Tipuri de texte

1.Text narativ = implică relatarea unor întâmplări reale sau imaginare, a căror succesiune constituie acţiunea. Discursul narativ implică existenţa unui narator (cel care povesteşte) şi a unui naratar (cel căruia i se adresează naratorul). Modurile de expunere predominante într-un text narativ sunt: naraţiunea, dialogul. Cuvintele care definesc textul narativ sunt: acţiune, personaje, conflicte, narator, naraţiune. Textul narativ apare în toate speciile epice: epopee, basm, baladă, legendă, snoavă, fabulă, povestire, schiţă, roman. 2.Text argumentativ = are o ipoteză, teză – propoziţie care exprimă ideea de bază cu valoare de adevăr. În conţinutul textului se află argumentul / argumentele şi exemplul / exemplele. Discursul argumentativ conţine indicatori de argumentare: pentru că, deoarece, de aceea, întrucât, deci, aşadar şi se încheie printr-o propoziţie cu rol de concluzie. Un text nu este argumentativ dacă: -propoziţia care exprimă ideea de bază nu este urmată de alte informaţii în text care să o susţină în mod convingător; -nu este identificabilă propoziţia cu rol de concluzie; -nu sunt prezenţi indicatorii de argumentare şi nici conectorii; Textul argumentativ poate fi folosit în următoarele situaţii: a)texte specifice: eseuri, articole, discursuri, pamflete, polemici, scrieri filosofice; b)texte unde poate apărea argumentaţia: expuneri, prezentări de carte, prezentarea unei lucrări, editoriale, cronici etc.; Scopul textului argumentativ este de a convinge, de a persuada. Poziţia lectorului / a receptorului: reflexivitate şi spirit critic sau receptare afectivă, complicitatea receptorului cu emiţătorul (acceptarea opiniilor). Reguli pentru realizarea unui text argumentativ: a)formularea clară a ipotezei / a propriei opinii faţă de afirmaţia dată; b)două argumente pro şi / sau contra viabile, pertinente, adecvate ipotezei, dezvoltate în mod convingător prin exemplificări sau explicaţii clare; c)formularea unei concluzii adecvate; Construcţia discursului de tip argumentativ: a)echilibru între ipoteză-argument-concluzie,construcţia paragrafelor subliniază ideile; b)utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate discursului de tip argumentativ: -verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune;

-critică. de graniţă (memorii. descrierea poate fi: -contemplativă. posibil. -obiectivă: efectul documentar. a unei noţiuni. Definiţia se compune dintr-un ansamblu de propoziţii care analizează înţelegerea unui termen. iar sublinierea lor se va face prin utilizarea repetiţiilor. definiţiile pot fi: -teoretice = fac apel la o teorie ştiinţifică sau la o concepţie generală despre lume. Tipuri de texte: literare (proză. ca să. cât şi prezentarea ca indiscutabilă a concluziei. din cauză că. -persuasive = urmăresc inducerea unei atitudini favorabile sau defavorabile definitului. desigur. 3. / modalizatori. oricum. tonalitatea este neutră. la începutul discursului sau la finalul lui putem observa folosirea persoanei I plural. În funcţie de raportul obiectiv / subiectiv. Astfel. -realistă: are funcţie narativă. portret. încât. urmată de trecerea la persoana a III-a. în realitate. -conectori argumentativi: în primul rând. satirică. Argumentele vor fi prezentate dominant prin enumeraţie / coordonare – din punct de vedere gramatical. de fapt. prin urmare.. în ceea ce priveşte. ce este?. pentru că etc. poezie). consecutiv. Alte tipuri de descriere: Focalizarea (cine vede?) determină tipul descrierii: -subiectivă: prezenţa implicită sau explicită a naratorului. final. -conjuncţii / locuţiuni conjuncţionale cu rol argumentativ (indicatori de argumentare). manuale. lirică: un peisaj în acord cu o stare de spirit. în plus. aşadar. -poetică: anticipează o acţiune printr-o serie de semne distinctive.Text descriptiv Discursul de tip definiţie porneşte de la întrebarea ce înseamnă ceva?. conclusiv: deoarece. utilizate pentru a exprima raporturile de tip cauzal. În acest context. Tehnicile argumentative urmăresc atât înglobarea auditoriului în procesul de realizare a deducerii ideilor respective. cel care defineşte intervine în text prin diverse mărci ale subiectivităţii. subliniind psihologia personajului. a unui concept. de multe ori fiind folosite verbe sau structuri impersonale.-adverbe / locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative: probabil. prospecte. . cu siguranţă etc. admirativă: portretul. ce reprezintă?. Tipuri de texte în care sunt folosite definiţii: dicţionare. fără îndoială. jurnale).

cum?. texte ştiinţifice. Mărcile lingvistice întâlnite des: -estomparea completă a emiţătorului. 6. Întrebările care evidenţiază specificul textului sunt: despre ce se informează?. în care emiţătorul doreşte să-l facă pe receptor să înţeleagă un fenomen. . Poziţia lectorului: docilitate sau spirit critic. ierarhizată.Text explicativ = text cu bază informativă. Informaţiile transmise nu vizează stabilirea unei concluzii. ton neutru. -folosirea cu preponderenţă a timpului prezent.4. conţine un set de informaţii despre produsul / fenomenul a cărui folosinţă / întrebuinţare o indică. un mod de întrebuinţare a unui produs. Tipuri de texte unde se foloseşte: reţete de bucătărie. 5. de ce?.Text informativ = transmite un mesaj într-o manieră organizată. -lexic specific domeniului tematic. Tipuri de texte: articole de presă. -prezenţa unor articulaţii care introduc cronologia (mai întâi. de ce?. instrucţiuni de instalare / de folosinţă a aparatelor. publicitate. cine?. descriptiv sau argumentativ. descriptiv sau argumentativ. Tipuri de texte: manuale şcolare. cine?. unde?.Text injonctiv = indică un mod de acţiune. Întrebările care evidenţiază textul explicativ: ce se explică?. prospecte pentru medicamente. anunţuri. o problemă. manuale. apoi. pe urmă). Se poate combina cu texte de tip explicativ. Se intersectează cu textul informativ. ce?.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful