Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea GEOGRAFIE Forma de învăţământ ID - semestrul I

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI

Pompei COCEAN

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

GEOGRAFIE
Geografia regională a României

Pompei COCEAN

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Comentarii şi răspunsuri la teste 2.4.1. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunile geografice ale României 4.7. Regiunile omogene 3.7. Criteriul mintal 2. Criteriile de delimitare a regiunilor geografice 2. Bibliografie selectivă 30 30 30 31 33 34 36 37 37 5.1. 2 2.2.7.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Regiunea geografică . Regiunile geografice ale României 4.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă VI 1 1 1 2 5 6 10 10 2. Etapa 1950-1980 4. Bibliografie selectivă 20 20 20 22 25 26 28 29 4.6. 1 1. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.1. 1 4.2. Regiunea ca teritoriu 1. Tipologia regiunilor geografice 3. Geografii români şi Geografia Regională. Criteriul funcţional 2.3.5. Criteriul peisagistic 2.1.3.5.entitate teritorială 1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 3.8. Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1.3.3. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. Lucrarea de verificare nr.2. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.6. Regiunea polarizată 3. Etapa actuală 4.7. Moldova de nord-est 5.6. Bibliografie selectivă 11 11 12 13 14 16 18 19 3.Cuprins CUPRINS Introducere 1. 5 Proiectul pentru Învăţământul Rural 38 38 i . 4 4.1.4. Regiunea ca sistem 1.5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3.4.4. Începuturile Geografiei Regionale în România 4. Criteriul politico-administrativ 2.

Economia şi perspectivele regiunii 5.4.3.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. Baza naturală de susţinere 10.3. Economia şi devenirea regiunii 10. Bibliografie selectivă 50 50 50 52 54 55 55 8. Componenta antropică a sistemului regional 5.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. Bibliografie selectivă ii 66 66 66 68 69 70 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Baza naturală de susţinere 7. 2 8. Culoarul Siretului 9.1. Baza naturală de susţinere 6. 8 8.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 56 56 56 57 58 59 60 60 9.Cuprins 5.2. Bucovina 6. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1. Economia regiunii 9. Maramureş-Chioar 7.3.6.2.3.3. Componenta antropică a sistemului regional 6. Componenta demografică şi de habitat 9.4.3. 9 9.4.5. Componenta antropică a sistemului regional 10. Lucrarea de verificare nr. Economia regiunii 8.4.5.2.6. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.1. Bibliografie selectivă 38 39 41 42 43 6. 6 6. Baza naturală de susţinere 5. Baza naturală de susţinere 9.6. Componenta demografică şi de habitat 8. Bârladul 8. Bistriţa-Trotuş 10.5.1.4. 7 7.Obiectivele unităţii de învăţare nr.5.6.4.2. Bibliografie selectivă 61 61 61 62 63 64 65 10. Economia şi perspectivele regiunii 6.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Bibliografie selectivă 44 44 44 46 47 49 49 7.2.7.2. 10 10. Componenta demografică şi de habitat 7.1.

Cuprins

11. Transilvania nordică
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 11.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 11.3. Componenta antropică 11.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 11.6. Bibliografie selectivă

71
71 71 73 74 76 77

12. Transilvania sudică
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 12.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.3. Componenta antropică 12.4. Economia regiunii 12.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.6. Lucrarea de verificare nr. 3 12.7. Bibliografie selectivă

78
78 78 81 82 84 85 85

13. Munţii Apuseni
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 13.2. Baza naturală de susţinere 13.3 Componenta antropică 13.4. Economia şi perspectivele sistemului regional 13.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.6. Bibliografie selectivă

86
86 86 90 90 92 93

14. Crişana
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 14.2. Baza naturală de susţinere 14.3. Componenta antropică a sistemului regional 14.4. Economia şi perspectivele regiunii 14.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 14.6. Bibliografie selectivă

94
94 94 96 98 99 99

15. Haţeg-Poiana Ruscă
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 15.2. Baza naturală de susţinere 15.3. Componenta antropică a sistemului regional 15.4 Economia regiunii 15.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 15.6. Bibliografie selectivă

100
100 100 103 105 106 108

16. Banatul
16.1.Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 16.2. Componenta naturală a sistemului regional 16.3. Componenta demografică şi de habitat
Proiectul pentru Învăţământul Rural

108
108 108 110 iii

Cuprins

16.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 16.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 16.6. Lucrarea de verificare nr. 16 16.7. Bibliografie selectivă

111 113 114 114

17. Oltenia nordică
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 17.2. Baza naturală de susţinere 17.3. Componenta antropică şi de habitat 17.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 17.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 17.6. Bibliografie selectivă

115
115 116 119 120 122 122

18. Oltenia sudică
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 18.2. Baza naturală de susţinere 18.3. Componenta demografică şi de habitat 18.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 18.6. Bibliografie selectivă

123
123 123 125 127 128 129

19. Muntenia de nord-vest
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 19.2. Baza naturală de susţinere 19.3. Componenta antropică a sistemului regional 19.4. Economia şi perspectivele regiunii 19.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 19.6. Bibliografie selectivă

130
130 130 132 134 135 136

20. Regiunea Metropolitană Bucureşti
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 20.2. Baza naturală de susţinere 20.3. Componenta antropică 20.4. Economia regiunii şi perspectivele sale 20.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 20.6. Lucrarea de verificare nr. 5 20.7. Bibliografie selectivă

137
137 137 138 140 141 141 142

21. Curbura
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 21.2. Componenta naturală a bazei de susţinere 21.3. Componenta demografică şi de habitat 21.4. Componenta economică 21.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 21.6. Bibliografie selectivă

143
143 143 146 148 150 150

iv

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cuprins

22. Bărăganul
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 22.2. Componenta naturală a sistemului regional 22.3. Componenta antropică 22.4. Economia regiunii 22.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 22.6. Bibliografie selectivă

151
151 151 153 155 156 156

23. Dunărea de Jos
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 23.2. Baza naturală de susţinere 23.3. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.4. Economia şi perspectivele regiunii 23.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 23.6. Bibliografie selectivă

157
157 157 159 161 162 162

24. Dobrogea
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 24.2. Baza naturală de susţinere 24.3. Componenta demografică şi de habitat 24.4. Economia şi perspectivele regiunii 24.5.Comentarii şi răspunsuri la teste 24.6. Bibliografie selectivă

163
163 163 165 166 167 167

25. Delta Dunării
25.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 25 25.2. Baza naturală de susţinere 25.3. Componenta antropică 25.4. Economia Deltei Dunării 25.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 25.6. Lucrarea de verificare nr. 6 25.7. Bibliografie selectivă

168
168 169 171 172 173 174 174

Bibliografie generală

175

Proiectul pentru Învăţământul Rural

v

durabilul de efemeritate etc. ieşirea din cercul strâmt al cazuisticii particulare. specifice şi expresive. înainte de orice. singura în stare de-a ne apropia de adevăr şi de progres. generale. Cursantul se va înarma cu acele dexterităţi care îi vor permite. cum este şi firesc. necesitatea de întâmplare. orientarea demersurilor spre abordarea critică. în primul rând. Iar dintre toate ramurile Geografiei. ai cărei parametrii variază de la o regiune la alta. Prin acest obiectiv se realizează şi componenta afectivă. specifice şi expresive preconizate de strategia didactică modernă. morfologic. a explica şi gestiona fructuos acest parametru. fără nici-un echivoc. ci şi de componenta sa antropică şi environmentală. Se ştie că dintre toate ştiinţele Geografiei îi revine menirea de-a descoperi. şi ele extrem de numeroase. a aspectelor de Geografie Fizică şi Geografie Umană specifice teritoriului naţional. cum este definită Geografia. Perceperea corectă a spaţiului în care-şi desfăşoară viaţa. ele încununează orice demers didactic în domeniu şi se transformă într-o condiţie sine qua non a oricăru act didactic ce-şi propune. atât de necesară oricărui proces educativ. vi . Obiective generale. existenţa. cursul de Geografia Regională a României va oferi oricărui candidat la cunoaşterea structurii şi funcţiilor peisajului acesteia o imagine complexă şi completă. o finalitate eficientă. Dintre obiectivele expresive ale cursului de Geografia Regională a României. Ele se află într-o permanentă şi complexă interacţiune. cunoaşterea aprofundată a realităţilor pământului românesc. În consecinţă. între obiectivele generale se înscrie. Rolul fundamental al acestui curs în programele de formare a viitorilor geografi se leagă şi de o anumită circumstanţă favorabilă. componenta sintetică. devine un important atu al oricărui individ uman. Astfel. geologic. Nu este vorba numai de substratul material. în devenirea şi metamorfoza lor continuă. de maximă generalitate şi esenţializare a fenomenelor şi proceselor dintr-un teritoriu dat. a zilelor noastre: viitoarea integrare a României în Uniunea Europeană Proiectul pentru Învăţământul Rural Geografia Regională ca sinteză a tuturor ramurilor geografice.Introducere INTRODUCERE În cadrul ştiinţei celor patru învelişuri terestre. a descifra. în orice ipostază. hidroclimatic sau biopedogeografic. Ca obiective specifice ce pot fi realizate plenar prin acest curs menţionăm. patriotică. posibilitatea perceperii spaţiului geografic ca entitate materializată în realitatea locurilor. dar în acelaşi timp distilată şi esenţializată. crearea de aptitudini certe pentru investigarea ştiinţifică. să pătrundă şi să desfacă păienjenişul cauzelor şi efectelor. al oricărei colectivităţi. Tot obiectivelor generale îi aparţin şi înţelegerea conexiunilor şi interferenţelor. adecvată. riguroasă. El va prilejui celui dornic să-l parcurgă realizarea tuturor celor trei tipuri de obiective. abordările de Geografie Regională reprezintă. Geografia Regională este cea mai implicată în toate cele susmenţionate. Ca urmare. să diferenţieze e esenţialul de neesenţial. a structurii complexe a peisajului şi lumii înconjurătoare. nu lipsesc cele care asigură participanţilor lărgirea orizontului cunoaşterii într-un domeniu geografic de perpetuă actualitate. ceea ce dealtfel conferă acestora marele atribut al specifictăţii.

ce conţine. Ea va fi cu atât mai rapidă şi mai armonioasă cu cât structura şi funcţiile organismului său teritorial sunt cunoscute şi accesate mai eficient. numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. menţionate în bibliografia generală ce încheie manualul de faţă. în final. În general. Bucovina. Pe lângă informaţia aferentă modulului. în 25 unităţi de învăţare. a permis formularea a tot atâtea teste. Un alt aspect este cel legat de testele de autoevaluare. (unităţile de învăţare 5-25). presupune o racordare a părţii la întreg. cursantul va apela la sursele bibliografice selectiv indicate pentru fiecare unitate de învăţare. structurale sau mentale. inclusiv comentariile şi răspunsurile adecvate. Specificitatea regiunilor geografice a impus structurarea cursului întrun număr relativ mare de unităţi de învăţare. pe unităţi de învătare. Structurarea cursului în 25 unităţi de învăţare. Bibliografie selectivă. prin cunoaştere. Răspunsurile vor fi notate de tutore de la 1 la 10. În ceea ce priveşte lucrările de verificare. numărul lucrării de verificare. Ea poate fi îmbogăţită şi prin accesarea altor lucrări. prin intermediul testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. cursantul le va găsi ataşate fiecărei unităţi de învăţare. însumând problematica a 4-5 unităţi de învăţare analizate anterior. precum şi la sfârşitul semestrului printr-o examinare orală realizată la Proiectul pentru Învăţământul Rural vii . Structurarea cursului în cele 25 unităţi de învăţare se fundamentează pe o introspecţie teoretică solida. criteriile utilizate în regionare. punctele acordate fiind precizate pentru fiecare răspuns în parte. Evaluarea activităţii cursantului se va realiza continuu. la obiect. Toate întrebările îşi au răspunsurile diseminate în informaţia prezentată cursantului. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: titlul cursului (Geografia Regională a României). specializarea şi anul absolvirii. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. tipologia entităţilor regionale şi contribuţia geografilor români la dezvoltarea ştiinţei în cauză (unităţile de învăţare 1-4). Ca urmare. Fiecare lucrare are ataşate instrucţiunile de elaborare şi transmitere către tutore în vederea evaluării ei. Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. s-au avut în vedere lucrări de referinţă a căror parcurgere integrală este indispensabilă edificării unei viziuni geografice de ansamblu. menită a pune în evidenţă evoluţia în timp a conceptului de regiune geografică. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. Teste de autoevaluare Lucrări de verificare. peisagistice. delimitate după un ansamblu de criterii funcţionale. a părţii la întreg. Maramureş-Chioar şi Bârlad. şi bibliografie generală. centrate pe problematica de maxim impact. mai iscusit.Introducere Racordarea. maniera sintetică a abordării limitând însă volumul informaţiei la cel adecvat unui modul semestrial. Răspunsul va fi logic formulat. sunt descrise entităţile teritoriale ale României. În continuare. Structurarea detaliată. adresa cursantului. Ori toate acestea încep cu perceperea şi înţelegerea lui profundă. cursul de faţă conţine şase astfel de cerinţe. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.

Introducere întâlnirea tutorelui cu studenţii. viii Proiectul pentru Învăţământul Rural . Ponderea celor două tipuri de evaluare va fi egală (50 % din cuantumul notei finale pentru fiecare).

fiind fondată pe "uitarea de sine" a unei ştiinţe care.1. Însuşi Vidal de la Blache. pe de altă parte. Regiunea ca entitate politico-administrativă 1.6.1. în acest caz. Geografia Regională s-a aflat la zenitul afirmării sale (în raport cu Geografia însăşi şi cu direcţiile ei de dezvoltare).5.CONSIDERAŢII TEORETICE Cuprins 1. aflate în avanposturi. când semnele declinului ies în evidenţă. Regiunea ca sistem 1.2. considerăm punerea sa în discuţie ca o operaţiune obligatorie. şi conceptele menite a înmagazina semnificaţiile noilor fenomene. cu o evoluţie sinuoasă. pe de o parte. întru decelarea corectă a semnificaţiei şi perspectivelor sale de a defini o realitate geografică permanentă. Obiectivele unităţii de învăţare nr. preocuparea pentru definirea clară a propriului domeniu. fiind permanent eclipsată de imperativele momentului sau de facilitatea urmării căilor demult verificate. şi-a neglijat necesara devenire. între 1859-1953. îndreptăţită. 1 REGIUNEA GEOGRAFICĂ .3. .identificarea semnificaţiei actuale a regiunii geografice. Regiunea geografică – entitate teritorială. 1 Geografie Regională – ramură de bază a Geografiei. are prea puţine contribuţii teoretice la fundamentarea ei. Timp de aproape un secol. indiferent de metamorfoza acesteia în spaţiu şi timp. Regiunea geografică . Obiectivele unităţii de învăţare nr. considerat părintele acestei ştiinţe. 1. . 1 1. . Proiectul pentru Învăţământul Rural . Regiunea ca teritoriu 1. pentru a atinge opusul acestuia odată cu "revoluţia cantitativă" dintre 1953-1970.4.descrierea fazelor evolutive ale conceptului de regiune geografică. teritorială. a metodologiilor şi mijloacelor sale specifice de investigaţie a rămas oarecum în plan secund.explicarea noţiunii de „regiune geografică” precum o realitate vie.entitate teritorială 1. sub atributul indispensabilului. Bibliografie selectivă Pagina 1 1 2 5 6 10 10 1.1 Studierea acestei unităţi de învăţare vă ajută la: .definirea bazei teoretice a Geografiei regionale. În tot intervalul menţionat.7. Observaţia critică formulată de Maryvonne le Berre este.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. S-a instaurat astfel un decalaj de fază între cuantumul de informaţie vehiculat şi nevoia socială de noi soluţii practice. Deoarece în perioada contestării ţinta predilectă a fost conceptul de regiune. rămase în urmă.2. respectiv metodele de prelucrare superioară a bazei informative existentă.

1. teritorii de mărimi variabile şi cu trăsături fizionomice şi structurale dintre cele mai diverse. Proiecţia regiunii ca teritoriu a îmbrăcat. Europa este o regiune şi nu o ţară. dirijare. Acest mod de a privi lucrurile a caracterizat evoluţia Geografiei Regionale până la mijlocul secolului XX. la care se făcea des referinţă). considerăm utilă. văi). 1991). când descoperirea de noi tărâmuri şi reaşezarea permanentă a matricei politice situează în centrul atenţiei suprafeţe terestre. dictată de principalele elemente fizico-geografice receptate de promotorul delimitării sale.Atlanticul. în raport cu ţara. podişuri. preferabil de uscat (fără a omite regiunile bazinelor marine . termenului de regiune şi anume: teritoriu. cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât faţetele multiple ale unei realităţi unice. în timp. entitate politico-administrativă. dar şi aportul mental al geografului care o delimitează conform criteriilor alese. Ea poseda o sumă de resurse solice şi subsolice exploatate sau nu de o populaţie aferentă. cel mai numeros număr de formulări. Neologismul "regionalism" este inclus. scindarea viziunii cercetătorilor şi orientarea ei pe două direcţii diferite şi anume: regiunea este o realitate faptică. J. indică o serie de lucruri indeterminate. ea devenind fie " o porţiune de spaţiu ce 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regionis" are semnificaţia de conducere. Conform acestei viziuni. vidaliană. inclusiv perioada sa de maximă înflorire. răspândită şi structurată nuanţat. J. O suprafaţă terestră cu trăsături particulare. cu toate caracteristicile lor naturale şi antropice. mai degrabă. în premieră. regiunea reprezintă o mare întindere de ţări: "regiunea.Mediterana sau oceanice .3. centrarea atenţiei asupra celor trei semnificaţii majore care au fost atribuite. echivalentul său fiind în antichitate topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii aparţinând diverselor triburi. poate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Originea latină a termenului de „regiune”. decupajele teritoriale realizându-se după apartenenţa la structurile statale sau însuşirile de ansamblu ale peisajului natural (munţi. Fără a considera cele susmenţionate ca dificultate. Franţa este o ţară şi nu o regiune". Pacificul. F. Regiunea ca teritoriu Regiunea ca teritoriu este un concept vehiculat încă din antichitate. câmpii. O dihotomie greu de înlăturat deoarece este evident suportul material al regiunii (integrabil primei accepţiuni). Termenul regiune şi-a făcut cu dificultate loc în arsenalul noţiunilor geografice. ordonare a unor realităţi spaţiale. 1970). sistem. în cadrul analizei evoluţiei conceptului de regiune. N. definită printr-o arhitectură proprie. de Litrré în dicţionarul său editat la 1877 (după Gravier. identificabilă în teren (apărută-cum ar spune Vidal de La Blacheînainte ca geografii să o numească) sau o "construcţie mentală ce divide suprafaţa terestră în unităţi teritoriale" (Entrikin. Cunoaşterea precară explică generalizările. regiunea era constituită dintr-o suprafaţă terestră. Forma actuală provine din aceeaşi limbă unde "regio. Pentru acelaşi autor. Apare tot mai pregnantă.

Platt. 1990). plante şi oameni privite în relaţiile lor speciale. R. A. .Un domeniu în care entităţi diferite. în esenţă.Un complex de pământ. Joerg. După aproape şase decenii. în perioada de glorie a Geografiei Regionale. R. L. S. care împreună alcătuiesc o porţiune definită.O suprafaţă în interiorul căreia un set specific de condiţii fizice va determina un tip specific de viaţă economică. fie "o structură a suprafeţei terestre locuită. tocmai această variabilitate extraordinară a formulărilor a creat frecvent confuzii şi dificultăţi în statuarea ei ca un concept riguros definit. înscrisă concret în locuri. 1980). A 1981). 1971) care înmănunchează nu mai puţin de 40 definiţii ale regiunii. aceleaşi trăsături structurale şi funcţionale: omogenitate. . specificitate. R. axe de organizare şi linii de fracturare" (Chauvet. G. J. ceea ce nu face decât să argumenteze supoziţia noastră anterioară: regiunea a constituit dintotdeauna pentru geografi o problemă incitantă. animale. dintre care. unicitate. Vidal de la Blache. Getis.O suprafaţa în interiorul căreia s-a dezvoltat un model uman de adaptare la mediu. Dickinson. W. specifică. aer. Minshull. mai concis. American Society of Planning Officials . . s-au adaptat ulterior în vederea unei existenţe comune. în acelaşi mediu al dezbaterii ştiinţifice. adaugă acestora propria sa proiecţie asupra semnificaţiei regiunii formale ce nu este decât un teritoriu "în cuprinsul căruia unul sau mai multe fenomene precum roca. figurează ca mediu privilegiat. "regiunea este cea mai extinsă arie în care este posibilă generalizarea".E. P. o structură ce conţine o relaţie a omului cu spaţiul. Este ilustrativ în acest sens demersul efectuat de Odum şi Moore în lucrarea American Regionalism (1932) (citaţi de Minshull. regiunile sunt receptate ca suprafeţe terestre care prezintă elemente semnificative de uniformitate internă şi diferenţiere externă în raport cu alte teritorii (Fellmann. de mare complexitate ideatică şi cu o metamorfoză continuă. acestor definiţii.O arie delimitată pe baza omogenităţii generale a trăsăturilor teritoriului şi a ocupaţiilor. Herbertson. Pe de altă parte însă. a suprafeţei terestre. puse în mod artificial împreună.O suprafaţă ale cărei condiţii fizice sunt omogene. cele mai vehiculate. sunt: . formulate. R. în marea lor majoritate.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Definiţii numeroase ce reiau. Evident. "o porţiune de spaţiu dotat cu o anumită permanenţă” (Maryvonne le Berre. Getis. se pot adăuga altele. . Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . cel nord american. posedând avantaje pe care unităţile învecinate nu le oferă". exploatarea agricolă sau populaţia sunt suficient de uniforme pentru a permite o generalizare şi totodată suficient de diferite faţă de fenomenele din regiunile înconjurătoare pentru a justifica o delimitare". Sau. precipitaţiile. Ea se exprimă într-o tramă de vetre construite. apă.

De această dată. cel al factorului de intervenţie dominant şi reflectarea în peisaj a consecinţelor acesteia. Se observă insistenţa autorilor asupra câtorva dintre atributele recunoscute ale regiunii cum ar fi omogenitatea. ierarhizarea factorilor generatori. Distincte rămân însă unghiurile de abordare. precum în relieful de câmpie. ce nu pot fi omise nici astăzi. De remarcat faptul că astfel de regionări desfiinţau adesea pecetea pusă în peisaj de anumiţi factori naturali. Primordială rămânea fixarea acelor perimetre care să circumscrie un specific. Dacă în antichitate. ce îi asigură. Teritoriul devine o simplă bază de susţinere a unor comandamente economice sau sociale („Teritoriul este o construcţie economică. atunci când se analizează un component strict al peisajului. ulterior criteriile s-au înmulţit. socială şi instituţională. biogeografice ale căror limite coincideau cu fâşia unde fenomenul geografic vizat se disipa. artificializat. pădure sempervirescentă.George. temperat. interacţiunea elementelor componente. ajungându-se frecvent la substituirea lor cu elementele unui cadru complet nou. Proiectul pentru Învăţământul Rural 4 . Mai mult. păduri cu frunze căzătoare) etc. specificitate. Regiunea astfel înţeleasă apare ca un tot oferit percepţiei de evoluţia naturală. în vederea optimei funcţionalităţi. Odată cu intensificarea abordărilor naturaliste. munte. cercetătorii au observat existenţa unor teritorii cu însuşiri asemănătoare sau relativ apropiate. dintre cunoscut şi necunoscut. climatice. cea de aprofundare pe domenii a investigaţiilor geografice. podiş). Au apărut. derulată într-un anumit ecart al variaţiei. afişând un grad de coerenţă mai mult sau mai puţin puternic”. 1970). savană. tendinţa de uniformizare este indusă din afară. derivate fie din particularităţile structurii geologice (unitate de platformă sau de orogen. din caracteristicile reliefului (predominarea aceloraşi forme. E. Dealtfel etapa post-vidaliană. se dizolva în structuri de alt tip.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Regiunea teritoriu răspunde conceptului de „regiune naturală”. 2000). prin crearea unei noi fizionomii peisagistice (monotonia belt-urilor americane. a zonelor litorale portuare). iar dezvoltarea anumitor ramuri economice la regiunile agricole. va consfinţi rigoarea unor limite trasate în acest mod. în sensul omogenităţii sau diversităţii elementelor proprii. elementele naturale sunt supuse unei presiuni a omogenizării şi restructurării. ca urmare regiunile morfologice. ale climatului (arid. industrializate. Întreaga perioadă vidaliană a Geografiei Regionale va excela în astfel de delimitări. ponderea lor ca argumente ale delimitării regionale diminuându-se proporţional. primii geografi realizau această operaţie pornind de la raportul dintre spaţiile oicumenice şi cele anoicumenice. asemănarea exploatărilor carbonifere din Ruhr. finalitatea interferenţelor spaţiale. Probleme deosebite a ridicat fixarea limitelor acestor teritorii ("nimic nu este mai dificil ca a delimita obiectiv o regiune". specificitatea. Marcelpoil. ponderea anumitor condiţionări. ecuatorial) sau vegetaţiei (stepă. de servicii. în raport cu alte teritorii. prezenţa aceloraşi roci). deosebirile în raport cu unităţile învecinate. Constituirea celor două tipuri de aşezări a condus la individualizarea regiunilor urbanizate sau rurale. Un alt criteriu de delimitare pornea de la prezenţa factorului antropic şi a impactului său asupra mediului. diversificat şi distilat. P.

Regiunea geografică – consideraţii teoretice 1. ca teritoriu unde intervenţia antropică primea coordonate specifice. care posedă un grad de autonomie certă". comună). încă din antichitate. regiunea devenea un instrument de lucru predilect al politicului. dar nu neapărat!). Belgia. prezente în zonele periferice ale statelor. dar şi de prezervare a unor aspecte de ordin etnic sau cultural. Regiunea ca entitate politico-administrativă Regiunea ca entitate politico-administrativă are o veche semnificaţie. structurale şi funcţionale ale acestora. pe de o parte. (1964) (citaţi de Donisă. (1959) şi susţinut de Baranski. departament. regiunea "este o provincie istorică şi/sau o entitate cu o relativă omogenitate culturală. induse de sus în jos. unor nevoi politice incluse conceptului de stat-naţiune. Scopul constituirii lor este cel de optimizare a fluxurilor economice şi sociale. Despovărată de atributele naturale. I. economică. care să reliefeze totalitatea aspectelor fizionomice. compartimentându-l în entităţi strict ierarhizate (ţară.N. sociale ce vizau creionarea unor unităţi cu un grad cât mai ridicat de funcţionalitate. o asamblare de departamente a căror încărcare demografică. În Franţa ea devine "o regiune de program. Efectele globalizării sunt evidente.4. suprapunerea vectorilor în diversele planuri fiind realizată frecvent în mod fortuit. CEFTA. 1977). NATO. Un tip aparte de unităţi îl reprezintă regiunile transfrontaliere. Italia. Viziunea politico-administrativă se află la rădăcina conceptului de stranovedenie (Geografia ţărilor) propus de Zabelin. a unor teritorii (mai ales ale statelor. Marea Britanie. mărimea acestor regiuni fiind în continuă creştere (vezi expansiunea spre est a Uniunii Europene sau NATO). prin asocierea unor teritorii aflate de-o parte şi de alta a graniţelor naţionale. ce înglobează în semnificaţia sa o Geografie Regională complexă. regiunea ca expresie a realităţilor politicoadministrative beneficia de impunerea sa ca realitate faptică. I. iar pe de altă parte să anihileze eventualele disfuncţii apărute ca urmare a modului particular de delimitare spaţială. Pornind de aici Regiuni delimitate de factorul politicadministrativ. Ea slujea direct. masă economică sau mărime variază mult" (Dumolard. De aici până la considerarea regiunii ca "nivel privilegiat de organizare democratică a teritoriului" nu este decât un pas. strategică sau etnică îşi extinde influenţa asupra altor condiţionări. Mulţimea condiţionărilor genera entropia. Pe de altă parte. prin reglementări ce tindeau. să valorifice elementele de favorabilitate. CSI. Spania.M. prin intermediul căruia acesta organiza iniţial un teritoriu. Magrebul reprezintă regiuni suprastatale unde componenta politică. reprezentând punctul de întâlnire a autorităţii centrale cu aleşii locului. ce s-a conservat şi perpetuat până în zilele noastre. Regiunea-program există îndeosebi în organigramele funcţiilor publice. N. P. La fixarea limitelor acestora participau o varietate de criterii naturale. Pentru actorii politici din Germania. 1980). Uniunea Europeană. economice. Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 .

suprapusă temporal etapei de contestare a Geografiei Regionale şi celei imediat următoare. care utilizează conceptul regional pentru a-şi defini locul pe care-l ocupă într-un spaţiu geografic dat. iar pe coloane atributele funcţionale. în accepţiune sistemică. temporale). ale căror prime intervenţii n-au fost. Intervine şi a treia dimensiune. caracterizate printr-o mare relativitate. timpul. cu ansamblul de factori funcţionali şi spaţiali care în ultimele exercită o acţiune asupra sa. lăsând altora sarcina. interne. Ca urmare. din păcate. Ele se apropie astfel de semnificaţia regiunilor perceptuale (vernaculare) definite de Fellmann şi colaboratorii (1990) ca arii reflectate până la identificare în conştiinţa locuitorilor. Regiunea ca sistem deschis. concept operativ de sorginte naturală. fiind un model al modului cum oamenii simpli percep spaţiul. O calitate care persistă este o invariantă. (1979) şi anume: "regiunea este un sistem spaţial deschis. Bucovina. 1. autorul citat menţionează echilibrul teritorial cu dinamic. întreţine relaţii de intrare şi ieşire cu mediul sistem – definită înconjurător. este un decenii.Regiunea geografică – consideraţii teoretice caracterul nostalgic al unora dintre ele nu poate fi ocolit (Tirol. retroactive şi interactive. un sistem Între proprietăţile externe. paralele. A. Sistemul regional este ilustrat în timp printr-o matrice unde sunt dispuse pe linii spaţiile (comunele). Autoreglarea este o altă trăsătură manifestată în timp şi ea este foarte activă în toate sistemele. în primul rând. de-a definitiva şi detalia conceptul.5. formată din spaţii contigue". 6 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în persistenţa caracteristicilor menţionate în timp. O regiune are invariante funcţionale şi spaţiale. specifice. Catalonia). El este funcţionează ca definit de o serie de proprietăţi (externe. Nu trebuie să omitem. Regiunea de mărime inferioară naţiunii. politică. dar şi meritul. însuşiri interne Proprietăţile interne decurg din existenţa unor subsisteme şi externe legate prin cuplaje în serie. ce generează o hipermatrice. dialectic dezechilibrat. Primele sunt mai puţin durabile în comparaţie cu cele din urmă. în acest context că imaginea sistemică a regiunii a fost prefigurată încă din anii ’70 de geografii români Horia şi Cornelia Grumăzescu. Regiunea ca sistem Regiunea ca sistem este produsul perioadei de căutări recente. Regiunile politico-administrative sunt delimitate adesea pornind de la sentimentele şi reprezentările oamenilor. guvernat de relaţii de tip feed-back. În contextul în care regiunile naturale reprezentau concepte depăşite deja. stabilitatea şi adaptarea. continuate ulterior. O definiţie expresivă a regiunii ca sistem ne-o oferă Dauphiné. economică. Proprietăţile temporale sunt înmagazinate. principiul unităţii dominând forţele diversităţii. regiunea. cercetătorii (aflaţi sub directa influenţă a teoriei generale a sistemelor) au prefigurat imaginea unui teritoriu funcţional. Invariantele cele mai durabile sunt şi cele mai ireversibile. iar cele politico-administrative nişte creaţii adesea artificiale. Mediul. sociologică etc.

Ea induce. El Nino. sunt forme de manifestare ce atestă schimbarea climatului actual. Dintre toţi factorii naturali ce alcătuiesc baza de susţinere a regiunii geografice. P. modelarea reliefului) ci şi la nivelul populaţiei. prin creşterea preţurilor sau măsuri prohibitive) va deregla funcţionarea anumitor verigi sistemice. În acest caz adaptarea înseamnă accesarea unor resurse neexploatate dar mai ales substituirea şi reconversia ramurilor productive afectate. sistemele regionale au o singură alternativă: adaptarea. habitatului. în faza iniţială.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Rezilienţa este o însuşire nou definită pentru sistemele teritoriale de tip regiune geografică. Un exemplu revelator este adaptarea multor regiuni industriale la şocul petrolului din anii ’70 ai secolului trecut prin dezvoltarea exploatărilor off shore. Adaptarea la rigorile bazei de susţinere. solară etc). economiei sau comportamentului uman. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt: Schimbările climei. 2005) definită prin prisma capacităţii acestora de a se adapta şi persista în spaţiu şi timp. la care. Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea Factorii decisivi ai rezilienţei Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 . mai divers perceput. faună. impactul cel mai acut. centrul Marii Britanii. geotermică. nu numai transformări ale celorlalţi factori naturali (vegetaţie. revenirea la utilizarea cărbunilor dar şi multiplicarea investiţiilor în sursele alternative de energie (atomică. Restricţiile ivite în gestionarea resurselor (prin epuizarea sau deprecierea lor. fenomenele climatice extreme tot mai frecvente. sistemul a avut un anumit acces. Ruhr etc). soluri. la concurenţă cu alte fenomene şi procese dar şi cu entităţile funcţionale similare. Deşertificarea în expansiune din zonele subtropicale. O trăsătură identificată recent este rezilienţa sistemelor regionale (Cocean. Pentru a se menţine. Baza de producţie a unei regiuni este constituită din resurse autohtone şi alohtone. prin modificarea parametrilor de manifestare a elementelor meteorologice. îl exercită clima. În mod similar este reconversia post-siderurgică a altor regiuni cunoscute prin metalurgia lor (Noua Anglie.

generalizare. prezenţa şi afirmarea în continuare a regiunii ca realitate vie impune o adaptare riguroasă şi subtilă la noile evoluţii economice. în România) a orientărilor din cadrul aceluiaşi regim (social-democraţia cu liberalismul. perfecţionarea. Adaptarea la presiunea antropică. Ca modalităţi de realizare menţionăm valorificarea plenară a propriilor atuuri. prin funcţiile lor. consolidarea specificităţii. în lipsa ei persistenţa regiunii fiind periclitată. stânga cu dreapta politică – în ţările democratice) racordarea la strategii de dezvoltare formulate autohton sau alohton reprezintă astfel de evenimente resimţite pregnant de orice sistem regional. cu întregul lor conţinut de semnificaţii. a majorităţii activităţilor umane. a locurilor de muncă. în epoca globalizării se vor afirma acele regiuni care vor mijloci. optimizarea şi eficientizarea unor raporturi teritoriale cât mai largi şi mai complexe. dependent. Adaptarea ar însemna. Adaptarea la competitivitatea interregională. economică sau socială. inovării. fie înlăturarea disparităţilor care generează exodul (proces amplu. Este evident că orice sistem terestru. parţial. în primul rând. independent de factorii de decizie de la nivel regional. Rezultă o presiune antropică superioară ca intensitate ritmului de adaptare al sistemului generatoare de mari disfuncţii sociale. nu poate face abstracţie de acest proces ce înmagazinează energii. Adaptarea la schimbările strategiilor de dezvoltare este un proces derulat spasmodic. Ca urmare. Cazul marilor metropole este ilustrativ în acest sens. tendinţa permanentă de-a se situa în pol-position-ul dezvoltării macroregionale. de evoluţiile în plan politic sau social. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în circumstanţele date. socialism-capitalism în decurs de o jumătate de secol. În acest caz adaptarea este sinonimă. politice. reconversiile rapide ale sectoarelor în declin. adesea. sociale. strategice dar mai ales de mentalitate. Dar şi regiunile dezvoltate economic din Europa sau America de Nord sunt vizate de către fluxuri sporite de imigranţi din ţările lumii a treia. de lungă durată). persistenţă şi continuitate în timp şi spaţiu. Este o necesitate imperioasă. Adaptarea la rigorile globalizării reprezintă un fenomen de actualitate generat de evoluţia vizibilă spre mondializare.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Adaptarea la orice formă de impact înseamnă. fie reglarea fluxurilor prin pârghii de natură administrativă. Dacă dihotomia globalizareregionare este rezolvată prin acceptarea coexistenţei ambelor sintagme. Lipsa locuinţelor. conservarea unor raporturi de interrelaţionare optime cu regiunile învecinate. Se ştie că orice sistem regional suportă o presiune antropică în creştere pe măsură ce el este mai eficient şi mai productiv. creşterea infracţionalităţii şi a poluării însoţesc acest fenomen. indiferent din care domeniu. proces menit a menţine sistemul regional în ecartul dezvoltării de anvergură. El se constituie într-un centru atractor pentru populaţia din teritoriile mai apropiate sau mai depărtate geografic generând veritabile exoduri orientate univoc spre nucleul său funcţional. Schimbarea regimurilor politice (capitalismsocialism. înainte de orice. tendinţe şi interese cu o capacitate de influenţare decisivă.

Regiunea teritoriu Regiune elementară Regiune umanizată Regiune complexă Sistemul teritorial Regiune integrată Regiune sustenabilă Regiunea organism Conceptele de regiune-teritoriu şi regiune sistem (după Vallega.C. consideră regiunea ca un sistem teritorial sustenabil. (1990). omul. delimitată cultural. . structură geologică) afirmată între 1750-1900. 1995). exemplificându-l prin aria metropolitană Washington D.regiunea umanizată. Acelaşi autor ne oferă o perspectivă evolutivă inedită a conceptului de regiune. o integrează. care îmbracă mai multe ipostaze spaţiale. Adalberto Vallega. după ce asimilează regiunea entităţii de holon. imaginând patru etape distincte şi anume: . fără echivoc. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea geografică este asemănătoare unui organism viu. A..regiunea naturală (bazin hidrografic. D. 1.Regiunea geografică – consideraţii teoretice Test de autoevaluare: Printre numeroasele însuşiri ale sistemelor regionale se numără şi rezilienţa. sistemelor conturate social şi environmental În alt context. Ulterior. în vogă între 1900-1950. Nir. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . dar şi de interferenţă cu factorul modelator principal. bimodular (natural şi antropic). În spaţiul avut la dispoziţie redaţi grafic principalii factori ai rezilienţei. 1995.

. cea funcţională şi cea sistemică. cele două ipostaze ale regiunii. Cocean. Regions naturelles et noms de pays. Dumolard.regiunea sistem. Trav. Paul Vidal de la (1908). Editura Kluwer Acad. Paris. Ediţia a II-a. a cărui delimitare ecologică este pusă de acord cu vectorii de gravitaţie centripetă. Presa Universitară Clujeană. Hutchinson University Library. 7. paradoxes ou contradictions.. P. (1990).Getis. Minshull. A. Dauphiné. Astfel. A. D. Le concept de region: ambiquités.6. Delgrave. actualmente. Economica. 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . limitele temporale fiind pur orientative. suprapusă unui ecosistem. XVII. Milano. no. (2005). Publ. 5. WCB. (1979). Getis.regiunea funcţională. se întrepătrund. J. Trebuie subliniat faptul că această diferenţiere în timp a semnificaţiei termenului de regiune nu a fost şi nu este strictă. The Netherlands. sistema territoriale sostenibile. Nir. dominantă între 19501980. 41-42. 2. Regional Geography. Paris. Paris. 10. Cluj-Napoca. 3. La question regionale. 2. Principalii factori la care sistemul regional trebuie să se adapteze sunt : Schimbările climatice Gestiunea resurselor Presiunea antropică REGIUNEA GEOGRAFICĂ Competitivitate interregională Strategiile de dezvoltare Globalizarea 1. Dordrecht. (1971). 8. Gravier. USA. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. ajungânduse la dezideratul sistemului funcţional. Mursia. R. după 1980. (1980). Geografie Regională. 1. 9. Cornelia (1970). An Introduction to a Systemic Regional Geography. F. Theory and practice. La regione. 4. Bibliografie selectivă 1. Region as a socio-environmental System. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Vallega.. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. SCGGG. P. region et systeme. Blache.7. 6.Regiunea geografică – consideraţii teoretice . Fellmann. (1970). Espace.(1990). Human Geography. J. Flamarion. Grumăzescu. (1995). conturată gravitaţional. P. A. London.

proprie dealtfel oricărui domeniu ştiinţific. Ca urmare. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 2.să faciliteze perceperea mai aprofundată a realităţii geografice în toată complexitatea structurii şi funcţiilor ei. 2 2. .mental. Criteriul mental 2. apreciem că. 2 CRITERII DE DELIMITARE A REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 2. neglijându-se sau acordându-se o importanţă mai redusă altora cu adevărat importante. în funcţie de importanţa lor.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. cu mari deservicii asupra evoluţiei acesteia la un moment dat.5. dimensionale) şi neluarea în calcul a unor trăsături de mare viabilitate.3. în dauna însuşirilor funcţionale. . Într-un astfel de context. Alegerea criteriilor care stau la baza regionării geografice a constituit o temă îndelung abordată de specialiştii domeniului.1.7. care o lungă perioadă au primat în regionare. Criteriul funcţional 2. . Bibliografie selectivă Pagina 11 12 13 14 16 18 19 2.2. aleatoare (fizionomice.funcţional. au fost ridicate la rangul de criterii aspecte mai puţin semnificative pentru complexul teritorial.6. introducerea unor criterii de circumstanţă. 11 Orice regionare trebuie să aibă la bază o sumă de criterii clar definite. unde fixarea unei taxonomii riguroase a conceptelor întârzie. Criteriul peisagistic 2. care este orice regiune geografică veritabilă. pe care unii geografi ai perioadei contestării n-au ezitat să-l parcurgă. Obiectivele unităţii de învăţare nr.4. de mare fluiditate ideatică şi interpretativă. orice introspecţie de acest gen pluteşte în sfera relativităţii. De aici şi până la găsirea punctelor nevralgice ale ramurii geografice în sine nu a fost decât un pas.să ofere. 2 Studiul aspectelor ce urmează are menirea: .politico-administrativ.peisagistic. pot fi luate în considerare următoarele grupe de criterii şi anume: . Varietatea opiniilor formulate a generat însă şi o inerentă confuzie.să explice studenţilor criteriile necesare realizării practice a regionării geografice. ceea ce explică diversitatea punctelor de vedere şi a opiniilor exprimate. Criteriul politico-administrativ 2. Un exemplu edificator îl constituie supralicitarea aspectelor morfologice. Faptul este în mare măsură explicabil: fără delimitarea riguroasă a obiectului de studiu. principalele modalităţi de trasare a limitelor regiunilor.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural . în conturarea regiunilor geografice. . .

soluri. ceea ce facilitează includerea lor în categoria regiunilor propriu-zise. de la ponderea sa decisivă în teritoriile slab antropizate (gen Delta Dunării) la o echilibrare ponderată în teritoriile cu un rural profund. identificând regiunea cu acesta. diferit de al regiunilor învecinate. apariţia de unităţi teritoriale omogene este cu atât mai dificilă cu cât numărul variabilelor sistemice creşte. cărbunii din bazinul Motru-Rovinari au generat spaţii geografice cu o dinamică total diferită de cea anterioară punerii lor în valoare. la diversificarea fizionomiei sale în anumite areale polarizatoare. bine statuat. Întâlnim.. peisajul ne mijloceşte surprinderea aspectului fizionomic al acesteia. la umanizarea peisajului. În regionare participă nu numai elementele peisajului natural ci şi cele antropice. ca unităţi peisagistice clar delimitate. În consecinţă. cum ar fi descoperirea unor mari zăcăminte ale subsolului (petrol. morfologie. De observat că. climat) impunea trasarea entităţilor teritoriale la limita lor de discontinuitate. vegetaţia şi relieful) care vor genera în timp anumite resurse şi condiţii habituale a căror exploatare va determina un anumit tip de umanizare etc. în toate aceste cazuri. Să decelăm. Munţii Apuseni. care este ponderea peisajului în acţiunea de regionare şi până unde se manifestă influenţa sa. cărbuni) care vor căpăta prin exploatarea lor o dinamică peisagistică. grade diferite de implicare a peisajului natural în regionare. aşadar. Carpaţii Meridionali etc. sintagmă asupra căreia ne-am fixat definitiv în cadrul abordării de faţă. Perturbările vin însă din ingerinţa altor factori. vor prezenta un tip de umanizare specific. tradiţional. Se înţelege de la sine că prin noţiunea de peisaj nu cuprindem numai trăsăturile naturale ale unei suprafeţe. ci şi cele derivate din umanizarea sa. peisajul derivă din asocierea strânsă a tuturor factorilor naturali de rezonanţă (mai ales clima. Apariţia implantărilor antropice modifică astfel peisajul natural reducându-i atributele de factor principal în regionare. Dacă avem în vedere regiunea ca un sistem teritorial funcţional. El va atinge cotele cele mai reduse în teritoriile intens Proiectul pentru Învăţământul Rural Peisajul este cel mai vechi şi mai utilizat criteriu al regionării. Vintilă Mihăilescu (1968) situa peisajul înaintea oricăror alţi factori ai regionării. Prin supralicitarea valenţelor sale s-a ajuns dealtfel la delimitarea regiunilor naturale clasice. în regionarea geografică fără a deveni însă. Câmpia Transilvaniei). apare un nou tip de peisaj care va stimula delimitarea de areale funcţionale diferite de cele anterioare. ceea ce le acordă rangul de cazuri particulare ce întăresc regula heterogenităţii fenomenologiei regionale. Petrolul din Subcarpaţii Curburii a condus. în latura antropică. Delta Dunării. fiind extrem de greu de individualizat.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. dependent funcţional de particularităţile naturii locurilor (Podişul Bârladului. oriunde şi oricând. 12 . mult mai intensă decât în teritoriile lipsite de astfel de facilităţi. exclusiv. unde omogenitatea unor factori naturali (vegetaţie.2. Tocmai acest fapt destramă vechea funcţie a peisajului în regionare. Criteriul peisagistic Criteriul peisagistic îşi are locul său. Dimpotrivă. prin exploatare intensă. în cele ce urmează.

de orice geograf. soluri mozaicate). asemănător cu cel înregistrat în cazul trecerii de la geografia descriptivă. că o regiune funcţională va include peisaje dintre cele mai diferite. accelerată. repetăm. fără. ponderea care i se acordă fiind însă extrem de variabilă. a raporturilor şi relaţiilor dintre ele. Criteriul funcţional Criteriul funcţionării ca sistem dinamic echilibrat devine fundamental pentru orice regiune geografică. regiunea naturală nefiind cu nimic diferită. de evidenţiere a cauzalităţilor. deci.Criterii de delimitare a regiunilor geografice urbanizate (gen metropole sau aglomeraţii urbane) unde este substituit de alţi factori. atunci când acest decor este înţeles ca rezultanta finală a conexiunilor respective unghiul de receptare se schimbă în favoarea sa. Important rămâne caroiajul liniilor de forţă şi orientarea centripetă a vectorilor. toate elementele polarizate de vectorii centripeţi sistemului în cauză. identificată acum două decenii în cazul Platoului Poieni din nordul Munţilor Metaliferi – P.3. o entitate care poate fi receptată direct. peisajul rămâne un criteriu nelipsit în orice tentativă de delimitare a regiunilor geografice. Asistăm ca urmare. În concluzie. oferind sistemului un număr mai mare de Funcţiile sistemului teritorial au impus un criteriu propriu în delimitarea regiunilor. Dimpotrivă. (O prefigurare a acesteia a reprezentat-o aşa numita unitate geografică funcţională. Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 . având o individualitate proprie. Cunoaşterea de profil a depăşit faza receptării construcţiilor arhetipale. Precum şi într-o metamorfoză continuă. Cocean. doar coordonatele şi argumentele acţiunii fiind altele. la cea analitică. de cea urbanizată. Dealtfel. Avem de a face cu un paralelism evident. Complementaritatea favorizează afirmarea şi diversificarea funcţiilor. a deveni exclusivist. dar. la un transfer de atribute dinspre latura fizico-geografică a peisajului spre cea antropică. în acest ultim caz latura naturală a peisajului este dominată net de cea antropică care îşi impune astfel propria şi inedita sa pecete. Funcţionarea optimă a sistemului teritorial apare astfel ca un indicator relevant al noului model de organizare spaţială sinonim regiunii ce urmează a fi delimitată. Ea va include. în funcţie de consistenţa şi numărul altor factori luaţi în considerare. impusă de specificitatea părţilor componente. adică unui agregat spaţial organic structurat. regiunea naturală. de delimitare. din punct de vedere al desfăşurării. aflate într-o progresivă restrângere numerică şi dimensională. ca mod de creionare. Nu va surprinde. didactică. inclusiv fizionomic. gen regiunea naturală. densităţi nuanţate ale habitatelor şi populaţiei etc. spre altceva care astăzi poate fi regăsit în regiunea-sistem funcţional. între care cei care asigură funcţiile sistemice primează. unităţi fizicogeografice variate (sectoare de câmpie şi podiş. 1983). 2. face loc regiunii funcţionale. vegetaţie de stepă şi forestieră. Este însă cert că importanţa lui scade simţitor în situaţia limitării participării sale la asigurarea decorului exterior al unei entităţi teritoriale definită de o reţea complexă de relaţii şi interrelaţii. În mod analog.

cu atât gradul de fezabilitate creşte. dar şi etnic sau cultural.4. O discuţie în derulare vizează specificul feed-back-ului regional. Un exemplu la îndemână îl constituie enclava rusă la Marea Baltică. Pârghia politică poate însă remodela din temelie structura anterior conturată a unui sistem teritorial. Kaliningrad (fostul Kőnigsberg al Prusiei Orientale) unde modificarea integrală a structurii etnice şi suprimarea conexiunilor cu Germania a demolat vechiul suport cultural german. energie. detaşându-se în raport cu unităţile învecinate. orientându-o decisiv spre spaţiul slav. deci. Criteriul politico-administrativ Deciziile politico-administrative reprezintă unul dintre criteriile regionării. iar durata sistemului va fi limitată. În majoritatea cazurilor apare un conglomerat extrem de heterogen de factori între care îşi fac loc subiectivismul iniţiatorilor sau interesul unor grupuri influente. al echilibrului celor doi vectori sau prin dominanţa intrărilor în raport cu ieşirile. O disfuncţie apărută în oricare din cele două planuri se repercutează negativ în ambele ceea ce conjugă eforturile pentru înlăturarea ei. Cu cât structura sa este mai bine articulată. Regiunea devine astfel o veritabilă “cutie neagră” unde ieşirile pot dimensiona intrările astfel încât sistemul să funcţioneze o perioadă nedefinită. 2. O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. bunuri şi interese. Sistemul teritorial îndeplineşte anumite funcţii care-i motivează şi susţin existenţa. Nu e de mirare. Dacă reducem ieşirile la materiile prime şi intrările la produsele achiziţionate prin contravaloarea celor dintâi feed-back-ul este negativ. 14 . funcţional. De observat că maniera de acţiune a politicului este extrem de nuanţată. În mod similar se desfăşoară lucrurile în Bucovina de nord (regiunea Cernăuţi) unde presiunea politicului tinde spre reorientarea întregului sistem spre Ucraina. greu de atins.Criterii de delimitare a regiunilor geografice piloni de susţinere precum şi o elasticitatea sporită în cazul nevoii de adaptare la noi comandamente economice sau sociale. îşi vor dovedi ineficienţa. dar în acelaşi timp şi un mijloc sau metodă de delimitare a regiunilor. prin adăugarea de valoare (derivată din aportul uman) input-ului. pe termen lung. că entităţile astfel configurate sunt departe de a funcţiona optim. În majoritatea absolută a cazurilor existenţa lui este asigurată tocmai prin metamorfozarea intrărilor. guvernat de alţi vectori. Ele se materializează în decupaje teritoriale realizate. Menţinerea sistemului poate fi concepută numai în contextul. existând numeroase relaţii aleator instaurate care. cu sistemele învecinate. dar şi output-uri asemănătoare. Este cât se poate de vizibil faptul că în spaţiul regiunii au loc variate input-uri de materie. la rândul lor. schimbându-l practic cu un alt sistem. Autoreglarea se realizează pe plan intern. Ele Proiectul pentru Învăţământul Rural Intervenţia politicoadministrativă ca factor al caroiajelor teritoriale. Sau dimpotrivă. după anumite considerente de ordin peisagistic. între componentele proprii şi pe plan extern.

a zonei strategice Gibraltar etc). regiunea Munţilor Apuseni reuneşte teritorii aparţinând judeţelor Sălaj. regiunea sistem funcţional extinzându-se asupra a 2 sau 3 judeţe. În sfârşit. chiar emoţională (rolul acordat. Nu lipsesc nici decupajele motivate de considerente istorice sau de interes geostrategic (anexarea la Ucraina de către Hruşciov a părţii sudice a Basarabiei pentru a mijlocii celei dintâi accesul la gurile Dunării. ocuparea de către fosta URSS a unor insule din Arhipelagul Kurile aparţinând de drept Japoniei. şi cea realizată prin resorturi politicoadministrative. A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Bacău sau Vaslui. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori. la o simplă suprapunere. pornind de la un cumul de criterii ştiinţifice riguroase. În mod similar. regionarea astfel întreprinsă se apropie cel mai mult de dezideratele ştiinţei geografice. Cehoslovaciei. la insistenţele Moscovei). Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. şi cea politicoadministrativă. Nevoia de soluţii practice 15 Proiectul pentru Învăţământul Rural . propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. unităţile administrative asociind areale din regiuni diferite sau invers. entităţile teritoriale politico-administrative devin obiectul unor introspecţii ştiinţifice cu finalitate practică mult mai frecvent în comparaţie cu regiunile delimitate după criterii geografice complexe. prin detaşare administrativă faţă de Spania. a dezvoltării complementarismului economic şi social. Ele sunt cu atât mai deficitare cu cât regionarea este făcută sub impulsul unor forţe dinafară (constituirea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară în centrul Transilvaniei după al doilea război mondial. în cazul fiecărei entităţi statale. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. ca exemplu. Neamţ. generalizată. Alba. Pe de altă parte. îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. pe criterii ştiinţifice. Mureş-Dunăre-Tisa. Luând în considerare o gamă variată de condiţionări. euroregiunile. judeţele ceea ce în cazul unităţilor din a doua categorie se realizează în puţine cazuri. tradiţiei în ciuda evidenţelor contrare). Bihor. Un factor catalizator îl constituie.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Intervenţia politicului în regionare este extrem de nuanţată. a criteriului susmenţionat determină un dualism evident între regionarea geografică propriu-zisă. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. Prutul inferior etc. Aplicarea frecventă. Se observă. apariţia unor factori aleatori de natură subiectivă. Hunedoara şi Arad. Cluj. comunele. a fostei Iugoslavii. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. mai jos. Prutul superior. Dualismul dintre regionarea geografică. Fără a lipsi însă şi acum inconsecvenţele. că limitele celor două tipuri de entităţi teritoriale nu coincid. pentru a cita doar cele de la frontierele României). spre exemplu. noua regionare geografică a României unde Culoarul Siretului ca regiune geografică tipică include părţi ale judeţelor Suceava. Oferim. adesea. Vectorul politic subvenţionează aceste demersuri menite a ilustra problemele cu care se confruntă localităţile. conservarea de către Marea Britanie.

adjudecat fizic dar şi spiritual de fiinţa umană. de transcendenţa caracteristicilor lui în propriul spirit. economişti) a căror deficienţă comună şi supremă rămâne modesta percepţie a mediului geografic şi a complexei sale fenomenologii. iar modul în care el o prefigurează şi o susţine depinde într-o măsură covârşitoare de gradul său de aderenţă la spaţiul respectiv. dar şi spaţii mentale de o mare originalitate.Criterii de delimitare a regiunilor geografice imediate a determinat însă imixtiunea în domeniul geografic a „tehnicienilor” (ingineri. ieşind din conturul depresiunii) până acolo unde locuitorii satelor îşi spun „lăpuşeni”. Adăugăm. având o contribuţie secundară. Ţara Năsăudului coboară pe Someşul Mare sau depăşeşte valea acestuia până acolo unde populaţia se consideră „năsăudeană” etc. Cocean. arhitecţi. Datorită acestei conexiuni mentale dintre om şi loc regiunea devine un spaţiu perceput (l’espace perçu). însăşi acţiunea de regionare nu pare motivată. a proiecţiei acestuia în construcţiile sale spirituale. (dar şi altora care. Dealtfel în lipsa omului. Limitele lor pot fi uşor trasate. 16 . Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 2. deşi elementele cadrului natural nu mai facilitează operaţiunea. diversificându-se. nu au fost incluse în dezbaterea de faţă) un mijloc extrem de relevant pentru definirea unei regiuni funcţionale. criteriilor analizate anterior. Într-o suită recentă de studii de caz reunite într-o abordare de sinteză (P. şi descrieţi succint în spaţiul alăturat. Omul a devenit factorul modelator principal al realităţii înconjurătoare. entităţile teritoriale rezultate. Test de autoevaluare: Subcapitolul dedicat factorilor politico-administrativi introduce aspecte inedite in regionarea geografică. respectiv un spaţiu trăit (l’espace vecu). Proiectul pentru Învăţământul Rural Un nou criteriu în definirea şi delimitarea unui sistem regional. ca urmare. Ţara Lăpuşului se va extinde spre sud-vest (unde limita naturală nu mai poate fi invocată. Astfel. Criteriul mental Criteriul mental a apartenenţei omului la un spaţiu dat. nu a fost încă invocat în Geografia Regională. prin luarea în considerare a racordării spirituale a populaţiei la unitatea respectivă. Menţionaţi. 2005) s-a demonstrat cum „ţările” din România sunt nu numai printre cele mai tipice regiuni geografice.5. a avantajelor care decurg pentru individ sau comunitate din orice demers.

în conturarea sistemelor regionale se iau în considerare frecvent şi alţi factori cum ar fi extensiunea spaţială sau discontinuităţile. Se cunoaşte faptul că variabilele sistemului regional se înmulţesc odată cu extensiunea lui. se constituie într-o regiune tipică. Ampoiului sau Someşului Mic. cu toate condiţionările lui pozitive sau negative. în majoritatea absolută a cazurilor. întregul său proces de umanizare. iar diferenţierile de asemenea. Suprafaţa unui teritoriu poate constitui un criteriu al delimitării regionale prin prisma autogestiunii lui eficiente. mari întinderi de apă sau reţele hidrografice majore). iar influenţa acestuia mai limitată. favorabile sau defavorabile. Un exemplu revelator ni-l oferă Ţara Moţilor. Un tip aparte de discontinuităţi sunt cele de natură politicoadministrativă care impun regionării anumite limite. judeţul devenind nivele suprapuse cu atribuţii de gestionare a fenomenelor economice. II. Având nucleul iniţial în bazinul mijlociu şi superior al Arieşului. al cărei teritoriu s-a extins treptat spre culmile şi platourile montane ale Apusenilor. cu specificul culturii etnografice pe care a creat-o. Ea nu funcţionează însă ca un sistem teritorial tocmai 17 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Viabilitatea unei limite mentale este strâns corelată cu statornicia populaţiei într-un teritoriu dat. Intervenţia factorului dimensional este justificată prin existenţa fenomenului de disipare între centru şi periferie. cu atât disiparea este mai accentuată. III …etc nu sunt decât o reflectare a criteriului dimensional în operaţiunea analizată. împărţit actualmente între România şi Ucraina. deversând în bazinele superioare ale Crişului Alb. Macroregiunile. Cu cât distanţa dintre centrul polarizator (înţeles ca black box-ul sistemului) şi marginea unităţii este mai mare. comuna. Discontinuităţile intervin în majoritatea cazurilor sub forma unor praguri inerţiale unde acţiunea multor vectori se blochează sau devine dificil de exercitat. ecologice din perimetrul propriu. regiunile de ordinul I. contraste economico-sociale puternice). Ele pot fi cauzate de elemente ale cadrului natural (bariere muntoase. departe de-a fi cele optime. sociale. chiar şi sub aspect etnic sau cultural. Creşterea gradului de heterogenitate impune decelarea acelor sisteme teritoriale a căror matrice internă se individualizează pregnant. Apare astfel nevoia preîntâmpinării conturării acelor teritorii ale nimănui (no man`s land) aflate la extremitatea hinterlandului unor entităţi învecinate prin delimitarea unor noi sisteme teritoriale. Şi invers.Criterii de delimitare a regiunilor geografice Există şi alte criterii cu rezonanţă secundară pentru acţiunea regionării. Limita mentală a unei regiuni reconstituie. diviziunile se ierarhizează fără echivoc. Maramureşul istoric. pe măsura creşterii presiunii demografice dinspre văile şi versanţii inferiori. această entitate spaţială va câştiga astfel în suprafaţă. Dimensiunea şi discontinuităţile au semnificaţie mai redusă în delimitarea regiunilor. Crişului Negru (moţii crişeni). localitatea. Diversitatea în unitate este un principiu valabil şi în acest caz dar nimeni încă n-a stabilit cu exactitate care este limita superioară a diversificării astfel ca ea să poată fi încadrată într-un program operaţional şi de control optim. Privite sub aspect pur administrativ. dar şi de specificul antropizării (nepopularea şi neechiparea teritoriului. chiar dacă acest fapt determină o diminuare a suprafeţei fiecăruia în parte. Pe lângă criteriile analizate.

Principiul care stă la baza formării lor este cel al optimizării conexiunilor reciproce. pentru a cita doar cele de la frontierele României).regiuni ca sisteme sociale mai mult sau mai puţin conflictuale sub aspect cultural. Prutul superior. O ilustrativă clasificare a regiunilor după astfel de criterii ne oferă Hettne (1994) (citat după P. care înglobează unităţi administrative din două sau mai multe ţări (Carpatica. . Comentarii şi răspunsuri la teste Factorul politic intervine în regionare astfel O primă ipostază este cea a delimitărilor rezultate în urma unor conflicte sau demersuri diplomatice internaţionale. Cehoslovaciei. instituţionalizate de organisme regionale multistatale (NATO). invocându-se practic orice factor capabil de a le motiva şi individualiza. Constituirea regiunilor transfrontaliere are ca principal deziderat armonizarea unor astfel de sisteme teritoriale fortuit dezmembrate. culturale. Tot astfel pot apare insa şi enclavele (Kaliningrad. altfel extrem de nuanţat. Transnistria. le Gales. Prutul inferior etc. Criteriile heteroclite (naturale. . Ele îmbracă o pronunţată coloratură etnică (apariţia noilor state după destrămarea URSS. Banatul ca o entitate cu valori convergente. În mod similar se petrec lucrurile în situaţia Bucovinei etc. politic sau militar. populaţia de aceeaşi origine situată de-o parte şi alta a frontierei fiecărei ţări. delimitate prin bariere fizico-geografice (subcontinentul indian).regiuni de cooperare organizate în domeniul cultural. C. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural . propunând caroiaje teritoriale conforme cu propria sa strategie de dezvoltare economică şi socială. Guantanamo) A doua ipostază este cea de constituire a regiunilor transfrontaliere. Se observă la autorul susmenţionat lejeritatea cu care operează în conturarea diverselor decupaje teritoriale. 1997) care deosebeşte: . Maramureşul ca o regiune construită istoric etc.regiuni ca societăţi civile prin cultură.) 2. economic. fostului imperiu britanic din Asia de Sud) care anihilează influenţa altor factori.regiuni construite istoric (UE). politice) îşi fac tot mai des simţită prezenţa în regionare datorită tendinţei actorilor implicaţi de a surprinde într-un tot unitar un cumul de însuşiri. euroregiunile. a dezvoltării complementarismului economic şi social.Criterii de delimitare a regiunilor geografice datorită fragmentării în cele două compartimente. .regiuni-unităţi naturale şi ecologice. . Lequesne. politic. a fostei Iugoslavii. Mureş-Dunăre-Tisa. comunicaţie socială şi convergenţă de valori (Commonwealth). În sfârşit.6. adesea. al unui teritoriu dat. economic(CSI). Ele au fost aplicate parţial în anumite regionări şi pentru anumite teritorii din România (Delta Dunării ca unitate naturală şi ecologică. sociale. politicul intervine şi în interiorul fiecărei ţări. Un factor catalizator îl constituie.

P. Editura Tehnică. O abordare geografică. SCGGG. Cocean.Criterii de delimitare a regiunilor geografice 2. Gales. XXX. Cluj Napoca. La Decouverte.. Ianoş. (1983). Editura Academiei RS România Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 . 4. Geografie teoretică. Lequesne. Bibliografie selectivă 1. (1968 a). Cocean. Bucureşti. Les paradoxes des regions en Europe. Editura Presa Universitară Clujeană.7. 2. 5. (2005). Sisteme teritoriale. Bucureşti. 3. V. Geografie Regională. (2000). P. Paris. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). (1997). I. C. Mihăilescu. P. Ediţia a II-a.

Actualmente rolul lor se menţine la parametrii superiori în teritoriile unde prezenţa antropică este limitată (regiunile polare şi subpolare.2. climatul.3.2. nu a fost decât un singur pas. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice.7. de diverse tipuri. înainte de oricare alte entităţi de acelaşi tip. vegetaţia.5. cu edificarea unei infrastructuri ce modifică fizionomia sau arhitectura acestuia. 3 3.1. Factorii economici s-au impus treptat.descrierea trăsăturilor structurale şi funcţionale ale regiunilor.4. Relieful. în primul rând. o lungă perioadă. Comentarii şi răspunsuri la teste 3. devin elemente definitorii ale peisajului.1. Criteriile tipologizării regiunilor geografice 3. Regiunile omogene 3. . regiunile muntoase ale Eurasiei sau Americii etc). De aici ideea că regiunile naturale sunt. 3. factorii naturali s-au constituit. belturile nord-americane.realizarea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de regiuni. 20 . tehnologici. se impun menţionării factorii luaţi în considerare la debutul oricărei acţiuni de acest tip. geopolitici. Obiectivele unităţii de învăţare nr. De la importanţa lor primordială acordată până la conturarea unor regiuni naturale. Africii şi Australiei. începând cu anul 1752. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Tipologia regiunilor geografice Unitatea de învăţare Nr. Bibliografie selectivă Pagina 28 28 30 33 34 36 37 3. sociali. 3 Analiza aspectelor acestei unităţi de învăţare vizează: . pe care teoreticienii domeniului l-au făcut cu prisosinţă. În ţara noastră o astfel de regiune poate fi Delta Dunării. deşerturile verzi ale Americii de Sud şi Africii.6.înregistrarea stadiului actual al tipologizării acestora. culturile de citrice din ţările mediteraneene etc) a condus la identificarea unor Proiectul pentru Învăţământul Rural Tipologizareaacţiune dificilă datorită numărului mare de factori luaţi în considerare. Modificarea vegetaţiei naturale prin intermediul culturilor agricole larg extinse (vezi monoculturile din America Centrală şi de Sud. Consideraţii generale asupra tipologizării regiunilor geografice 3. Operaţiunea tipologizării se constituie într-un incitant aspect al demersurilor regionale. datorită faptului că a oferit un câmp larg deschis exprimării celor mai variate opinii. Astfel. economici. . deşerturile tropicale ale Asiei. Regiunea polarizată 3. ce sunt implicate direct în operaţiunea regionării. când Philippe Buache publică un studiu ce împarte teritoriul Franţei în bazine fluviale. Înainte de orice. odată cu tendinţa de antropizare a peisajului. expresia determinismului fizic în geografie. 3 TIPOLOGIA REGIUNILOR GEOGRAFICE Cuprins 3. într-un element indispensabil oricărei acţiuni de divizare a suprafeţei terestre. respectiv factorii naturali.

moştenirea spirituală a colectivităţilor. respectiv cu veritabile axe de dezvoltare şi organizare teritorială. cei economici şi sociali „regiuni umanizate”. Găgăuzia etc). particularităţile culturale şi etnice. câmpiile indo-gangetică sau chineză (ca vetre ale unor vechi civilizaţii) în raport cu Siberia recent populată etc. organizează un teritoriu. trasând limite adesea arbitrare din punct de vedere al funcţionalităţii sistemice (divizarea Germaniei după al doilea război mondial. de gravitaţie şi polarizare. sunt exemple revelatoare ale ponderii crescânde a aspectelor sociale în demersurile regionale. Intervine aici conceptul de posibilism opus determinismului cultivat anterior. cu regiunea umanizată. ce nu pot fi omişi de nici-o analiză teritorială complexă. după anul 1900. reprezentat de un oraş cu funcţii de atracţie regională. prefigurat cu peste un secol înainte de von Thunen şi dezvoltat de W. Actualmente. ataşarea de către Israel a înălţimilor Golan. Ei pot interveni însă şi în sensul armonizării unor situaţii critice moştenite (întregirea României după primul război mondial. Christaller în studiile sale. posesoare a unei culturi proprii. Ca urmare. funcţionale. Factorii sociali între care standardul de civilizaţie al populaţiei. reprezentând un spaţiu unde o comunitate umană. Nagorno-Karabach. unificarea Germaniei în 1989.. Dezvoltarea industriei a avut ca urmare geneza unui peisaj de mare originalitate. topicul de regiune umanizată este treptat înlocuit. "Nordul" dezvoltat şi "Sudul" aflat la un standard inferior de afirmare. care poate avea o singură sau mai multe trăsături fizico-geografice. este înlocuit cu polii industriali sau comerciali (tehnopolii). urbanizarea. destrămarea imperiului sovietic etc). vestul european catolic şi estul ortodox. Rolul omului în transformarea şi definirea peisajului este astfel recunoscut.Tipologia regiunilor geografice Factorii naturali au individualizat „regiuni naturale”. Regiunea Munteniei centrale este definită în primul rând prin atribute economice induse de prezenţa metropolei bucureştene cu o industrie complexă şi diversificată. industrializarea intensă îşi aduc un aport însemnat la delimitarea spaţiului terestru în unităţi funcţionale de diverse ordine. Tokio-Osaka-Kobe) ce se delimitează adesea de la sine faţă de regiunile învecinate. desprinderea Basarabiei şi Bucovinei de nord de România. 21 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Kosovo. Regiunea naturală este substituită astfel. fapt datorat şcolii franceze patronată spiritual de Vidal de la Blache. cu o concentrare masivă a populaţiei. regiuni agricole bine conturate. Aceste elemente se dovedesc a întruni însuşirile unor factori de mare influenţă teritorială. cu cel de regiune polarizată. Căile de comunicaţie. aspectele comportamentale sunt elemente frecvent luate în calcul de promotorii diviziunilor teritoriale. lipsite de astfel de atribute. Expresia sa cea mai elocventă porneşte de la conceptul de centralitate. structurale. funcţională (nodală). centrul clasic. Factorii tehnologici sunt purtătorii unui potenţial major de restructurare a matricei oricărui peisaj şi se materializează în spaţiu prin modificări fizionomice. după anul 1950. activităţilor şi dotărilor tehnice ale teritoriului (Boswash. Factorii geopolitici acţionează uneori brusc şi violent.

şi numeroasele tipuri de regiuni care nu se pot încadra în criterii precise ori sunt rezultatul aplicării unor criterii compozite. De aici. pe de o parte. de la analizele unor aspecte ale subramurilor geografice Proiectul pentru Învăţământul Rural Criteriile după care se realizează tipologizarea regiunilor sunt variate. relaţia om-mediu. poate. care distinge. Este momentul de a menţiona. regiuni generice (încadrabile în diverse tipuri care. specifice (axate pe fenomenologia unui singur domeniu). Grigg. Cele din urmă. într-un raport asupra fenomenului regional. Regionarea are în vedere întregul spectru de elemente clasificate. uniforme (areale caracterizate prin uniformitatea criteriului de selecţie) şi nodale (definite de interrelaţii între lucruri şi locuri. iar Christaller şi Dickinson „locurilor centrale”). subordonându-i-se. clasifică regiunile în: regiuni generice (generale. încercarea din 1937 a Comitetului lui Geographical Association care.3.Tipologia regiunilor geografice 3. Scopul demersului ştiinţific permite clasificarea regiunilor conform domeniului de specializare geografică. Vidal o asociază conceptului de „pays”. prin îmbogăţirea conţinutului conceptului. distingând regiuni uniforme (definite prin unicitatea criteriului de selecţie) şi regiuni nodale (rezultate în urma interrelaţiilor dintre lucruri şi locuri). care aşează la temelia acesteia un mare număr de principii. în acelaşi context. vor deveni. După opinia noastră. menţionăm: scopul demersului ştiinţific. întemeiat pe alte considerente. dar mai ales raporturile dintre ele. Clasificarea după scopul demersului ştiinţific are în centrul preocupărilor divizarea suprafeţei terestre în concordanţă cu dezideratul pe care şi-l propune cercetătorul la începutul investigaţiei sale. clasificarea precede regionarea. aşa cum o relevă şi Grigg D. dacă nu luăm în calcul eventualitatea departajării unităţilor regionale după gradul lor de frecvenţă şi reverberaţie. fără a se preocupa de interrelaţiile dintre acestea. actualele regiuni polarizate. funcţionarea sistemului teritoriul alcătuit prin coabitarea lor temporo-spaţială. Ei joacă. gradul de complexitate şi vulnerabilitate etc. reprezentând o grupare a fenomenelor geografice după gradul lor de similaritate. Ideea a fost vehiculată încă din 1915 de J. Criteriile tipologizării regiunilor geografice Pentru mulţi autori. individual sau în asociere. prefigurate încă de Vidal. C. Faptul că acesta din urmă poate îmbrăca o multitudine de ipostaze. rolul elementului de sprijin. stau la baza diverselor criterii ale regionării geografice. Ea operează în interiorul regiunii unde ordonează elementele constituente după o sumă de criterii stabilite de investigator. cu o individualitate geografică distinctă în raport cu alte unităţi). cel mai adesea. Între criteriile luate în considerare de numeroasele încercări de clasificare a regiunilor. Avem ca exemplu clasificarea regiunilor propusă de D. structura. seamănă între ele) şi regiuni specifice (arii singulare. Galpin. Care este criteriul acestei clasificări este mai greu de decelat. acţiunea de regionare este sinonimă celei de clasificare. fără a fi ţinta demersului propriu-zis. Acelaşi autor uzitează însă şi de o altă clasificare. (1971). în anumite privinţe. Factorii şi principiile susmenţionate. ele reprezintă operaţii distincte. 22 . trăsăturile evolutive. de ansamblu). mărimea. Desfăşurarea acţiunii în sine este însă dificilă.

perspectiva asupra evoluţiei Geografiei Regionale în deceniile şapte-nouă ale secolului XX. ci fenomenul turistic ale cărui trăsături spaţiale conduc la delimitarea unor unităţi funcţionale de tip regional !). supralicitând importanţa abordărilor de profunzime. strict specializate (geomorfologie. Etc. în toate cazurile unde operează criteriul susmenţionat. Grupa de nord a Carpaţilor Orientali -III-. Carpaţii Orientali -II-. ). de la nivelul studiilor monografice. A. Astfel. Evident.Tipologia regiunilor geografice Structura unui sistem teritorial este relevantă în tipologizare. primele două tipuri definind etapele iniţiale şi de afirmare a ştiinţei noastre. Culoarul Izei -V. II. din păcate. unii geografi. 1979) răspund plenar oricărei analize structuraliste. polarizate şi anizotropice (Dauphinė. regiuni-sistem (Dov. conturându-se patru tipuri de regiuni şi anume: naturale. de consolidare şi individualizare pregnantă între celelalte ramuri geografice. în perioada aşa-zisei sale crize. Structura internă a entităţii spaţiale de tip regional se dovedeşte a fi criteriul cel mai intens vehiculat şi cu atributele cele mai semnificative. geografia industriei. invariabil. El a însoţit ştiinţa regiunilor încă de la conturarea sa. III…n (Carpaţii -I-. A se observa că în întreaga perioadă menţionată. Trebuie subliniat însă permanent că. Siberia. geografia turismului) la introspecţiile asupra peisajului sau sistemului complex de relaţii dintre factorii geografici dintr-un teritoriu dat. Este ceea ce dealtfel imaginează cu claritate P. vom întâlni macro-regiuni (Amazonia. climatologice. au făcut-o). trebuie revizuită. regiunile de ordinul I. umanizate. ale cărui funcţii le slujesc (aşa cum. Fenomenul are multe similitudini cu ceea ce s-a întreprins în medicină. Acceptând acest criteriu. de desfăşurare a proceselor şi fenomenelor studiate. Etc. de scopul demersului şi capacitatea intuitivă şi interpretativă a investigatorului. cu predilecţie. nu lipsesc criteriile scării de reprezentare. Acţiunea de regionare în sine nu a încetat să fie utilizată în tot intervalul menţionat. Sahara). integrând întreaga fenomenologie ce caracterizează astăzi domeniul în cauză. operaţiunea de regionare nu este un scop în sine ci un corolar final al demersului ştiinţific. Cele trei tipuri de regiuni. orice analiză pertinentă în toate aceste ştiinţe se încheia.etc. Observăm că această grupare corespunde unor anumite faze ale dezvoltării Geografiei Regionale. fără a se uita însă nici-o clipă că ele aparţin unui întreg.. la cele strict specializate. N. omogene. Un alt criteriu este cel care încearcă să surprindă trăsăturile evolutive ale spaţiului delimitat. Haggett (1990) când aşează sinteza regională în punctul de bilanţ al trinităţii geografice (alături de localizare şi interrelaţii). spre exemplu. explică diversitatea tipologică a regiunilor astfel delimitate. iar celelalte două etapele recente. microregiunile (entităţi cu însuşiri particulare. funcţionale. de mare omogenitate şi funcţii decelabile). îmbogăţindu-şi permanent semnificaţiile. 1990). Ordinele de mărime sunt impuse de amploarea şi gradul de aprofundare a introspecţiilor. singura diferenţă constând în transferul ei. Depresiunea Maramureş – IV -. cu trecerea atenţiei dinspre organismul uman spre organele acestuia. Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 . cu o încercare de regionare. (Nu studiem regiunea turistică pentru a demonstra că ea există.

1976). informatizate şi autofinalizante ( Vallega. 1995). echilibrate. III Microregiuni Active Echilibrate Informatizate Autofinalizante Înrădăcinate Fluide Explozive Elementare Complexe Stabile Critice Defavorizate Structură Trăsături evolutive Criterii Mărime Nivel de organizare Relaţia om-mediu Gradul de complexitate Gradul de vulnerabilitate Criteriile de clasificare a diverselor tipuri de regiuni geografice După gradul de organizare se individualizează regiuni active. A. II. fluide şi explozive (Fremont. A.Tipologia regiunilor geografice Scopul demersului ştiinţific Morfologice Climatice Pedogeografice Biogeografice Rurale Urbane Agricole Industriale Turistice Politico-administrative Ecologice Mixte Omogene Polarizate Anizotrope Naturale Umanizate Funcţionale Sistem Macroregiuni Regiuni de ord. Gradul de complexitate 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . iar relaţia om-mediu conduce la creionarea unor regiuni înrădăcinate. I.

Orientarea studiilor actuale înspre domeniile riscurilor şi hazardelor. 1979) deosebeşte trei forme ale omogenităţii şi anume: globală. energiei şi intereselor într-un spaţiu conturat de ea însăşi . Alţi autori (Jaqueline Beaujeu-Garnier. După opinia lui P. relativă. Dumolard (1975) „regiunile omogene sunt frecvente la extremităţile scării” (în ţările sărace regiunile omogene apar la nivelul superior. când are loc o supraimpunere a activităţilor umane unificatoare pe un cadru fizic omogen – spre exemplu. cărora André Dauphiné (1979) le asociază regiunile anizotropice. Omogenitatea – răspândirea uniformă a masei. La rândul său. de cele critice sau defavorizate. datorită faptului că el oferea posibilitatea decelării componentelor interne ale ansamblului regional. citată după A. determină includerea între criteriile de regionare şi a gradului de vulnerabilitate a unităţilor teritoriale regionale. 2002) distinge patru tipuri de regiuni: centrale (regiuni core). Regiunile omogene Criteriul structurii s-a impus în raport cu celelalte.4. în semnificaţia lor. atât idealul acţiunii de regionare . de tranziţie spre dezvoltare. Ulterior.cât şi necesitatea orientării demersurilor geografice înspre evidenţierea fenomenelor-etalon. generată de acţiunea unui element care domină net celelalte 25 Regiunile omogene reprezintă idealul demersului regionării. respectiv raporturile fizice şi condiţionările reciproce. Astfel deosebim regiunile stabile. bine consolidate ca sisteme. Friedmann (citat de G. ca fenomene de maxim impact asupra omului. Este ceea ce Consiliul Europei include dealtfel în propria definiţie a regiunii: “ un teritoriu de dimensiuni mijlocii susceptibil de a fi determinat geografic şi care este considerat omogen” (Dayries J-J. aşa cum o dovedeşte E. 3. Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi cu spaţiile învecinate . J. Încercând să surprindă nivelul de dezvoltare. Regiunile omogene reflectă. Criteriile susmenţionate şi varietatea entităţilor pe care le definesc exemplifică revelator complexitatea fenomenului regional. Wackermann. Până la mijlocul secolului XX omogenitatea era considerată ca singurul principiu al unităţii în Geografie. Juillard (1962) care admite două principii ale unităţii şi anume peisajul (generator de uniformizare) şi reţeaua urbană (producătoare de coeziune). Dauphiné.. iar în cele dezvoltate la nivelul subsistemelor spaţiale). Din acest punct de vedere. regiuni-frontiere şi de tranziţie spre declin. ea explică atât nuanţarea extremă a demersurilor cât şi inevitabilele abateri de la filonul viguros al interpretărilor pertinente. Delta Dunării. opiniile au evoluat tinzând să includă şi alte elemente.devine elementul definitoriu al entităţii în cauză. 1978). majoritatea geografilor converg înspre delimitarea a două tipuri de regiuni şi anume: omogene şi polarizate.Tipologia regiunilor geografice diferenţiază regiunile elementare (speciale) de cele complexe şi integrate.de a delimita suprafeţe aflate într-un echilibru armonic în raport cu propria lor dinamică. Dayries M.

Tipologia regiunilor geografice – Amazonia. Observând însă heterogenitatea acestora el revine cu modificări care ilustrează deformarea modelului primar în contextul intervenţiei unor factori perturbatori naturali (hidrografici. Aceasta deoarece omul specializează spaţiul şi combină complementarităţile. soluri. în anul 1826. climă. intens aplicată şi mediatizată şi în zilele noastre. recurentă derivată din asocierea unităţilor elementare ce se aseamănă între ele . Regiunile omogene antropice corespund de obicei unei faze de tranziţie scurtă între două stări de heterogenitate. climatici. aflate. în 1933. influenţă) reciprocă. Mult mai cunoscut şi mai intens aplicat va fi însă modelul lui Walter Christaller. 3. Regiunile omogene pot avea o origine naturală. Majoritatea lor se transformă în regiuni polarizate sau anizotrope. formulat ulterior. Polarizarea. model derivat din teoria locurilor centrale. morfologici) sau antropici (prezenţa unor căi de transport sau a unor centre urbane satelite).media valorilor anterioare n . Dauphiné (1979): Σ (Xi – X) V² = --------------------n–1 unde: V² .valorile variabilei în fiecare unitate spaţială X . la rândul lor în relaţii de conexiune (dependenţă. faună) se suprapun spaţial perfect (caz extrem de rar !) sau când un factor domină decisiv ceilalţi factori (cazul Amazoniei unde vegetaţia se detaşează net pe scara condiţionărilor). ca fenomen extrem de răspândit în mediul geografic. Regiunea polarizată Sunt entităţi teritoriale ale căror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitaţie.Alsacia.numărul unităţilor spaţiale Dintre proprietăţile sistemice ale regiunilor omogene se reţin echilibrul staţionar (generat de o dinamică extrem de lentă. hidrografie. Pornind de la efectul gravitaţional al unui centru de putere. Pentru aprecierea gradului de omogenitate s-au elaborat diverse formule. dintre care am selectat cea propusă de A. presupunând o omogenitate perfectă a elementelor constituente. În concluzie. regiunea omogenă este un model spaţial ideal ce dispare prin transformare şi creşterea gradului de complexitate. un prim model al interrelaţiilor spaţiale ce se nasc între punctul (centrul de gravitaţie) şi teritoriul limitrof. cu fluxuri interne simetrice) şi puterea de adaptare slabă (orice dereglare în sistem fiind capabilă de distrugerea regiunii). liniile de forţă ale Proiectul pentru Învăţământul Rural Polarizarea este un fenomen ce dă coerenţă sistemului teritorial şi-l evidenţiază în raport cu spaţiile învecinate.o variabilă dată Xi . a fost întrevăzută încă de von Thunen care elaborează. Modelul iniţial elaborat de von Thunen este ideal.5. vegetaţie. 26 . când elementele implicate (relief. la peste un secol după precedentul.

după mărime a locurilor centrale. ci şi distanţele la care ele îşi manifestă influenţa. va gravita întreaga infrastructură tehnică şi de habitat aferentă acestora. aşa cum o atesta prin modelul său von Thunen. Regiunea polarizată este. Ea are proprietăţi sistemice determinate de echilibrul dinamic instabil între intrările (input) şi ieşirile sale (output). La baza explicării fenomenului de polarizare se află trei concepte şi anume: inovarea.) a unei regiuni polarizate” ( Dauphiné. teritoriul şi populaţia pe care le polarizează. “centrelor” sau “axelor” de dezvoltare (atracţie) sunt numeroase încă din anii '70 ai secolului trecut. Pentru a le putea percepe în adevărata lor interrelaţie este imperios necesar a cunoaşte structura internă a unei astfel de regiuni.n. reprezentaţi de aşezările urbane. Ulterior sunt abordate noţiuni precum “ierarhia” şi Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . 1979). Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Regiunea polarizată prezintă o ierarhie funcţională pornind de la rolul fiecărui pol de atracţie în parte şi a ariei sale de gravitaţie. înainte de orice. Un astfel de rol îl joacă astăzi tehnopolii sau parcurile industriale 3. Test de autoevaluare Regiunea polarizată oglindeşte cel mai revelator modul de agregare a elementelor teritoriale. În spaţiul alocat reprezentaţi grafic structura respectiva. un sistem spaţial. odată cu pilonii de rezistenţă ai teritoriului. semnificaţia tuturor conceptelor menţionate. succesiv. Christaller menţionează nu numai ierarhia. Evoluţia sa este ireversibilă tinzând spre regiunea urbană considerată ca “faza ultimă (de evoluţie. Disputele legate de definirea “polilor”. de la nivelul superior (centrul atractor superior) la cel de minim potenţial.Tipologia regiunilor geografice teritoriului se dispun ierarhizat. Evident. Într-un tabel sintetic. n. Exemplele cele mai edificatoare le oferă industria a cărei afirmare într-un teritoriu dat poate îmbrăca. difuzia şi dominarea. A.

A. distanţa până la fâşia periferică şi numărul punctelor de disipare intermediare. regiunea polarizată. este definită de un triplet strâns intercondiţionat: poli constituiţi în reţele în jurul cărora gravitează câmpurile. Comentarii şi răspunsuri la teste Părţile componente ale unei regiuni polarizate (după Dauphine. 3. cum ar fi raporturile dintre centru şi periferie. Centrul devine punctul de sprijin. Centrul tinde permanent să-şi subordoneze. ele pot fi reprezentate astfel: POLII REŢEAUA CÂMPURILE 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural . adesea conflictuale. concomitent. în viziunea autorului menţionat. Ca urmare. 1979) sunt următoarele: polii. şi au ca ferment decalajele existente între cei doi factori ai intercondiţionării. să contureze “reţelele” .6. periferia. coloana vertebrală a sistemului regional în vreme ce periferia reprezintă. în strânsă corelaţie cu “puterea” centrului. Un ultim concept este “câmpul spaţial” definit de Dauphiné ca “un spaţiu unde fiecărui punct îi corespunde un scalar sau un vector a cărui valoare este în funcţie de poziţia sa”. subsistemul dar şi oponentul său. Pârghiile de forţă ale centrului pot exercita o acţiune totalitară (“centralizatoare”) sau una laxă.Tipologia regiunilor geografice interdependenţa spaţială” ce permit autorilor să definească relaţiile spaţiale. Influenţa centrului asupra periferiei descreşte într-un degradeu cantitativ. Preocupările recente se axează pe explicarea unor fenomene interne ale spaţiilor polarizate. de descentralizare. prin relaţii de dependenţă. Relaţiile sunt biunivoce dar dezechilibrate (cu ponderea decisivă dinspre centru spre periferie). iar aceasta să se despovăreze de condiţionările centrului. Grafic. retelele şi câmpurile.

Paris. (2005). Inst. 2. Bibliografie selectivă 1. Mihăilescu. Bucureşti. Paris. V. Espace. Cambridge. A. Haggett. (2002. Geografie teoretică. Economica. 5. Fremont. P. 8. (2000). L'espace vecu et la notion de region. region et systeme. Cocean. 3. Editura Academiei RS România. Dauphiné. (1979). Vallega.7.Tipologia regiunilor geografice 3. 4. sistema territoriale sostenibile. Wackermann. O abordare geografică. G. Mursia. 41-42. Geografie Regională. Ediţia a II-a. 6. Cluj Napoca.(1995). Ianoş. Basil Blackwell. A.(1990) The Geographer's Art. Editura Tehnică. Presa Universitară Clujean. (1968 ). A. USA. Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 . Geogr. Reims. P. (1976). Géographie Regionale. 7. La regione. Milano. Ellipses.. I. Trav. Sisteme teritoriale.

se observă că majoritatea absolută a referinţelor au statut de reliefare a interrelaţiilor dintre om şi mediul său de viaţă ("aproape de Moineşti ţâşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă.o atenţie limitată. Dealtfel. Etapa actuală 4. Simion Mehedinţi îi acordă în opera sa capitală Terra (1931) . Lucrarea de verificare nr. Descriptio Moldaviae. în traducere germană.Geografii români şi Geografia Regională. 4 4. Există suficiente temeiuri pentru a considera opera lui Dimitrie Cantemir. abia în 1769 la Hamburg) ca prima lucrare de Geografie Regională autohtonă. au inclus în scrierile lor.veritabilă Biblie a geografiei româneşti! . Bibliografie selectivă Pagina 30 30 31 33 34 36 37 37 4. (dar publicată. în anul 1717.înregistrarea contribuţiei adusă de geografii români la patrimoniul teoretic al ştiinţei regiunilor. 4. aşadar. Acceptând regiunea naturală. 1 4. în vogă la vremea sa. Regiunile geografice ale României. Dacă autorii mai vechi. Comentarii şi răspunsuri la teste 4.3. vegetaţie. organizării sociale). la cererea Academiei din Berlin. El Proiectul pentru Învăţământul Rural Prin Dimitrie Cantemir ne înscriem în avangarda cercetărilor regionale mondiale. climat.2. ca un dat de necontestat. pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe") etc.8.ca entitate politică ale cărei trăsături fizice (relief.2. structurii etnice. obiceiurilor. Nu lipseşte.5. 4 GEOGRAFII ROMÂNI ŞI GEOGRAFIA REGIONALĂ. Lucrarea este însoţită şi de o hartă pe care sunt transpuse principalele elemente analizate. Regiunile geografice ale României 4. 4 Introspecţia în istoria Geografiei Regionale româneşti permite: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. Începuturile Geografiei Regionale în România.descrierea începuturilor timpurii a preocupărilor în domeniu. Etapa 1950-1980 4.Moldova vremii sale .explicarea orientării practice a Geografiei regionale din ţara noastră în etapa actuală. 30 . ocupaţiilor.1. cel mai reprezentativ iluminist român ne oferă (nouă şi Geografiei mondiale !) un studiu închegat despre locuri şi oameni. aspecte ale domeniului geografic. elaborată în limba latină. cu aproape două secole mai devreme decât Vidal de la Blache. REGIUNILE GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI Cuprins 4. resurse) le interfaţează permanent cu factorul antropic (analizat prin prisma răspândirii în teritoriu.4. în primul rând cronicarii. niciun component al peisajului care să nu fie surprins în participarea sa la constituirea unui spaţiu trăit. preponderent literare. .6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. faună. El delimitează astfel o regiune .1. umanizat. hidrografie. . Unitatea de învăţare Nr.7. Începuturile Geografiei Regionale în România 4.

ele sunt doar faze sau etape ale elaborării geografice”). înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. metodele de cercetare. regionale. tranşând net discuţia în favoarea celei dintâi (“descrierile regionale. nu-s decât material pentru sinteza generală”). economice etc). cu care începe şi se termină introspecţia de profil. trebuie apreciată şi în contextul manifestării. în anii ’60. pune în discuţie doar dualitatea şi raporturile Geografiei Generale cu Geografia Regională. administrative. 4.3. integral şi limite naturale). Vintilă Mihăilescu (1964. De notat că în accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. definind regiunea naturală transformată de om. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia. regiunea geografică devine o unitate de studiu. 1970). 1968. contradicţiile autorului nu întârzie să apară atunci când afirmă că descrierea unor teritorii în manieră regională reprezintă o ultimă etapă de aplicare. Există. structură şi funcţii specifice. “singura perspectivă a muncii geografice “etc. Este o noţiune sintetică. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. Dar. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Perspectiva abordării sale este largă şi profundă. Regiunile geografice ale României. vizând atât domeniul de studiu. Se observă palierul inferior de poziţionare a celei din urmă în raport cu Geografia Generală (“cea mai sigură parte a Geografiei”). propune peisajul. George Vâlsan (1931) glosează asupra semnificaţiei noţiunii de regiune naturală. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. În mod analog. Poziţia sa susţinută în favoarea abordărilor integrate. cât şi raporturile ei cu celelalte ramuri geografice (“opoziţia dintre Geografia generală şi Geografia regională nu-i justificată. Proiectul pentru Învăţământul Rural . V.Geografii români şi Geografia Regională. şi în rândul multor geografi români a tendinţelor de negare a Geografiei Regionale (“Geografia regională nu există”! – declară aproape la unison participanţii la o dezbatere ştiinţifică organizată în anul 1964 la Institutul de Geografie Bucureşti). O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. la autorul susmenţionat. insistând asupra “caracterelor deosebitoare” şi a rolului lor în aplicarea principiului “independenţei geografice”. oricât de numeroase şi de interesante ar fi ele. fără îndoială. cel metodologic. 31 Un magistru al Geografiei Regionale româneşti. mai mult în dezbateri decât în scrieri. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. Ca urmare. o “încununare a geografiei ca ştiinţă”. În alt plan. Ca mijloc concret de delimitare regională Mihăilescu. Etapa 1950-1980 Contribuţiile cele mai consistente la definirea domeniului de investigaţie al Geografiei Regionale aduce.

. după o excelentă analiză a regiunii Luncii Dunării. 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural . în plină criză. derulate îndeosebi în Laboratorul de Geografie Regională al Institutului de Geografie din Bucureşti. 1970). de habitat şi economice ale unităţilor (delimitate însă după criterii preponderent morfologice!). G. Pentru Cornelia Grumăzescu (1970) orice regiune geografică este un complex teritorial funcţional unitar. se va accentua mai târziu. Avem astfel. şi Geografia Regională aflată. în inerţia tradiţională a delimitării şi studiului regiunilor morfologice ( Mihăilescu. Continuând şirul analogiilor. definit de trei factori: mediul. comunitatea şi substratul. în această poziţie. Posea. a cărui editare debutează în anul 1983 şi continuă şi actualmente Dacă în primele două volume problematica este abordată fizico şi economico-geografic. din motive conjuncturale. definit de interacţiunea şi influenţa reciprocă a elementelor naturale. avându-se în vedere totalitatea aspectelor fizice. Vintilă Mihăilescu se menţine. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. unde metodologia studiilor regionale este inspirat pusă în temă. I-V). în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. Pentru Valeria Velcea (1988) regiunea rămâne o entitate teritorială funcţională.. la stadiul creionării entităţilor morfologice. T. Mişcarea fertilă a ideilor geografice în anii ’70. în vogă la vremea respectivă. I. V.Geografii români şi Geografia Regională. cel al abordărilor propriu-zise. la nivel european şi mondial. Tot în deceniul opt. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. Morariu. Acum apare Monografia geografică a RPR (1960) elaborată de un larg colectiv de autori (inclusiv sovietici !) a cărei structură se încadrează în profilul analizelor de tip regional. Din nefericire. la nivel mondial. Doi precursori. Pe alt plan însă. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi. Ea va fi urmată de tratatul de Geografia României (vol. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. tot atunci. sociale şi economice. V. (1977) va reitera: regiunea este un sistem teritorial concret. cu un impact negativ ulterior asupra domeniului în cauză. grupul de cercetători se dispersează. conduce pe unii cercetători (Horia şi Cornelia Grumăzescu) la abordarea regiunilor prin prisma teoriei sistemelor. în ultimele trei analiza primeşte tente regionale certe. o încercare a geografului român de-a armoniza relaţia dintre Geografia cantitativă. cu fizionomie specifică. De reţinut opinia conform căreia delimitarea regiunii trebuie să aibă la bază variaţia indicilor cantitativi ce definesc proprietăţile părţilor sale componente (H. etc). demografice. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. ceea ce apropie mult punctul său de vedere de interpretarea sistemică ce începuse să se contureze în perioada menţionată la nivel mondial. Grumăzescu. perioada deceniilor şase-opt a secolului trecut nu a fost tocmai nefructuoasă. majoritatea absolută a geografilor români se vor cantona (şi datorită vicisitudinilor vremii). Paralel acestor tendinţe de veritabilă noutate şi modernitate. Donisă. 1968). fapt care. Trecând în domeniul practicii imediate. Regiunile geografice ale României. ai regiunii de tip sistem.

ce-i permit autoorganizarea.4. Ea posedă fluxuri de masă. alegerea şi a altor criterii pentru regionare decât cele fizico-geografice. cu o structură disipativă. în ansamblu. Ianoş. mai ales. câştigând vizibil teren şi în România. Întru-un astfel de context regiunea devine un spaţiu funcţional. hidrosferă. dar şi în plan politic. P. polarizat. Acelaşi autor realizează o tipologizare complexă a regiunilor geografice. 2000) care propune.Geografii români şi Geografia Regională. 4. Geografia Regională se menţine în actualitate. o tentă pragmatică. Marin. Geografia Regională este o specializare distinctă în cadrul structurii doctoranturii având până în acest moment trei îndrumători (I. De subliniat. Paralel cu reconsiderarea sa pe plan mondial. un model de abordare practică a studiilor regionale şi defineşte o nouă însuşire a sistemului teritorial regional: rezilienţa. implicarea geografilor din Cluj Napoca în elaborarea unor vaste proiecte de amenajare a teritoriului interjudeţean (PATIJ) şi a Regiunii de Nord-Vest (PATR) unde conceptele şi metodologia regională au găsit un câmp de aplicare extrem de fertil. I. şi în preocupările geografilor români. Dealtfel. 1987. a spaţiului mental ca un criteriu de maximă eficienţă în delimitarea unor regiuni geografice de mare viabilitate (“ţările”). I. regiunea fiind statuată ca cel mai complex sistem geografic. Fortificarea ştiinţifică şi instituţională a Geografiei Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 . regiunii polarizate. dând Geografiei. iniţial. Regionarea naturală face loc. în vreme ce regiunile naturale prezintă o structură coerentă şi sinergică numai în plan vertical (între substratul geologic. Ca o contribuţie de ultimă oră menţionăm introducerea de către Cocean. Unul dintre ele ar putea fi individualizarea în funcţie de ierarhizarea reţelei de aşezări. Complexitatea sistemului se reflectă nemijlocit în marea sa rezistenţă la schimbare. Regiunile geografice ale României. de aplicabilitate în practică de necontestat. El se va identifica integral în regiunile heterogene. Ulterior. Cocean). începând cu anul 2003. consolidând colectivele de cercetare proprii. la Cluj Napoca funcţionează un Centru de Geografie Regională ce-şi propune abordarea la vârf a domeniului şi editarea unei reviste de profil (Romanian Review of Regional Studies) al cărei prim număr a apărut deja. P. Spaţiul regional este coerent (componentele sale naturale şi antropice sunt strâns conectate) şi sinergic (conlucrarea componentelor generând o funcţie specifică). un sistem termodinamic şi informaţional optimal deschis. ca domeniu geografic de maximă importanţă pentru dezvoltarea economicosocială. respectiv prin evaluarea relaţiilor dintre acestea şi teritoriul aferent. (1981. 1993. Facultăţile de Geografie din Bucureşti şi Cluj Napoca îşi centrează preocupările în catedre de profil. de tip sistem teritorial. relief. energie şi informaţie proprii. autorul revine cu o contribuţie de mare consistenţă ideatică. atmosferă şi biosferă). Etapa actuală Confruntarea cu inerţia şi-o asumă Ianoş.

Dezideratele menţionate pot fi atinse prin „creionarea” regiunii-sistem. Regiunile geografice ale României Acţiunea de delimitare a unităţilor geografice complexe ale României a avut la bază în principal criterii naturale. fără a se ajunge însă.Geografii români şi Geografia Regională. 34 . Pornind de la astfel de considerente s-a încercat (P. Cocean. Test de autoevaluare Vintilă Mihăilescu este unul din promotorii Geografiei Regionale în România. O regiune sistem funcţional poate include un teritoriu variat morfologic (munte-dealcâmpie). 4. individualizate regiuni naturale. energie şi interese. Evidenţiaţi contribuţiile sale la dezvoltarea patrimoniului teoretic al acesteia. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Asumarea de către Geografie a unor valenţe practice imediate impune un decupaj teritorial care să faciliteze organizarea administrativă optimă şi gestionarea mai eficientă a resurselor unui teritoriu. mai ales cele morfologice. dinspre periferie spre centrul său. privit ca nucleu polarizator şi nu sub aspectul poziţiei geografice. la Proiectul pentru Învăţământul Rural De la unităţile naturale clasice la teritoriile polarizate.5. Delta Dunării etc. în totalitate. Aşa au rezultat unităţi naturale de tipul Carpaţii Orientali. Au fost. În consecinţă uniformitatea fizico-geografică nu mai este o condiţie obligatorie a delimitării. hidrologice. Podişul Moldovei. funcţionale. Câmpia Română. dar care în plan economic şi social tinde să se afirme ca o entitate teritorială distinctă. astfel. cu componente climatice. ei i se substituie alte criterii centripete a vectorilor purtători de masă. care tinde spre o stare de echilibru dinamic. suprapuse marilor unităţi de relief şi delimitate în funcţie de structura şi fizionomia peisajului. 4. în care elementele cadrului natural şi cele induse de prezenţa şi activitatea antropică alcătuiesc un întreg funcţional. Regiunile geografice ale României. 2002) o regionare de acest tip. biogeografice extrem de nuanţate.

Delta Dunării (după P. Haţeg-Poiana Ruscă. Se observă că majoritatea absolută a unităţilor delimitate întrunesc criteriile sistemelor funcţionale: gravitaţia centripetă spre poli. 7. 8. axe sau fâşii. Munţii Banatului. 14. Oltenia de nord. 1. Dacă unele regiuni conservă topicul anterior. Transilvania de sud. Câmpia Olteniei etc). eliminarea tiparului tradiţional. din cel al geografiei aplicate. Bărăgan. Oltenia de sud. 4. 11. 10.Geografii români şi Geografia Regională. fluenţa internă a vectorilor purtători de masă şi energie. 2. 21. al practicianului chemat să organizeze şi să amenajeze teritoriul el se impunea reconsiderat. 3. 13. Someş-Mureş. Ceea ce şi întreprindem în încercarea de faţă bazată pe decelarea orientării vectorilor de gravitaţie şi perspectiva evoluţiei lor viitoare. Moldova de nord-est. Culoarul Siretului. Regiunile geografice ale României. 9. Munţii Apuseni. 17. 16. Bistriţa-Trotuş. Munţii Apuseni) aceasta se datorează individualizării lor pregnante şi 35 Topicul regiunilor ca esenţă a specificităţii lor. Curbura. 2003. În conformitate cu aceste concepte în cadrul României pot fi delimitate următoarele regiuni: Regiunile geografice ale României. Bucovina. vehiculat în perioada de maximă reverberaţie a regiunilor naturale (Delta Dunării. Maramureş-Chioar. unităţile respective fiind clar delimitate fizico-geografic şi îndelung statuate ca atare. 18. 6. cât mai diversificată. reflectat în menţinerea unor diviziuni cu un profund substrat natural (Carpaţii Meridionali. Cocean şi colab. 15. 20. 5. 12. Muntenia de nord-vest. Dacă din punct de vedere didactic punctul de vedere era parţial justificat. prezenţa unei baze de susţinere proprii. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Crişana. Banat. 19. Culoarul Siretului. un spaţiu mental cu trăsături particulare. Bârlad. Dunărea de Jos. Metropolitană. cu modificări). Dobrogea.

36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Tot Vintilă Mihăilescu propune peisajul. cu care începe şi se termină introspecţia de profil. 1968. 1970. Oltenia. Regiunile geografice ale României. Continuând şirul analogiilor.Geografii români şi Geografia Regională. Crişana. mai multe planuri ale disecării fenomenului regional. cel dintâi fiind definirea regiunii ca entitate geografică (“regiunea este un teritoriu cu aspect. Ca urmare. cel al delimitării propriu-zise a regiunilor geografice. administrative. regiunea geografică devine o unitate de studiu. Maramureş) ni se pare adecvată nu numai prin prisma conservării unui patrimoniu toponimic ci şi pentru faptul că în semnificaţia lor ele includ toate aspectele geografice definitorii pentru spaţiul respectiv. ca mijloc concret de delimitare regională În alt plan. A se observa însă că regiunile respective consfinţesc realităţi geografice şi nu istorice. definind regiunea naturală transformată de om. în vreme ce Geografia Regională studiază părţile acestuia.6. respectiv între unităţile de studiu ale acestora. Trecând în domeniul practicii imediate. la stadiul creionării entităţilor morfologice. fapt sesizat şi amendat de urmaşii săi.. În accepţiunea sa Geografia Generală este o ştiinţă a întregului planetar. integral şi limite naturale). Dobrogea. fapt care-i mijloceşte delimitarea regiunii geografice (definită de un conţinut complex. structură şi funcţii specifice. Vintilă Mihăilescu se menţine. preluarea unor denumiri specifice provinciilor geografico-istorice (Bucovina. 1970). O mare atenţie acordă conţinutului acesteia. obiectul de studiu al Geografiei Regionale este complexul sau întregul teritorial. V. Există. Este o noţiune sintetică. la autorul susmenţionat. în ciuda conceptelor teoretice moderne vehiculate. faptului că ele corespund noilor criterii cerute de caroiajul regiunilor de program cu însuşiri sistemice. de regiunile naturale (cu un conţinut exclusiv natural şi limite asemănătoare) şi regiunile antropice (cu un conţinut exclusiv datorat prezenţei omului şi limite convenţionale: politice. înţeles ca “ansamblul caracterelor exterioare ale unui teritoriu”. Transilvania. naturale şi antropice. autorul ajunge la stabilirea unei strânse relaţii între Ecologie şi Geografie. Comentarii şi răspunsuri la teste Dintre contribuţiile lui Vintilă Mihăilescu amintim cele din lucrările publicate în anii 1964. 4. ceea ce explică abaterile frecvente de la caroiajul iniţial. Banat. Cunoscute sunt regionările întreprinse de acesta asupra Carpaţilor româneşti. deosebite de ale ţinuturilor vecine”). Pe de altă parte. dar şi asupra întregului teritoriu al ţării. cel metodologic. ecosistemul şi regiunea geografică ( Mihăilescu. economice etc).

(2. Comentaţi contribuţia lui Vintilă Mihăilescu la dezvoltarea patrimoniului teoretic al Geografiei Regionale în ţara noastră (3. Bibliografie selectivă 1. V. 2. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Terra. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. 1 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. 6. Editura Academiei Române. Bucureşti. 5. Geografie Regională.4.Geografii români şi Geografia Regională. Editura Academiei RS România 7. geografii români şi Geografia Regională. Grumăzescu. O abordare geografică. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bucureşti. 1.) 3. Cornelia (1970). instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Care dintre criteriile tipologizării regiunilor este cel mai intens utilizat şi de ce? (2. Geografie teoretică. I. x x x (1983-2005). (1973). Explicaţi trăsăturile regiunii sistem teritorial . 5.Adresa cursantului.). 4.Specializarea şi anul absolvirii. 3. Răspunsul va fi logic formulat. (1968 ). Geografia României (vol. Editura Academiei. Reliefaţi modul de participare a criteriului mental în delimitarea unor entităţi regionale.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Regiunile geografice ale României. 4. SCGGG. Lucrarea de verificare nr. (1931). Bucureşti. Cantemir. I-V). 0 pct. criteriile de delimitare a regiunilor geografice. la obiect. Editura Tehnică. tipologia regiunilor. Editura Presa Universitară Clujeană.0 pct.Titlul cursului (Geografia Regională a României).) 4.8. S. (2005). . Sisteme teritoriale. Mehedinţi. Descrierea Moldovei. (2. . (2000). Ianoş.0 pct. P.Numărul lucrării de verificare. Bucureşti. . . Mihăilescu. Cocean. 4. Cluj-Napoca. XVII. (1. I-II. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 .0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Întrebările la care trebuie să răspundeţi. D. 2. 2.7. . şi punctajul aferent.0 pct). privind Regiunea geografică – consideraţii teoretice. Ediţia a II-a.

a dealurilor ce mărginesc Culoarul Siretului. de vârstă precambriană. Relieful său este constituit dintr-o vastă depresiune (de unde şi numele frecvent al unităţii de Depresiunea Jijiei. cu asociere de dealuri şi lunci.1. cu un climat mai răcoros şi mai umed. cu rocile cristaline dure. cu linii ondulate şi altitudinea medie de cca 150 m. 5. Baza naturală de susţinere Moldova de nord-est include. 265 m) dintre fenomenele geomorfologice cele mai însemnate fiind alunecările de teren şi torenţii dezvoltaţi în depozitele sedimentare moi din substrat. Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. de câmpie. Bibliografie selectivă Pagina 38 38 39 41 42 43 5. Trăsăturile aride ale climatului înscriu unitatea în cea mai tipică arie de manifestare a continentalismului de influenţa estică şi nord-estică. Baza naturală de susţinere 5.Comentarii şi răspunsuri la teste 5. aparţinătoare fizico-geografic de Podişul Sucevei.Moldova de nord-est Unitatea de învăţare Nr. Verile sunt călduroase. 38 . Temperaturile medii ale lunii ianuarie ajung la -4ºC. 5 5. Partea vestică.1. Componenta antropică a sistemului regional 5. 5 Aprofundarea acestei unităţi de învăţare va familiariza cursanţii cu următoarele aspecte: . Luncile largi ale Prutului.2. iar precipitaţiile scad frecvent sub 400 mm.6. 5 MOLDOVA DE NORD-EST Cuprins 5. este afectată de influenţele scandinavo-baltice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Fundamentul regiunii aparţine Platformei Moldoveneşti. Înălţimile dealurilor care o compun depăşesc rareori 200 m (Dealul Cozancea. Spre sud se dezvoltă marea cuestă a Coastei Iaşilor suprapusă versantului nordic al Podişului Bârladului. .3. Jijiei sau Bahluiului imprimă reliefului un aspect de maturitate avansată şi pretabilitate ridicată în raporturile cu factorul antropic. intens metamorfozate acoperite de depozite mezozoice. Spre nord flancul depresiunii este format din Dealul Ibăneşti. topic preluat de la reţeaua hidrografică ce o drenează) deschisă spre valea Prutului sub forma unui amfiteatru larg.structura fizică a sistemului teritorial al Moldovei de nord-est. Economia şi perspectivele regiunii 5. neozoice şi cuaternare groase.2.4. unitatea naturală Câmpia Moldovei şi versanţii estici ai culmii deluroase Bour-Dealu Mare.5. .ramurile economiei şi perspectivele dezvoltării. orientat est-vest.resursele naturale şi antropice ale regiunii. Crivăţul este o prezenţă specifică în anotimpul rece. ale cărui înălţimi descresc spre răsărit. în primul rând. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

Dracşani) ce stochează apa necesară habitatelor umane. În luncile Prutului şi Jijiei apar zăvoaie cu sălcii. Pentru scopuri complexe. de naţionalitate română. colector ce se înserează la marginea estică a regiunii. utilizat în industria sticlei. în anotimpul estival numeroase râuri mici. Datorită cantităţilor reduse de precipitaţii şi evaporaţiei puternice. seacă.Moldova de nord-est Exprimare tipică a climatului est european. în consecinţă resursele forestiere sunt extrem de limitate. Başeul este tributar direct Prutului. vulpi. pietrişurile şi nisipurile din luncile râurilor exploatate în balastiere. Bilanţul hidrologic deficitar şi rezervele limitate de ape subterane au impus rezolvarea alimentării cu apă a principalului centru polarizator. cu un potenţial de scurgere redus. cele mai importante acumulări fiind în lunca aluvionară a Prutului. pe Prut. iar stejarul pufos şi pedunculat în pâlcurile de pădure intercalate. Componenta antropică a sistemului regional Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . exceptând nisipul cuarţos de la Miorcani. arini. Darabani. din conul aluvionar de la Timişeşti. îndeosebi. Botoşani. din Culoarul Siretului. Resursele subsolului sunt aproape inexistente. Importante sunt obiectivele turistice naturale şi antropice (iazurile. mistreţi animă peisajul. fauna piscicolă şi cinegetică. la nivel naţional. Săveni. alături de iepuri. echilibrul periclitat de comportamentul demografic restrictiv al populaţiei din sud-vestul ţării. Moldova de nord-est aparţine subregiunii ponticocentral-asiatică definită de peisajul stepic şi silvostepic. muzeele. la adâncimi de 3-10 m. Târgu Frumos. papură. Natalitatea depăşeşte mortalitatea chiar şi în anii tranziţiei fapt repercutat însă şi în mărimea fluxului migratoriu spre alte regiuni din ţară sau alte ţări în vederea asigurării unui loc de muncă. apele minerale de la Strunga. pentru pescuit şi irigaţii. Botoşani. palatele (Iaşi. Un rol major revine.3. prin aducţiune. Caracteristicile regimului precipitaţiilor. Din punct de vedere antropic. Din această cauză Câmpia Moldovei este înţesată de iazuri (Săveni. Acumulările hidrografice ale iazurilor individualizează regiunea. Apele subterane sunt localizate la baza formaţiunilor friabile. ca urmare.obiceiurile şi folclorul zonelor etnografice Iaşi şi Botoşani. lacul de la Stânca-Costeşti. pe direcţia nord-vest – sud-est de Jijia cu afluenţii ei Bahluiul şi Sitna. Solurile aluvionare fertile ale luncilor stimulează practicarea legumiculturii. terenurilor agricole extinse ce pot fi valorificate pentru diverse culturi sau. Câmpia este străbătută. Iazurile sunt un element de puternică specificitate a peisajului regional. casele memoriale. Dorohoi. Stipa) le regăsim în compoziţia pajiştilor naturale. regiunea Moldovei de nord-est se constituie într-un veritabil rezervor de populaţie datorită sporului natural din ultimele decenii ce a asigurat. se resimt în modul de organizare al reţelelor hidrografice. Rozătoarele. 5. ortodoxă. inclusiv hidroenergetice. plopi. populaţia urbană a oraşelor Iaşi. Ruginoasa). Predomină populaţia rurală. plantaţii de pomi fructiferi sau viţa de vie. în colaborare cu Republica Moldova. Este în creştere inclusiv prin exod rural. ocupată în sectorul primar. bisericile. în zonele colinare. Biogeografic. Gramineele (Festuca. Iaşul. a fost construit. mănăstirile. Extensiunea largă a fondului funciar agricol s-a realizat în detrimentul suprafeţelor împădurite.

pomicultură (Dealu Mare-Hârlău). Aşezările rurale aparţin grupei satelor mari şi mijlocii.Moldova de nord-est Un rezervor demografic pentru regiunile cu bilanţ negativ al populaţiei din sud-vestul ţării. iazuri. Celelalte centre urbane ale regiunii (Dorohoi. inclusiv spre vechea provincie geografico-istorică a României antebelice – Basarabia. amplasate lângă apele curgătoare. în 1864 cea mai veche universitate modernă din ţară). Săveni. Centrul polarizator rămâne oraşul Iaşi (348 707 locuitori). viticultură (zona Cotnari). industria lemnului. de-a lungul căilor de acces. Darabani) fac parte din grupa oraşelor mici (sub 50 000 locuitori) şi au un profil în care funcţia industrială se asociază cu cea agricolă şi de servicii 5. i-a asigurat atribute sporite de ordin administrativ şi cultural (aici a luat fiinţă. cu structură răsfirată sau compactă. alimentară. Iaşiul – ca principal centru polarizator regional şi interregional. Test de autoevaluare O întrebare poate fi pusă în momentul delimitării unei regiuni a Moldovei de nord-est şi anume: care este modul de participare a peisajului natural la individualizarea sistemului teritorial respectiv (1) şi cum influenţează el factorii dinamici ai sistemului (2) ? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . legumicultură. de regiune şi judeţ după unirea Principatelor. Este în afirmare aria de polarizare secundară a oraşului Botoşani (126 628. Dezvoltarea industriei prelucrătoare. asociată diversificării serviciilor publice a generat o interrelaţie tot mai strânsă cu propriul hinterland ceea ce a contribuit la creşterea rolului său atractor. agricultură mixtă. textilă etc. urmate de cele economice materializate în concentrarea unor ramuri industriale (construcţia de maşini.locuitori) stimulată de funcţia de reşedinţă judeţeană pe care o deţine începând din 1968. cu o serie de specializări în cultura cerealelor. Târgu Frumos. la răscrucea unor drumuri comerciale. Funcţia de capitală a statului Moldova deţinută înainte de 1859. Funcţiile lor sunt agricole. datorită potenţialului său poziţional.

Moldova de nord-est 5. regiunea se situează pe locul trei în ţară în urma Câmpiei Române şi a Câmpiei de Vest Industria. lângă Botoşani). Mitropolia. în pentru ulei. Botoşani).4. Strunga. Producţia de energie electrică este asigurată în termocentralele din Iaşi şi Botoşani. Se cresc ovine din rasa karakul. Economia şi perspectivele regiunii Economia Câmpiei Moldovei este mixtă. morărit şi panificaţie la (Iaşi şi Botoşani). iar la Stânca-Costeşti se produce hidroenergie (în colaborare cu Republica Moldova). porumb. cele de la Cotnari şi Hârlău fiind cunoscute prin calitatea vinurilor produse atât în ţară. livezile ocupând partea vestică. palatul lui Cuza de la Ruginoasa etc. La Dorohoi se produc corpuri pentru iluminat. Palatul Culturii. lactate. ctitorită de Ştefan cel Mare). este de dată relativ recentă. Dorohoi (Sf. Nicolae. soia. după Câmpia Română şi Câmpia de Vest Industrie prelucrătoare în restructurare. Botoşani (Uspenia. Mai recent s-a extins cultura pomilor fructiferi. vinificaţie (Cotnari). În zona dealurilor s-au dezvoltat. încă din evul mediu podgorii. agricultura şi industria. Turism cultural. porcine şi păsări. iazurile din Câmpia Moldovei. Căi de transport variate cu conexiuni spre Republica Moldova. exceptând municipiul Iaşi. dezvoltându-se pe coordonate proprii. La Iaşi funcţionează o fabrică de medicamente. tricotaje (Iaşi. bovine. A treia regiune agricolă a ţării. Electronice şi electrotehnice se fabrică la Iaşi şi Botoşani. Din punct de vedere al importanţei agricole. în special măr. cel natural rezumându-se la elemente de natură hidrografică (lacul de acumulare de pe Prut. cât şi peste hotare. apele minerale de la Strunga. raporturile între cele două ramuri fiind dictate de tradiţii şi condiţiile locale de sol şi relief. Industria metalurgică este simbolic reprezentată în Iaşi (Teprom) în vreme ce industria constructoare de maşini produce la Botoşani maşini agricole. Creşterea animalelor însoţeşte permanent cultura plantelor. Un rol major prin intensificarea traficului revine şoselei internaţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni pe care se realizează o mare parte a traficului spre Republica Moldova. casele memoriale. Golia). pe drumurile judeţene şi comunale aflate însă într-un grad de modernizare insuficient. mai înaltă a teritoriului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Solurile cernoziomice bine structurate asigură condiţii prielnice culturii plantelor (grâu. sfeclă de zahăr. Turismul relevă un potenţial antropic dominant. Parcul Copou din Iaşi. precum şi dotările singurei staţiuni din regiune. Nicolae Popăuţi). în care Moldova de nord-est şi regiunea Bârladului prezintă o veritabilă specializare. Răducăneni şi Nicolina). Industria alimentară şi textilă are printre produse zahărul (la Bucecea. plante furajere). Sf. teritoriul fiind unul dintre cele mai slab industrializate din România până la al doilea război mondial. dată fiind poziţia pe aceeaşi axă a oraşelor reprezentative ale celor două teritorii despărţite de Prut. Iaşul şi Chişinăul. uleiul (la Iaşi). Infrastructura sa are ca baze principale hotelurile din Iaşi şi Botoşani. Galata. confecţii. Iaşi – Botoşani. Între obiectivele de mare atracţie amintim bisericile şi mănăstirile din Iaşi (Trei Ierarhi. Transporturile asigură vehicularea persoanelor şi mărfurilor pe şoselele naţionale Târgu Frumos-Iaşi-Ungheni.

ca sistem teritorial funcţional. Este cât se poate de evident că astfel de aspecte sunt în favoarea delimitării regiunii. în mod dialectic. În corelaţie cu evoluţia geopolitică din zonă. Specializarea agriculturii pe o serie de ramuri care şi-au probat viabilitatea (cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. în cadrul regiunilor transfrontaliere din care fac parte. în primul rând. Riguros delimitată spaţial. prelucrarea lemnului). per total. Iaşi şi Botoşani. având legături cu capitala. respectiv spre Transilvania. au şanse să-şi extindă aria de gravitaţie şi la nord şi est de Prut. amplificarea şi diversificarea ofertei turistice sunt direcţiile ce trebuie urmate pentru atingerea dezideratului respectiv. şi ea cu legătură spre reţeaua feroviară spre Republica Moldova. la un standard redus sub aspectul modernizării. vecinătatea fată de autostrada necesar a se construi prin Culoarul Siretului spre Ucraina şi Marea Neagră. Mergând în continuare pe şirul condiţionărilor. apare un tip de interacţiune cu factorul antropic.Moldova de nord-est Perspective ample de dezvoltare transfrontalieră. După cum s-a relatat anterior. construcţia de maşini. dar şi spre magistrala feroviară BucureştiPaşcani-Siret cu conexiune spre Ucraina. odată cu fortificarea componentelor sale sistemice şi optimizarea lor funcţională. textilă. Transportul feroviar este servit. o câmpie cu altitudini şi denivelări reduse ce generează aspectul de uniformitate morfologică. iar legătura directă cu Botoşaniul este asigurată de un tronson feroviar ce străbate zona centrală a regiunii. grefată pe Culoarul Siretului. la o variaţie redusă a climatului. Aeroportul din Iaşi facilitează transportul aerian de persoane. materiale de construcţie. tipurilor de sol şi vegetaţiei. chiar dacă epoca regiunilor naturale a trecut. şi pe o serie de oraşe mijlocii şi mici cu rol de optimizare şi armonizare a relaţiilor spaţiale. cu şanse de prelungire spre est până la Chişinău. cultura cerealelor şi creşterea oilor din rasa karakul). Ea conduce. după ce străbate Podişul Bârladului venind dinspre sud. a unei productivităţi relativ asemănătoare etc. Infrastructura de transport rămâne însă. de calea ferată Paşcani-Târgu Frumos-Iaşi. a integrării ei în circuitul larg al schimburilor interregionale. Traversarea sa de viitoarea autostradă est-vest: IaşiPaşcani-Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca-Oradea. magistralele feroviare grefate pe aceleaşi trasee sunt factori favorizanţi ai dezvoltării circulaţiei. cele două centre urbane mari. această regiune are perspectiva unei individualizări şi mai pregnante în perspectivă. dar şi cu Chişinăul sau cu alte oraşe din centrul şi sudul Europei. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. etalat îndeosebi prin modul de utilizare a terenurilor. puţin nuanţat. Moldova de nord-est. Iaşi şi Botoşani. stimularea unor ramuri industriale ce valorifică materiile prime ale şi forţa de muncă excedentară din zonă (alimentară. 5.5. Moldova de nord-est include un teritoriu dominat de un spaţiu depresionar evazat. se sprijină pe cei doi poli ai dezvoltării regionale. Toate aceste elemente conlucrează la constituirea unui anumit tip de sistem teritorial a cărui structură şi funcţii le vor impune prin potenţialul lor de acţiune şi 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural . A doua cale ferată importantă ajunge tot la Iaşi.

. numărul mai redus al factorilor de impact şi ecartul mai restrâns al variaţiei lor devin aspecte favorabile. fără energie şi fragmentare deosebită. Se constată că gradul de stabilitate al unui sistem teritorial este dependent de numărul. N. Bucureşti. Băcăuanu. Iaşi. Or. Podişul Moldovei. Studiu geomorfologic. reduce riscul declanşării unor fenomene de torenţialitate sau deplasare în masă. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ungureanu. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. (1980). 5. Uniformitatea (sau variaţia redusă) a unei componente sistemice într-un teritoriu dat se va impune ca factor al individualizării acestuia inclusiv prin contrastul oferit în raport cu situaţia din teritoriile învecinate (Bucovina. V. Cuza”. Ungureanu (1993). “Al. relieful aplatizat. 2. (1968). Băcăuanu. Bârladul. D. Cu cât numărul lor este mai mare. atât de ample în Podişul Bârladului aflat în proximitate. în cazul de faţă. ponderea şi potenţialul de acţiune al elementelor sale constituente. Pantazică Maria. şi invers. Al. I. în cazul de faţă) unde heterogenitatea părţilor este mult mai accentuată. a căror acţiune se exercită pozitiv în dinamica organismului teritorial. Bibliografie selectivă 1. V.Moldova de nord-est interacţiune. Editura Academiei. 2..6. Spre exemplu. 3. Câmpia Moldovei. cu atât probabilitatea disfuncţiilor creşte. Barbu. Bucureşti. Chiriac. Etc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . Editura Univ.

aliniament montan cu rol de limită tranşantă spre regiunile învecinate de la vest. podişuri. Dacă există. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar care se circumscrie unui teritoriu polarizat de un singur centru major. versanţi domoli) ce ridică indicele de favorabilitate al utilizării terenurilor.5. . rama vestică a regiunii se suprapune culmii munţilor Maramureşului şi Suhardului.2. oraşul Cernăuţi. de la argiluvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor şi culmilor înalte). cu cel mai important centru urban al acestei provincii istorice româneşti. 6 BUCOVINA Cuprins 6. Componenta antropică a sistemului regional 6.2. Baza de susţinere a sistemului teritorial este compusă dintr-un relief variat în care munţii. Aici este cuibărită Regiune cu pronunţat caracter istoric şi cultural.1. Astfel. fiind anexată de URSS şi revenind actualmente Ucrainei. partea nordică a Bucovinei. culmi aplatizate. Bibliografie selectivă Pagina 44 44 46 47 49 49 6. Varietate morfologică: munţi. 6 Studiul unităţii de învătare alăturate permite: . podişul şi depresiunile generează un peisaj cu numeroase posibilităţi de interacţionare cu factorul antropic. . Economia şi perspectivele regiunii 6. care este municipiul Suceava.4.3.înregistrarea componentelor antropice şi de habitat ale regiunii. Baza naturală de susţinere Bucovina este o regiune cu un caracter determinant istoric. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive şi vulcanismul intens al Călimanilor explică altitudinile ridicate (2 305 m în Pietrosul Rodnei sau 2 100 m în Pietrosul Călimanilor) aflate la originea etajării biopedogeografice complexe (de la pădurile de foioase la pajiştile alpine. totuşi. culoare pe vale. fără praguri şi disfuncţii în desfăşurarea vectorilor de forţă.identificarea componentelor fizico-geografice ale unui sistem teritorial bine închegat în timp ca fostă provincie istorico-geografică.1. 6 6.descrierea particularităţilor economiei şi perspectivele acesteia. astfel încât alcătuieşte şi astăzi un sistem viabil. Obiectivele unităţii de învăţare nr. o discontinuitate ea se datorează circumstanţelor geopolitice. Baza naturală de susţinere 6. Comentarii şi răspunsuri la teste 6. 6. Aceasta datorită anumitor particularităţi morfologice (văi largi şi depresiuni extinse.Bucovina Unitatea de învăţare Nr. respectiv versantului estic al Munţilor Rodnei şi cel nordic al Călimanilor. depresiuni.

A doua treaptă de relief montan. orientate predilect pe direcţia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi. culmi domoale a căror înălţime. sculptat în depozite sarmaţiene. Fond biogeografic bogat şi diversificat tipologic. Lucina) la est (460 m la Păltinoasa). tei. stratul de zăpadă persistând 34 luni anual. foioasele fiind urmate de o fâşie de amestec. În Depresiunea Rădăuţi se înregistrează frecvente inversiuni termice. Rezultă un climat răcoros şi umed. Depresiunea Dornelor este traversată de Bistriţa. Depresiunea Dornelor. separate de culoarele largi ale Moldovei. Obcinele răspund generos atributele munţilor destinaţi unei umanizări intense. nivelat şi fragmentat în plan minor. Precipitaţiile scad din zona montană (1 000 mm anual) la cea de podiş (500-700 mm). stejar etc. aidoma unor trepte. Dealul Dragomirnei) trec frecvent în platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusă. un spaţiu de tip „ţară” cu o veche populare şi cultură materială şi spirituală. Dealul Boiştea. iar deasupra acestuia pajiştile alpine veritabile. respectiv de conifere compacte de molid şi brad. Culmile acestuia. Adaptarea reliefului la structură a generat culmi de tip jurasian. Suprafeţele împădurite depăşesc valorile atinse în alte masive carpatice. Spre aceeaşi unitate gravitează şi cele două masive situate în grupa Centrală a Carpaţilor Orientali. arţar.Bucovina Teritoriul de manifestare accentuată a influenţelor climatice scandinavobaltice. Pe culmile înalte ale munţilor din vest temperaturile medii anuale sunt negative.. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torenţiale şi alunecări de teren favorizate de prezenţa rocilor moi (argile. de mai joasă altitudine. din păduri de foioase (făgete). Fondul biogeografic este compus. cu altitudini de 450600 m. munţii şi podişul. Efectele selective ale climatului asupra agriculturii sunt vizibile. colectând prin afluenţii săi. intens exploatate antropic. prin eroziune fluviatilă. ce traversează sectorul estic al Podişului Sucevei printr-un culoar morfologic unic în România ca dezvoltare. ceea ce le ridică indicele de utilizare agricolă. Ele străjuiesc. Spre est se desfăşoară Podişul Sucevei. Giumalăul şi Rarăul a căror funcţie peisagistică şi atractivitate turistică este recunoscută. întregul drenaj de suprafaţă al sistemului teritorial. nisipuri). iar în podiş între 6-8°C. Siretul. în perimetrul căruia.nord-est. pe Valea Sucevei s-a individualizat. în obcine se înscriu între 2-6°C. în partea sudică. Fauna 45 Proiectul pentru Învăţământul Rural . precum şi orientarea nord-sud a principalelor culmi. Suceava şi Moldova. Depresiunea Rădăuţi. Obcina Feredeu şi Obcina Mare). În Obcinele Bucovinei şi munţii susmenţionaţi etajarea vegetaţiei este evidentă. cu zăpezi bogate şi vânturi din direcţia nord . Depresiunea Câmpulung. Reţeaua hidrografică este relativ densă. ceea ce conferă regiunii o resursă în plus. 689 m. în amestec cu carpen. determină o serie de particularităţi climatice între care se înscrie influenţa pregnantă scandinavo-baltică ce afectează îndeosebi părţile mai joase. La peste 1 650 m altitudine se dezvoltă etajul subalpin cu jneapăn şi ienupăr. scade de la vest (1588 m în Vf. de formă alungită şi dens populată. Moldoviţei şi Humorului. Cele două trepte majore de relief. este cea a obcinelor (Obcina Mestecănişului. în Podişul Sucevei. afluent pe care Siretul îl primeşte în afara regiunii de faţă.

Humor sau Arbore sunt incluse în repertoriul monumentelor artei universale. în Podişul Sucevei. terenurile agricole relativ extinse. turismul cinegetic şi piscicol completând oferta regiunii. Structura etnică confirmă majoritatea covârşitoare a românilor. Predominarea oraşelor mici şi mijlocii. Suhard sau Călimani motivează amenajări turistice de perspectivă. valori etnografice specifice. Recent. În Depresiunea Dornelor se află acvifere cu ape minerale. cu podzoluri variate structural. Solurile aparţin. clasei spodosolurilor. cu deplasarea populaţiei tinere. Cambisolurile şi solurile gleice acoperă terenurile mai joase. Ca amplasare. partea centrală a Depresiunii Dornelor. 6. preponderent bărbătească în ţari din centrul. economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului şi Tarniţa. Îmbătrânirea populaţiei este şi aici un proces în derulare. Depresiunea Rădăuţi. în care creşterea animalelor (covârşitoare în zona montană şi a Obcinelor) se împleteşte cu cultura plantelor (în vestul Podişului Sucevei) sau tinde spre o specializare (sate Proiectul pentru Învăţământul Rural Populare veche. predominant. În balanţa demografică pe medii de viaţă. Suceviţa. Dinamica teritorială s-a atenuat sub aspectul migraţiei sat-oraş. datorită pierderii locurilor de muncă din industrie şi creşterii şomajului. O valoare remarcabilă o are însă patrimoniul turistic. sudul sau vestul Europei. cu spor natural superior mediei pe ţară. este bogată. Probota. constituit însă din sate mici. Pe lângă resursele forestiere importante. statui. jderul. Rodna. Componenta antropică a sistemului regional Densitatea populaţiei atinge valori mari (100-150 locuitori/km²) în culoarul Sucevei. În schimb a apărut migraţia internaţională pentru muncă. a unor zăcăminte de gaze naturale. muzee. vetrele acestora valorifică oportunităţile luncilor şi teraselor. Lor li se adaugă alte numeroase mănăstiri sau biserici (Dragomirna. predomină populaţia rurală al cărei spor natural se menţine şi actualmente peste valorile medii ale ţării (regiunea se ataşează Moldovei de nord-est în ceea ce am putea numi „rezervorul demografic” al României). densă. pe cele de substanţe radioactive de la Crucea. Ea scade sub 50 locuitori/km² în nordul Podişului Sucevei şi în zona muntoasă. Moldoviţa. mistreţul. pe rezervele de sare exploatate la Cacica. Bucovina putând fi catalogată ca al treilea pol turistic al României după Litoral şi Delta Dunării. şi mijlocii (500-1500 locuitori).3. Profilul economic este extrem de nuanţat. cocoşul de mesteacăn ridică indicele de atractivitate al fondurilor de vânătoare din principalele masive montane. prospecţiunile geologice atestă prezenţa. Cetatea Sucevei. râsul. Ursul. cu valori mult inferioare altor regiuni ale ţării. 46 . Solca). Relieful pitoresc al munţilor Rarău. a microdepresiunilor sau versanţilor cu declivitate redusă. cerbul. iar climatul munţilor înalţi este favorabil derulării agrementului hivernal. între minorităţile naţionale cei mai numeroşi sunt ucrainenii. întâlnim un rural bine consolidat. sub 500 locuitori. Sub aspectul habitatelor. Predomină satele agricole. Bisericile cu fresce exterioare de la Voroneţ. polarizate de Suceava.Bucovina Patrimoniul turistic natural şi antropic de excepţie. respectiv cele intens umectate. căpriorul.

Siret şi Solca. Şaru Dornei. industrie. Care sunt formele majore de relief şi subdiviziunile lor? 2. Test de autoevaluare In structura sistemului regional Bucovina. 6. cu excepţia Sucevei (117 214 locuitori). Care sunt principalele mănăstiri bucovinene şi prin ce elemente se remarcă ele? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 6. iar cultura plantelor partea estică şi sud-estică a Podişului Sucevei. se instituie Vatra Dornei. Ele sunt polarizate de fosta capitală a statului medieval Moldova. Condiţiile de sol şi climă au orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului. Frecvent apare profilul economic mixt. Economia Bucovinei are ca ramură de îndelungată tradiţie agricultura. Baia. Aşezările urbane aparţin. grâul. Marginea. Activităţile industriale. unde agriculturii i se ataşează funcţia industrială (Dolhasca. relieful şi edificile antropice au o participare deosebită. Vatra Dornei afişează o importantă funcţie turistică.Bucovina pomicole. 47 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Economie diversificată: agricultură. porumbul. turism. Alte oraşe sunt Câmpulung Moldovenesc. Rădăuţi şi Fălticeni. dar pe suprafeţe notabile. Economia şi perspectivele regiunii. axate în general pe valorificarea materiilor prime locale. oraşelor mici şi mijlocii. definesc funcţiile oraşelor. şi din motive fizicogeografice. In spaţiul alăturat răspundeţi la următoarele întrebări: 1. sfeclei de zahăr. în pentru fuior sau cânepă. Iacobeni). creşterea animalelor caracterizând teritoriul pastoral din munţi şi Obcine. cu randamente mai scăzute.4. Ca centre de ordinul secundar. Se cultivă. oraş care. În depresiunile Rădăuţi sau Câmpulung Moldovenesc cele două ramuri coexistă. pentru cele mici intervenind şi profilul industrialagricol. de mare viabilitate pentru întregul spaţiu regional. în est). reuşeşte să se constituie într-un centru atractor unic.

livezile fiind însă afectate de mutaţiile produse în domeniu după anul 1990. Un rol important îl joacă turismul rural stimulat de infrastructura calitativ superioară a aşezărilor bucovinene. ambalaje. De asemenea. În cadrul şeptelului s-a pus accent pe creşterea bovinelor (rasele Pinzgau şi Simmental). orzul. precum şi de valorificarea competitivă a elementelor sale de specificitate (agricolă. alături de Litoral şi Delta Dunării. Humor. suprapus unui spaţiu mental cu însuşiri distilate şi perfecţionate în timp istoric. pe lângă celelalte specii de animale. Calitatea acestei infrastructuri este însă deficitară.Bucovina Unul din polii turistici majori ai României. Suceava a devenit şi un centru al construcţiei de maşini (maşini unelte). Reţeaua căilor de transport asociază magistrala este-vest a României (Iaşi-Suceava-Vatra Dornei -Cluj Napoca-Oradea) cu şoseaua ce o însoţeşte. industriei chimice etc. inul şi cânepa produse în regiune. iar revenirea staţiunii Vatra Dornei în rândul bazelor turistice curative şi de agrement hivernal de importanţă naţională este în curs de realizare. Prin toate trăsăturile relevate anterior. sticlei. redresarea este mai rapidă şi mai facilă.(Suceava. turistică. Rădăuţi. iar cea alimentară cerealele (morărit şi panificaţie). mai ales în contextul reculului evident suferit de acestea în ultimii ani. Cacica. Turismul cultural focalizat pe obiectivele religioase şi istorice ale Bucovinei (Voroneţ. iar în Obcine. Probota. Fălticeni. cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina). Fluxurile materiale şi energetice sunt orientate dinspre munte spre zona mai joasă de podiş. carnea sau laptele (Suceava. dotările şi aria de servire a aeroportului din Suceava (îndeosebi în plan internaţional) trebuie reconsiderate în sensul optimizării lor. Partea sudică a podişului (zona Fălticeni-Rădăşeni) întruneşte cerinţele ecologice ale dezvoltării pomiculturii (măr. Moldoviţa. Construirea autostrăzii Cluj Napoca-Vatra Dornei-Suceava – Iaşi este imperios necesară. ca şi dublarea şi electrificarea căii ferate menţionate. Nevoia unei autostrăzi estvest care să lege Bucovina de Transilvania. Destinderea relaţiilor cu Ucraina va oferi sistemului menţionat largi posibilităţi de afirmare transfrontalieră. în special cele din Ţara Dornelor. Turismul tinde să devanseze celelalte două ramuri. În zona montană predomină creşterea oilor. 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Industria este. Bucovina apare ca un sistem teritorial bine structurat. Câmpulung Moldovenesc). Suceviţa. Industria textilă valorifică lâna. hârtie. mobilă. Dragomirna. Deşi impactul tranziţiei a fost resimţit şi în domeniul în cauză. Aeroportul din Suceava stimulează circulaţia turistică sau de afaceri. industrială). cireş. cele din Suceava şi Rădăuţi) are o evoluţie ascendentă. vişin). Arbore. mai puţin dezvoltată Excepţie face prelucrarea lemnului – celuloză. comparativ cu alte regiuni ale ţării. densitatea acestora în teritoriu atingând valori superioare. Vatra Dornei). prin intensificarea relaţiilor cu partea nordică a vechiului sistem teritorial bucovinean. Vatra Dornei. pe văile Sucevei şi Moldovei Optimizarea funcţională a acestui sistem depinde în primul rând de modernizarea infrastructurilor de acces şi comunicare.

Pe lângă valorile culturale şi artistice pe care ele le adăpostesc. (1976).5. Cluj-Napoca. datorită frescelor exterioare. Iaşi. I. iar ca depresiuni tipica este cea a Rădăuţilor. Bibliografie selectivă 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Carpaţii şi Subcarpaţii României. V. cu o arhitectură de mare originalitate. Ungureanu (1993). Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Mănăstirile Vorneţ.. Barbu. Humor. Rarăul şi Giumalăul precum şi cele trei obcine: ale Mestecănişului. În categoria podişurilor includem Podişul Sucevei. Bucureşti. N. 4. de o valoare artistică unică. 2. Barbu N.. podişul şi depresiunile. Editura Univ. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 .6. D. (2000). 2. ce situează regiunea în rândul celor mai vizitate din România. “Al. Lor li se alătură Putna şi Dragomirna. Podişul Moldovei. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Cuza”. Chiriac. (1980). Moldoviţa. Suceviţa şi biserica Arbore au astfel de picturi realizate într-o manieră desăvârşită. Obcinele Bucovinei. Din grupa masivelor muntoase fac parte versanţii estici ai munţilor Maramureşului. Feredeului şi Obcina Mare. Suhardului. Bucureşti. edificiile religioase au o atractivitate turistică majoră.Bucovina 6. Pantazică Maria. Pop. 3. Rodnei. Al. 6. Mănăstirile din Bucovina au fost declarate monumente ale artei universale. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Editura Ştiinţifică. Călimanilor. În Bucovina există trei forme majore de relief şi anume munţii. Băcăuanu. Ungureanu.

precum şi depresiunile Lăpuş („Ţara Lăpuşului”). Spre miazăzi se etalează versantul abrupt al Munţilor Rodnei (2 303 m în Vârful Pietrosu).2.explicarea interrelaţiilor strânse dintre baza naturală de susţinere şi componenta antropică. înglobând în totalitate segmentul nordic al lanţului vulcanic. cu un domeniu forestier şi pastoral extins.4. deci. Obiectivele unităţii de învăţare nr. dar şi linia de fragmentare a sistemului teritorial al Maramureşului istoric în două părţi gemene prin frontiera instaurată de-a lungul său între România şi Ucraina. Bibliografie selectivă Pagina 50 50 52 54 55 55 7. cu zăcăminte nemetalifere şi faună cinegetică bogată. Vişeul şi Iza. În aşteptarea acelui moment.6. străbătută de la sud la nord de afluenţii Tisei. în care toate criteriile regionării geografice actuale s-ar regăsi plenar. râu ce devine. Baza naturală de susţinere Cuprinde teritorii centrate pe Depresiunea Maramureşului. râul Tisa devine o limită nordică a unui sistem funcţional ce-şi extinde. În context transfrontalier sau al unei Europe unite. Relieful regiunii este. alcătuit dintr-o succesiune de vetre depresionare şi masive muntoase intercalate sau limitrofe acestora. Baza naturală de susţinere 7. un masiv cu forme glaciare (circuri) şi periglaciare. limitele spre vest şi sud-vest.proiectarea evoluţiei viitoare a unui sistem teritorial cu numeroase valenţe tradiţionale. din punct de vedere morfologic şi hidrografic. cu altitudini de 600800 m. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Maramureşul poate deveni o entitate sistemică de sine stătătoare. Mai extinsă este Depresiunea Maramureşului.2. unde rocile cristaline paleozoice au conservat circuri şi văi glaciare.1. o vastă cuvetă de baraj vulcanic desfăşurată la sud şi nord de Tisa. . axa de referinţă. . cu depresiuni extinse în care s-au format entităţi de tip „ţară”. Baia Mare şi Oaş („Ţara Oaşului”). 7 Învăţarea acestei unităţi are drept rezultate: .3.definirea unui spaţiu geografic inedit prin structura şi funcţiile sale. a regiunilor. cu exploatări vechi de sare şi lacuri antropo-saline. nu fără disfuncţii. La est depresiunea este mărginită de versanţii Munţilor Maramureş (1 957 m în Vârful Farcău). respectiv masivele Oaş-Gutâi-Ţibleş. iar în calcarele eocene a fost sculptată Peştera Izvorul Albastru al Izei. 7 7. de gravitaţie a geosistemului. Economia regiunii şi perspectivele sale 7.5.1. Comentarii şi răspunsuri la teste 7. Intre cele două râuri se intercalează un anticlinal salifer ce se continuă şi la nord de Tisa. Componenta demografică şi de habitat 7.Maramureş-Chioar Unitatea de învăţare Nr. 50 . Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief predominant muntos. 7 MARAMUREŞ-CHIOAR Cuprins 7. 7.

Ocna Şugatag. Târlişua. Vişeul şi Iza drenează spaţiul depresionar maramureşean. iar spre vest pe Culmea Breaza. Un lac asemănător este cel de la Călineşti Oaş. Băile Borşa. Preluca. Influenţa oceanică vestică şi rolul de baraj orografic exercitat de munţii vulcanice determină precipitaţii bogate. la nord – nord-est pe masivele vulcanice izolate (numite adesea Munţii Lăpuşului) diseminate între Ţibleş şi Gutâi. Lacuri de tasare navală apar şi în Munţii Maramureşului şi Ţibleş (Vindirel şi Tăul din Măgura Neagră). şi Munţii Ţibleşului (1 839 m). Maramureşului şi Ţibleşului se dezvoltă. Cărbunari. Băile Puturoasa. Reţeaua hidrografică este tributară în exclusivitate Tisei care. În schimb în munţii Rodnei sau Ţibleşului ele scad la 1-3ºC. Depresiunea Oaş. În exploatările miniere din zona Baia Mare au fost interceptate strate acvifere termalizate. recunoscuţi prin măgurile vulcanice şi platourile de lavă. O importanţă majoră pentru economia regiunii o pot avea apele minerale aparţinând extremităţii nordice a aureolei mofetice a Carpaţilor Orientali. Lala Mică. Turul se organizează pe versantul vestic al Munţilor Oaş şi străbate. Coştiui. La Ocna Şugatag şi Coştiui în urma exploatării îndelungate a sării s-au format lacuri sărate. Depresiunea Lăpuşului se sprijină. Numeroase acvifere cu ape minerale. cele din urmă. 51 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Şătriţa. Etajele de vegetaţie se succed regulat. pe o lungime de 60 km. Poziţia geografică şi treptele de relief dictează trăsăturile de ansamblu ale climei. Buhăescu). continuă cu Munţii Gutâi (1 443 m) cu celebrul dyk al Crestei Cocoşului. Prisnel) o separa de Depresiunea Baia Mare. traversează depresiunea cu acelaşi nume pe care o părăseşte prin defileul epigenetic de la Răzoare. În depresiuni şi în masivele vulcanice de moderată altitudine temperaturile medii anuale se încadrează între 68ºC. Izvoare cu debite variabile apar la Săpânţa. Grupa vulcanică nordică a Carpaţilor Orientali începe cu Munţii Oaşului. Stoiceni. jugului intracarpatic (Şatra. Măguri vulcanice şi cristaline aparţinând. Mari resurse de apă dulce. urmează frontiera nordică a ţării. Fiad. Cu deschidere largă spre vest.Maramureş-Chioar Rigori climatice şi diversitate topoclimatică. Valea Măriei. Iezerul Pietrosu. În Munţii Rodnei circurile glaciare găzduiesc lacuri de aceeaşi origine (Lala Mare. pe direcţia est-vest. determinate orografic. unde este localizat centrul polarizator principal al unităţii. în versantul apusean al Munţilor Oaş se dezvoltă aria depresionară omonimă. ca afluent al Someşului. de peste 800-1000 mm anual. Durata menţinerii stratului de zăpadă pe versanţii nordici ai masivelor muntoase ajunge la 5 luni ceea ce favorizează practicarea agrementului bazat pe practicarea sporturilor de iarnă. aceştia din urmă remarcându-se prin magmatismul intruziv lipsit de cratere sau curgeri de lave. Lăpuşul. Pentru alimentarea cu apă a municipiului Baia Mare a fost construit barajul şi lacul de acumulare de pe Firiza. de la stejărişele de la poalele Munţilor Oaş la făgetele compacte din Gutâi sau Ţibleş şi până la răşinoasele dispuse sub forma unui brâu la peste 1 200 m altitudine. Bixad. În munţii Rodnei. cu o specificitate de ordin antropic deosebită.

. argint) cantonate în minereuri complexe exploatate în masivele lanţului vulcanic. Deşi este ştiută migraţia pentru muncă a maramureşenilor şi oşenilor încă din primele decenii ale secolului trecut. La baza versanţilor muntoşi şi în depresiuni argiluvisoluri cenuşii şi brun roşcate. evrei. între 1 400-1 500 o densă vegetaţie subalpină de jnepeni şi ienuperi. iar la altitudini superioare de podzoluri. ea atinge valori deosebit de mari după 1990. dar există fluxuri. vulpe. urmate de cambisoluri brune şi brune acide. Structurile diapire ale Depresiunii Maramureşului au asigurat secole la rând sarea necesară aşezărilor bazinului panonic. În Depresiunea Baia Mare. Ţinta migraţiilor o reprezintă ţările europene (Italia. pe fondul românismului grefându-se populaţii alohtone. întregesc premisele unei dezvoltări economice diversificată Demografic regiunea se înscrie în categoria teritoriilor cu spor natural. cupru. roci de construcţie. săracă în specii a pajiştilor alpine. Substratul edafic relevă o etajare corelată cu altitudinea şi vegetaţia. faună cinegetică şi piscicolă). bisericile din lemn sau porţile maramureşene atingând exigenţele unor veritabile capodopere. Germania). Aşezările rurale poartă pecetea unui profund autohtonism relevat de existenţa milenară a „ţărilor” Oaşului. cupru. Lemnul devine obiectul predilect al meşterilor constructori. iar în apele Tisei. De remarcat impactul celui de-al doilea război mondial asupra germanilor şi evreilor. Pădurile de foioase sunt populate cu mistreţ. iar în depresiunile joase lăcoviştile. aur. natalitatea surmontând tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi creşterea mortalităţii. de mare originalitate şi viabilitate.Maramureş-Chioar Resurse biogeografice importante (păduri de foioase şi conifere. Calcarele comune. Lăpuşului sau Chioarului unde s-a afirmat o civilizaţie rurală autentică. o specie submediteraneană. La Răzoare se exploatează mangan. În Munţii Maramureşului este prezent cocoşul de munte. Un caz aparte îl constituie Masivul Hudin (1 611 m) aflat la extremitatea vestică a Ţibleşului unde. Vişeului sau Vaserului vieţuieşte lostriţa. iar cele de răşinoase abundă în cerb sau urs. iar vegetaţia forestieră se degradează datorită vânturilor puternice într-o asociaţie de arbori de talie mică şi o conformaţie arbustivă. În lunci sunt frecvente solurile aluvionare. dar şi la Baia Borşa sau Toroiaga. Componenta demografică şi de habitat Populare străveche. obiectivele turistice naturale şi antropice extrem de variate structural etc. andezitul. numărul acestora reducându-se drastic din motive istoriceşte cunoscute.3. Fondul forestier extins. la peste 1500 m. de toate Proiectul pentru Învăţământul Rural 7. căprior. 52 . Satele. aur). Variate resurse nemetalifere (plumb. ucraineni. pisică sălbatecă. Spania. astăzi exploatările fiind sistate. zinc. sare. germani. zinc. nu apar pajişti alpine. viezure. fauna cinegetică şi piscicolă. datorită climatului de adăpost şi-a găsit biotopul preferat castanul dulce. Resursele subsolului înscriu regiunea Maramureş-Chioar printre cele mai bogate în substanţe nemetalifere (plumb. El este mai pronunţat în mediul rural şi tinde spre zero în cel urban. Franţa. soluri brune acide alpine sau regosoluri. urmată de stepa rece. Sub raport etnic pe lângă românii majoritari vieţuiesc maghiari. Fauna sălbatecă este bogată şi variată în specii. lup. în special din Ţara Oaşului şi spre SUA sau Canada. pietrişurile şi nisipurile sunt folosite în construcţii. Maramureşului.

Maramureş-Chioar Aşezări rurale de mare originalitate şi viabilitate. capitala de drept a Maramureşului istoric. 1. Negreşti Oaş. Test de autoevaluare Răspundeţi la următoarele întrebări derivate din studierea unităţii de învăţare nr. Roirile s-au derulat din aval spre amonte născându-se sate dublete („de jos” şi „de sus”) aşezările sezoniere pastorale devenind adesea nucleul unor sate atestate documentar în 1956. 7. Reţeaua de oraşe relevă o polarizare cu numeroase disfuncţii induse în primul rând de bariera orografică care desparte centrul polarizator principal de aşezările urbane ale Depresiunii Maramureşului. Şomcuta Mare. Târgu Lăpuş. Deşi locuită din preistorie. cu exploatări miniere intense în evul mediu. Oraşe polarizate de Baia Mare. Borşa. rareori pe versanţi sau platouri. azi aflate în dezafectare spontană. Ce elemente de restrictivitate naturală definesc regiunea analizată? 2. Seini. Cavnic. Baia Mare (cu cca 150 000 locuitori) se detaşează net în raport cu celelalte oraşe: Sighetul Marmaţiei. Prin ce s-a materializat în economia şi cultura regiunii exploatarea resurselor forestiere? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 53 . Vişeu de Sus. Săcel. Ca urmare există tendinţa polarizării acestora de către Sighetu Marmaţiei. Baia Sprie. regiunea are un indice de urbanizare modest. sunt concentrate îndeosebi de-a lungul văilor. 7. mărimile şi texturile.

iar agrotehnicile utilizate sunt cele tradiţionale. în zona Baia Mare). prelucrarea artizanală şi industrială a lemnului. peisajul montan. vizează ovinele. fasole. rural). Târgu Lăpuş şi Vişeu de Sus funcţionează fabrici de mobilă. Negreşti Oaş. turismul se asociază într-un tot definitoriu pentru spaţiul geografic dat. feroviare şi aeriene care să scoată din izolare nucleul său spaţial. Calea ferată Salva-VişeuSighetu Marmaţiei a scos din izolare Maramureşul dar eficienţa sa este redusă datorită dificultăţilor transportului. obiceiurile. Mai intens circulată este linia ferată Dej-Baia Mare-Satu Mare (cu ramificaţie spre Negreşti Oaş) care serveşte nevoile părţii vestice a regiunii. urmat de grâu. este un semn că acest patrimoniu a fost deja receptat la adevărata sa semnificaţie. tradiţiile. iar lipsa drumurilor rapide se resimte acut. confecţii sau tricotaje. o agricultură de subzistenţă. Băiuţ. Ieud. Predomină porumbul mai adaptat condiţiilor de climat mai răcoros. Sighetu Marmaţiei. Baia Sprie. Apele minerale. În spaţiul depresiunilor Maramureş. iar în ultimul timp şi în mici ferme. Turism polivalent (recreativ. Şuior. Productivitatea este însă scăzută. cu caracter mixt. Aeroportul din Baia Mare mijloceşte transportul aerian aferent teritoriului învecinat. Industria extractivă a substanţelor nemetalifere a fost răspândită mai ales în jurul oraşului Baia Mare (Ilba. curativ. Toroiaga sau Băile Borşa. Turismul este în expansiune. În mod similar. cultural. industria extractivă şi de prelucrare a neferoaselor. Căile de comunicaţie sunt departe de a satisface cerinţele traficului sub aspect cantitativ şi calitativ.4. Staţiunile turistice Borşa. morărit panificaţie). O extensiune mai largă au livezile de prun şi măr (cel din urmă. cartofi. dar şi la Băile Turţ. folclorul sunt un cumul de atracţii de mare valoare. floarea soarelui). Cavnic. respectiv Depresiunea Proiectul pentru Învăţământul Rural Industria valorifică materiile prime locale. Sunt prezente de asemenea unităţi mici ale industriei alimentare (lactate. Sistemul regional analizat se individualizează şi la nivel economic. Economia regiunii şi perspectivele sale Agricultură tradiţională. Frecvent apar culturi intercalate (porumb. Dintre rasele de bovine aclimatizată este Bruna de Maramureş. încă din vechime. dar mai ales bisericile de lemn din Maramureş şi Lăpuş (între care cele de la Săpânţa-Peri şi Surdeşti sunt printre cele mai înalte din Europa). Prelucrarea minereurilor se realizează la Baia Mare unde se fabrică şi utilaj minier şi se produce acid sulfuric necesar rafinării produselor nemetalifere. unde cultura plantelor este localizată în lunci şi pe versanţii cu declivitate mai redusă. ovăz.Maramureş-Chioar 7. Nistru). 54 . La Baia Mare. climatul favorabil agrementului hivernal. Nevoia întregirii reţelei de transport rutier şi feroviar pentru a optimiza coeziunea sistemului. îndeosebi sub forma turismului rural pentru care regiunea de faţă are un potenţial de dezvoltare de excepţie. şoselele actuale devin insuficiente pentru circulaţia turistică în creştere. Bârsana etc. Baia Mare se practică. Tarna Mare. Lăpuş. Coştiui reprezintă doar punctul de plecare a turismului de perspectivă. Luna Şes. Proliferarea rapidă a pensiunilor rurale la Vadu Izei. Creşterea animalelor în gospodăriile populaţiei. predominant de subzistenţă. Sistemul teritorial Maramureş-Chioar îşi poate mări coeziunea internă prin edificarea unei infrastructuri rutiere. bovinele şi porcinele. Ocna Şugatag. Agricultura tradiţională.

Bibliografie selectivă 1. Ea se instituie într-un obstacol morfologic între ariile umanizate ale depresiunii Maramureş. Geografie Regională. (2000). situată la nord-est. pe direcţia Baia Mare-Satu Mare-Vallaj. Editura Presa Universitară Clujeană.5. De asemenea. materializată în „porţile de lemn” maramureşene. Carpaţii şi Subcarpaţii României. dar şi în Lăpuş sau Oaş o veritabilă civilizaţie a lemnului. Regiunea Maramureş-Chioar este străbătută axial de culmea muntoasă a lanţului vulcanic nordic: Oaş-Gutâi-Ţibleş. 7.Vatra Dornei (drum rapid) şi Salva – Vişeu ar completa necesarul căilor de acces imediate. Pop. Culmea muntoasă menţionată nu este traversată de nici-o cale ferată iar căile rutiere prin pasurile Huta. Exploatarea pădurilor a generat în Maramureş. regiunea poate fi conectată de culoarul VI european de transport prin racordarea ei. Sat-Şugatag). Bucureşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . în arhitectura gospodăriilor cu elemente de mare specificitate. în bisericile de lemn extrem de vechi şi de numeroase (Ieud. Gutăi sau Şetref întâmpină mari dificultăţi de parcurgere mai ales în anotimpul iernii. Editura Academiei. Transfrontalier sunt necesare deschiderea mai multor conexiuni peste Tisa atât rutiere. Intr-o viziune şi mai pragmatică. relativ unitară şi netraversată de nici-o reţea hidrografică.Maramureş-Chioar Maramureş.. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. x x x (1987). P. Negreşti-Oaş – Sighetu Marmaţiei – Moisei – Prislop . Cocean. printr-un sector de autostradă. de autostrada în construcţie Budapesta-Miskolc-Kiev. iar modernizarea drumurilor Târgu Lăpuş-Băiuţ-Ieud. Geografia României. Soluţia este construirea unui tunel feroviar şi rutier pe sub Gutâi care se interconecteze Baia Mare cu Sighetu Marmaţiei. Şurdeşti. 7.6. 3. 2. Cluj-Napoca. 2. edificarea unui aeroport pentru avioane uşoare la Sighet ar favoriza circulaţia turistică. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. III. Gr. (2005). Ediţia a II-a. şi cele ale depresiunilor Lăpuş. Sârbi. Baia Mare şi Oaş localizate pe versantul opus. Giuleşti. cât şi feroviare. Cluj-Napoca.

8 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va reuşi: . trei elemente de ordin morfologic./ Apar izolat cueste (Racovei). monoclinale. Economia regiunii 8.6. Ca urmare.2.identificarea trăsăturilor fizico şi economico-geografice ale regiunii. 8 BÂRLADUL Cuprins 8. Dealurile Fălciului se extind între văile Bârladului şi Elanului şi au altitudini mici (cea maximă. 467 m în Dl. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 8. argile. de oraşul Bârlad.7. ale Prutului şi Siretului.Bârladul Unitatea de învăţare Nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 8. crestele. Podişul Covurlui. Albia văilor este înecată în propriile aluviuni ale râurilor. Dealurile Fălciului şi Depresiunea Elanului.1. Bibliografie selectivă Pagina 56 56 57 58 59 60 60 8. hidrografic şi habitaţional conlucrează la atribuirea unei denumiri pe care o apreciem. Colinele Tutovei au aspectul unor interfluvii prelunci. 56 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Cetatea). 8.5. în mare parte. Intercalată între cele două culoare fluviatile orientate nordsud. potrivită.înregistrarea decalajelor economice în raport cu alte regiuni. A rezultat un relief de platouri structurale şi cueste afectate de alunecări de teren şi torenţialitate. .1. Relief de podiş sculptat pe structuri sedimentare friabile. favorabile eroziunii. Colinele Tutovei. străbătută axial de râul cu acelaşi nume şi polarizată. dispuse monoclinal. în schimb deplasările în masă şi torenţialitatea sunt frecvente. în Dl.4. acoperită de groase sedimente sarmaţiene (marne.definirea potenţialului natural şi antropic al acesteia. nisipuri cu intercalaţii de calcare şi gresii). Podişul Central Moldovenesc s-a dezvoltat pe latura sudică a platformei est-europene. regiunea relevă trăsături peisagistice definitorii derivate din larga desfăşurare a unui relief de podiş modelat pe structuri sedimentare moi (de unde excesiva dezvoltare a proceselor erozionale).2. Altitudinile sunt modeste (564 m în Dealul Doroşan. Lucrarea de verificare nr.3. 376 m. alunecările de teren masive definesc morfologia unităţii. . Olteneşti). Podişul Central Moldovenesc. Componenta naturală a bazei de susţinere Bârladul defineşte ca topic regiunea geografică suprapusă unităţii de podiş omonime. astfel. Componenta demografică şi de habitat 8. Podişul Bârladului este compartimentat morfologic în următoarele subunităţi. Comentarii şi răspunsuri la teste 8. 8 8. Platourile structurale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.

cu maxim de primăvară şi minim estival când unele râuri seacă. Fauna de rozătoare abundă în stepă. Racova.3. Densitatea populaţiei este sub media pe ţară. Locuit încă din paleoliticul superior (dovezi descoperite la Arsura. Învelişul edafic cuprinde o gamă variată de clase. Zeletin.Bârladul Climat temperat continental cu tente de ariditate. Migrarea populaţiei spre regiuni mai dezvoltate este un fenomen curent. cele de silvostepă şi de stepă. Element definitoriu al peisajului unui sistem teritorial. de la molisoluri (cernoziom. Pe loessuri s-a dezvoltat un microrelief de sufoziune şi de tasare. privighetoarea. Predomină satele mici (în Colinele Tutovei) şi cele mijlocii. omogenă etnic şi cultural. Clima unităţii este de podiş. Durata timpului senin este mare. În râuri vieţuieşte cleanul şi mreana. Astfel. Alimentarea este pluvială. brune acide). Podişul Covurlui are un fundament hercinic. cernoziom levigat în zonele joase sudice) la argiluvisoluri (brun roşcate. Valea Ursului. potârnichea. Horincea) sau direct Siretului (Răcătău). iar în Podişul Covurlui se extinde deja stepa cu graminee. etajele următoare devenind domeniul iepurelui. vegetaţia regiunii Bârlad este unică pentru România datorită interferenţelor vizibile între asociaţiile forestiere. acoperit de depozite mezozoice şi neozoice. depăşind 2100 ore anual. sub această altitudine întâlnim stejarul şi asociaţiile de amestec. terase şi glacisuri. tipuri şi subtipuri de soluri. văi subsecvente). cenuşii) sau cambisoluri (brune. În Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului predomină silvostepa. căprioarei sau mistreţului. dobrogean. Aşezările mari sunt rare. Pot apare însă viituri la ploile torenţiale. generează forme structurale (platforme. Are un relief de dealuri joase. cu mici cueste. Monoclinurile. cueste. cu un spor natural mai ridicat. Aşezările rurale sunt localizate în lunci. Temperatura medie anuală oscilează între 8-10º C. oscilând între 25-50 locuitori/km² în Depresiunea Elanului şi 75-100 locuitori/km² în restul regiunii. vulpii. îndeosebi în anotimpul rece. Aşezările urbane provin din vechile târguri. Peisaj mozaicat biogeografic cu păduri de foioase şi silvostepă. Componenta demografică şi de habitat Populaţie cu densităţi moderate şi bilanţ demografic pozitiv. cinteza. lunci la adâncimi de până la 20-25 m. Vaslui) şi apoi Prutului (Elan. Densitatea lor depăşeşte 6 aşezări/100 km². ciocârlia. la peste 400 m altitudine se dezvoltă pădurile de fag. Influenţa est-europeană afectează întreaga regiune. iar avifauna include prepeliţa. Măluşteni). Populaţia rurală. Depresiunea Elanului se sprijină în vest pe dealurile Fălciului. Iveşti. cu altitudini sub 300 m. 8. pe terase şi versanţi. Râurile sunt tributare în primul rând Bârladului (Crasna. Apele freatice sunt cantonate în depozitele friabile. este dominantă numeric în comparaţie cu cea urbană. iar în est pe culoarul Prutului. iar precipitaţiile intre 450-600 mm. cu accente de tranziţie spre climatul de câmpie. Vaslui şi Bârlad aparţin prin 57 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Continentalismul climei este evident. conuri de dejecţie. Podişul Bârladului şi-a edificat o componentă antropică românească permanentă. . Tutova.

Bârlad şi Huşi. Bârladul reprezintă o tipică regiune defavorizată. Iaşi şi Galaţi (Vasluiul intrând. industria s-a afirmat târziu. abia în a doua jumătate a secolului trecut. Consecinţa imediată a fost declanşarea proceselor erozionale care afectează suprafeţe vaste ce au impus lucrări de terasare şi combatere a torenţialităţii. Din lipsa materiilor prime necesare (dintre zăcămintele subsolului singurele existente. cu ramificaţii spre Negreşti-Roman. floarea soarelui. necesarul de transport dirijându-se spre bazele învecinate din Iaşi sau Bacău. materialele de construcţii la Bârlad şi Vaslui. cu nivelul de dezvoltare cel mai scăzut din România. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . butoaie. Bereşti şi Târgu Bujor celor mici (sub 50 000 locuitori). Evoluţia fenomenului agricol în timp reflectă o presiune crescândă a omului asupra peisajului. Sunt extinse podgoriile (Nicoreşti. Căile de transport au o densitate redusă. pentru fâneţe şi păşuni ce ocupă astăzi peste 73 % din suprafaţa regiunii. legume. prelucrarea lemnului (mobilă. Podu Turcului) şi livezile de pruni. Considerăm că poziţia geografică va avantaja în timp Bârladul aflat la distanţă relativ egală de două mari centre polarizatoare extra-regionale. Cunoscută este producţia de rulmenţi de la Bârlad. Principala cale rutieră este cu ramificaţia şoseaua Galaţi-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Iaşi. transfrontalieră de la Huşi-Albiţa. meri. Alte şosele modernizate leagă Bârladul de Adjud. numărul locuitorilor oraşelor mijlocii. Regiunea nu are un aeroport propriu. industrie. Sistem economic centrat pe agricultură şi. soia. a relativei izolări generată de precaritatea şi insuficienţa căilor de acces. bovine). respectiv Vasluiul de Roman şi Bacău. Plantele de nutreţ se asociază productivităţii păşunilor naturale în sprijinul creşterii animalelor (ovine. Huşi. Huşi sau Fălciu. Infuzia de capital în activităţi economice competitive (între care şi turismul) prefigurate de o strategie de dezvoltare regională adecvată este stringentă. iar Huşi. O altă cale ferată porneşte din Galaţi spre Târgu Bujor-Bereşti-Bârlad. Negreşti. secundar. Economia regiunii Componenta economică a spaţiului regional are drept suport fundamental agricultura urmată de industrie. grâu. (de menţionat că la începutul secolului XIX peste 50 % din suprafaţa podişului era împădurită). cu defrişări susţinute pentru lărgirea terenurilor cultivate. tutun. Funcţia de centru polarizator regional se dispută între Bârlad (cu un număr mai mare de locuitori) şi Vaslui (cu funcţii administrative mai importante). prin apropiere. în cantităţi mici. între 50 000-100 000 locuitori. cireş. Nivel de dezvoltare economică redus în comparaţie cu alte regiuni.4. sunt gazele naturale şi petrolul în arealul Găiceana-Glăvăneşti). industria alimentară şi textilă ce valorifică materii prime locale prezentă în toate oraşele regiunii. sub incidenţa ariei de influenţă a celui dintâi. vişini. ambalaje) la Vaslui.Bârladul Oraşe mijlocii şi mici cu două centre polarizatoare în competiţie netranşată. Târgu Bujor. cu numeroase probleme sociale şi environmentale (determinate de degradarea peisajului sub presiunea antropică îndelungată). Se cultivă porumb. sfecla de zahăr. Calea ferată directoare este Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci-Galaţi. 8.

politicile economice deficitare din secolul XIX şi prima parte a secolului XX sub aspectul neglijării teritoriilor periferice sau lipsite de resurse industriale. .perpetuarea unei imagini defavorabile asupra regiunii prin reliefarea unui rural arhaic şi a unei urbanizări modeste. Etc.5. catalizatori sau inhibitori ai dezvoltării care reuşesc să orienteze procesele dezvoltării pe direcţii dintre cele mai surprinzătoare. Care sunt cauzele acestei rămâneri în urmă? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 8.Bârladul 8. . Comentarii şi răspunsuri la teste Dezvoltarea unui spaţiu geografic nu este dependentă întotdeauna de bogăţia resurselor. Proiectul pentru Învăţământul Rural 59 . . .izolarea în raport cu această axă ca urmare a unei infrastructuri de transport deficitară. Test de autoevaluare Regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate din România deşi baza sa de susţinere este similară cu a altor teritorii. iar nivelul lor de dezvoltare este ridicat În toate aceste cazuri intervin alţi factori.lipsa unor obiective de impact turistic major menite a spori atractivitatea şi interesul pentru cunoaşterea ei. Există numeroase exemple în care resursele abundă iar nivelul de afirmare economico-socială este scăzut. După cum există spaţii fără resurse sau cu condiţii dificile de desfăşurare a activităţilor umane. pe cursul Dunării şi pe linia Paşcani-Iaşi care au încadrat-o spaţial dar fără să o antreneze în plan funcţional. Regiunea Bârladului îşi datorează poziţia inferioară în ierarhia indicilor dezvoltării datorită următoarelor cauze: .conul de umbră indus asupra sa de prezenţa Culoarului Siretului spre care s-au concentrat majoritatea absolută a fluxurilor de masă şi energie din estul României. Tot la capitolul izolării trebuie menţionate grefarea unor culoare de polarizare în sudul şi nordul regiunii.

0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Ungureanu. Pantazică Maria.Bârladul 8. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.7. Bucovina.5 pct. I. IV. 3. Regiunile pericarpatice. . . Cuza”. (1980).0 pct.2 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr.) 5. 5-8 referitoare la regiunile Moldova de nord-est. De ce regiunea Bârlad este una dintre cele mai slab dezvoltate economic din România? (2. Maramureş-Chioar şi Bârlad. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Răspunsul va fi logic formulat. Al. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Geografia României.Specializarea şi anul absolvirii. Chiriac. Iaşi. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui.. 8. x x x (1992).. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: .0 pct.6. la obiect.). 60 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Bucureşti. Editura Univ. 5 pct. Băcăuanu.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).(2. Explicaţi structura şi importanţa economică a potenţialului turistic regional (2. D. N. Lucrarea de verificare nr. Editura Academiei. “Al. Podişul Moldovei.) cauzal „civilizaţia lemnului” 4.Numărul lucrării de verificare. 2. V. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Prin ce particularităţi morfo-hidroclimatice se individualizează regiunea Moldovei de nord-est? (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Bucureşti. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Ungureanu (1993). .Adresa cursantului. . Bibliografie selectivă 1.) 2. Barbu. Descrieţi şi explicaţi maramureşană. 3.Titlul cursului (Geografia Regională a României).

Culoarul segmentează aproape median Podişul Sucevei insinuându-se între Dealurile Dragomirnei şi Podişul Fălticeni la vest. Proiectul pentru Învăţământul Rural . inclusiv pentru celelalte unităţi teritoriale limitrofe (Bucovina.testarea aptitudinilor de abordare regională integrată. Al doilea element este constituit din larga dezvoltare a luncii şi numărul apreciabil de terase (8) cu înălţimi 61 Cea mai ilustrativă regiune de tip anizotrop din România. Economia regiunii 9. Componenta demografică şi de habitat 9. Două elemente au importanţă majoră în funcţionarea sistemului teritorial şi anume prezenţa numeroaselor confluenţe (Moldova. Bârlad.4.Obiectivele unităţii de învăţare nr.identificarea celei mai caracteristice regiuni de tip anizotrop din România. Bărboiu. Ruginoasa) care s-au transformat în tot atâtea linii de conexiune biunivocă înspre regiunile învecinate ceea ce îi conferă în ultima instanţă culoarului rolul de axă de gravitaţie regională majoră.2. La sud de confluenţa cu Moldova el înglobează prelungirile estice ale dealurilor ce flanchează spre vest depresiunile Subcarpaţilor Moldovei (Pleşu. Corni.3. la Văşcăuţi. Runcu. Bibliografie selectivă Pagina 61 61 62 63 64 65 9. Bârlad) şi înşeuări (Bucecea. 9 CULOARUL SIRETULUI Cuprins 9. respectiv culmea Bour . Baza naturală de susţinere 9.1. Bistriţa. între 2. Pietricica) şi versantul vestic al Podişului Bârladului. 9. şi până la debuşarea sa în spaţiul Câmpiei Siretului. Comentarii şi răspunsuri la teste 9.2. Unitatea se conturează morfo-hidrografic suprapunându-se văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în ţară.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Carpaţii şi Subcarpaţii Moldovei). Depresiunea Moldovei. Profilul transversal al culoarului are lăţimi variabile.Culoarul Siretului Unitatea de învăţare Nr. 9 9.5 km în defileul de la Răcăciuni şi peste 40 km aval de Roman unde lunca sa se evazează asemenea unei pâlnii deschisă spre câmpie. 9 Unitatea de învătare alăturată ajută cursantul la: . grefată pe un culoar major de vale. . filiformă şi prezenţa unor centre de polarizare dispuse axial cu sau fără relaţii între ele. .5. cu o desfăşurare alungită.explicarea rolului factorilor dinamici ai sistemului regional în devenirea lui.1. Trotuş.Dealu Mare-Hârlău spre est. Baza naturală de susţinere Culoarul Siretului exemplifică în mod revelator tipul regiunilor anizotrope.

Culoarul Siretului

Siretul ca axă hidrografică de colectare a scurgerii dinspre Carpaţii Orientali şi Podişul Moldovei.

Resurse ale subsolului modeste.

cuprinse între 3-4 m şi 200-210 m ceea a permis o antropizare accentuată şi localizarea amplă a căilor de comunicaţie. Clima regiunii se încadrează în cea a dealurilor joase, cu temperaturi medii cuprinse între 8-10°C (mai ridicate în sectorul sudic) şi precipitaţii de 500-600 mm. (mai ridicate în sectorul nordic). Dacă sectorul nordic se află sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice, în cel sudic se resimt influenţele est-europene. În general, forma culoarului favorizează cantonarea curenţilor de aer mai reci iarna şi prezenţa unui topoclimat mai răcoros vara. Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Siret, cu cel mai ridicat debit dintre râurile ţării (222 m³/s) spre care debuşează râurile părţii estice a Carpaţilor Orientali (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Milcov), iar dinspre Podişul Moldovei, Bârladul, toate având un debit solid apreciabil. Oscilaţiile majore ale nivelului scurgerii au impus măsuri de regularizare prin construirea unor baraje (Galbeni, Răcăciuni, Bereşti, Adjud). Lunca largă şi grosimea mare a sedimentelor friabile au generat acumulări de ape freatice aflate la 37 m adâncime, fapt important în alimentarea cu apă a localităţilor. Potenţialul pedogeografic vizează, în primul rând, solurile aluviale din luncă (unde apar însă, pe areale restrânse, şi lăcovişti şi soluri gleice), pe cernoziomurile levigate ale teraselor inferioare, argiluvisolurile şi cambisolurile versanţilor. Vegetaţia naturală, supusă unei intense şi îndelungate antropizări, este alcătuită din speciile hidrofile caracteristice luncii (sălcii, arin, plop). Pe versanţi se dezvoltă asociaţii de păduri de stejar, stejar în amestec cu fag, arbuşti (alun, corn). Ea se transformă într-un biotop prielnic pentru iepuri, vulpi, căprior, mistreţ. Resursele naturale sunt modeste, exceptând terenurile agricole a căror fertilitate diferenţiată favorizează dezvoltarea unor subramuri ale culturii plantelor şi creşterii animalelor. Zăcăminte gazeifere de mai mică importanţă au fost descoperite la Secuieni şi Roman. Pietrişul şi nisipul albiilor este utilizat în construcţii. Oraşele Roman, Bacău, Paşcani şi unele aşezări rurale posedă obiective atractive vizate de turismul cultural.

9.3. Componenta demografică şi de habitat
Datorită diversităţii resurselor naturale, a indicelui de favorabilitate ridicat al factorilor fizico-geografici, a adăpostului oferit, în vremuri de restrişte, de relieful subcarpatic învecinat regiunea a fost populată încă din paleolitic. Descoperirile arheologice din paleolitic şi neolitic, realizate în numeroase situri, atestă nu numai umanizarea timpurie a spaţiului analizat ci şi continuitatea populaţiei în teritoriu. Actualmente Culoarul Siretului este una dintre cele mai populate regiuni ale ţării având o densitate a populaţiei de peste 150 loc/km². Subliniem sporul natural superior mediei pe ţară şi ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti (dintre minorităţi amintind cea ucraineană din sectorul superior al culoarului). Aşezările umane s-au dezvoltat la racordul teraselor, îndeosebi pe versantul stâng, existând două-trei aliniamente. Predomină satele mijlocii şi mari, cu o structură răsfirată şi adunată. 62
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Axă de mare concentrare a populaţiei şi aşezărilor umane.

Oraşele ocupă, în general sectorul de luncă având vatra mai extinsă şi fiind legate direct de magistralele de transport. Siret, Paşcani, Roman, Bacău şi Adjud jucând rolul unor centre de polarizare locale. Spre cerinţele unui centru de polarizare regională evoluează oraşul Bacău prin complexitatea funcţională şi potenţialul său demografic şi economic. 9. Test de autoevaluare Individualizarea unei regiuni de tip anizotrop are specificitatea sa. Din cele desprinse din parcurgerea unităţii de învăţare, formulaţi răspunsuri concise la întrebările următoare: 1. Ce unităţi de relief constituie suportul morfologic al regiunii?

2. Exemplificaţi conexiunile axei de transport a văii Siretului.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

9.4. Economia regiunii
Economia regiunii s-a cristalizat pe trei coordonate principale şi anume agricultura, industria şi transporturile. Agricultura, ca ocupaţie primordială, cu vechi tradiţii, a valorificat întinsele terenuri arabile ale luncii şi teraselor, cu păşuni şi fâneţe ale versanţilor. Cele două ramuri, cultura plantelor şi creşterea animalelor se imbrică organic într-o ramură mixtă diferenţiată ca ponderi doar la nivel local. Climatul şi solurile au facilitat cultivarea sfeclei de zahăr, cartofului şi legumelor în care teritoriul prezintă o veritabilă specializare. Se mai cultivă porumb, grâul, plante de nutreţ, pomi fructiferi. În sud apar culturile de viţă-de-vie şi centre de vinificaţie (Sascut). Se cresc ovine, bovine, porcine şi păsări, inclusiv în ferme intensive. Industria valorifică excedentul de forţă de muncă, avantajele unei pieţe de desfacere locale largă şi oportunitatea unui transport (inclusiv internaţional) facil. Producerea energiei electrice se realizează în termocentralele din principalele oraşe precum şi în centralele hidroelectrice de pe Siret şi Bistriţa. Metalurgia, în lipsa unor materii prime locale sau în vecinătate, se limitează la producerea de ţevi nesudate în laminorul de la Roman. Mai diversificată este industria constructoare de maşini (avioane, utilaj petrolier, maşini-unelte la Bacău, strunguri la Roman, material rulant 63

Economie mixtă: agricultură, industrie, transporturi.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Culoarul Siretului

Largi perspective de dezvoltare ca şi culoar de transport spre nordul Europei şi Marea Neagră.

la Paşcani), cea alimentară (zahăr la Bucecea, Paşcani, Sascut, Roman; prelucrarea laptelui, cărnii, produse zaharoase la Bacău), prelucrarea lemnului (mobilă şi hârtie la Bacău, celuloză şi hârtie la Adjud), textilă (perdele la Paşcani, tricotaje şi confecţii la Bacău şi Roman) etc.] Transporturile conferă Culoarului Siretului un statut de axă de concentrare a căilor rutiere şi feroviare din partea estică a României. Primele drumuri apar încă din antichitate cunoscut fiind drumul roman ce lega Dobrogea pe văile Siretului şi Trotuşului de Transilvania sudică. În evul mediu fiinţa aici drumul ce lega Marea Baltică, prin Liov, de porturile dunărene şi bazinul Mării Negre („drumul cel mare moldovenesc”). Primele căi ferate apar în a doua jumătate a secolului XIX, mai importantă fiind calea ferată RomanGalaţi dată în exploatare la 1872, din care se vor ramifica linii de penetraţie spre Botoşani, Iaşi şi Vaslui. Actualmente culoarul este străbătut de şoseaua internaţională E85 şi magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Siret, cu legături spre Ucraina şi Republica Moldova. Atât calea rutieră, cât şi cea feroviară se interrelaţionează spre est şi vest, respectiv spre Moldova şi Transilvania cu numeroase şosele şi căi ferate transversale sau de penetraţie. La Bacău funcţionează un aeroport. Turismul are un potenţial etnografic şi cultural apreciabil (Hanu Ancuţei, Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti, curţile domneşti din Roman şi Bacău, muzee, monumente) ce poate fi valorificat optim prin turismul de tranzit, turism rural sau cel cultural de scurtă durată. Regiunea Culoarului Siretului are largi perspective de optimizare a funcţiilor sale sistemice prin dezvoltarea şi modernizarea căilor de transport (autostradă şi TGV) menite a revitaliza vechiul drum moldovenesc din evul mediu ale cărui oportunităţi se cer folosite şi de alte regiuni geografice din România, Ucraina sau Polonia.

9.5. Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având o formă alungită, regiunile anizotrope, precum cea de faţă, ocupă culoarele morfologice ale unor văi majore. Dar teritoriul lor se extinde deseori în afara culoarelor, asupra unor sectoare de poişuri sau munţi ce gravitează spre axa respectivă. În cazul de faţă, ea include versantul vestic al Podişului Central Moldovenesc, clinele vestice ale dealurilor Ibăneşti, Dealu Mare-Hârlău şi Cozancea, versantul estic al dealurilor Dragomirnei, Corni. Pleşu, Bărboiu sau Pietricica. Spre culoar gravitează şi un sector din vecinătatea confluenţei cu Siretul al văilor Moldova, Bistriţa, Trotuş sau Bârlad. 2. Din magistrala feroviară Bucureşti-Paşcani-Vicşani se ramifică, spre est, căile ferate spreBârlad-Vaslui şi Târgu FrumosIaşi, iar spre vest cele care urmează văile Trotuşului şi Bistriţei, precum şi calea ferată spre Suceava-Vatra Dornei-Cluj Napoca. Traseele sunt însoţite de căi rutiere, al căror număr creşte datorită şoselelor ce escaladează pasurile carpatice (Oituz, Petru Vodă, Ciumărna). 64
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . Podişul Moldovei. V. Al. “Al. 2... Ungureanu (1993). Bibliografie selectivă 1. I. Ungureanu. N. IV. Iaşi. Bucureşti. Cuza”. Regiunile pericarpatice.Culoarul Siretului 9. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Băcăuanu. Pantazică Maria. x x x (1992).6. Geografia României. Bucureşti. Chiriac. 3. D. Editura Academiei. (1980). Editura Univ. Barbu.

Baza naturală de susţinere Topicul acestei regiuni derivă de la cele două râuri. Bibliografie selectivă Pagina 66 66 68 69 70 70 10. Baza naturală de susţinere 10. Bărboiu şi Pietricica – 747 m). Ea include Munţii Moldovei (şirul exterior. cu roci cristaline în munţii Bistriţei şi Tarcău.4. Obiectivele unităţii de învăţare nr. şirul de depresiuni de la contactul cu muntele (Neamţ. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cum îl defineau cronicarii) datorită formelor de relief sculptate pe roci sedimentare dure. Ceahlău – cu altitudinea maximă. Asociere funcţionalindestructibilă între Munţii şi Subcarpaţii Moldovei.şi Tarcău) şi Subcarpaţii Moldovei.2. unităţi care se interrelaţionează strict prin deversarea univocă spre culoarul subcarpatic.3. reprezentat prin munţii Bistriţei. 10 10.1. . 10 BISTRIŢA-TROTUŞ Cuprins 10.5.realizarea unui model de regionare pornind de la funcţiile sistemului şi nu de la trăsăturile lui fizionomice. Corni. Vetrele depresionare şi versanţii inferiori. Varietatea morfologiei este cauzată de structura geologică felurită. Economia şi devenirea regiunii 10. marne) în masivele estice şi în Subcarpaţi. Comentarii şi răspunsuri la teste 10. spre culoarul Siretului.Bistriţa-Trotuş Unitatea de învăţare Nr. roci ale flişului (conglomerate. .1. 66 Proiectul pentru Învăţământul Rural . al masivelor Stânişoara.6.definirea unui sistem teritorial complex şi echilibrat. respectiv cel interior. gresii. iar interregional. 10.2. în Ceahlău. datorită fragmentării reduse şi declivităţii limitate au atribute agricole importante în vreme ce culmile deluroase posedă un domeniu forestier extins.surprinderea rolului complementarităţii geografice în funcţionarea sistemelor regionale. Este o unitate funcţională tipică alcătuită din entităţi peisagistice diferite ca structură. Goşmanu şi Berzunţ. Un pitoresc aparte revine masivului Ceahlău („Olimpul Moldovei”. 10 Studierea regiunii Bistriţa-Trotuş va avea ca rezultate: . funcţie şi fizionomie. Bistriţa şi Trotuş care o traversează sub formă unor axe directoare de-a lungul cărora se concentrează căi de comunicaţie şi habitate umane cu rol polarizant. conglomerate şi calcare. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin) fiind flancat spre Culoarul Siretului de culmile Pleşu – 911 m. Subcarpaţii Moldovei relevă o structură simplă. 1 907 m . Componenta antropică a sistemului regional 10.

Bistriţa-Trotuş Climat montan şi de podiş cu influenţe esteuropene. În Depresiunea Neamţ se manifestă uşoare influenţe scandinavo-baltice. mierlă. casele memoriale Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu de la Humuleşti şi Vânători Neamţ etc). alcătuit din stejar şi fag. de o mare valoare atractivă. dar şi treimii inferioare a masivelor muntoase. lăcoviştile sau solurile aluvionare. Cantemir în Descriptio Moldaviae). ca suport al economiei regionale. Văratic. apele minerale. lup. Masivul Ceahlău. etc. dar mai ales cele antropice (lacurile de acumulare de pe Bistriţa. ceea ce le conferă un potenţial hidroenergetic ridicat. fauna este compusă din urs. Temperaturile medii anuale cresc de la 2-6°C în munţi la 6-8°C în Subcarpaţi. Slănic Moldova. Reţeaua hidrografică. În depresiunile subcarpatice apar acvifere cu ape minerale clorurate cum ar fi cele de la Bălţăteşti. de la peste 1 000 mm în spaţiul muntos la 600-700 mm în cel subcarpatic. Caşin. Secu. Resurse forestiere şi turistice remarcabile. Corelată strict cu vegetaţia. sarea gemă din zona Târgu Ocna şi sărurile de potasiu de la Tazlău. Să adăugăm fondul forestier montan. clean. mreană etc. valorificat îndeosebi pe râul Bistriţa (cunoscut este lacul de baraj de la Izvoru Muntelui). Cetatea Neamţului. mistreţ. Trăsăturile climatului sunt determinate de asocierea elementelor montane cu cele de dealuri şi depresiuni. sunt constituite în primul rând din zăcămintele de petrol de la Moineşti (amintite de D. precum şi cel al coniferelor se interferează la peste 1 000 m altitudine într-o fâşie de amestec ce oscilează altimetric în funcţie de expoziţia. acvile. vulpe. Primăvara devreme se produc viituri şi blocări ale cursului datorită podurilor de gheaţă. Bistriţa şi Trotuşul – ca axe de convergenţă hidrografică şi antropizare. viezure. cerb. Bazinetele depresionare cu deschideri înguste facilitează apariţia inversiunilor termice şi a „lacurilor de frig” hivernale. mănăstirile din Subcarpaţii Moldovei – Neamţ. căprior. specific depresiunilor şi culmilor subcarpatice. Pajiştile alpine veritabile apar doar în Ceahlău. topoclimatul sau declivitatea versanţilor. sturz. alcătuită din afluenţii Siretului: Neamţ. Etajarea solurilor porneşte de la argiluvisolurile şi cambisolurile subcarpatice la diferitele tipuri şi subtipuri de podzoluri caracteristice munţilor. depozitele de gaze naturale din nordul bazinetului depresionar Tazlău. ciocănitoare. Oglinzi. În schimb precipitaţiile scad cu altitudinea. ca ultimă reflectare a propagării lor spre sud. Agapia. Bistriţa cu Bicazul şi Trotuş cu Tazlăul aparţine grupei de râuri estice şi se drenează în exclusivitate spre Siret. Caşin. În sectoarele superioare râurile au profile în pantă accentuată şi debite asigurate de ploi şi zăpezi. Cele două etaje de vegetaţie. calcarele din zona Bicaz-Taşca. Resursele. Solonţ. cărbunii din bazinul Comăneşti. Sihăstria. terenurile agricole din depresiunile subcarpatice şi obiectivele turistice naturale (Cheile Bicazului. Nu lipsesc litosolurile. fondul cinegetic şi piscicol). păstrăv. Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . al pădurilor de foioase.

localizate la obârşia văilor sau în arealele despădurite. Principalul centru polarizator este oraşul Piatra Neamţ spre care gravitează întregul culoar al văii cu acelaşi nume. Alte oraşe sunt Bicaz. Reliefaţi în spaţiul alocat: 1. ca dealtfel şi edificiile medievale de mai târziu. Dărmăneşti. dar şi aşezările din depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. Test de autoevaluare Într-un sistem teritorial diversitatea generează complementaritate iar aceasta avantaje şi oportunităţi. O situaţie similară defineşte şi culoarul Văii Bistriţa cu o concentrare mai ridicată a habitatelor. O stau mărturie davele dacice (Petrodava. mai slab populată şi cea văilor şi depresiunilor subcarpatice. 10.Bistriţa-Trotuş 10. Piatra Neamţ şi Oneşti) talia a oraşului Piatra Neamţ impunându-i însă prerogativele unui centru atractor de nivel superior. regiunea analizată prezintă diferenţieri notabile între partea montană. Reţeaua de aşezări s-a înfiripat încă din antichitate.3. Comăneşti. Oraşe mici şi mijlocii polarizate de Piatra Neamţ. structura etnică omogenă şi predominanţa încă a populaţiei ocupate în sectorul primar. Forme complementare de valorificare a terenurilor Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Nu lipsesc însă nici satele mici (numite de G. Bariera morfologică se interpune însă unei polarizări depline şi a spaţiului depresionar Tazlău-Caşin atras parţial spre Bacău. Bilanţul teritorial are valori superioare ale indicelui de favorabilitate în cele trei depresiuni unde întâlnim majoritatea populaţiei şi principalele oraşe. Slănic Moldova. cu o răsfirare mai accentuată la periferia vetrelor şi pe versanţi. Moineşti. De reţinut sporul natural superior mediei pe ţară. Târgu Ocna. Elemente morfologice cu atribute complementare Populare diferenţiată între munte şi Subcarpaţi. De altfel pentru cele trei depresiuni apare câte un centru de polarizare propriu (Târgu Neamţ. Ziridava) existente în regiune. 2. Vălsan „sate cuiburi”). unde valorile cresc până la peste 140 locuitori/km². Componenta antropică a sistemului regional Demografic. Ea este constituită din sate mari şi mijlocii în depresiuni.

Transporturile au aspectul unor căi de penetraţie. Intre staţiunile regiunii amintim Bălţăteşti. Caşin. alimentare (morăritpanificaţie. porcine). cu aceleaşi vechi tradiţii. la Bicaz. lactate) etc. plante furajere. obiectivele cadrului natural (cheile Bicazului. Aceeaşi rută o urmează şi căile ferate. barajul şi lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui etc). grâu. Un rol major revine şoselei Târgu Neamţ-Piatra Neamţ-Oneşti ce leagă cele trei bazine depresionare subcarpatice. trimiţând ramificaţii spre rama montană. pomi fructiferi secondând creşterea animalelor (bovine. casa memorială Mihail Sadoveanu de la Vânători Neamţ şi cea a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Industria s-a afirmat datorită resursele relativ variate ale solului şi subsolului. Oneşti ). masivul Ceahlău. industrie şi turism. Secu. În satele zonei subcarpatice dar şi cele situate pe văile Bistriţei sau Trotuşului turismul rural are largi perspective de afirmare. cu un spaţiu mental relativ unitar derivat din evoluţia asemănătoare a habitatelor umane şi strânsele relaţii dintre ele. iar cealaltă.4. ovăz. Oglinzi şi Durău. Şoselele pornesc din axa Culoarului Siretului şi urmează văile Bistriţei (cu ramificarea. cât mai ales cele feroviare. iar în sudul Depresiunii Tazlău viţa de vie. Edificarea unor noi infrastructuri menite a optimiza circulaţia vor mări coeziunea agregatelor teritoriale (economice. Târgu Neamţ. industriei textile (Buhuşi). În depresiunile subcarpatice se practică o agricultură mixtă. cu axe de vehiculare a masei şi energiei grefate pe văi perpendiculare sau longitudinale. Ca ocupaţie tradiţională amintim apicultura. fauna cinegetică. transcarpatică (AdjudCiceu-Gheorgheni). materialelor de construcţie (ciment la Bicaz şi Taşca).Bistriţa-Trotuş 10. Economia şi devenirea regiunii Baza economică a regiunii situează cele două ramuri într-un relativ echilibru. de-a lungul Bistriţei. Văratic. Cele două tipuri de resurse atractive se află într-un veritabil echilibru. în Depresiunea Giurgeului) sau Trotuşului. Cetatea Neamţului. Caşin. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . Turismul reprezintă un atu important al devenirii economiei regionale. atât cele rutiere. Târgu Ocna. În luncile râurilor se cultivă legumele. apele minerale clorurate. fire şi fibre sintetice la Săvineşti. culturile de porumb. aceasta din urmă debuşând de asemenea în Transilvania peste pasul Oituz. spre Gheorgheni. Economie bazată pe agricultură. sociale) şi vor elimina pragurile şi disfuncţiile încă prezente. Agricultura. orz. Domeniu turistic de mare perspectivă. oprindu-se la Bicaz. îngrăşăminte chimice la Roznov). Neamţ. Parcul Natural Vânători Neamţ) fiind concurate de cele antropice (mănăstirile Agapia. cele ale industriei chimice (rafinarea petrolului la Dărmăneşti şi Oneşti. reprezintă sursa de existenţă a majorităţii absolute a populaţiei rurale. Bicăjelului sau Bistriţei. Pângăraţi. bisericile şi muzeele din Piatra Neamţ. climatul curativ montan. Sistemul regional Bistriţa-Trotuş este structurat pe un suport morfologic cu două trepte de relief strâns conectate. una. Comăneşti. ovine. cartof. O răspândire mai largă o au unităţile de prelucrare a lemnului (Piatra Neamţ.

2. Bucureşti. 3. Astfel. x x x (1992). Culmile rotunjite sau ascuţite. Editura Academiei. Editura Academiei. Geografia României. 10. fie a unui culoar sinusoidal compus din depresiunile Neamţ. În realitatea geografică fenomenele se interpătrund. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. IV. III. relevă o utilizare forestieră sau pastorală. (2000). în unele cazuri. Editura Universitară. Prin spectaculozitatea unor forme (Ceahlău. coabitează sau. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. În primul rând. M. Geografia României. avem în vedere imbricarea edificiilor muntoase cu cele subcarpatice. terenurile accidentate ale versanţilor abrupţi sau fragmentaţi de procese erozionale. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . x x x (1987). Regiunile pericarpatice. Pop. Ielenicz. sub formă de chei ori defilee sunt ipostaze ale diversităţii morfologice ce definesc regiunea studiată. sutura realizându-se fie prin intermediul unor văi transversale. Bucureşti.6.Bistriţa-Trotuş 10.. Mioara (2003). versanţii abrupţi sau cu declivităţi reduse. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Subcarpaţii României. se exclud. 2. În treimea inferioară a versanţilor apar pomii fructiferi dar şi culturile sau fâneţele.5. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Ghincea. Editura Presa Universitară Clujeană. Arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş are drept pilonii de rezistenţă asocierea intimă a unor forme de relief de mare diversitate genetică şi structurală. Cluj-Napoca. din zona muntoasă sau subcarpatică. Ileana-Georgeta. Hăsmaş) ele intră şi sub incidenţa preocupărilor turistice. Pătru. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. văile largi sau dimpotrivă. Gr. 4. Terenurile din lunci sau vatra depresiunilor sunt destinate culturilor dar şi amplasării infrastructurilor.

prin văile largi ale Someşului.explicarea componentei geografice a Transilvaniei nordice. Domurile adăpostesc cele mai pure rezerve de gaz metan din lume. derivat din asocierea numelui râurilor în cauză (Mureş-Someş). De asemenea. atât sub aspectul componentelor. inclusiv rama montană a acesteia.1. Rodnei sau Ţibleşului. precum şi a versanţilor vestici ai Bârgăului. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Cuprinde. Harghita.2. i se integrează spaţiul depresionar al Giurgeului definit de o relativă izolare geografică.2. Un relief mozaicat care. suprapunându-se în general interfluviului dintre cele două Târnave până amonte de Blaj de unde trece pe versantul stâng al Târnavei Mari pentru a coborî în culoarul Mureşului aval de Alba Iulia. iar cutele diapire. cele trei sectoare Podişul Someşan. 11. partea nordică şi centrală a Depresiunii Transilvaniei (cu excepţia Depresiunii Lăpuşului. Nu trebuie omisă însă nici participarea masivelor vulcanice Căliman. 11 TRANSILVANIA NORDICĂ Cuprins 11. aşa cum o arată şi topicul atribuit.6.definirea rolului axelor şi punctelor nodale în funcţionarea sistemului teritorial.5. localizate la periferia vestică a podişului transilvan.1. a Depresiunii Giurgeului. Proiectul pentru Învăţământul Rural .Componenta naturală a bazei de susţinere Este o unitate teritorială pregnant individualizată. încadrate spre est de munţii Giurgeului şi Hăşmaşul Mare. Componenta naturală a bazei de susţinere 11. Limita sa sudică este mai sinuoasă.4. aduc din adâncuri sâmburi de sare exploataţi în cunoscutele „ocne” (Ocna Mureş. Câmpia Transilvaniei şi partea nordică a Podişului Târnavelor constituind osatura reliefului său. Componenta antropică 11. îndreptăţeşte atribuirea şi a altui topic. Obiectivele unităţii de învăţare nr. integrată regiunii Maramureş-Chioar). culoarele mijlocii ale Mureşului şi celor două Someşe. Gurghiu.identificarea multiculturalismului ca factor catalizator al dezvoltării. 11 11. Comentarii şi răspunsuri la teste 11. . Faptul că suportul său fizico-geografic are două coordonate morfologice majore. Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Economia şi perspectivele sistemului regional 11.3. . Două elemente de mare specificitate sunt caracteristice regiunii şi anume relieful de domuri şi de cute diapire.Transilvania nordică Unitatea de învăţare Nr. cât şi a funcţionării sistemului său teritorial. Bibliografie selectivă Pagina 71 71 73 74 76 77 11. 11 Dezideratele acestei unităţi de învăţare sunt: . Mureşului şi 71 Regiune desfăşurată în sectorul nordic şi central al Depresiunii Transilvaniei. Ocna Dej).

prin depresiunile de contact morfologic (Almaş-Agrij. în culoarul Alba Iulia – Turda. depresiuni). Sovata. printr-un efect de seră indus de prezenţa unui strat subţire de apă dulce peste apele sărate). Aici se află o parte însemnată din cele peste 3 000 de izvoare cu ape minerale ale României (Topliţa. Apele subterane din Câmpia Transilvaniei sunt bogate în săruri ce le reduce calitatea şi le face improprii consumului. ca urmare a descendenţei orografice a maselor de aer. ce escaladează Munţii Apuseni dinspre vest. a unor veritabile „lacuri de frig” generate de inversiuni termice de amploare (Joseni şi Topliţa devenind „polii” frigului din România). Borsec). Munţii Căliman. permite climatului temperat continental de influenţă vestică. 1992 de pe Someş. Alimentarea pluvio-nivală le asigură un debit permanent. Harghita şi depresiunile de baraj vulcanic Giurgeu. Ape termale de peste 50ºC sunt cantonate la adâncimi de circa 2 500 m în zona Praid. prelungită spre nord pe toată rama estică a depresiunii transilvane. prin acumularea apelor într-o depresiune rezultată prin dizolvarea sării. Dimpotrivă. Resursele de apă ale Transilvaniei nordice sunt alcătuite din reţeaua hidrografică de suprafaţă. s-a format în condiţii naturale. Ape colectate de Someş şi Mureş. unic în Europa prin intensitatea fenomenului de heliotermie (încălzirea. de flancare a podişului transilvan de lanţuri muntoase. Prezenţa. Bilbor. Praid) prin versanţii cu declivităţi moderate relevă o interrelaţionare cu factorul antropic ridicată Acelaşi fenomen. cu creşteri ale debitelor primăvara şi după ploile îndelungate ce produc inundaţii în bazinele mijlocii sau pe unii afluenţi (Sălăuţa. Proiectul pentru Învăţământul Rural 72 . Temperaturile medii anuale ajung la 8-9º C (mai ridicate în Culoarul Mureşului) în zona de podiş şi 0-6ºC în munţii Rodnei. Tipice pentru aceeaşi unitate sunt iazurile (Geaca. Dumitra. inundaţiile din anii 1970. Activitatea îndelungată de exploatare a sării a creat condiţiile formării lacurilor antropo-saline precum cele de la Băile Turda sau Ocna Dej. Cunoscute sunt. Căliman sau Harghita. Cătina) a căror geneză este legată de existenţa unor condiţii naturale ale acumulării apei (văi cu pantă redusă. Climat de munte şi podiş cu influenţe vestice. Mureş sau Târnave. în acest sens. afectate frecvent de bararea prin alunecări de teren a cursurilor. Târnave). de ce nu. iarna. spre nordest. apariţia de noi lacuri. În schimb apele minerale clorurate însoţesc structurile diapire marginale. până la 50-60ºC a stratului de apă de la suprafaţă. Sângeorz Băi. Iazuri. praguri litologice determinate de intersectarea unor orizonturi de roci mai dure) dar şi de nevoia stocării acesteia în anotimpul secetos ceea ce a orientat preocuparea antropică spre conservarea şi. Gurghiu. oceanică. 1975. a „jugului intracarpatic” Preluca). apar fenomene de tip foehn cu efecte în aridizarea climatului local. Iara-Hăşdate. să pătrundă în întregul bazin depresionar. podişuri. Borsec. De menţionat formarea în depresiunea Giurgeului. În schimb Lacul Ursu de la Sovata. Vălenii de Mureş. cu terase extinse. Tulgheş se înscriu în „aureola mofetică” a Carpaţilor Orientali.Transilvania nordică Diversitate morfologică (munţi. colectată preponderent de Someş şi Mureş (excepţie face Depresiunea Huedin străbătută de Crişul Repede). Ţaga. Târnavelor. se repercutează în domeniul climei.

iar terenurile agricole permit afirmarea a numeroase subramuri ale culturii plantelor sau creşterii animalelor. 11. Pentru suprafeţele împădurite montane compoziţia faunei nu diferă de cea a altor unităţi carpatice. Resurse de sare. cel al populaţiei maghiare. Cel mai expresiv element al peisajului natural. Mai slab populată Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 . la cambisoluri şi podzolurile montane. Resursele solului şi subsolului devin premize ale dezvoltării regiunii în perspectivă. fag) în vreme ce versanţii munţilor sunt ocupaţi de păduri de foioase. vegetaţia sau relieful se dispun etajat.Transilvania nordică Mozaic pedogeografic cu soluri zonale şi azonale. Componenta antropică Resursele umane derivă din numărul. respectiv în depresiunile marginale. Vestigiile arheologice (cetăţile halsttatiene de la Teleac şi Ciceu Corabia) amintesc de constituirea habitatelor umane încă din preistorie. Animalele mari (urs. În podiş este domeniul mistreţului. între 100-150 locuitori/km² în culoarele râurilor Someş. Căşei. Călimani şi Harghita apare un etaj alpin extins. în unele zone (cea a Bistriţei. densitatea şi structurile populaţiei. ape minerale clorurate şi carbogazoase. iar în depresiunile cu apa freatică mai aproape de suprafaţă s-au format soluri hidromorfe. sărăturate sau litosolurile ce acoperă suprafeţele fragmentate ale versanţilor. cu arbuşti (jneapăn. vegetaţia. începând din secolul XI. amestec stejarfag. deşi exploatarea anarhică din ultimii ani i-au redus suprafaţa. mari rezerve de sare pe bordurile estică şi vestică ale depresiunii. de interes cinegetic sunt bine reprezentate în fondurile de vânătoare din Călimani sau Rodnei. iar cele din podiş de clean şi mreană. ape minerale. relevă o etajare evidentă în funcţie de altitudinea formelor de relief. cerb. Solurile. În Munţii Rodnei s-a reintrodus capra neagră. Nu lipsesc solurile aluvionare. nemetalifere. A rezultat un amestec etnic cu numeroase aspecte de multiculturalitate. Regiunea posedă zăcăminte de gaz metan în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Târnava Mare sau Târnava Mică. de la argiluvisoluri. ienupăr. iar din secolele următoare. lupului. Podişul este domeniul pădurilor de foioase (stejar. Peste fondul general al populaţiei autohtone s-a suprapus. ca expresie a interrelaţiei litologiei cu clima. Râurile montane sunt populate cu păstrăv. minereuri nemetalifere în munţii Rodnei şi Ţibleşului. spre exemplu) al saşilor colonizaţi. gaze naturale. caolin la Parva şi Aghireş. Ţibleşului. Densitatea populaţiei atinge valori mari. Mureş. merişor) şi pajişti valorificate pastoral. iepurelui. Limesul Daciei romane urma linia castrelor de la Buciumi. amestecul foioase-conifere şi conifere. Pentru Câmpia Transilvaniei este semnalat un proces de stepizare secundară evident în partea sud-vestică. Orheiu Bistriţei situate în nordul regiunii analizate. afin. Fondul forestier este de buna calitate. În Câmpia Transilvaniei apare cernoziomul levigat. vulpii. Vegetaţia zonelor joase. depresiunilor şi versanţilor este puternic modificată de utilizarea agricolă. căprior). Românaşi. În munţii Rodnei. Ilişua.3. a luncilor.

din zona Năsăudului. la „hodăile” precare din Câmpia Transilvaniei. Sovata. Oraşele aparţin. Mai numeroase sunt aşezările urbane medievale. Amestec interetnic pronunţat. Podişul Someşan). satele de versant sau platou (cu unele excepţii în Podişul Someşan) fiind rare. de la satele „grănicereşti”. În lunca Mureşului şi a celor două Someşe. culturale. Gherla. În perioada mai recentă au apărut oraşele Blaj. Turda-Potaissa. urmate de servicii şi turism. Reţinem disiparea în teritoriu a oraşelor şi constituirea unor veritabile axe urbane de-a lungul Mureşului şi afluenţilor Someşului. de la satele româneşti tradiţionale la cele maghiare din depresiunea Giurgeului şi Valea Nirajului sau cele germane din ţinutul Bistriţei. Beclean pe Someş. Agricultura s-a dezvoltat îndeosebi în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Teaca. Reghin. ca vârstă tuturor generaţiilor de centre urbane. mai ales în zonele periurbane. Jibou. Unele se impun prin activităţile turistice (Sovata. plante tehnice.4.Transilvania nordică Antropizare veche şi intensă. Câmpia Turzii. Aiud-Alba Iulia. unde terenurile cu fertilitate mijlocie sunt valorificate prin culturi diversificate (cereale. Centrul polarizator principal este Cluj Napoca (331 992 locuitori). administrative îl detaşează în raport cu celelalte. pomi fructiferi. cultura plantelor şi creşterea animalelor în coabitare. Sângeorz Băi). Amestecul de populaţie a determinat şi amestecul de trăsături arhitecturale într-un stil transilvan cu reale valenţe de originalitate. 11. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural . turistice. Năsăud. Cluj-Napoca). Valea Nirajului. Pentru pomicultură. fenomenul migraţiei pentru muncă în ţările vestice fiind deosebit de ilustrativ în unele zone (bazinul Someşului Mare). iar pentru viţa de vie arealele Jidvei. Oraşele mari au funcţii industriale importante. Predomină net satele localizate în văi şi depresiuni. Târnăveni) altele târguri (Dej. căderea natalităţii şi creşterea mortalităţii reducând sporul natural chiar şi în zonele recunoscute ca rezervoare demografice (Ţara Năsăudului. viţa de vie). Economia şi perspectivele sistemului regional Agricultură cu vechi tradiţii. Economia Transilvaniei nordice integrează strâns industria şi agricultura. iar din a doua jumătate a secolului XX datează oraşele mici (Ocna Mureş. unele fiind foste cetăţi (Bistriţa. furajere. cele mijlocii şi mici asociind însă şi funcţia agricolă. Cele antice le regăsim la marginea vestică a regiunii (Alba Iulia –Apullum. Sângeorz-Băi. pe fondul reducerii locurilor de muncă din oraşe (alimentate de navetism) şi a stagnării economice din ultimii ani. Huedin). Luduş. De remarcat antrenarea în acest exod a populaţiei rurale. Aşezările rurale sunt de o mare diversitate tipologică şi funcţională. Teiuş. este partea muntoasă şi centrul Depresiunii Transilvaniei. condiţii favorabile se regăsesc în zona Bistriţei şi Dejului. Gheorgheni. Târgu Mureş. ale cărui funcţii economice. Extrem de agitată este dinamica teritorială. Aiud. Sovata. Dinamica naturală înregistrează un recul evident după 1990. Iernut. este extinsă cultura legumelor. bine consolidate. În plan secund se află oraşele Alba Iulia şi Târgu Mureş. Oraşe numeroase polarizate de Cluj-Napoca. Topliţa.

Cluj Napoca şi Alba Iulia (cărămizi. în Depresiunea Giurgeului şi zona montană adiacentă acestora există un păstorit de tradiţie. sticlă). sub aspectul funcţionării unui sistem teritorial transilvan unic se pun în evidenţă o serie de incertitudini. Dej. porcine. depresiunile marginale estice ale Depresiunii Transilvaniei. produse ceramice). Târgu Mureş. cu fabrici de mobilă în Cluj Napoca. Luduş. Blaj dar şi numeroase intreprinderi mici localizate în alte oraşe. cu unităţi de produse clorosodice la Ocna Mureş. îngrăşăminte la Târgu Mureş. iar cea constructoare de maşini printr-un număr mai mare şi mai variat de întreprinderi localizate în Cluj Napoca şi Târgu Mureş. Gherla. vinificaţie la Aiud şi Jidvei. ovine. o marcă recunoscută în ţară şi la export. Gherla (sticlă). Se cresc bovine. Cluj Napoca. var. Luduş şi Beclean – topitorii de în şi cânepă. În schimb. Producţia de energie electrică se realizează într-o serie de termocentrale alimentate cu gaze naturale (Luduş-Iernut. conserve de legume la Dej etc. Deosebit de răspândită este industria lemnului. Sângeorgiu de PădureFântânele). Industria are îndelungate tradiţii în oraşele mari. morfologică şi peisagistică a bazinului transilvan a generat şi generează tentaţia delimitării unei singure regiuni geografice suprapusă acestuia. Din punct de vedere fizicogeografic există argumente numeroase în acest sens. păsări. celuloză şi hârtie la Dej. Bistriţa – produse lactate. Industria siderurgică este reprezentată prin Combinatul de la Câmpia Turzii şi Laminorul Beclean. În Dealurile Someşului Mare. Alba Iulia. pe care solicităm să le menţionaţi alăturat: Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Industrie diversificată tipologic. 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Teiuş – fabrici de zahăr. Se practică apicultura. Test de autoevaluare Conturarea geologică.Transilvania nordică 11. Un rol important revine industriei chimice. Prelucrarea produselor agricole se realizează la Târgu Mureş. La Reghin se fabrică instrumente muzicale. Industria materialelor de construcţie este localizată la Turda (ciment.

curativ şi cultural. Sângeorz-Băi. Dej. Târnavelor. Someşului. Colibiţa) ceea ce denotă totuşi faza incipientă a exploatării turistice a unui potenţial atractiv consistent. Se impune modernizarea căilor ferate pentru transporturile de mare viteză şi lărgirea aeroportului din Cluj Napoca pentru traficul internaţional. MureşSomeş şi Sibiu-Braşov. Aceste argumente au stat la baza delimitării celor două regiuni ale Transilvaniei. intră în contradicţie cu marile regiuni geografice. curativ. Borsec. monumente. până la un punct. Turda etc oferă o gamă variată de obiective: muzee. spre Suceava şi Iaşi. climatul salinelor de la Praid. biserici. cu un pronunţat caracter de tranzit.Cluj-Napoca . Fabrici de produse textile se află la Cluj Napoca. Călimani. Pentru turismul cultural. recreativ. Culoarul Someşului Mare cu deversare în Depresiunea Dornei. oraşele regiunii. 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . apele minerale de la Sângeorz Băi. Construirea autostrăzii Borş . Staţiunile propriuzise sunt însă mai puţine (Lacul Roşu.tendinţa de descentralizare înspre entităţile teritoriale de nivel inferior. fără raporturi de intercondiţionare specifice unui sistem teritorial logic structurat.prezenţa a cel puţin două arii de gravitaţie independente. respectiv Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. instituţii culturale. nordică şi sudică. Alba Iulia. lacurile de la Băile Turda). Comentarii şi răspunsuri la teste Individualizarea unei singure regiuni geografice în Depresiunea colinară a Transilvaniei este inadecvată din următoarele motive: . Regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Oradea-Cluj Napoca-Târgu Mureş-Braşov-Bucureşti) precum şi de magistrale feroviare Bucureşti-Sighişoara--Oradea. fiecare cu însuşiri structurale şi funcţionale particulare. Târgu Mureş. inclusiv de mărfuri. Turda sau Ocna Mureş. Fondul turistic etnografic este bine conservat ceea ce oferă turismului rural motivaţii reale în perspectivă. Turda Băi. Sovata. . chiar dacă delimitarea lor este favorizată de o serie de factori. Curativ se valorifică lacurile sărate (lacul Ursu de la Sovata.5. La ClujNapoca şi Târgu Mureş funcţionează aeroporturi. cele mai importante urmând. Târgu Mureş şi Alba Iulia. Bârgău. . dar şi Bistriţa.Transilvania nordică Turism cultural. Praid.Braşov este mai mult decât hotărâtoare pentru dezvoltarea regiunii şi racordarea ei cu sistemele teritoriale învecinate. Turismul recreativ se practică în zona munţilor Rodnei. 11. larg răspândită şi cu mare audienţă actuală în practica amenajării şi planificării teritoriului european. Conexiunea cu Moldova este asigurată de o serie de şosele şi căi feroviare transcarpatice. Activităţile turistice cuprind întregul spectru de tipuri şi forme aparţinând turismului recreativ. mai ales Cluj Napoca. Blaj. Transporturile întregesc o reţea de căi rutiere şi feroviare grefate cu predilecţia pe culoarele de vale ale Mureşului.extensiunea apreciabilă a teritoriului ceea ce creează dificultăţi în gestionarea lui coerentă şi eficientă. Aiud.

Bibliografie selectivă 1. Pop. Editura Presa Universitară Clujeană. Gr. Bucureşti. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei. x x x (1987). A. (2001).6. Populaţia şi aşezările din Podişul Someşan. Editura Gh. Geografia României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . Depresiunea Transilvaniei. 3. III. Maier. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.Transilvania nordică 11. Bariţiu. (2001). 2.

Lucrarea de verificare nr. 12 Studiul regiunii Transilvania sudică va avea ca finalitate: . 12 TRANSILVANIA SUDICĂ Cuprins 12. P.identificarea raporturilor de directă condiţionare între componenta naturală şi cea antropică în plan teritorial. Economia regiunii 12.6. 12. unde nu există încă nici-un centru polarizator capabil de-a atrage şi a-şi subordona prin relaţii biunivoce întregul teritoriu.Transilvania sudică Unitatea de învăţare Nr. Componenta naturală a bazei de susţinere 12.descrierea rolului poziţiei geografice în optimizarea funcţiilor unei regiuni. Componenta naturală a bazei de susţinere Componenta naturală a sistemului regional este constituită dintr-o axă morfologică principală suprapusă culoarului Braşov Făgăraş . în zona Târnavei Mari.existenţa unui teritoriu polarizat de o serie de centre situate în depresiunea intramontană a Ţării Bârsei.apariţia unui prag gravitaţional sinuos. 2002). Bibliografie selectivă Pagina 78 78 81 82 84 85 85 12.5. altele spre centre integrate în sistemul Transilvaniei nordice. Componenta antropică 12. Comentarii şi răspunsuri la teste 12.4.1.Sibiu cu cele trei depresiuni Depresiunea Braşov (Ţara Bârsei). .1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Spre acesta gravitează întregul sistem de versanţi montani orientaţi spre Ţara Bârsei (munţii Baiu. . . Obiectivele unităţii de învăţare nr.disfuncţiile apărute în cadrul unei singure regiuni geografice circumscrisă întregului bazin depresionar transilvan (Cocean. socialului şi comportamentalului regional. unele spre centrele menţionate anterior. în premieră. 3 12. a unei regiuni în sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei este motivată de următoarele aspecte: . 12 12.2. Delimitarea.7. unde o serie de microsisteme urbane şi rurale sunt polarizate divergent.constituirea unui spaţiu mental cu trăsături asemănătoare determinat de prezenţa „mărginimii” şi a unui fost liant de natură etnică aparţinând populaţiei săseşti ce şi-a pus o pecete notabilă asupra etnosului. . 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural . respectiv în culoarul depresionar Făgăraş-Sibiu. Depresiunea Făgăraş şi Depresiunea Sibiu prelungite spre vest cu Culoarul Apoldului. .3.explicarea structurii şi funcţiilor unui sistem teritorial cu trăsături particulare.2.

În munţi rigorile acestuia cresc. în bazinul Vârghişului. Întorsurii. Cibinul). Homorodul. Bodoc. Pe de alta parte. Al doilea fenomen este cel al inversiunilor termice formate în Depresiunea Braşov urmarea cărora s-a înregistrat cea mai accentuată minimă termică din ţară (. înspre depresiunile Făgăraş şi Sibiu. a manifestărilor normale. Baraolt. Tot aici. Căpriţa). parţial. de regulă. în turbăriile de la Reci. datorită expoziţiei nordice durata stratului de zăpadă este de 4-5 luni anual. în munţi. al Perşanilor.5 ºC. Două aspecte climatice sunt definitorii pentru regiune şi anume: producerea celor mai caracteristice fenomenale foehnale din România pe versantul nordic al Făgăraşului. Fenomene foehnale. propice practicării agrementului hivernal pe bază de sporturi de iarnă. cu o importantă pondere a terenurilor joase. în iarna anului 1942. Podragu. Apele subterane sunt cantonate în glacisurile şi depozitele aluvionare ale luncilor sau de la contactul depresiunilor cu munţii. versantul nordic al culmii Făgăraşului şi Munţii Cindrelului. iar cele carstice masivele Postăvarul. întregul an. la Bod). Ele se produc primăvara când determină topirea bruscă a zăpezilor (de unde numele popular atribuit vântului respectiv de „mâncătorul de zăpadă”). La Ocna Sibiului. cu riscul producerii inundaţilor (cum a fost cazul Târnavei Mari în 1970). paralelă celei dintâi). Reţea hidrografică tributară predominant Oltului. Creşterile de debite pot fi uneori mari. maximele scurgerii înregistrându-se. Resursele de apă provin din reţeaua de râuri alohtone (Oltul. alimentarea lor este asigurată. fie în fostele circuri. Climatul regiunii este favorabil activităţilor umane datorită amplitudinilor limitate ale parametrilor meteorologici. Podişul Hârtibaciului este afectat de alunecări de teren masive („glimee”) şi de torenţialitate activă. Rezultă astfel un relief variat. Postăvarul ). (devenit o axă de gravitaţie secundară. exploatarea îndelungată a sării a dus la prăbuşirea vechilor saline şi formarea unor cuvete lacustre sărate. ajungând la temperaturi medii negative pe culmile de peste 2000 m ale Făgăraşului. Capra. primăvara. Piatra Mare şi. Formele glaciare definesc peisajul crestei nordice a Făgăraşului. Spre nord se ataşează spaţiului regional analizat podişurile Hârtibaciului şi Secaşelor precum şi culoarul mijlociu al Târnavei Mari. într-un ecart tolerabil a maximelor şi minimelor acestora.38. se conservă un relict arctic şi anume mesteacănul pitic (Betula nana). Culoarul morfologic al depresiunilor joacă rolul unei linii de forţă a teritoriului Climat montan şi de podiş. În depresiuni se conturează un climat de adăpost aparţinând tipului dominant de dealuri şi podiş (cu precipitaţii medii anuale de 700-800 mm şi temperaturi de 7-9ºC). din ploi şi zăpezi. În ansamblu au caracteristici chimice şi biologice ce le integrează în categoria celor de consum. Dintre tipurile de relief predominante sunt cele pe roci cristaline şi sedimentare. Târnava Mare) sau cu izvoarele în perimetrul regiunii (afluenţii Oltului: Râul Negru. Piatra Mare. fie în amontele barajelor morenaice glaciare (Bâlea. ca o consecinţă a climatului mai răcoros. de lunci. Munţii Perşani.Transilvania sudică Regiune în conturare sistemică în sudul Transilvaniei istorice. depresiuni şi podişuri. Avându-şi obârşiile în munţi. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi a unui spaţiu montan redutabil cu atribute de complementaritate peisagistică şi economică. Lacurile naturale apar în Făgăraş. Hârtibaciul.

Masivele Făgăraş. Căpeni şi Valea Crişului cărbuni inferiori. dar şi lăcovişti în arealele mai intens umectate. Mai importante rămân însă terenurile agricole ce permit dezvoltarea unor subramuri diversificate ale agriculturii. la Ghelniţa şi Comandău. fondul forestier extins şi. pisica sălbatecă. În luncile râurilor ce brăzdează regiunea se extind soluri aluvionare. Astfel. La Porumbacu există calcare cristaline (marmură). Bodoc. în podişuri cel al cambisolurilor. în depresiunile de contact morfologic şi în podiş. În vatra depresiunilor este domeniul argiluvisolurilor. în condiţii de climat şi vegetaţie diferite. că în masivele menţionate dar şi în Munţii Cindrelului se întrunesc condiţii Proiectul pentru Învăţământul Rural 80 . Pedogeneza deficitară a crestelor şi abrupturilor înalte a generat litosoluri şi regosoluri. Baraolt. Coniferele întregesc o fâşie unitară între 1 200 – 1 800 m altitudine. unele cu depozite subţiri de nămol terapeutic şi cu uşoare fenomene de heliotermie. Făgăraşul şi Cindrelul sunt masive unde etajul subalpin de jneapăn şi ienupăr precede stepa rece. Vâlcele. Mari resurse turistice. la Zizin. iar în zona montană se dezvoltă diverse nuanţe de soluri podzolite. la Baraolt. mai extinse în Podişul Secaşelor. fertile. precum şi în treimea inferioară a celorlalte masive. La Bazna. Covasna sunt localizate acvifere cu ape minerale. În Depresiunea Braşov coabitează pe suprafeţe apropiate atât solurile nisipoase. Fagul compact apare în munţii Perşani. vulpea. ale pădurilor de foioase.Transilvania sudică Vegetaţie etajată altitudinal de foioase şi răşinoase. dealurile mai joase ale Podişului Hârtibaciului. căprioara în vreme ce în cele de conifere există un număr mare de animale de interes cinegetic major (urs. dar mai ales în Depresiunea Braşovului. În pădurile de foioase îşi au biotopul preferat mistreţul. cât şi cele turboase (în zona Reci). Bodoc. Resurse ale subsolului variate dar în cantităţi limitate. a pajiştilor alpine intens valorificate în trecut prin păşunat în „Mărginimea Sibiului”. lupul. cerb). frasin). Etajul de foioase debutează cu pădurile de gorun. respectiv cel al coniferelor desfăşurat la peste 1 200 m în zona montană. Pe crestele stâncoase ale Făgăraşului vieţuieşte capra neagră. dispuse între 400-1000 m altitudine. în zona Ocna Sibiului există rezerve de sare. Malnaş. La Covasna sunt cele mai cunoscute solfatare (emanaţii de bioxid de carbon). În Munţii Perşani se exploatează piatra de construcţie (bazalt) şi calcarele utilizate în fabricarea cimentului. efectul de expoziţie nordică coborând limita superioară a pădurii în raport cu versantul sudic. culoarul Apoldului. Potenţialul biopedogeografic al Transilvaniei sudice este compus dintr-o vegetaţie caracteristică celor două subetaje forestiere. din Europa. tei. Resursele pedogeografice sunt alcătuite dintr-o gamă variată de soluri formate pe substraturi litologice. în Munţii Întorsurii se exploatează petrol. urmate de cele de amestec stejar-fag împreună cu alte specii (carpen. ulm. Postăvarul şi Piatra Mare au un relief spectaculos. valorificate pentru lucrări decorative. În apele oxigenate ale pâraielor montane găseşte condiţii propice de înmulţire păstrăvul. ca intensitate. mai ales resursele atractive turistice. Baza de materii prime a Transilvaniei sudice este formată din resurse variate dar în cantităţi modeste.

Feldioara.Transilvania sudică pentru practicarea sporturilor de iarnă. Oraşe numeroase. Şeica Mică. Sibiu. abia pe 81 Populare relativ densă. de pasul Vlădeni sau trecătoarea Racoş). Biertan. Unice pentru această regiune sunt bisericile fortificate edificate de populaţia săsească în numeroase localităţi (Slimnic. Făgăraşul. prin pasurile Bran. comunităţile umane. Aşezările rurale etalează în structura. Cristian. prin care romanii au intrat în Transilvania. Orlat) în Depresiunea Sibiului. prin aceasta. iar zonele etnografice ale Sibiului. Saschiz. a lânii). Exceptând arealul Branului.3. Aceeaşi populaţie şi-a edificat însă şi sate compacte (Răşinari. în Perşani. istoric. tradiţiile şi folclorul lor. De aici rezultă densitatea mare a populaţiei în depresiunile sub-montane. Satele risipite (Jina. Componenta antropică Componenta antropică este reflectată de popularea veche. 17. Cisnădioara) 12. dominantă numeric. încă din antichitate. o cale. peste 13. Ascendentul câştigat atunci s-a concretizat în asigurarea bazei pentru dezvoltarea viitoare (să nu uităm că în secolul XVIII. Hărman. Sibiul. respectiv a unor culoare cu funcţie comercială şi economică ce a atras. social şi etnic exercitate în geneza şi evoluţia habitatelor. continuă şi relativ densă a teritoriului. dar consecinţele celui de-al doilea război mondial s-au reflectat negativ asupra acesteia (deportări. Poiana Sibiului) sunt mai rare şi sunt legate de ocupaţia pastorală a românilor din „mărginime”. din cele două alese. Oraşele s-au dezvoltat îndeosebi în perioada feudală când funcţia comercială era mijlocită de poziţia periferică şi amplasarea pe drumurile de legătură cu Ţara Românească şi. că apele minerale ale Depresiunii Braşovului au intrat deja în valorificarea curativă de profil. polarizate de Braşov şi Sibiu. Densitatea aşezărilor este ridicată. de peste 125 locuitori/km². Predeal. iar funcţiile lor predominant agricole sunt asociate cu cele meşteşugăreşti (prelucrarea lemnului. Axente Sever. Biertan). migrarea spre Germania). popularea spaţiului montan este mult mai redusă. Făgăraşului. dublate spre interior. Satele săseşti din zona depresionară sau de podiş sunt de tip compact şi prezintă o arhitectură specifică (Apold. religioase. Proiectul pentru Învăţământul Rural . ierarhia principalelor trei oraşe din Transilvania era următoarea: Braşov. Poziţia geografică a oferit spaţiului analizat prerogativele porţilor deschise spre sudul şi nordul Carpaţilor (de-a lungul Oltului. În nordul Depresiunii Braşovului există numeroase localităţi cu populaţie maghiară (secuiască). şi răspândirea sa largă în zona de podiş.300 şi. aici este localizată cea mai importantă comunitatea germană (saşii) din Transilvania. Braşovul. culturale. datorită fragmentării şi declivităţii pronunţate a formelor sale. monumente). textura şi funcţiile lor condiţionările de ordin natural. economic. Predeluş sau Oituz. Pe lângă populaţia românească. Ea a fost mult mai numeroasă. Braşovului sau Târnavei sunt recunoscute prin obiceiurile. Sighişoara sau Mediaşul sunt centre urbane cu o zestre turistică medievală remarcabilă (obiective istorice. Gura Râului.671 locuitori. multietnică. de Dunăre şi Marea Neagră.

Se observă prezenţa a două centre majore. principalele centre urbane vor face parte din prima centură industrială a ţării iniţiată în Banat (cu siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa) şi extinsă spre ţinuturile Hunedoarei (Călan. secole la rând. Săcele. Sfântu Gheorghe. în care depresiunile Sibiu. Răşnov. Valorificând păşunile alpine ale Carpaţilor Meridionali şi Curburii. Sălişte. caz unic în România prin specificitatea lui. cea mai importantă zonă producătoare de lână din perimetrul actual al României. dar practicând deopotrivă transhumanţa. Victoria. urmat de Sibiu (167 377 locuitori). crescătorii de ovine au impus ocupaţia între cele mai extinse şi mai profitabile din regiune. agricultura. de către Braşov (307 046 locuitori). Mediaş. Cum a evoluat numeric populaţia de naţionalitate germană în ultimul secol? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 12. Codlea. Covasna. Menţionaţi alăturat: 1. Dumbrăveni. Hunedoara).Care sunt aceste valori şi cum pot fi ele receptate în peisajul geografic? 2. Agricultura are o serie de subramuri de mare tradiţie. Economia regiunii Componenta economica a regiunii se distinge prin dezvoltarea relativ echilibrată a celor trei ramuri.4. Făgăraş şi Braşov s-au specializat fiind. Mediaşul şi Dumbrăveni sunt atrase spre Sibiu. Test de autoevaluare Transilvania sudică este cea mai importantă regiune a României unde valorile create de minoritatea germană atestă beneficiile multiculturalismului şi coabitării paşnice între etnii. Sistemul urban este polarizat. Copşa Mică. direct şi indirect. iar Sighişoara se află la interfaţa a trei poli atractori: Braşov. prin centre de niveluri diferite. care polarizează o serie de oraşe-satelit afirmate în proximitate. Zărneşti. Cisnădie. industria şi turismul. cu peste 12.600 locuitori). Ocna Sibiului. Sibiu şi Târgu Mureş.Transilvania sudică locul trei. Avrig. 12. Târgu Secuiesc. O tendinţă de individualizare se manifestă la oraşele situate pe Târnava Mare unde Copşa Mică. Tălmaciu. prima dintre ele fiind creşterea ovinelor. Astfel. Aspect 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Făgăraş. Sibiului şi Braşovului. Agnita. Clujul. Sighişoara. Braşovul şi Sibiul.

Orlat. Industria are ca centru de referinţă Braşovul unde construcţia de maşini. Vestigiile istorice (cetăţile medievale Sibiu. În privinţa viticulturii. Ele pot deveni ţinte pentru sejurul turismului culturalizant sau ale turismului de tranzit. Regiunea este traversată de şoselele europene E60 (Borş83 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sticlărie. Prelucrarea lânii s-a delocalizat şi într-o serie de centre din vecinătatea sa (Săcele. Un avânt deosebit cunoaşte în acest moment turismul rural în aşezările rurale din zona Sibiului (Gura Râului. pornindu-se de la resursele atractive naturale şi antropice existente. Făgăraş. brânzeturi. utilaj minier. viţăde-vie. O urmează îndeaproape staţiunea Păltiniş şi Bâlea (Bâlea Lac şi Bâlea – cascadă). Cisnădie. Hoghiz (ciment). Turismul este o ramură economică în creştere. maşini agricole. Biserica Neagră şi Casa Sfatului din Braşov. Sibiel) dar şi în numeroase sate din Depresiunea Braşovului sau zona Branului. Materiale de construcţie se produc la Mediaş. Prejmer). răspândită şi în oraşele mici învecinate (Sălişte. Staţiuni balneare mai mici sunt Ocna Sibiului. Sighişoara (prefabricate. pe lângă tradiţionala industrie a lânii. iar versanţii podişurilor Secaşelor şi Hârtibaciului relevă o utilizare agricolă mixtă: culturi. Bazna. se detaşează zona Târnavelor ca una din principalele podgorii ale ţării. Sighişoara. Zărneşti. şi ea de mare tradiţie. tradiţiile. Făgăraş (îngrăşăminte chimice. Turism montan şi cultural intens. În zona Braşovului turismul montan are o mare tradiţie datorită vecinătăţii Bucegilor. produse cosmetice. dar şi a altor masive pitoreşti (Postăvarul. Braşov. maghiar şi german sunt obiective cu mare forţă atractivă. Transilvania sudică este un domeniu reprezentativ pentru turismul cultural. Răşinari. menţinut. Pentru turismul curativ prioritatea o deţine staţiunea Covasna unde apele minerale conţin peste 2 800 mg/l C02. Jidveiul fiind deja o marcă recunoscută prin produsele sale de vinificaţie. prelucrarea lânii. brânzeturi. În acest moment staţiunea Poiana Braşov se află în fruntea bazelor turistice specializate în agrement hivernal din ţară. Covasna. industria chimică. şi astăzi. acid sulfuric). De subliniat marile intreprinderi de autovehicule. Transporturile integrează unităţile de habitat într-o reţea de drenuri rutiere şi feroviare ierarhizate de la nivelul naţional la cel local. Sibiul s-a specializat. textilă şi alimentară deţin o serie de intreprinderi de rang naţional. mobilă. Agricultură mixtă. Braşov (produse refractare). obiceiurile şi folclorul românesc. Braşov (celuloză şi hârtie) etc. Industria chimică este concentrată îndeosebi la Copşa Mică (negru de fum. Homorod. Piatra Mare). iar mofetele sunt cele mai concentrate din continentul european (9798% C02). Mediaş (carbid). pomi fructiferi. produse din carne etc. acid sulfuric) Victoria. la cote inferioare şi în alte modalităţi de practicare. dată fiind poziţia geografică a regiunii. avioane. Vâlcele. industria lemnului. Râşnov. Tălmaciu) în aparataj de precizie.Transilvania sudică Industrie de tradiţie diversificată. Muzeul Bruckenthal din Sibiu. Mănăstirea Sâmbăta. Mediaş) bisericile fortificate ce împânzesc regiunea. Cultura cerealelor se practică în spaţiile depresionare şi de luncă. sticlă). fâneţe şi păşuni.

Comentarii şi răspunsuri la teste 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Disfuncţiile actuale. Din centrul său porneşte cel mai pitoresc sector de drum transcarpatic. La Sibiu funcţionează un aeroport. Concomitent se înregistrează un bilanţ demografic negativ ca urmare a îmbătrânirii populaţiei şi natalităţii scăzute. legate de precaritatea conexiunilor cu unele regiuni transcarpatice. Oradea-Cluj Napoca-Sighişoara-Braşov). 12.Agnita. cum ar fi cea de pe Târnave. cel al Transfăgărăşanului. BucureştiBraşov-Sighişoara-Oradea. 1. iar gospodărirea aşezărilor şi a moşiei lor a atins niveluri exemplare.Transilvania sudică Căi de transport diversificate tipologic. pecetea geniului lor creator. Cetăţile medievale transilvane şi bisericile fortificate din regiunea studiată poartă de asemenea. Modernizarea infrastructurii tehnice ale teritoriului va optimiza şi relaţiile din interiorul sistemului în sensul amplificării şi creşterii gradului de interoperativitate cu microsistemul teritorial al Târnavei Mari printr-o serie de scurt-circuite eficiente. Cunoscuţi ca meseriaşi destoinici şi lucrători pricepuţi ai pământului. Arhitectura satelor săseşti este de mare originalitate. în Bistriţa şi împrejurimile sale. vor fi eliminate prin construirea de tuneluri şi căi de acces moderne (îndeosebi în zona Curburii şi spre Moldova). Cluj etc. Populaţia de origine germană a fost colonizată în Transilvania începând cu secolul X II şi s-a aşezat cu predilecţie în două zone ale acesteia: în partea sudică: Sebeş-Sibiu-Braşov şi cea estică. mai ales în contextul în care ambele autostrăzi preconizate a se construi cu prioritate în România (Oradea-Braşov şi Arad-Sibiu-Bucureşti) îi vor traversa teritoriul.Bucureşti-Braşov-Sibiu-Deva-AradCurtici. Mari oportunităţi de dezvoltare în perspectivă. Evoluţia numerică a populaţiei de origine germană a fost ascendentă până la al doilea război mondial după care se înregistrează o scădere continuă a acesteia datorită deportării etnicilor germani în fosta URSS sau a migrării celor rămaşi în Germania. precum şi de un număr important de şosele secundare sau căi ferate de penetraţie (Braşov-Zărneşti. Sibiu. de la amplificarea tranzitului pe magistralele sale rutiere şi feroviare. De menţionat însă că germanii au constituit o parte şi din populaţia altor zone. saşii transilvani s-au aflat la temelia progresului industriei şi agriculturii din zonele în care au locuit. Braşov-Întorsura Buzăului. în mare parte. 2. Braşov sau Bistriţa atestă cu prisosinţă acest fapt. Transilvania sudică îşi va fortifica sistemul teritorial pornind de la funcţia lui polarizatoare în raport cu alte sisteme învecinate. de magistralele feroviare Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare. modelul de convieţuire interetnică moştenit etc. Vechile bresle din Sibiu. În consecinţă. resursele naturale variate (cu accent pe cele turistice şi agricole):standardul de dezvoltare economico-socială atins (superior mediei pe ţară). Perspectivele regiunii sunt generate de o serie de factori favorizanţi şi anume: poziţia geografică sinonimă unui „loc central” al spaţiului naţional. şi E68 (Nădlac-Arad-DevaSebeş-Sibiu-(cu ramificare pe E81 spre Piteşti-Bucureşti)-Braşov.5.

Adresa cursantului. Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . produse şi interese.0 pct.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. Deşi morfologic bazinul transilvan este unitar. Transilvania nordică şi Transilvania sudică .) 3. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 3. (2. Depresiunea Transilvaniei.0 pct) 2. Bistriţa-Trotuş. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. În arhitectura peisajului regiunii Bistriţa-Trotuş se disting forme de relief variate (munţi. Argumentaţi acest fenomen. 12. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Editura Presa Universitară Clujeană. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Numărul lucrării de verificare. 3 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. (2.Transilvania sudică 12.7.) 4. (2001).0 pct) 5. . Bibliografie selectivă 1. din punct de vedere funcţional se remarcă o divergenţă a fluxurilor de materii prime. Cluj-Napoca. Bucureşti. . . Care sunt caracteristicile unei regiuni anizotrope şi cum se regăsesc ele în Culoarul Siretului? (2. Geografia României.6. Editura Presa Universitară Clujeană. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Răspunsul va fi logic formulat. la obiect. 2.0 pct.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină).Specializarea şi anul absolvirii. Lucrarea de verificare nr. Analizaţi sistemul urban al Transilvaniei sudice. . (2000). Pop.Titlul cursului (Geografia Regională a României). podişuri. Gr. depresiuni). A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Cluj-Napoca. x x x (1987). Carpaţii şi Subcarpaţii României. (3.III. Pop. Editura Academiei. Evidenţiaţi interrelaţiile sistemice dintre acestea şi rolul lor în creionarea unităţii. Gr. 9-12 privind regiunile Culoarul Siretului.

regiunea poate fi luată în considerare atât sub raportul elementelor cadrului natural.4. Către Est limita unităţii este clară. Economia şi perspectivele sistemului regional 13. în raport cu Câmpia şi slab diferenţiat altimetric în cel cu Dealurile de Vest.Munţii Apuseni Unitatea de învăţare Nr. platouri. Ca unitate teritorială.6.3 Componenta antropică 13. Delimitarea altitudinală faţă de unităţile înconjurătoare este foarte clară. cât şi al potenţialului de polarizare a concentrărilor umane (centre.rolul factorului antropic în coagularea interrelaţiilor spaţiale regionale. creste ascuţite.perspectivele dezvoltării unui teritoriu în contextul schimbării sensului vectorilor de gravitaţie (de la direcţia centrifugă la cea centripetă).posibilitatea definirii regiunilor geografice pornind de la anumite trăsături naturale cu pecete decisivă asupra peisajului geografic. Baza naturală de susţinere 13. 13 MUNŢII APUSENI Cuprins 13. . 13 13. Bibliografie selectivă Pagina 86 86 90 90 92 93 13. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Munţii Apuseni sunt situaţi între valea Mureşului. axe) în funcţie de tendinţele. tranşant.5.2. Baza naturală de susţinere Individualizarea geografică a regiunii asociază criteriile naturale cu cele economice şi sociale. Comentarii şi răspunsuri la teste 13.2. Caracteristic pentru această regiune este existenţa unei game extrem de variate de forme de relief: depresiuni şi culoare. mai ales în raport cu pătrunderile câmpiei sub forma „golfurilor digitale” în partea de Vest şi depresiunile submontane ale Transilvaniei în Est. spontane sau dirijate. Accesibilitatea ridicată va face posibilă popularea intensă ceea ce le va atrage atributul de « cea mai umanizată unitate carpatică ». masive izolate. la Sud şi văile Someşului şi a Barcăului la Nord. Ele vor determina atât o diversitate de ordin peisagistic.1. culmi aplatizate. 13 Prin aprofundarea acestei unităţi de învăţare cursantul va conştientiza: . Obiectivele unităţii de învăţare nr. de evoluţie a teritoriului. versanţi prelungi. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Vest sunt delimitaţi printr-un racord diferenţiat morfologic. cât mai ales condiţii nuanţate sub raportul populării şi a modului de utilizare agricolă a terenurilor. Almaşului) separându-i de Podişul Transilvaniei. culoarul Mureşului şi o salbă de depresiuni submontane (Iara-Hăşdate. .1. 13.

ceea ce a determinat o bogăţie deosebită în resurse subsolice. Bratcani. în special calcare. Runcului. Spre nord. Someşului Cald. Înspre vest. La sud se înalţă masivul cristalin Găina. Ordâncuşei. Cuţilor. Pe de altă parte. În partea sa sud-estică se află o zonă constituită din calcare cristaline (culmile Scăriţa-Belioara. Altarului (cu cele mai renumite speleoteme din Europa). Topliţa etc. preponderent din cristalin precambrian şi paleozoic ce a mijlocit sculptarea unui relief greoi. “jugului intracarpatic” interpus între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali.sud-est se înscrie culmea Codru Moma. Gheţarul de la Scărişoara (ce adăposteşte un gheţar fosil cu o vârsta de peste 3000 ani) Peştera Vârtop (unde s-a descoperit o amprentă plantară aparţinând Omului de Neanderthal. alături de Culmea Codrului sau Dealu Mare-Preluca. din care se răsfiră celelalte masive montane Peşteri. relieful lor se aseamănă sub numeroase aspecte.Munţii Apuseni Arhitectura peisajului are ca element nodal grupa muntoasă a Bihorului. se racordează nucleului central Munţii Plopiş (918 m în Dealul Ponorului). în stratele cărora a fost modelat cel mai complex relief carstic din ţară (Peştera Vântului. Scărişoara-Ocoale) cu cel mai spectaculos relief carstic din România. Aceştia din urmă sunt incluşi de unii autori. peşterile Humpleu. Defileul Crişului Repede. cheile Văii Stanciului şi cascada Răchiţele. masiv. Există şi chei renumite precum cele ale Galbenei. Peştera Ciur-Izbuc cu peste 200 urme de paşi ale omului preistoric. izbucurile Izbândiş. cea mai înaltă şi masivă. partea centrală. Sighiştelului etc. cu renumitul « Târg de Fete » desfăşurat aici anual. Aici sunt localizate complexul carstic Cetăţile Ponorului comparabil în carstul european doar cu cel de la Scoczian din Slovenia. este alcătuită din Munţii Bihor (1849 m în Vârful Cucurbăta) veritabil nod orografic. din punct de vedere geologic ei relevă o mare varietate petrografică. iar la est Masivul Gilău-Muntele Mare (1821 m). Munţii Bihorului sunt flancaţi de masivul intruziv Vlădeasa (1839 m) în estul căruia se află un areal calcaros cu o serie de peşteri (Vârfuraşul). de acum 62 000 ani). în a doua jumătate a lunii iulie. Deşi se consideră că cele două grupe ale Apusenilor (Nordici şi Sudici) au evoluat diferit. între care Munţii Pădurea Craiului. Zăpodie. chei şi defilee cu geneze variate. cu culmi prelungi şi aplatizate în vreme ce văile au adâncimi mari şi versanţi prelungi. roci solubile în care au fost modelate veritabile carstoplene (Padiş. Hodobana. cheile Videi. Munţii Apuseni trimit o serie de alte apofize. El este alcătuit. Cu o orientare nord-vest . Pociovaliştei). alcătuiţi covârşitor din calcare. cât şi un mozaic peisagistic de mare valoare turistică. Albioarei. masive. La nord. alcătuiţi din şisturi cristaline şi Munţii Meseş (996 m în Măgura Priei) cu o litologie mai complexă unde rocile cristaline se asociază calcarelor din Podişul Boiului. asemeni unui V. Vulturese şi Leurda-Leaşu) fierăstruite de chei inedite (Poşăgii. constituit din roci cristaline paleozoice intens metamorfozate pe care a fost sculptat un relief de culmi semeţe.). cu masive cristaline în centru şi platouri carstice periferice Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . cu peste 50 km lungime. Lor li se asociază formaţiuni sedimentare mezozoice. Astfel.

Izbândiş). Climatul general este cel specific montan. Din cauza populării continue vegetaţia forestieră a fost exploatată. (Pietrele Ampoiţei. Baia de Arieş) exploatate încă din antichitate. spre est de Someşul Mic. În regiunea de contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest. ducând la creşterea uşoară a temperaturii medii anuale şi scăderea cantităţilor de precipitaţii în culoarul depresionar Alba Iulia – Turda (500-700 mm). în lungul faliilor carpatice marginale apar apele termale mineralizate (Vaţa. Roşia Montană. şi precipitaţii abundente de 800-1000 mm anual. Munţii Apuseni sunt un adevărat „castel de ape”. arealele carstice determinând mari acumulări drenate prin izbucuri (Galbenei. Vad-Borod) au un climat specific. spre care sistemul regional al Munţilor Apuseni se descarcă periferic. Hăşdatelor. nebulozitate ridicată. Veritabil castel de ape pentru nord-vestul ţării. Piatra Bulzului. De mare importanţă peisagistică dar şi sub aspect demografic sau economic este prezenţa „depresiunilor golf” ale Vad-Borodului. unic este relieful de masive izolate. Acumulări endocarstice deosebite. Iara-Hăşdate. Reţeaua de drenaj este foarte densă datorită precipitaţiilor bogate. La est de Valea Ampoiului. şi cele de cupru (Roşia Poieni) justifică topicul atribuit. Vegetaţia naturală dominantă este cea de pădure. Dumbrăviţa de Codru). klippe şi olistolite. realizate pe Someşul Mic (Gilău). se desfăşoară Munţii Trascăului. Piatra Helenească). Valea Drăganului (Floroiu). cu manifestarea etajării elementelor climatice. precum şi ale depresiunilor marginale Şimleu. Huedin. Versantul vestic este drenat de cele trei Crişuri (Alb. (Vaşcău. cu altitudini modeste. aflat sub directa influenţă a maselor de aer vestice este mai umed (peste 1500 mm precipitaţii anual la Stâna de Vale) În opoziţie. Plotunul. Râmeţului. pe Crişul Repede. Iada (Leşu). Pentru Trascău-Metaliferi. Zăcămintele de aur (Brad. Moneasa sau Geoagiu-Băi). Cunoscute sunt apele termale şi cariera de marmoră de la Moneasa. pe Someşul Cald (Tarniţa. unde rocile ofiolitice flanchează o culme calcaroasă prelungă (Ciumerna-Bedeleu). Vânătara. Ape termale. reducându-se considerabil Proiectul pentru Învăţământul Rural 88 . Versantul vestic. cristalini. continuaţi spre est cu Munţii Metaliferi unde mozaicul petrografic atinge paroxismul. îndeosebi cea din Ţara Moţilor.Munţii Apuseni Climat montan etajat cu influenţe oceanice. Coteţul Dobreştilor. Vâlcanul. Beiuşului şi Zarand-Gurahonţ-Brad. Apele subterane cuprind pânze freatice lipsite de continuitate. Aici se află blocuri cristaline asociate cu măguri vulcanice sau areale calcaroase. O mare parte din economia tradiţională a populaţiei autohtone. traversată prin chei spectaculoase de apele Galdei. Huedin. Tăuz. pe latura sud-estică a Munţilor Apuseni masele de aer sunt foehnizate. Arieş şi Ampoi. Extremitatea sud-estică a regiunii revine Munţilor Zarand. temperaturi medii anuale de 2-60C. precum şi carierele de la Vaşcău. se bazează pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Hidrografic. Fântânele-Beliş). Almaş. Negru şi Repede) şi de Barcău. Bulzişor. Ampoiţei. cu etajul fagului şi cel al coniferelor. ceaţă. cu frecvente fenomene de inversiune termică. Gurahonţ. de o mare importanţă balneară. Depresiunile (Brad. Potenţialul hidroenergetic bogat este valorificat prin lacurile de acumulare.

ponoarele Vânătara. Gheţarul de la Scărişoara. marmură. rezervaţiile fosilifere (Dealul cu Melci) etc sunt doar câteva din nenumăratele valori peisagistice naturale de care beneficiază acest spaţiu. soluri cu fertilitate scăzută) regiunea se încadrează în agroregiunile de munte. Roşia Poieni. climatice şi biogeografice. Peştera Urşilor. Sighiştelului.golf întâlnim argiluvisoluri sau soluri aluvionare.Munţii Apuseni Fond biogeografic diversificat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . pe platourile de joasă altitudine sau versanţii însoriţi) şi sunt valorificate prin culturi pomicole sau plante care rezistă unui climat răcoros şi umed. Toaia. În Munţii Pădurea Craiului există zăcăminte de bauxită. climă rece şi umedă. calcare. apar în succesiune cambisolurile (brune şi brunacide) favorizate de climatul umed şi răcoros şi de vegetaţia forestieră de foioase. În prezent exploatările sunt concentrate mai ales în Munţii Metaliferi la Zlatna. Cetăţile Rădesei. Runcşor. Astfel. au fost şi ele afectate de sistemul de creştere a animalelor. ciocănitoarea. Ordâncuşei. Terenurile arabile sunt restrânse (mai ales în depresiuni. veveriţa. meşteşugurile etc. Resurse aurifere. sărbătorile şi datinile. cerbul şi. cu păstrăv şi lostriţă. Someşului Cald. Huda lui Păpară. cinteza). iar pe calcare rendzine şi pseudo-rendzine. Varietatea şi unicitatea peisajelor. roci de construcţie). peşterile Meziad. Diversitatea petrografică se remarcă şi în multitudinea de roci de construcţie exploatate: granit. pietriş şi nisip. Pajiştile alpine din Biharea. Criştior-Brad. Roşia Montană. căprioara. Solurile sunt corelate cu condiţiile petrografice. la altitudini mai joase. Vântului. bogăţia tradiţiilor etnografice constituie resurse încă insuficient valorificate. Dintre resursele subsolului de mare importanţă sunt minereurile nemetalifere. Vlădeasa sau Muntele Mare. În depresiunile . minereuri. Fauna acvatică este reprezentată de cea specifică apelor de munte. portul popular. La altitudini mai mari dominante sunt spodosolurile (podzolurile brune şi brune acide) sărace în humus. Având în vedere specificul condiţiilor naturale (relief accidentat. cheile Turzii. Complexul carstic „Cetăţile Ponorului”. structurile geologice inedite ale Detunatelor. travertin. Lemnul pădurilor constituie şi în prezent o resursă importantă. fiind în curs de constituire sistemul de exploatare de tip rural. Galdei. O categorie importantă de resurse este potenţialul turistic deosebit al acestei regiuni. Activităţile industriale sunt legate în principal de resursele disponibile (lemn. Vadu Crişului. fiind folosit în fabricile de prelucrare a lemnului. bazalt. iar în masivul Gilău-Muntele Mare zăcăminte de fier cu conţinut redus în metal. suprafeţele ocupate cu păduri. mistreţul şi numeroase păsări (mierla. andezit. Râmeţului. La acestea se adaugă valorile etnografice şi culturale cuprinzând satele tradiţionale. Fauna pădurilor montane cuprinde animale de interes cinegetic cum sunt ursul. Galbenei. Exploatările auro-argentifere de pe valea Crişului Alb şi din bazinul superior al Arieşului datează încă din perioada daco-romană. polimetalice şi turistice apreciabile. Prezenţa păşunilor şi fâneţelor favorizează creşterea animalelor.

Industria extractivă are cea mai veche tradiţie din România. Problema actuală cu care ele se confruntă este depopularea spontană cauzată de migrarea în masă a populaţiei tinere şi indicele mortalităţii ridicat la cea vârstnică. cât şi de rolul istoric. Principalul centru care polarizează spaţiul Munţilor Apuseni este oraşul Câmpeni. Componenta antropică Condiţiile naturale relativ favorabile pentru o zonă montană (numărul mare al depresiunilor şi văilor. Punctul maxim al creşterii numerice a fost atins la jumătatea secolului XX. Aşezările rurale specifice sunt „crângurile” care sunt sate mici (sub 500 locuitori) cu structură risipită. Zece Hotare. După anii 60-70 ai secolului trecut (când exodul rural a atins în România valori deosebite în legătura cu politica de industrializare forţată) numărul populaţiei începe să scadă ca urmare a migrărilor spre oraşele dinafara spaţiului montan. exploatările de aur şi argint din zona Metaliferilor datând din perioada dacică. mici. Singura şansă de supravieţuire a unora dintre ele mai favorabil localizate este dezvoltarea turismului rural care să diversifice profilul economic al regiunii. Economia şi perspectivele sistemului regional Mineritul milenar între continuitate şi stagnare. în general. Exodul populaţiei este determinat şi de cauze economice şi sociale (nivelul de trai scăzut. a alimentării cu energie sau apă. 13. Abrud. Baia de Arieş. În scopul rafinării aurului a fost înfiinţată fabrica de acid sulfuric de la Zlatna care au produs o poluare masivă a naturii locurilor. altitudinile moderate. Ştei. 90 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Populaţia este repartizată inegal în teritoriu. Zlatna) în vreme ce suprafeţele intens împădurite (Padiş-Lumea Pierdută) sunt nepopulate.Munţii Apuseni 13. Vaşcău. Gurahonţ). dispensare. Nucet. forestiere. Sebiş. pastorale sau mixte. Răcaş. Câmpeni. Bauxita se exploatează la Vârciorog. Principalele oraşe sunt: Brad. cât şi de potenţialul de comunicaţie.3. lipsa infrastructurilor de acces. al cărui rol este determinat atât de poziţia relativ centrală în cadrul regiunii. Beiuş. Zlatna. Noul oraş Geoagiu are o funcţie turistică bazată pe valorificarea milenară a apelor termale şi termo-minerale din calcarele anticlinalului BoiRapolt-Rapolţel. Minereul de fier s-a extras de la Căpuş. minereul fiind sortat primar la Dobreşti şi livrat întreprinderii de alumină din Oradea. Ştei. celelalte naţionalităţi (unguri) apărând doar în zonele miniere. în culoarele marginale sau în zonele miniere (Brad. Roşia. Sebiş. arii de concentrare înregistrându-se depresiunile golf (Beiuş. magazine comerciale). Oraşe mici cu centrul de polarizare la Câmpeni. iar actualmente din minele de la Băişoara. prezenţa resurselor solului) au permis umanizarea accentuată a acestei regiuni. Ele au fost ridicate la nivel unic al intensităţii şi complexităţii sub stăpânirea romană (cunoscutele galerii de la Roşia Montană) şi au continuat până în zilele noastre. Abrud. Nucet. a dotărilor sociale strict necesare (şcoli.4. Cariere de Cei mai populaţi munţi ai continentului european. De remarcat structura etnică covârşitor românească. Aşezările urbane sunt vechi târguri sau centre miniere şi sunt. Aleşd. Numărul crângurilor cu dispariţie certă este deosebit de mare. Din punct de vedere al funcţiei economice satele sunt miniere. Ineu.

prelucrarea lemnului. Scărişoara. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pietroasa. bere. Explicaţi în spaţiul alăturat: 1. Beiuş şi Brad. Există suficiente temeiuri pentru a-i defini ca sistem teritorial funcţional sau ca regiunea naturală tipică? 2. Băişoara. Sohodol. produse de panificaţie) a intreprinderii European Drinks. Meziad etc) sunt simple avanposturi ale unor amenajări de amploare ce se cer realizate. Vadu Crişului. depresiunea Beiuş (Meziad. Beliş-Fântânele cărora li-i se adaugă alte cabane şi popasuri turistice (Padiş. Gîrda de Sus. Arieşeni. Test de autoevaluare Munţii Apuseni. Vaţa de Jos. o unitate fizico-geografică reprezentativă a României. Chişcău) devenind prin pensiunile lor ţinte ale unui număr în creştere de vizitatori Căile de comunicaţie sunt dense pentru o regiune montană şi sunt axate pe principalele văi. alcool. Munţii Apuseni sunt traversaţi de 91 Turismul ca şansă majoră a economiei regionale.Munţii Apuseni marmură de bună calitate sunt deschise la Moneasa. Chişcău. 13. Leşu. După anii ’90 în zona Ştei s-a afirmat industria alimentară (apă minerală. îmbracă atât un caracter artizanal (cunoscută este măestria moţilor în fabricarea vaselor şi articolelor din lemn). depresiunea Huedin (Sâncrai. Vaşcău. sucuri. GeoagiuBăi. Staţiunile Moneasa. Care sunt elementele ce au favorizat intensa populare a spaţiului montan? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Exploatarea lemnului ca bază a unei veritabile civilizaţii. Turismul valorifică doar o parte nesemnificativă a potenţialului atractiv natural şi antropic al regiunii. Râmeţ. cât şi unul de tip industrial (mobilă şi alte produse din lemn). Aireşeni). Centre de referinţă sunt Câmpeni. Un avânt deosebit a luat în ultimul timp turismul rural. Stâna de Vale. Cerbul. ridică o serie de obstacole în calea regionărilor geografice funcţionale tocmai prin gradul lor ridicat de individualizare. Izvoru Crişului). Ocupaţie străveche. anumite localităţi din bazinul Arieşului Mare (Albac.

o economie diversificată fondată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Profilul economic de perspectivă al regiunii situează pe primul loc. intense şi diversificate ale omului cu locul s-a născut un spaţiu mental de mare originalitate ce are ca nucleu. intens umanizate. În primul rând popularea a fost favorizată de altitudinea şi morfologia reliefului. În sfârşit. Analizând structura şi funcţiile peisajului. pe valea Crişului Repede şi pasul Ciucea. Câteva căi ferate secundare pătrund pe valea Arieşului (de la Turda la Abrud). prin sudul Munţilor Apuseni. cu predominanţa munţilor joşi. În cadrul acestui model regional. cu liniile suprapuse axelor de gravitaţie naturală şi antropică (văi. pe Crişul Alb (Ineu-Brad şi de aici la Deva) sau pe Crişul Negru (Beiuş-Vaşcău). Pe valea Crişului Repede. prelucrarea eficientă şi controlată a resurselor lemnoase. 2. din raporturile îndelungate.5. Se pune astfel în evidenţă o relaţie de complementaritate între spaţiul montan şi ariile mai joase limitrofe (Depresiunea Transilvaniei. accesibilitatea teritoriului sunt premise naturale favorabile ale instituirii unui sistem teritorial. Crişul Alb).Munţii Apuseni Infrastructura de acces sub imperativul modernizării. Câmpia şi Dealurile de Vest). pe valea Mureşului trece o altă arteră de importanţă europeană E68 (Arad-Deva-Sebeş spre Bucureşti). de data aceasta de sorginte antropică. Depresiunea Brad spre Deva. o agregare de tip sistemic ne mai întâlnită la celelalte grupe montane ale Carpaţilor. dinspre Oradea spre Cluj-Napoca trece drumul european E60. culoarul Mureşului. Din punct de vedere morfologic depresiunile şi platourile intens aplatizate au o extensiune remarcabilă ceea ce a permis nu numai amplasarea aşezărilor ci 92 Proiectul pentru Învăţământul Rural . la care se racordează toate celelalte elemente sistemice. Beiuş şi Vad-Borod sunt atrase de către spaţiul deschis al Dealurilor şi Câmpiei de Vest. Înălţimile sale sunt mijlocii. magistrala feroviară 3 (Bucureşti-Episcopia Bihor). căi de comunicaţii). minerit şi creşterea animalelor. La care se adaugă. urmat de agricultura ecologică. Reţeaua de drumuri se suprapune în mare măsură celei de cale ferată. Desfăşurarea largă şi unitară a grupei montane. Ţara Moţilor . Aici apare un nucleu central morfologic. cea mai intensă umanizare a unui spaţiu montan carpatic. Depresiunea Zlatna şi bazinul Ampoiului spre Alba Iulia. pot fi evidenţiate subregiuni. Crişul Negru. Modelul regional al Munţilor Apuseni apare ca o reţea dendritică. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. în mod nemijlocit. uşor accesibili. penetrarea adâncă a văilor şi depresiunilor. iar ochiurile reţelei fiind suprapuse masivelor montane. turismul. care deversează gravitaţional către ariile adiacente. mineritul substanţelor nemetalifere. Ariile aferente bazinului superior al Someşului Mic sunt polarizate spre exterior (spre Cluj-Napoca). Din aceste artere importante se desprind şosele pe toate văile importante (Arieş. 13. depresiunile „golf” Zarand. se constată o interrelaţionare strânsă între elementele componente. axate pe principalele văi şi căi de comunicaţii. detaşat. bazinul Arieşului spre Turda. Ampoi.

Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Cocean. şi forestiere pe care le-a valorificat intens în timp istoric. fâneţe.7. 3. păşuni). Potenţialul economic al carstului din Munţii Apuseni. Pop. 13. În al doilea rând. Carpaţii şi Subcarpaţii României. trebuie să menţionăm numeroasele obiective turistice care motivează menţinerea actuală a populaţiei în zonă. 2. populaţia a fost atrasă de resursele miniere. Bucureşti. (2000). x x x (1987). Editura Academiei Române. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . în special cele aurifere.Munţii Apuseni şi o diversificare a folosinţelor agricole (culturi. P. Gr.III. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Editura Academiei. (1984). Geografia României. Cluj-Napoca. Bibliografie selectivă 1. Nu în ultimul rând.

dealuri şi munte.aportul poziţiei geografice (în context transfrontalier) în diversificarea oportunităţilor sistemului regional. Asociere strânsă în plan peisagistic şi funcţional între câmpie. din Câmpia Crişurilor şi Someşului.rolul important al fenomenelor de complementaritate în structurarea organismelor teritoriale.Crişana Unitatea de învăţare Nr. în care râurile divaghează şi înmlăştinesc (cunoscutele mlaştini ale Ecedei). Economia şi perspectivele regiunii 14. Dealurile Ghepişului şi Piemontul Codrului. 14. 14 Unitatea de învăţare alăturată are menirea să familiarizeze cursantul cu: . Baza naturală de susţinere 14. A doua treaptă de relief este alcătuită din sectorul central-nordic al Dealurilor de Vest unde.1. deci.3. Bibliografie selectivă Pagina 94 94 96 98 99 99 14. Aici.6.2. înclină de la est la vest şi au o fragmentare mai Proiectul pentru Învăţământul Rural O entitate spaţială creionată toponimic pe un suport istoric recunoscut. Cermei sau Miersig. Obiectivele unităţii de învăţare nr. se înşiruie următoarele subunităţi: Dealurile Crasnei şi Sălajului. Structura orografică a bazei naturale de susţinere este compusă. toate teritoriile aferente unităţii cu acelaşi nume creionată ca diviziune politico-administrativă în urma regionărilor din anii 1920. altitudini de 300-400 m. forme de relief joase.2. . în principal. Componenta antropică a sistemului regional 14. de la nord la sud. precum şi din sectoarele de câmpii înalte ale Careiului (altitudinea maximă 143 m). 14 14. Comentarii şi răspunsuri la teste 14. 14 CRIŞANA Cuprins 14. Fac excepţie spaţiile montane aferente nucleului orografic al Munţilor Apuseni şi cele din partea nord-estică (Ţara Oaşului) integrate la alte unităţi teritoriale. sunt dunele de nisip din Câmpia Careiului fixate prin livezi de pomi fructiferi şi plantaţii de viţă-de-vie. al cărei teritoriu se regăseşte în proporţie covârşitoare între limitele sale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Ele au caracter piemontan (fără a omite însă unele iviri izolate de roci cristaline sau chiar vulcanice într-o serie de măguri). (Ea nu include. Dealurile Oradei. 1925 sau 1959).modul de transformare a entităţilor politico-administrative (inclusiv a provinciilor istorico-geografice în regiuni de program cu însuşiri sistemice.1. Este o entitate teritorială care cuprinde Câmpia şi Dealurile de Vest de la Nord de Crişul Albşi până la culoarul Someşului inclusiv.5. Baza naturală de susţinere Topicul regiunii provine de la provincia geografico-istorică omonimă. 94 . ca elemente morfologice aparte.4. .

Reţeaua profundă de falii a determinat formarea unor acvifere suprapuse (două în zona Oradea. datorită evaporaţiei şi evapotranspiraţiei intense. Marghita. mai umede şi moderate termic. Pâlcurile de stejar sunt rare datorită antropizării accentuate. Băile Felix dar şi în Dealurile de Vest la Boghiş. păduri de foioase. în zona de câmpie se înregistrează un deficit de precipitaţii cuprins între 50-175 mm anual ceea ce reclamă efectuarea irigaţiilor. În partea nordică. tributară integral Tisei. Rezerve importante sunt cantonate în structurile de tip piemontan al Dealurilor de Vest (Tăşadului. În sfârşit. Temperaturile medii anuale se înscriu între izotermele de 9-10. În scopul regularizării scurgerii. Miersig. Alte lacuri au însuşirile iazurilor (Cefa. dar şi pe alte râuri (lacurile Moftin. Este practic cea mai umedă zonă de câmpie din România. Climatic unitatea se află. Andrid. sub influenţa maselor de aer vestice. la Timişoara spre sud. hidroenergie) s-au construit o serie de lacuri pe Crişul Repede amonte de Oradea. Zăuan. cu temperaturi de 43°C). păduri de răşinoase. Pădurea Craiului şi Codru Moma). sinonimă cu tot atâtea posibilităţi de alimentare cu apă a agriculturii. Oradea. Crişana este străbătută. cu un maxim de primăvară şi toamnă. Tăşnad. Prisnel-Preluca) şi ale Munţilor Apuseni (Plopiş. în primul rând. Carei. cu obârşia în Depresiunea Huedinului). Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. industriei sau aşezărilor. lacurilor de acumulare antropică şi pânzelor freatice. Vegetaţia înscrie teritoriul suprapus câmpiei în zona silvostepei submediteraneene panonice dominate de păiuşul stepic (Festuca). Oradei sau Ghepişului) precum şi în patul aluvionar al luncilor. o traversează Crasna. Azonal se dezvoltă vegetaţia psamofilă (pe dune de nisip). Apele termale prezintă o mineralizare de 0. Reţea hidrografică aparţinând grupei vestice. de cele trei Crişuri (de unde şi numele atribuit) cu izvoarele în rama montană învecinată (excepţie face Crişul Repede. dar şi a unor utilităţi complexe (alimentare cu apă.4 °C la Oradea). Crişuri. în integralitate. Barcău. cu descărcări naturale sau în foraje la Satu Mare. versanţii vestici ai masivelor jugului intracarpatic (Meseş. Rezultă astfel o densitate superioară a reţelei hidrografice de suprafaţă. Meseşeni Băi etc. Barcăul şi Someşul. Etajul pădurilor de foioase debutează cu asociaţiile de cerete (Quercus cerris) urmate de gorunete (Quercus robur) şi făgete (Fagus silvatica). În ciuda acestui aspect. Sălacea).Crişana Climat montan cu precipitaţii bogate pe faţada vestică. Mari acvifere cu ape termale.5°C (10. iar precipitaţiile oscilează între 610-750 mm (619 mm la Satu Mare).7-12 gr/l ce creşte odată cu adâncimea acviferului. Ca plante rare cea mai cunoscută este nufărul 95 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Durata zăpezilor ajunge la 2 luni în arealele deluroase şi 2-3 luni în masivele muntoase învecinate. Vârşolţ). Creşterile de debite în perioadele ploioase îndelungate determină inundaţii pe Someş. iar al doilea la 340-410 m. Acviferele se extind de la Satu Mare în nord. accentuată. Şimleul Silvaniei. fapt cel adaugă un principiu curativ în plus. Resursele de apă aparţine reţelei de râuri epigee. Mai importante prin impactul lor turistic şi energetic sunt apele termale din subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. prin gravitaţia naturală şi antropică aferentă. Crişanei îi aparţin. primul la 47-150 m adâncime cu temperaturi de 49 °C.

O valoare deosebită o au terenurile agricole. Mozaicul etnic a atras o diversitate de ordin confesional. orbete. fazan). prepeliţă) respectiv pădurile de foioase (mistreţ. Davele de la Marca sau Tăşad. Dimpotrivă densităţi reduse definesc anumite areale din câmpia joasă şi mlăştinoasă a Crişurilor şi Someşului. Codru şi Sălaj) etc. inclusiv în perioada glaciară. Popeşti. respectiv argiluvisolurile şi cambisolurile în cele de deal şi podişuri. aluvisolurile şi solurile hidromorfe (lăcoviştile) apar azonal. biserici. În neoliticul timpuriu aici s-a individualizat „Cultura Criş”. Borş. Fondul forestier este limitat ca suprafaţă şi productivitate în vreme ce resursele turistice acordă regiunii perspective ample în domeniu prin apele termale şi termo-minerale. vulpe. resursele cinegetice şi piscicole. Componenta antropică a sistemului regional Popularea regiunii este extrem de veche. cu o desfăşurare largă şi o fertilitate ridicată ce permit practicarea a numeroase subramuri ale agriculturii. lup. La Tăşnad şi Episcopia Bihor se exploatează argile. cărbuni ( în bazinul Barcăului la Ip. castrele romane de la Marghita şi Porolissum stau mărturie importanţei sale în antichitate. Crişana deţine zăcăminte de materii prime energetice cum ar fi: petrol (Salonta. Sărmăşag. reformaţi. vizibile în structura demografică a numeroase aşezări. 14. Marghita. iar din luncile Someşului şi Crişurilor nisipuri şi pietrişuri utilizate în construcţii. dar cu o frecventă notabilă. păduri de foioase. viezure. (Nymphaea lotus thermalis) ce populează lacul şi pârâul Peţea din zona Băilor Episcopiei (1 Mai) de lângă Oradea. monumente. germană (şvabi). românesc.Crişana Etajare biopedogeograf ică relevantă: silvostepă. Fondul etnic autohton. 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Chieşd etc). Cunoscut este fondul de vânătoare de la Balc unde fauna cinegetică este densă. cernoziom levigat) ca predominante în zona de câmpie. gaze naturale (Balc. cu aşezări rurale mijlocii şi mari. castele. Pişcolţ). Densităţi ridicate ale populaţiei se întâlnesc în zona de racord a câmpiei cu dealurile. Curtuiuşeni. Fauna Crişanei este compusă din animale adaptate peisajului de câmpie (hârciog. Învelişul de soluri situează molisolurile (cernoziom. datorită apelor termale ce alimentează pârâul menţionat. De asemenea. a suferit în timp istoric interferenţe cu populaţie de origine maghiară. ape termale. obiectivele antropice (cetăţi. ape termale. protestanţi. versanţii montani. cu un indice de peste 1% anual. popândău. Solurile nisipoase. Este un relict tropical. Un fenomen îngrijorător este scăderea lentă a populaţiei regiunii. atracţii etnografice aparţinând zonelor Bihor. a dealurilor cu munţii (pe baza efectului de complementaritate) în luncile fertile ale râurilor. căprior. alături de ortodocşi convieţuind catolici. obiective turistice naturale şi antropice. păduri de răşinoase. potârniche. slovacă etc. iepure. Zăcăminte de petrol şi gaze. datorită soldului natural şi migratoriu negativ. Suplacu de Barcău). îmbătrânirea populaţiei se manifestă vizibil. Baza de resurse ale subsolului este variată. cu biotop actual natural în Delta Nilului. Umanizare încă din preistorie. dealurile cu fragmentare mai accentuată.3. în perimetrele intens urbanizate. menţinut în flora ţării noastre.

În cazul Tăşnadului. prezenţa resurselor. Zalău.Crişana Oraşele alcătuiesc un sistem urban. factorii climatici (cu preferinţă pentru arealele adăpostite). tradiţia locuirii etc. Marghita. Crişana are un număr redus de oraşe. şi adunate. Funcţia de bază rămâne cea agricolă. polarizat de Oradea. răsfirate printre livezile şi viile culmilor deluroase. politicoadministrative. Cum au apărut şi prin ce atribute se remarcă apele termale din Crişana? 2. al treilea oraş al unităţii studiate. hidrografici (prezenţa surselor de apă. turistice. dar şi evitarea suprafeţelor cu pericol de inundare). Zalăul. Salonta) sau după al doilea război mondial (Valea lui Mihai. comerciale. Raportate la extensiunea sa. de peste 100 000 locuitori. cu specializarea în cultura plantelor pentru satele din câmpie şi un profil agricol mixt pentru cele din zona deluroasă. Oraşele mijlocii şi mici îmbină funcţia industrială cu cea comercială sau agricolă. Tăşnad. Şimleul Silvaniei). In ce modalitate pot ele contribui la afirmarea turismului? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . 14. Satu Mare.în cea capitalistă (Carei. pe lângă funcţia industrială şi agricolă. în fostele cetăţi (Oradea. Test de autoevaluare Analizaţi în spaţiul alocat următoarele aspecte: 1. La adunarea gospodăriilor în vetre au contribuit şi măsurile luate de administraţia din secolul XVIII pentru gruparea cât mai strânsă a acestora. culturale. în zonele plane. Satele aparţin celor două categorii structurale. de câmpie sau piemont. în cele împădurite prelucrarea lemnului. Oraşele au nucleele constituite în epoca medievală. Funcţiile celor două oraşe mari. În arealele carbonifere sau petroliere se asociază profilul industrial (extractiv). se afirmă cea turistică legată de valorificarea apelor termale. s-a afirmat odată cu statutul său de reşedinţă judeţeană ajungând în 2002 la aproape 63 000 locuitori. sarcinile centrului polarizator principal revenindu-i Oradei (221 487 locuitori) urmată de Satu Mare (129 523 locuitori). Cehu Silvaniei). sunt industriale. Aşezările umane s-au adapta rigorilor impuse de morfologia reliefului.

mobilă. dar şi la Marghita. zahăr). aparataj casnic. Turism curativ şi cultural. Tinca. conductori emailaţi. Transporturile prezintă o serie de căi rutiere. Satu Mare. Economia şi perspectivele regiunii Economia Crişanei îmbină agricultura cu industria şi turismul. monoindustriale. Tăşnad. materiale plastice. inclusiv piersicul şi caisul. de Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultura productivă. mobilă. energiei. Carei. Principalul centru industrial rămâne Oradea cu prelucrarea bauxitei. Meseşeni Băi. Şimleul Silvaniei (cetatea medievală). Având un potenţial pedogeografic important. Marghita. Băile Episcopiei (1 Mai). fie în ferme mici sau în gospodăriile populaţiei din zona deluroasă. feroviare şi aeriene care facilitează vehicularea masei. se practică legumicultura.Crişana 14. Podgoriile Oradei. Industrie prelucrătoare diversificată. Staţiunea Băile Felix se înscrie între bazele turistice cu cerere internaţională. porcine sau bovine din zona de câmpie. Industria este concentrată îndeosebi în oraşele mari şi mijlocii. utilaje. mobilă. Biserica cu Lună). Grâul. Pe dunele de nisip ale Câmpiei Careilor şi în zona deluroasă găsesc condiţii fitogeografice optime pomii fructiferi. Beltiug. producţia de lacuri şi vopsele. Oradea în ştranduri sau piscine pentru turismul de agrement. În zona de câmpie se întâlneşte frecvent avicultura (creşterea gâştelor) şi apicultura. Zăuan. Satu Mare. anvelope. dar şi viţa de vie. 98 . textile. cele mici fiind. cum sunt cele de ovine. castrul de la Porolissum Incipient se afirmă turismul rural cu accent pe resursele etnografice din zona Codru. armături din fontă şi oţel. ramura agricolă are condiţii propice de dezvoltare. Intreprinderi mici. O însoţeşte municipiul Satu Mare cu industrie constructoare de maşini (utilaj minier). În ambele oraşe funcţionează termocentrale. În periurbanul principalelor oraşe. produse alimentare şi textile. Boghiş. Marghitei şi cele din vecinătatea municipiului Satu Mare produc struguri de bună calitate. Sălaj sau Bihor. plante tehnice şi furajere. Al doilea tip de turism practicat în regiune este cel cultural. Tăşnad sau Salonta. inul. în luncile Crişului Repede şi Someşului. Carei. regiunea este traversată axial de şoseaua internaţională E60 (Borş-Cluj Napoca-Bucureşti). de regulă. produse alimentare. Ele se valorifică balnear în staţiunile Băile Felix. produselor şi intereselor în sistemul regional. vizând obiectivele antropice din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor. Turismul de tranzit atinge cote ridicate datorită traversării regiunii de o serie de reţele rutiere şi feroviare cu conexiuni transfrontaliere. porumbul.4. Din acest punct de vedere ne aflăm în cea de-a doua zona agricolă a ţării. mixtă. textile. floarea soarelui. Turismul beneficiază de o serie de resurse naturale între care se remarcă apele termale din întreg subasmentul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. orzul. Câmpiile se integrează exploatării prin culturi de cereale. Pentru Zalău este proprie producţia de ţevi laminate din oţel. La Şimleul Silvaniei este recunoscută industria vinului. Creşterea animalelor se desfăşoară fie în ferme mari. Astfel. cu largi disponibilităţi de intensivizare. după Câmpia Română. Petrolul extras din regiune se rafinează la Suplacu de Barcău. de prelucrare a produselor agricole vegetale şi animale funcţionează la Carei (ulei. cânepa se cultiva pe suprafeţe vaste. valea lui Mihai (conserve de legume şi fructe). sfecla de zahăr.

Editura Academiei. Gr. unde este prezentă o veritabilă reţea de falii de mare profunzime. Regiunile pericarpatice. . Comentarii şi răspunsuri la teste 14. apele conţin. Berindei. Etc. temperatura apelor din zonă depăşeşte 50ºC ceea ce le atribuie o valoare de utilizare importantă. Ţara Beiuşului. (2005). . Astfel. I. În ştranduri şi piscine. Evoluţia viitoare a regiunii Crişana este jalonată de următorii factori favorizanţi: . în cura externă. Apele termale şi termominerale reprezintă „materia primă” a turismului curtativ. în 2-3 niveluri. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Pe lângă termalismul accentuat. La Oradea şi Satu Mare fiinţează două aeroporturi cu activităţi de transport în creştere. Studiile întreprinse asupra acviferelor cu ape termale din regiunea vestică a României au pus în evidenţă atât o etajare a structurilor freatice. Bibliografie selectivă 1. 2. locomotorii). Câmpia Crişurilor.6. IV.. pentru tratarea a numeroase tipuri de maladii (reumatismale. Editura Universităţii din Oradea. cât şi compoziţia lor chimică şi indicele de termalitate. Posea. . şi o serie de săruri ce le adaugă valenţe în plus în utilizarea lor în procedurile de cură.prezenţa unor resurse naturale şi umane care pot susţine o dezvoltare durabilă a teritoriului. 2. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. 3.Crişana Avantaje în colaborările transfrontaliere. agricole. În general.traversarea ei de viitoarele autostrăzi Borş-Oradea-Braşov şi Niyregyhaza-Satu Mare-Baia Mare îi va asigura o conexiune rapidă cu culoarul VI de transport european prefigurat a se dezvolta pe direcţia-Budapesta . Bucureşti. Pop. apele termale facilitează desfăşurarea turismului de agrement. industriale şi turistice cu cele din regiunile interne dar şi din cea transfrontalieră învecinată cu efect pozitiv asupra schimburilor comerciale. Oradea. aria de polarizare a oraşelor Satu Mare şi Oradea se poate extinde asupra unor teritorii din ţările vecine cu efect important în sfera economică şi socială. Pop. (1987). Geneza acviferelor cu ape termale a fost condiţionată de fragmentarea intensă a substratului geologic al regiunii Crişana.poziţia periferică în cadrul teritoriului naţional ce îi permite legături şi colaborări transfrontaliere ample. Crişul Repede. 1. A. inclusiv în perioadele mai reci ale anului 14.complementaritatea multor subramuri economice. Bucureşti. ambele cu legături internaţionale. magistralele feroviare Bucureşti-Cluj Napoca-Oradea-Episcopia Bihor şi Bucureşti-Braşov-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu. Lor li se adaugă şosele şi căi ferate orientate nord-sud (Satu Mare-Oradea-Arad) sau ramificate din acestea. Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . Geografia României. x x x (1992). în soluţie.. Ele sunt utilizate în staţiunile şi bazele turistice. Gr..5.Kiev.

Relaţiile stabilite la nivel interregional evidenţiază faptul că acest teritoriu nu poate fi ataşat nici Banatului. Se prezintă ca o câmpie întinsă. regiunea de faţă se individualizează pregnant într-un spaţiu neadjudecat de vectorii de gravitaţie ai sistemelor teritoriale învecinate. Bibliografie selectivă Pagina 100 100 103 105 106 107 15.1. cu un climat specific de bazin morfologic adăpostit. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Pe de altă parte. de la contactul masivelor muntoase ale Retezatului şi Poiana Ruscă.2. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită. aşa cum s-a precizat anterior.5. Baza naturală de susţinere 15. de agregare funcţională. Mai mult.3. de produse şi interese. deşi cu numeroase restricţii. culoarul Streiului (Orăştiei). cu soluri fertile. 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cursantul va realiza: . Obiectivele unităţii de învăţare nr.Haţeg-Poiana Ruscă Unitatea de învăţare Nr. 15 15. . 15 Prin asumarea conţinutului acestei unităţi de învăţare.6. cât şi spre apofiza ei nordică. nici Olteniei de nord.înregistrarea mutaţiilor economico-sociale ce au loc într-un sistem teritorial în urma unui impact politic sau ideologic major. între elementele sale componente apare un proces de coagulare. cu origine tectonică. Depresiunea (Ţara) Haţegului devine o arie cu orientare centripetă a fluxurilor de materie şi energie. prin numeroase elemente convergente. ce se ataşează. interpusă între Munţii Retezatului la sud şi sud-est. .2. respectiv Munţii Poiana Ruscă la vest – nord-vest. Un sistem teritorial delimitat de interfaţa regiunilor învecinate.identificarea unei regiuni cu specific aparte în ceea ce priveşte modul de agregare spaţială. Astfel. Componenta antropică a sistemului regional 15. 15. structura şi funcţiile sale. nici Munţilor Apuseni sau Transilvaniei sudice datorită unor praguri generatoare de disfuncţii majore. Deşi are o suprafaţă mai restrânsă.4 Economia regiunii 15. acest din urmă masiv este în cea mai mare parte a extensiunii sale tributar descărcării spre aria depresionară menţionată.definirea factorului-timp în devenirea regiunilor. Comentarii şi răspunsuri la teste 15. Posedă o bogată încărcătură istorică legată de amplasarea vestigiilor daco-romane Prin pasul Merişor (759 m) ea comunică direct cu Depresiunea Petroşani.1. formată în acelaşi mod. 15 HAŢEG-POIANA RUSCĂ Cuprins 15. dintr-un nucleu morfologic suprapus Depresiunii Haţegului.

generând inversiuni termice. Streiul. Rigorile climatului în creştere altitudinală. Resursele de apă ale regiunii sunt bogate. Aparţin. Galeşu. este dispusă în etaje succesive integrate domeniului forestier. cu o suprafaţă de 54 400 ha. regiunii şi masivele muntoase învecinate. Ponorici. În vatra depresiunilor iarna cantonează aerul rece. se organizează drenuri colectate de Jiu sau Mureş. în anul 1935. Streiul străbate axial regiunea fiind unul dintre cele mai intens amenajate râuri interioare din ţară. Datorită peisajului lor inedit. Astfel. rezultând o diversitate a reliefului şi a resurselor subsolului. Etajul fagului are o dispunere compactă în Poiana Ruscă şi în treimea inferioară a masivelor grupei Retezat unde urcă până la 101 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Zănoaga – 29 m profunzime. sistemului teritorial. situat la vest. Cioclovina. De-a lungul culoarului Mureşului până amonte de Orăştie pătrund influenţele submediteraneene marcate de temperaturi medii mai ridicate. morene). de asemenea. În Munţii Şureanu şi Retezatu Mic există numeroase acvifere carstice. Munţii Poiana Ruscă au aspect de cupolă. aici s-a înfiinţat. aplatizarea avansată a rocilor cristaline paleozoice şi relieful de culmi şi platouri domoale au favorizat o intensă umanizare (de unde şi topicul de “Ţinutul pădurenilor”). cu culmi largi şi văi relativ înguste. o interconectează cu apofiza culoarului Bistrei. Dimpotrivă arealele montane respectă legea zonalităţii climatice verticale. Lia. Trăsăturile climatului sunt dictate de orografie depresiunile şi culoarele de vale afişând un climat de podiş. primul de acest fel din România. Unitatea montană a Retezatului. cu temperaturi medii de 7-10°C şi precipitaţii de 700-800 mm anual. Peştera din Valea Stânii). Alt pas. dar şi cea a munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă sunt veritabile castele de apă din care. Parcul Naţional Retezat. cu numeroase elemente morfologice.Haţeg-Poiana Ruscă Nucleul regiunii este cuveta morfologică a Depresiunii Haţegului cu rol de polarizare naturală şi antropică. Pe crestele Retezatului temperatura medie anuală este negativă. hidrografice sau biogeografice rare. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline cu intercalaţii de calcare şi intruziuni eruptive. Tăul Agăţat. ierni cu zăpadă puţină şi de mai scurtă durată. Durata stratului de zăpadă ajunge la 4-5 luni. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Vegetaţia. cu scăderea temperaturii şi creşterea precipitaţiilor cu altitudinea. văi. divergent. ca element definitoriu pentru fizionomia peisajului regional. în primul rând Munţii Şureanu (2 130 m în Vârful lui Pătru) cunoscuţi printr-un relief carstic de mare amploare (peşterile Şura Mare. Florica etc). Munţii Retezat au altitudini ridicate (2 509 m în Vârful Peleaga) şi conservă numeroase forme ale modelării glaciare (custuri. Culoarul Mureşului. Rezerve importante de apă poartă Mureşul. Altitudinile mai reduse (1 374 m în Vârful Padeş). dar şi cel mai important râu din Poiana Ruscă. Tăul Porţii. în Depresiunea Haţegului. circuri. În zona Călan izvorăsc ape mezotermale. Viorica. Culoarul Orăştiei şi la poalele Munţilor Poiana Ruscă terenurile cu declivităţi mai pronunţate sunt acoperite de gorunete şi gorunofăgete. Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m). Inversiuni termice în depresiuni. Cerna. Lacurile artificiale Cinciş şi Gura Apei se adaugă celor peste 80 lacuri glaciare din Masivul Retezat (Bucura – 10 ha. ca axă hidrografică regională. Ana. Acestei unităţi i se asociază şi Culoarul Orăştiei respectiv Culoarul Mureşului dintre Şibot şi Săvârşin.

cupru) la Alunu. Apar însă şi elemente faunistice mai deosebite cum ar fi vipera cu corn (Vipera ammodytes) sau broască ţestoasă de uscat (Testudoi hermanni). Valorificarea continuă. chei. peisaje naturale pitoreşti. Tot în subsolul regiunii se află ape mezo-termale (la Călan) şi. dar şi prezenţa unei faune alpine al cărei simbol rămâne capra neagră ocrotită în Parcul Naţional Retezat sau diverse specii de acvile. Tot în Munţii Poiana Ruscă se află zăcăminte de minereuri complexe (plumb. Câmpu lui Neag) valorificate pentru cocs metalurgic sau termoenergie. fier. nemetalifere. Pedogeneza a găsit condiţii favorabile de manifestare în culoarele râurilor. Avem în vedere. Ruschiţa. Cioclovina. în Şureanu şi Retezat-Godeanu se extind pajiştile alpine Compoziţia faunei nu diferă faţă de alte regiuni preponderent muntoase ale ţării.Haţeg-Poiana Ruscă Interferenţe peisagistice derivate din antropizarea îndelungată. Teliucu Inferior şi Vadu Dobrii. Fondul forestier este extins. Uricani. creste. lacuri glaciare şi antropice. mai mult de două secole şi jumătate siderurgia locului. Ea relevă o etajare a biotopurilor preferate în cele două tipuri de pădure. Lupeni. Resursele turistice sunt extrem de variate tipologic. ce poate rivaliza oricând cu cea de la Carrara sau Paros). La peste 1800 m înălţime. În munţi distingem o etajare a solurilor de la cambisolurile brune şi brune acide la podzolurile acide alpine şi litosolurile crestelor şi culmilor fragmentate şi abrupte. profunde. dolomite. Ele s-au asociat rezervelor de cărbune superior din Depresiunea Petroşani (Petrila. nisipuri cuarţoase. a dus la secătuirea rezervelor uşor de exploatat ceea ce a dus la închiderea şi conservarea multor mine datorită rentabilităţii lor incerte. Pe calcare şi în zonele mai adăpostite apar endemisme submediteraneene (liliac. Peştera de la Româneşti). pinul negru. faună cinegetică şi piscicolă. Terenurile agricole din culoarele râurilor şi din depresiuni sunt valorificate prin culturi şi fâneţe. Paroşeni. o serie de peşteri de mare valoare turistică (Şura Mare. forestiere şi turistice. În Depresiunea Petroşani substratul edafic a fost în mare parte bulversat de către îndelungata şi intensa activitate de exploatare a cărbunilor. talc la Lelese. de foioase şi răşinoase. Muncelu Mic). cu ponderi de acoperire a terenurilor montane de peste 40 %. în peştera Cioclovina Uscată s-a exploatat guano. alun turcesc). În Munţii Şureanu. din secolul al XVIII şi până azi. marmură la Ruschiţa (de-o calitate superioară. Aninoasa. răspândite insular în Poiana Ruscă şi compact. între 1200-1800 m în Retezat sau Şureanu. Peste această altitudine el lasă loc răşinoaselor. în primul rând zăcămintele de fier din zona Ghelari. pe terase sau glacisuri. iar cele din zona montană pentru păşuni. precum şi în Depresiunea Haţegului unde apar soluri bine structurate. Ponorici. Resurse de cărbuni. În Ţara Haţegului sunt concentrate o serie de obiective antropice unice cum ar fi Sarmizegetusa Ulpia Proiectul pentru Învăţământul Rural 102 . situri paleontologice (cu urme de dinozauri pitici). Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă deţine o serie de resurse ale subsolului care au susţinut. 1100-1200 m. întâlnind practic toate tipurile naturale şi antropice relevante pentru ţara noastră: abrupturi. fertile.

al cărei comportament demografic nu a fost preluat datorită. de peste 6000 ani vechime. Munţii Poiana Ruscă – unde apar aşezările de platou şi de culme – culoarul Orăştiei sau Mureşului. Valorile parametrului demografic menţionat cresc mult. cu fixarea vetrelor în depresiuni şi culoare de vale şi mai rar pe versanţi sau trepte montane joase (în Munţii Poiana Ruscă). Populaţia urbană este mai numeroasă decât cea rurală. capabilă să susţină un bilanţ demografic pozitiv. De la habitatul subteran al perioadelor glaciare din peşterile munţilor Şureanu sau Poiana Ruscă s-a ajuns la aşezările paleolitice sau neolitice din lunca Mureşului (celebre sunt tăbliţele de la Tărtăria. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Fiind o unitate predominant muntoasă. Amplasarea capitalei Daciei romane. fenomenului de migrare internă. Locul de amplasare a capitalei Daciei romane. Aşezările poartă patina îndelungatei locuiri.3. fenomenul amestecului etnic fiind vizibil îndeosebi în zona nordică. în Depresiunea Haţegului indică importanţa deosebită a acordată de strămoşii noştri acestei regiuni aflată la intersecţia unor mari drumuri spre interiorul bazinului transilvan (cel de pe Valea Jiului şi cel care. Tezaurul hallstattian descoperit în peştera Cioclovina atestă locuirea spaţiului studiat încă din prima epocă a fierului. Considerăm că din punct de vedere turistic unitatea de faţă este una dintre cele mai reprezentative din întreaga ţară. De subliniat totuşi o populare mai intensă a Munţilor Poiana Ruscă. Ruralul are vechi tradiţii în Depresiunea Haţegului. cu o scriere necunoscută anterioară. vieţuiesc maghiari. în ariile depresionare ale Jiului şi Haţegului precum şi în culoarele Mureşului şi Orăştiei şi scad simţitor în cele montane. după unii exegeţi.Haţeg-Poiana Ruscă Traiana. depăşind 125 locuitori/km². unul dintre cele mai vaste situri antice din Europa. a unei populaţii tinere. cetatea Deva. respectiv Banatul. densitatea populaţiei este inferioară mediei pe ţară. de la cetăţile şi oraşele antice dacice şi romane la sistemele de aşezări actuale. urmează culoarul Bistra-Strei) dar şi funcţia sa de adăpost. bisericile din piatră de la Densuş. Se alătură acestora castelul de la Hunedoara. în primul rând. a culoarului Mureşului unde. în raport cu masivele aparţinătoare Carpaţilor Meridionali cu restrictivităţi morfologice şi climatice mai pronunţate. muzee. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a sistemului teritorial exprimă prin trăsăturile sale modul de interacţiune cu factorii naturali şi gradul acestora de favorabilitate în raporturile cu omul. Sântămăria-Orlea. În munţi caracterul dispersat al gospodăriilor (cu unele cazuri. După acest an. spre zona industrială a Depresiunii Petroşani şi spre centrul siderurgic Hunedoara. mai puţine. căderea industriei a diminuat creşterea demografică. monumente. până în 1989. 15. mai scunzi şi mai aplatizaţi. celei sumeriene). Din punct de vedere al dinamicii naturale se constată un spor natural superior regiunii învecinate dinspre vest. pe lângă români. Clopotiva sau Streisângeorgiu. de risipire) este vizibil în 103 Habitate umane consolidate în timp istoric. valori etnografice specifice etc. prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

prezenţa resurselor minerale şi afirmarea timpurie a industriei. Test de autoevaluare Regiunea Haţeg-Poiana Ruscă include în limitele sale două zone industriale de mare tradiţie din România şi anume cea a Văii Jiului şi Hunedoara-Călan. O caracteristică de moment a regiunii este lipsa unui centru polarizator dominant. Sunt frecvente satele mijlocii şi mari. Explicaţi în spaţiul acordat: 1. forestiere. Însăşi apropierea sa de Hunedoara. 15. Orăştie.Haţeg-Poiana Ruscă Oraşe cu geneză şi evoluţie legate de industria siderurgică. Faza roirilor montane s-a încheiat în anii `60 ai secolului trecut. Ce perspective de dezvoltare au aceste teritorii în actuala conjuctură a tranziţiei economice? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vulcan şi Aninoasa. în Depresiunea Petroşani s-a conturat o primă aglomeraţie urbană din ţară (cu peste 162 000 locuitori) prin asocierea spaţială a centrelor carbonifere Petroşani. Oţelul Roşu. Uricani. Paroşeni. Alte oraşe sunt Haţeg. odată cu trecerea la industrializarea masivă şi declanşarea exodului rural spre centrele urbane din regiune. Actualmente aşezările din Munţii Poiana Ruscă se confruntă cu depopularea. determină o disipare a funcţiei sale atractoare prin preluarea unor sarcini de către marele centru siderurgic. Poziţia excentrică şi numeroasele obstacole naturale interpuse între subsistemele regionale îi diminuează mult rolul de atracţie asupra celorlalte componente. Simeria. Deva. Călan. vreme ce în zonele plane ale vetrei depresionare sau teraselor gradul de agregare texturală creşte. dezvoltarea comerţului etc. de către Deva. Petrila. miniere). atribuţii preluate. Tot industria a stat la temelia afirmării oraşelor ce împrejmuiesc masivul Poiana Ruscă: Hunedoara. Oraşele îşi datorează apariţia unui complex de cauze din care nu lipsesc nevoia strategică a controlului asupra pasurilor şi trecătorilor. din punct de vedere politico-administrativ. Astfel. cu funcţii mixte (agricole. Lupeni.

De o valorificare mai intensă se bucură obiectivele antropice. Bazele de cazare sunt constituite din hotelurile din Deva. bovinele. Cinciş). Şureanului sau Poiana Ruscă nu există încă nici-o staţiune turistică propriu-zisă. Debutul este consemnat la jumătatea secolului XVIII (1754) când pe baza minereului din vecinătate se obţinea fier în topitorii (cuptoare) localizate pe văile Runc sau Zlaşti (Pop. lactate. 2000). în condiţii modeste de eficienţă prin intermediul unor cabane turistice (Baleia. cojocăria de la Orăştie. Per total. iar personalul disponibilizat. Streisângeorgiu. Şeptelul cuprinde ovinele şi caprinele specifice aşezărilor din zona montană şi a depresiunilor intracarpatice. dintr-o serie de moteluri şi cabane edificate în ultimii ani de-a lungul principalelor căi rutiere.4. Gura Zlata. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Haţeg. Potenţialul turistic remarcabil este exploatat la o cotă redusă. carne. Destructurarea şi reconversia industriei siderurgice după 1990 n-a rămas fără urmări în regiune. Gr. Economia regiunii Haţeg-Poiana Ruscă are ca ramură de bază industria ale cărei tradiţii sunt multiseculare. Nevoia de cocs metalurgic a stimulat exploatarea cărbunelui superior din bazinul Petroşani şi profilarea acestuia în industria extractivă. numeroase mine fiind închise. Creşterea porcinelor şi păsărilor diversifică structura subramurii. conserve de fructe şi legume) prezente la Haţeg. Tot cărbunele este utilizat la producerea de energie electrică la marile termocentrale de la Paroşeni şi Mintia. Agricultura valorifică solurile fertile ale luncilor şi vetrelor depresionare unde culturile de legume. În zona montană a Retezatului. bisericile de piatră din Depresiunea Haţegului (Densuş. O reconversie mai rapidă au avut ramurile industriei alimentare (bere. O cădere de ritm a suferit şi siderurgia colorată Deva fiind unul din centrele de prelucrare a minereurilor nemetalifere extrase din Poiana Ruscă. Pietrele. în special cele istorice şi religioase: castelul de la Hunedoara. Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Hunedoara. cereale şi plante tehnice predomină. Combinatul de fontă de la Călan şi-a închis porţile. Paralel industria extractivă a cărbunelui şi-a diminuat mult intensitatea.Haţeg-Poiana Ruscă 15. Sântămăria Orlea. Potenţial turistic exploatat incipient. Blidaru. Exploatarea elementelor atractive se realizează. cu mari şanse de afirmare în plan recreativ. iar cel de la Hunedoara este într-o metamorfoză funcţională încă neîncheiată. Vechea staţiune antică Aquae (Călan) a reintrat în ultima perioada în atenţia promotorilor turismului curativ prin amenajări vizând utilizarea în scop terapeutic a apelor mezo-termale. Cetatea Deva. cultural şi rural. cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (Sarmizegetusa Regia. Orăştie. Depresiunea Haţegului întruneşte condiţii optime pentru dezvoltarea pomiculturii (meri). Piatra Roşie). cele de la Nădrag şi Oţelul Roşu funcţionează la parametrii minimali. datorită destructurării industriei după 1989. Hunedoara. Colţeşti. Deva. La începutul secolului XIX intră în funcţiune viitorul mare centru siderurgic de la Hunedoara. mai numeroase în zona culoarelor Orăştiei şi Mureşului. Infrastructura de acces are o configuraţie dictată de orientarea principalelor culoare morfologice dar şi de necesitatea interconectării 105 Profil industrial în estompare. asistăm însă la un proces lent de dezindustrializare ceea ce se răsfrânge în planul vieţii economico-sociale.

spre Craiova. Evoluţia viitoare a sistemului regional Haţeg-Poiana Ruscă comportă mutaţii de ordin economic. prin Depresiunea Petroşani. . . Mutaţiile din industria românească din ultimul timp au dus la închiderea combinatului siderugic de la Călan şi reducerea drastică a activităţii în celelalte două centre. respectiv Banat. . Oţelul Roşu. Călan.Haţeg-Poiana Ruscă subsistemelor teritoriale. se ramifică şoseaua de legătură spre Oltenia. Cât priveşte fostele centre siderurgice ele trebuie să-şi dimensioneze activitatea de profil (în special Hunedoara şi Oţelul Roşu) la nivelul de rentabilitate şi să-şi diversifice economia dincolo de aspectul actual ce tinde spre monoindustrializare. la Simeria. iar cea care străbate Culoarul Orăştiei şi Depresiunea Haţegului se orientează.diminuarea ponderii industriei siderurgice masive şi energofagă şi substituirea ei cu IMM-uri profilate diversificat.5. Comentarii şi răspunsuri la teste Cele două regiuni industriale.creşterea rolului turismului în profilul economic regional prin punerea în valoare a unor resurse atractive naturale şi ridicarea standardului de promovare a zestrei turistice antropice. social şi infrastructural precum: . Magistrala feroviară Bucureşti-Deva-Arad are conexiune internaţională. În perspectivă Valea Jiului are o singură alternativă viabilă: dezvoltarea turismului de agrement în munţii care o înconjoară.valorificarea oportunităţilor oferite de poziţia geografică în raport cu o mare axă de circulaţie (viitoarea autostradă (Arad-DevaSibiu-Bucureşti).optimizarea şi diversificarea conexiunilor cu regiunile limitrofe prin construirea de tuneluri feroviare şi rutiere Un drum rapid care să substituie actuala şosea Târgu Jiu-Petroşani-Haţeg-Deva ar fluidiza circulaţia rutiera şi ar mări cota accesibilităţii turistice. . Depresiunea Petroşani trebuie să devină o zonă turistică reprezentativă pentru Carpaţii Meridionali. Astfel de-a lungul Culoarului Mureşului este grefată şoseaua internaţională E68 din care. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În consecinţă. Hunedoara) generate de dezindustrializare prin reconversia forţei de muncă în servicii sau alte activităţi productive. prima de exploatarea cărbunilor iar cea de-a doua de tip siderurgic. cel mai cunoscut fiind cel care leagă Depresiunea Petroşani cu Valea Cernei. s-au afirmat încă de la sfârşitul secolului XVIII.rezolvarea optimă a problemelor sociale din unele areale (Depresiunea Petroşani. cărbunii cocsificabili din bazinul Jiului fiind utilizaţi ca materie primă (cocs) în siderurgia oraşelor Hunedoara. fiind singura sa şansă viabilă de dezvoltare. cu un avânt deosebit în secolul XIX şi până în ultimul deceniu al secolului trecut. Dealtfel dezvoltarea lor a fost în mare parte interrelaţionată. prin Defileul Jiului. o mare parte din minele Văii Jiului s-au închis (şi datorită nerentabilităţii lor). peste pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. 15. Numeroase drumuri judeţene şi comunale pătrund în interiorul ariei montane.

(2001). Popa. Editura Universităţii de Vest. 3. Timişoara. Gr. Editura Presa Universitară Clujeană. Ţara Haţegului. Pop. Cluj-Napoca. x x x (1987). 2. Bibliografie selectivă 1. III. Studiu de geografie umană. (2000). Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. N.6. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . Geografia României. Bucureşti. Editura Academiei.Haţeg-Poiana Ruscă 15.

16 Studiul acestei regiuni este folositor cursantului deoarece: .rezumă o imagine concretă asupra perspectivelor ei de dezvoltare. sub forma unui nucleu mental consolidat în jurul oraşului Timişoara. întâlnim revelator exprimat criteriul mental al acţiunii de delimitare. se dezvoltă sectorul din amonte al Defileului Dunării (Baziaş- Definirea istoricogeografică a regiunii are o semnificaţie îndelung consolidată. 16 16. Munţii Banatului.2. 16 BANATUL Cuprins 16. Demn de menţionat este relieful carstic din Munţii Aninei şi Almăjului. Comentarii şi răspunsuri la teste 16. Gârliştei. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural .şi geografico-umane particulare. Dognecea) şi ariile depresionare (Almăjului şi Caraş-Ezeriş). Buhui. paşnică şi lucrativă a autohtonilor cu germanii. Fapt reflectat dealtfel în nivelul de dezvoltare atins de regiune (exprimat.Obiectivele unităţii de învăţare nr.explică rolul intercondiţionărilor în evoluţia economico-socială. Bibliografie selectivă Pagina 108 108 110 111 113 114 114 16. El apare pe fondul unui românism majoritar. fapt ce a generat o mare varietate a peisajului.1.6. Multiculturalitatea bănăţeană este un exemplu fertil al conlucrării diferitelor etnii în timp istoric în scopul propăşirii comune. Obiectivele unităţii de învăţare nr.Banatul Unitatea de învăţare Nr. Arhitectura peisajului are drept linii majore o grupă montană. Locvei. cu altitudini descrescătoare spre vest şi sud. Componenta demografică şi de habitat 16. pornind de la masivul central Semenicul (1 447 m. în Vârful Piatra Goznei). Mai mult. sârbii sau maghiarii. Munţii Banatului sunt un adevărat mozaic litologic şi structural datorat rocilor cristaline şi sedimentare străbătute de intruziuni granitice. în acest caz. definit de o interferenţă îndelungată. cu o serie de peşteri (Comarnic. Economia regiunii şi perspectivele sale 16. în zicerea populară “Banatu-i fruncea”).2. Aninei. Componenta naturală a sistemului regional Regiunea Banat este un alt exemplu de suprapunere a criteriilor de regionare funcţionale cu cele geografico-istorice. concis. Din punct de vedere petrografic. Berzascăi) de mare importanţă turistică.3. 16 16. arhaic. autentic. Minişului. Componenta naturală a sistemului regional 16. În raport cu aceasta sunt dispuse celelalte unităţi montane (Almăjului.1.5. . . În partea sudică. 16.4. Racoviţă. Lucrarea de verificare nr. Popovăţ) şi chei (Nerei. Caraşului.7.îi mijloceşte descrierea unui spaţiu geografic cu trăsături fizico.

etc. Câmpia Vingăi) peisajul este de tip silvostepic. Dealurile şi Depresiunea Oraviţei. Mureşul. Un atribut al vegetaţiei regionale este dat de prezenţa unor specii mediteraneene cum ar fi liliacul (Syringa vulgaris). potârniche. 1000-1200 mm precipitaţii medii anuale) se resimt influenţele submediteraneene. 1966. Treapta cea mai joasă de relief o constituie câmpia. mojdreanul. a speciilor de amestec (carpen. inclusiv menţinerea stratului de zăpadă peste trei luni. cu zăpadă puţină. Ataşate uneori strâns spaţiului montan. Hidrografia aparţine grupei râurilor vestice şi sud-vestice. Câmpia Timişului. Elemente faunistice mediteraneene. În dealurile Lipovei. Dealurile Pogănişului. căprior. În zonele de câmpie (Câmpia Aradului. alcătuită din mai multe compartimente şi anume: Câmpia Aradului. precum şi izbucurile Bigăr şi Ochiul Beiului. tei) pentru ca. Câmpia Timişului are altitudinile cele mai coborâte. direcţie preluată şi de reţeaua hidrografică ce le traversează. Excepţie face masivul Semenic unde ascensiunea orografică puternică dinspre vest determină o umectare mai intensă (peste 1 400 mm anual). numeroase specii de păsări. ierni mai blânde. amintim Lacu Dracului din zona Cheilor Nerei. Cerna se orientează spre vest şi sud ca afluenţi ai Tisei sau cu vărsare direct în Dunăre. Orşova) ocupat de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier. fapt valorificat turistic în staţiunea omonimă. Celelalte câmpii sunt mai înalte. Tirolului sau Buziaşului se extinde domeniul stejarului termofil. Treapta intermediară de relief o constituie sectorul sudic al Dealurilor de Vest. Nera.Banatul Mozaic petrografic şi Morfologic expresiv: munţi vechi. ele înclină de la est la vest. cea a gorunetelor şi pădurilor de fag de mistreţ. Reţea hidrografică divergentă. Câmpia Timişului. cu pâlcuri de stejar pufos şi pedunculat. viezure. Pe lângă lacurile antropice de pe Dunăre şi Bârzava. Câmpia Vingăi şi Câmpia Gătaiei. Urmează fagul. Cele mai devastatoare au fost cele din 1912. Asupra climatului general de munţi joşi (6-10°C. viiturile înregistrându-se primăvara timpuriu şi toamna. iepure. pisică sălbatecă. să domine ultimul termen al pădurilor de stejar. Caraşul. cu temperaturi mai ridicate. prepeliţa. Dealurile Tirolului. Domeniu al silvostepei şi al pădurilor de foioase. bine reprezentat la peste 600-700 m înălţime în toate grupele montane. Ele alcătuiesc tufişuri dense numite şibleac. colectată de Dunăre. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . gorunul. dealuri. Structura geologică friabilă (nisipuri şi argile) a favorizat o modelare şi fragmentare intensă. Climat montan în care influenţele vestice se interferează cu cele mediteraneene. Timişul. Alimentarea este preponderent din ploi. castanul dulce cornul. Acvifere carstice. cu vegetaţie hidrofilă de-a lungul râurilor sau în zonele cu umectare ridicată. în Almăj şi Semenic în vreme ce etajul subalpin este abia configurat în Semenic. Fauna câmpiilor este dominată de rozătoare. 90-120 m. paltin. în munţii joşi ai Locvei sau Dognecei. între care se individualizează peisagistic Dealurile Lipovei. câmpie. Bega. Dintre speciile mediteraneene amintim vipera cu corn şi scorpionul. Coniferele apar insular. iar cel al pajiştilor alpine veritabile lipseşte. 2005 când Timişul şi Bega s-au revărsat pe mari suprafeţe. cărpiniţă. 75-100 m şi are un vizibil caracter de subsidenţă. cerul şi gârniţa. au aspect tabular şi un potenţial agricol deosebit.

dar. Densitatea populaţiei scade de la câmpie spre spaţiul montan. valorile ei scăzând. Buhui). Timişoara cumulează variate funcţii economice şi sociale (industriale. încă din secolul al XVIII-lea la dezvoltarea centrului siderurgic Reşiţa. Apare satul compact localizat de-a lungul râurilor. conferă acestui spaţiu un potenţial turistic foarte important.Banatul Zăcăminte de cărbuni. administrative). inclusiv în teritoriul transfrontalier apropiat. bazalt (Lucareţ). iar structura etnică este extrem de mozaicată. Lugoj. Turnu). culturale. Oraşe de mărimi diferite polarizate de Timişoara. cetatea iniţială (castrum Themes) fiind amintită într-un document din 1212 şi care a devenit un centru urban ale cărui valenţe atractoare se amplifică în perioada actuală. slovaci. obiectivele antropice din Timişoara. în depresiuni. Resursele de minereuri de fier de la Dognecea şi Ocna de Fier din Munţii Dognecea şi huilele cocsificabile de la Eibenthal. 110 . Solurile predominante sunt molisolurile (în câmpie). marmură (Bocşa). a vecinătăţii cu frontiera cresc în Proiectul pentru Învăţământul Rural Demografie cu spor natural redus. Reşiţa. Frumuseţea peisajului montan.660 locuitori). 16. datorită familiilor cu copii puţini. Cozla. Orşova. populaţia şi aşezările. datorită localizării sale de-a lungul unor axe de transport internaţional principale. Defileul Dunării. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a sistemului regional. atestat documentar încă din anul 1156. Gârliştei. Regiunea deţine şi resurse nemetalifere (minereuri cuprifere) la Moldova Nouă şi Sasca Montană. Pe calcarele sinclinalului Reşiţa-Moldova Noua s-au format rendzine. Caransebeş. Nu lipsesc solurile aluvionare. reflectă şi ele o specificitate aparte. Obiective turistice pitoreşti. litosolurile. Zădăreni. zăpada bogată şi îndelungată din Masivul Semenic. Centre de rangul doi sunt Aradul (172. Satchinez. Caraşului. Cel mai mare oraş din partea vestică a ţării. comerciale. de regulă de la câmpie spre spaţiul montan unde fertilitatea terenurilor reduce productivitatea agricolă (principala funcţie rurală). calcare. germani. Mărimea satelor diferă. Minişului. lăcoviştile. Popovăţ. azbest (în bazinul Nerei). cu spor demografic redus datorită unei planificări familiale cu tente tradiţionale (motivată de nevoia de-a nu împărţi prea mult proprietăţile familiei). uraniu (Ciudanoviţa).. Bigăr. În Câmpia Banatului se exploatează petrol (Biled. Trei Ape şi Văliug etc. Secu. sârbi. cehi. cupru. peşterile Comarnic. nisipuri. turistice. Reţeaua de aşezări este bine consolidată.827 locuitori în 2002). Anina. pietrişuri. argiluvisolurile. implicit. Doman. ţigani. fier. Oraşele sunt polarizate de Timişoara (317. pe lângă români vieţuind maghiari. uneori şi pe platourile carstice într-o risipire pronunţată. apele minerale de la Lipova şi Buziaş. mai ales a celui carstic (cheile Nerei. lacurile de acumulare de la Porţile de Fier. Foeni. pseudorendzine şi terra rossa.3. bulgari. cambisolurile (în Dealurile Banatului) şi spodosolurile (podzolurile). la contactul formelor de relief. şi Reşiţa unde perspectivele diferă: cele ale Aradului. Aici întâlnim clasic reprezentat tipul demografic bănăţean recunoscut prin natalitatea sa scăzută şi. şisturi bituminoase la Anina. Baia Nouă au dus.

înfiripându-se încă din anul 1771. odată cu renunţarea la politica industrializării cu orice preţ şi ca urmare a poziţiei sale relativ izolată în teritoriu se reduc. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia este de tip agro-industrial. iar cele mici funcţii agroindustriale şi comerciale. agricultură. cultura plantelor şi creşterea animalelor pentru ca în zona montană cea din urmă să devină hotărâtoare (se cresc ovine. Caransebeşul. spre cea montană. porcine sau păsări. ovine. Pâncota. Timişului. culturale. Agricultura relevă un degradeu al intensităţii şi productivităţii din zona joasă. Urmează. Nădlac. cu un vârf al afirmării 111 Standard economic superior altor regiuni ale ţării. Industrie. Ca oraşe-staţiuni turistice sunt Lipova şi Buziaş. Moldova Nouă. Culturile de cereale şi plante tehnice din câmpiile Aradului. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Buziaş. de mutaţiile post-decembriste. comerciale.4. Care sunt aspectele etajării fizico-geografice şi cum se manifestă ele în Banat? 2. Test de autoevaluare Răspundeţi în spaţiul alăturat la următoarele întrebări: 1. caprine şi bovine).Banatul importanţă în vreme ce ale Reşiţei. Oraşele mari cumulează funcţii industriale. Anina. Sînnicolau Mare. siderurgia Reşiţei. turism. Vingăi şi Gătaiei se intercalează cu plantaţiile de pomi fructiferi sau viţă de vie. turistice. Ghioroc. Bocşa. 16. Industria are vechi tradiţii. cu arii de gravitaţie locale. Pâncota. Cunoscută este podgoria Aradului cu centrele Miniş. Cum explicaţi standardul de dezvoltare superior al regiunii? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 16. Oraviţa. Jimbolia. de câmpie. bazată pe materii prime locale. Lipova. Unitatea deluroasă restabileşte echilibrul între cele două ramuri ale agriculturii. Lugojul. Deta. fiind afectată structural. Creşterea animalelor este secundară şi se practică în ferme mari de bovine. Curtici. uneori decisiv.

Timişoara-Stamora Moraviţa (conectată transfrontalier spre Serbia). de căile ferate Bucureşti-Arad-Curtici şi Bucureşti-Craiova-Turnu SeverinTimişoara-Stamora Moraviţa cu legături internaţionale. la Orşova se produc nave de mic tonaj etc. precum şi în oraşele Timişoara şi Arad unde se practică un turism cultural intens.c Actualmente ea se află într-o criză profundă a restructurării. Semenic. un raport optim între populaţie şi baza de resurse. iar râul Bega. ferate. În raport cu regiunile învecinate. 112 Proiectul pentru Învăţământul Rural . La Timişoara şi Arad funcţionează aeroporturi.Banatul Perspective de dezvoltare legate de Dunăre şi transfrontalierul cu Ungaria şi SerbiaMuntenegru. în 1719. Centre cu industrie puternică sunt Timişoara şi Aradul. cu funcţie de axă gravitaţională cu dublă descărcare: spre aria susmenţionată. Călacea). maşini agricole. La Jimbolia se produc materiale pentru construcţii. la Caransebeş funcţionează un combinat de prelucrare a lemnului. produse alimentare. Trei Ape) având capacităţi limitate. Turismul valorifică doar o mică parte a patrimoniului atractiv regional. destinată agrementului hivernal. mobilă. prezenţa unor resurse ale solului şi subsolului variate. tradiţiile industriale şi agricole. inclusiv din cele două ţări învecinate. aeriene şi fluviale. Vehicularea masei şi energiei în cadrul sistemului regional se realizează pe căi rutiere. În acelaşi oraş se produc locomotive Diesel. Aici se fabrică maşini şi utilaje. (De subliniat că anterior datei menţionate. regiunea este traversată de şoselele Deva-Arad-Nădlac (cu legătură spre Ungaria). produse textile (prelucrarea lânii şi mătăsii naturale). Dintre numeroasele peşteri doar Comarnic este deschisă unui speoturism ocazional. produse textile. maşini electrice. prin amenajările executate. Astfel. precum şi un culoar. Valorificarea apelor termale din subasmentul câmpiei este incipientă (Timişoara. material rulant. Oradea-Arad-Timişoara ("magistrala vestului"). dar şi spre culoarul fluviatil european al Dunării. Astfel. resurse umane de calitate superioară. Teremia Mare. brânzeturi etc. celelalte baze (Vălig. Timişoara şi Aradul. Timiş-Cerna. şi turistice superioare a căror valorificare nu a atins nici pe departe vârful de sarcină. În cadrul sistemului regional se conturează o arie de dezvoltare efervescentă marcată de cei doi poli. îngrăşăminte chimice. Banatul are perspective de dezvoltare remarcabile înmagazinate în următoarele « puncte tari »: poziţia geografică favorabilă în cadrul triplei joncţiuni România-Ungaria-Serbia şi Muntenegru. Banatul posedă resurse agricole. Mai intensă este circulaţia turistică în staţiunile cu funcţie curativă Lipova şi Buziaş. funcţionează o singură staţiune montană. la Bocşa se produc primele cantităţi de fontă prin topirea minereului de fier cu ajutorul mangalului obţinut în « bocşe »). la nivel naţional între cele două războaie mondiale. este navigabil.

Etc. aducătoare de valenţe multiple în raporturile de interacţiune cu omul. În al doilea rând. a fondului forestier diversificat compoziţional. 2. Şi nu în ultimul rând. a faunei şi solurilor (de la molisolurile câmpiei la spodosolurile culmilor muntoase). la cele de deal şi munte. În mod similar apare o etajare a vegetaţiei. a cărbunilor cocsificabili. cuprinsă între câteva zeci de metri (nivelul Dunării în defileu) şi 1449 m altitudine maximă. Să ne reamintim de prezenţa minereului de fier şi cupru. cu scăderea temperaturii medii anuale şi creşterea cantităţii de precipitaţii. Proiectul pentru Învăţământul Rural 113 . comportamentul demografic al bănăţenilor (derivat dintr-o anumită mentalitate. În primul rând. Ea va induce o etajare a climatului. Or. mai recent a petrolului şi gazelor naturale. prin vecinătatea cu spaţii mai dezvoltate a fost de bun augur. a unor obiective turistice de referinţă. specifică) n-a fost orientat spre prolificitate şi creşterea presiunii asupra mediului. de la silvostepă la etajul pădurilor de conifere. avansul luat devreme s-a menţinut şi mai târziu. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. de la cel de câmpie. În Banat apare o etajare a reliefului. Nu este vorba aici numai de o mai mare diversitate a structurilor peisagistice. baza de susţinere a sistemului teritorial bănăţean este mai favorabilă în comparaţie cu cea a Bârladului sau Moldovei de nord-est. poziţia geografică a Banatului. cât mai ales de bogăţia şi diversitatea resurselor subsolului. ce a generat încă din secolul XVIII un decalaj al Banatului în raport cu celelalte regiuni neindustrializate. natural sau social. În special resursele minerale şi combustibilii au permis înfiriparea timpurie a industriei.5. exemplul pozitiv fiind preluat şi permanentizat.Banatul 16. spre exemplu. Ceea ce n-a fost cazul altor regiuni.

) 4. x x x (1987). Editura Academiei. Haţeg-Poiana Ruscă şi Banat. 4. 4 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învăţare nr. Oradea. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. Pop. Editura Universităţii din Oradea.Adresa cursantului. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Regiunile pericarpatice. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. Editura Academiei. la obiect. (2000).6. 13-16 referitoare la regiunile Munţii Apuseni. Lucrarea de verificare nr. Comentaţi trăsăturile bio-pedogeografice ale regiunii HaţegPoiana Ruscă. (2. Gr. Care sunt factorii ce au favorizat dezvoltarea economică timpurie a Banatului? (2.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1.Specializarea şi anul absolvirii. (2. (2.0 pct. Crişana.) 5. (2005). III. Geografia României.Banatul 16. 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . IV. Geografia României. Munţii Apuseni sunt cunoscuţi ca o entitate de veche şi intensă populare.0 pct.Numărul lucrării de verificare. . . Explicaţi antropizarea lor accentuată.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Pop. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . Bucureşti. 3.7.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Gr. Zonalitatea altitudinală este una din legile fundamentale ale Geografiei.) 2. Cluj-Napoca. Bucureşti.5 pct. . 2. . x x x (1992). 16. Bibliografie selectivă 1. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. Editura Presa Universitară Clujeană.5 pct. Răspunsul va fi logic formulat. Exemplificaţi acest fenomen în regiunea Crişana. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.) 3.

credem noi. subordonării faţă de capitala recunoscută a provinciei.înregistrarea interferenţelor dintre elemente naturale diferite vizând o finalitate comună.definirea rolului catalizator al infrastructurii tehnice a teritoriului în gestionarea sa.explicarea structurii complexe a unei regiuni în curs de conturare funcţională. într-o manieră ce vizează independenţa funcţională totală. cu funcţia polarizatoare în continuă expansiune ce se sustrag. cu atribute variate. De aici şi până la constituirea unor regiuni de sine stătătoare drumul este scurt şi. Cele două oraşe sunt în curs de-aşi contura şi consolida un hinterland propriu şi de-aşi regla relaţiile cu vechiul centru atractor de pe alte poziţii. 17 17. au apărut şi se afirmă centre noi. . practica economico-socială a dovedit prezenţa unui raport de inversă proporţionalitate între extensiunea şi complexitatea sistemului teritorial şi capacitatea sa de-a răspunde eficient şi oportun dezideratelor dezvoltării imediate. Analiza detaliată a spaţiului geografic aferent vechii provincii atestă prezenţa unor praguri. Baza naturală de susţinere 17. 17 OLTENIA NORDICĂ Cuprins 17. 17 Menirea acestei unităţi de învăţare este să-i ajute cursantului la: . Bibliografie selectivă Pagina 115 116 119 120 122 122 17. 115 Regiunile sunt organisme vii care se formează. Întrebarea care poate fi formulată în acest caz este: de ce nu o singură regiune. . Economia regiunii şi perspectivele sale 17. În consecinţă. a unor fâşii de inflexiune cu rol de fragmentare şi reorientare a liniilor de forţă specifice vechiului sistem.1. limita ce le separa fiind încă ezitantă datorită sinuozităţii şi divagării frecvente.4.2. a liniilor de gravitaţie.6. Mai mult. spre o direcţie sau alta. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin a perturbat vechiul sistem teritorial tributar în exclusivitate Craiovei.Oltenia nordică Unitatea de învăţare Nr. Oltenia? Cu atât mai mult cu cât ea a fiinţat. Obiectivele unităţii de învăţare nr. apariţia în Oltenia istorică a două centre urbane cu potenţial de polarizare în creştere. Proiectul pentru Învăţământul Rural . se dezvoltă şi se metamorfozeaz ă permanent. Pe de altă parte.3.5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. de-a lungul timpului şi este receptată în conştiinţa publică drept o entitate de sine stătătoare. Comentarii şi răspunsuri la teste 17. Componenta antropică şi de habitat 17. de cooperare şi afirmare independentă. Provincia geografico-istorică a Olteniei se subdivide din punct de vedere al agregatelor spaţiale de tip sistemic în două entităţi şi anume Oltenia nordică şi Oltenia sudică.

Oltenia nordică

partea nordică a Olteniei l-a parcurs deja. În perspectivă însă este de aşteptat ca municipiul Drobeta-Turnu Severin, astăzi integrat regiunii menţionate, să devină polul unei entităţi teritoriale anizotrope axată pe defileul Dunării şi apofizele sale nordice (inclusiv Depresiunea Severinului).

17.2. Baza naturală de susţinere
Sectorul sudic al grupelor Parâng şi Retezat, vestul Subcarpaţilor şi Podişului Getic alcătuiesc un amfiteatru morfologic inedit. Baza naturală de susţinere a regiunii analizate este formată dintr-o serie de masive muntoase cu morfologie şi altimetrie variate. Astfel, în nord se desfăşoară grupa Retezatului, din care munţii Mehedinţi, Vâlcan, Retezatul Mic aparţin regiunii. Ei i se integrează şi partea vestică a Munţilor Căpăţânii, din grupa Parângului. Toate aceste masive sunt alcătuite predominant din roci calcaroase, ca urmare relieful carstic le defineşte morfologia. Acelaşi tip de relief este prezent şi în Podişul Mehedinţi. Numărul peşterilor este apreciabil, unele dintre ele (Topolniţa, Epuran, Izverna, Martel, Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Fuşteica, Polovragi, Muierilor, Peştera cu Corali, Topliţa ) posedând valenţe turistice remarcabile. Nu lipsesc cheile (Galbenului, Bistriţei, Cernei), câmpurile cu doline, depresiunile de captare carstică, podurile naturale, câmpurile cu lapiezuri etc. A doua treaptă de relief aparţine Subcarpaţilor Olteniei, mărginiţi de Olteţ şi Motru, formaţi din culmi orientate est-vest (Măgura Slătioarei, 767 m) şi depresiuni dispuse pe două aliniamente, unul intern şi altul intra-colinar. Dintre depresiunile interne, de dimensiuni în general reduse, amintim Polovragi, Baia de Fier, Novaci şi Tismana, iar dintre cele externe cea mai importantă este Depresiunea TârguJiu-Câmpu Mare. Olteniei nordice îi aparţine şi un sector de bordură al Podişului Getic ale cărui coline mărginesc spre nord depresiunile subcarpatice externe. Includem aici partea nordică a platformelor Olteţului, Jiului şi Strehaiei dealtfel strâns legată morfologic de structurile subcarpatice. În partea sud-vestică se desfăşoară Depresiunea Severinului şi Dealurile Coşuştei ce debuşează spre Valea Dunării. Diapazonul elementelor climatice variază de la temperaturile medii anuale negative în partea înaltă a Retezatului şi Parângului, la cele cuprinse între 2-6°C în masivele muntoase mai joase. În Subcarpaţi, datorită adăpostului din spaţiile depresionare, valorile termice medii urca la 9-10°C. Precipitaţiile descresc, în schimb, cu altitudinea, de la 1 400 mm pe culmile muntoase la 600-700 mm în Subcarpaţii Olteniei şi 600-500 mm în Podişul Getic. Poziţia sudvestică a teritoriului îl include în aria de manifestare a influenţelor submediteraneene, resimţite îndeosebi în depresiunile vestice (Turnu Severin, Tismana, Baia de Aramă). Tot în vest - nord-vest se produc fenomene foehnale de intensitate mai atenuată. Remarcăm, deci, o tentă uşoară de aridizare climatică pe direcţia vest-est şi de la nord la sud, colţul sud-estic al regiunii având rigorile cele mai pregnante. Resursele de apă sunt cantonate în râurile care îşi au izvoarele sau tranzitează regiunea. Ele sunt colectate în totalitate de
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Climat aflat sub incidenţa influenţelor mediteraneene.

116

Oltenia nordică

Râuri cu obârşiile în zona înaltă, unele amenajate hidroenergetic.

Peisaj dominat de păduri de foioase şi conifere.

Resurse ale solului şi subsolului variate.

Dunăre, fluviu ce mărgineşte partea sud-vestică a unităţii, în perimetrul Depresiunii Severinului. Jiul, cu obârşiile în perimetrul regiunii Haţeg-Poiana Ruscă, traversează axial Oltenia de nord colectând pe stânga şi pe dreapta o serie de afluenţi între care Amaradia, Gilortul, Motrul şi Tismana. Depresiunea Severinului este drenată de Bahna cu debuşare directă în colectorul principal. Dintre amenajările hidrotehnice cea mai importantă este barajul de la Porţile de Fier situat în extremitatea sud-vestică a regiunii, în partea din avale a Defileului Dunării ce pune în funcţiune marea hidrocentrală (2150 MW) construită în cooperare cu fosta Iugoslavie. Lacul Ceauru, din Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare este destinat a alimenta termocentrala de la Rogojel dar şi pentru alte trebuinţe industriale sau agricole. Un rol asemănător îl au acumulările Vădeni, Târgu Jiu sau Bumbeşti-Jiu. Un alt lac, de origine carstică, este Zăton, localizat în zona Ponoarele din Podişul Mehedinţi. Exceptând zona carstică a munţilor şi podişului Mehedinţi, unde apar frecvent dezorganizări ale reţelei hidrografice epigee şi formarea unor drenaje subterane ample, teritoriul regiunii are o reţea de ape curgătoare şi pânze freatice din care poate să-şi satisfacă necesarul de apă. Potenţialul biogeografic este dispus etajat, în strânsă corelaţie cu factorii morfologici. Cel mai expresiv element al acestuia, vegetaţia, îşi etalează asociaţiile altimetric, începând cu pădurile de stejar termofil din dealurile joase ale Podişului Getic şi continuând cu gorunetele dealurilor de 450-600 m, cu goruneto-făgetele unei fâşii de tranziţie situată la 600-700 m şi etajul fagului dezvoltat până la peste 1 100 m. Pe versanţii masivelor Retezat şi Parâng etajarea continuă cu pădurile de răşinoase respectiv cu pajiştile alpine. O caracteristică a vegetaţiei regiunii este intercalarea, în etajele inferioare, a unor specii submediteraneene precum mojdreanul, cărpiniţa, liliacul, păducelul. O dispunere asemănătoare o au elementele faunistice, în pădurile de foioase avându-şi biotopul preferat mistreţul lupul, vulpea, pisica sălbatecă, ciocănitoarea, cinteza, iar în cele de conifere ursul, cerbul, râsul, jderul, acvilele. Apar şi elemente de climat mai cald precum vipera cu corn (pe calcarele însorite ale zonei Mehedinţi). Cuvertura de sol conservă în tipologia ei influenţele substratului litologic, climatului sau vegetaţiei. Pe calcarele masivelor Mehedinţi, Vâlcan sau Căpăţânii, ale Podişului Mehedinţi sau format rendzine şi pseudorendzine, sub pădurile de fag soluri roşcate, brun roşcate sau brune, sub cele de conifere podzoluri intens acidificate. Nu lipsesc solurile hidromorfe, aluvionare sau regosolurile. Baza de materii prime a regiunii însumează zăcămintele de cărbuni termoenergetici din Podişul şi Subcarpaţii Getici (bazinul Motru-Rovinari, cele de la Alunu-Cuceşti, Husnicioara, Tismana), zăcământul de antracit de la Schela, petrolul şi gazele asociate de la Bâlteni, Ţicleni, Bustuchin, Scoarţa-Albeni. Calcarele de la Pârvuleşti sunt folosite la fabricarea cimentului la Bărseşti. În subsol se află o

Proiectul pentru Învăţământul Rural

117

Oltenia nordică

serie de acvifere minerale şi mezotermale cum ar fi cele de la Săcelu sau Ţicleni. Resursele agricole sunt date de diferitele categorii de terenuri, cu fertilitate ridicată în lunci şi depresiuni şi mai scăzută în dealuri şi zona montană. Ele permit o utilizare complexă de la cultura cerealelor la păşunile şi fâneţele valorificate pastoral. Fondul forestier se extinde pe suprafeţe notabile în zona montană unde consistenţa şi conformaţia pădurilor este superioară. Oltenia nordică posedă un patrimoniu turistic bogat şi variat. Peşterile din Munţii şi Podişul Mehedinţi, cele din munţii Vâlcan, Căpăţânii şi Retezatul Mic; cheile, ponoarele şi izbucurile specifice aceloraşi zone carstice; lacurile şi apele minerale fauna cinegetică şi piscicolă sunt atracţii naturale încă nevalorificate. Lor li se adaugă monumentele brâncuşiene de la Târgu Jiu (Poarta sărutului, Coloana infinitului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor), casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, mănăstirile Horezu, Polovragi. Tismana; culele din nordul Olteniei, etnografia zonelor Gorj şi Mehedinţi etc.

17. Test de autoevaluare Formulaţi răspunsuri adecvate la întrebările: 1. Ce particularităţi climatice şi hidrografice relevă Oltenia nordică?

2. Care dintre oraşele regiunii credeţi ca are cele mai importante atuuri în concurenţă geospaţială a polarizării şi de ce?

118

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Componenta antropică şi de habitat Componenta antropică şi de habitat se înscrie. încadrat demografic în categoria superioară a oraşelor mijlocii. Schela Cladovei sau Ostrovu Mare datând de acum 13 000 – 7000 ani. mai rar pe versanţii cu declivităţi mai reduse.Oltenia nordică 17. climatul fără extreme deosebite. complementaritatea indusă de contactul formelor de relief. Aşezările sunt grupate teritorial în luncile şi pe terasele râurilor. Aşa cum o arată dovezile arheologice descoperite la Baia de Fier sau Boroşteni.(romii). stopată după 1990. cu scăderea natalităţii. sau cele din epoca bronzului (Bălvăneşti. În ultimii ani se amplifică funcţia turistică. va amplifica raporturile de cooperare funcţională între cele două centre. sunt factorii ce explică umanizarea densă şi îndelungată. Novaci) au sub 25 000 locuitori cu excepţia oraşului Motru.. Apar şi sate foarte mari. în contextul unei infrastructuri de acces modernizată. Continuitatea populării o atestă vestigiile de la Ogradena. Predomină populaţia rurală. Profilul economic este cel industrial pentru oraşele mari şi mijlocii. Teritoriu populat încă din preistoric. bilanţ demografic fluctuant. Ţicleni.3. posibilitatea adăpostului în peşteri sau munţi etc. Bumbeşti Jiu. Structura etnică atestă dominanţa netă a românilor. Dimpotrivă spaţiul montan este slab populat ca dealtfel şi Podişul Mehedinţi. gradul de urbanizare fiind mai redus. Actualmente. Predomină satele mijlocii şi mari. iar oraşele Târgu Jiu şi Drobeta – Turnu Severin au şi atribuţii politico-administrative şi culturale. cu o concentrare mai expresivă în Podişul Getic şi depresiunile subcarpatice. Resursele variate ale solului şi subsolului. Al doilea centru de polarizare este oraşul Drobeta TurnuSeverin (116 342 locuitori) a cărui amplasare pe Dunăre îi conferă un statut spaţial de relativă independenţă în raport cu ariile polarizate învecinate (Banat. răsfirate sau adunate. în vreme ce oraşele mici păstrează anumite tente industrial-agrare. Rovinari. Târgu Cărbuneşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 . convergenţele hidrografice sau a căilor de comunicaţie. cu un profil economic mai complex (agroindustrial) Oraşele sunt mai puţin numeroase şi valorifică. Celelalte oraşe ale regiunii (Baia de Aramă. Sate gorjene şi mehedinţene cu structuri şi funcţii diferite. Polul gravitaţional principal este municipiul Târgu Jiu (98 000 locuitori) care prin poziţia sa geografică îndeplineşte rolul unui „loc central” regional. Dinamica teritorială a cunoscut o orientare înspre zonele industriale (carbonifere) din sudvest. prin poziţia lor. 50 000 ani). Oltenia Nordică sau Oltenia sudică). Miloştea) sau fierului. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii. regiunea a fost populată încă din paleoliticul mijlociu (cca. Oraşe în afirmare polarizate de Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. de asemenea. cu trăsături particulare. răspândirea populaţiei reflectă indicele de favorabilitate al factorilor naturali. îmbătrânirea populaţiei. Distanţa mai redusă faţă de Târgu Jiu. Dinamica naturală se înscrie în valorile caracteristice întregii ţări. în vetrele depresionare şi.

Tismana. Prelucrarea lemnului se realizează la Târgu Jiu. Motru. Agricultura valorifică atuurile diversităţii pedologice şi climatice. Materialele de construcţiei sunt reprezentate prin cea mai mare fabrică de ciment din ţară. pe fondul afirmării industriei. 120 . în general avem de-a face cu intreprinderi mici şi mijlocii uşor adaptabile noii strategii de dezvoltare a industriei în perioada actuală Turismul este o ramură economică aflată la începutul dezvoltării propriu-zise. cu infrastructura cea mai bogată.Oltenia nordică 17. cea de la Bârseşti. Activităţi turistice în afirmare. Târgu Cărbuneşti. ale cărei ape mezotermale sunt utilizate în scop curativ încă din vremea romanilor. Industria. Pomicultură. Pentru ocuparea forţei de muncă feminine din regiune s-au implantat mici intreprinderi de textile. cultivându-se pe suprafeţe extinse cerealele sau plantele tehnice. industria celulozei şi hârtiei. ale depresiunilor subcarpatice şi ale Podişului Getic. este destul de diversificată. este oraşul Târgu Jiu unde se practică un turism cultural generat de valorificarea moştenirii brâncuşiene. Municipiul Drobeta Turnu Severin s-a afirmat în domeniul construcţiilor şi reparaţiei navelor fluviatile. Poziţia ocrotită a oraşului Bumbeşti-Jiu explică localizarea aici a unei industrii de interes militar reconvertită după 1990 spre fabricarea aparaturii casnice (frigidere). creşterea animalelor. iar interdependenţele şi conexiunile între elementele componente ale organismului teritorial se înmulţesc şi se fortifică. cât şi obiceiurile sau tradiţiile ancestrale. Odată cu creşterea altitudinilor şi a fragmentării terenurilor se trece spre predominanţa creşterii animalelor. care s-a constituit într-un veritabil lanţ trofic pentru subramurile apropiate. Lângă Târgu Cărbuneşti este în construcţie o mare întreprindere de componente auto. situat la est. în fâşia submontană şi montană practicându-se un oierit intens. dar şi spre Husnicioara. deşi nu a înregistrat mari grupări teritoriale. Principalul centru. Principala ramură. iar pe versanţi şi terase pomii fructiferi. a fost exploatarea cărbunilor la suprafaţă sau în subteran (50% din producţia de lignit a României) în bazinele Motru şi Rovinari. Printre staţiunile de interes regional este şi Bala din Podişul Mehedinţi. în lunca Jiului legumele. în aceleaşi oraşe. tricotaje şi confecţii. În zona Novaci şi Vaideeni el este moştenit de la populaţia „descălecată” aici din Mărginimea Sibiului ce şi-a conservat atât folclorul.4. alimentară. Industrie energetică şi prelucrătoare. Oltenia de nord exemplifică acest stadiu incipient de agregare sistemică în care. se amplifică urbanizarea. ceea ce a dus la apariţia unităţilor de producţie şi reparare a utilajului minier de la Târgu Jiu. în zonele joase. a laptelui la Novaci şi Târgu Jiu. Ei i se adaugă în ultimul timp localitatea Ţicleni ale cărei acvifere cu ape minerale sulfuroase Proiectul pentru Învăţământul Rural Interferenţe ale ramurilor economice principale. Economia regiunii şi perspectivele sale Conjugarea industriei cu agricultura este proprie tuturor regiunilor în curs de individualizare ştiut fiind că tocmai activităţile industriale sunt cele care stimulează urbanizarea şi polarizarea. deci tranşează opţiunile înspre o entitate teritorială sau alta. Bumbeşti Jiu. spre nord-vest sau Alunu. Cea mai veche staţiune este însă Săcelu. în sud. Exceptând fabrica de ciment de la Bârseşti. de lângă Târgu Jiu. Rovinari.

Timişoara . O altă localitate cu funcţii turistice complexe este oraşul Drobeta . În satele subcarpatice gorjene există premise favorabile dezvoltării în perspectivă a turismului rural. Tismana. posedă obiective a căror amenajare se impune cu stringenţă. Un rol important pentru circulaţia regională îl are şoseaua longitudinală est-vest. Dezvoltarea şi modernizarea în continuare a infrastructurii tehnice a teritoriului.Oltenia nordică şi clorurate stau la baza primelor iniţiative de exploatare curativă. castrul roman) se asociază unor obiective culturale (muzee. monumente). între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. mai ales în domeniul speoturismului. unde Podişul şi Munţii Mehedinţi. În partea sud-vestică teritoriul regiunii este traversat de şoseaua internaţională E70. ca axă de transport europeană. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . ci şi o complementaritate funcţională profitabilă.Turnu Severin unde vestigiile istorice (ale podului peste Dunăre construit de Apollodor din Damasc. ce traversează principalele depresiuni subcarpatice. Cea mai importantă este şoseaua CraiovaTârgu Jiu-Petroşani cu legătură spre Transilvania şi vestul ţării. cel gorjean şi cel mehedinţean. cu debuşare în E70 la Drobeta – Turnu Severin. cu ramificaţii şi legături spre Serbia/Muntenegru şi Ungaria. spre Marea Neagră. dar şi celelalte unităţi montane.Drobeta-Turnu Severin-CraiovaBucureşti. în sens. Polovragi (cu mănăstirea şi peştera cu acelaşi nume). Imaginea viitoare a regiunii Olteniei nordice poate fi construită pe fortificarea funcţiilor atractoare ale oraşului Târgu Jiu. Sistemul căilor de transport atestă prezenţa unor drumuri orientate preponderent pe direcţia nord-sud. Concomitent. a interrelaţiilor spaţiale cu Drobeta – Turnu Severin va asigura regiunii nu numai un cap de pod spre culoarul Dunării. Prin intermediul portului fluviatil Drobeta – Turnu Severin regiunea are acces la calea navigabilă a Dunării cu direcţionare spre centrul Europei sau. Căile ferate însoţesc cele două axe rutiere majore pe acelaşi traseu şi cu aceleaşi oportunităţi de transport. în primul rând. printre primele cavităţi subterane din ţară amenajată turistic). invers. afirmarea turismului în zona montană şi subcarpatică va stimula fenomenul de individualizare funcţională pornind de la cele două spaţii mentale conturate deja. întărirea coeziunii interne. Alte areale turistice sunt Baia de Fier (cu cunoscuta Peştera a Muierilor. de penetrare spre Subcarpaţi şi Carpaţi. Potenţialul de dezvoltare a turismului este însă mult mai bogat. menite a pune în valoare gravitaţia naturală existentă spre acesta. Nu lipsit de interes este turismul de tranzit de-a lungul Văii Jiului şi cel spre Defileul Dunării care va deveni în perspectivă una din zonele turistice de importanţă internaţională.

are o serie de puncte tari şi puncte slabe care vor conta în configurarea rezultatului final al competiţiei dintre ele. Pop. Bibliografie selectivă 1. Târgu Jiu şi Drobeta-Turnu Severin. Ca influenţe climatice. Ileana-Georgeta. Ielenicz. inclusiv în perspectivă. de la cel de câmpie în sud. Mioara (2003). Astfel. Editura Academiei. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei.Oltenia nordică 17. Editura Presa Universitară Clujeană. Oltenia nordică are un climat etajat. În primul rând. M. Subcarpaţii României. 3. III. la cel de podiş în centru şi cel montan (inclusiv alpin) în nord. în contextul intensificării traficului european pe fluviu îi va crea oportunităţi în plus. Din punct de vedere hidrografic. aici se resimt puternic influenţele submediteraneene din sud-vest. cu ploi de toamnă şi ierni mai blânde. Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. (2000). Carpaţii şi Subcarpaţii României. Geografia României. 2. pe o axă. În zonele carstice apar acvifere subterane iar în Retezat lacuri glaciare. Cluj-Napoca. 2. de intensă circulaţie. Dimpotrivă. 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pătru. x x x (1987).. Drobeta-Turnu Severin posedă un potenţial antropic mai ridicat derivat din numărul mai mare de locuitori. Târgu Jiu este poziţionat central ceea ce îl favorizează prin reducerea distanţelor faţă de oricare din arealele periferice. Dunărea colectează întreaga reţea organizată în munţi şi podişuri. nord-vest. Mai mult el posedă atribute mentale mai solide. excentrică în raport cu teritoriul regiunii ceea ce presupune dificultăţi în gestiunea acestuia. Punctul său slab provine din aceeaşi poziţie geografică periferică. Gr. Fiecare din cele două oraşe.5.. Editura Universitară. ca axă hidrografică regională detaşându-se Jiul. ca centru de referinţă al Gorjului şi ca marele depozitar al unei moşteniri 17.6. Bucureşti. Ghincea. o poziţie geografică la Dunăre care. cea a Jiului.

descrierea unei entităţi teritoriale grefată pe un suport fizicogeografic relativ omogen.2. cu atribute de specificitate şi unicitate certe.6. cel oltean. climatului de câmpie cu variaţii reduse. puţin fragmentat şi denivelat.peisajul cu numeroase tente de omogenitate datorate reliefului jos. Economia regiunii şi perspectivele sale 18.4.existenţa unui centru polarizator net detaşat în raport cu celelalte oraşe. Baza naturală de susţinere 18. 18 Abordarea acestei unităţi are următoarea menire formativ-educativă: . de-a lungul Dunării. Baza naturală de susţinere Uniformitate peisagistică determinată de relieful aplatizat de câmpie şi dealuri joase. . Argumentele pentru delimitarea ei ca entitate teritorială de tip sistemic sunt: .identificarea unui spaţiu mental. Comentarii şi răspunsuri la teste 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. . . 18.1. până aval de Drobeta-Turnu Severin.5. dar şi părţii centrale şi sudice a provinciei istorice Oltenia. Convenţional ea poate fi fixată pe cumpăna de ape ce desparte Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare de dealurile Piemontului Getic.Oltenia sudică Unitatea de învăţare Nr. cea sudică. în est. în primul rând. Limitele acestei regiuni sunt bine precizate pe trei laturi. cu trăsături caracteristice. 18 OLTENIA SUDICĂ Cuprins 18.1. unde Oltul o desparte de teritoriul polarizat de Bucureşti şi în vest unde urmează parţial lunca Dunării. .2.disfuncţiile evidente care s-ar manifesta în cazul delimitării unei regiuni echivalente provinciei istorice susmenţionată. Componenta demografică şi de habitat 18. . 18 18. vegetaţiei de stepă şi silvostepă.exemplificarea rolului indicilor de favorabilitate naturală în optimizarea relaţiilor spaţiale. Bibliografie selectivă Pagina 123 123 125 127 128 129 18. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Componenta naturală a sistemului regional este constituită.3. Oltenia sudică se substituie ca topic unei regiuni fizicogeografice denumită Câmpia Olteniei.prezenţa unui spaţiu mental bine închegat. din Câmpia Olteniei compartimentată în două 123 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Deosebit de ambiguă este limita nordică. datorită sinusoidelor frecvente ale traseului său generate de difluenţa frecventă a vectorilor de gravitaţie spre regiunea învecinată.

Afluenţii de ordin inferior au cursuri temporare. Zăvoaiele de luncă însoţesc cursul râurilor mari şi au în compoziţia lor diverse specii de salcie. fazanul. aceasta fiind considerată adesea ca un mare con de dejecţie al Dunării la debuşarea sa în Depresiunea Getică. Vegetaţia din platformele Strehaiei şi Olteţului se compune din stejar termofil. cât şi o umanizare asemănătoare A treia unitate poate fi considerată Lunca Dunării care începe să se contureze imediat ce fluviul evadează din strânsoarea defileului lărgindu-se treptat până la 2-5 km. ghimpele (Ruscus aculeatus). argiloase. cu altitudini ce nu depăşesc 300 m care prin morfologia lui a facilitat atât o pedogeneză intensă. odată cu creşterea indicelui de ariditate. unde predomină cernoziomurile şi cernoziomurile levigate spre dealurile piemontane. în diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural 124 . Mari rezerve de apă sunt cantonate în structurile piemontane ale Podişului Getic. Vechile sale bălţi şi ostroave au fost transformate antropic. care formează unele dintre cele mai extinse şi compacte asociaţii. În sud-vestul regiunii a pătruns vipera cu corn sau broasca ţestoasă de uscat (ambele specii submediteraneene). verile fiind călduroase. de la 650 la 500 mm (568 mm medie anuală la Craiova). Solurile alcătuiesc un degrade tipologic de la câmpie. Un relief jos. În pădurile de stejar vieţuiesc mistreţul. primăverile timpurii. dar şi în cele ale câmpiei propriu-zise.etc. iar poziţia sudică a regiunii ridică temperatura medie anuală la peste 11ºC. vulpea. Climatul se încadrează altimetric celui de câmpie joasă. soc. iar la limita estică se află Oltul. la rândul ei. Tipice pentru regiune sunt elementele floristice submediteraneene precum: cărpiniţa (Carpinus orientalis). Direct în Dunăre se varsă şi Drincea sau Desnăţuiul. În perimetrul său cele două râuri primesc o serie de afluenţi (Motru. Câmpia Băileştilor şi Câmpia Romanaţilor. iar toamnele îndelungate.Oltenia sudică Climat cald cu influenţe sudvestice. Dunărea. în platformele Huşniţei şi Bălăciţei). plop. anin. Stepa şi silvostepa larg desfăşurate. Partea sudică a regiunii se confruntă cu un deficit de apă ce trebuie asigurat prin aducţiuni din Dunăre sau râurile principale. În câmpie apar asociaţiile de silvostepă. Olteţul. cu graminee şi pâlcuri de stejar brumăriu şi pedunculat. Compoziţia faunei reflectă diversitatea biotopurilor existente. scumpia (Cotinus coggygria). sânger. Oltenia sudică este străbătută axial de Jiu. mojdreanul (Fraxinus ornus). Teslui). cu soluri roşcate şi brun roşcate. Amaradia. pisica sălbatecă. în perioadele secetoase scurgerea lor încetează. Cea mai mare parte a regiunii se află sub influenţa maselor de aer submediteranean venite dinspre vest. prepeliţa. cer şi gârniţă. În partea nordică ea se ataşează sectorului central şi cel apusean al Podişului Getic reprezentat prin platformele Olteţului şi Strehaiei (subdivizată. în scopuri agricole. popândău. subunităţi. în majoritatea lor. Ca notă morfologică aparte semnalăm dunele de nisip din zona DăbuleniSegarcea fixate prin plantaţii de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. iepuri. Resursele de apă sunt înmagazinate în reţelele de suprafaţă. Jiul şi Oltul – ca principali vectori hidrografici. potârnichea. orbete). În zonele joase ale câmpiei predomină rozătoarele (hârciog. între care fluviul Dunărea deţine ponderea cea mai ridicată. Precipitaţiile descresc de la vest la est.

depăşind astfel media pe ţară (5. teritoriul câmpiei densităţi demografice sub media pe ţară. exploatate în Piemontul Getic (Vedea. Oltenia sudică se constituie. Valoarea ei descreşte de la est la vest şi de la nord la sud. Ostrovu Mare. Densitatea aşezărilor este mai mare în podiş decât în câmpie. mijlocii şi mari. În luncile râurile se extind solurile aluvionare dar şi cele hidromorfe. Gârla Mare. cea mai slab populată fiind fâşia sudică. unde câmpia se asociază cu podişul generând complementaritate sub aspectul resurselor este mai dens populată ajungându-se. orientat atât spre nord. Brădeşti). fertile cu disponibilităţi de utilizare pentru o gamă variată de culturi. s-au dezvoltat de regulă în vecinătatea centrelor urbane.3. obiceiuri. cât şi spre sud. cel al bazinului Motru. într-un teritoriu cu gravitaţie difuză. Resursele naturale aparţin combustibililor fosili. energetici.5 aşezări/100 km²). Componenta demografică şi de habitat Condiţiile naturale prielnice au favorizat umanizarea timpurie a teritoriului studiat. În partea nordică. Dimpotrivă. utilizaţi de marile termocentrale din suburbiile Craiovei. localizate de-a lungul râurilor. Fărcaşele. Slatina. Basarabi) cu numeroase situri localizate între bucla Dunării. sub 100 locuitori. mănăstiri. Răspândire populaţiei este inegală în teritoriu. de la Ostrovu Mare. sub 500 locuitori. Există şi un număr destul de însemnat de sate foarte mici. Vinca şi Vădastra) şi cele din epoca metalelor (Sălcuţa. În Piemontul Getic peste 60% din aşezări se încadrează în grupa satelor mici. Iancu Jianu.Oltenia sudică Hidrocarburi şi terenuri agricole fertile. Populaţia rurală păstrează încă o uşoară creştere deşi fenomenul îmbătrânirii este vizibil. 18. spre Târgu Jiu. Izvoru. a arterelor de circulaţie. Pe dunele de nisip sau format psamosoluri. spre deosebire de satele din Podişul Getic unde aspectul linear sau tentacular se întâlneşte deseori. ajungând la 5-12 localităţi/100 km². spre Craiova. care se confruntă. muzee. într-un teritoriu al continuităţii populării şi succesiunii culturilor de mare relevanţă. Profilul economic rămâne cel agricol. datorită izolării lor frecvente. folclor). la care se adaugă funcţii industriale (extractive) sau de 125 Vechi vetre de civilizaţie paleolitică şi neolitică. Vădastra. Aşezările rurale aparţin categoriilor de sate mici. Ipoteşti. Proiectul pentru Învăţământul Rural . poligonală. exceptând zona municipiului Craiova. tradiţii. şi Olt. petrol şi gaze. în vecinătatea surselor de apă. grade de podzolire. Omogenitate etnică. se exploatează cărbuni inferiori. Importante pentru regiune sunt resursele agricole alcătuite din soluri profunde. Structura etnică este covârşitor românească. Dovezi paleolitice şi mezolitice au fost descoperite la Brebeni. Irimeşti. cu diferite specializări pe subramuri. cu depopularea. cule. a câmpiei nisipoase. Au urmat culturile neolitice (Dudeşti. Satele mari. din punctul de vedere al dovezilor arheologice. ca premisă a viitoarelor oraşe. în unele areale la peste 110-120 locuitori/km². Partea nordică. Verbicioara. Satele din Câmpia Olteană au o structură adunată. monumente. dintre minorităţi numai cea ţigănească fiind mai numeroasă. Potenţialul turistic deţine preponderent obiective antropice (biserici.

Drăgăşani. Balş.Oltenia sudică Craiova – un „loc central” ilustrativ prin polarizarea sa. Oraşele aparţin. Calafat. Singurul oraş mijlociu este Slatina care. îndeosebi din Transilvania. de veritabil „loc central” al regiunii. 18. Scorniceşti. Test de autoevaluare După parcurgerea acestei unităţi de învătare. la următoarele întrebări: 1. Atribuţiile polarizatoare revin municipiului Craiova (311 326 locuitori) care beneficiază de o poziţie geografică deosebit de avantajoasă. se racordează sistemului urban al Olteniei sudice. aşezărilor urbane mici. cât şi a cererii din alte regiuni ale ţării. servicii. unde condiţiile pentru astfel de culturi sunt deficitare. Drăgăneşti Olt). sub 50 000 locuitori (Strehaia. dar şi în zonele periurbane. Băileşti. care s-au specializat în cultura legumelor şi zarzavaturilor destinate atât satisfacerii pieţei regionale. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 126 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Segarcea. puteţi răspunde. Vânju Mare. în proporţie decisivă. Bălceşti. Piatra Olt. De notat numeroasele aşezări cu moşia amplasată în lunca Jiului şi Oltului. Filiaşi. Corabia. Caracal. deşi este situat pe stânga Oltului. Reliefaţi principalele trăsături ale sistemului urban regional. în spaţiul alocat. Ce atribute structurale posedă sistemul teritorial al Olteniei sudice? 2.

Activităţile turistice sunt. Aici. unde este concentrată şi cea mai importantă bază hotelieră. desigur. în calea pătrunderii oştilor lui Lisimah.Oltenia sudică 18. În luncile umede şi intens aluvionate ale Jiului. La Slatina se află cel mai important centru de producere a aluminiului (pe baza aluminei obţinută la Oradea şi Tulcea). În zona Podişului Getic culturii plantelor menţionate anterior i se asociază. Lipsa unor obiective naturale de mare impact atractiv este una dintre cauze. anterior acestuia întreaga Oltenie. spre Bucureşti şi Litoralul Mării Negre). dintre pomii fructiferi. Rogojelu şi Işalniţa ce valorifică zăcămintele de cărbuni inferiori din bazinul Motru şi Piemontul Getic. invers. Pe dunele de nisip din sudul aceleaşi unităţi de relief s-au extins culturile de viţă de vie. Economia regiunii şi perspectivele sale Dezvoltarea regiunii a debutat după al doilea război mondial. dar şi al produselor din cauciuc. pe vremea dacilor. părul şi prunul. Craiova.maşini agricole. Proiectul pentru Învăţământul Rural . Pleniţa. Fabrici de zahăr. de câtre lanurile de grâu. aprovizionate cu materie primă obţinută în regiune funcţionează la Craiova. Centrul industrial principal este Craiova unde este concentrată o puternică industrie constructoare de maşini (locomotive – cunoscuta intreprindere “Elecroputere”. nevoite a le culca cu suliţele). Oltului şi Dunării legumele găsesc condiţii ideale de dezvoltare. spre Oltenia nordică şi zona montană aferentă sau. avioane. la loc de frunte situându-se. Strehaia. automobile). cabaline). păsări. alimentară. orz. porcine. în raport cu alte regiuni. cais. Corabia şi Calafat. Industria s-a afirmat în domeniul energetic prin construirea marilor termocentrale de la Turceni. plante furajere. Drăgăşaniul este un centru al vinificaţiei. 127 Economie structurată pe industrie şi agricultură. Câmpia Olteniei este unul din marile grânare ale ţarii. Scorniceşti funcţionează mici intreprinderi textile. industrie chimică. Ulterior s-au adăugat hidrocentrala Porţile de Fier II construită pe Dunăre în colaborare cu fosta Iugoslavie şi o serie de mici hidrocentrale situate pe cursul inferior al Oltului în cadrul amenajării sale complexe. floarea soarelui. vişin). alimentare sau ale construcţiei de maşini. materiale de construcţie. axat pe valorificarea obiectivelor antropice din principalele oraşe. într-o proporţie mai ridicată. În consecinţă. în schimb. textilă. se practică un turism cultural. ovine. Unele dune au fost fixate şi prin culturi de pomi fructiferi de climat mai cald (piersic. creşterea animalelor (bovine. la Segarcea. se cultivă intens mărul. La Filiaşi. fiind una din provinciile istorice ale ţării slab dezvoltate economico-social. Poziţia geografică înscrie unitatea analizată pe trasee numeroase ale turismului de tranzit (către defileul Dunării de la Porţile de Fier şi Valea Cernei. soia. mult mai limitate. Viticultura şi pomicultura definesc profilul agricol al unor vaste teritorii din sudul Podişului Getic unde se află cunoscuta podgorie a Drăgăşaniului. mobilă. Agricultura are şi aici o tradiţie milenară (a nu se uita obstacolele impuse. Sadova şi Dăbuleni fiinţând podgorii renumite.4. Se cultivă porumb. sfeclă de zahăr. ca şi Moldova dealtfel. cireş. la Caracal şi Balş se fabrică material rulant.

Căile de transport au fost avantajate în construirea lor de relieful plan sau uşor denivelat al câmpiei şi podişului. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. El nu este concurat de alte centre. . Segarcea. Filiaşi. Bălceşti.restructurarea industriei cu menţinerea şi ridicarea performanţelor unor ramuri în care s-a afirmat în ultimele decenii (construcţii de maşini.amplificarea activităţilor economice şi turistice în localităţile de pe malul Dunării concomitent cu creşterea rolului acestei axe de circulaţie fluviatilă în Europa. celelalte oraşe (Strehaia. Drăgăneşti Olt) aparţinând grupei aşezărilor urbane mici. Craiova. Olt. Oltenia sudică îşi leagă perspectivele de dezvoltare de realizarea următoarelor deziderate ce trebuie incluse cu necesitate în strategia sa pe termen lung: . Corabia. cu statut de „loc central” ce-i asigură exercitarea în condiţii optime a funcţiei polarizatoare a întregului teritoriu. Dunăre. cu larga extensiune a unui relief de câmpie aplatizat şi puţin fragmentat. competitivă.Oltenia sudică Optimizarea Dunării ca axă economică internaţională. Balş. având ca pol un oraş situat (încă un mare atu !) în centrul geografic al unităţii etc. 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . un sistem de aşezări umane clar ierarhizat.afirmarea sectorului economic al transporturilor în contextul construirii noului pod. turismul rural). Oltenia sudică este traversată de şoseaua europeană E70.5. Scorniceşti. Oltenia sudică se constituie într-o regiune geografică dintre cele mai ilustrative datorită unui cumul de însuşiri structurale cum ar fi: uniformitatea peisajului. . aflată la limita estică a regiunii. Calafat.diversificarea ofertei turistice prin stimularea unor forme de turism precum: turismul viticol (în zona podgoriilor). precum şi drumul naţional ce urmează Valea Oltului cu legătură spre Bulgaria. Băileşti. turismul de agrement nautic pe Jiu.Stamora Moraviţa. . o vegetaţie de stepă şi silvostepă tipică. Regiunea de faţă se impune prin prezenţa unui oraş mare. Caracal.valorificarea superioară. Din ea se ramifică căi ferate de penetraţie (spre Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea. un climat de câmpie cu amplitudini reduse ale elementelor meteorologice în teritoriu. Drăgăşani. Piatra Olt.. Filiaşi-Motru) La Craiova funcţionează un aeroport. industrie alimentară şi chimică). Vânju Mare. dar şi de calea ferată Craiova-Filiaşi--Petroşani cu legături spre Transilvania. . cu legături spre Ungaria şi Serbia/Muntenegru. 2. 18. de importanţă europeană peste Dunăre în zona Nikopol-Turnu Măgurele. Se impune modernizarea bazelor ce vizează turismul de tranzit şi cultural. Căile ferate sunt reprezentate prin magistrala Bucureşti – Craiova– Timişoara . a potenţialului agricol important pe care îl deţine. O altă cale rutieră importantă este şoseaua Craiova-Târgu Jiu-Petroşani-Deva care scurtcircuitează şoselele E70 şi E68.

2. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . x x x (1983) Geografia României. Bucureşti. Geografia României. Editura Academiei Române. Geografie fizică. Bucureşti. x x x (1992).6. Bibliografie selectivă 1. Editura Academiei. Editura Academiei Române. x x x (1969). Bucureşti. I. Geografia Văii Dunării Româneşti.Oltenia sudică 18. Regiunile pericarpatice. IV. 3.

Obiectivele unităţii de învăţare nr. Arefu. Economia şi perspectivele regiunii 19. . . Comentarii şi răspunsuri la teste 19.5. având ca pol oraşul Râmnicu Vâlcea.1. Bibliografie selectivă Pagina 130 130 132 134 135 136 19. Frunţi.cuantificarea avantajelor complementarităţii geografice. piemontane. Baza naturală de susţinere Baza naturală de susţinere este constituită dintr-un relief etajat în trepte succesive. Masivele sudice ale Munţilor Făgăraşului (Cozia. Iezer-Păpuşa) flanchează spre miazăzi Depresiunea Loviştei (unde s-a adăpostit « ţara » cu acelaşi nume. aspect ce-i permite un contact greu sesizabil cu Podişul Getic ale cărui platforme (Cotmeana.explicarea rolului axelor de circulaţie în optimizarea funcţiilor teritoriului. de regulă în regiunile situate în vecinătatea marilor metropole. .6. Se instituie într-un sistem teritorial uşor asimetric. Brădet. la Podişul şi Subcarpaţii Getici.identificarea unor subsisteme teritoriale particulare. Apar cele două şiruri de depresiuni. intens valorificate agricol. una centrată pe cursul Oltului.4.2. 19 19. Cândeşti). alcătuite din pietrişuri şi nisipuri. respectiv Munţii Făgăraşului la nord.identificarea unei regiuni geografice în curs de consolidare ca sistem teritorial. O trecere asemănătoare se produce între podiş şi Subcarpaţii Getici unde relieful devine mai semeţ (Măgura Măţău ajunge la 1 018 m altitudine) şi mai accidentat. 19: Studierea acestei unităţi de învăţare permite cursantulului: .1. interne (Câmpulung. Baza naturală de susţinere 19. Este o regiune în conturare. de până la 300 m altitudine.2. datorită prezenţei a două arii de gravitaţie. Câmpia Piteştilor aparţine grupei câmpiilor înalte. Sălătruc. 19 MUNTENIA DE NORD-VEST Cuprins 19. de la Câmpia Piteştilor. generează un peisaj de dealuri domoale. în sud.3. Jiblea) şi intracolinare separate de culmi acoperite cu păduri (Dealu Negru. 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural . polarizată de Piteşti. Dealu Ciocanu). Componenta antropică a sistemului regional 19. Obiectivele unităţii de învăţare nr. iar cea de-a doua la contactul Podişului Getic cu câmpia.Muntenia de nord-vest Unitatea de învăţare Nr. Ghiţu. fapt cauzat de relativul echilibru între cei doi poli amintiţi anterior precum şi de efectul de disipare funcţională resimţit. 19. cu vectorii interrelaţiilor în aşezare matricială.

În partea sudvestică se înserează obârşiile râului Vedea. O notă aparte pentru prezenţa în Munţii Făgăraş a caprei negre. Valea Iaşului. Râul Târgului). anin. Fenomenele de gravitaţie naturală spre culoarul Oltului. ataşează regiunii şi partea sud-estică a grupei Parâng (Munţii Lotru. Silvostepa din câmpia înaltă trece în asociaţia stejăretelor din dealurile joase ale Podişului Getic. Nu lipsesc litosolurile. Cozia). 2 544 m. Latoriţei. Domeniul podzolurilor este deosebit de extins şi este reprezentat prin numeroase tipuri subtipuri (brune. podiş. urcă la peste 1 800 m altitudine în interiorul masivului făgărăşan. Călimăneşti. iar acestea fac loc. brune acide. după o fâşie de interferenţă a fagului cu răşinoasele. molisolurile degradate (cernoziomul levigat) învecinânduse cu argiluvisolurile podişului sau cambisolurile subcarpatice. Relieful glaciar al acesteia (abrupturi. pădurilor de amestec stejar-fag şi de fag caracteristice măgurilor subcarpatice. În munţi. datorită expoziţie sudice. Zonalitatea altitudinală a solurilor este deosebit de expresivă. Râmnicu Vâlcea. Goleşti) şi Olt (Turnu. circuri. precum şi lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului. Resurse de apă bogate aparţinând Oltului şi Argeşului. Cerbureni. creste. Nu lipsesc zăvoaiele cu sălcii. 2 535 m) asigură o limită tranşantă spre regiunea Transilvaniei sudice. Subcarpaţi. majoritatea sub formă de zăpadă). de interes cinegetic. Cele de la Cozia sunt uşor termalizate. Regiunea este drenată de către Olt şi Argeş cu afluenţii lor (Topolog. Climatul urmează etajarea morfologică. Călimăneşti-Căciulata. salba de lacuri din avale: Oeşti. de la turismul balneoclimateric al depresiunilor joase la cel bazat pe sporturile de iarnă în munţii înalţi. văi. Oltul adună doar o serie de afluenţi (în primul rând Topologul şi Bistriţa Vâlcii). Râureni. brune acide alpine). Etajare climatică tipică. în final în climatul montan al culmilor înalte (-2ºC. 500 mm precipitaţii) trecând lent într-un climat de dealuri dispuse etajat şi. Olăneşti. Ocniţa. din pădurile montane. solurile aluviale. de la cultura cerealelor în câmpie. umbrisolurile. De reţinut amenajările hidrotehnice de pe Argeş (lacul şi hidrocentrala de la Vidraru. se dezvoltă larg etajul coniferelor care. precipitaţii de peste 1000 mm. Râul Doamnei.Muntenia de nord-vest Amfiteatrul morfologic cu patru trepte: câmpie. temperatura medie anuală. Căpăţânii) respectiv o arie subcarpatică şi de podiş situate la vest de Olt. 131 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vâlcele. morene) posedă însuşiri atractive deosebite. Govora. lignit. Zigureni. Negoiu. urmate de cele de ordin antropic. Fauna relevă şi ea o etajare asemănătoare. Varietatea tipurilor de climă creează disponibilităţi multiple activităţilor antropice. de la rozătoarele specifice câmpiei la animalele mari. Vălsan. plop sau arealele cu plantaţii de salcâm (o importanţa bază meliferă). cel de câmpie (810ºC. în principal. La contactul dintre Subcarpaţii Getici şi structurile montane apar ape minerale sulfuroase sau clorurate (Ocnele Mari. o specie ocrotită. Govora etc). munte. (Jugur. Creasta nordică a Făgăraşului. cu cele mai ridicate cote altimetrice din România (Moldoveanu. Dacă Argeşul îşi localizează izvoarele şi cursul superior şi mijlociu exclusiv în spaţiul său. la peste 600-700 m. la păstoritul alpin. Resursele subsolului integrează regiunea în fâşia orientată est-vest a zăcămintelor de cărbuni inferiori.

000 ani) la adăpostul redutei naturale subcarpatice şi montane. Berbeşti. Aşezările umane s-au edificat încă din preistorie (cunoscute sunt descoperirile din Valea Dârjovului aparţinând « culturii de prund » datând de acum 1.000-1.200. Spineni. Boteni. Godeni. Horezu. condiţiilor favorabile de amplasare a habitatelor şi infrastructurilor. Acestuia i se adaugă obiective turistice de mare rezonanţă. 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Argeşului. de versant şi obârşii de vale. culoarele de vale largă sau fâşia de contact morfologic câmpie-podiş. Alunu. prin apele minerale cu calităţi terapeutice recunoscute pe plan internaţional (Olăneşti. fixate acolo şi din motive strategice. mănăstirile Cozia. cum ar fi. CălimăneştiCăciulata). De menţionat sunt resursele hidroenergetice valorificate intens în bazinele Argeşului.3. Govora. poziţiei geografice optime sub aspectul interrelaţiilor cu alte regiuni. urmare a complementarităţii resurselor. Optaşi. În zona Ocnele Mari se află bogate depozite de sare. iar primele capitale ale Ţării Româneşti. forestier şi terenurile acoperite de ape) mijloceşte utilizări diverse. Jidava. Fondul funciar. Topoloveni etc. Albota. au fost Câmpulung şi Curtea de Argeş. Berevoieşti. gaze. Bistriţei. În ultima Populaţie relativ densă. în cultura plantelor. Sânbotin. îmbătrânirea populaţiei şi feminizarea ei (prin migrarea pentru muncă a bărbaţilor. barajele şi lacurile de acumulare Vidra şi Vidraru etc. Calcarele de la Albeşti. podiş-Subcarpaţi. O valoare aparte are patrimoniul turistic reprezentat printr-un peisaj montan spectaculos în Făgăraş. cu cele trei componente ale sale (agricol. Vedea. prin fondurile cinegetice şi piscicole din zona înaltă. răsfirate. inclusiv în ţări vest-europene. Predomină satele agricole specializate. sării. Poiana Lacului. podiş şi subcarpatică (140-160 locuitori/km²).000. Structural şi textural sunt întâlnite satele adunate. Arnota. Cozia. 19. Componenta antropică a sistemului regional Componenta antropică a peisajului regional înscrie unitatea între sistemele teritoriale cu o populare densă în zonele de câmpie. Funcţiile economice sunt şi ele felurite. Habitate consolidate la adăpostul Carpaţilor. la cele mari şi foarte mari din depresiuni. petrol. munţii Lotru sau Căpăţânii. gazelor naturale sau prelucrarea lemnului. Să nu uităm că regiunea a fost străbătută de limesul transalutan marcat de castrele romane Buridava (Ocniţa). Oltului mijlociu şi Lotrului. Frecvent ele îşi ataşează şi un profil industrial determinat de extracţia cărbunilor. iar în zonele montane şi subcarpatice în creşterea animalelor. nisipurile şi pietrişurile râurilor sunt folosite în construcţii. de la aşezările mici şi foarte mici. Aninoasa) a celei cu exploatări de petrol şi gaze (Moşoaia. sare. În Piemontul Getic satele de interfluviu sunt extrem de rare ca urmare a dificultăţilor de aprovizionare cu apă din pânzele freatice aflate la adâncimi notabile. Satele diferă ca mărime.Muntenia de nord-vest Bogăţii ale subsolului variate: cărbuni. Hulubeşti. Rădăcineşti. petrolului. liniare. Subcarpaţi-munte.). Arutela (Bivolari). datorită restrângerii drastice a activităţilor industriale). Mausoleul de la Mateiaş. Merişani. în primul rând. Dinamica naturală este definită de sporul natural redus. în spaţiul câmpiei.

19 face posibilă argumentarea următoarelor aspecte: 1. 19. Brezoi.Muntenia de nord-vest Teritoriu polarizat de Piteşti şi Rîmnicu Vâlcea. Oraşele sunt preponderent mici. Călimăneşti. funcţia turistică şi industrială coabitează. Potenţialul industrial al teritoriului Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 . La Govora. perioadă se afirmă funcţia turistică generată de creşterea numerică a pensiunilor rurale. Test de autoevaluare Unitatea de învătare nr. Centrul polarizator este oraşul Piteşti. urmat îndeaproape. ca rang. Horezu). de Râmnicu Vâlcea. Băile Olăneşti. iar Râmnicu Vâlcea şi Piteşti între oraşele mari ale ţării. Băbeni. Intre oraşele mijlocii se înscriu Câmpulung şi Curtea de Argeş. sub 25 000 locuitori (Băile Govora. Modul de individualizare a unei noi regiuni geografice 2. Ocnele Mari. Funcţia industrială a oraşelor mari şi mijlocii este contrabalansată de funcţia turistică a multor oraşe mici de tip staţiune.

cu fertilitate superioară ale Câmpiei Piteştilor şi Podişului Getic unde cultura cerealelor este secondată de viticultură. Ocnele Mari. Băbeni. Economia şi perspectivele regiunii Componentele derivate rezultate din interacţiunea bazei naturale de susţinere cu factorul antropic. Râmnicu Vâlcea. produse clorosodice. Considerăm că tipul de turism curativ este de largă perspectivă pentru regiune. apicultură) întregeşte profilul agricol mixt al majorităţii absolute a aşezărilor. agricultura valorifică întinsele terenuri. conserve de legume – Băiculeşti. dar cu perspective asigurate. Govora producând îngrăşăminte. viticultură şi creşterea animalelor. Staţiunea Voineasa este un prim cap de pod pentru valorificarea mai intensă a resurselor respective. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. ovăz) şi pomicultura ocupând suprafeţe mai restrânse. în primul rând cele de ordin economic. Putem vorbi despre o regiune a industriei chimice. predomină prunul). Magistrala feroviară Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Proiectul pentru Învăţământul Rural Spaţiu agricol cu pomicultură. în primul rând în culoarul Oltului unde staţiunea Călimăneşti-Căciulata constituia un punct de atracţie cunoscut.4. pomicultură (îndeosebi în piemonturile Cândeşti şi Cotmeana unde. de mai mare importanţă fiind şoseaua subcarpatică ce porneşte de la Câmpulung şi se orientează spre Târgu Jiu traversând axial unitatea analizată. iar la Curtea de Argeş. de asemenea. Ştefăneşti). Industria s-a dezvoltat îndeosebi după al doilea război mondial. Pe locul trei. legumicultură.Muntenia de nord-vest 19. negru de fum. combinatele de la Piteşti. Al doilea tip este turismul recreativ montan unde resursele sunt. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. Stâlpeni. Râmnicu Vâlcea. dintre specii. Cozia. 134 . cauciuc sintetic. apreciabile. culturile de cereale (porumb. dar şi de atracţiile etnografice bine conservate în satele subcarpatice argeşene şi vâlcene. Astfel. păsări. Dimpotrivă. Curtea de Argeş. Topoloveni). în Subcarpaţi şi zona montană predomină creşterea ovinelor şi bovinelor. Turismul s-a afirmat încă de la începutul secolului XX. Turism curativ. plante tehnice (sfeclă de zahăr). cât şi în munţii Lotrului sau ai Căpăţânii. Domneşti şi Horezu se produce cherestea. Creşterea animalelor (bovine. Sistemul circulator al organismului teritorial este compus din DN-70 Arad-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Piteşti-Bucureşti a cărui importanţă face construirea pe acelaşi traseu a unei autostrăzi imperios necesară. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "Dacia-Renault" şi ARO). (podgoriile Piteşti. orz. definesc nivelul de dezvoltare actuală atins de sistemul teritorial. Ulterior s-au dezvoltat amenajările cu profil curativ de la Olăneşti. Industrie extractivă şi de prelucrare. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. recreativ şi cultural. Drumuri modernizate leagă oraşele regiunii între ele. Băile Govora. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung. plante furajere. brânzeturi – Piteşti. produse din carne. porcine. atât în Munţii Făgăraşului. se înscrie turismul cultural prilejuit îndeosebi de obiectivele religioase ale regiunii.

produse din carne. Remediul constă în fortificarea funcţiilor sale. va conduce la un permanent fenomen de eclipsare şi subordonare funcţională a celui de-al doilea.5. cauciuc sintetic. Curtea de Argeş. dintre Olt şi Argeş. precum şi într-o specializare eficientă. competitivă. raporturile dintre ele fiind guvernate de principiul complementarităţii mai degrabă decât cel al monopolului instaurat asupra unor funcţii. negru de fum. iar funcţiile organismului său teritorial se vor optimiza paralel cu modernizarea infrastructurilor tehnice (autostradă. Fire şi fibre sintetice se fabrică la Câmpulung.şi Piteşti. distanţa relativ redusă (100 km) dintre Bucureşti – metropolă cu o forţă de atracţie în creştere . . Muntenia de nord-vest este o regiune a cărei individualizare se va accentua. Govora producând îngrăşăminte. Domneşti şi Horezu se produce cherestea.necesitatea constituirii unor sisteme teritoriale gestionabile. coezive inclusiv la nivelul spaţiului mental. 2.Muntenia de nord-vest Perspective de dezvoltare legate de poziţia geografică şi interrelaţiile cu alte regiuni. brânzeturi – Piteşti. dar şi ale teritoriului subordonat. Râmnicu Vâlcea. La Râmnicu Vâlcea fiinţează un mare combinat de prelucrare a lemnului. principalul centru polarizator al regiunii. căile ferate Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. cu intensificarea tranzitului interregional.prezenţa unui teritoriu vast. Proiectul pentru Învăţământul Rural 135 . Vâlcea-Sibiu-Arad-Curtici. Stâlpeni. . dintre Olt şi Dâmboviţa în zona carpatică şi subcarpatică. 19. combinatele de la Piteşti. fără praguri şi disfuncţii majore etc. Piteşti şi Târgovişte. În Muntenia de nord-vest s-a afirmat în primul rând industria chimică.tendinţa de emancipare funcţională. Muntenia de nord-vest este o regiune nou individualizată. produse clorosodice. argumentele care stau la baza creionării sale fiind multiple şi anume: . căi ferate rapide). ci prin intermediul unor oraşe de rang inferior cum ar fi Piteştiul sau Târgovişte. unde funcţionează şi o fabrică de lianţi. Topoloveni). Râmnicu Vâlcea. Nu lipsesc unităţile industriei textile (confecţii) sau alimentare (morărit-panificaţie. de creare a unei zone de polarizare proprie pentru oraşele Râmnicu Vâlcea. în zona de câmpie şi podiş. nepolarizat direct de Bucureşti. Piteştiul (Colibaşi) şi Câmpulungul sunt două centre emblematice pentru România în privinţa fabricării mijloacelor de transport (uzinele "DaciaRenault" şi ARO). Piteşti-Curtea de Argeş drenează traficul de călători şi mărfuri aferent teritoriului învecinat. conserve de legume – Băiculeşti. Băbeni. a reaşezării ramurilor economice pe principiul maximei eficienţe şi a avantajului comparativ. iar la Curtea de Argeş. culoarul Oltului fiind din acest punct de vedere o axă de referinţă (inclusiv spre Dunăre şi Peninsula Balcanică). Pe de altă parte însă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1.

III. Editura Academiei Române. 3. IV. Gr. 4. Geografia României.. Cluj-Napoca. x x x (1987). Subcarpaţii României. Mioara (2003). Carpaţii şi Subcarpaţii României.6. Editura Presa Universitară Clujeană. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. (2000). Pop. M. Regiunile pericarpatice. Bucureşti. Editura Universitară. Bucureşti. Editura Academiei. Ileana-Georgeta. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ghincea.Muntenia de nord-vest 19. Pătru. Ielenicz. x x x (1992). 2. Geografia României. 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

Iernile sunt geroase.posibilitatea optimă de-a defini modul de constituire şi funcţionare a unui sistem teritorial guvernat de prezenţa unei mari metropole. Baza naturală de susţinere Expansiunea urbană favorizată de prezenţa reliefului uniform de câmpie. Această unitate beneficiază de existenţa unui spaţiu mental de mare specificitate. padine. Comentarii şi răspunsuri la teste 20. joasă. Baza naturală de susţinere 20.sud-est. mlăştinoasă. 20 Studiul regiunii metropolitane Bucureşti se instituie în: . Bucureştiul se află în extremitatea estică a zonei de tranziţie. Bibliografie selectivă Pagina 137 137 138 140 141 141 142 20. cu zăpezi viscolite de crivăţ 137 Proiectul pentru Învăţământul Rural .2. de la climatul submediteranean al Olteniei la cel continental propriuzis. 20 REGIUNEA METROPOLITANĂ BUCUREŞTI Cuprins 20. 20 20. cu o serie de însuşiri particulare ce-l diferenţiază net în raport cu alte spaţii. Ea îşi subordonează prin influenţă decisivă un spaţiu distribuit areolar cu o rază de circa 50 km.2. 5 20. Lucrarea de verificare nr. a avantajelor şi dezavantajelor sale. politico-administrative. atingând cursul Dunării spre sud. . Climat de câmpie cu trăsături de ariditate. cu atribute polarizatoare complexe (economice. Economia regiunii şi perspectivele sale 20. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 500 mm iar temperaturile între 10-11ºC. Componenta antropică 20. şi Câmpia Mostiştei. cu accente de ariditate. Obiectivele unităţii de învăţare nr. spre est . .5.oportunitatea descrierii mecanismelor polarizării spaţiale. şi interferându-se cu ariile suburbane ale Târgoviştei şi Ploieştiului spre nord. nişe de sufoziune). sociale.identificarea unui model de evoluţie a teritoriului sub impactul decisiv al factorului antropic.3. Către vest se extind câmpiile tabulare Găvanu Burdea şi Burnazului. culturale).4. Componenta naturală a peisajului geografic are un suport morfologic de mare uniformitate litologică şi fizionomică.1. constituit din Câmpia Bucureştiului. al Bărăganului şi Dunării de Jos.1.7. Regiunile urbanizate se afirmă.Regiunea metropolitană Bucureşti Unitatea de învăţare Nr. în jurul unui mare oraş. Este o entitate teritorială definită de prezenţa unui mare centru urban. unde relieful sculptat în depozitele friabile ale loessului abundă (crovuri. de regulă. cu cele două sectoare ale sale. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. cel metropolitan. 20. Câmpia Vlăsiei în nord. cu păduri de stejar în secolele trecute.

ciocârlie. Vegetaţie şi faună specifice stepei şi silvostepei. Fluviul colectează râul Argeş.Regiunea metropolitană Bucureşti Hidrografie de tranzit. Floreasca. Componenta antropică Componenta de acţiune şi interacţiune sistemică. În subasmentul geologic al regiunii forajele indică existenţa unor mari acvifere cu ape termale. Herăstrău. Din punct de vedere biogeografic. cu orizonturi slab evidenţiate dar cu o fertilitate ridicată. Resursele subsolului sunt cele de natură energetică. Cotroceni. maghiari (concentraţi exclusiv în Bucureşti) Proiectul pentru Învăţământul Rural Oraşul cel mai populat al României. cel turistic datorat obiectivelor antropice din Bucureşti (palatele Parlamentului.1 milioane locuitori. arin) sau arbustive (papură. muzeele Ţăranului Român. gaze şi ape termale. Cartojani. Creşte însă şi ponderea populaţiei nefixate aflată la originea unor probleme sociale negative (şomaj. statuile şi grupurile statuare. Blejeşti. Zăcăminte de petrol. cu afluenţii săi Dâmboviţa (cu Colentina). Fauna este dominată de rozătoare. pe cursul Dunării pătrunzând în perioada depunerii icrelor sturionii (morun. păstrugă) alături de clean.3. Evident. Grigore Antipa. Etnic predomină net românii. Hanul lui Manuc etc). Oltenia) prin oportunităţile şi locurile de muncă oferite. Mostiştea şi Vedea. Herăstrău. 138 . Potenţialul hidrografic al apelor de suprafaţă este asigurat. prepeliţă. cu un spor natural similar mediei pe ţară. trestie). Videle. Muzicii. întreaga unitate aparţine asociaţiei de silvostepă. delincvenţă socială). Periş. în primul rând de Dunăre a cărei vale se află la limita sudică a regiunii. Deficitul înregistrat în raportul natalitatemortalitate este suplinit prin imigrare. iar dintre păsări de potârniche. Câmpiile tabulare sunt acoperite cu un strat bine structurat de cernoziom şi cernoziom levigat. populaţia şi aşezările. urmaţi de romi. plop. Mostiştea). pedunculat) ce alcătuiau odinioară vestiţii codrii ai Vlăsiei. fazan. Sabar. Fauna acvatică este şi ea variată. 20. regiunea Metropolitană concentrează aproape 15 % din populaţia României. Astfel. În Bucureşti trăiesc 2. Tei. Cernica. petrol şi gaze naturale asociate. Deosebit de importante sunt limanele fluviatile din zona Bucureştiului sau de la periferia sa (Snagov. Luncile periodic inundate sunt domeniul solurilor aluvionare. parcurile Cişmigiu. Luncile largi şi umede oferă condiţii propice dezvoltării vegetaţiei hidrofile arborescente (salcie. Stipa) intră în compoziţia pajiştilor intens antropizate. Geologic. Amenajările hidrotehnice se află originea lacurilor Mihăileşti şi Comana. Căldăruşani. erbivore şi omnivore. Limane fluviatile. densitatea atingând cele mai ridicate valori din ţară. mănăstirile Snagov. raportată la suprafaţa sa relativ restrânsă. solurile gleice). iar în cele joase se dezvoltă solurile hidromorfe (lăcovişti. mreană. Neajlov. exploatate în zona Titu. metropola constituind un punct de atracţie pentru populaţia zonelor limitrofe dar şi din alte părţi ale ţării (Moldova. Cernica. Mogoşoaia. se disting prin trăsături particulare. predomină net populaţia urbană. nisetru. de Arta. Arcul de Triumf. Gramineele (Festuca. Căldăruşani. de Istorie al României. compusă din stejar termofil (brumăriu. Important este potenţialul agricol al câmpiilor şi luncilor aferente.

O altă etapă este cea de după al doilea război mondial. Palatul Parlamentului. ce se dovedeşte o cale de transport de mare eficienţă în contextul creşterii intensităţii traficului suprateran şi a problemelor legate de modernizarea precară a reţelei stradale. Oraşul. Arhitectural şi demografic aşezarea urbană evoluează lent. atestat documentar la 20 septembrie 1459. 20. Care sunt factorii care au conlucrat la afirmarea Bucureştiului ca cel mai important centru urban al ţării? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 139 . a fost primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant). Acum apar numeroase cartiere muncitoreşti (Titan. inclusiv construcţia metroului. să fie aleasă drept capitala statului unificat Principatele Române. Centrul polarizator principal. Balta Albă. pusă pe seama poziţiei favorabile la mari drumuri comerciale. dar progresiv ajungând. Pipera. ulterior. Un avânt remarcabil urmează acestui eveniment. când populaţia oraşului creşte mult ca urmare a politicii de industrializare. determină pe Vlad Ţepeş să o transforme în capitala statului medieval Ţara Românească. numit iniţial Casa Poporului şi. cât şi al întregii ţări este municipiul Bucureşti. Test de autoevaluare Aprofundarea unităţii de învătare vă permite să formulaţi răspuns la următoarea întrebare: 1. « micul Paris ». a cărei dezvoltare. Drumul Taberei) şi începe sistematizarea zonei centrale. atât al regiunii.Regiunea metropolitană Bucureşti Evoluţia urbană influenţată de funcţia politicoadministrativă a Bucureştiului. la 1859. fapt vizibil în arhitectura şi dotările sale (Bucureştiul. unde se va construi cel mai impunător palat din lume. în competiţie cu Iaşul. are la origine o cetate (castrum) atribuită de tradiţia orală lui Bucur.

reţelele de transport rutier. A doua ramură este agricultura. Turism cultural şi de agrement. aerian. Regiunea Metropolitană se confruntă cu expansiunea spaţiilor construite reclamate de noile cartiere rezidenţiale. porumbului. Turismul este concentrat îndeosebi în Bucureşti unde infrastructura de profil este în curs de dezvoltare accelerată. soia este corelată cu legumicultura în luncile fertile sau creşterea bovinelor pentru lapte. Athenee Palace. textilă şi alimentară. extrem de diversificată tipologic. Municipiul Bucureşti deţine o vastă şi complexă infrastructură de telecomunicaţii. La baza economiei regiunii se detaşează industria. Domeniul agricol extins şi piaţa de desfacere largă a produselor sunt factorii catalizatori ai unei agriculturi diversificate. Bucureştiul concentrează toate tipurile de industrie. canalul Bucureşti-Dunăre. sfeclei de zahăr. Zimnicea. cu sejur sau de tranzit. a delincvenţei sociale). Sofitel. poluarea lacurilor de agrement. Hotelurile Intercontinental. turism ştiinţific. 140 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a păsărilor şi porcinelor. industria lemnului (mobilă). Olteniţa. Se practică turismul cultural. Bucureştiul este principalul nod de cale ferată unde converg 8 magistrale feroviare.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Se extind formele de pseudo-turism (turism de afaceri. maşini agricole. Cultura grâului. Sunt în curs de constituire ferme agricole mari. religios. Ibis oferă standarde ale serviciilor şi confortului ridicate. trebuie edificat datorită creşterii rolului Dunării în conexiunile fluviatile europene. sportiv). Pentru transportul urban un rol major revine metroului. Bucureşti. inclusiv în sistem agribusiness (cu întregul lanţ trofic al producţiei şi desfacerii). Presiunea asupra intravilanului creşte cu repercusiuni asupra mediului (reducerea continuă a spaţiilor verzi. medicamente. la industria uşoară. Regiunea Metropolitană beneficiază de cea mai complexă şi mai diversificată reţea de căi de transport. floarea soarelui. prelucrarea produselor agricole). Aeroporturile Henri Coandă şi Băneasa satisfac nevoile de trafic aerian ale momentului. industria chimică (vopsele şi coloranţi. electronice şi electrotehnice). complexele comerciale. produse poligrafice. Alte centre industriale sunt Alexandria (rulmenţi. Giurgiu. Agricultură de tip preorăşenesc. de la cea energetică pe bază de petrol şi cărbune din marile termocentrale periferice. Se detaşează în primul rând în construcţia de maşini (mijloace de transport rutier. Economia regiunii şi perspectivele sale Economia regiunii metropolitane are industria ca ramură principală. De aici pleacă cele două sectoare de autostradă construite până în acest moment în ţară (spre Piteşti şi spre Cernavodă-Constanţa) şi toate drumurile naţionale. utilaje şi maşini unelte. cosmetice). Abandonat după 1989.4. feroviar. creşterea poluării fonice şi a atmosferei.

0 pct. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. 5 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. Ca urmare. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare.6. Bucureştiul a apărut ca oraş la o răscruce de drumuri comerciale care legau Carpaţii şi Transilvania de Dunăre. se dezvoltă şi se metamorfozează în timp. Nu trebuie omisă funcţia turistică. dar şi a lacurilor şi pădurilor periferice. 20. Un rol major în afirmarea sa l-a avut statutul de capitală a Ţării Româneşti. Muntenia de nord-est şi Regiunea Metropolitană Bucureşti” . În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. derivată din concentrarea a numeroase obiective antropice. Oltenia sudică. . ulterior a Principatelor Unite şi. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Lucrarea de verificare nr.5 pct. . Explicaţi poziţia Craiovei de „loc central”.Regiunea metropolitană Bucureşti 20.5. Care sunt caracteristicile structurale şi funcţionale ale unei regiuni metropolitane? (2. 17-20 privind regiunile Oltenia nordică. punct nodal al viitoarelor autostrăzi) multiplică valenţele sale de centru polarizator de rang superior. (2.Specializarea şi anul absolvirii. Ce atuuri posedă Oltenia de nord ca sistem regional? (2.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . la obiect.) . a României întregite.Adresa cursantului. după 1918.) 4.5 pct. Funcţia culturală.0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. 5. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Cum argumentaţi individualizarea unei regiuni în Muntenia de nord-vest. ceea ce a dus la creşterea accelerată a populaţiei sale. .0 pct.) 3.) 2. . Regiunile sunt organisme teritoriale care apar. de învăţământ şi ocrotirea sănătăţii au stimulat de asemenea polarizarea.Titlul cursului (Geografia Regională a României). Comentarii şi răspunsuri la teste 1. ce determină fluxuri interne şi internaţionale de vizitatori. dezvoltarea industriei dar şi intensificarea exodului rural.Numărul lucrării de verificare. funcţia politico-administrativă a stimulat investiţiile. (2. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu. Răspunsul va fi logic. Dotarea cu o infrastructură de transport modernă şi diversificată (opt magistrale feroviare converg aici. 2 aeroporturi.

Geografie Umană şi Economică. Bucureşti. 3. Ianoş. Editura Academiei. Bibliografie selectivă 1. (1983). x x x (1984). Bucureşti. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . II. Bucureşti.Regiunea metropolitană Bucureşti 20. Geogrfia României. I. x x x (1983). Editura Academiei. I. Editura Academiei.7. Geografia României. 2. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. Geografie fizică.

Comentarii şi răspunsuri la teste 21. Siriu şi Podu Calului). O notă distinctă face Masivul Leaota. Rătei. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Prima treaptă este alcătuită din masivele muntoase ale Carpaţilor Curburii constituiţi din munţii Vrancei. forme antropomorfe (Sfinxul Bucegilor.îmbogăţirea informaţiei fizico-şi economico-geografică asupra unui teritoriu inedit.1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 143 . Obiectivele unităţii de învăţare nr. format din şisturi cristaline paleozoice. 21 Oportunităţile oferite cursantului de această unitate de studiu sunt: . Structura geologică este relativ asemănătoare. cu convexitatea etalată spre exterior sub forma a trei trepte de relief distincte. Buzăului (Penteleu. Dâmboviţei şi Ialomiţei deschid culoare pentru circulaţia materiilor prime şi a fluxurilor umane în ambele sensuri. chei (Tătarului.explicarea fenomenului de disipare (a resurselor) şi concentrare (demografică) geografică.2. Bibliografie selectivă Pagina 143 143 146 148 150 150 21. Urşilor. deosebit de variate ale unităţii. Avenul din Grind). conglomeratele şi gresiile au favorizat sculptarea unor peşteri (Ialomiţei.6. Bucegi (masiv alcătuit din munţii Bucegi. 21 CURBURA Cuprins 21. Sfinxul Bratocei) sau de eroziune selectivă (“Babele”). . . 21. Componenta naturală a bazei de susţinere Regiunea Curburii este o entitate teritorială formată din Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii precum şi din câmpiile limitrofe acestora. Componenta demografică şi de habitat 21. Omul. Calcarele. Baiului. Determinarea sa funcţională este dată de râurile care străbat cele trei etaje morfologice. Zănoagei). Teleajenului. 21 21. Leaota şi culoarul Rucăr-Bran). Dîmbovicioarei.5.1. Morfologic. predominând rocile sedimentare mezozoice (fliş. Piatra Craiului.identificarea unui sistem teritorial de mare complexitate structurală şi funcţională. În Masivul Bucegi altitudinea ajunge la 2 507 m în Vf. conglomerate. Componenta economică 21. Ciucaş (1 956 m în vârful omonim).3. Prahovei. Buzăului. facilitând transferul energetic şi material spre arealele joase de câmpie.2. Interferenţă strânsă între elementele morfologice.Curbura Unitatea de învăţare Nr. Astfel.4. văile Putnei. calcare). Doftanei. Componenta naturală a bazei de susţinere 21. regiunea are aspectul unui amfiteatru invers.

Bâsca Mică şi Bâsca Chiojdului. Teritoriu de organizare a unei reţele hidrografice dispusă în evantai. Pătârlage. Lopătari. Dealtfel conexiunea directă între cele două unităţi o exemplifică revelator pintenii montani Ivăneţu (1 021 m ) şi Homorîciu care pătrund adânc în zona subcarpatică. Vălenii de Munte. Răiuţu. A doua treaptă de relief. Ca elemente morfologice mai deosebite amintim carstul pe sare din zona Slănic Prahova şi Slănicul Buzăului (« Muntele de sare » şi Peştera de la Mânzăleşti. Vara scurgerea se diminuează. Urmează un aliniament arcuit de culmi centrale cu altitudini de peste 900 m. Iarna etajul de câmpie şi subcarpatic resimte influenţa esteuropeană a crivăţului. atrase fiind de zona de subsidenţă a Dunării de Jos. Blăjeni. precum şi cea de subsidenţă a Buzăului. Ialomiţa cu Prahova. Proiectul pentru Învăţământul Rural 144 . rezultate în urma exploatării sării în zonele Slănic Prahova şi Telega. Buzăul cu afluenţii săi Bâsca Mare. subcarpatică şi de câmpie. Nişcov şi Podeni). din lume – peste 3 100 m) şi vulcanii noroioşi din rezervaţiile Pâclele Mari şi Pâclele Mici din depresiunea Policiori (Berca-Arbănaşi). Salcia. Gurbăneasa. iar precipitaţiile depăşesc 1200 mm. Lacurile cele mai caracteristice sunt cele antroposaline. montană. Dumitreşti. iniţial pe direcţia nord-sud. orientându-se brusc spre est. Mera. interpus spre depresiunile externe. Ploieştiului şi Râmnicului. Ca fenomen climatic aparte este foehnul format primăvara prin deversarea maselor de aer concentrate în curbura internă. a Carpaţilor şi silite la ascensiune orografică peste Munţii Întorsurii. (Răchitaş. preponderent. Doftana şi Teleajenul traversează toate cele trei trepte de relief. Ciolanu. Relieful acesteia este extrem de complex fiind constituit din două şiruri de depresiuni şi două de culmi (măguri) paralele. iar pe râul cu acelaşi nume acumularea hidrografică cu rol hidroenergetic omonimă. precipitaţii de 400-500 mm anual). ca lungime. a doua cavitate naturală sculptată în sare. dealurile Deleanu. majoritatea căzând sub formă de zăpadă. Regiunea Curburii include şi câmpiile piemontane ale Târgoviştei. Bucovel. strâns asociată celei dintâi. afluenţii de ordinul trei şi patru trecând în regim nepermanent. transilvană. intracolinare (Vidra. Dealurile subcarpatice sunt mai umectate (600-800 mm) în vreme ce temperatura medie scade la 6-8°C. Chioşd. În Masivul Siriu este localizat lacul de tasare nivală Tăul Vulturilor. În munţii apare climatul montan cu temperaturi scăzute (06° C) şi precipitaţii mai abundente (800-1000 mm anual). Pe platoul Bucegilor temperatura medie anuală scade la -2°C. în câmpie manifestânduse pe deplin elementele meteorologice specifice (temperaturi de 910° C. Clima îşi dispune nuanţele altimetric. la debuşarea în zonele joase. Câmpina şi Pucioasa.Curbura Etajare climatică şi biopedogeografică de mare expresivitate. Depresiunile intracolinare sunt separate de câmpie prin Măgura Odobeşti (996 m). la topirea zăpezilor. Hidrografia îşi are obârşiile. o reprezintă Subcarpaţii Curburii. ulterior. Depresiunile interne (submontane) se află la contactul cu rama montană începând cu Soveja şi Ţara Vrancei şi continuând cu Necule. Blidişel). Policiori. Dealu Mare-Istriţa. Regimul de alimentare al râurilor este pluvio-nival cu creşteri mari primăvara. Dâlma. în cununa carpatică.

Exploatarea îndelungată. Resursele regiunii reflectă. Gura Ocniţei au devenit. Pe depozitele de sare s-au format soluri halomorfe. dar şi din unele masive muntoase din zona Curburii a cărui exploatare intensă în prima parte a secolului trecut a generat disfuncţii environmentale vizibile: torenţialitate. căprior. resimţite ulterior şi necesitând eforturi 145 Proiectul pentru Învăţământul Rural . păduri şi pajişti alpine. Brazi. la adâncimi mijlocii în dealurile şi depresiunile subcarpatice. urs ). De reţinut prezenţa scorpionului european (Euscorpius europaeus) ca reprezentant al faunei mediteraneene. popândău). gorun în amestec cu fag şi fag ale Subcarpaţilor. în câmpii. cu efecte mai puţin semnificative în nivelul de dezvoltare regională. în funcţie de formele de relief: la bază. La peste 1800 m se dezvoltă etajul alpin precedat de fâşia vegetaţiei subalpine compusă din arbuşti (jneapăn. lup). ienupăr sau bujor de munte. iar în luncile râurilor şi în câmpiile de subsidenţă îşi fac prezenţa lăcoviştile şi solurile gleice. mai fragmentată şi spodosoluri în munţi. merişor. de asemenea. de risipire. se extind molisoluri (cernoziomuri şi cernoziomuri levigate). cu repercusiuni negative asupra afirmării sale. Ţintea. la pădurile de gorun. a dus la epuizarea zăcămintelor. În luncile râurilor se dezvoltă speciile moi (arin. Valoarea petrolului extras nu s-a răsfrânt decât în proporţie infimă asupra economiei regionale beneficiile fiind investite în alte regiuni. Apele subterane sunt localizate la adâncimi diferite în cele trei forme de relief: aproape de suprafaţă în munţi. Pucioasa. clorosodice sau sulfuroase de la Slănic Prahova. Solurile se etajează. salcie). zona subcarpatică s-a constituit. argiluvisoluri şi cambisoluri în zona deluroasă. intensă şi adeseori neraţională. râs. iar pe solurile halomorfe plante de sărătură. Localităţi precum Băicoi. Teleajen de notorietate. eroziune accelerată. Vegetaţia cunoaşte o etajare riguroasă. erbivorelor (iepure. pisica sălbatecă. ienupăr. inclusiv în străinătate. petrol gaze naturale). terenurile fiind invadate de jneapăn. Moreni. Câmpina. De menţionat prezenţa apelor minerale. carnivorelor (vulpe. de la pajiştile şi pâlcurile de stejar termofil ale silvostepei celor trei câmpii piemontane. cerb). Reprezentarea clasică a etajului alpin apare în Bucegi şi Ciucaş. În unele masive (Ciucaş. Similar se dispun biotopurile faunistice cu reprezentanţi ai rozătoarelor (hârciog. În primul rând. mistreţ. alunecări de teren. O situaţie asemănătoare se constată în ceea ce priveşte fondul forestier al Subcarpaţilor. ceea ce conduce la imaginea unui sistem teritorial dezechilibrat. Buzău) intervenţia antropică a coborât limita superioară a pădurii la 1 350-1 400 m. alături de centrele de rafinare şi prelucrare de la Ploieşti. la etajul coniferelor din zona montană.Curbura Vegetaţie de silvostepă. afin). plop. un clasic fenomen de disipare. în care ieşirile au depăşit net intrările. Vrancei. Telega. cu tehnici şi tehnologii slab productive sub aspectul recuperării petrolului. prin varietatea şi bogăţia lor iniţială raportată la starea actuală. începând din a doua jumătate a secolului XIX şi până după al doilea război mondial în cel mai important bazin petrolier european primind conotaţii strategice în timpul conflagraţiei menţionate. la adâncimi mai mari în câmpie. Vulcana Băi. Gura Ocniţei. omnivorelor (viezure. Resurse energetice variate (cărbuni.

« Babele ». la Băicoi. Tisău. pe versanţi şi Proiectul pentru Învăţământul Rural Vatră de vehe şi intensă umanizare. Cascada Putna. Vrancei. curativă şi culturală a regiunii. Abrupturile. Şotînga. cheile (Tătarului. Dâmbovicioara. sunt obiective atractive de prim ordin. Tot în Subcarpaţi sunt cantonate depozite de lignit la Mărgineanca. Moreni. Lacul Tăul Vulturilor etc.. salina de la Slănic Prahova. Satele aparţin tuturor categoriilor de mărime şi structurilor cunoscute. Buzău. monumente) şi valorile etnografice din Ţara Vrancei. Sărata Monteoru. Gura Ocniţei etc. a Subcarpaţilor cu munţii.Telega. Sfinxul Bucegilor şi Sfinxul Bratocei. Sinaia. 21. Componenta demografică şi de habitat Componenta demografică şi de habitat în sistemul regional este asigurată de populaţie şi habitatele sale. Ciucaş. Boldeşti. Urşilor. culturilor diverse şi creşterii animalelor.Curbura Obiective turistice naturale şi antropice de mare valoare. prezentă într-un mare zăcământ din zona Slănic Prahova-Gura Ocniţei. au fost descoperite noi structuri în zona Berca-Arbănaşi. regiunea Curburii a fost locuită încă din preistorie. concentrat mai ales în munţii Bucegi. Baiu. Ceptura. Calcarele şi marnele calcaroase. gipsul de la Slănic. aici regăsim una dintre cele mai mari densităţi demografice (de peste 200 locuitori/km². posedând resurse ale subsolului şi solului bogate. lacurile sărate de la Slănic Prahova sau Telega. Beciu. Ţintea. cu o dinamică naturală asemănătoare mediei pe ţară.. Diversificarea extremă a condiţiilor de sol şi climă într-un ecart de favorabilitate din punct de vedere fenologic. Sărata Monteoru. pomiculturii. argilele. O pondere asemănătoare o relevă patrimoniul turistic. Apele minerale de la Pucioasa. O altă resursă este sarea. Muntele de sare de la Slănic Prahova. între Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei). muzee. Vatra plană a depresiunilor şi luncile cu terase extinse au oferit terenuri prielnice pentru vetrele localităţilor aflate în număr mare mai ales la contactul Subcarpaţilor cu câmpia. nisipurile sunt utilizate de industria locală. castele – renumit este Castelul Peleş de la Sinaia -. dealuri şi depresiuni subcarpatice cu funcţie de adăpost. biserici. precum şi din câmpii fertile. vulcanii noroioşi din Depresiunea Policiori. Zona respectivă poate fi catalogată ca cea mai reprezentativă pentru relieful de tip bad-lands din România. Rătei). omogenă etnic. Numărul populaţiei este apreciabil. Având un relief compus din munţi. edificiile antropice (mănăstiri.3. O resursă deosebită o constituie terenurile agricole din câmpie şi Subcarpaţi. Predomină populaţia rurală. Filipeştii de Pădure. crestele. dar şi cele din zona Buzăului sau Doftanei sunt atracţii care diversifică la maximum oferta recreativă. Localităţile mici apar la obârşiile văilor. fac din regiunea Curburii una dintre cele mai fertile din ţară. Zănoagei). deosebite pentru atenuarea şi înlăturarea lor etc. Pe lângă zăcămintele de petrol şi gaze exploatate în trecut. care au permis afirmarea viticulturii. fondurile de vânătoare şi pescuit montane. 146 . peşterile (Ialomiţei.

între 25. Evoluţia industriei sale Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 147 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Buşteni. 21. Mizil. Sinaia. majoritatea aparţinând grupei oraşelor mici. creşterea animalelor (cele de munte). Poziţia centrală a Ploieştiului. Pentru oraşele mici funcţia agricolă este încă de actualitate. materialelor de construcţie (Comarnic. adunate. Funcţia industrială este predominantă. Pucioasa şi Breaza sunt aşezări cu o funcţie turistică dominantă. polarizate periferic. Aşezările urbane sunt numeroase. Pucioasa) sau mijlocii. Profilul agricol este dominant. alimentară (Vălenii de Munte). Boldeşti-Scăieni. viticultură. sub 25 000 locuitori (Nehoiu. fie în arealele centrale ale depresiunilor. Predeal. Predeal.Curbura Oraşe mici. Azuga. Azuga. Fieni. Breaza. Buşteni. Valea Călugărească). Moreni). fie în câmpie. a lânii. cele răsfirate la contactul formelor de relief. sării sau cărbunilor. iar satele mari. dar şi din antrenarea populaţiei în activităţi de exploatare a petrolului. Vălenii de Munte. Comarnic. având rolul unor poli regionali. Moreni. Fieni). cu specializări în pomicultură. Slănic Prahova. îi conferă acestuia perspective polarizatoare multiple. Plopeni. comentaţi: 1.000 – 50 000 locuitori (Câmpina. pe semicercul exterior al regiunii. exploatării sării (Slănic Prahova) etc. Buzău şi Ploieşti (248 400 locuitori) sunt centrele urbane de referinţă. Urlaţi. culmile aplatizate. Apar ocupaţii secundare derivate din prelucrarea lemnului. Târgovişte. Câmpina. Test de autoevaluare In spaţiul alocat. Băicoi. Sinaia. Băicoi. unele oraşe fiind tributare vechilor exploatări petroliere (Ploieşti. Complexitatea structurii morfologice a regiunii 2. altele afirmării industriei de prelucrare a lemnului (Nehoiu).

La Buzău şi Boldeşti-Scăieni se produce sticlă. Teleajen. Cota 1400). conducte de transport a hidrocarburilor extrase. Buzăul şi Târgoviştea. iar la Buzău se produce tablă. infrastructuri (căi de acces rutiere şi feroviare. Staţiunile Predeal. Amenajările pentru agrementul hivernal se intensifică. cu cele din alte părţi ale lumii. Componenta economică Componenta economică situează regiunea Curburii între cele mai dezvoltate din România. pe direcţia nord-sud. Turism recreativ montan. Vrancei) cu dotări turistice insuficiente. zahăr. Valea Călugărească. unde rafinarea petrolului s-a conjugat cu industria chimică (combinate petrochimice: Brazi. Câmpina) un profil industrial specific. Din punct de vedere agricol. Aici se află cea mai extinsă suprafaţă cultivată cu viţa de vie. mult mai eficient valorificate actualmente. curativ şi mixt. Pârâul Rece. când preţul petrolului a crescut enorm). ulei).Curbura 21. Sfinxul). În zona de câmpie se cultivă cereale şi plante tehnice. Dealurile Buzăului fiind renumite pentru soiurile lor. industria de utilaj petrolier de la Ploieşti. podgoriile Tohani. la care se racordează. Câmpina şi. Târgovişte (România fiind printre cele mai performante ţări din lume în domeniu). concomitent cu modernizarea infrastructurii de acces. Largă dezvoltare a viticulturii şi pomiculturii. cantitativ şi calitativ. Curbura se instituie în polul turismului montan românesc. Babele. Bran se adaugă unui mare număr de complexe şi cabane turistice (Caraiman. iar în cea montană se cresc ovine şi bovine Prin Valea Prahovei şi Masivul Bucegi.4. Ea a imprimat unor oraşe (Ploieşti. preponderent. înainte de orice. Buzău. ca urmare a instaurării lor de-a lungul unor mari Proiectul pentru Învăţământul Rural Industrie extractivă cu vechi tradiţii. La Târgovişte funcţionează un combinat de oţeluri speciale. lactate. Exploatarea sării a atins la Slănic Prahova intensităţi deosebite. Peştera. iar industria lianţilor s-a răspândit în teritoriu la Comarnic şi Fieni. Aceasta în ciuda disipării resurselor sale imense (să nu uităm că zăcămintele sale de petrol nau fost cu nimic mai prejos. Piatra Arsa. la începutul secolului XX. Odobeşti. o dispoziţie transversală. Mizil. O excepţie este Masivul Ciucaş unde se afirmă staţiunea Cheia şi cabana Muntele Roşu. 148 . livezile de prun şi măr acoperind versanţii inferiori ai măgurilor subcarpatice. depozite). O altă specializare este cea pomicolă. acid sulfuric şi îngrăşăminte chimice – Valea Călugărească). iar traseele turistice îi valorifică elementele morfologice pitoreşti (Tigăile. Curbura poate fi situată pe primul loc în ţară în privinţa viticulturii. Azuga. rafinării. Tocmai această polarizare a creat un « con de umbră » asupra masivelor muntoase de la est de Valea Prahovei (Baiu. tradiţia sa în regiune fiind îndelungată. Panciu. Poiana Ţapului. Coteşti. mai recent. Densitatea centrelor industriale în teritoriu conturează în regiunea Curburii o veritabilă microregiune industrială având ca pol de referinţă oraşul Ploieşti. Buşteni. Ploieştiul şi Buzăul sunt centre importante ale industriei textile (pe bază de lână şi bumbac) şi alimentare (morărit-panificaţie. prin raporturi de colaborare. Industria extractivă a petrolului şi gazelor a creat. Căile de transport au. Jariştea. Sinaia.

Lărgirea ofertei pentru turismul de agrement estival şi hivernal montan este mai mult decât posibilă prin includerea celorlalte masive muntoase. ponderea armonioasă a elementelor componente. Regiunea Curburii se remarcă prin echilibrul structurii sale sistemice. de la est de Valea Prahovei în circuite de profil. Sub aspect turistic. spre Oradea-Borş şi spre AradCurtici. Dacă în evul mediu culoarele estic şi vestic erau foarte active. aflată în proximitate. culoare morfologice şi pasuri intramontane în vederea realizării conexiunilor cu Transilvania. de dată mai recentă) sunt scurtcircuitate de căi longitudinale orientate est-vest. Târgovişte-Pietroşiţa) cu caracter de penetraţie. Căile transversale (la care se adaugă şoseaua BuzăuÎntorsura Buzăului-Braşov. asigurate cu materii prime locale. În consecinţă profilul industrial-agricol-turistic al Curburii trebuie fortificat.Curbura Căi de transport rutier şi feroviar. cel vestic. actualmente rolul de dren magistral revine Văii Prahovei unde şoseaua E60 este dublată de magistrala feroviară Bucureşti-Braşov cu triplă ramificare în oraşul de sub poalele Tâmpei: spre Baia Mare-Satu Mare. cu atât mai mult cu cât ea are asigurată. întreaga zonă subcarpatică poate deveni un domeniu al unui intens turism rural. cum este şoseaua BuzăuPloieşti-Târgovişte şi calea ferată Bucureşti-Ploieşti-Buzău-FocşaniRoman-Siret. dar şi a descărcării lor spre exterior. pe Valea Prahovei şi cel estic pe Valea Doftanei (prin pasul Predeluş) spre Depresiunea Braşovului. agricultura îşi poate accentua specializarea vitipomicolă în sensul creşterii competitivităţii produselor sale pe piaţa externă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . nu numai în plan naţional. prin intermediul Regiunii Metropolitane Bucureşti. Ploieşti-Mâneciu. Apar numeroase şosele şi căi ferate (Buzău-Nehoiu. prin culoarul Rucăr-Bran. Dacă industria tinde spre o reconversie în care gigantismul perioadei anterioare să fie substituit de productivitatea unor intreprinderi mici şi mijlocii. Există trei astfel de aliniamente şi anume. dar şi al unui turism curativ performant. interrelaţiile trainice şi complementare între acestea. cel central. Construirea autostrăzilor Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi Bucureşti-Ploieşti-BuzăuIaşi va fi extrem de benefică pentru unitatea teritorială în sensul racordării optime a vectorilor săi de gravitaţie interioară. o piaţă de desfacere (respectiv o cerere turistică) apreciabilă pentru multe din produsele sale. cum sunt Vulcanii noroioşi sau Masivul de sare de la Slănic trebuie integrate imediat într-o exploatare turistică organizată. Elementele de unicitate.

Subcarpaţii Curburii şi câmpiile învecinate acestora. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. România fiind prima ţară cu producţie de petrol înregistrată. Bucureşti. Pătru. Ghincea. Gr. Ulterior industria s-a diversificat în ramura prelucrătoare şi a construcţiei de maşini. Curbura este. Exploatările s-au lărgit şi intensificat până după al doilea război mondial când zăcămintele dau semne de epuizare. 2. M. Pop. Pe seama petrolului extras au apărut la Ploieşti. (2000). Cluj-Napoca. Editura Academiei.5. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. poate. utilajul petrolier deţinând o poziţie de vârf. Telejean rafinării şi întreprinderi ale industriei chimice. 21. Carpaţii şi Subcarpaţii României. Editura Universitară. cea mai complexă regiune geografică a ţării datorită imbricării foarte strânse a trei forme de relief clar definite genetic şi evolutiv: Carpaţii Curburii. x x x (1994). 4. III. Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. Ielenicz. Bucureşti. x x x (1987). Editura Academiei. Dacă în cazul Carpaţilor Curburii aparţin regiunii doar masivele exterioare arcului. IV.6. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti 2. În cadrul câmpiilor apar atât cele de subsidenţă cât şi câmpii piemontane tipice. Subcarpaţii României. încă din secolul al XIX ca cea mai veche arie de exploatare a petrolului din Europa.Curbura 21. Geografia României. Mioara (2003). printre care se înserează „pintenii” montani Ivăneţu şi Homorâciu. Brazi. inclusiv grupa Bucegilor. Editura Presa Universitară Clujeană. Ileana-Georgeta. 3. Regiunea Curburii s-a impus. Regiunile periferice. sectorul subcarpatic este cel mai complex din unitatea respectivă datorită prezenţei a două şiruri de depresiuni şi două de măguri. Câmpina.

uniformitatea componentei morfologice în plan major (la scară minoră însă diferenţierile sunt mult mai frecvente) şi o anumită formă de utilizare economică (cea agricolă) au fost considerate ca argumente suficiente pentru ca tot teritoriul dintre ieşirea Dunării din Defileul de la Porţile de Fier şi confluenţa Prutului cu fluviul. în care aspectele fizionomice prevalează în raport cu cele funcţionale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 151 De la câmpia uniformă morfologic la un sistem teritorial în afirmare. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6. Bibliografie selectivă Pagina 151 151 153 155 156 156 22. 22 BĂRĂGAN Cuprins 22. cea mai vastă unitate de relief de acest tip din ţară. 2. Intr-adevăr. Economia regiunii 22.1. în contextul în care regiunea nu este privită ca o construcţie sistemică.2. . Bărăganul devine astfel o entitate regională suprapusă unui compartiment al unităţii majore şi anume Câmpiei Bărăganului. Câmpia Română este nominalizată ca o unitate de sine stătătoare.Bărăgan Unitatea de învăţare Nr.4. Cu totul alta este situaţia în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei celor patru învelişuri terestre. Proiectul pentru Învăţământul Rural .identificarea elementelor naturale şi antropice ale sistemului teritorial. Comentarii şi răspunsuri la teste 22. 22 22. Componenta naturală a sistemului regional 22. Componenta antropică 22.3.5.explicarea rolului uniformităţii fizico-geografice în definirea regiunilor. Aceasta. dintre Lunca Dunării la sud şi contraforturile Podişului Getic şi Subcarpaţilor la nord să fie integrat unei singure entităţi regionale. 22. desigur. 22 În urma studiului acestei unităţi cursantul va beneficia de: . . Componenta naturală a sistemului regional În majoritatea absolută a regionărilor geografice ale teritoriului ţării noastre.1. Muntenia de nord-vest) în corelaţie cu poziţia şi orientarea liniilor de forţă ale teritoriului respectiv. Câmpia Română. Bărăganul. Regiunea Metropolitană Bucureşti.decelarea direcţiilor de dezvoltare economico-socială a regiunii. când cercetătorul geograf este chemat să desluşească şi să explice cauzal structura organismului teritorial respectiv. se divide în mai multe regiuni funcţionale (Oltenia sudică. la vest şi est. pornindu-se de la însuşirile morfologiei sale care au devenit criteriul fundamental al delimitării. Dunărea de Jos) sau îşi ataşează o serie de subunităţi regiunilor învecinate( Curbura.

când temperaturile depăşesc 30ºC. 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . fluviul Dunărea şi-a modelat o luncă largă ale cărei lacuri şi bălţi (cea mai vastă fiind Balta Ialomiţei) au fost în mare parte desecate şi transformate în terenuri agricole Mersul anual al elementelor meteorologice. vara înregistrându-se frecvent perioade de secetă cu 30-45 zile fără aport hidric. Ialomiţa şi Călmăţuiul şi-au sculptat văi meandrate pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultat din deflaţia intensă a depozitelor fluviatile. Un atribut curativ remarcabil al Lacului Fundata îl reprezintă cele 1.Bărăgan Arietipică de manifestare a climatului arid. tributară Dunării. Strachina. principalul indicator al gradului de ariditate. deşi au albii puţin adânci în raport cu înălţimea reliefului înconjurător. Astfel sunt Lacul Amara. fie din evoluţia vechilor limane fluviatile a căror legătură cu râul colector a fost definitiv întreruptă.1 milioane m³ de nămol terapeutic depozitate în cuveta sa. este cea a apariţiei lacurilor sărate localizate fie în formele negative de tip bazin închis formate prin tasare şi dizolvare în loess (crovuri. dată de climatul arid şi circulaţia ascendentă a apelor subterane în condiţiile evaporaţiei intense. Culoarele celor două râuri. a condus la subdivizarea unităţii în două compartimente şi anume Bărăganul Ialomiţei. Cea mai mare cantitate o conţine. înscrie teritoriul Bărăganului în climatul de câmpie joasă. Temperaturile medii sunt ridicate. În partea sudică a unităţii. Cuvertura groasă de loess a jucat rolul unui mediu prielnic fenomenelor de dizolvare. cald şi secetos. Ca veritabile rezervoare de apă dulce funcţionează limanele fluviatile formate de-a lungul Dunării şi al Ialomiţei. situat la nord. Dunărea care constituie limita sudică şi sud estică. Apele subterane se află la adâncimi mari. desfăşurată între Dunăre la sud şi câmpiile de subsidenţă din partea nordică. în vreme ce Călmăţuiul are rezerve de apă limitate ce scad mult în anotimpul estival. Prin ramificaţia ce a dus la individualizarea Bălţii Ialomiţei ea pătrunde în interiorul teritoriului şi poate deveni o sursă de alimentare pentru scopuri agricole sau industriale. situat între Dunăre şi Ialomiţa şi Bărăganul Călmăţuiului. Resursele de apă ale regiunii sunt răspândite inegal. O trăsătură hidrografică a Bărăganului. nişe de sufoziune etc. O consecinţă a nebulozităţii scăzute este radiaţia solară puternică şi numărul ridicat al orelor de strălucire a soarelui (peste 2000 anual) cu efecte deosebite în turismul de agrement şi curativ. sub cuvertura groasă de loess. Din punct de vedere morfologic ea prezintă un relief tabular de mare uniformitate. depresiuni. între Ialomiţa şi Călmăţui. desigur. padine). în care cele două râuri principale. scad sub 450 mm medie anuală. Gălăţui. A doua reţea ce străbate regiunea axial este Ialomiţa. Fundata. Vara apar zile toride. Tătaru. Lacuri sărate şi limane fluviatile. tasare şi sufoziune generatoare de microforme de relief specific: crovuri. Precipitaţiile. Hidrografie de tranzit. temperat continental cu tente de ariditate. Influenţa climatică estică este generalizată. padine. întreaga regiune fiind încadrată între izotermele de 10 şi 11ºC. Sub influenţa anticiclonului siberian de iarnă cad zăpezi bogate pe care crivăţul le spulberă şi le troieneşte generând dificultăţi în circulaţia regională.

Coşereni sau Coşlogeni. spre exemplu. Atunci a înflorit în sudul său. în vecinătatea Dunării cultura Boian numită astfel după localitatea omonimă. dovezile arheologice descoperite în perimetrul său atestă o vieţuire permanentă începând din neolitic. Bărăganul se înscrie cu o serie de tente particulare şi sub aspectul vechimii şi intensităţii populării. în epocile anterioare. generat de întinsele suprafeţe cu limane. Bărăganul aparţine din punct de vedere al vegetaţiei stepei tipice. Antropizare intensă. datorită aridităţii climei şi sărurilor transportate la suprafaţă pe profil apar soloneţurile şi solonceacurile. Corelaţie dintre tipul de vegetaţie şi compoziţia faunei este evidentă. În unele areale. Nisipul şi pietrişul albiei râurilor sunt utilizate în construcţii. prin ciulinii săi care.3. pietrişuri şi nisipuri. Un element faunistic de notorietate este dropia. Sudiţi. Resursele solului şi subsolului situează Bărăganul în categoria regiunilor cu un patrimoniu modest. paleolitice (în vreme ce în Dobrogea. cu un indice de fertilitate ridicat. cel puţin legal. cât şi în regiunea situată la est. înaintea introducerii în cultură a vastelor terenuri defineau peisagistic câmpia. bălţi şi braţe divagante ale Dunării. Astfel. plop. a secetelor frecvente. arin. lipsesc dovezile mai vechi. în condiţiile unui climat favorabil desfăşurării activităţii microorganismelor implicate în descompunerea materiei organice. cu soluri fertile. s-au format cernoziomuri şi cernoziomuri levigate profunde. pe un substrat geologic afânat alcătuit din loess. Din aceeaşi perioadă datează şi vestigiile de la Călăraşi. ele abundă) poate fi pus pe seama unui mediu ostil pentru aşezările umane. De-a lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului se asociază solurile nisipoase. Faptul că atât în Bărăgan. Componenta antropică Comparativ cu celelalte regiuni geografice. În epoca bronzului şi fierului la Dridu şi Grădiştea sunt semnalate aşezări umane ceea ce denotă continuarea antropizării. Gradul de împădurire este cel mai redus din ţară. asigurat de terenurile plane. papură). Cunoscut. cele aluvionare şi lăcoviştile din arealele cu umectare repetată. din clasa gramineelor alcătuiau vechile pajişti azi intrate în exploatare agricolă intensă. unde umiditatea ridicată şi pericolul inundaţiilor erau omniprezente.Bărăgan Domeniul stepei şi silvostepei cu graminee şi arbori termofili. rozătoarele dominând net celelalte specii. Declarată fiind ca monument al naturii protecţia sa este. Mai importante sunt valenţele turistice ale lacurilor sărate şi limanelor fluviatile unde se pot practica activităţi curative şi de agrement. Sub vegetaţia de ierburi bogate. asigurată. Balta Ialomiţei şi de-a lungul râurilor se dezvoltă zăvoaie cu specii iubitoare de umiditate (salcie. 22. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . iar valoarea economică a esenţelor moi este inferioară. o specie pe cale de dispariţie datorită restrângerii drastice a biotopului său natural şi vânătorii necontrolate. Exceptând potenţialul agricol deosebit. Plante adaptate condiţiilor climatice mai restrictive sub aportul cantităţii de precipitaţii. regiunea studiată are mai puţine atuuri din acest punct de vedere. nefragmentate. cea a Dunării de Jos.

Profilul acestora este dominant industrial.Bărăgan Deşi populată din preistorie. Românii alcătuiesc majoritatea absolută. de-a lungul apelor curgătoare cu regim permanent. Bărăganul fiind una dintre regiunile cu cel mai redus grad de populare. mai ales datorită potenţialului pedogeografic apreciabil. paralelismul dintre numărul populaţiei şi habitate. densitatea demografică este redusă. Arhitectura lor reflectă condiţionări locale impuse de materialul de construcţie folosit mai frecvent (chirpici) a cărui rezistenţă redusă împiedică etalarea pe verticală a gospodăriilor. în vecinătatea unor lacuri. Satele sunt localizate la intersecţia drumurilor. Bilanţul demografic este negativ (-1‰). precum în alte regiuni. fără a se înregistra grupări sau disparităţi geografice deosebite. iar gruparea elementelor de habitat mai accentuată. Bărăganul este slab urbanizat. Centre urbane mici şi mijlocii. Aşezările umane reflectă. Test de autoevaluare Întrebările care pot fi puse cursantului după parcurgerea acestei unităţi de învăţare se referă la următoarele aspecte: 1. la care se adaugă o serie de oraşe mici precum Urziceni. Densitatea populaţiei este sub 50 locuitori/km². o intensitate deosebită dea lungul istoriei datorită lipsei atributelor de adăpost ale reliefului plan şi nefragmentat al câmpiei. iar Lehliu-Gară şi Feteşti funcţii de transport importante. până în zilele noastre. Ţăndărei. prin densitatea lor mai redusă. Fenomenul s-a prelungit.Care sunt raporturile spaţiale ale Bărăganului cu regiunea metropolitană Bucureşti? 2. Cum ar putea fi ele optimizate? Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . pentru oraşele mici însă ponderea agriculturii creşte. Feteşti. în acest caz el fiind concludent. Lehliu-Gară. Călăraşi şi Feteşti au şi atribuţii portuare la Dunăre. 22. evident cu alte motivaţii. Principalele oraşe sunt Slobozia (centrul polarizator regional) şi Călăraşi. Pogoanele. dintre minorităţi cei mai numeroşi fiind ţiganii (romii). Însurăţei. Ea nu a atins însă. Structura este poligonală şi mai rar alungită.

prefabricate. iar în Slobozia şi Călăraşi prelucrarea cărnii şi lactatelor. O excepţie este staţiunea Amara. sfeclă de zahăr. Tot la Călăraşi se fabrică celuloză şi hârtie. Drumuri modernizate leagă principalele oraşe.Bărăgan 22. Pentru atenuarea efectelor secetei au fost efectuate mari lucrări de irigaţii. Accesul facil o recomandă turismului de tranzit. În luncile Dunării şi Ialomiţei solurile fertile aluvionare asigură producţii mari de legume şi zarzavaturi. cu monoculturi cerealiere ale căror produse luau calea exportului.Constanţa. iar beneficiile erau investite de către marii latifundiari în alte regiuni decât cea în care au fost obţinute. În toate oraşele este prezentă industria morăritului şi panificaţiei. au perspective asigurate. al „conului de umbră”. confecţii. plante furajere ocupă cea mai parte a terenurilor. Se cresc de asemenea porcine şi păsări. Industria este de dată mai recentă.4. Căile de transport sunt reprezentate prin autostrada Bucureşti-Ciulniţa-Feteşti. Lui i se datorează stadiul redus de dezvoltare economică şi urbanizarea modestă (cei atraşi de avantajele oraşului au preferat exodul spre capitală în locul efortului de-a fortifica şi amplifica rolul oraşelor proprii). ale cărei prime sectoare (Bucureşti-Lehliu) au fost recent date în funcţiune. iar la Feteşti funcţionează o întreprindere de conserve de legume. soia. orz. Localizarea celor două poduri majore peste 155 Economie mai slab dezvoltată. cu cel mai ridicat potenţial economic din ţară. Creşterea animalelor valorifică păşunile de câmpie şi luncă. pe Dunăre şi o serie de lacuri. mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. până în anii `90 (când dintr-o neglijenţă crasă au fost în mare parte distruse) veritabile sisteme cum ar fi Gălăţui. Apare în cazul Bărăganului. La Slobozia şi Călăraşi se prelucrează sfecla de zahăr cultivată în regiune. indus de capitală. floarea soarelui.Ştefan cel Mare. Actualmente Bărăganul este una dintre cele mai productive regiuni agricole ale ţării. Lungi perioade. un teritoriu învecinat ariei metropolitane Bucureşti. funcţionând aici. Industrie prelucrătoare a materiilor prime locale. Economia regiunii Dificultăţile ivite în definirea componentei economice a regiunii derivă tocmai din modesta lor reliefare. Agricultura se impune prin culturi variate.Călăraşi sau Pietroiu . Ca forme de turism de agrement navigaţia şi pescuitul recreativ. Călăraşi găzduind unul din combinatele siderurgice moderne de oţeluri speciale. regiunea a îndeplinit atribuţiile unei periferii neglijate. porumb. autostrada Bucureşti-Constanţa („autostrada Soarelui” ) traversându-o axial. recunoscută prin cura climaterică şi balneară (inclusiv cu nămol terapeutic) pe care o asigură. Proiectul pentru Învăţământul Rural . un fenomen de eclipsare. Proiectatul canal Siret-Dunăre urma să asigure apa necesară irigării şi a altor suprafeţe afectate anual de secetă. Din punct de vedere turistic Bărăganul are valenţe dintre cele mai reduse. Dintre pomii fructiferi caisul şi piersicul găsesc cele mai propice condiţii de dezvoltare. Tot aici se fabrică nave de mici dimensiuni şi se repară ambarcaţiuni fluviatile. ovinele din rasa merinos fiind crescute în număr mare. Ea va asigura regiunii un dren magistral de bunuri şi persoane şi va stimula dezvoltarea ariei adiacente acesteia. Culturile de grâu.

Editura Academiei. Geografie Umană şi Economică. educaţional şi economic la care Bărăganul se racordează înaintea tuturor altor poli din celelalte regiuni învecinate. 2. faţa de Bucureşti. uniform structural şi peisagistic. a ponderii principalelor sale ramuri. o piaţă de desfacere a produselor sale industriale. Din Făurei pleacă o ramificaţie a acesteia spre Ţăndărei şi Feteşti. Industria alimentară şi textilă. Optimizarea raporturilor interregionale nu poate fi concepută decât prin echilibrarea lor. chimizării şi biotehnologizării activităţii respective.Bărăgan Teritoriu traversat de căi rutiere şi feroviare. Relieful jos de câmpie. 22.6. 3. Perspective de specializare agricolă performantă. Bărăganul reprezintă pentru Bucureşti o rezervă de produse şi materii prime. Geografia Văii Dunării Româneşti. Bucureşti. Bărăganul poate deveni o regiune agricolă modernă. 22. I. Geografia României. În caz contrar subordonarea teritorială. Bucureşti.5. x x x (1969). iar din Ciulniţa o cale de legătură spre Călăraşi. II. se vor accentua. Dunăre. Bărăganul trebuie să atingă un nivel de dezvoltare economică şi socială care să permită o diversificare a conexiunilor. Bucureşti-Urziceni-Făurei-Brăila. x x x (1984). Geografie fizică. are. Bucureştiul este polul cultural. Editura Academiei. conform principiului avantajului comparativ. Geogrfia României. aspect benefic pentru dezvoltarea sa. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Partea vestică şi nord-vestică este traversată de magistrala 700. Bucureşti-Constanţa-Mangalia poziţionată în partea centrală a teritoriului analizat. între cele două entităţi teritoriale neexistând practic o limită tranşantă. o afirmare a lor în sens biunivoc. 2. Feteşti-Cernavodă şi Giurgeni-Vadu Oii în cadrul regiunii Bărăgan a generat o concentrare a căilor de transport rutier dinspre Moldova şi Muntenia spre acestea. de asemenea. Editura Academiei. unde fermele mari trebuie să exemplifice. dar şi menţinerea unui statut periferic. Bucureşti. bazată pe materii prime proprii. face greu decelabilă o astfel de limită. x x x (1983). în mai mică măsură de Feteşti. Ca dealtfel şi turismul de tranzit sau cel balnear. Dimpotrivă. Intr-o perioadă a reconsiderării tipului de economie. premise favorabile. avantajele mecanizării. Un prim raport este cel de continuitate geografică. Ca urmare. Bibliografie selectivă 1. Poziţia centrală a oraşului Slobozia avantajează polul de gravitaţie regional şi-i măreşte capacitatea de coordonare teritorială. În al doilea rând. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Transporturile feroviare se realizează pe magistrala 800. Transporturile fluviale pe Dunăre sunt deservite de portul Călăraşi şi.

Bibliografie selectivă Pagina 157 157 159 161 162 162 23.exemplificarea posibilităţilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime.3.punerea în evidenta a fenomenelor de expansiune urbana şi de formare a aglomeraţiilor urbane.2. . podiş intens peneplenizat.5. . includem aici în întregime Câmpia Brăilei. larg desfăşurat pe malul stâng şi mult mai îngust pe cel drept. cu teritoriul care gravitează spre talvegul său morfologic. Componenta naturală a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic şi genetic. cu structură tabulară. Baza naturală de susţinere 23.1. 23 23. câmpie tabulară. Evident. de luncă şi câmpie joasă. 2. 23 Unitatea de învăţare alăturată ajută cursantului la: . 23. dar cu o individualizare spaţială din ce în ce mai evidentă este cea a Dunării de Jos.6.explicarea funcţiei gravitaţionale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore. Baza naturală de susţinere O regiune cu o suprafaţă mai restrânsă.delimitarea spaţială a unei unităţi teritoriale cu o încărcătură istorico-geografica importanta. peste stiva groasă de sedimentar friabil aşternându-se un strat poros de loess. .1. Zona de subsidenţă corespunzătoare amplei confluenţe a Siretului cu Bârladul şi Buzăul determină caracterele naturale ale acestei regiuni. tocmai datorită altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunăreană şi deschiderii unei 157 Convergenţele reprezintă premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale. Obiectivele unităţii de învăţare nr. favorabil tasării şi cu o fracţiune carbonatică prielnică disoluţiei. în ciuda înălţimii sale modeste. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunării şi începutul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Obiectivele unităţii de învăţare nr. S-au format ca urmare acele mici denivelări şi neuniformităţi din categoria crovurilor (găvanelor) sau padinelor în care sau adunat adesea apele sărate formând lacuri. Economia şi perspectivele regiunii 23. Proiectul pentru Învăţământul Rural . 23 DUNĂREA DE JOS Cuprins 23.4.Dunărea de Jos Unitatea de învăţare Nr. Comentarii şi răspunsuri la teste 23. Astfel. Pe malul drept al Dunării gravitează spre axul acesteia versantul vestic şi nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus în peisaj. Componenta antropică a sistemului teritorial 23.

Aparţine de asemenea Dunării de Jos. De altfel întreaga pâlnie morfologică a Siretului Inferior debuşează spre cotul major al fluviului de la Galaţi. a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din ţară (+ 44. Lutu Alb. Siretul şi Prutul. Siretului şi Prutului. în zona Brăila-Galaţi. iar pe de altă parte substratului constituit din formaţiuni poroase ce facilitează circulaţia ascendentă a apelor freatice. Din punct de vedere termic. Dunărea de Jos se impune ca „polul căldurii” în România. Climat cu ariditate pronunţată. Relieful este mai accidentat. ceea ce va integra întreaga regiune în climatul de câmpie. coborârea sa se accentuează. Iernile friguroase şi verile călduroase determină un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Însăşi versantul fluviului este mai înalt şi. hotărâtoare sub aspectul exercitării influenţelor climatice est-europene. Fenomenele de geneză a lacurilor sărate ating cele mai expresive cote datorită. a unor sectoare de luncă: cea a Dunării (cu extinsa Baltă a Brăilei.5 ºC la 10 august 1951). de lunci. pe de o parte. în acelaşi teritoriu o serie de râuri cu izvoarele în Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii confluează cu Siretul (Putna. climatului continental cu tente de excesivitate. deşi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depăşesc 10 000 m grosime). Apar şi fenomene de difluenţă cel mai ilustrativ fiind al Dunării în zona Insula Mare a Brăilei. cca 2. Resurse de apă bogate. Rezultă astfel o densitate ridicată a reţelei ce surmontează efectele climatului arid şi asigură atât o rezervă importantă de apă.intre cele două braţe ale Dunării care o încadrează). Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Câmpia Covurluiului desfăşurată între Siret şi Prut. Un element de specificitate regională este dat de tripla convergenţă.4 Proiectul pentru Învăţământul Rural Relief jos. Astfel sau format lacurile Balta Albă. Pentru a nu aminti că. Movila Miresii. crivăţul este o prezenţă frecventă. Râmnic. naturale şi antropice. o formă de subsidenţă generată de marea depresiune tectonică a Curburii carpatice unde. Buzăul). cât şi posibilitatea valorificării în navigaţie şi agrement a unor sectoare. mai abrupt. ca o continuare sudică a piemontului menţionat. la rândul său. este la originea limanului Brateş. Regiunea analizată relevă trăsături particulare şi în ceea ce priveşte reţeaua de drenaj de suprafaţă. Amara (de Buzău). uşor mai ridicată în Munţii Măcinului şi Podişul Covurlui unde ajunge la 500-600 mm. Batogu. Iarna.Dunărea de Jos perspective peisagistice largi spre câmpiile de la vest şi nord. datorate Dunării şi afluenţilor săi din grupa de est. 158 . Câmpia Siretului Inferior (a Tecuciului). în unele sectoare. debuşează în Dunăre. şi de poziţia geografică în sud-estul României. Prutul. energia şi indicele de fragmentare cresc. fie şi numai pentru faptul că aici. Cantitatea de precipitaţii este cuprinsă între 400-500 m. în zona Râmnicelu (Ion Sion). au extins regiunea spre partea sudică a Podişului (platformei sau piemontului) Covurlui. câmpii de subsidenţă şi podiş. devenită o veritabilă insulă – Insula Mare a Brăilei . Aceleaşi fenomene gravitaţionale. Ea se instituie într-o clasică zonă de convergenţă hidrografică unde cele mai importante râuri din grupa estică. Particularităţile factorilor climatici sunt influenţate de relieful jos. În lacul Balta Albă este depozitat cel mai mare zăcământ de nămol terapeutic din România. Milcov.

În sfârşit. faună şi soluri specifice. îşi fac loc pădurile de stejar termofil (stejarul pedunculat. Vegetaţia câmpiei este stepică. dealurilor piemontane. Prutului sau Siretului. În primul rând Câmpia Brăilei. turismul are ca obiective numeroasele lacuri sărate cu nămol terapeutic (Balta Albă. şalău. monumentele. cu humus mult şi fertilitate ridicată. vulpea. Esenţele moi (salcia. milioane m³. orbete. iar în Movila Miresii 438 mii m³. ce alcătuieşte zăvoaie compacte în lunca Dunării. Poziţia geografică a Proiectul pentru Învăţământul Rural 159 . Amara). au devenit unul dintre câmpurile petroliere şi de gaze asociate de mare productivitate din România. Dunărea şi afluenţii săi deţin o bogată faună acvatică (clean. agricultura şi turismul este asigurată în proporţii diferite. Potenţialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief şi mersul elementelor climatice. 23. gramineele (păiuşul. cerealelor. dar şi deosebiri în raport cu Bărăganul învecinat. potârnichea. iar în zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe şi a solurilor aluvionare. plantelor tehnice sau viticultura găsesc condiţii propice de dezvoltare. Baza de materii prime a principalelor ramuri economice. dar şi cea a Siretului Inferior.3. Prut. Ianca. Pe colinele piemontane ale Covurluiului şi versanţii vestici şi nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce gravitează spre Dunărea de Jos. rogozul). industria. O extensiune apreciabilă o are vegetaţie de luncă. la care se adaugă iepurele. şoarecele de câmp). El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina şi organismelor de Artemia salina (un crustaceu) în condiţiile unui mediu cu salinitate moderată (de până la 100 mg/l). Subsol bogat în hidrocarburi. Movila Miresii. moştenirea etnografică a ruralului etc. fiind constituit din păduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. unde cultura legumelor. Lişcoteanca. cu orizonturi bine structurate.Dunărea de Jos Peisaj stepic cu vegetaţie. colilia) alcătuind speciile dominante ale puţinelor pajişti naturale netransformate antropic. edificiile religioase sau culturale din Galaţi şi Brăila. plopul) se intercalează cu speciile arbustive (papura. fondurile de pescuit de pe Dunăre. Rolul acestei vegetaţii în fixarea albiilor dar şi în atenuarea umectării terenurilor este recunoscut. Fauna caracteristică este cea de rozătoare (popândău. hârciog. somn. muzeele. cernoziomuri şi cernoziomuri levigate. Oprişeneşti. trestia. Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde. Independenţa sunt doar câteva dintre arealele de extracţie a celor două materii prime energetice dar şi ale industriei chimice. Bordei Verde. Componenta antropică a sistemului teritorial Are o serie de similitudini. Stoicani sau Silişte. Fondul forestier este restrâns ca răspândire. Brăiliţa. arinul. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri. păstrugă). prepeliţa. A doua resursă o reprezintă terenurile agricole ale luncilor. câmpiei. stejarul pufos). Cea mai importantă asemănare este dată de vechimea populării şi aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca aparţinând neoliticului. hidrofilă. Siret. Valorificarea curativă se află la baza activităţii turistice a unor staţiuni din regiune. Ele au fost descoperite la Lişcoteanca.

Dunărea de Jos Umanizare veche şi relativ intensă. Densitatea populaţiei se înscrie în jurul valorii de 50 locuitori/km² în Câmpia Brăilei şi creşte uşor în colinele Covurluiului şi partea nord-vestică a Podişului Dobrogei. Apropierea spaţială şi tendinţa de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce. la care se adaugă ruşi lipoveni. Funcţia siderurgică a oraşului Galaţi Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare 160 Proiectul pentru Învăţământul Rural . reduce indicele scăderii populaţiei. Galaţiul şi Brăila. Oraşe mici. luncilor şi versanţilor din zona colinară sau de podiş unde indicele de dispersie creşte spre răsfirare. Ianca. sub 25 000 locuitori. Dunărea de Jos are puţine oraşe. Etnic predomină net populaţia românească. dar ea beneficiază de prezenţa a două municipii mari. sub 500 locuitori. 23. Făurei şi Măcin sunt oraşe mici. la nivel regional. Test de autoevaluare Unitatea de învătare parcursă vă oferă posibilitatea să comentaţi alăturat următoarele aspecte: 1. în Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce. Dinamica naturală relevă două aspecte distincte. romi. în vreme ce în Câmpia Brăilei bilanţul demografic este negativ. cu o grupare ridicată a gospodăriilor în vatră). în Platforma Covurluiului. favorizat însă concentrarea populaţiei în zona marelui cot al Dunării şi a convergenţei Dunăre-Siret-Prut mai ales datorită activităţilor de navigaţie ce au demarat încă din Evul Mediu. polarizate de sistemul urban Galaţi-Brăila. înspre Tecuci. ridică mult ponderea populaţiei urbane în balanţa demografică pe medii de viaţă. la apariţia celei mai populate aglomeraţii urbane din ţară. Ea atinge însă valori de peste 250 locuitori/km² în aria Brăila-Galaţi ce se prelungeşte precum o apofiză pe cursul Siretului. într-un timp relativ scurt. Aşezările rurale valorifică structural şi textural oportunităţile reliefului uniform al câmpiei (unde apar sate mijlocii şi mari. învecinate: Galaţiul (325 057 locuitori) şi Brăila (230 687). iar mărimea satelor scade ajungând uneori. Prezenţa a două mari oraşe. Specificitatea regiunii Dunărea de Jos 2. Fiind o regiune de dimensiuni restrânse. dar şi debuşării aici a drumului grefat pe Valea Siretului către Polonia şi Marea Baltică.

Se cultivă grâu. culturale. de asemenea. orz. Arie de intensă dezvoltare a transporturilor navale. soia.4. Se cresc. Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabilă. Agricultură axată pe cultura cerealelor şi creşterea ovinelor. Dunărea de Jos are un potenţial economic important. Deşi cu o suprafaţă limitată. Greci şi Iacobdeal se exploatează roci de construcţie (granit). ce prelucrează minereul de fier din import. prelucrarea cărnii etc. O altă ramură economică este piscicultura. O fertilitate deosebită o au terenurile din Insula Mare a Brăilei unde se produc cereale în maniera marilor societăţi (ferme) de profil. se află o mare termocentrală dar şi combinatul de celuloză pe bază de stuf recoltat din Delta Dunării. porumb. În ambele centre se construiesc şi se repară nave de diferite tonaje. Datorită poziţiei sale pe Dunărea fluvio-maritimă. Fondul agricol extins şi diversificat morfologic asigură condiţii propice dezvoltării culturilor agricole dintre cele mai variate. Economia şi perspectivele regiunii Economie centrată pe industrie. păsări. lipsei unor obiective de mare rezonanţă atractivă. morărit. pe de o parte. inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. de refacere fizico-psihică. Singurele staţiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Albă şi Lacu Sărat. Agricultura deţine al doilea loc în ierarhia ramurilor economice. religioase. La Chişcani. În dealurile Covurluiului s-au extins plantaţiile de pomi fructiferi şi viţă-de-vie. statut câştigat odată cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX. În oraşele Galaţi şi Brăila se practică un turism cultural. confecţii. de asemenea porcine. plante furajere. Creşterea animalelor are în prim plan ovinele. La Măcin. lactatele. Turismul este o activitate cu totul secundară datorită. La Galaţi se produc. judeţele Galaţi şi Brăila. monumente). de vizitare a obiectivelor antropice (istorice. O problemă o ridică secetele şi nevoia de irigaţii îndeosebi în Câmpia Brăilei (unde a funcţionat sistemul Terasa Brăilei).panificaţie) sau funcţionează mici intreprinderi specializate în bunuri de larg consum. singurele la care se apelează sunt pescuitul şi navigaţia de agrement. confecţii. sfeclă de zahăr. bovine.Dunărea de Jos 23. floarea soarelui. mătase artificială. de importanţă europeană a Dunării care deschide regiunii atât accesul spre Europa centrală şi de nord. 161 Industrie ce valorifică materii prime locale şi din import. bazat în primul rând pe afirmarea industriei. suprafaţa luciurilor de apă şi mai ales sectoarele Dunării şi afluenţilor săi asigurând o producţie de peşte ce satisface cererea locală şi oferă disponibilităţi pentru nevoile altor regiuni. Galaţiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al ţării. prefabricate. iar pe de altă parte politicii deficitare a domeniu a autorităţilor de la toate nivelurile. zahăr. În aceeaşi ramură la Brăila funcţionează laminorul de ţevi şi tablă. agricultură şi transporturi. ambele cu dotări şi ofertă din sfera turismului curativ. Brăila deţine intreprinderi de fire şi fibre sintetice. deşi există numeroase oportunităţi pentru variate forme de turism. Pe Dunăre. cât şi spre Marea Neagră. Proiectul pentru Învăţământul Rural . lângă Brăila. Porturile Galaţi şi Brăila au infrastructuri ale acestui tip de transport. În oraşele mici se prelucrează produsele agricole (sfecla de zahăr la Ianca. încadrându-se în principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul ţarii (specializată în rasa merinos).

cât mai ales în funcţiile sale economice şi oportunităţile de interrelaţionare cu alte regiuni. se conturează ca entitate teritorială în bazinul inferior al fluviului omonim. 3. inclusiv în domeniul transfrontalier. II. Galaţiul a devenit un mare centru industrial în a doua jumătate a secolului XX. Geogrfia României. Importante sunt şoselele Ploieşti-Buzău-Brăila-Galaţi sau cea care se ramifică din autostrada Bucureşti-Constanţa la Slobozia spre Brăila şi Galaţi. Bucureşti. a prelucrării peştelui. Amplasarea sa aici a fost favorizată de localizarea oraşului pe malul Dunării maritime.intensificarea circulaţiei turistice pe Dunăre pe întregul său traseu. Combinatul său siderurgic utilizează materie primă din import. poate deveni un pol de atracţie al acesteia. Prin cele două mari oraşe sistemul său este polarizat eficient.poziţia geografică la interfaţa a trei state (România. Republica Moldova şi Ucraina). Geografia României.Dunărea de Jos Deşi situată excentric. . I. Geografia Văii Dunării Româneşti.. Geografie fizică. . iar prin intermediul Dunării are dublă deschidere: spore centrul Europei dar şi spre Marea Neagră. atât minereul de fier cât şi cocsul metalurgic.5. având accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent. predominant de câmpie joasă. 23. prin Târgu Bujor şi Bereşti. Editura Academiei.creşterea rolului Dunării în circulaţia fluvială europeană. 2. Dunărea de Jos. actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri. Bucureşti. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. într-un spaţiu al confluenţelor acestuia cu Siretul şi Prutul. Dunărea de Jos este una dintre regiunile ţarii cu mari perspective de dezvoltare datorate următorilor factori favorizanţi: . ca cel mai important oraş al regiunii transfrontaliere. Geografie Umană şi Economică. de-a lungul Prutului. x x x (1984). regiunea este bine conectată cu căi rutiere de restul ţării. Editura Academiei. dar şi cea textilă sau a produselor alimentare. x x x (1983). dar mai ales spre Delta Dunării. s-a afirmat industria construcţiilor navale. Originalitatea sa constă nu atât în cadrul fizico-geografic. Editura Academiei. cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfuncţie majoră în transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunăre care să unească teritoriul regiunii cu cel dobrogean. Bibliografie selectivă 1. 23. x x x (1969). Bucureşti.6.. . 2. 162 Proiectul pentru Învăţământul Rural .datorită potenţialului economic ridicat. Căile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre vârfuri oraşul Galaţi spre care converg ramificaţia magistralei 600 (Bucureşti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iaşi) şi magistrala 700 (BucureştiUrziceni-Făurei-Brăila-Galaţi. aşa cum o arată şi topicul atribuit. Din Galaţi porneşte şi o cale ferată spre Bârlad. periferic. Galaţiul.

Proiectul pentru Învăţământul Rural .2.2. acoperită de loess. . Podişul Dobrogei de Sud.posibilitatea explicării unui sistem regional derivat dintr-o entitate geografico-istorică. converg în Vârful Greci şi sunt cizelate în roci metamorfice.5.Dobrogea Unitatea de învăţare Nr.4. Baza naturală de susţinere Dobrogea reprezintă una dintre cele mai bine individualizate regiuni geografice ale României. 24 Aprofundarea temei va oferi studenţilor următoarele: . 24 24.Comentarii şi răspunsuri la teste 24. Baza naturală de susţinere 24. Ea se constituie întrun sistem teritorial funcţional. ca o zonă de platformă tipică uşor ondulată. încă din start. Dealtfel. că regiunea analizată nu include provincia istorică Dobrogea.3. zona litorală şi platforma continentală a Mării Negre. cu axa de gravitaţie majoră pe faţada maritimă. formate din roci mezozoice. Pricopanul şi Niculiţelul. ce descresc în trepte spre domeniul 163 Individualizarea geografică a regiunii este tranşantă datorită Dunării şi Mării Negre. Vechi munţi erodaţi până la stadiul de podiş aplatizat. o structură hercinică intens nivelată ce distonează altimetric numai datorită zonelor limitrofe mult mai joase. Componenta demografică şi de habitat 24. 24.prefigurarea unor direcţii de dezvoltare majoră în perspectivă. plaje). ci numai podişul cu acelaşi nume. din punct de vedere al cadrului natural. Culmile sale. În Podişul Dobrogei.6. Obiectivele unităţii de învăţare nr. din anumite puncte de vedere. datorită delimitării sale riguroase pe laturile de vest şi nord de către culoarul Dunării şi Delta Dunării. Economia şi perspectivele regiunii 24. De subliniat.identificarea rolului decisiv al Dunării şi Mării Negre în dezvoltarea regiunii .1. cu altitudinea maximă de 467 m. cristaline. înglobând cel mai vechi pământ al ţării aflat în antiteză cu cel mai nou. mult mai extinsă. Bibliografie selectivă Pagina 163 163 165 166 167 167 24. Regiunea se compune dintr-o unitate naturală cu o specificitate genetico-evolutivă aparte. 24 DOBROGEA Cuprins 24. Podişul Dobrogei de nord are drept nucleu Munţii Măcinului.1. şi anume Podişul Dobrogei. Masivul continuă spre est cu Dealurile Tulcei. litoralul este o fâşie de atracţie pentru întregul spaţiu geografic al României. Limita sudică se suprapune frontierei de stat cu Bulgaria. pot fi evidenţiate trei subunităţi cu caracteristici distincte: Podişul Dobrogei de Nord. situat în regiunea învecinată. Obiectivele unităţii de învăţare nr. respectiv de către Marea Neagră către est. cu morfologie marină (faleze.

pe o rocă mamă constituită preponderent din loess s-au format molisoluri (cernoziomuri. Organizarea hidrografică în interiorul podişului este mai puţin ilustrativă datorită climatului arid. Altitudinile reduse. Greci. Peştera Liliecilor). tectono-erozivă mărginită la rândul ei de Podişul Babadagului unde calcarele mezozoice au prilejuit sculptarea unui relief carstic (cheile Taiţei şi Taiţei. În fundamentul său se află stive groase de calcare sarmaţiene intens endocarstificate (Peştera Movile cu 34 specii noi pentru ştiinţă şi Peştera Piatra cu speleoteme de cca 690 000 ani ce reflectă în structura lor oscilaţiile repetate ale nivelului Mării Negre). În formaţiunile geologice calcaroase sunt cantonate importante acvifere subterane extrem de importante pentru alimentarea cu apă a aşezărilor zonei litorale. popândău. În ansamblu regiunea este străbătută aproape axial de izoterma de 11ºC. Formaţiile litologice mai vechi înmagazinează rezerve de cupru (Altân Tepe) şi fier (Palazu Mare). mistreţi. calcar) abundă în Munţii Măcinului (Măcin. verile fiind călduroase. Podişul Dobrogei de sud are altitudini ce abia depăşesc 250 m şi o vârstă neozoică. orbete. Densitatea reţelei hidrografice redusă.9ºC (+41ºC şi -23. Ca urmare amplitudinea termică maximă ajunge la 64. Climat arid. Iacobdeal) sau podişurile Babadag şi Medgidiei (carierele de la Babadag. iar iernile geroase (sub influenţa circulaţiei nordestice). Taiţa. soluri bălane) profunde. Vegetaţia este cea specifică stepei cu graminee intens antropizată. în sud-vest şi Podişul Negru Vodă. în zona Constanţa-Mangalia fiind singurul areal unde media temperaturilor tuturor lunilor este pozitivă. deltaic. Intr-un climat cald.Dobrogea Diferenţieri morfologice şi de vârstă între Podişul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. şoareci) alături de iepuri. silvostepa şi pădurile de stejar definesc peisajul. pedunculat). în care influenţele est-europene şi cele pontice se asociază. Slava. de mare fertilitate. medie anuală. cea mai veche unitate de relief din ţară cu structurile litologice precambriene la zi (şisturile verzi). La sud de cele două unităţi se extinde Depresiunea Nalbant. Râurile Teliţa. Podişul Oltinei. Dobrogea reprezintă cel mai cald teritoriu al ţării. culoarul Văii Carasu. în nord. fragmentarea limitată şi aplatizarea avansată sunt factori favorabili ai accesibilităţii şi antropizării regiunii.9ºC). Podişul este divizat în patru compartimente şi anume: Podişul Medgidiei. respectiv etajului pădurilor de foioase reprezentate prin gorunete. Durata strălucirii soarelui ajunge la 2727 ore/an la Medgidia. au regim de alimentare pluvial cu maxime de primăvară şi toamnă. Cantitatea de precipitaţii este scăzută (360-500 mm anual). Fauna podişului dobrogean situează rozătoarele (hârciog. De reţinut aplatizarea avansată a reliefului în ambele podişuri susmenţionate. tributare Mării Negre. În partea sud-estică a podişului Dobrogei de Nord se află Podişul Casimcei. căprior. Stepa. cernoziomuri levigate. Proiectul pentru Învăţământul Rural 164 . silvostepei cu stejar termofil (brumăriu. iar rocile de construcţie (granit. Peste 60 % din substratul edafic al podişului prezintă o eroziune minimă. mai înalt şi fragmentat. Pe o fâşie cu lăţimea de 25-35 km se resimte influenţa climatică atenuantă a Mării Negre. vulpi. Climatic. orientat est-vest între Marea Neagră şi Dunăre. delimitat de faliile Capidava-Ovidiu şi moesică. Peste rocile carbonatice s-a depus o cuvertură de loess de cca 30 m grosime.

De reţinut amestecul etnic pronunţat datorită evoluţiei istorice a regiunii. 24. Năvodari). Aşezările rurale sunt în general grupate de-a lungul văilor sau al căilor de acces principale. cu prezenţa. Mahmudia. Basarabi). a turco-tătarilor. următoarele aspecte: 1. Componenta demografică şi de habitat Componenta antropică a regiunii relevă. Principalul centru atractor este Constanţa datorită funcţiilor sale comerciale. Hârşova. Test de autoevaluare Explicaţi. şi ruşilor lipoveni (aceştia din urmă îndeosebi în partea de nord. Mangalia. satele mici confruntându-se cu îmbătrânirea demografică şi depopularea. Centrul podişului şi partea sa sudică sunt mai slab populate (sub 50 locuitori/km²) în vreme ce în zona litorală dintre Constanţa şi Mangalia densităţile depăşesc 150 locuitori/km². în spaţiu alocat. spre Delta Dunării). Mărimea lor este variabilă.Dobrogea Topalu. Numărul oraşelor din interiorul podişului este redus (Medgidia. sub aspect demografic aspecte contrastante. Eforie. bulgarilor. Babadag). 24. ca minorităţi. Platforma continentală a Mării Negre conţine importante rezerve de petrol. turistice şi culturale majore. 2. În interiorul podişului ele oscilează între 30-70 locuitori/km². De la cetăţile antice la staţiunile turistice actuale. Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare Proiectul pentru Învăţământul Rural 165 . Oraşele au o dispoziţie spaţială legată de culoarul Dunării (Cernavodă. Negru Vodă. industriale. Funcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. Etapele de evoluţie ale oraşelor dobrogene Spaţiu al interferenţelor etnice şi lingvistice. Cu excepţia Constanţei celelalte oraşe aparţin aşezărilor urbane mici. aflate în curs de exploatare. Isaccea) sau de litoralul Mării Negre (Constanţa.3.

prelucrarea bumbacului). Industria s-a afirmat în special în domeniul energetic (atomocentrala de la Cernavodă. prin diversitatea şi densitatea lor. Costineşti. ci şi nevoile de schimb întregii ţări dar şi a altor state din bazinul Dunării.4. Staţiunile de pe litoral (Mamaia. Un rol important în optimizarea acestor transporturi revine Canalului Dunăre-Marea Neagră (64. Jupiter. Economia şi perspectivele regiunii Economia Dobrogei este diversificată fiind dezvoltate toate ramurile de bază. Turismul este într-o evoluţie ascendentă după căderea din anii post-decembrişti. Eforie Nord. intervenţie şi derivată) conduce la Proiectul pentru Învăţământul Rural Agricultură specializată în cultura plantelor. Mangalia). construit în deceniul şapte al secolului trecut. Marea Neagră şi Canalul Dunăre-Marea Neagră cu porturile aferente. În sfârşit. floarea soarelui. Construirea “autostrăzii soarelui” Bucureşti-Constanţa este în curs. port ce deţine supremaţia în întreg bazinul Mării Negre. împreună cu oraşul Constanţa deţin cea mai importantă bază de cazare şi infrastructura de agrement din ţară. cernoziomice şi bălane. construcţiilor de maşini (nave la Constanţa şi Mangalia). Căile de transport. Niculiţel şi Oltina. viticultură şi creşterea ovinelor.Dobrogea 24. prelucrarea peştelui (Constanţa) alimentară (morărit-panificaţie. Turism litoral de anvergură. maşini agricole la Medgidia). ca atractivitate. Căi de transport de maximă diversificare. Asociate climatului cald. Constanţa. în raport cu restricţiile climatice. inclusiv a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. porumbului. spre Litoral şi Deltă. de la Mamaia şi până la Sulina. Turismul trebuie să devină ramura economică principală a regiunii în viitorii ani în special prin integrarea în circuitele internaţionale a sectorului nordic al litoralului. se situează la un nivel superior în raport cu celelalte regiuni studiate. ulei. Industrie prelucrătoare şi construcţii de nave. Regiunea serveşte astfel nu numai propriul teritoriu. Litoralul Mării Negre fiind între primele regiuni turistice. Cultura grâului. sfecla de zahăr. aceste însuşiri conferă Dobrogei un caracter de regiune viticolă importantă exprimat prin renumitele podgorii de la Murfatlar. La nivel naţional ea se impune prin comerţul derulat prin intermediul porturilor fluviatile şi maritime (Hârşova. creşterea ovinelor şi apicultura îi definesc profilul agricol la nivelul subramurilor. Interferenţa în plan teritorial a celor trei componente fundamentale (de susţinere. a terenurilor cu declivitate şi fragmentare foarte reduse. Eforie Sud. vinificaţie. aeroporturile din Constanţa şi Tulcea mijlocesc accesul pe calea aerului. termocentralele de la Constanţa). din România. ce scurtează traseul navelor spre Constanţa cu cca 400 km. între care se detaşează Constanţa. de amplele sisteme de irigaţii. livezile de caişi şi piersic. al cărui prim reactor pus în funcţiune produce 800 MW. În primul rând. iar magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa (cu ramificaţii spre Tulcea şi Negru Vodă) asigură un intens trafic de mărfuri şi pasageri. menţionăm transporturile fluviale şi maritime pe Dunăre. Caracterul agricol al regiunii este susţinut. bere). Isaccea. Agricultura are condiţii propice de dezvoltare datorită solurilor profunde. în special al turiştilor. Mangalia. Olimp. textilă (intreprinderea integrată de prelucrare a lânii din Constanţa.2 km lungime). Venus. 166 .

x x x (1984). Năvodari. Fapt ce înseamnă economie de timp şi cheltuieli de transport diminuate.5. Editura Academiei. Constanţa şi Mangalia. Tulcea. Canalul Dunăre . 2. s-au afirmat în perioadele următoare. el are atribute turistice de prim ordin. după o serie de planuri şi iniţiative mai vechi nefinalizate. Geografie Umană şi Economică. În sfârşit. II. 2. Edificat în anii şaptezeci ai secolului trecut. Dimpotrivă. Bucureşti. Lor li s-au alăturat alte oraşe dezvoltate ulterior. x x x (1969). evidenţierea unor zone efervescente cum sunt cele ale litoralului dintre Constanţa şi Mangalia. 3. celelalte două. aluvionarea şenalului deltaic. zona Canalului Dunăre-Marea Neagră.Marea Neagră scurtează. Pe litoralul Mării Negre apar. în primul rând. Editura Academiei. nevalorificate încă de navigaţia de agrement 24. I.Dobrogea Regiune cu perspective largi de dezvoltare. 24. Geogrfia României. apar areale critice şi defavorizate (în special cele din partea sudică şi sud-vestică) unde intervenţia promotorilor dezvoltării regionale şi locale este aşteptată în vederea eliminării disfuncţiilor. Geografia României. Geografia Văii Dunării Româneşti. Eforie. În al doilea rând. încă din antichitate. în perioada capitalistă (Medgidia) sau în a doua jumătate a secolului XX (oraşele staţiune Costineşti. Dacă Histria a avut o istorie mai vitregă. de eşuarea unor nave etc. o serie de oraşe-cetăţi. în interiorul podişului. disfuncţiile ivite de-a lungul braţului Sulina. Bibliografie selectivă 1. Bucureşti. Canalul are o funcţie importantă în alimentarea cu apă. aceeaşi cale navigabilă scoate circulaţia pe Dunărea fluvio-maritimă de sub incidenţa unor fenomene restrictive determinate de întreţinerea barei Sulina. x x x (1983). Editura Academiei. în special pentru irigaţii şi industrie a părţii centrale a Dobrogei. ajungând astăzi cele mai importante centre urbane ale regiunii. Geografie fizică. fondate de comercianţii greci (Histria. dar şi Cernavodă. Comentarii şi răspunsuri la teste 1. Bucureşti.6. Tomis şi Callatis). traseul pe Dunăre până la mare cu circa 400 km. Babadag sau Negru Vodă). Proiectul pentru Învăţământul Rural 167 .

Proiectul pentru Învăţământul Rural La baza delimitării regiunii se află specificitatea şi funcţiile peisajului său.5. Problema delimitării unui sistem teritorial suprapus întocmai unei entităţi fizico-geografice poate trimite gândul la regiunile naturale ale secolului trecut unde. conform spuselor lui Paul Vidal de la Blache. Componenta antropică 25. relaţii de complementaritate cu regiunea Dobrogei continentale etc. „natura propune şi omul dispune”. resurse derivate din particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului. Există un cumul de argumente în acest sens şi anume: modul de formare şi evoluţie a teritoriului deltaic.definirea celui mai complex sistem natural deltaic european. Etc. cu totul aparte în comparaţie cu restul uscatului dobrogean. 25 Aprofundarea problematicii asupra regiunii Delta Dunării va avea ca rezultat: . Bibliografie selectivă Pagina 168 169 171 172 173 174 174 25. Lucrarea de verificare nr.1.Delta Dunării Unitatea de învăţare Nr. Obiectivele unităţii de învăţare nr. Or. Economia Deltei Dunării 25. încercarea de-a contura o singură regiune. 6 25. Diferenţierile sunt atât de pronunţate încât asocierea într-o entitate unică devine forţată.3.rezolvarea contradicţiilor dintre necesitatea conservării peisajului natural şi nevoia omului de valorificare economică prin aplicarea conceptelor dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.1. habitate adaptate condiţionărilor de ordin natural. încă în primele unităţi de învăţare ale cursului de faţă noi am menţionat că etapa acestora s-a încheiat.2. similară provinciei istorice cu acelaşi nume. fizionomia inedită generată de asociaţii biogeografice caracteristice. Obiectivele unităţii de învăţare nr. cu o reţea inextricabilă de drenuri şi bazine de decantare. se pune fireasca întrebare: răspunde Delta Dunării criteriilor de definire ale regiunii-sistem? Analizând elementele componente ale peisajului său şi modul de imbricare a factorului antropic. 25 DELTA DUNĂRII Cuprins 25. Comentarii şi răspunsuri la teste 25. 168 . În acest caz. .4. vectorii specifici de vehiculare a masei şi energiei în sistem. se va izbi întotdeauna de pragul peisagistic şi funcţional vizibil dintre cele două compartimente: Delta Dunării şi Podişul Dobrogei. Pe de altă parte. un tip de economie specific. Baza naturală de susţinere 25.identificarea modului în care alţi factori geografici pot deveni decisivi în definirea peisajului şi funcţiilor unor regiuni. cea a Dobrogei. . 25 25. precum şi relaţiile cu unităţile învecinate răspunsul este afirmativ.6. că în perioada actuală de dezvoltare a Geografiei Regionale ideea regiunii-sistem funcţional s-a generalizat fiind acceptată de majoritatea absolută a cercetătorilor din domeniu.7.

Delta Dunării

25.2. Baza naturală de susţinere
Baza naturală de susţinere este compusă, spre deosebire de toate celelalte regiuni ale României, dintr-un uscat în formare, cu altitudini cuprinse între 0,5 şi 13 m, ce reprezintă abia 20 % din teritoriul său (4 152 km², din care 3 318 km² aparţin României). Restul de 80% coincide cu terenurile inundabile sau acoperite de lacuri, mlaştini, ostroave, gârle, canale, braţe secundare. Dealtfel cca 55% din suprafaţa Deltei se situează între 0-1 m altitudine. Acest dezechilibru între suportul material ferm, al uscatului neinundabil, şi cel în continuă metamorfozare prin acţiunea de eroziune sau depunere a apelor Dunării defineşte starea actuală a peisajului deltaic şi unicitatea structurii şi funcţiilor sale. Relieful Deltei este alcătuit din grinduri de diverse origini: continentale, fragmente ale vechiului uscat dobrogean acoperite de depozite de loess, cum sunt Chilia sau Stipoc; fluviale (rezultate din depunerile de aluviuni aduse de fluviu, peste 58,7 milioane tone anual) şi fluvio-maritime în geneza cărora aportul Dunării şi al Mării Negre, prin intermediul curenţilor care au preluat şi transportat de-a lungul ţărmului o parte din aluviunile aduse, se conjugă. Cele mai caracteristice grinduri fluvio-maritime sunt Letea (cu dune de nisip a căror înălţime ajunge la 13 m), Caraorman (unde dunele ating 8 m înălţime), Sărăturile, Crasnicol, etc. Procesele actuale de evoluţie a uscatului deltaic sunt inegale şi contradictorii: în vreme ce în dreptul braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe el avansează pe seama mării, în zona centrală, a braţului Sulina şi la sud, în zona limanului Razim, asistăm la distrugerea sa de către curenţii marini. Clima Deltei Dunării are o caracteristică definitorie: marea uniformitate datorată omogenităţii morfologice, desfăşurării reduse a teritoriului propriu şi influenţelor marine resimţite pe o mare parte din suprafaţa sa. Poziţia geografică o încadrează în domeniul de exercitare a climatului continental cu tente de ariditate. Ea este traversată de izoterma de 11ºC, cu veri toride şi ierni în care media temperaturilor scade sub 0ºC. Nebulozitatea este cea mai scăzută din ţară, sub 5 pe o scară zecimală, iar ca o consecinţă, radiaţia solară atinge valori maxime (cca 130 kcal/cm²). Durata strălucirii soarelui ajunge la 2500 ore anual. Precipitaţiile medii anuale oscilează în jurul valorii de 386 mm anual, fiind, din acest punct de vedere cea mai secetoasă regiune a ţării. Vastitatea întinderii de ape compensează insă lipsa de precipitaţii cu o umiditate relativă accentuată cauzată de evaporarea intensă. Influenţele pontice, ale Mării Negre, se resimt adânc în interior, nefiind stânjenite de obstacole morfologice, inclusiv sub forma brizelor marine. Iarna întregul teritoriul deltaic intră sub incidenţa acţiunii Crivăţului. Elementele de ordin hidrografic deţin ponderea majoră în structurarea peisajului Deltei Dunării. Cele trei braţe majore, Chilia (preia 56,4 % din debitul de 6 473 m³/s al Dunării la Pătlăgeanca), Sulina (19,5 %) şi Sfântu Gheorghe (24,1 %) se ramifică într-un mare număr de braţe secundare ce alimentează mlaştini, gârle sau lacuri. De amintit că iniţial Dunărea debuşa în mare integral prin 169

Delta, ca cel mai nou pământ al ţării.

Asociere inedită de uscat şi apă.

Climat uscat cu temperaturi ridicate şi precipitaţii puţine.

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

Vegetaţie hidrofilă, cu excepţia grindurilor acoperite cu păduri. Avifaună şi faună piscicolă – unice în Europa. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

braţul Sfântu Gheorghe după care a fost sculptat braţul Sulina şi, ulterior, braţul Chilia. Al doilea element hidrografic îl constituie lacurile, în număr de 479 (8 % din suprafaţa Deltei) între care cele mai extinse sunt Dranov – 2 170 ha, Gorgova – 1 377 ha, Puiu, Puiuleţ, Roşu – 1 445 ha, Merhei, Isac, Matiţa, Furtuna, Lumina, etc. Regiunea Deltei Dunării include şi platforma litorală aferentă. Potenţialul biogeografic este remarcabil prin prisma dominanţei vegetaţiei hidrofile constituită din stuf, nuferi sau esenţe moi (plop, salcie). Ele formează, de-a lungul braţelor şi canalelor, veritabile păduri-galerii de un pitoresc aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman apar păduri de stejar, în amestec cu ulmul şi teiul, numite hăşmace. Arbuştii sunt numeroşi (cătină. măcieş, porumbar, iederă. În Deltă întâlnim şi singura liană din ţara noastră numită Periploca graeca. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun, nisetru, păstrugă) sau de apă dulce (cega, viza) producători de icre negre, dar şi somnul, crapul, şalăul, caras sau biban. Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar, în timpul migraţiilor, aici. Emblematică este prezenţa pelicanului, declarat monument al naturii, alături de lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, călifar, piciorong, vulturul codalb, stârci, lebede. Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul, vidra, nurca, câinele enot, iepure, vulpe, pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale, cât mai ales peisajul unic al Deltei a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele RazimSinoe până la Capul Midia). Solurile aparţin clasei formaţiunilor pedogenetice hidromorfe, aluvionare şi nisipoase aflate în diferite faze evolutive. Izolat, pe grindurile continentale neinundabile se dezvoltă molisoluri (cernoziom). Resursele Deltei Dunării sunt date de valorificarea fondului piscicol extrem de bogat, atât cel deltaic, cât şi cel aferent Mării Negre. Stuful reprezintă o materie primă utilizată în fabricarea hârtiei. Terenurile agricole, rezultate prin amenajări, ocupă cca 36 000 ha şi sunt cultivate cu cereale, legume, viţă-de-vie sau sunt valorificate pastoral (pe grindurile Chilia, Stipoc, Pardina, Rusca etc). Depozitele aluvionare de pe grindurile Cardon şi Sărăturile conţin minereuri grele, iar în dunele de pe grindul Caraorman au fost exploatate nisipuri siderurgice. Cea mai importantă resursă a Deltei Dunării rămâne cea turistică conţinută în peisajul său inedit, de o rară spectaculozitate. În fondul cinegetic şi piscicol unic. În posibilităţile multiple de practicare a agrementului nautic. Din toate aceste puncte de vedere regiunea analizată se înscrie pe un loc de vârf în oferta recreativă a continentului european putând fi concurată doar de Delta Volgăi ale cărei atribute (exceptând extensiunea) îi sunt inferioare.

170

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Delta Dunării

25.3. Componenta antropică
Componenta antropică se înscrie, de asemenea, cu trăsături particulare derivate din slaba populare a teritoriului. Densitatea populaţiei scade sub 25 locuitori/km² datorită suprafeţei restrânse a uscatului şi condiţiilor dificile de afirmare a habitatelor. O pondere importantă a locuitorilor aparţin minorităţii ruşilor-lipoveni. Aşezările rurale sunt concentrate în zona grindurilor mai extinse fiind localizate de-a lungul braţelor principale sau al canalelor. Au o structură liniară (Crişan, Maliuc, Mila 23) sau grupatrăsfirată (Letea, Caraorman, Chilia Veche). În arhitectura lor îşi fac loc adaptările la condiţiile locale (gospodării cu un singur nivel construite din cărămizi nearse sau lemn, cu acoperiş din stuf). Majoritatea sunt sate pescăreşti în care, complementar, apar activităţi agricole, industriale (recoltarea stufului) sau turistice. Singurul oraş din Delta Dunării este Sulina (5 500 locuitori) a cărui izolare inhibă o dezvoltare mai accelerată motivată de poziţia sa la cel mai important braţ navigabil al Dunării. Construirea canalului Dunăre-Marea Neagră şi, actualmente, a canalului Bistroe, în partea ucraineană a Deltei, va accentua restrictivitatea poziţiei sale periferice. Amenajarea unui port maritim şi statutul de zonă-liberă (porto-franco), coroborate cu o intensificare a circulaţiei turistice sunt măsuri menite a revitaliza oraşul. Adevăratul centru polarizator al Deltei Dunării este Tulcea, oraş care, deşi se află la periferia regiunii joacă rolul factorului atractor pentru întregul spaţiu deltaic, dar şi dinafara acestuia. Potenţialul său economic, social şi politico-administrativ este decisiv în afirmarea funcţiei sale de polarizare regională.

Indice scăzut al populării. Aşezări rurale puţine.

Centrul polarizator principal al Deltei este Tulcea.

25. Test de autoevaluare Regiunea Deltei Dunării beneficiază de atribute unice în context european. Ele derivă din potenţialul său biogeografic. Comentaţi, în spaţiul alocat, acest aspect.

Comentarii la test veţi găsi la sfârşitul acestei unităţi de învăţare

Proiectul pentru Învăţământul Rural

171

Sub acest aspect. Economia Deltei Dunării Economia Deltei Dunării relevă un indice de dezvoltare modest. pe terenurile neinundabile. Delta Dunării ca regiune geografică. În Sulina se repară nave şi are loc prelucrarea primară a peştelui. Condiţii optime întruneşte apicultura. cinegetic sau piscicol. implicit. valorifică această oportunitate. Principala ramură economică rămâne încă pescuitul transformat dintr-o ocupaţie tradiţională. corelabil cu potenţialul antropic redus. precum şi de restricţiile care intervin în derularea celui fluviatil în anumite circumstanţe (poduri de gheaţă. practicat de numeroşi participanţi la manifestările de profil organizate de Institutul Deltei Dunării sau de studenţii multor facultăţi de ştiinţe naturale din ţară ce-şi organizează practica de studii aici. Exploatarea agricolă a terenurilor de pe unele grinduri satisface doar parţial nevoia de produse ale locuitorilor regiunii. prelucrarea peştelui. Rusca. 172 . aflată în plin avânt este turismul de agrement nautic.4. O formă de turism în afirmare este cel ştiinţific. vijelii. Dunărea şi. Roşu. În ultimii ani creşte ponderea turismului rural. Mahmudia. Puiu pescuitul se desfăşoară în condiţii naturale. pe baza bauxitei din import. Industria prelucrării peştelui şi cea navală prezente în oraşele regiunii. cu sejur în localităţile rurale din Deltă. dar şi cu caracterul de tranzit al principalelor activităţi indus de practicarea transporturilor fluviale. Complexele turistice Crişan. Există însă. se produce alumină. Gorgova.700 ha) cum sunt cele din zona Chilia. A doua activitate economică.Delta Dunării 25. creşteri maxime ale nivelurilor. O altă ramură economică este cea a transporturilor. Industria este concentrată în Tulcea unde. Sulina este un port de transbordare de pe navele maritime cu un pescaj superior pe cele fluviatile. Construcţia de nave. efectuate îndeosebi pe braţul Sulina pentru nave cu un pescaj de 7 m. turismul şi transporturile navale sunt principalele activităţi economice. Holbina. Pe lacurile Roşu. Valorificarea stufului pentru producerea celulozei la Chişcani (Brăila) a atins cote deosebite în deceniile 6-7 ale secolului trecut când mari suprafeţe deltaice au fost integrate exploatărilor. sub aspectul căilor de acces. legume). iar în celelalte zone se cresc animale. Se practică. colmatarea unor canale). o serie de culturi (porumb. de subzistenţă. feroaliaje sunt alte subramuri dezvoltate în acest centru. Stipoc. al căilor de transport. Merhei. mai ales Tulcea în satisfacerea nevoilor de cazare şi sejur. Fiind singura poartă de ieşire la mare a unor ţări central-europene. Puiu se adaugă bazelor hoteliere din Sulina şi. plante tehnice. morărit-panificaţie. Matiţa. În ultimii ani activitatea este în declin deşi materia primă respectivă este regenerabilă. a locuitorilor Deltei într-una de mare intensitate şi randament practicată inclusiv în amenajări piscicole complexe (32. Isac. o insuficienţă majoră generată de imposibilitatea desfăşurării transportului rutier şi feroviar. grâu. regiunea analizată prezintă cel mai redus indice de Proiectul pentru Învăţământul Rural Pescuitul. Delta a devenit şi o ţintă a turismului litoral în sensul diversificării ofertei acestuia prin călătorii de scurtă durată în perimetrul ei.

Lumea păsărilor număra 325 specii care vieţuiesc permanent sau temporar. Concomitent. Proiectul pentru Învăţământul Rural 173 . favorabilitate din ţară. Comentarii şi răspunsuri la teste Potenţialul biogeografic al Deltei este remarcabil dominând vegetaţia hidrofilă constituită din stuf. mereu mai numeroase şi mai variate. Ea trebuie să devină un paradis al turismului ecologic. în timpul migraţiilor. piciorong. viza) producători de icre negre. câinele enot. stârci.Delta Dunării Dezvoltarea de perspectivă vizează valorosul patrimoniu turistic. iepure.5. Prezenţa aeroportului de la Tulcea mijloceşte sosirea în zona Deltei a multor persoane. dar el trebuie completat cu un heliport la Sulina pentru situaţii de urgenţă. Perspectivele regiunii sunt dependente de modul de gestionare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în care conceptele dezvoltării durabile trebuie aplicate fără reticenţă. nisetru. În apele Deltei trăiesc 110 specii de peşti între care de o valoare economică deosebită se bucură sturionii de apă sărată (morun. al unor activităţi de transport fluviatil eficiente. Fauna acvatică şi avifauna sunt unice în Europa prin bogăţia şi diversitatea lor. şalăul. aici. ca mărturie a unui echilibru posibil între natură şi dezideratele. Delta Dunării trebuie să rămână un tărâm în care evoluţia naturală a peisajului geografic să se deruleze nestânjenită. cormorani. vulpe. Emblematică este prezenţa pelicanului. ale factorul modelator antropic. crapul. călifar. dar şi somnul. salcie). nuferi sau esenţe moi (plop. caras sau biban. al pescuitului raţional corelat cu capacitate de reproducţie a ecotopurilor deltaice. vulturul codalb. Nevoia de-a proteja speciile de plante şi animale a condus la crearea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. vidra. lopătari. în principal turişti. pisică sălbatecă sau chiar mistreţul. nurca. declarat monument al naturii. alături de lişiţe. cu o suprafaţa de 580 000 ha (incluzând şi lagunele Razim-Sinoe până la Capul Midia). Nu lipsesc o serie de mamifere precum bizamul. 25. lebede. Înscrierea Deltei Dunării în traseele turistice ale viitoarelor croaziere pe Marea Neagră şi Marea Mediterană este obligatorie în condiţiile unui efort de îmbunătăţire şi diversificare a ofertei sale. păstrugă) sau de apă dulce (cega. egrete.

Lucrarea de verificare nr.0 pct.) 6. 174 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Prin ce elemente peisagistice se detaşează Curbura? (2. la obiect. . . . vol. (2.5 pct.0 pct. Bibliografie selectivă 1.Numele şi prenumele cursantului (menţionate pe fiecare pagină). 6 INSTRUCŢIUNI: Lucrarea pe care urmează să o elaboraţi presupune asimilarea informaţiei unităţilor de învătare nr. instituţia unde activaţi şi poziţia în cadrul corpului profesoral. În finalul lucrării comentaţi conţinutul testului de autoevaluare şi formulaţi propuneri pentru eficientizarea lui. I – Geografie fizică. Dobrogea şi Delta Dunării . Editura Academiei.) 5. Delta Dunării. A se lăsa o margine de cca 5 cm în partea stângă a colii iar între răspunsuri acelaşi spaţiu.7. Gravitaţia naturală induce fenomene de gravitaţie antropică.) popularea şi urbanizarea redusă a 3. Răspunsul va fi logic formulat. Casa Cărţii de Ştiinţa.Adresa cursantului. x x x (1983) Geografia României.Numărul lucrării de verificare. 25. Bărăganul. Cum argumentaţi Bărăganului? (2. Întrebările la care trebuie să răspundeţi şi punctajul aferent (1. Bucureşti. 3. Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: . 21-25 privind regiunile Curbura. x x x (1969).0 puncte sunt acordate din oficiu) sunt următoarele: 1. De ce Delta Dunării este considerat cel mai nou pământ al ţării? (1. 2.) 4.5 pct. (2004).6. Dunărea de Jos. B-V. .Delta Dunării 25.0 pct. Comentaţi diferenţierile peisagistice dintre Dobrogea de nord şi cea de sud. Editura Academiei. Bucureşti. Geografia Văii Dunării Româneşti. Sistemul circulaţiei apei. (1. Ea va fi transmisă prin poştă (e-mail) tutorelui pentru corectare şi evaluare. Cluj-Napoca.) 2. Analizaţi aceste aspecte în situaţia regiunii Dunărea de Jos.Titlul cursului (Geografia Regională a României).Specializarea şi anul absolvirii. Driga.

Pantazică. Cocean. (1997). Bucureşti. Clima Depresiunii Sibiului. Influenţa curburii Carpaţilor asupra circulaţiei atmosferei. P. Editura Focul Viu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 18. (2004). O. Câmpia Moldovei. Geografie Regională. (1997). Etude de region. Octavia (1980). 24. Bucureşti Berre. Barbu. Geogr. D. Structura spaţiului mental românesc. Bucureşti. (2000). Chorley. Models în Geography. Maria. 461-501. 4. Dollfus. Nathan. Editura „Grigore Tabacaru”. Cluj-Napoca. 20. Jena. Cluj-Napoca. Paris. V. Trav. (2004. Brunet. Paul Vidal de la (1908). Cocean. Bucureşti. 10. Barbu. Cocean. Bucureşti. Bucureşti. Paris. Potenţialul climatic al Bărăganului. P. Benedek. (1990). (1980). Terra. 22. Franç. pg. Dezvoltarea regională în România. 7. Bucureşti. W. Claval. P. Obcinele Bucovinei. Editura Presa Universitară Clujeană. N. Regionarea pedogeografică a teritoriului României. Cocean. RRG. (1981). PUC. Editura Presa Universitară Clujeană. Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca. P. Fisher. Badea. (1910). b) – coordonator – Planul de amenajare a teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Chiriac. L'Europe. Assoc. 6. A. N. J. 9. SCGGG. 14. 2. 5. Băcăuanu. Paris. Paris.. Paris. J. Bucureşti. 27. Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională. (1981). Studiu geomorfologic. Brunhes. (2002). PUF. 41-42. Studia UBB. Editura Academiei. Etats et nations autour de la France. Geogr. 16.Bibliografie generală BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Editura Oscar Print. 11. Studiu geomorfologic. Barbu. I. Subcarpaţii Tazlăului. (1976). a). SCG. Christaller. Potenţialul economic al Platoului Poieni (Munţii Metaliferi). Cocean. Paul Vidal de la (1889). P. 2 (XL). C. Coordonate majore. Bull. R. (1997). 26. Bordei. J. Bodocan. Paris. XXX.. (1992). 30. (1983). 41. 8. Delgrave. Chauvet. Regions naturelles et noms de pays. (1998). XXXIX. Ungureanu. Inst. L. Editura Academiei. Heur et malheur de la Géographie Regionale. P.. Valea Siretului – studiu de geografie uman-economică. Băcăuanu. Geografie politică. Brânduş. Editura Universităţii Bucureşti. 17. Initiation a la Geographie Regionale. Bogdan. I. Delgrave. Maryvonne le (1980). ClujNapoca. R. Géographie humaine et economique contemporaine. (1968). 175 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Die zentralen orte în Suddestscland. P. V. Blache. 3. Podişul Moldovei. Al. Hachette. (1979). 23. (1984). 15. La porte nantaise dans la France de l'ouest. Blache. Reims. Bacău. Geografia turismului românesc. Cluj-Napoca. Bucureşti. 482. (1933). Aur. L. 21.A Typical Geographical Region of Romania. SCGGG. (2004. (1971). Bucureşti. 25. XXVI. (1993). Editura Academiei. Cocean. 3 vol. 28.1. Ţara (The Land) . Bucureşti. 13. (1988). Daniela (2003). 29. N. Haggett. Claval. 19. Editura Academiei. N. Paris. Bucureşti. 12.. Editura Ştiinţifică. Ciulache. P. V. Géographie Universelle. Badea. Methuen &Co LTD. Asupra regionării reliefului României. N. Asupra geografiei regionale. P. I. S. Antonescu.. La geographie humaine. (1970).

Canada. The Political-administrative Regionalization between Necesity and Hazard. a). 43. Bucureşti. Grumăzescu. Cucu. 1. PUF. The 29 th International Geographical Congress. Donisă. Dayries. 41. Tăşnad. Ciangă. Cocean. (2002). Editura Academiei. L’identité regionale. Espace. Entrikin. (2005). L. PUF. Zonarea funcţională a Regiunii de Nord-Vest. 55. Paris. The 27th ARA Congress. P. Editura didactică şi pedagogică. 53. P. (1976). 47. Potenţialul reliefului. Depresiunea Haţegului. Economica.. Lequesne. R. 41-42. Bucureşti. Donisă. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Le concept de region: ambiquités. A. (1990). Analele Univ. Geomorfologia Văii Bistriţei. WCB. Paris. region et systeme. (1979). L'espace vecu et la notion de region. La question regionale. The “Countries” of Romania as Mental Spaces. J. Cluj-Napoca. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. A. no. PUF. 46. Târgovişte. Editura Academiei. I. Dumolard. Cluj-Napoca. M. Paris. Cluj-Napoca. 176 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dauphiné. (2004). Munţii Semenic. Cocean. Geografia peisajului. (1981). (1980).. R. P. Ed. P. Lăcău (2002). Editura Academie. Chicago & London. (1997). Mihaela (1999). Cocean.Getis. Dinu. Cocean. XXIX. The Resilience of the Geographical Region.. J. 51. C. P. 34. Ştefan (2005). Reims 54. Editura Oraj. Conceptul de regiune în geografia românească. Deică. Getis. CNRS. La Decouverte. Grigore. XVII. V (2001). 58. Trav. O. Studiu de Geografie regională. Adnana. G. (1968). 37. 40. A. Câmpia Olteniei. 32. Geogr. Regional Concept: The anglon-american Leaders. P. Dayries. Delta Dunării. Cluj-Napoca. E. Bucureşti. P. Cocean.. Human Geography.. 36. La regionalisation. N. Korea. Paris. London. P. Studiu geomorfologic. (1977). 35.. WCB. România. Paris. Les paradoxes des regions en Europe. Bucureşti. A. P. N. Dezsi. C. (2000). Routhlege & Kegan Paul. I. (1990).Bibliografie generală 31. Dickinson. 41-42. Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări. Fremont. (1991). Geografie umană şi economică. Getis. 48. St. J-J. Les methodes de la geographie. Dollfus. (1971). Cornelia (1975). 49. 1. (2004. Coteţ. c) – coordonator – Strategia de dezvoltare economuico-socială a microregiunii Tăşnad. 59. P. Fellmann. 45. 50. 33.. Seoul. Studia UBB. (2000). Paris. Gales. 52. (1970). Grumăzescu. (1976). (1970). Cornelia (1970. (1970). Human Geography. Drăguţ. 38. Polytehnic International Press.. Editura Academiei. James Press. Driga. J. Bucureşti. P. Editura Academiei. An Encyclopedic Survey.. USA. 39. Cocean. Gravier. 42. L'analyse geographique. USA. 56. Sistemul circulator al apei. Editura Tehnică. Getis. de l'Institut de Geogrpahie de Reims. Michele (1978). George. 44. paradoxes ou contradictions. Bucureşti. (1980). Romanian Review of Regional Studies. Bucureşti. Dubois. în Modern Geography. Montreal. SCG. F.. Bucureşti. Bucureşti. 1. Trav. B-V. (1991). PUC. Flamarion. Inst. Paris. Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. J. Region. Studiu geomorfologic. 57. Ţara Lăpuşului.

Isard. Lajugie. 70. Bucureşti. M. Micalevich . P. Cambridge. Mioara (2003). 76. 75. Ţara Oaşului. Gabriela (2005). rom. I. Ghincea. Univ. Paris. Sisteme teritoriale. 77. Al. USA. I. C. Marcelpoil.. Valeria (1961). M.. I. Editura Academiei. Paris. Bucharest. Ilinca. 79. Opinii privind aplicarea teoriei sistemului în geografia modernă. Bucureşti. P. (2005). SCGGG. 64. XL. (1981). Editura Tehnică. N. 68. Etnie. (1968). 12. I. 84. 1. Munţii Ciucaş-Buzău. V. 82. V. USA. H. Editura Academiei. Editura Vinea. Spre o nouă bază teoretică a regiunii geografice SCGGG. Cambridge. Grenoble. 1-2. Natura. Ianoş. Geografie Regională. MIT Press. Ilieş. Puncte de vedere privind analiza geografică regională a teritoriului României. 65. S. Marile regiuni morfologice ale României. Harta regiunilor geomorfologice ale R. (1968). 81. (1931). 85. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Ianoş. Bucureşti. 2. SCGGG. Bucureşti. Bucureşti. Haggett. Subcarpaţii României. (2000). II. 1. Mândruţ. XXVIII. Methods of Regional Analysis: an Introduction to Regional Science. La region: essai de definition. 87. Grumăzescu. Ielenicz. M. Geogr. confesiune şi comprtament electoral în Crişana şi Maramureş. H. 3. România. M (1984). Paris. Unele probleme de geografie regională. Munţii Poiana Ruscă. Bull. 78. Geografie Regională. Ianoş. Dealurile şi podişurile României. 387. 5. Ielenicz. Pătru. Tara Maramureşului. I.. 80. XVII. Editura Dacia. Geogr. Editura Universitară. Grumăzescu. Bucureşti. The limits of geographical regions and their determination criteria. Espace regional et amenagement du terittoire. Bucureşti. Soc. J. Hârjoabă. Ilieş. Arad. Studiu de Geografie regională. de Vest. b). Proiectul pentru Învăţământul Rural 177 . 74. Relieful Colinelor Tutovei. (1971). Franc. Bucureşti.. Lacour. The Geographer's Art. 66. Bucureşti. „Vasile Goldiş”. Studiu geomorfologic. (1995). Ilieş. Editura Academiei. Terra. Juillard. Asoc. Editura Academiei. (1987). în Annales de geographie. (1932). Teoria sistemelor de aşezări umane. Basil Blackwell. 63. 61. (1985). W. (1965). Masivul Bucegi. Cornelia (1970. 86. I-II. Bucureşti. Reseaux de villes – la position de l’Union europeenne. RRGGG. (1999). Bul. I. Mihăilescu. (2001).. Continentele. O.Române pe baze geografice. 69. Territoires de dévelopement versus territoires politiques. 71. Editura Academiei. Hizy. Bucureşti. (2000). 67. (2002). Mehedinţi. (1990). Mihăilescu. Bucureşti. (1957). Bucureşti. Marin. J-B. Dalloz.R. (1993). Editura Universităţii Bucureşti. (1999).Bibliografie generală 60. BSSGG. 73. Humeau. Revue de geographie alpine. V. Ianoş. Bucureşti. Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. (1962). Editura Tehnică. Studiu de Geografie regională. Grumăzescu. Editura Academiei. 62. 83. I. E. 72. O abordare geografică. Emmanuelle (2000). Ileana-Georgeta. 50. (1994). Bucureşti.Velcea. Ianoş. Cluj-Napoca. Delfaud. Ielenicz.

Morariu. Morariu. A.. N (1990). Region as a socio-environmental System. Ungureanu. 12. La region geographique comme methode de travail dans les recherches geographiques. Studiu de geografie umană. 113. Ungureanu (1993). 107. Univ. Al. Bucureşti. Popa. Regionarea Depresiunii Transilvaniei SCGGG. 1-2.. 101. Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Contribuţii la precizarea unor termeni fundamentali din geografia regională. Mursia. I. Mihăilescu. 104. Popescu. 114. Editura Academiei RS România. Depresiunea Transilvaniei. 112. 92. Gr. Editura Presa Univ. Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest. La question regionale dans l'espace roumain. Geografia Podişurilor şi Câmpiilor României. Badea.(1990).Lucr. 109. V.. (1980. Bul. Marile regiuni geografice ale României. Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi Carpaţilor de Curbură. I. 97. Economie. “Al. 93. I. a). Editura Univ. (2001). Mihăilescu. 98. (1931). XXVII. V. XXVI. Bucureşti. J. 2. 102. Nir D. SCGGG. I. Bucureşti. Donisă. Vallega. Despre ţară şi ţări. V. (1991). Mihăilescu. Al. Timişoara. ClujNapoca. Geogr. (1984). Gr. (1994). 103. 4. 105. Clujeană. (1971). XXVII. Germany. V. 89. Tufescu. Iaşi.3-7.215-217. RRGGG. SCGGG. 99. De Ştiinţe Geografice.. Bucureşti. Violette (1994). T. Valeria Velcea (1971). Mihăilescu. Minshull R. Marin. Studiu geomorfologic. Les regions geographiques du territoire de la Roumanie. Geografia generală şi regională. Theory and practice. în L'espace geographique. Mac. L. Regiune geografică şi regiune economică. (1968 a). von (1826). Carpaţii şi Subcarpaţii României. 90. (1995). London. 106. Oancea. Editura Presa Univ. (2001). România. VI (LXXVI). Gr. Iaşi. Regionarea geomorfologică a teritoriului României. Dordrecht. N. Terra.. (2000). Editura Universităţii Oradea. 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Clujeană. Reclus. Hamburg. Editura Academiei. Morariu. Bucureşti. SCGGG. p. G. Posea. Geografie-ecologie. 110. I. XI. sistema territoriale sostenibile. SCGGG. Popovici. Mac. I. Posea. reflecţii. Bucureşti. Ann. (1964). Elementul spaţial în descrierea geografică. Pop. 111. Proiectul pentru Învăţământul Rural 178 . Gr. Studiu geomorfologic. Natură. Roşu. I. Bucureşti. Univ. The Netherlands. 94. 108... (1980.. Paris. Gr. (1970). XVII. Inst. 100. Soc. (1979). IV. Grigore.. Vâlsan. D. T. Gr. Principii şi mijloace de cercetare în geografia fizică. p. Hutchinson University Library. Editura Universităţii de Vest. b). V. Der isolierte Staat în Besichung auf Landwitschaft und Nationalokonomia. Milano. Posea. V. Cuza. Editura Kluwer Acad. (1971). SCGGG. Geografie teoretică. Şt. regiune geografică-ecosistem. (1982). Irina. (2005). 2.. Gr. Om. XVII. Ţara Haţegului. (1974). 96. Regional Geography. Velcea.Bibliografie generală 88. Ţara Făgăraşului. (1968 b). 1. Bucureşti.H. M. Cuza”. Podişul Dobrogei şi Delta Dunării. Editura Academiei. ClujNapoca. Pop. I. Bucureşti Thunen. Mihăilescu. (1967). Ungureanu. 2. An Introduction to a Systemic Regional Geography. T. Posea. La regione. Rey. Editura Academiei. Bucureşti Pop. Oradea. Al. Publ. Cluj. 91. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 95.

G. 116. Ellipses. 118.Bibliografie generală 115. x x x. caracteristici spaţiale şi funcţionale. (1969). Bucureşti. Géographie Regionale. x x x. Bucureşti. Contribuţii de geografie fizică. Terra. Editura Academiei. (2002. Valeria (1988). BSRRG. 117. x x x. G. Bucureşti. 119. I-V). (1916). Câmpia Română. Wackermann. Velcea. Bucureşti. XXXVI. Paris. Editura Academiei. Monografia geografică a RPR. (1983-2005). Vâlsan. Geografia regională. Editura Academiei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 179 . (1960). 2. Geografia Văii Dunării Româneşti. Geografia României (vol. 120.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful