Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Facultatea de Stomatologie Catedra de Implantologie Orala

Rolul si locul implantologiei in reconstructia protetica pe implanturi
Curs 1

astfel incat stomatologia de astazi nu poate functiona fara aceasta frumoasa arta. IMPLANTOLOGIA ORALA .Implantologia orala face parte din arsenalul terapeutic al stomatologiei moderne...

Anestezia generală şi apoi cea locală au revoluţionat stomatologia. care a răsturnat concepţii. Anestezia a eliminat durerea şi a permis medicului să prelungească diferiţi timpi operatori pentru finalizarea unor procedee terapeutice. intervenţiile de sinus-lift au contribuit la extinderea indicaţiilor implanturilor dentare şi la creşterea ratei succeselor. Linkow. Formigini. a generat apariţia unei protetici noi. Insă adevărata revoluţie în stomatologie a realizat-o implantologia orală. a permis dispunerea unor stalpi suplimentari şi a adus un suflu nou în protetică. Concepţia de osteointegrare. Implanturile dentare au penetrat în aproape toate ramurile stomatologiei. . grefele osoase. Moses Strock. mai mult. dar mai ales Pasqualini şi Per Ingvar Branemark au adus un aport de credibilitate remarcabilă implanturilor dentare. regenerare tisulară dirijată.

sau şase-opt implanturi la maxilar pe care se agregă o suprastructură fixă •Retenţia unei proteze parţiale mobilizabile poate fi îmbunătăţită considerabil prin inserarea unor implanturi prevăzute cu mijloace speciale de menţinere şi stabilizare evitand aplicarea unor croşete pe dinţii naturali . De obicei se inseră cinci sau şase implanturi la mandibulă în zona interforaminală. fără a mai fi necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte •Edentaţiile terminale se pot proteza graţie implanturilor cu restaurări protetice conjuncte •Edentaţiile parţiale întinse de peste trei dinţi pot fi rezolvate cu restaurări protetice conjuncte prin inserarea unor implanturi ce devin stalpi suplimentari •Edentaţia totală maxilară sau mandibulară poate fi la ora actuală rezolvată graţie implantologiei orale prin lucrări conjuncte.Aplicatiile implantologiei orale în protetică: •Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe implanturi.

canalele impermeabile. Inserarea unui implant imediat postextracţional (procedeu pe care îl poate învăţa orice endodont calificat) poate să-l salveze adeseori din situaţii neplăcute.Aplicatii in endodontie: Esecurile din endodonţie (recidivele leziunilor periapicale. dinţii fracturaţi) duc adeseori la îndepărtarea unor dinţi. Aplicatii in chirurgia oro-maxilo-faciala Implanturile se folosesc tot mai des şi în chirurgia oro-maxilo-facială pentru deplasarea sau stabilizarea unor fragmente osoase deplasate sau transplantate. . Aplicatii in ortodontie: Implanturile sunt din ce în ce mai des utilizate în ortodonţie pentru tracţionarea unor dinţi la pacienţi cu edentaţii parţiale. servind drept suport pentru aplicarea unor forţe intraorale ce contribuie la redresarea şi/sau repozitionarea acestor dinţi.

Congton (1915) este primul care foloseşte termenul de “implantation” pentru a desemna “operaţiunea de introducere a unei rădăcini naturale sau artificiale într-o alveolă creată artificial în procesul alveolar”. Wilson descoperă un craniu din anul 600 îen cu doi dinti artificiali sculptati dintr-o scoică care înlocuiau incisivi inferiori. Dezvoltarea societăţii umane a pus noi probleme ìn rezolvarea pierderilor dentare.Istoricul implantologiei orale Codul lui Hamurabi (2600 îen) menţionează persoane care practicau extracţia dinţilor. Escavand în 1931 la Playa de Los Muertos (Honduras). Radiografiile au demonstrat existenţa în jurul acestor implanturi a unui ţesut osos compact. . respectiv de înlocuire a dinţilor extraşi prin mijloace artificiale. Primele secvenţe dentistice datează de la egipteni (papirusul Ebers – din anul 3700 îen).

.

Znamenski (1891) descrie implantarea unor dinti din portelan. metale sau dinti umani 3) Perioada fundamentarii (1800-1910) – Magillio (1809) insera un implant din aur in alveola unui dinte proaspat extras. iar Bonwell practica implantari de tuburi din aur sau iridium ca suport pentru viitoare coroane 4) Perioada premoderna (1911-1930) – in 1937 Adams patenteaza un implant endoosos cilindric in forma de surub avand un manson gingival neted si un element de retentie extern de forma rotunjita 5) Perioada moderna (1931-1977) – Venable perfectioneaza aliajul Cr-CoMo.Istoricii impart evolutia implantologiei in sase etape distincte: 1) Etapa antica (de la inceputuri pana in anul 1000 en) – se foloseau dinti de animale sau sculptati in fildes 2) Perioada medievala (1001-1799) – transplante din os de bou. cunoscut azi sub numele de vitalium. gutaperca si cauciuc. Acest aliaj face posibila aparitia tipului nou de implant in procedeele protetice ale decadei viitoare 6) Implantologia orala contemporana (1978-prezent) .

Implant endoosos Maggiolo (1908) Implant endoosos Greenfield (1913) .

Implant endoosos Dog (1931) Implant de Grady Martin (1958) .

Tipuri de implanturi • Implanturi endoosoase – Ac – Lama – Surub – Cilindru • Implanturi juxtaosoase – Subperiostale • Partiale • Totale .