ruşi lipoveni. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. într-un timp relativ scurt. Prezenţa a două mari oraşe. Dunărea de Jos are puţine oraşe. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. sub 25 000 locuitori. înspre Tecuci.Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). romi. Oraşe mici. sub 500 locuitori. 23. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. Etnic predomină net populaţia românească.

de asemenea porcine. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos). deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. prelucrarea cărnii etc. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). religioase. culturale. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. porumb. de asemenea. sfeclă de zahăr. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. cât şi spre Marea Neagră. lângă Brăila. prefabricate. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. La Chişcani.4. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. agricultură şi transporturi. La Galaţi se produc. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. orz. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. zahăr. Deşi cu o suprafaţă limitată. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. confecţii. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. de refacere fizico-psihică. La Măcin. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale.panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. Pe Dunăre. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. soia. păsări. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. Se cresc. monumente). Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei). bazat în primul rând pe afirmarea industriei. O altă ramură economică este piscicultura. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. mătase artificială. bovine. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. floarea soarelui. confecţii.Dunărea de Jos 23. lactatele. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. pe de o parte. Proiectul pentru Învăţământul Rural . judeţele Galaţi şi Brăila. morărit. de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Se cultivă grâu. plante furajere. ce prelucrează minereul de fier din import.

. inclusiv în domeniul transfrontalier.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. 23. Bucureşti. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. x x x (1969). se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. Editura Academiei. regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare.5. aşa cum o arată şi topicul atribuit. dar mai ales spre Delta Dunării. Editura Academiei. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. . Republica Moldova şi Ucraina). Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. Geografie Umană şi Economică. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. Geografia României.6.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. 23. Geografie fizică. Galaţiul. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a prelucrării peştelui. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime. II. poate deveni un pol de atracţie al acesteia.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. 2. ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. . iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. Dunărea de Jos. Geografia Văii Dunării Româneşti. x x x (1984).datorită potenţialului economic ridicat. 3. I. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. predominant de câmpie joasă. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Bucureşti.. de-a lungul Prutului.. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . Bucureşti. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic. x x x (1983). 2. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. periferic. Geogrfia României.

Baza naturală de susţinere 24. plaje).6. respectiv de către Marea Neagră către est. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .3. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului. cu altitudinea maximă de 467 m. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. Dealtfel. situat în regiunea învecinată. 24 DOBROGEA Cuprins 24. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord.1. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. De subliniat. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. acoperită de loess. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. formate din roci mezozoice. mult mai extinsă. şi anume Podişul Dobrogei. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice. încă din start. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. 24. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria.5. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. 24 24. Culmile sale. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. din anumite puncte de vedere.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. ci numai podişul cu acelaşi nume. Pricopanul şi Niculiţelul.2. Componenta demografică şi de habitat 24. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24.1. Economia şi perspectivele regiunii 24.4. . cristaline. cu morfologie marină (faleze.2. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. din punct de vedere al cadrului natural. În Podişul Dobrogei.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. Podişul Dobrogei de Sud.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă.

mai înalt şi fragmentat. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre).9ºC). iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. culoarul Văii Carasu. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime. şoareci) alături de iepuri. Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. medie anuală. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). soluri bălane) profunde. Climat arid. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). iar rocile de construcţie (granit. Râurile Teliţa. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. Greci. Stepa. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. căprior. orbete. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Podişul Oltinei. Slava. pedunculat). calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin.9ºC (+41ºC şi -23. popândău. verile fiind călduroase. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Densitatea reţelei hidrografice redusă. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. Climatic. în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. de mare fertilitate. mistreţi. Peştera Liliecilor). deltaic. Intr-un climat cald. vulpi. cernoziomuri levigate. silvostepei cu stejar termofil (brumăriu.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. tributare Mării Negre. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. în nord. Altitudinile reduse. Taiţa. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării.

De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. spre Delta Dunării). Test de autoevaluare Explicaţi. turistice şi culturale majore. bulgarilor. Mahmudia. Hârşova. 24. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Basarabi). satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. cu prezenţa. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². ca minorităţi. Mangalia. aflate în curs de exploatare.3. industriale. a turco-tătarilor. De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Eforie.Dobrogea Topalu. Mărimea lor este variabilă. sub aspect demografic aspecte contrastante. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. în spaţiu alocat. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. Năvodari). Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. 2. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Babadag). Negru Vodă. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa. următoarele aspecte: 1. 24.

Cultura grâului. livezile de caişi şi piersic. Mangalia. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia).Dobrogea 24. Eforie Nord. În primul rând. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Constanţa. Căile de transport. Isaccea. viticultură şi creşterea ovinelor. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Olimp. de amplele sisteme de irigaţii. între care se detaşează Constanţa. Niculiţel şi Oltina. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. porumbului. 166 . în special al turiştilor. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. vinificaţie. spre Litoral şi Deltă. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. Mangalia). prin diversitatea şi densitatea lor. Jupiter. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. Costineşti. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. ca atractivitate. prelucrarea bumbacului). floarea soarelui. Turism litoral de anvergură. sfecla de zahăr. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării. Venus. din România. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. termocentralele de la Constanţa). port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. În sfârşit. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. cernoziomice şi bălane. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. bere). Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde.4. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. maşini agricole la Medgidia). prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie.2 km lungime). Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. de la Mamaia şi până la Sulina. Eforie Sud. construit în deceniul şapte al secolului trecut. Asociate climatului cald. Căi de transport de maximă diversificare. în raport cu restricţiile climatice. ulei. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere.

Geografie fizică. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. II. Geografia României. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră. Năvodari. Bucureşti. încă din antichitate. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 . 2. 24. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. fondate de comercianţii greci (Histria. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. în interiorul podişului. Geografia Văii Dunării Româneşti. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24.5. x x x (1983). celelalte două. Editura Academiei. Bucureşti. 3. Editura Academiei. s-au afirmat în perioadele următoare. evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. în primul rând. Tulcea. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. aluvionarea şenalului deltaic.Marea Neagră scurtează. de eşuarea unor nave etc. x x x (1984). o serie de oraşe-cetăţi. traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Babadag sau Negru Vodă). el are atribute turistice de prim ordin. Geografie Umană şi Economică. Bibliografie selectivă 1. 2. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. x x x (1969). dar şi Cernavodă.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. Pe litoralul Mării Negre apar. Constanţa şi Mangalia. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate.6. Canalul Dunăre . Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. Geogrfia României. În al doilea rând. Dimpotrivă. Editura Academiei. În sfârşit. Eforie. Bucureşti. Tomis şi Callatis). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. I. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate.

relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. încercarea de-a contura o singură regiune. cea a Dobrogei.4.1. similară provinciei istorice cu acelaşi nume.1. Pe de altă parte. „natura propune şi omul dispune”. . . se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. 168 . Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. 6 25. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic. Etc. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. Lucrarea de verificare nr. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: .rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. Or. un tip de economie specific. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. În acest caz. Baza naturală de susţinere 25. Obiectivele unităţii de învăţare nr. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. 25 25. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată. Economia Deltei Dunării 25.2. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem.6. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice.7.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Componenta antropică 25.3. Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Industria este concentrată în Tulcea unde. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Pe lacurile Roşu. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. pe baza bauxitei din import. cinegetic sau piscicol. Condiţii optime întruneşte apicultura. Delta Dunării ca regiune geografică. grâu. A doua activitate economică. Stipoc. prelucrarea peştelui. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. morărit-panificaţie. Dunărea şi. Matiţa. Rusca. vijelii. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. al căilor de transport. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. colmatarea unor canale). Mahmudia. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Există însă. Sub acest aspect. Construcţia de nave. Se practică. Holbina. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. legume). efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. corelabil cu potenţialul antropic redus. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Roşu.Delta Dunării 25. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Complexele turistice Crişan. aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic. implicit. creşteri maxime ale nivelurilor. de subzistenţă.4. Isac. Gorgova. plante tehnice. 172 . pe terenurile neinundabile. sub aspectul căilor de acces. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. se produce alumină. o serie de culturi (porumb. iar în celelalte zone se cresc animale.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. valorifică această oportunitate. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. Merhei. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar.

Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Emblematică este prezenţa pelicanului. ale factorul modelator antropic. câinele enot. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. cormorani. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Concomitent. piciorong. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. vidra. alături de lişiţe. şalăul.5. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . salcie). cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). lopătari. nurca. egrete. dar şi somnul. nuferi sau esenţe moi (plop. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. nisetru. favorabilitate din ţară. călifar. mereu mai numeroase şi mai variate. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. 25. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. iepure. în timpul migraţiilor. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. aici. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. vulturul codalb. caras sau biban. viza) producători de icre negre. păstrugă) sau de apă dulce (cega. vulpe. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. stârci. crapul. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. în principal turişti. declarat monument al naturii.

În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academiei.5 pct.Adresa cursantului. 21-25 privind regiunile Curbura. Driga. 2. x x x (1983) Geografia României. Cum argumentaţi Bărăganului? (2.6. 3.7. . x x x (1969).0 pct. (2004). Dobrogea şi Delta Dunării .) popularea şi urbanizarea redusă a 3.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.5 pct. . Bărăganul.) 5. .) 6. Delta Dunării. (1.0 pct. B-V.Numărul lucrării de verificare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .Delta Dunării 25. Sistemul circulaţiei apei.) 2. I – Geografie fizică. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Bucureşti. . Cluj-Napoca. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral.) 4. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos. Lucrarea de verificare nr. 25. la obiect. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Bucureşti. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. Casa Cărţii de Ştiinţa.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Editura Academiei. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică. vol.Specializarea şi anul absolvirii. Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. Bibliografie selectivă 1. Geografia Văii Dunării Româneşti. Dunărea de Jos. 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Răspunsul va fi logic formulat.0 pct. (2.

Asupra regionării reliefului României. SCG. Asupra geografiei regionale. Haggett. Bucureşti. 22. Brânduş. 3. Jena. Bucureşti. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. Editura Oscar Print. Editura Universităţii Bucureşti. 24. Maria. Paris. N. 29. Bucureşti. Editura Academiei. La geographie humaine. Fisher. (1997). Christaller. 482. Claval. 16. (1984). Badea. Structura spaţiului mental românesc. (1993). Daniela (2003). Barbu. (1933).Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. RRG. Trav. N.. Claval. (1970). Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. Initiation a la Geographie Regionale. 13. 5. pg. (1979). ClujNapoca. Editura Academiei. I. Franç. P. Paris. Benedek. (1997). (2000). Cocean. (1971). 21. Editura Presa Universitară Clujeană.. Bucureşti. Geografie politică. 2 (XL). Etude de region. (1988). 3 vol. R. Paul Vidal de la (1889). Cocean.. Cluj-Napoca. 20. L. XXVI. L. 12. Terra. Die zentralen orte în Suddestscland. Cluj-Napoca. Bucureşti. Regions naturelles et noms de pays. Inst. Blache. Băcăuanu. Al. Hachette. V. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. La porte nantaise dans la France de l'ouest. 25. Bucureşti. SCGGG. Editura Ştiinţifică. Barbu. 7. (2004. I. PUF. Paris. Reims. Cocean. Paul Vidal de la (1908). Octavia (1980). 10. (1990). Cocean. Chiriac. 6. 8. Paris. XXXIX. Dezvoltarea regională în România. Bucureşti. Clima Depresiunii Sibiului. Bucureşti. Bacău. Pantazică. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. L'Europe. Paris. (2002). 28. 2. (1910). 17. Blache. Bodocan. Bull. 41.A Typical Geographical Region of Romania.. a). PUC. Bucureşti. O. N. Bucureşti Berre. Bogdan. 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Antonescu. Heur et malheur de la Géographie Regionale. (2004). Băcăuanu. (1968). Paris. N. P. Podişul Moldovei. Geografia turismului românesc. Cocean. Potenţialul climatic al Bărăganului. D. (1981). P. 15. 461-501. Subcarpaţii Tazlăului. (1992). Assoc. 23. Bordei. C. R. Editura Focul Viu. (2004. (1983). Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Delgrave. Paris. (1997). 4. Aur. Methuen &Co LTD. Studia UBB. Ţara (The Land) . Chorley. Editura „Grigore Tabacaru”. Cocean. Obcinele Bucovinei. Dollfus. Ungureanu. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Geogr. Studiu geomorfologic. SCGGG. J. (1998). (1980). Brunhes. Coordonate majore. Studiu geomorfologic. XXX. J. 14. V. Editura Presa Universitară Clujeană. Géographie humaine et economique contemporaine. Géographie Universelle. P. (1981). V. W. S. Brunet. P. 41-42. 30. P. P. Ciulache. Geografie Regională. 9. 26. P. Maryvonne le (1980). Nathan. Badea. Editura Academiei. 19. Barbu. (1976). b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). N. Câmpia Moldovei. 27. Chauvet. J. Bucureşti.. 11. Etats et nations autour de la France. Delgrave.1. 18. I. A. Geogr. P. Presa Universitară Clujeană. Bucureşti. Editura Academiei. Models în Geography.

49. A.. 53. P. Studia UBB. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. (2000). An Encyclopedic Survey.. 41-42. 55. Routhlege & Kegan Paul. Korea. Inst. Editura didactică şi pedagogică. Economica. Tăşnad. Studiu de Geografie regională. Paris. 32. Bucureşti. V (2001). Ciangă. R. Dayries. WCB. Gravier. Region. Dezsi. Cocean. Ţara Lăpuşului. Bucureşti. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. Polytehnic International Press. Paris. A. PUF. 58. Cluj-Napoca. Geografia peisajului. a). Editura Academiei. I. România. 51. Reims 54. Depresiunea Haţegului. Montreal. J. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Editura Academie. 34. Human Geography. 43. Târgovişte. (1971). 1. (1970). Lăcău (2002). Conceptul de regiune în geografia românească. Ed. Dollfus. 52. Bucureşti. (1968). (1977). Bucureşti. 41. (2000).. Deică. L'analyse geographique. Trav. Donisă. Sistemul circulator al apei. Dauphiné. (1991). P. (1980). Editura Tehnică. Editura Oraj. Studiu geomorfologic.Bibliografie generală 31. Gales. George. (1981). de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Drăguţ. (2002).. Paris. Paris. Flamarion. Munţii Semenic. Getis. P. G. Delta Dunării. Les methodes de la geographie. 56. La question regionale. Lequesne. P. 41-42. P.. E. James Press. 44. The 27th ARA Congress. 37.. USA. Chicago & London. Cornelia (1975). PUF. Michele (1978). The Resilience of the Geographical Region. Grigore. PUF.. 57. Bucureşti. 46. 1. Câmpia Olteniei. La Decouverte. 47. Bucureşti. 35. Cluj-Napoca. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. 38.Getis. (1976). P. Cluj-Napoca. 39. Mihaela (1999). A. (2004). La regionalisation. I. Dubois. no. 1. Paris. Grumăzescu. (1997). 42. L'espace vecu et la notion de region.. J. Le concept de region: ambiquités. Bucureşti. Regional Concept: The anglon-american Leaders. Getis. J. SCG. Getis. (1980). (2005). P. XXIX. Potenţialul reliefului. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. region et systeme. 33. Geogr. Driga. Cocean. A. Adnana. CNRS. R. Fremont. Cucu. (1976). 50. The 29 th International Geographical Congress. 45. Canada. C. Paris. Cornelia (1970. (1979). P. (1970). Editura Academiei. Studiu geomorfologic. PUC. B-V. în Modern Geography. P. (1970). Dickinson. Geomorfologia Văii Bistriţei. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. Grumăzescu. Fellmann. J. Paris. Coteţ. 48.. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. N. paradoxes ou contradictions. Editura Academiei. London. Dumolard. Dayries. M. (1991). Human Geography. Geografie umană şi economică. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. WCB. 59. Seoul. J-J. Cluj-Napoca. Cocean. Espace. C. N. Bucureşti. St. Entrikin. Trav. 36. XVII. Editura Academiei. (1990). Dinu. Donisă. (1990). (2004. P. Romanian Review of Regional Studies. P. Ştefan (2005). Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Cocean. 40. Bucureşti. L. O.. F. Les paradoxes des regions en Europe. L’identité regionale. USA. Cocean. Analele Univ. Cocean.

Ielenicz. 1. (1985). Ilieş. Tara Maramureşului. Munţii Ciucaş-Buzău. Editura Universităţii Bucureşti. Bucureşti. Dalloz. I. (2000). Teoria sistemelor de aşezări umane. Marin. rom. Al. 73. 74. (1990). Bull. (1968). S. Ileana-Georgeta. (1931). 61. Unele probleme de geografie regională. Cornelia (1970. 86. Ilieş. Ianoş. M. Lajugie. Ţara Oaşului. I. 70. I. (1993). Editura Tehnică. 1-2. Paris. 5. Masivul Bucegi. Terra. Grenoble. BSSGG. Haggett. Ianoş. 68. Marile regiuni morfologice ale României. 71. Ielenicz. 78. V. Hârjoabă. Editura Academiei. Arad. Bucureşti. J. Grumăzescu. I. 79. (1999). 387. Ghincea. SCGGG. Grumăzescu. Pătru.. XVII. Mihăilescu. Ielenicz. I-II. XL. II. Dealurile şi podişurile României. Hizy. Ianoş. Bucureşti. Geografie Regională. W. Bul. în Annales de geographie. Isard. 80. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Univ. Editura Academiei. N.. Bucureşti. Lacour. Mândruţ. Editura Academiei. Soc. O. 85. Ilinca. Editura Dacia.Române pe baze geografice. Bucharest. Bucureşti. Gabriela (2005). Bucureşti. H. Continentele. „Vasile Goldiş”. Cluj-Napoca.. 66. (1932). RRGGG. Bucureşti. 3. 63. Bucureşti. Humeau. Relieful Colinelor Tutovei. I. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. Emmanuelle (2000). Bucureşti. Bucureşti. Asoc. Geogr. Natura. Editura Universitară. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. 72. Studiu de Geografie regională. Editura Academiei. (1994). (2000). Marcelpoil. Studiu geomorfologic. (1957). Bucureşti. I. (1999). (1987). Revue de geographie alpine. Munţii Poiana Ruscă. 77. Delfaud. M. 76. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. E. (1965).. Bucureşti. Grumăzescu. 65. 87. Editura Vinea.Bibliografie generală 60. 12. 75. Franc. 69. M (1984). Subcarpaţii României. P. Editura Academiei. (2001). Bucureşti.. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. Paris. Bucureşti. 64. P. (1995).R. Geografie Regională. (2002). 1. La region: essai de definition. Valeria (1961). 67. (2005). Studiu de Geografie regională. 50. V. Etnie. Espace regional et amenagement du terittoire. USA. Bucureşti. 83. The Geographer's Art. 82. Cambridge. Juillard. Ianoş. V. (1981). Geogr. Sisteme teritoriale. MIT Press. Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . 81. H. J-B. Ianoş. de Vest. (1962). XXVIII. SCGGG. Editura Academiei. Cambridge. 2. 62. Harta regiunilor geomorfologice ale R. Mehedinţi. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. b). Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. Paris. C. 84. Editura Fundaţiei „România de Mâine”.Velcea. (1971). M. (1968). Micalevich . Mioara (2003). Ilieş. I. Editura Tehnică. România. The limits of geographical regions and their determination criteria. O abordare geografică. Basil Blackwell. Mihăilescu. USA.

XXVI. Ungureanu. Gr. Minshull R. RRGGG. Velcea. Donisă. I. The Netherlands. 1. 110. XI. Terra. Region as a socio-environmental System. p. Editura Presa Univ. Studiu geomorfologic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . 100. Mihăilescu. Bucureşti. Elementul spaţial în descrierea geografică. (1980. N (1990).(1990). Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Timişoara. Valeria Velcea (1971). Geografie-ecologie. Cuza. 2. Mac. Ann. Mihăilescu. I. Bucureşti. I. Despre ţară şi ţări. Popa. (2001). Morariu. în L'espace geographique. Oancea. Gr. a). Rey. Iaşi.. 90. (1995). (1971). Bucureşti. V. Popovici. Posea. (1964). Editura Academiei. Editura Academiei. (1984). Geogr. Vallega. Bucureşti. ClujNapoca. Univ. 91. I. reflecţii. An Introduction to a Systemic Regional Geography. Vâlsan. Editura Academiei RS România. Morariu. p. 111. Inst. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Bucureşti. 1-2. 101. “Al. I. Regional Geography. A. Univ. SCGGG. (1994).. Popescu.Lucr. 95. Tufescu. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Gr. Al. Iaşi. 112. (1931). V. 114. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. XVII. (1971). Nir D. Ţara Haţegului. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. Bucureşti.H. Posea. Reclus. 108. V. regiune geografică-ecosistem. T. I. T. Theory and practice. Irina. XXVII. (1974). Pop. Ţara Făgăraşului. sistema territoriale sostenibile. Hamburg. Cuza”. Economie. La question regionale dans l'espace roumain. (1980. Editura Univ. V.. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. SCGGG. I. La regione. SCGGG.. 103. Grigore. Gr. 4. 94. 109. 89. Germany. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. Om. SCGGG. (1968 b). De Ştiinţe Geografice. Al. 12. Mihăilescu. Mihăilescu. XXVII. 99.215-217. Carpaţii şi Subcarpaţii României. 98. Oradea. XVII. Badea. Roşu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Universităţii Oradea.... Gr. 93. Pop. 1. Geografia generală şi regională. b). Ungureanu (1993). Bucureşti. V. G. Clujeană. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. 113. Posea. J. Mihăilescu. 107. Ungureanu. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. 92. Editura Academiei. London. SCGGG.. ClujNapoca.3-7. Studiu de geografie umană. Şt. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. (1967). I. (1991). (2000). 106. Violette (1994). Editura Kluwer Acad. Geografie teoretică. von (1826). IV. Bucureşti Pop. România. Cluj. Milano. Soc. Marin. Studiu geomorfologic. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. (2001). Bucureşti.Bibliografie generală 88. Editura Presa Univ. (1982). Paris. Bucureşti Thunen. Morariu. (2005). 104. Depresiunea Transilvaniei. N. Regiune geografică şi regiune economică. 97. Bul. Editura Universităţii de Vest. Gr. Clujeană. 2. T. Posea. Hutchinson University Library. Publ. 96. Dordrecht... VI (LXXVI). 102. Mac. (1979). Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. V. (1968 a). 105. (1970). 2. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Al. Marile regiuni geografice ale României. M. D. Natură. Gr. Mursia. L.

(2002. x x x. x x x. Contribuţii de geografie fizică. Geografia regională. G. Géographie Regionale. Vâlsan. Bucureşti. (1983-2005). Paris. caracteristici spaţiale şi funcţionale. 118. Editura Academiei. BSRRG. I-V). Editura Academiei. Wackermann. Valeria (1988). Bucureşti. 117. (1960). (1969). x x x. Velcea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 .Bibliografie generală 115. 2. 120. 119. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. Ellipses. Câmpia Română. XXXVI. Geografia României (vol. Bucureşti. G. (1916). Terra. Editura Academiei. 116. Monografia geografică a RPR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful