Curs Algebra

ALGEBR
A LINIAR
A, GEOMETRIE
ANALITIC
A SI GEOMETRIE
DIFEREN TIAL
A
Ion Vladimirescu Florian Munteanu
Universitatea din Craiova, ROMNIA
2
Cuprins
I ALGEBR
A LINIAR
A 1
1 Spatii vectoriale 3
1.1 Notiunea de spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Liniar dependent a. Sistem de generatori . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Baz a si dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.4 Coordonatele unui vector relativ la o baz a . . . . . . . . . . . . . 10
1.5 Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.6 Probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2 Aplicatii liniare 23
2.1 Notiunea de aplicatie liniar a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Aplicatii liniare injective, surjective si bijective . . . . . . . . . . 25
2.3 Nucleu si imagine pentru o aplicatie liniar a . . . . . . . . . . . . 26
2.4 Spatii vectoriale izomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Matricea unei aplicatii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.6 Subspatii invariante fat a de un endomorsm . . . . . . . . . . . . 34
2.7 Valori proprii si vectori proprii pentru un endomorsm . . . . . . 35
2.8 Endomorsme diagonalizabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3 Forme biliniare. Forme p atratice 51
3.1 Notiunea de form a biliniar a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.2 Notiunea de form a p atratic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Metoda lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.4 Metoda lui Jacobi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.5 Forme p atratice denite pe spatii vectoriale reale . . . . . . . . . 61
4 Spatii euclidiene 67
4.1 Notiunea de spatiu vectorial euclidian . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2 Inegalitatea lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.3 Baze ortonormate. Procedeul Gram-Schmidt . . . . . . . . . . . 70
4.4 Complementul ortogonal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
1
2 CUPRINS
4.5 Operatori simetrici: denitie, propriet ati . . . . . . . . . . . . . . 74
4.6 Metoda transform arilor ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
II GEOMETRIE ANALITIC
A 85
5 Vectori liberi 87
5.1 Notiunea de vector liber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
5.2 Spatiul vectorial real 8-dimensional \
3
. . . . . . . . . . . . . . . 89
5.3 Produse de vectori n \
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
5.4 Repere carteziene ortonormate n 1
3
. . . . . . . . . . . . . . . . 99
6 Dreapta si planul n spatiu 107
6.1 Dreapta n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
6.1.1 Reprezent ari analitice ale dreptei . . . . . . . . . . . . . . 107
6.1.2 Distanta de la un punct la o dreapt a. Unghiul a dou a drepte109
6.1.3 Pozitia relativ a a dou a drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.2 Planul n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
6.2.1 Reprezent ari analitice ale planului . . . . . . . . . . . . . 110
6.2.2 Distanta de la un punct la un plan. Unghiul a dou a plane 112
6.2.3 Pozitia relativ a a dou a plane . . . . . . . . . . . . . . . . 113
6.2.4 Fascicule de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
6.2.5 Perpendiculara comun a a dou a drepte necoplanare . . . . 116
7 Conice si cuadrice 121
7.1 Cuadrice (conice): denitie, ecuatii . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
7.2 Intersectia unei cuadrice (conice) cu o dreapt a . . . . . . . . . . . 122
7.3 Centru pentru o cuadric a (conic a) . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
7.4 Planul tangent la o cuadric a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
7.5 Reducerea ecuatiei unei cuadrice (conice) . . . . . . . . . . . . . 127
7.6 Studiul cuadricelor pe ecuatia canonic a. Sfera . . . . . . . . . . . 134
7.7 Suprafete riglate. Suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . 143
III GEOMETRIE DIFEREN TIAL
A 149
8 Curbe n plan si n spatiu 151
8.1 Drumuri parametrizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
8.2 Denitia curbei. Moduri de reprezentare . . . . . . . . . . . . . . 155
8.2.1 Curbe n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
8.2.2 Curbe n spatiu (curbe strmbe) . . . . . . . . . . . . . . 158
CUPRINS 3
8.3 Tangenta si normala. Planul normal . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3.1 Cazul curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3.2 Cazul curbelor n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8.4 Curbur a. Torsiune. Triedrul lui Frent . . . . . . . . . . . . . . . 164
9 Suprafete 179
9.1 Pnze parametrizate. Suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
9.2 Curbe pe o suprafat a. Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . 182
9.3 Plan tangent. Normal a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
9.4 Prima form a fundamental a a unei suprafete . . . . . . . . . . . . 187
9.5 A doua form a fundamental a a unei suprafete . . . . . . . . . . . 191
4 CUPRINS
Prefat a
Acest curs este destinat n primul rnd studentilor din anul I, de la Facultatea
de Automatic a, Calculatoare si Electronic a a Universit atii din Craiova care au
prev azut n planul de nv at amnt disciplina fundamental a obligatorie "Algebr a
liniar a, geometrie analitic a si geometrie diferential a", n semestrul I, anul I. De
asemenea cursul este foarte util studentilor n primul an al facult atilor cu prol
tehnic, economic, matematic a-informatic a, zic a, chimie, agronomie, horticul-
tur a, dar si tuturor celor care doresc s a nvete si s a aprofundeze cunostinte
teoretice si practice de algebr a liniar a, geometrie analitic a si geometrie difer-
ential a a curbelor si suprafetelor.
Cursul are o structur a si un continut foarte apropiate de cartea Profesorului
Ion Vladimirescu, Matematici speciale, Reprograa Universit atii din Craiova,
1987, ind n mare m asur a o reeditare a acesteia. Dar materialul de fat a este
si rodul colabor arii deosebite dintre cei doi autori din ultimii 9 ani, colaborare
pentru care al doilea autor, Florian Munteanu, aduce sincere multumiri Profe-
sorului Ion Vladimirescu.
Cartea are trei p arti: Algebr a liniar a, Geometrie analitic a si Geometrie difer-
ential a. Prima parte se compune din capitolele: 1. Spatii vectoriale; 2. Aplicatii
liniare; 3. Forme biliniare. Forme p atratice; 4. Spatii euclidiene. Partea a doua
este alc atuit a din capitolele: 5. Vectori liberi; 6. Dreapta si planul n spatiu; 7.
Conice si cuadrice. A treia parte este format a din capitolele: 8. Curbe n plan
si n spatiu; 9. Suprafete.
Notiunile teoretice sunt prezentate foarte clar si sper am pe ntelesul tuturor
studentilor, ind nsotite de foarte multe exemple si exercitii rezolvate complet.
n plus, pentru o mai bun a consolidare a notiunilor, la sfrsitul ec arui capitol
este l asat spre rezolvare cte un set de probleme. Pentru cititorul care vrea
s a parcurg a si s a nteleag a continutul c artii sunt necesare notiuni elementare
de matematic a din clasele I-XII, cunoscute la nivel cel putin satisf ac ator, dar
mai ales notiunile de algebr a din clasa a XI-a (matrici, determinanti, sisteme
de ecuatii liniare). De asemenea, mai ales pentru ultima parte a cursului,
este nevoie de cunoasterea unor notiuni fundamentale ale analizei matemat-
ice (derivate partiale, teorema functiilor implicite) si a unor notiuni elementare
de topologie (multime deschis a, vecin atate a unui punct).
Autorii
i
ii CUPRINS
Partea I
ALGEBR
A LINIAR
A
1
Capitolul 1
Spatii vectoriale
1.1 Notiunea de spatiu vectorial
Fie \ o multime nevid a, ale c arei elemente le vom nota cu a, /, c, . . . si 1
un corp comutativ (zis si cmp) cu elementele notate c, ,, , . . . (exceptnd
zeroul si unitatea corpului pe care le vom nota cu 0, respectiv 1). De asemenea,
presupunem c a pe multimea \ este denit a relatia de egalitate a elementelor
sale.
Denitia 1.1.1 Spunem ca pe mul timea \ avem o structura de spatiu vecto-
rial (liniar) peste corpul 1 daca \ este dotata cu doua legi de compozi tie:
I) O lege de compozi tie interna : \ \ \ , numita adunare, n raport
cu care \ are structura de grup.
II) O lege de compozi tie externa
s
: 1 \ \ , numita nmultire cu
scalari, care satisface urmatoarele axiome:
i) c
_
a /
_
= ca c/,
ii) (c ,) a = ca ,a,
iii) (c,) a = c(,a),
iv) 1a,
oricare ar a, / \ si c, , 1.
Elementele unui spatiu vectorial se numesc vectori, iar elementele corpului
se numesc scalari. Elementul neutru al grupului (\, ) se numeste vectorul
nul (notat 0) al spatiului vectorial \ .
Un spatiu vectorial peste corpul numerelor reale R (respectiv complexe C)
se numeste spatiu vectorial real (respectiv complex).
Exemplul 1.1.1 Mul timea 1
n
= (r
1
, r
2
, . . . , r
n
)[r
I
1, i = 1, . . . , :,
: _ 1, are structura de spa tiu vectorial peste corpul comutativ 1, n raport
cu opera tiile de adunare, denita prin
r j = (r
1
j
1
, r
2
j
2
, . . . , r
n
j
n
),
3
4 CAPITOLUL 1. SPA TII VECTORIALE
oricare ar r = (r
1
, r
2
, . . . , r
n
), j = (j
1
, j
2
, . . . , j
n
) 1
n
si nmul tire cu scalari din 1, denita prin
cr = (cr
1
, cr
2
, . . . , cr
n
),
oricare ar c 1 si r = (r
1
, r
2
, . . . , r
n
) 1
n
.
Spa tiul vectorial (1
n
, ,
s
) denit aici se nume ste spatiul aritmetic. n
acest spa tiu vectorul nul este :-uplul 0 = (0, 0, . . . , 0), iar opusul vectorului
r = (r
1
, r
2
, . . . , r
n
) este vectorul r = (r
1
, r
2
, . . . , r
n
).
n particular, 1 este spa tiu vectorial peste 1, fa ta de opera tiile de corp.
Exemplul 1.1.2 Fie 1 o mul time nevida si 1 un corp comutativ. Mul timea
1
1
= )[) : 1 1 func tie are structura de spa tiu vectorial peste 1, n raport
cu opera tiile de adunare a func tiilor si nmul tirea func tiilor cu scalari din 1
denite astfel:
- oricare ar ), q 1
1
denim func tia ) q prin () q)(r)
Jt}
= )(r)q(r),
pentru orice r 1;
-oricare ar c 1, ) 1
1
denim func tia c) prin (c))(r)
Jt}
= c )(r),
pentru orice r 1.
n particular, daca 1 = 1, . . . , : si J = 1, . . . , :, atunci mul timea
1
1
, adica mul timea matricilor cu elemente din 1, avnd : linii si : coloane
(mul time notata prin '
n,n
(1)) are structura de spa tiu vectorial fa ta de oper-
a tiile obi snuite de adunare a matricelor si nmul tirea matricilor cu scalari din
1.
Exemplul 1.1.3 Mul timea numerelor complexe are structura de spa tiu vector-
ial peste corpul numerelor reale n raport cu opera tiile de adunare a numerelor
complexe si nmul tire a numerelor complexe cu numere reale.
Exemplul 1.1.4 Mul timea polinoamelor de o nedeterminata, cu coecien ti din
1, 1[A[, are o structura de spa tiu vectorial peste 1, n raport cu adunarea
polinoamelor si nmul tirea polinoamelor cu scalari din 1. La fel si mul timea
polinoamelor de o nedeterminata, cu coecien ti din 1 de grad cel mult :, 1
n
[A[,
este spa tiu vectorial peste 1.
Exemplul 1.1.5 Daca \ este spa tiu vectorial peste 1, atunci \ este spa tiu
vectorial peste orice subcorp 1
t
al lui 1 (1
t
1 se nume ste subcorp al lui 1
daca 1
t
mpreuna cu opera tiile de corp de pe 1 este tot corp). n particular,
C este spa tiu vectorial peste R si peste Q. R este spa tiu vectorial peste Q.
Propozitia 1.1.1 Fie \ un spa tiu vectorial peste 1. Atunci, avem:
a) r j = j r, oricare ar r, j \ ;
b) Daca c 1 si r \ , atunci cr = 0 daca si numai daca c = 0 sau
r = 0;
c) Daca c 1 si r \ , atunci (c) r = c(r) = (cr).
Demonstratie. a) Egalita tile (11)(rj) = (11)r(11)j = rrjj
si (1 1)(r j) = 1(r j) 1(r j) = r j r j, adevarate pentru orice
r, j \ implica r r j j = r j r j, adica r j = j r.
1.2. LINIAR DEPENDEN T
A. SISTEM DE GENERATORI 5
b) Daca c = 0 avem cr = 0r = (0 0)r = 0r 0r, pentru orice r \ .
Atunci 0r = 0, pentru orice r \ . Daca r = 0, atunci avem cr = c0 =
c(0 0) = c0 c0, oricare ar c 1. Deci, c0 = 0.
Reciproc, aratam ca daca cr = 0 atunci c = 0 sau r = 0. ntr-adevar, daca
avem c ,= 0, atunci c
1
(cr) = c
1
0 = 0 ( tinnd cont de cele de mai sus) si
c
1
(cr) = (c
1
c)r) = 1r = r, de unde rezulta ca r = 0. Iar daca c = 0,
atunci e clar ca cr = 0.
c) Mai nti, din faptul ca r (1)r = (1 (1))r = 0r = 0, rezulta ca
r = (1)r.
Acum, pentru orice c 1 si r \ avem (c) r = ((1)c) r = (c(1)) r =
c((1) r) = c(r) si (c) r = ((1)c) r = (1)(cr) = (cr).
Corolarul 1.1.1 i) Daca c 1 0 si r, j \ , atunci cr = cj daca si
numai daca r = j.
ii) Daca c, , 1, c ,= , atunci cr = ,r daca si numai daca r = 0.
n continuare, cu exceptia situatiilor n care se precizeaz a altceva, prin corpul
comutativ 1 vom ntelege c a este vorba despre corpul numerelor reale R sau
corpul numerelor complexe C.
1.2 Liniar dependent a. Sistem de generatori
Fie \ un spatiu vectorial peste 1 si o = a
I
[i 1 \ , unde 1 este o multime
oarecare de indici.
Denitia 1.2.1 Spunem ca vectorul r este o combinatie liniara de vectori
din o daca exista scalarii c
I
1, i 1, astfel nct r =

I1
c
I
a
I
, unde
mul timea i 1[c
I
,= 0 este nita.
n particular, vectorul r este o combinatie liniar a de vectorii a
1
, a
2
, . . . ,
a
n
\ dac a exist a scalarii c
1
, c
2
, . . ., c
n
1 astfel nct r =
n
I=1
c
I
a
I
.
De exemplu, vectorul nul este o combinatie liniar a de orice vectori din o,
oricare ar o \ .
Denitia 1.2.2 Mul timea 1(o) a tuturor combina tiilor liniare de vectori din
o se nume ste acoperirea liniara (sau anvelopa liniara) a lui o.
n particular, dac a o = a
1
, a
2
, . . . , a
n
, atunci
1(o) = 1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) =
_
n
I=1
c
I
a
I
c
1
, c
2
, . . . , c
n
1
_
.
Exemplul 1.2.1 n spa tiul aritmetic R
2
, se considera vectorii a
1
= (1, 1) si
a
2
= (2, 1). Atunci acoperirea liniara a sistemului a
1
, a
2
este
1(a
1
, a
2
) = c
1
a
1
c
2
a
2
[c
1
, c
2
R = (c
1
2c
2
, c
1
c
2
)[c
1
, c
2
R.
Vectorul r = (2, 2) R
2
se scrie ca o combina tie liniara de vectorii a
1
, a
2
astfel:
r =
2
8
a
1

4
8
a
2
.
Propozitia 1.2.1 Daca /
1
, /
2
, . . . , /
n
1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
), atunci
1(/
1
, /
2
, . . . , /
n
) _ 1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
Demonstratie. Se tine cont de faptul c a pentru orice , = 1, . . . , : avem
/
=
n
I=1
c
I
a
I
, unde c
I
1, 1 _ , _ :, 1 _ i _ :.
Propozitia 1.2.2 Daca a 1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
), atunci
1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = 1(a, a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
n particular, 1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = 1(0, a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
Denitia 1.2.3 Sistemul nit de vectori a
1
, a
2
, . . . , a
n
se nume ste liniar
dependent daca exista scalarii c
1
, c
2
, . . . , c
n
1, nu to ti nuli, astfel nct
c
1
a
1
c
2
a
2
c
n
a
n
= 0. Se mai spune ca vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
sunt
liniar dependen ti.
Daca vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
nu sunt liniar dependen ti, atunci spunem ca ei
sunt liniar independen ti (sau spunem ca sistemul a
1
, a
2
, . . . , a
n
\ este
liniar independent). Altfel spus, vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
sunt liniar independen ti
daca egalitatea c
1
a
1
c
2
a
2
c
n
a
n
= 0 are loc numai pentru c
1
= c
2
=
= c
n
= 0.
Exemplul 1.2.2 1. Vectorii c
1
= (1, 0, 0), c
2
= (0, 1, 0), c
3
= (0, 0, 1) din
spa tiul aritmetic R
3
sunt liniar independen ti. ntr-adevar, din c
1
c
1
c
2
c
2

c
3
c
3
= 0 rezulta (c
1
, c
2
, c
3
) = (0, 0, 0) , adica c
1
= c
2
= c
3
= 0.
2. Vectorii a
1
= (1, 1, 2), a
2
= (2, 1, 1), a
3
= (1, 2, 1) din spa tiul aritmetic
R
3
sunt liniar dependen ti deoarece a
1
a
2
a
3
= 0, adica exista o combina tie
liniara nula de ace sti vectori, n care nu to ti scalarii sunt nuli.
Denitia 1.2.4 Sistemul arbitrar o = a
I
[i 1 de vectori din \ se nume ste
liniar dependent daca exista 1
1
1, nita, astfel ca subsistemul nit o
1
=
a
I
[i 1
1
sa e liniar dependent. n caz contrar, sistemul o se nume ste liniar
independent.
Exemplul 1.2.3 Fie R[A[ spa tiul vectorial real al polinoamelor de o nedeter-
minata cu coecien ti reali. Sistemul o = A
I
[i N este liniar independent.
1.3. BAZ
A SI DIMENSIUNE 7
Propozitia 1.2.3 i) Sistemul a \ este liniar independent daca si numai
daca a ,= 0.
ii) Un sistem de vectori ai unui spa tiu vectorial care con tine vectorul nul
este liniar dependent.
iii) Orice sistem de vectori care con tine un sistem de vectori liniari depen-
den ti este liniar dependent.
iv) Orice sistem de vectori care este con tinut ntr-un sistem liniar indepen-
dent este liniar independent.
Propozitia 1.2.4 Vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
\ sunt liniar dependen ti daca si
numai daca cel pu tin unul dintre ei se scrie ca o combina tie liniara a celorlal ti.
Demonstratie. Presupunem c a vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
sunt liniar dependenti.
Atunci, exist a scalarii `
1
, ..., `
n
1, nu toti nuli, astfel ca `
1
a
1
`
2
a
2

`
n
a
n
= 0. Dac a, de pild a, `
I
,= 0, atunci a
I
=
n
=1, ,=I
(`
(`
I
)
1
)a
.
Reciproc, dac a a
I
=
n
=1, ,=I
c
, atunci c
1
a
1
c
I1
a
I1
(1)a
I

c
I+1
a
I+1
c
n
a
n
= 0, adic a a
1
, a
2
, . . . , a
n
sunt liniar dependenti (deoarece
exist a o combinatie liniar a nul a de a
1
, a
2
, . . . , a
n
n care nu toti scalarii sunt
nuli).
Denitia 1.2.5 Spunem ca sistemul o de vectori din \ este un sistem de
generatori pentru \ daca orice vector r \ se scrie ca o combina tie liniara
de vectori din o (cu alte cuvinte, daca \ = 1(o)).
n cazul particular o = a
1
, a
2
, . . . , a
n
spunem ca vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
genereaza spa tiul vectorial \ , adica \ = 1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
Observatia 1.2.1 i) Orice spa tiu vectorial \ poseda cel pu tin un sistem de
generatori, de exemplu chiar \ .
ii) Daca \ = 1(o) si o o
t
atunci \ = 1(o
t
).
Exemplul 1.2.4 Vectorii a
1
= (1, 1), a
2
= (2, 1) genereaza spa tiul vectorial
aritmetic R
2
, deoarece oricare ar r = (r
1
, r
2
) R
2
avem r = c
1
a
1
c
2
a
2
,
unde c
1
=
r
1
2r
2
3
si c
1
=
r
1
+r
2
3
.
Uneori vom folosi conven tia lui Einstein (sau regula indicilor mu ti ). Astfel,
n loc de
n
I=1
`
I
a
I
vom scrie `
I
a
I
, 1 _ i _ : sau n loc de
I1
`
I
a
I
vom scrie `
I
a
I
,
i 1. Atunci cnd se subntelege multimea valorilor pe care le ia indicele de
sumare i vom scrie simplu `
I
a
I
.
1.3 Baz a si dimensiune
Propozitia 1.3.1 Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
vectori ai spa tiului vectorial \ si /
1
, /
2
,
...,/
n
1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) vectori liniar independen ti. Atunci, : _ :.
Demonstratie. Presupunem prin absurd c a : :. Deoarece /
1
, /
2
, ...,/
n

1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
), rezult a c a oricare ar i = 1, . . . , :, avem /
I
=
n
=1
c
I
a
.
Consider am sistemul de : ecuatii liniare si omogene, cu necunoscutele r
1
, ...,
r
n
,
_
_
c
1
1
r
1
c
1
2
r
2
c
1
n
r
n
= 0
c
2
1
r
1
c
2
2
r
2
c
2
n
r
n
= 0
.................................
c
n
1
r
1
c
n
2
r
2
c
n
n
r
n
= 0
Din presupunerea c a : : rezult a c a acest sistem are si solutii nebanale
(deoarece rangul matricii sistemului este mai mic strict dect num arul de ne-
cunoscute). Dac a (`
1
, . . . , `
n
) este o astfel de solutie nebanal a, atunci
n
I=1
`
I
/
I
=
n
I=1
`
I
_
n
=1
c
I
a
_
=
n
=1
_
n
I=1
c
I
`
I
_
a
=
n
=1
0a
= 0. Contradictie cu liniar
independenta vectorilor /
1
, /
2
, . . . , /
n
. Deci, presupunerea facut a este fals a si
astfel avem : _ :.
Corolarul 1.3.1 Daca a
1
, a
2
, . . . , a
n
\ , iar /
1
, /
2
, ...,/
n
1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
cu : :, atunci /
1
, /
2
, . . . , /
n
sunt liniar dependen ti.
Denitia 1.3.1 Sistemul E de vectori din spa tiul vectorial \ se nume ste baza
pentru \ daca este liniar independent si sistem de generatori pentru \ .
Exemplul 1.3.1 1. Vectorii c
1
= (1, 0, 0), c
2
= (0, 1, 0), c
3
= (0, 0, 1) din
spa tiul aritmetic R
3
constituie o baza pentru acest spa tiu vectorial. De aseme-
nea, sistemul E = c
1
= (1, 0, . . . , 0), c
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , c
n
= (0, 0, . . . , 1)
este o baza pentru spa tiul aritmetic 1
n
, numita baza canonica (sau naturala
sau standard) a lui 1
n
.
2. Sistemul E = 1, A, A
2
constituie o baza pentru spa tiul vectorial al poli-
noamelor de o nedeterminata, cu coecien ti reali, de grad cel mult 2, R
2
[A[, iar
E = 1, A, A
2
, . . . , A
n
, . . . este o baza pentru spa tiul vectorial al polinoamelor
de o nedeterminata, cu coecien ti reali, R[A[.
3. Vectorii 1
I
'
n,n
(1) , 1 _ i _ :, 1 _ , _ :, unde
1
I
(/, |) =
_
0, daca (i, ,) ,= (/, |)
1, daca (i, ,) = (/, |)
,
oricare ar / = 1, . . . , :, | = 1, . . . , :, constituie o baza pentru spa tiul
vectorial '
n,n
(1) al matricilor cu elemente din 1, avnd : linii si : coloane.
Teorema 1.3.1 (de existenta a bazei) Orice spa tiu vectorial nenul (care nu
se reduce doar la vectorul nul) poseda cel pu tin o baza. Mai exact, din orice
sistem de generatori al lui \ se poate extrage cel pu tin o baza.
1.3. BAZ
A SI DIMENSIUNE 9
Demonstratie. Vom demonstra teorema numai n cazul cnd \ admite un
sistem nit de generatori, adic a \ este un spatiu nit generat. n acest sens,
e E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
un sistem de generatori pentru \ . Avnd n vedere un
rezultat din sectiunea precedent a putem presupune c a toti vectorii lui E sunt
nenuli. Pentru demonstratie folosim metoda inductiei matematice, dup a : _ 1,
num arul de vectori din E.
Etapa I (vericarea): Pentru : = 1, este clar c a E = a
1
este o baz a pentru
\ , deoarece a
1
,= 0, adic a este a
1
si liniar independent.
Etapa a II-a (demonstratia): Presupunem c a n orice spatiu generat de :1
vectori exist a cel putin o baz a si vom demonstra c a dac a un spatiu \ este generat
de : vectori, a
1
, a
2
, . . . , a
n
, atunci acesta admite cel putin o baz a.
Avem dou a situatii:
a) a
1
, a
2
, . . . , a
n
sunt liniar independenti si atunci a
1
, a
2
, . . . , a
n
formeaz a o
baz a pentru \ , sau
b) a
1
, a
2
, . . . , a
n
sunt liniar dependenti si atunci cel putin unul dintre ei
se poate scrie ca o combinatie liniar a de ceilalti : 1 vectori. Astfel, \ este
generat de : 1 vectori si conform ipotezei de inductie, rezult a c a \ admite
cel putin o baz a.
Teorema 1.3.2 (bazei) Toate bazele unui spa tiu vectorial sunt formate din
acela si numar de vectori.
Demonstratie. Fie E
1
= a
1
, a
2
, . . . , a
n
si E
2
= /
1
, /
2
, . . . , /
n
dou a baze
ale unui spatiu vectorial \ .
Presupunem c a : :. Aplicnd corolarul de mai sus rezult a c a /
1
, /
2
, . . . , /
n
sunt liniar dependenti. Absurd si prin urmare presupunerea facut a este fals a.
Deci, : _ :. Analog, dac a presupunem : < : si aplic am acelasi corolar
obtinem c a : _ :. n concluzie : = :.
Acum are sens urm atoarea denitie:
Denitia 1.3.2 Spunem ca spa tiul vectorial \ are dimensiunea nita : ( si
scriem oim\ = :) daca exista o baza a lui \ formata din : vectori. n caz
contrar, spunem ca spa tiul vectorial \ are dimensiunea innita si scriem
oim\ = .
Spa tiul nul \ = 0 are, prin deni tie, dimensiunea zero.
Cnd este pericol de confuzie, scriem oim
1
\ = :, pentru \ un spatiu
vectorial peste 1. A se vedea c a oim
C
C = 1, iar oim
R
C = 2.
Exemplul 1.3.2 1. Spa tiul aritmetic R
3
are dimensiunea 8, iar oim1
n
= :,
pentru orice corp comutativ 1.
2. oimR
n
[A[ = : 1, iar R[A[ este un spa tiu vectorial de dimensiune
innita.
3. oim
C
C
n
= :, oim
R
C
n
= 2:.
4. oim'
n,n
(1) = ::, iar oim
C
'
n,n
(C) = ::, oim
R
'
n,n
(C) = 2::.
De acum nainte cnd vom spune c a un spatiu vectorial are dimensiunea :
ntelegem c a : este nit.
Observatia 1.3.1 Conform propozi tiei 1.3.1 avem ca daca oim\ = :, atunci
orice sistem din \ format cu : 1 sau mai mul ti vectori este liniar dependent.
1.4 Coordonatele unui vector relativ la o baz a
Teorema 1.4.1 Fie \ un spa tiu vectorial si E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
\ . Atunci
E este baza a lui \ daca si numai daca orice vector r \ se poate scrie n mod
unic ca o combina tie liniara de vectorii lui E, a
1
, a
2
, . . . , a
n
.
Demonstratie. Fie E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
o baz a a lui \ . Atunci, pentru orice
vector r \ , exist a scalarii r
1
, ..., r
n
1 astfel nct r = r
1
a
1
r
n
a
n
.
Dac a ar mai exista si alti scalari j
1
, ..., j
n
1 astfel nct r = j
1
a
1
j
n
a
n
,
atunci avem r
1
a
1
r
n
a
n
= j
1
a
1
j
n
a
n
sau
n
I=1
(r
I
j
I
)a
I
= 0. Din
liniar independenta sistemului E rezult a r
I
= j
I
, pentru orice i = 1, . . . , :, adic a
scrierea lui r ca o combinatie liniar a de vectorii bazei E este unic a.
Reciproc, dac a orice vector r din \ se scrie n mod unic ca o combinatie
liniar a de vectorii sistemului E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
, atunci este evident c a E
este un sistem de generatori pentru \ . R amne de aratat c a E este si sistem
liniar independent. Pentru aceasta, dac a consider am combinatia liniar a nul a
c
1
a
1
c
2
a
2
c
n
a
n
= 0 si dac a tinem cont de ipotez a si de faptul c a avem
si 0a
1
0a
2
0a
n
= 0, rezult a c
1
= c
2
= = c
n
= 0. Deci, E este o
baz a a lui \ .
Asadar, dac a E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
este o baz a a lui \ atunci orice vector
r \ se poate scrie n mod unic ca o combinatie liniar a de vectorii lui E, adic a
exist a si sunt unici scalarii r
1
, r
2
, . . . , r
n
1 astfel ca
r = r
1
a
1
r
2
a
2
r
n
a
n
.
Denitia 1.4.1 Scalarii r
1
, r
2
, . . . , r
n
unic determina ti de vectorul r se numesc
coordonatele vectorului r n raport cu baza E.
Pentru simplitatea scrierii, n loc de r = r
1
a
1
r
2
a
2
r
n
a
n
vom
scrie r
B
= (r
1
, r
2
, . . . , r
n
) sau r
B
= (r
1
, r
2
, . . . , r
n
)
|
sau, mai ales n relatiile
matriceale r
B
=
_
_
_
_
_
r
1
r
2
.
.
.
r
n
_
_
_
_
_
.
Cnd nu este pericol de confuzie vom scrie r = (r
1
, r
2
, . . . , r
n
) sau r =
(r
1
, r
2
, . . . , r
n
)
|
.
1.4. COORDONATELE UNUI VECTOR RELATIV LA O BAZ
A 11
Exemplul 1.4.1 1. n spa tiul vectorial aritmetic R
3
, relativ la baza canonica
E = c
1
= (1, 0, 0), c
2
= (0, 1, 0), c
3
= (0, 0, 1), orice vector r = (r
1
, r
2
, r
3
) are
drept coordonate chiar componentele sale r
1
, r
2
, r
3
, deoarece r = r
1
c
1
r
2
c
2
r
3
c
3
. Atunci, vectorul j = (1, 2, 7) , de exemplu, are coordonatele 1, 2, 7
relativ la baza canonica E. Scriem r
B
=
_
_
1
2
7
_
_
.
2. Daca 1 = 1 8A 2A
2
R
2
[A[, atunci 1, 8, 2 sunt coordonatele lui
1 relativ la baza E = 1, A, A
2
a lui R
2
[A[.
3. Coordonatele polinomului 1 = A A
2
R[A[, relativ la baza E =
1, A, A
2
, . . . , A
n
, . . ., sunt 0, 1 , 1, 0 , ..., 0 ... .
Teorema 1.4.2 Fie \ un spa tiu vectorial de dimensiune :. Atunci, orice sis-
tem de : < : vectori din \ , liniar independen ti, se poate completa pna la o
baza a lui \ .
1
, a
2
, . . . , a
n
o baz a a lui \ si /
1
, /
2
, . . . , /
n
vectori
liniar independenti n \ . Este clar c a sistemul format cu vectorii /
1
, /
2
, ..., /
n
,
a
1
, a
2
, ..., a
n
este un sistem de generatori pentru \ , care este liniar dependent
(:: : = oim\ ). Atunci, cel putin unul dintre ei se scrie ca o combinatie
liniar a de restul vectorilor din sistem. Cum /
1
, /
2
, . . . , /
n
sunt liniar indepen-
denti, avem c a un astfel de vector nu se poate alege dintre /
1
, /
2
, . . . , /
n
. Fie
a
I
primul vector dintre /
1
, /
2
, ..., /
n
, a
1
, a
2
, ..., a
n
, care se scrie ca o com-
binatie liniar a de ceilalti. Atunci, avem c a \ = 1(/
1
, /
2
, . . . , /
n
, a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
= 1(/
1
, /
2
, . . . , /
n
, a
1
, . . . , a
I1
, a
I+1
, . . . , a
n
) si sunt posibile dou a situatii:
1) /
1
, /
2
, . . . , /
n
, a
1
, . . . , a
I1
, a
I+1
, . . . , a
n
sunt liniar independenti si atunci
ei formeaz a baza cautat a, sau
2) /
1
, /
2
, . . . , /
n
, a
1
, . . . , a
I1
, a
I+1
, . . . , a
n
sunt liniar dependenti si atunci se
reia procedeul de mai sus eliminnd pe rnd cte unul dintre vectorii a
I+1
, . . . , a
n
pn a cnd se obtine un sistem de generatori ai lui \ care contine vectorii
/
1
, /
2
, . . . , /
n
si este si sistem liniar independent (este limpede c a trebuie elim-
inati : vectori dintre a
1
, a
2
, . . . , a
n
). Aceasta este baza cautat a, obtinut a prin
completarea sistemului liniar independent /
1
, /
2
, . . . , /
n
.
Propozitia 1.4.1 Fie \ un spa tiu vectorial peste 1, de dimensiune nita : si
o = a
1
, a
2
, . . . , a
n
\ . Atunci urmatoarele arma tii sunt echivalente:
a) o este o baza a lui \ ;
b) o este un sistem de generatori pentru \ ;
c) o este un sistem liniar independent.
Teorema 1.4.3 Condi tia necesara si sucienta ca : vectori ai unui spa tiu vec-
torial \ de dimensiune : (: _ :) sa e liniar independen ti este ca rangul ma-
tricei formate (pe coloane) cu coordonatele acestor vectori ntr-o baza oarecare
a spa tiului sa e egal cu :.
1
, a
2
, . . . , a
n
o baz a a lui \ , iar /
1
, /
2
, . . . , /
n
vectori ai lui \ (: _ :) astfel nct /
=
n
I=1
c
I
a
I
oricare ar , = 1, . . . , :.
Dac a
n
=1
`
= 0 , cu `
1
, ... , `
n
1, atunci
n
I=1
_
n
=1
`
c
I
_
a
I
= 0 si cum
E este un sistem liniar independent rezult a c a
n
=1
c
I
= 0, oricare ar i =
1, . . . , :. Obtinem astfel un sistem omogen de : ecuatii liniare cu : necunoscute
`
1
, ... , `
n
care are numai solutia banal a (`
1
, . . . , `
n
) = (0, . . . , 0) dac a si numai
dac a rangul matricei sale
_
c
I
_
I=1,n; =1,n
este egal cu :.
n continuare, consider am dou a baze E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
si E
t
= /
1
, /
2
, . . . , /
n
ale unui spatiu vectorial \ peste 1, iar oricare ar i = 1, :, avem /

I
=
n
=1
c
I
a
si oricare ar / = 1, :, avem a
|
=
n
I=1
,
I
|
/
I
. Atunci /
I
=
n
=1
n
|=1
c
I
,
|
/
|
, oricare
ar i = 1, :. Prin urmare,
n
=1
c
I
,
|
= c
|
I
=
_
1, dac a i = /
0, dac a i ,= /
sau 1 = 1
n
,
unde =
_
c
I
_
I=1,n; =1,n
'
n
(1) este matricea pe ale c arei coloane avem
coordonatele vectorilor bazei E
t
n raport cu baza E, iar 1 =
_
,
I
_
I=1,n; =1,n

'
n
(1) este matricea pe ale c arei coloane avem coordonatele vectorilor bazei E
n raport cu baza E
t
. .
Denitia 1.4.2 Matricea , formata ca mai sus, se nume ste matricea de
trecere de la baza E la baza E
t
.
Propozitia 1.4.2 Cu nota tiile de mai sus avem 1 =
1
. Mai mult, pentru
orice r \ avem r
B
= r
B
0 sau
r
B
0 =
1
r
B
. (1)
Demonstratie. Din 1 = 1
n
este clar c a 1 =
1
. Dac a r =
n
I=1
r
I
a
I
si
r =
n
=1
j
atunci, din a
I
=
n
=1
,
I
/
si din unicitatea scrierii lui r, avem

c a j
=
n
I=1
,
I
r
I
, pentru toti i = 1, :, ceea ce nseamn a c a (j
1
, . . . , j
n
)
|
=
1(r
1
, . . . , r
n
)
|
sau r
B
0 =
1
r
B
.
Relatia (1) se numeste formula de schimbare a coordonatelor unui vector
cnd se trece de la baza E la baza E
t
.
Exemplul 1.4.2 n spa tiul vectorial aritmetic R
3
se considera baza canon-
ica E = c
1
, c
2
, c
3
si baza E
t
= a
1
, a
2
, a
3
, unde a
1
= (2, 1, 1), a
2
=
(8, 1, 1), a
3
= (1, 1, 1). Matricea de trecere de la baza E la baza E
t
este
1.4. COORDONATELE UNUI VECTOR RELATIV LA O BAZ
A 13
=
_
_
2 8 1
1 1 1
1 1 1
_
_
, iar matricea de trecere de la baza E
t
la baza E este
1
. Daca r = (1, 2, 7), atunci r
B
0 =
1
r
B
=
1
_
_
1
2
7
_
_
.
Fie \ un spatiu vectorial real :-dimensional si H = E \ [E baz a a lui
\ .
Denitia 1.4.3 Spunem ca bazele E
1
, E
2
H sunt la fel orientate (sau au
aceea si orientare si scriem E
1
~ E
2
) daca determinantul matricii de trecere
de la baza E
1
la baza E
2
este pozitiv.
Propozitia 1.4.3 Rela tia binara ~ este o rela tie de echivalen ta pe H.
Demonstratie. a) Cum determinatul lui 1
n
este pozitiv avem c a E ~ E, oricare
ar E H, adic a ~ este reexiv a.
b) Dac a E
1
~ E
2
si matricea de trecere de la baza E
1
la baza E
2
este ,
atunci E
2
~ E
1
deoarece determinantul matricii de trecere
1
, de la baza E
2
la baza E
1
, este tot pozitiv (ool
1
=
1
det .
). Astfel, relatia ~ este simetric a.
c) Fie E
1
, E
2
, E
3
H astfel c a E
1
~ E
2
si E
2
~ E
3
, iar este matricea de
trecere de la baza E
1
la baza E
2
si 1 este matricea de trecere de la baza E
2
la
baza E
3
. Atunci E
1
~ E
3
, deoarece matrice de trecere de la baza E
1
la baza
E
3
este chiar 1, iar ool(1) = ool ool 1 0. Rezult a c a ~ este o relatie
tranzitiv a.
Deci ~ este o relatie de echivalent a pe H.
Propozitia 1.4.4 Mul timea factor H
/-
are doua elemente.
Demonstratie. Fie E
1
, E
2
H astfel ca E
1
E
2
. Fie E H astfel nct
E E
1
. Dac a este matricea de trecere de la baza E la baza E
1
si 1 este
matricea de trecere de la baza E
1
la baza E
2
, atunci matricea de trecere de la
baza E la baza E
2
este 1. Cum ool < 0 si ool 1 < 0, avem c a ool 1 0
si astfel E ~ E
2
.
Cele dou a clase de echivalent a care formeaz a multimea factor H
/-
se numesc
orient ari ale spatiului vectorial \ .
Denitia 1.4.4 Spunem ca spa tiul vectorial real \ este orientat daca am xat
o orientare pe \ , adica o clasa de echivalen ta de baze la fel orientate pe care le
vom numi baze pozitiv orientate. Bazele din cealalta clasa de echivalen ta se vor
numi baze negativ orientate (n raport cu orientarea xata).
1.5 Subspatii vectoriale
Fie \ un spatiu vectorial peste 1 si \
1
o submultime nevid a a lui \ .
Denitia 1.5.1 \
1
se nume ste subspatiu vectorial al lui \ daca, mpreuna
cu opera tiile spa tiului vectorial \ , are o structura de spa tiu vectorial peste 1.
Propozitia 1.5.1 \
1
este subspa tiu vectorial al lui \ daca si numai daca
cr ,j \
1
, pentru orice c, , 1 si orice r, j \
1
.
Demonstratie. Dac a \
1
este subspatiu vectorial al lui \ , atunci din buna
denire a operatiilor de spatiu vectorial pe \
1
rezult a c a cr ,j \
1
, \c,
, 1, r, j \
1
.
Reciproc, dac a avem c a cr ,j \
1
, \c, , 1, r, j \
1
, atunci pentru
c = 1 si , = 1 obtinem c a r j \
1
, \r, j \
1
, adic a (\
1
, ) este un
subgrup al lui (\, ) si prin urmare este grup. Apoi axiomele i)-iv) din II)
din denitia spatiului vectorial sunt vericate n mod evident si pentru vectorii
din \
1
. n concluzie, \
1
este spatiu vectorial peste 1, n raport cu operatiile
spatiului vectorial \ .
Exercitiul 1.5.1 1. Arata ti ca pentru orice sistem de vectori o din \ avem
ca 1(o) este subspa tiu vectorial al lui \ .
2. Daca a
1
, a
2
, . . . , a
n
\ , atunci arata ti ca oim1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) _ :.
Pentru orice sistem o \ , 1(o) se mai numeste subspa tiul generat de
sistemul de vectori o. n particular, 1(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) se numeste subspa tiul
generat de vectorii a
1
, a
2
, . . . , a
n
.
Exemplul 1.5.1 1. Spa tiul nul 0 si spa tiul vectorial \ sunt subspa tii vecto-
riale ale lui \ , numite subspatii improprii ale lui \ .
2. Mul timea \
1
= (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
1
= 0 este un subspa tiu vectorial al
lui R
3
.
3. Mul timea \
2
= (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
2
= 0, r
3
= 0 este un subspa tiu
vectorial al lui R
3
.
4. n spa tiul vectorial '
n
(1) mul timea matricilor diagonale este un sub-
spa tiu vectorial.
5. Mul timea matricilor patratice de ordin : care sunt simetrice si mul timea
matricilor antisimetrice sunt subspa tii vectoriale ale spa tiului '
n
(R).
6. R
n
[A[ = 1 R[A[[ giao1 _ : este subspa tiu vectorial al spa tiului
vectorial real R[A[.
Propozitia 1.5.2 Fie \
1
un subspa tiu vectorial al lui \ , de dimensiune nita
:. Atunci, oim\
1
_ oim\ .
1.5. SUBSPA TII VECTORIALE 15
Demonstratie. Fie : = oim\
1
. Presupunem prin absurd c a : :. Din
denitia dimensiunii lui \
1
rezult a c a exist a n \
1
o baz a format a din : vectori.
Dar \
1
\ , ceea ce nseamn a c a n \ exist a : vectori liniar independenti,
iar : oim\ = :. Contradictie cu denitia dimensiunii lui \ . Atunci,
presupunerea f acut a este fals a si deci, : _ :.
Fie \
1
, \
2
subspatii vectoriale ale lui \ . Denim urm atoarele submultimi
ale lui \ :
\
1
\
2
= r \ [r
1
\
1
si r
2
\
2
astfel ca r = r
1
r
2
=
= r
1
r
2
[r
1
\
1
si r
2
\
2
, \
1
\
2
= r \ [r \
1
si r \
2
.
Propozitia 1.5.3 \
1
\
2
si \
1
\
2
sunt subspa tii vectoriale ale lui \ .
Demonstratie. Fie r = r
1
r
2
si j = j
1
j
2
din \
1
\
2
, iar c, , 1.
Atunci cr,j = c(r
1
r
2
),(j
1
j
2
) = (cr
1
,j
1
)(cr
2
,j
2
) \
1
\
2
,
adic a \
1
\
2
este subspatiu al lui \ .
Cu usurint a se poate proba c a \
1
\
2
este subspatiu vectorial al lui \ .
\
1
\
2
se numeste suma subspatiilor \
1
si \
2
, iar \
1
\
2
se numeste inter-
sec tia subspatiilor \
1
si \
2
.
Exemplul 1.5.2 1. Daca n spa tiul vectorial aritmetic R
3
consideram sub-
spa tiile vectoriale \
1
= (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
1
= 0 si \
2
= (r
1
, r
2
, r
3
)
R
3
[r
2
= 0, r
3
= 0, atunci suma lor este \
1
\
2
= R
3
, iar intersec tia lor este
\
1
\
2
= 0.
2. Fie \
1
=
__
a 0
0 0
_
[a R
_
si \
2
=
__
0 0
0 /
_
[/ R
_
submul timi
n '
2
(R). Este clar ca \
1
si \
2
sunt subspa tii vectoriale ale spa tiului vectorial
'
2
(R) si suma lor este \
1
\
2
=
__
a 0
0 /
_
[a, / R
_
, iar intersec tia \
1
\
2
este subspa tiul nul al lui '
2
(R).
Exercitiul 1.5.2 1. Arata ti ca, n general, reuniunea a doua subspa tii, \
1
'\
2
,
nu este un subspa tiu vectorial al lui \ . Mai mult, arata ti ca \
1
'\
2
este subspa tiu
vectorial daca si numai daca \
1
_ \
2
sau \
2
_ \
1
.
2. Arata ti ca \
1
\
2
= 1(\
1
' \
2
), oricare ar subspa tiile \
1
, \
2
.
Denitia 1.5.2 Spunem ca suma \
1
\
2
este suma directa daca orice vector
r \
1
\
2
se scrie n mod unic sub forma r = r
1
r
2
, cu r
1
\
1
si r
2
\
2
.
Vom scrie \
1
\
2
n loc de \
1
\
2
.
1
, \
2
doua subspa tii vectoriale ale lui \ . Atunci, ur-
matoarele arma tii sunt echivalente:
a) \
1
\
2
= 0;
b) suma subspa tiilor \
1
, \
2
este suma directa.
Demonstratie. a)=b) Fie r \
1
\
2
astfel nct r = r
1
r
2
si r = j
1
j
2
,
cu r
1
, j
1
\
1
si r
2
, j
2
\
2
. Atunci, r
1
r
2
= j
1
j
2
, adic a r
1
j
1
= j
2
r
2
.
Cum r
1
j
1
\
1
, j
2
r
2
\
2
, rezult a c a r
1
j
1
, j
2
r
2
\
1
\
2
= 0. Prin
urmare r
1
= j
1
si r
2
= j
2
, adic a scrierea este unic a si astfel \
1
\
2
= \
1
\
2
.
b)=a) Fie r \
1
\
2
. Atunci r = r 0 \
1
\
2
si r = 0 r \
1
\
2
.
Din unicitatea scrierii lui r, rezult a c a r = 0. Prin urmare \
1
\
2
0. Cum
incluziunea 0 \
1
\
2
este evident a, rezult a c a \
1
\
2
= 0.
Denitia 1.5.3 Subspa tiile vectoriale \
1
, \
2
se numesc suplimentare (sau
complementare) daca \ = \
1
\
2
.
n acest caz, \
1
se nume ste suplimentul lui \
2
n \ , iar \
2
se nume ste
suplimentul lui \
1
n \ .
Exemplul 1.5.3 n spa tiul vectorial aritmetic R
3
subspa tiile \
1
= (r
1
, r
2
, r
3
)
R
3
[r
1
= 0 si \
2
= (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
2
= 0, r
3
= 0 sunt suplimentare.
Teorema 1.5.1 Fie \ un spa tiu vectorial peste 1, de dimensiune nita : si
\
1
, \
2
doua subspa tii vectoriale ale lui \ . Atunci, \ = \
1
\
2
daca si numai
daca sunt ndeplinite condi tiile:
i) \
1
\
2
= 0;
ii) oim\ = oim\
1
oim\
2
.
1
\
2
= \ , atunci \
1
\
2
= 0, conform propoz-
itiei anterioare. R amne de ar atat c a are loc a doua conditie. Fie E
1
=
a
1
, . . . , a
o baz a a lui \
1
si E
2
= /
1
, . . . , /
j
o baz a a lui \
2
. Fie E =
a
1
, . . . , a
, /
1
, . . . , /
j
\ . Vom ar ata c a E este o baz a pentru \ si astfel
oim\ = j = oim\
1
oim\
2
.
Fie c
1
a
1
c
,
1
/
1
,
j
/
j
= 0. Tinnd cont de unicitatea scrierii
vectorului nul din \ , 0 = 0 0 \
1
\
2
= \ rezult a c a c
1
a
1
c
=
0 si ,
1
/
1
,
j
/
j
= 0.Cum E
1
si E
2
sunt, n particular, sisteme liniar
independente, avem c a c
1
= = c
= 0 si ,
1
= = ,
j
= 0. Astfel, E este
sistem liniar independent.
Fie r \ . Atunci exist a r
1
\
1
si r
2
\
2
astfel ca r = r
1
r
2
. Dar
r
1
=

I=1
c
I
a
I
si r
2
=
j
=1
,
. Rezult a c a r =

I=1
c
I
a
I

j
=1
,
, adic a E este
sistem de generatori pentru \ . n concluzie, E este baz a pentru \ .
Reciproc, dac a presupunem ndeplinite conditiile i) si ii), atunci pentru a
ar ata c a \ = \
1
\
2
este sucient s a ar at am c a \ = \
1
\
2
, deoarece conditia
i) ne asigur a c a suma subspatiilor \
1
si \
2
este sum a direct a.
Dac a E
1
= a
1
, . . . , a
o baz a a lui \
1
si E
2
= /
1
, . . . , /
j
o baz a a lui
\
2
, atunci E = a
1
, . . . , a
, /
1
, . . . , /
j
este un sistem liniar independent n \ ,
pentru c a din

I=1
c
I
a
I

j
=1
,
= 0 sau

I=1
c
I
a
I
=
j
=1
,
, avem c a att
I=1
c
I
a
I
ct si
j
=1
,
fac parte din \

1
\
2
= 0, adic a

I=1
c
I
a
I
= 0 si
j
=1
,
= 0 ceea ce implic a c
1
= = c
= 0 si ,
1
= = ,
j
= 0.
Din faptul c a oim\ = j si E este un sistem liniar independent format
din j vectori, rezult a c a E este o baz a pentru \ . Prin urmare, pentru orice
r \ exist a c
1
, . . . , c
, ,
1
, . . . , ,
j
1 astfel nct r = c
I
a
I
,
, 1 _ i _ j,
1 _ , _ , adic a pentru orice r \ exist a r
1
= c
I
a
I
\
1
si r
2
= ,
\
2
astfel ca r = r
1
r
2
. Deci, \ = \
1
\
2
.
Fie \
1
, \
2
dou a subspatii vectoriale ale lui \ astfel nct \ = \
1
\
2
.
Fie r \ . Atunci, exist a si sunt unici vectorii r
1
\
1
si r
2
\
2
astfel ca
r = r
1
r
2
. Vectorul r
1
din aceast a scriere se numeste proiec tia lui r pe \
1
de-a lungul lui \
2
, iar vectorul r
2
se numeste proiec tia lui r pe \
2
de-a lungul
lui \
1
.
Exemplul 1.5.4 Daca r = (8, 1, 2) R
3
si consideram subspa tiile supli-
mentare \
1
= (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
1
= 0 si \
2
= (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
2
=
0, r
3
= 0, atunci proiec tia lui r pe \
1
de-a lungul lui \
2
este r
1
= (0, 1, 2),
iar r
2
= (8, 0, 0) este proiec tia lui r pe \
2
de-a lungul lui \
1
.
Acum prezent am (doar ca enunt) un rezultat foarte util n aplicatii:
Teorema 1.5.2 (Formula lui Grassman) Fie \ un spa tiu vectorial peste 1,
de dimensiune nita si \
1
, \
2
doua subspa tii vectoriale ale sale. Atunci
oim(\
1
\
2
) = oim\
1
oim\
2
oim(\
1
\
2
).
Exercitiul 1.5.3 Fie \ un spa tiu vectorial peste 1, de dimensiune nita : si
\
1
, \
2
doua subspa tii vectoriale ale sale de dimensiuni j, respectiv . Arata ti
ca daca j :, atunci \
1
si \
2
au n comun cel pu tin un vector nenul.
Observatia 1.5.1 Mul timea H a tuturor solu tiilor unui sistem de : ecua tii
liniare omogene cu : necunoscute, cu coecien ti din 1, formeaza un subspa tiu
vectorial al spa tiului aritmetic 1
n
. Mai mult, oimH = :ra:q, unde este
matricea sistemului omogen. Demonstrarea acestor arma tii nu este complicata.
Totu si, este mult mai clar si mai util sa o ilustram pe exemple concrete.
4
se da mul timea
\
1
=
_
r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
) R
4
_
r
1
r
2
r
3
r
4
= 0,
r
1
r
2
r
3
r
4
= 0.
_
a) Arata ti ca \
1
este un subspa tiu vectorial al lui R
4
;
b) Determina ti o baza pentru \
1
si oim\
1
;
c) Arata ti ca sistemul
E
t
= a
1
= (1, 0, 1, 0), a
2
= (1, 1, 0, 0), a
3
= (0, 1, 1, 0), a
4
= (0, 0, 1, 1)
este o baza pentru R
4
si gasi ti coordonatele vectorului r = (1, 1, 1, 1) relativ
la noua baza E
t
;
d) Gasi ti un supliment \
2
pentru subspa tiul \
1
n R
4
.
Rezolvare:
a) Fie c, , R si r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
) , j = (j
1
, j
2
, j
3
, j
4
) \
1
, arbitrar
xate. Atunci:
(cr
1
,j
1
) (cr
2
,j
2
) (cr
3
,j
3
) (cr
4
,j
4
) = c(r
1
r
2
r
3
r
4
) ,(j
1
j
2
j
3
j
4
) = c0,0 = 0 si analog c r, j = (cr
1
,j
1
, cr
2
,j
2
, cr
3
,j
3
, cr
4
,j
4
) verica si a doua ecua tie din sistemul omogen. Prin
urmare c r , j \
1
si astfel \
1
este subspa tiu vectorial al lui R
4
.
b) Matricea sistemului este
=
_
1 1 1 1
1 1 1 1
_
si are rangul 2.
Atunci, oim\
1
= 4 ra:q = 2 . O baza a lui \
1
este formata cu doua solu tii
particulare ale sistemului omogen, care sa e liniar independente.
Notnd r
3
= c si r
4
= , ob tinem,
_
r
1
r
2
= c ,
r
1
r
2
= c ,
si de aici solu tia generala r = (0, c ,, c, ,) , c, , R sau r = c(0, 1, 1, 0)
,(0, 1, 0, 1) .
Daca notam

/
1
= (0, 1, 1, 0) si

/
2
= (0, 1, 0, 1), rezulta ca \
1
= 1(
/
1
,
/
2
) .
Deoarece
/
1
,
/
2
este sistem liniar independent (vezi ra:q
_
_
_
_
0 0
1 1
1 0
0 1
_
_
_
_
= 2)
rezulta ca E
1
=
/
1
,
/
2
este baza pentru \
1
.
c) Rangul matricei
1
, pe ale carei coloane avem coordonatele vectorilor din E
0
,
n raport cu baza canonica E = c
I
[i = 1, 4 a lui R
4
,
1
=
_
_
_
_
1 1 0 0
0 1 1 0
1 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
_
este 4 . Prin urmare E
t
este sistem liniar independent n spa tiul 4-dimensional
R
4
si astfel este baza pentru R
4
.
Coloana cu coordonatele lui r = (1, 1 1, 1) relativ la baza E
t
se gase ste din
rela tia r
B
0 =
1
1
r
B
,
1
ind matricea de trecere de la baza E la baza E
t
.
Inversa matricei
1
este
1
1
=
_
_
_
_
1,2 1,2 1,2 1,2
1,2 1,2 1,2 1,2
1,2 1,2 1,2 1,2
0 0 0 1
_
_
_
_
si astfel r
B
0 =
1
1
(1, 1, 1, 1)
|
= (1, 2, 1, 1)
|
sau r = a
1
2 a
2
a
3
a
4
.
d) Completam baza lui \
1
, E
1
=
/
1
,
/
2
, pna la o baza a lui R
4
cu vectorii
/
3
= (1, 1, 1, 0),
/
4
= (0, 0, 0, 1) . ntr-adevar, rangul matricei
_
_
_
_
0 0 1 0
1 1 1 0
1 0 1 0
0 1 0 1
_
_
_
_
este 4 si astfel
/
1
,
/
2
,
/
3
,
/
4
este baza.
Consideram subspa tiul vectorial generat de

/
3
si

/
4
, \
2
= 1(
/
3
,
/
4
) . Atunci,
oim\
1
oim\
2
= 2 2 = 4 = oimR
4
.
Cum R
4
= 1(
/
1
,
/
2
,
/
3
,
/
4
) rezulta ca pentru orice vector r din R
4
, exista
scalarii reali c
I
, (i = 1, 4) , astfel nct r = c
1
/
1
c
2
/
2
c
3
/
3
c
4
/
4
si
prin urmare orice vector r se poate scrie r = r
1
r
2
cu r
1
= c
1
/
1
c
2
/
2
\
1
si r
2
= c
3
/
3
c
4
/
4
\
2
. Deci, R
4
= \
1
\
2
. Din aceasta rela tie si din faptul
ca oim\
1
oim\
2
= oimR
4
rezulta ca \
1
\
2
= R
4
. Prin urmare, \
2
este
un supliment al lui \
1
n R
4
.
4
se dau subspa tiile vectoriale
\
1
=
_
_
_
r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
)
_
_
_
2r
1
r
2
8r
3
r
4
= 0
8r
1
2r
2
2r
4
= 0
8r
1
r
2
0r
3
r
4
= 0
_
_
_
\
2
=
_
r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
)
_
6r
1
0r
2
r
3
= 0
r
2
r
4
= 0
_
a) Arata ti ca \
1
\
2
= R
4
;
b) Determina ti proiec tia vectorului r = (1, 1, 1, 0) pe subspa tiul \
1
de-a lungul
subspa tiului \
2
.
Rezolvare:
a) Matricea primului sistem liniar omogen,
1
=
_
_
2 1 8 1
8 2 0 2
8 1 0 1
_
_
are rangul 2 si solu tia sa este de forma r = (8c, 0c,, c, ,) , (c, , R) sau
r = c a
1
, a
2
, unde a
1
= (8, 0, 1, 0) si a
2
= (0, 1, 0, 1) sunt doua solu tii liniar
independente. Deci \
1
= 1( a
1
, a
2
) si oim\
1
= 2 cu E
1
= a
1
, a
2
baza.
Matricea celui de-al doilea sistem liniar omogen,
2
=
_
6 0 1 0
0 1 0 1
_
are rangul 2 si solu tia sa este de forma r = (
1
6
c
3
2
, ,, c, ,) , (c, , R) sau
r =
1
6
c a
3

1
2
, a
4
, unde a
3
= (1, 0, 6, 0) si a
4
= (8, 2, 0, 2) sunt doua solu tii
liniar independente. Deci, \
2
= 1( a
3
, a
4
) si oim\
2
= 2 cu E
2
= a
3
, a
4
baza.
Deoarece rangul matricei
_
_
_
_
8 0 1 8
0 1 0 2
1 0 6 0
0 1 0 2
_
_
_
_
este 4, rezulta ca E
t
= a
1
, a
2
, a
3
, a
4
este o baza a lui R
4
. Astfel, R
4
= \
1
\
2
.
Se mai poate arata ca \
1
\
2
=
0 . ntr-adevar, daca r = c
1
a
1
c
2
a
2
=
c
3
a
3
c
4
a
4
\
1
\
2
, atunci avem c
1
a
1
c
2
a
2
c
3
a
3
c
4
a
4
=

0 si de aici
ob tinem c
1
= c
2
= c
3
= c
4
= 0 sau r =

0 .
Deci \
1
\
2
= R
4
.
b) Conform punctului a), avem scrierea unica: r = r
1
r
2
cu r
1
\
1
si
r
2
\
2
.
Proiec tia lui r = (1, 1, 1, 0) pe \
1
de-a lungul lui \
2
este r
1
= c
1
a
1
c
2
a
2
.
Pentru a gasi pe r
1
, luam r
2
= c
3
a
3
c
4
a
4
si determinam scalarii c
I
, i = 1, 4
din rela tia
(1, 1, 1, 0) = c
1
(8, 0, 1, 0) c
2
(0, 1, 0, 1) c
3
(1, 0, 6, 0) c
4
(8, 2, 0, 2)
sau (1, 1, 1, 0) =
_
8c
1
c
3
8c
4
, 0c
1
c
2
2c
4
, c
1
6c
3
, c
2
2c
4
_
.
Rezolvam sistemul liniar
_
_
8c
1
c
3
8c
4
= 1
0c
1
c
2
2c
4
= 1
c
1
6c
3
= 1
c
2
2c
4
= 0
si ob tinem c
1
=
19
115
, c
2
=
28
115
, c
3
=
16
115
, c
4
=
14
115
, de unde r
1
=
19
115
a
1

28
115
a
2
=
1
115
(7, 148, 10, 28) .
1.6 Probleme propuse spre rezolvare
1. Fie multimea \ = a /
_
2 c
_
8 d
_
[a, /, c, d Q. Ar atati c a pe \
se poate introduce o structur a de spatiu vectorial peste corpul numerelor
rationale Q, n raport cu adunarea numerelor reale si n raport cu n-
multirea cu numere rationale a numerelor reale. Ct este oim
Q
\ ? Dar
oim
Q
R ?
2. Fie \ = (0, ). Dac a denim legea de compozitie intern a pe \ ,
r j
Jt}
= rj si legea de compozitie extern a pe \ , cu scalari din R
(sau Q), c r
Jt}
= r
o
, atunci ar atati c a (\, , ) este un spatiu vectorial
peste R (sau Q). Ct este oim
Q
\ ? Dar oim
R
\ ?
3. Stabiliti care dintre urm atoarele sisteme de vectori din spatiul vectorial
aritmetic R
3
sunt liniar independente:
a) a
1
= (1, 2, 8), a
2
= (2, 8, 1), a
3
= (8, 1, 2);
b) /
1
= (1, 8, 1), /
2
= (0, 2, 1), /
3
= (8, 1, 1).
1.6. PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE 21
4. Fie
1
,
2
,
3
R
3
,
1
= (1, c, 0),
2
= (c, 1, 1),
3
= (1, 0, c), c R.
a) S a se ae c R astfel nct o =
1
,
2
,
3
s a formeze o baz a n R
3
;
b) Pentru c =
_
2 s a se extrag a din o o baz a o
t
a subspatiului vectorial
1(
1
,
2
,
3
).
5. S a se determine ` Rastfel ca vectorii a = c
1
c
2
4c
3
, / = 2c
1
8c
2
c
3
,
c = c
1
2c
2
`c
3
s a e liniar dependenti n spatiul vectorial aritmetic R
3
, unde c
1
, c
2
, c
3
este baz a canonic a a lui R

3
.
6. n spatiul vectorial real aritmetic R
3
se dau vectorii a = (4, 0, 7), / =
(1, c, ), c = (2, 1, ,).
a) Pentru ce perechi de numere reale (c, ,) sistemul a, /, c formeaz a o
baz a a lui R
3
?
b) Pentru ce perechi de numere reale (c, ,) subspatiul generat de a, /, c
are dimensiunea 2?
7. S a se arate c a sistemele de vectori o
1
= (1, 1, 0), (1, 1, 1) si respec-
tiv o
2
= (0, 1, ), (7, 1, 4) din R
3
, genereaz a acelasi subspatiu
vectorial.
8. n spatiul vectorial aritmetic R
3
se dau vectorii
1
= (8, 1, 0) ,
2
= (6, 8, 2)
,
3
= (1, 8, ). Se cere:
a) S a se arate c a
1
,
2
,
3
formeaz a o baz a n spatiul R
3
;
b) S a se g aseasc a coordonatele vectorilor bazei canonice E = c
1
, c
2
, c
3
n noua baz a E
t
=
1
,
2
,
3
.
9. Fie \ un spatiu vectorial peste corpul comutativ 1 si n, , n trei vectori
liniari independenti. Studiati liniar independenta vectorilor n , n,
n n n cazul n care corpul 1 este a) R; b) C; c) 0, 1.
10. Fie /
s;n
(R) = /
n
(R)[ =
|
multimea matricilor simetrice de
ordinul : si /
os;n
(R) = /
n
(R)[ =
|
multimea matricilor
antisimetrice de ordinul :.
a) Ar atati c a /
s;n
(R), /
os;n
(R) sunt subspatii vectoriale ale lui /
n
(R).
b) Ar atati c a oim /
s;n
(R) =
n(n+1)
2
, /
os;n
(R) =
n(n1)
2
.
c) Este adev arat c a /
s;n
(R) /
os;n
(R) = /
n
(R)?
d) Determinati proiectia matricei =
_
2 8
2 4
_
/
2
(R) pe /
s;2
(R)
de-a lungul lui /
os;2
(R).
11. Fie \ un spatiu vectorial real de dimensiune : _ 8 si E = n
1
, n
2
, ..., n
n
o baz a pentru \ . Se consider a vectorii
1
= n
1
,
2
= n
2
,
|
= n
|
`
|
n
1
j
|
n
2
, pentru / = 8, ..., :,
unde coecientii reali `
|
, j
|
(/ = 8, ..., :) sunt xati arbitrar, n prealabil.
Ar atati c a sistemul de vectori E
t
=
1
,
2
, ...,
n
formeaz a o baz a pentru
\ . Scrieti matricea de trecere de la baza E la baza E
t
.
12. Fie a, /, a
t
, /
t
numere reale astfel nct rangul matricii
_
a /
a
t
/
t
_
este 2.
Dac a se consider a subspatiile vectoriale ale lui R
2
, \
1
= (r
1
, r
2
)[ar
1
/r
2
= 0 si \
2
= (r
1
, r
2
)[a
t
r
1
/
t
r
2
= 0 s a se arate c a \
1
\
2
= R
2
. Ce
se poate spune despre submultimile lui R
2
, \
1
= (r
1
, r
2
)[ar
1
/r
2
= 1,
\
2
= (r
1
, r
2
)[a
t
r
1
/
t
r
2
= 1?
13. Fie sistemul omogen de ecuatii liniare
_
_
_
r
1
r
2
r
3
= 0
r
1
r
2
r
3
2r
4
= 0
r
1
r
4
= 0
. (*)
Dac a \ este multimea solutiilor (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
) pentru sistemul (*), atunci:
a) Ar atati c a \ este un subspatiu vectorial al lui R
4
.
b) Determinati o baz a a lui \ si oim\ .
c) G asiti un supliment \ pentru \ n R
4
.
d) Determinati proiectia vectorului r = (1, 2, 2, 8) pe \ de-a lungul lui \,
g asit la c).
14. Ce conditii trebuie s a satisfac a numerele reale a, /, c pentru ca vectorii
r = (1, a, a
2
), j = (1, /, /
2
), . = (1, c, c
2
) s a formeze o baz a pentru R
3
?
Dac a a = 1, / = 0, c = 1 s a se scrie vectorul n = (1, 7, 2) ca o combinatie
liniar a de vectorii r, j, ..
15. Fie ' =
_
_
_
=
_
_
r j
. 0
0 r j
_
_
[r, j, . R
_
_
_
. S a se arate c a ' este un
subspatiu vectorial al lui /
3,2
(R). G asiti o baz a pentru ' si oim',
precum si coordonatele matricei
l =
_
_
1 8
8 0
0 0
_
_
relativ la baza g asit a.
16. Fie : N
+
si R
n
[A[ spatiul vectorial real (: 1)-dimensional al poli-
noamelor de grad cel mult : cu coecienti reali, n nedeterminata A.
a) Ar atati c a E = 1, (1 A), (2 A)
2
, ..., (: A)
n
este o baz a pentru
R
n
[A[.
b) Pentru : = 8, determinati matricea de trecere de la baza canonic a
E
c
= 1, A, A
2
, ..., A
n
la baza E.
c) Pentru : = 8, determinati coordonatele polinomului Q = A
3
1 relativ
la baza E.
Capitolul 2
Aplicatii liniare
2.1 Notiunea de aplicatie liniar a. Operatii cu
aplicatii liniare
Fie \ , \ dou a spatii vectoriale peste 1.
Denitia 2.1.1 Func tia ) : \ \ se nume ste aplicatie liniara (sau mor-
sm de spatii vectoriale sau operator liniar) daca
a) ) este aditiva, adica )(r j) = )(r) )(j), \r, j \ ;
b) ) este omogena, adica )(cr) = c)(r), \c 1,\r \ .
Daca \ = \, atunci spunem ca ) este un endomorsm al spa tiului vec-
torial \ (sau operator liniar al lui \ ).
Propozitia 2.1.1 Func tia ) : \ \ este aplica tie liniara daca si numai daca
c) )(cr,j) = c)(r),)(j), \c, , \ , \r, j \ (adica, ) este liniara)
Demonstratie. Evident, din a) si b) rezulta c). Reciproc, din c) rezulta a)
pentru c = , = 1 si din c) rezulta b) pentru , = 0.
Exemplul 2.1.1 1. Aplica tia nula 0 : \ \, 0(r) = 0, \r \ , este o
aplica tie liniara, numita aplicatia nula sau morsmul nul.
2. Aplica tia 1
\
: \ \ , 1
\
(r) = r, \r \ , este o aplica tie liniara,
numita aplicatia identica sau endomorsmul identic.
3. Aplica tia ) : R
n
R
n1
, denita prin )(r) = (r
1
r
2
, r
3
, . . . , r
n
),
\r = (r
1
, r
2
, . . . , r
n
) R
n
, este o aplica tie liniara.
4. Daca \
1
, \
2
sunt doua subspa tii vectoriale ale lui \ astfel nct \ =
\
1
\
2
si j
I
: \ \
I
, denita prin j
I
(r) = r
I
, \r = r
1
r
2
\ , r
I
\
I
(i = 1, 2), atunci aplica tiile j
1
, j
2
numite proiectia lui \ pe \
1
de-a lungul
lui \
2
, respectiv proiectia lui \ pe \
2
de-a lungul lui \
1
sunt aplica tii
liniare.
23
24 CAPITOLUL 2. APLICA TII LINIARE
5. Func tia ) : R
3
[A[ R
2
[A[, denita prin )(1) = 1
t
, pentru orice 1
R
3
[A[ (unde 1
t
este polinomul asociat derivatei func tiei polinomiale asociate
polinomului 1), este o aplica tie liniara.
Vom nota prin Ho:(\, \) = ) : \ \[) aplicatie liniar a si 1:d(\ ) =
Ho:(\, \ ).
Propozitia 2.1.2 Daca ) : \ \ este o aplica tie liniara, atunci avem:
a) )
_

I=1
c
I
r
I
_
=

I=1
c
I
)(r
I
), \c
I
1, \r
I
\ (i = 1, j), \j N
+
;
b) )(0) = 0 si )(r) = )(r), \r \ .
Demonstratie. a) Se foloseste metoda inductiei matematice dup a j _ 1.
b) Din )(0) = )(0 0) = )(0) )(0), rezult a )(0) = 0. Evident, )(r) =
)((1)r) = (1))(r) = )(r), pentru orice r \ .
n continuare vom deni pe Ho:(\, \) dou a legi de compozitie: una in-
tern a, numit a adunarea aplicatiilor liniare si una extern a, numit a nmultirea
aplicatiilor liniare cu scalari din 1.
i) oricare ar ), q Ho:(\, \), denim aplicatia ) q prin
() q)(r) = )(r) q(r), \r \ ;
ii) oricare ar ` 1, ) Ho:(\, \), denim aplicatia `) prin
(`))(r) = `)(r), \r \.
Propozitia 2.1.3 Daca ), q Ho:(\, \) si ` 1, atunci ) q, `)
Ho:(\, \). Mai mult, Ho:(\, \) are o structura de spa tiu vectorial peste
1 fa ta de opera tiile de adunare a aplica tiilor liniare si nmul tirea aplica tiilor
liniare cu scalari din 1.
Demonstratie. Fie c, , 1 si r, j \ . Atunci, () q)(cr ,j) =
= )(cr,j)q(cr,j) = c)(r),)(j)cq(r),q(j) = c()(r)q(r))
,()(j) q(j)) = c() q)(r) ,() q)(j) si
(`))(cr,j) = `)(cr,j) = `(c)(r) ,)(j)) = `(c)(r)) `(,)(j)) =
= (`c))(r) (`,))(j) = (c`))(r) (,`))(j) = c(`)(r)) ,(`)(j)) =
= c(`))(r) ,(`))(j).
Vectorul nul al spatiului Ho:(\, \) este aplicatia nul a 0, iar opusul lui )
este ), adic a (1)).
Dac a \ , \, 7 sunt trei spatii vectoriale peste 1 si ) Ho:(\, \), q
Ho:(\, 7), atunci compunerea lor (numit a si produsul) q ), denit a prin
(q ))(r) = q()(r)), \r \ , este tot o aplicatie liniar a de la \ la 7 (vericarea
este foarte simpl a!). Mai mult, cu usurint a se poate verica c a 1:d(\ ) este un
inel fat a de operatiile de adunare si compunere a aplicatiilor liniare, unitatea
inelului ind chiar aplicatia identic a 1
\
, iar zeroul inelului este aplicatia nul a
0. Inversul unui element ) din 1:d(\ ), dac a exist a, este chiar inversa lui ), ca
functie.
2.2. APLICA TII LINIARE INJECTIVE, SURJECTIVE SI BIJECTIVE 25
2.2 Aplicatii liniare injective, surjective si bijec-
tive
n aceast a sectiune prezent am cteva caracterizari foarte utile ale aplicatiilor
liniare injective, surjective si bijective.
Propozitia 2.2.1 Aplica tia liniara ) : \ \ este injectiva daca si numai
daca 1cr) = 0.
Demonstratie. Dac a ) este injectiv a, atunci e r 1cr), arbitrar xat.
Avem c a )(r) = 0, dar si )(0) = 0. Din ipoteza de injectivitate, avem c a
r = 0. Prin urmare, 1cr) 0 si cum este evident c a 0 1cr), rezult a
c a 1cr) = 0.
Reciproc, dac a 1cr) = 0 si consider am doi vectori r
1
, r
2
astfel ca )(r
1
) =
)(r
2
), atunci )(r
1
r
2
) = 0, ceea ce nseamn a c a r
1
r
2
1cr), adic a
r
1
r
2
= 0 sau r
1
= r
2
. Deci, ) este injectiv a.
Propozitia 2.2.2 Aplica tia liniara ) : \ \ este injectiva daca si numai
daca ) duce orice sistem de vectori liniar independen ti din \ ntr-un sistem de
vectori liniar independen ti din \, adica pentru orice a
1
, . . . , a
n
sistem liniar
independent n \ avem ca sistemul )(a
1
), . . . , )(a
n
) este liniar independent
n \.
Demonstratie. Dac a ) este injectiv a si consider am sistemul a
1
, . . . , a
n
liniar
independent n \ , s a demonstr am c a sistemul )(a
1
), . . . , )(a
n
) este liniar
independent n \. Fie `
1
, ..., `
n
1 astfel ca `
1
)(a
1
) `
:
)(a
n
) = 0.
Atunci, )(`
1
a
1
`
n
a
n
) = 0 = )(0) si cum ) este injectiv a, rezult a c a
`
1
a
1
`
n
a
n
= 0, ceea ce implic a `
1
= = `
n
= 0. Deci, sistemul
)(a
1
), . . . , )(a
n
) este liniar independent n \.
Reciproc, dac a avem c a ) duce orice sistem de vectori liniar independenti din
\ ntr-un sistem de vectori liniar independenti din \, atunci s a demonstr am
c a ) este injectiv a.
Fie r
1
,= r
2
din \ . Atunci, r
1
r
2
,= 0, adic a r
1
r
2
este un sistem
liniar independent n \ . Din ipotez a, rezult a c a )(r
1
r
2
) este sistem liniar
independent n \, adic a )(r
1
r
2
) ,= 0 sau )(r
1
) ,= )(r
2
). Atunci, ) este
injectiv a.
Propozitia 2.2.3 Orice aplica tie liniara ) : \ \ duce un sistem de gener-
atori ai lui \ ntr-un sistem de generatori ai lui )(\ ) = Im).
Demonstratie. Fie a
1
, . . . , a
n
un sistem de generatori pentru \ . Vom
demonstra c a )(a
1
), . . . , )(a
n
) constituie un sistem de generatori pentru Im).
Pentru aceasta, s a consider am vectorul j Im). Atunci, exist a cel putin un
r \ astfel ca j = )(r). Pentru acest r exist a scalarii c
1
, ..., c
n
astfel
nct
n
I=1
c
I
a
I
= r si atunci j = )
_
n
I=1
c
I
a
I
_
=
n
I=1
c
I
) (a
I
). n consecint a,
Im) = 1()(a
1
), . . . , )(a
n
)).
Corolarul 2.2.1 Aplica tia liniara ) : \ \ este surjectiva daca si numai
daca ) duce orice sistem de generatori ai lui \ ntr-un sistem de generatori ai
lui \.
Demonstratie. Implicatia direct a este o consecint a clar a a propozitiei ante-
rioare. Reciproca este evident a (demonstratia tem a!).
Corolarul 2.2.2 Aplica tia liniara ) : \ \ este bijectiva daca si numai
daca ) duce orice baza a lui \ ntr-o baza a lui \.
Propozitia 2.2.4 Daca ) 1:d(\, \) este bijectiva, atunci inversa sa )
1
Ho:(\, \ ).
Demonstratie. Fie c
1
, c
2
1 si j
1
, j
2
\. Atunci, exist a r
1
, r
2
\ astfel
nct )(r
1
) = j
1
si )(r
2
) = j
2
, adic a )
1
(j
1
) = r
1
si )
1
(j
2
) = r
2
. Rezult a c a
)
1
(c
1
j
1
c
2
j
2
) = )
1
(c
1
)(r
1
) c
2
)(r
2
)) = )
1
()(c
1
r
1
c
2
r
2
)) =
= c
1
r
1
c
2
r
2
= c
1
)
1
(j
1
) c
2
)
1
(j
2
), adic a )
1
este liniar a.
2.3 Nucleu si imagine pentru o aplicatie liniar a
Fie \ , \ dou a spatii vectoriale peste 1 si ) : \ \ o aplicatie liniar a.
Propozitia 2.3.1 a) Daca \
1
este un subspa tiu vectorial al lui \ , atunci imag-
inea sa prin ), )(\
1
) = )(r)[r \
1
, este un subspa tiu vectorial al lui \.
b) Daca \
1
este un subspa tiu vectorial al lui \, atunci contraimaginea
sa prin ), )
1
(\) = r \ [)(r) \
1
, este un subspa tiu vectorial al lui \ .
Demonstratie. a) Fie c, , 1 si j
1
, j
2
)(\
1
). Atunci, exist a r
1
, r
2
\
1
astfel nct )(r
1
) = j
1
, )(r
2
) = j
2
. Rezult a c a cj
1
,j
2
= c)(r
1
) ,
)(r
2
) = )(cr
1
,r
2
) \
1
si astfel \
1
este subspatiu vectorial al lui \ .
b) Fie c, , 1 si r
1
, r
2
)
1
(\
1
). Atunci, )(r
1
), )(r
2
) \
1
si astfel
)(cr
1
,r
2
) = c)(r
1
) ,)(r
2
) \
1
. n concluzie, )
1
(\
1
) este subspatiu
vectorial al lui \ .
2.3. NUCLEU SI IMAGINE PENTRU O APLICA TIE LINIAR
A 27
Corolarul 2.3.1 a) )(\ ) = )(r)[r \
no|
= Im) este subspa tiu vectorial al
lui \.
b) )
1
(0) = r \ [)(r) = 0
no|
= 1cr ) este subspa tiu vectorial n \ .
Observatia 2.3.1 Se poate demonstra direct (folosind deni tia) ca Im) si 1cr
) sunt subspa tii vectoriale n \, respectiv \ .
Denitia 2.3.1 Subspa tiile vectoriale Im) si 1cr ) se numesc imaginea
aplica tiei ), respectiv nucleul aplica tiei ), iar oimIm), oim1cr ) se numesc
rangul, respectiv defectul aplica tiei liniare ).
Leg atura dintre rangul si defectul unei aplicatii liniare este dat a de teorema:
Teorema 2.3.1 Daca ) Ho:(\, \) si dim \ = : nita, atunci:
oimIm) oim1cr ) = oim\.
Demonstratie. Cazul I) Dac a oim1cr) = 0, atunci 1cr) = 0, adic a ) este
injectiv a. Altfel spus, ) duce baza lui \ n baza lui )(\ ) = Im). Prin urmare,
oim\ = oimIm) sau oimIm) oim1cr) = oim\.
Cazul II) Dac a oim1cr) = :, atunci )(r) = 0, \r \ , adic a Im) = 0
sau oimIm) = 0 si atunci concluzia este evident a.
Cazul III) Dac a 1 _ oim1cr) _ : 1, r = oim1cr), : = oim\ iar E
t
=
a
1
, a
2
, . . . , a
:
o baz a a lui 1cr) pe care o complet am cu : r vectori a
:+1
,
..., a
n
pn a la o baz a a lui \ , atunci vom ar ata c a E
1
= )(a
:+1
), . . . , )(a
n
)
este o baz a a lui Im) si astfel avem concluzia.
Fie j Im). Atunci, exist a r =
n
I=1
r
I
a
I
\ astfel ca j = )(r) = )(r
1
a
1

r
:
a
:
r
:+1
a
:+1
r
n
a
n
) = r
:+1
)(a
:+1
) r
n
)(a
n
), ntruct a
1
,
..., a
:
1cr). Deci, Im) = 1()(a
:+1
), . . . , )(a
n
)).
Fie `
:+1
, ..., `
n
1 astfel nct `
:+1
)(a
:+1
) `
n
)(a
n
) = 0. Atunci,
avem )(`
:+1
a
:+1
`
n
a
n
) = 0 sau `
:+1
a
:+1
`
n
a
n
1cr).
Acum, tinnd cont c a E
t
este baz a pentru 1cr), rezult a c a exist a `
1
, ...,
`
:
1 astfel ca `
1
a
1
`
:
a
:
= `
:+1
a
:+1
`
n
a
n
, adic a `
1
a
1

`
:
a
:
(`
:+1
)a
:+1
(`
n
)a
n
= 0. Deoarece a
1
, a
2
, . . . , a
n
reprez-
int a o baz a pentru \ avem c a `
I
= 0, pentru orice i = 1, :. Prin urmare,
E
1
= )(a
:+1
), . . . , )(a
n
) este si sistem liniar independent. Deci, E
1
este baz a
pentru Im).
Propozitia 2.3.2 Fie \ , \ doua spa tii vectoriale peste 1, de aceea si dimen-
siune nita si ) : \ \ o aplica tie liniara. Atunci, urmatoarele arma tii
sunt echivalente:
i) ) este injectiva;
ii) ) este surjectiva;
iii) ) este bijectiva.
Demonstratie. i)=ii) Dac a ) este injectiv a, atunci 1cr) = 0 si astfel
oim\ = oimIm), adic a oimIm) = oim\. Prin urmare, Im) = \, ceea ce
nseamn a c a ) este surjectiv a.
ii)=i) Dac a ) este surjectiv a, adic a Im) = \, atunci oimIm) = oim\ =
oim\ , de unde rezult a c a oim1cr) = 0. Deci, 1cr) = 0, ceea ce nseamn a
c a ) este injectiv a.
Restul echivalentelor sunt evidente.
2.4 Spatii vectoriale izomorfe
Fie \ , \ dou a spatii vectoriale peste 1.
Denitia 2.4.1 Spunem ca spa tiile vectoriale \ si \ sunt izomorfe daca
exista o aplica tie liniara ) : \ \ bijectiva. n acest caz, aplica tia ) se
nume ste izomorsm de spa tii vectoriale. Vom nota \ \. Daca \ = \
atunci spunem ca ) este un automorsm al spa tiului vectorial \ .
Exemplul 2.4.1 1) Aplica tia ) : R
2
R
2
denita prin )(r) = (r
1
r
2
, r
1
r
2
), oricare ar r = (r
1
, r
2
) R
2
este un automorsm al lui R
2
, ntruct
este liniara si bijectiva (vericarea tema!).
2) Aplica tia ) : '
2
(R) R
4
denita prin )() = (a
11
, a
12
, a
21
, a
22
), ori-
care ar =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
'
2
(R) este un izomorsm de spa tii vectoriale.
Teorema 2.4.1 Doua spa tii vectoriale \ si \ peste 1, nit dimensionale sunt
izomorfe daca si numai daca oim\ = oim\.
Demonstratie. Presupunem c a \ si \ sunt spatii vectoriale nit dimension-
ale izomorfe, cu oim\ = : si oim\ = :. Atunci, exist a o aplicatie liniar a
bijectiv a ) : \ \. Dac a E
1
= a
1
, . . . , a
n
este o baz a a lui \ , atunci
)(a
1
), . . . , )(a
n
) este o baz a a lui \, conform unui corolar din sectiunea
precedent a. Aplicnd teorema bazei, rezult a c a : = :, adic a oim\ = oim\.
Reciproc, dac a oim\ = oim\ = :, s a arat am c a \ si \ sunt izomorfe.
ntr-adev ar, dac a consider am bazele E
1
= a
1
, . . . , a
n
, E
2
= /
1
, . . . , /
n
pen-
tru \ , respectiv, \ si denim aplicatia ) : \ \ prin )(r) =
n
I=1
r
I
/
I
, pentru
orice r =
n
I=1
r
I
a
I
\ , atunci ) este un izomorsm de spatii vectoriale, pentru c a
)(cr,j) = )
_
n
I=1
(cr
I
,j
I
)a
I
_
=
n
I=1
(cr
I
,j
I
)/
I
= c
n
I=1
r
I
/
I
,
n
I=1
j
I
/
I
=
c)(r) ,)(j), \r, j \ si
din )(r) = )(j), cu r =
n
I=1
r
I
a
I
, j =
n
I=1
j
I
a
I
, rezult a
n
I=1
r
I
/
I
=
n
I=1
j
I
/
I
,
adic a r
I
= j
I
, \i = 1, : sau r = j, iar
2.5. MATRICEA UNEI APLICA TII LINIARE 29
pentru orice j =
n
I=1
j
I
/
I
\, exist a r =
n
I=1
j
I
a
I
\ astfel ca )(r) = j,
adic a ) este injectiv a si surjectiv a.
Corolarul 2.4.1 Orice spa tiu vectorial \ peste 1, de dimensiune : este izomorf
cu spa tiul aritmetic 1
n
.
2.5 Matricea unei aplicatii liniare
Fie \ si \ spatii vectoriale peste 1, de dimensiuni nite :, respectiv :.
Propozitia 2.5.1 Fie E
1
= a
1
, . . . , a
n
o baza a spa tiului vectorial \ , iar
/
1
, . . . , /
n
vectori arbitrari din \. Atunci, exista o unica aplica tie liniara ) :
\ \ astfel nct )(a
I
) = /
I
, oricare ar i = 1, :.
Demonstratie. Existenta: dac a denim aplicatia ) : \ \ prin )(r) =
n
I=1
r
I
/
I
, \r =
n
I=1
r
I
a
I
\ , atunci este clar c a ) este liniar a si )(a
I
) = /
I
,
oricare ar i = 1, :.
Unicitatea: Dac a q : \ \ este o alt a aplicatie liniar a asa nct q(a
I
) = /
I
,
\i = 1, :, atunci pentru orice r =
n
I=1
r
I
a
I
\ avem q(r) =
n
I=1
r
I
q(a
I
) =
n
I=1
r
I
/
I
= )(r), adic a q = ).
Corolarul 2.5.1 Fie E
1
= a
1
, . . . , a
n
o baza a spa tiului vectorial \ , iar ), q :
\ \ doua aplica tii liniare astfel ca )(a
I
) = q(a
I
), \i = 1, :. Atunci ) = q.
Corolarul 2.5.2 O aplica tie liniara ) : \ \ este complet determinata daca
se cunosc imaginile )(a
1
), ..., )(a
n
) ale vectorilor unei baze E
1
= a
1
, . . . , a
n
a lui \ , prin ).
Demonstratie. ntr-adev ar, dac a se dau vectorii /
I
= )(a
I
), 1 _ i _ :,
atunci pentru orice vector r =
n
I=1
r
I
a
I
\ , din liniaritatea lui ), avem c a
)(r) =
n
I=1
r
I
)(a
I
) =
n
I=1
r
I
/
I
. Membrul drept este ns a cunoscut si astfel rezult a
c a )(r) este cunoscut, pentru orice r \ .
Acum, dac a x am bazele E
1
= a
1
, . . . , a
n
n \ si E
2
= /
1
, . . . , /
n
n \,
iar pentru ) Ho:(\, \) avem
)(a
1
) = c
1
1
/
1
c
2
1
/
2
c
n
1
/
n
,
)(a
2
) = c
1
2
/
1
c
2
2
/
2
c
n
2
/
n
,
........................................
)(a
n
) = c
1
n
/
1
c
2
n
/
2
c
n
n
/
n
,
atunci putem da denitia:
Denitia 2.5.1 Matricea pe ale carei coloane sunt coordonatele imaginilor
prin ) ale vectorilor bazei E
1
n raport cu baza E
2
se nume ste matricea apli-
catiei liniare ) n raport cu bazele E
1
si E
2
.
Prin urmare,
=
_
_
_
_
_
c
1
1
c
1
2
. . . c
1
n
c
2
1
c
2
2
. . . c
2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
n
1
c
n
2
. . . c
n
n
_
_
_
_
_
'
n,n
(1).
Exemplul 2.5.1 1) Fie ) : R
3
R
2
denita prin )(r) = (2r
1
r
3
, r
1
8r
2
r
3
1
, r
2
, r
3
) R
3
. Evident, ) este o aplica tie
liniara si )(c
1
) = (2, 1), )(c
2
) = (0, 8) , )(c
3
) = (1, 1). Atunci, matricea lui
) relativ la bazele canonice E
1
= c
1
= (1, 0, 0), c
2
= (0, 1, 0), c
3
= (0, 0, 1) si
E
2
= )
1
= (1, 0), )
2
= (0, 1) ale spa tiilor R
3
si R
2
este =
_
2 0 1
1 8 1
_
.
2) Fie \ , \ spa tii vectoriale peste 1 de dimensiuni 2, respectiv 8 si 0
Ho:(\, \) aplica tia nula. Atunci, matricea lui 0 n raport cu bazele E
1
, E
2
oarecare din \ , respectiv din \ este matricea nula O
3,2
'
3,2
(1).
n particular, dac a \ = \ si x am E = a
1
, . . . , a
n
o baz a n \ , iar pentru
) 1:d(\ ) avem
)(a
I
) = c
1
I
a
1
c
2
I
a
2
c
n
1
a
n
, \i = 1, :,
atunci prin matricea lui ) n raport cu baza E ntelegem matricea
=
_
_
_
_
_
c
1
1
c
1
2
. . . c
1
n
c
2
1
c
2
2
. . . c
2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
n
1
c
n
2
. . . c
n
n
_
_
_
_
_
'
n
(1),
pe ale c arei coloane avem, respectiv, coordonatele lui )(a
1
), ..., )(a
n
), relativ
la baza E a lui \ .
Exemplul 2.5.2 1) Matricea endomorsmului identitate 1
\
relativ la orice
baza E a lui \ este matricea unitate 1
n
'
n
(1).
2) Matricea lui ) 1:d(R
3
), denit prin )(r) = (r
2
r
3
, r
3
r
1
, r
1
r
2
),
\r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
, relativ la baza canonica E
1
= c
1
, c
2
, c
3
a lui R
3
este
=
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
.
n continuare ne propunem s a vedem cum se schimb a matricea unei aplicatii
liniare la o schimbare a bazelor spatiilor vectoriale \ si \.
Propozitia 2.5.2 Fie ) Ho:(\, \), E
1
, E
t
1
doua baze n \ si E
2
, E
t
2
doua
baze n \. Daca C este matricea de trecere de la baza E
1
la baza E
t
1
, 1 este
matricea de trecere de la baza E
2
la baza E
t
2
, iar este matricea aplica tiei liniare
) relativ la bazele E
1
, E
2
, 1 este matricea lui ) relativ la bazele E
t
1
, E
t
2
, atunci
avem
1 = 1
1
C.
Demonstratie. Fie E
1
= a
1
, . . . , a
n
, E
t
1
= /
1
, . . . , /
n
baze n \ , iar
C = (c
I
)
I,=1,n
'
n
(1) matricea de trecere de la E
1
la baza E
t
1
, adic a
/
I
=
n
|=1
c
|
I
a
|
, \i = 1, :. Fie E
2
= c
1
, . . . , c
n
, E
t
2
= )
1
, . . . , )
n
baze n
\, iar 1 = (d
I
)
I,=1,n
'
n
(1) matricea de trecere de la E
2
la baza E
t
2
, adic a
)
I
=
n
|=1
d
|
I
c
|
, \i = 1, :.
Dac a = (a
I
) '
n,n
(1) si 1 = (/
I
) '
n,n
(1) sunt matricele lui )
n raport cu bazele E
1
, E
2
, respectiv E
t
1
, E
t
2
, atunci avem )(a
I
) =
n
|=1
a
|
I
c
|
si
)(/
I
) =
n
|=1
/
|
I
)
|
, pentru toti i = 1, :.
Tinnd cont relatiile de mai sus avem )(/
I
) =
n
|=1
/
|
I
)
|
=
n
|=1
n
=1
/
|
I
d
|
c
si )(/
I
) = )(
n
|=1
c
|
I
a
|
) =
n
|=1
c
|
I
)(a
|
) =
n
|=1
n
=1
c
|
I
a
|
c
, pentru orice i = 1, :.
Din unicitatea scrierii unui vector n raport cu o baz a rezult a c a
n
|=1
/
|
I
d
|
=
n
|=1
c
|
I
a
|
, oricare ar i = 1, : si , = 1, :, ceea ce nseamn a c a 11 = C sau
1 = 1
1
C.
Corolarul 2.5.3 Fie ) 1:d(\ ) si E, E
t
doua baze n \ . Daca C este ma-
tricea de trecere de la baza E la baza E
t
, iar este matricea lui ) relativ la baza
E si 1 este matricea lui ) relativ la baza E
t
, atunci avem
1 = C
1
C.
Observatia 2.5.1 Tinnd cont de rezultatul de mai sus si de proprieta ti ale
rangului unei matrice, avem ca rangul matricei unei aplicatii liniare nu
se schimba odata cu schimbarea bazelor, de si matricea aplica tiei liniare se
schimba.
Teorema 2.5.1 Rangul unei aplica tii liniare ) : \ \ coincide cu rangul
matricei aplica tiei ) n raport cu bazele arbitrare E
1
, E
2
din \ , respectiv \.
Demonstratie. Fie E
1
= a
1
, . . . , a
n
o baz a n \ si E
2
= /
1
, . . . , /
n
o
baz a n \. Atunci Im) = 1()(a
1
), . . . , )(a
n
)) si astfel rangul lui ) = oimIm)
= num arul maxim de vectori liniar independenti din sistemul )(a
1
), ..., )(a
n
),
adic a chiar rangul matricei lui ) relativ la bazele E
1
, E
2
(tinnd cont de denitia
rangului unei matrici).
Corolarul 2.5.4 Daca ) : \ \ este o aplica tie liniara, atunci oimIm) =
ra:q si oim1cr) = : ra:q, unde : = oim\ si este matricea lui )
relativ la bazele oarecare E
1
, E
2
din \ , respectiv \.
Dac a x am arbitrar bazele E
1
= a
1
, . . . , a
n
n \ si E
2
= /
1
, . . . , /
n
n \, iar pentru ) Ho:(\, \) avem = (c

|
I
) '
n,n
(1) matricea sa
relativ la cele dou a baze, atunci pentru orice r =
n
I=1
r
I
a
I
\ , obtinem c a
)(r) =
n
I=1
r
I
)(a
I
) =
n
I=1
n
|=1
r
I
c
|
I
/
|
. Dar, pe de alt a parte )(r) =
n
|=1
j
|
/
|
. Din
unicitatea scrierii lui )(r) n raport cu baza E
2
rezult a c a j
|
=
n
I=1
r
I
c
|
I
, pentru
toti / = 1, : sau, altfel scris,
_
_
j
1
= c
1
1
r
1
c
1
2
r
2
c
1
n
r
n
j
2
= c
2
1
r
1
c
2
2
r
2
c
2
n
r
n
..................................
j
n
= c
n
1
r
1
c
n
2
r
2
c
n
n
r
n
.
Relatiile de mai sus se numesc ecuatiile aplicatiei liniare ) relativ la
bazele E
1
si E
2
.
Matriceal, putem scrie
_
_
_
_
_
j
1
j
2
.
.
.
j
n
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
r
1
r
2
.
.
.
r
n
_
_
_
_
_
sau
^
()(r))
B2
= r
B1
.
Observatia 2.5.2 Avnd n vedere rela tia de mai sus, putem spune ca, n ra-
port cu bazele E
1
= a
1
, . . . , a
n
, E
2
= /
1
, . . . , /
n
din \ , respectiv \, o
aplica tie liniara ) : \ \ se poate deni n trei moduri echivalente:
a) prin expresie analitica: )(r) =
n
|=1
j
|
/
|
, \r =
n
I=1
r
I
a
I
\ , sau
b) prin matrice: = (a
I
) '
n,n
(1), unde )(a
I
) =
n
=1
c
I
/
, \i = 1, :, sau
c) prin ecua tii:
_
j
|
=
n
I=1
c
|
I
r
I
, pentru orice / = 1, :.
Exemplul 2.5.3 Fie ) : R
3
R
2
o aplica tie liniara care relativ la bazele
canonice E
1
= c
1
= (1, 0, 0), c
2
= (0, 1, 0), c
3
= (0, 0, 1) si E
2
= )
1
=
(1, 0), )
2
= (0, 1) ale spa tiilor R
3
si R
2
are matricea =
_
1 1 1
1 2 1
_
.
Atunci, din rela tia
^
()(r))
B2
= r
B1
, rezulta ecua tiile lui ) relativ la bazele
canonice
_
j
1
= r
1
r
2
r
3
j
2
= r
1
2r
2
r
3
si expresia analitica a lui ) fa ta de E
1
si E
2
,
)(r) = (r
1
r
2
r
3
))
1
(r
1
2r
2
r
3
))
2
, \r = r
1
c
1
r
2
c
2
r
3
c
3
R
3
,
sau )(r) = (r
1
r
2
r
3
, r
1
2r
2
r
3
), \r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
.
Propozitia 2.5.3 a) Fie ), q Ho:(\, \), c 1 si bazele E
1
si E
2
n \ ,
respectiv \. Daca si 1 sunt matricile aplica tiilor liniare ), q n raport cu
bazele E
1
, E
2
, atunci 1, c sunt matricile aplica tiilor ) q, respectiv c),
n raport cu bazele E
1
, E
2
.
b) Fie ) Ho:(\, \), q Ho:(\, 7) si bazele E
1
, E
2
, E
3
n \ , \,
respectiv 7. Daca este matricea lui ) n raport cu E
1
, E
2
, iar 1 este matricea
lui q n raport cu E
2
, E
3
, atunci 1 este matricea aplica tiei liniare q) n raport
cu bazele E
1
, E
3
.
Demonstratie. a) Dac a E
1
= a
1
, . . . , a
n
, E
2
= /
1
, . . . , /
n
si = (c
I
),
1 = (,
I
) '
n,n
(1) sunt matricile lui ), q relativ la E
1
, E
2
, atunci ()q)(a
I
) =
)(a
I
) q(a
I
) =
n
=1
_
c
I
/
I
/
_
=
n
=1
(c
I
,
I
)/
, pentru toti i = 1, :. Astfel

1 = (c
I
,
I
) este matricea lui ) q relativ la bazele E
1
, E
2
. La fel pentru
c).
b) Dac a E
1
= a
1
, . . . , a
n
, E
2
= /
1
, . . . , /
n
, E
3
= c
1
, . . . , c
si =
(c
I
) '
n,n
(1), 1 = (,
|
) '
,n
(1) sunt matricile lui ) relativ la E
1
, E
2
,
respectiv q relativ la E
2
, E
3
, atunci pentru orice i = 1, : avem c a (q ))(a
I
) =
q()(a
I
)) = q
_
n
=1
c
I
/
_
=
n
=1
c
I
q(/
) =
n
=1
|=1
c
I
,
|
c
|
. Atunci este clar c a
matricea de elemente
|
I
=
n
=1
c
I
,
|
=
n
=1
,
|
I
, (i = 1, :, / = 1, j), care este
chiar matricea 1, este matricea aplicatiei liniare q ) n raport cu bazele E
1
,
E
3
.
Teorema 2.5.2 Fie \ , \ spa tii vectoriale peste 1, nit dimensionale, cu
bazele xate E
1
= a
1
, . . . , a
n
, E
2
= /
1
, . . . , /
n
. Atunci, aplica tia
/ : Ho:(\, \) '
n,n
(1), denita prin /()) = , pentru orice )
Ho:(\, \) (unde este matricea lui ) relativ la bazele E
1
, E
2
) este un izomor-
sm de spa tii vectoriale.
Demonstratie. Tinnd cont de propozitia de mai sus avem c a /() q) =
/()) /(q) si /(c)) = c/()), pentru orice ), q Ho:(\, \), c 1. Deci, /
este liniar a.
Dac a ), q Ho:(\, \) astfel ca /()) = /(q), atunci nseamn a c a cele dou a
aplicatii liniare au aceeasi matrice = (c
I
) '
n,n
(1) relativ la bazele E
1
, E
2
.
Prin urmare )(r) =
n
I=1
r
I
)(a
I
) =
n
I=1
n
=1
r
I
c
I
/
=
n
I=1
r
I
q(a
I
) = q(r), oricare ar
r =
n
I=1
r
I
a
I
\ , adic a ) = q. Deci, / este injectiv a.
Dac a = (c
I
) '
n,n
(1), atunci putem lua aplicatia liniar a (de vericat
c a este liniar a!) ) : \ \, )(r) =
n
I=1
n
=1
c
I
r
I
/
, \r =
n
I=1
r
I
a
I
\ si se
observ a usor c a )(a
I
) =
n
=1
c
I
/
, \i = 1, :. Deci, este matricea lui ) relativ

la bazele E
1
, E
2
, adic a /()) = . Prin urmare, / este surjectiv a si astfel / este
bijectiv a.
n concluzie, / este un izomorsm de spatii vectoriale.
Corolarul 2.5.5 Daca oim\ = :, oim\ = : atunci oimHo:(\, \) = ::.
2.6 Subspatii invariante fat a de un endomorsm
Fie \ un spatiu vectorial peste 1 si ) 1:d(\ ).
Denitia 2.6.1 Spunem ca subspa tiul vectorial \
1
al lui \ este invariant fata
de ) daca )(r) \
1
, oricare ar r \
1
(adica )(\
1
) _ \
1
).
Exemplul 2.6.1 1) Subspa tiile improprii 0 si \ sunt subspa tii invariante
fa ta de orice endomorsm ) al lui \ .
2) 1cr) si Im) sunt subspa tii invariante fa ta de ) (vericarea - tema!).
3) Daca \
1
, \
2
sunt doua subspa tii invariante fa ta de ), atunci \
1
\
2
si
\
1
\
2
sunt subspa tii invariante fa ta de ).
ntr-adevar, daca r \
1
\
2
atunci, tinnd seama ca \
1
, \
2
sunt invariante
fa ta de ), avem )(r) \
1
si )(r) \
2
, adica )(r) \
1
\
2
. Apoi, daca
r = r
1
r
2
\
1
\
2
atunci )(r
1
) \
1
si )(r
2
) \
2
, pentru ca r
1
\
1
si
r
2
\
2
. Astfel, )(r) = )(r
1
) )(r
2
) \
1
\
2
.
1
un subspa tiu vectorial al lui \ si a
1
, . . . , a
un sis-
tem de generatori pentru \
1
. Atunci, \
1
este invariant fa ta de ) 1:d(\ )
daca si numai daca )(a
1
) , ..., )(a
) \
1
.
1
este invariant fat a de ) 1:d(\ ), atunci este clar
c a )(a
I
) \
1
, pentru orice i = 1, j.
Reciproc, dac a )(a
1
) , ..., )(a
) \
1
, atunci pentru orice r \
1
avem c a
r =

I=1
c
I
a
I
si astfel )(r) =

I=1
c
I
)(a
I
) \
1
. n concluzie, )(r) \
1
, \r \
1
.
2.7. VALORI PROPRII SI VECTORI PROPRII PENTRUUNENDOMORFISM35
Observatia 2.6.1 Fie \ un spa tiu vectorial peste 1, de dimensiune nita :.
Daca ) 1:d(\ ), iar E
1
= a
1
, . . . , a
n
este o baza a subspa tiului vectorial
\
1
\ , invariant fa ta de ), atunci exista o baza E a lui \ n raport cu care
matricea lui ) are forma
_
1
O C
_
, unde '
n
(1), 1 '
n,nn
(1),
O '
nn,n
(1), C '
nn,nn
(1).
Este sucient sa se completeze E
1
pna la o baza E a lui \ si apoi se observa
ca )(a
I
) =

=1
c
I
a
, oricare ar i = 1, j, ntruct \
1
este invariant fa ta de ).
Observatia 2.6.2 Daca \ este un spa tiu vectorial peste 1, de dimensiune
nita :, iar \
1
, \
2
sunt subspa tii vectoriale ale lui \ invariante fa ta de )
1:d(\ ) astfel ca \ = \
1
\
2
, atunci exista o baza E a lui \ n raport cu
care matricea lui ) are forma
_
O
O 1
_
, unde '
(1), 1 '
n
(1),
j = oim\
1
, : j = oim\
2
.
ntr-adevar, daca alegem E
1
o baza n \
1
, E
2
o baza n \
2
si luam E = E
1
'E
2
atunci ob tinem cele armate aici, tinnd cont si de invarian ta fa ta de ) a celor
doua spa tii suplimentare.
2.7 Valori proprii si vectori proprii pentru un
endomorsm
Fie \ un spatiu vectorial peste 1 si ) 1:d(\ ).
Denitia 2.7.1 i) Vectorul nenul r \ se nume ste vector propriu al oper-
atorului liniar ) daca exista un scalar ` 1 astfel nct )(r) = `r.
ii) Un scalar ` 1 se nume ste valoare proprie a operatorului liniar )
daca exista un vector r \ 0 astfel nct )(r) = `r.
Scalarul ` de mai sus se mai numeste si valoare proprie corespunzatoare
vectorului propriu r, iar vectorul nenul r de mai sus se mai zice si vector propriu
corespunzator valorii proprii `.
Propozitia 2.7.1 i) Daca r \ 0 este un vector propriu al lui ), atunci
exista un singur scalar ` 1 pentru care )(r) = `r. Cu alte cuvinte, oricarui
vector propriu i corespunde o singura valoare proprie.
ii) Daca ` 1 este o valoare proprie a lui ), atunci exista o innitate de
vectori r \ 0 pentru care )(r) = `r. Adica, oricarei valori proprii i
corespund o innitate de vectori proprii.
Demonstratie. i) Dac a )(r) = `
1
r si )(r) = `
2
r, atunci `
1
r = `
2
r. Cum
r ,= 0 rezult a c a `
1
= `
2
.
ii) Dac a r este un vector propriu asociat valorii proprii `, atunci cr este tot
un vector propriu asociat valorii proprii `, pentru orice scalar nenul c. ntr-
adev ar, )(cr) = c)(r) = c(`r) = `(cr) pentru orice c 1.
Exemplul 2.7.1 1) Fie ` 1, xat si aplica tia ) : \ \ denita prin
)(r) = `r, \r \ . Evident ) 1:d(\ ) si orice vector nenul din \ este un
vector propriu al lui ) corespunzator valorii proprii `.
2) Fie ) 1:d(R
2
) care n raport cu baza canonica a lui R
2
este dat prin
expresia analitica )(r) = (r
2
, r
1
), \r = (r
1
, r
2
) R
2
. Atunci, scalarii `
1
= 1
si `
2
= 1 sunt valori proprii ale lui ) deoarece exista vectorii nenuli (care sunt
vectori proprii corespunzatori acestor valori proprii) a
1
= (1, 1) si a
2
= (1, 1)
din R
2
astfel nct )(a
1
) = `
1
a
1
si )(a
2
) = `
2
a
2
.
3) Fie T mul timea functiilor reale de o variabila reala, indenit derivabile.
Este clar ca T are o structura de spa tiu vectorial real innit dimensional, n
raport cu opera tiile uzuale de adunare si nmul tire cu scalari reali a func tiilor
reale de o variabila reala.
Aplica tia 1 : T T denita prin (1))(r) = )
t
(r), \r R, \) T,
numita operatorul de derivare, este, n mod evident, un endomorsm al lui
T. Fie ` R, arbitrar xat. Deoarece derivata func tiei )
0
(r) = c
Xr
este
)
t
o
(r) = `c
Xr
, rezulta ca )
o
T este un vector propriu al lui 1, corespunzator
valorii proprii `.
Propozitia 2.7.2 Daca ` este o valoare proprie a operatorului ) 1:d(\ ),
atunci mul timea vectorilor proprii ai lui ) corespunzatori valorii proprii ` co-
incide cu mul timea 1cr () `1
\
) 0.
Demonstratie. Vectorul nenul r este vector propriu al lui ) asociat valorii
proprii ` dac a si numai dac a )(r) = `r, adic a () `1
\
)(r) = 0.
Teorema 2.7.1 Fie '
n
(1) matricea operatorului liniar ) : \ \ , n
raport cu baza E = a
1
, . . . , a
n
a lui \ . Atunci au loc urmatoarele arma tii:
a) Un scalar ` 1 este valoare proprie a lui ) daca si numai daca ool(
`1
n
) = 0.
b) Un vector r
0
=
n
I=1
r
I
0
a
I
\ este vector propriu al lui ), corespunzator
valorii proprii `, daca si numai daca :-uplul r
|
0
= (r
1
0
, . . . , r
n
0
)
|
este o solu tie
nenula a sistemului liniar omogen (`1
n
) r =
0.
Demonstratie. a) ` 1 este valoare proprie a lui ) dac a si numai dac a exist a
r \ 0 astfel ca )(r) = `r, adic a ()`1
\
)(r) = 0 sau, n scriere matriceal a,
(`1
n
) r =
0. Prin urmare, ` 1 este valoare proprie a lui ) dac a si numai

2.7. VALORI PROPRII SI VECTORI PROPRII PENTRUUNENDOMORFISM37
dac a sistemul liniar si omogen ( `1
n
) r =
0 are cel putin o solutie nebanal a

r
|
,=
0
|
, fapt care se ntmpl a dac a si numai dac a ool(`1
n
) = 0.
b) Se tine cont de denitia vectorului propriu corespunz ator valorii proprii
`.
Teorema 2.7.2 Fie ) 1:d(\ ) si , 1 matricile lui ) relativ la bazele E =
a
1
, . . . , a
n
, respectiv E
t
= /
1
, . . . , /
n
ale lui \ . Atunci, ool( `1
n
) =
ool(1 `1
n
).
Demonstratie. Fie C matricea de trecere de la baza E la baza E
t
. Atunci
1 = C
1
C si avem ool(1 `1
n
) = ool(C
1
C `1
n
) = ool(C
1
(
`1
n
)C) = ool C
1
ool(`1
n
) ool C = ool(`1
n
).
Denitia 2.7.2 Polinomul (n `) 1
}
(`) = ool(`1
n
) se nume ste polinomul
caracteristic al endomorsmului ), iar ecua tia (cu necunoscuta `) ool(
`1
n
) = 0 se nume ste ecuatia caracteristica a lui ).
Teoremele de mai sus arat a c a un scalar ` 1 este valoare proprie a lui )
dac a si numai dac a este o r ad acin a din 1 a polinomului caracteristic 1
}
(`) =
ool(`1
n
), polinom care este invariant la schimbarea bazei spatiului vectorial
\ .
Practic, pentru aarea valorilor proprii si a vectorilor proprii pentru un
endomorsm ) al lui \ , cu oim\ = :, se procedeaz a dup a algoritmul:
Pasul 1. Se xeaz a o baz a E = a
1
, . . . , a
n
n \ .
Pasul 2. Se scrie matricea lui ) relativ la baza E.
Pasul 3. Se calculeaz a polinomul caracteristic 1
}
(`) = ool(`1
n
).
Pasul 4. Se rezolv a (n corpul 1) ecuatia caracteristic a ool( `1
n
) = 0,
adic a se determin a valorile proprii `
1
, `
2
, ..., `
n
1, : _ : (egalitate avem
pentru 1 = C).
Pasul 5. Pentru ecare valoare proprie `
I
(i = 1, . . . , :) se determin a vec-
torii proprii, adic a vectorii nenuli r
I
prin rezolvarea sistemului liniar si omogen
(`
I
1
n
) r =
0.
Exemplul 2.7.2 1) Fie ) 1:d(R
2
) care n raport cu baza canonica E =
c
1
= (1, 0), c
2
= (0, 1) a lui R
2
are expresia analitica )(r) = (r
1
2r
2
, 2r
1
4r
2
), pentru orice r = (r
1
, r
2
) R
2
. Pentru a determina valorile proprii si
vectorii proprii pentru ) parcurgem pa sii:
Pasul 1: Deja este xata baza canonica E a lui R
2
.
Pasul 2: Cum )(c
1
) = (1, 2) si )(c
2
) = (2, 4) rezulta ca matricea lui )
relativ la baza canonica E este =
_
1 2
2 4
_
.
Pasul 3: Polinomul caracteristic este 1
}
(`) =
1 ` 2
2 4 `
= `
2
8`.
Pasul 4: Ecua tia caractersitica `
2
8` = 0 are radacinile reale `
1
= 8,
`
2
= 0, care sunt valorile proprii ale lui ).
Pasul 5: Pentru `
1
= 8, rezolvam sistemul liniar omogen
_
(`
1
1
2
) r =
0,
adica
__
4 2
2 1
__
r
1
r
2
_
=
_
0
0
_
sau, mai exact,
_
4r
1
2r
2
= 0
2r
1
r
2
= 0
, care
are solu tiile de forma (c, 2c), c R. Astfel, un vector propriu corespunzator
valorii proprii `
1
= 8 este de forma n
1
= (c, 2c), c R 0. n particular,
pentru c = 1, ob tinem un vector propriu corespunzator valorii proprii `
1
= 8,
1
= (1, 2).
Pentru `
2
= 0, rezolvam sistemul liniar omogen
_
(`
2
1
2
) r =
0, mai
exact
_
r
1
2r
2
= 0
2r
1
4r
2
= 0
, care are solu tiile de forma (2c, c), c R. Astfel,
un vector propriu corespunzator valorii proprii `
2
= 0 este de forma n
2
=
(2c, c), c R 0. n particular, pentru c = 1, ob tinem un vector propriu
corespunzator valorii proprii `
2
= 0,
2
= (2, 1).
2) Fie ) 1:d(R
3
) care n raport cu baza canonica E = c
1
= (1, 0, 0), c
2
=
(0, 1, 0), c
3
= (0, 0, 1) a lui R
3
are matricea =
_
_
1 0 0
0 1 1
0 1 1
_
_
. Vom deter-
mina valorile proprii si vectorii proprii pentru ), avnd n vedere ca primii doi
pa si din algoritm sunt deja parcur si. Astfel, ecua tia caracteristica
1 ` 0 0
0 1 ` 1
0 1 1 `
= 0, echivalenta cu (1 `)((1 `)
2
1) = 0, are
o singura radacina reala `
1
= 1 (`
2,3
C R). Prin urmare ) are o singura
valoare proprie `
1
= 1.
Pentru `
1
= 1, rezolvnd sistemul liniar omogen
_
(`
1
1
3
) r =
0, adica
_
_
_
0 = 0
r
3
= 0
r
2
= 0
, ob tinem solu tia generala (c, 0, 0), c R. Atunci, un vector
propriu asociat valorii proprii `
1
= 1 este de forma n
1
= (c, 0, 0), c R 0.
n particular, pentru c = 1, ob tinem un vector propriu corespunzator valorii
proprii `
1
= 1, chiar pe c
1
= (1, 0, 0).
3) Fie \ un spa tiu vectorial peste R si ) 1:d(\ ) care n raport cu baza
E = a
1
, a
2
a lui \ are matricea =
_
2
4 2
_
. ntruct polinomul carac-
teristic asociat lui ), 1
}
(`) = (2 `)
2
20, nu are radacini reale rezulta ca )
nu are valori proprii si nici vectori proprii.
4) Fie \ un spa tiu vectorial real si ) 1:d(R) care n raport cu baza
E = a
1
, a
2
, a
3
, a
4
a lui \ are ecua tiile
_
_
j
1
= r
1
2r
3
r
4
j
2
= r
2
4r
3
2r
4
j
3
= 2r
1
r
2
r
4
j
4
= 2r
1
r
2
r
3
2r
4
.
2.8. ENDOMORFISME DIAGONALIZABILE 39
Pentru a determina valorile proprii si vectorii proprii pentru ) sa scriem
mai nti matricea lui ) relativ la baza E (vezi

)(r)
B
= r
B
):
=
_
_
_
_
1 0 2 1
0 1 4 2
2 1 0 1
2 1 1 2
_
_
_
_
.
Ecua tia caracteristica ool( `1
4
) = 0 nseamna (` 1)
4
= 0. Rezulta
`
1,2,3,4
= 1 valoare proprie multipla de ordinul 4. Sistemul liniar omogen
care da vectorii proprii asocia ti valorii proprii 1 este
_
(1
4
) r =
0, adica
_
_
2r
3
r
4
= 0
4r
3
2r
4
= 0
2r
1
r
2
r
3
r
4
= 0
2r
1
r
2
r
3
r
4
= 0
. Daca alegem drept ecua tii principale prima ecua tie
si a treia ecua tie si notam r
1
= c, r
2
= , ob tinem r
3
= 2c,, r
4
= 4c2,.
Prin urmare un vector propriu asociat valorii proprii ` = 1 este de forma
n
1
= ca
1
,a
2
(2c,)a
3
(4c2,)a
4
, unde c, , R cu c
2
,
2
,= 0.
n particular, pentru c = 1, , = 0 si c = 0, , = 1 avem vectorii proprii
1
= a
1
(2)a
3
(4)a
4
, respectiv
2
= a
2
a
3
2a
4
. De fapt, orice vector
propriu al lui ) este o combina tie liniara nenula de
1
si
2
.
2.8 Endomorsme diagonalizabile
Fie \ un spatiu vectorial peste 1, cu oim\ = : si ) 1:d(\ ).
Denitia 2.8.1 Daca ` este o valoare proprie a lui ), atunci subspa tiul vector-
ial \
X
no|
= r \ [)(r) = `r = 1cr() `1
\
) se nume ste subspatiul propriu
corespunzator valorii proprii `.
Se observ a c a subspatiul propriu \
X
este format din to ti vectorii proprii
asociati valorii proprii ` la care se adaug a vectorul nul al spatiului \ .
Exemplul 2.8.1 Subspa tiul propriu corespunzator valorii proprii ` = 1 din
exemplul 4 de la nalul sec tiunii precedente este \
1
= r \ [c, , R astfel
ca r = c
1
,
2
= 1(
1
,
2
).
Observatia 2.8.1 Subspa tiul propriu \
X
asociat unei valori proprii ` a lui )
este invariant fa ta de ) (vericarea - tema!).
Propozitia 2.8.1 Fie `
0
o valoare proprie a operatorului liniar ), multipla cu
ordinul j (ca radacina a ecua tiei caracteristice). Atunci, oim\
X0
_ j.
Demonstratie. Este clar c a 1 _ j _ :. Dac a : = oim\
X0
putem alege
n \ o baz a E = a
1
, . . . , a
n
, a
n+1
, . . . , a
n
astfel ca E
1
= a
1
, . . . , a
n
s a
e o baz a a lui \
X0
. Atunci, din )(a
I
) = `
0
a
I
, pentru i = 1, : si )(a
) =
n
|=1
c
|
a
|

n
|=n+1
c
|
a
|
pentru , = : 1, :, rezult a c a matricea lui ) relativ la
baza E este
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
`
0
0 0 c
1
n+1
c
1
n+2
c
1
n
0 `
0
0 c
2
n+1
c
2
n+2
c
2
n

0 0 `
0
c
n
n+1
c
n
n+2
c
n
n
0 0 0 c
n+1
n+1
c
n+1
n+2
c
n+1
n

0 0 0 c
n
n+1
c
n
n+2
c
n
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Atunci, polinomul caracteristic este
1
}
(`) = (`
0
`)
n
c
n+1
n+1
` c
n+1
n

c
n
n+1
c
n
n
`
.
Prin urmare ordinul r ad acinii `
0
este cel putin :, ntruct polinomul n `
care se obtine prin calculul determinantului din membrul drept al relatiei de
mai sus poate s a contin a factorul ` `
0
. Deci, j _ :.
Corolarul 2.8.1 Daca valoarea proprie `
0
este simpla, atunci oim\
X0
= 1.
Propozitia 2.8.2 Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte sunt
liniar independen ti.
Demonstratie. Fie `
1
, `
2
, ..., `
n
valori proprii distincte ale lui ) si
1
,
2
,
...,
n
vectori proprii corespunz atori ()(
I
) = `
I
I
, \i = 1, :). Vom demonstra
propozitia folosind metoda inductiei matematice dup a : _ 1.
Etapa I (Vericarea): Dac a : = 1, atunci sistemul
1
este liniar indepen-
dent deoarece
1
,= 0.
Etapa a II-a (Demonstra tia): Presupunem c a armatia este adevarat a pen-
tru orice r vectori proprii asociati la r valori proprii distincte si demonstr am
c a aceasta are loc si pentru r 1 vectori proprii asociati la r 1 valori proprii
distincte.
n acest scop, e c
1
1
c
:
:
c
:+1
:+1
= 0, cu c
1
, ..., c
:
, c
:+1
1.
Aplicnd operatorul ) n ambii membrii ai egalit atii avem c
1
)(
1
)
c
:
)(
:
) c
:+1
)(
:+1
) = 0.
Dar )(
I
) = `
I
I
, \i = 1, r 1 si atunci avem
c
1
`
1
1
c
:
`
:
:
c
:+1
`
:+1
:+1
= 0. (*)
Pe de alt a parte, din c
1
1
c
:
:
c
:+1
:+1
= 0 rezult a
c
1
(`
:+1
)
1
c
:
(`
:+1
)
:
c
:+1
(`
:+1
)
:+1
= 0. (**)
Adunnd relatiile (*) si (**) obtinem
c
1
(`
1
`
:+1
)
1
c
:
(`
:
`
:+1
)
:
= 0.
Dar, conform ipotezei de inductie, vectorii
1
, ...,
:
sunt liniar independenti
si atunci c
I
(`
I
`
:+1
) = 0, pentru orice i = 1, r. Cum `
I
,= `
:+1
, \ i = 1, r,
rezult a c
1
= = c
:
= 0 si atunci c
:+1
:+1
= 0, de unde c
:+1
= 0, deoarece
:+1
,= 0. Deci c
1
= = c
:
= c
:+1
= 0 si astfel avem c a
1
,
2
, ...,
:+1
sunt liniar independenti.
Corolarul 2.8.2 Daca \ este un spa tiu vectorial peste 1, de dimensiune :,
iar ecua tia caracteristica a lui ) 1:d(\ ) are : radacini distincte n 1, `
1
,
`
2
, ..., `
n
, cu
1
,
2
, ...,
n
vectori proprii corespunzatori, atunci sistemul
1
,
2
, ...,
n
este o baza pentru \ . Mai mult, matricea lui ) n raport cu
aceasta baza este matricea diagonala
1
no|
= diaq(`
1
, `
2
, . . . , `
n
) =
_
_
_
_
`
1
0 0
0 `
2
0

0 0 `
n
_
_
_
_
.
Denitia 2.8.2 Spunem ca endomorsmul ) 1:d(\ ) este diagonalizabil
daca exista o baza E a lui \ n raport cu care matricea sa are forma diagonala.
Exemplul 2.8.2 Endomorsmul ) 1:d(R
2
) din exemplul 1 din sec tiunea
precedenta este diagonalizabil deoarece matricea sa relativ la baza formata din
vectori proprii,
1
= (1, 2),
1
= (2, 1), este 1 =
_
`
1
0
0 `
2
_
=
_
8 0
0 0
_
,
adica este o matrice diagonala.
Acum rezult a n mod clar:
Teorema 2.8.1 Condi tia necesara si sucienta ca matricea lui ) 1:d(\ ) sa
aiba forma diagonala relativ la baza E este ca to ti vectorii din E sa e vectori
proprii ai lui ).
Teorema 2.8.2 Condi tia necesara si sucienta ca ) 1:d(\ ) sa e diagonal-
izabil este ca ecua tia caracteristica sa aiba : radacini n 1 si subspa tiile proprii
corespunzatoare sa aiba dimensiunile egale cu multiplicita tile radacinilor.
Demonstratie. Dac a ) este diagonalizabil, atunci s a consider amE = a
1
, . . . , a
n
o baz a a lui \ n raport cu care matricea lui ) are forma diagonal a. Dac a primele
:
1
elemente de pe diagonala principal a sunt egale cu `
1
, urmatoarele :
2
cu `
2
,
..., ultimele :
|
sunt egale cu `
|
, cu :
1
:
2
:
|
= :, atunci polinomul
caracteristic al lui ) este
1
}
(`) = (`
1
`)
n1
(`
2
`)
n2
(`
|
`)
n
k
.
Evident, r ad acinile ecuatiei caracteristice sunt `
1
, `
2
, ..., `
|
1, cu ordinele
de multiplicitate :
1
, :
2
, ..., respectiv :
|
.
Dar, din denitia matricei , avem )(a
I
) = `
1
a
I
, oricare ar i = 1, :
1
.
Prin urmare `
1
este valoare proprie a lui ), multipl a de ordin :
1
. Mai mult,
subspatiul \
X1
contine :
1
vectori proprii liniar independenti, a
1
, ..., a
n1
si
atunci oim\
X1
_ :
1
. Cum oim\
X1
_ :
1
, rezult a c a oim\
X1
= :
1
.
Analog se arat a c a oim\
Xi
= :
I
, pentru toti i = 2, /.
Reciproc, dac a avem c a toate r ad acinile ecuatiei caracteristice a lui ) sunt n
1 si subspatiile proprii corespunz atoare au dimensiunile egale cu multiplicit atile
r ad acinilor, atunci vom ar ata c a se poate construi o baz a n \ n raport cu care
matricea lui ) are forma diagonal a.
Fie `
1
, `
2
, ..., `
|
1 valorile proprii ale lui ), cu ordinele de multiplicitate
:
1
, :
2
, ..., respectiv :
|
(:
1
:
2
:
|
= :). Stim c a oim\
Xi
= :
I
,
pentru toti i = 1, /. Dac a consider am vectorii /
1
, ..., /
n1
, /
n1+1
, ..., /
n1+n2
,
..., /
n1++n
k1
, ..., /
n
astfel nct primii :
1
s a formeze o baz a pentru \
X1
,
urm atorii :
2
s a formeze o baz a pentru \
X2
, ..., ultimii :
|
s a formeze o baz a
pentru \
X
k
, atunci ar at am c a /
1
, ..., /
n
ntr-adev ar, dac a consider am c
1
/
1
c
n
/
n
= 0 atunci, notnd cu
1
suma primilor :
1
termeni, cu
2
suma urmatorilor :
2
termeni, ..., cu
|
suma
ultimilor :
|
termeni (evident
I
\
Xi
, \i = 1, /), obtinem
1

|
= 0.
Acum, dac a presupunem c a un num ar de j (1 _ j _ /) vectori dintre vectorii
1
, ...,
|
ar nenuli, atunci am obtine o combinatie liniar a nul a (n care nu toti
scalarii sunt nuli, mai precis sunt egali cu 1) de vectori proprii corespunz atori
la valori proprii distincte. Contradictie cu faptul c a la valori proprii distincte
corespund vectori proprii liniar independenti. Prin urmare,
I
= 0, pentru toti
i = 1, /.
Din
1
= 0, adic a c
1
/
1
c
n1
/
n1
= 0, rezult a c
1
= = c
n1
= 0
deoarece /
1
, ..., /
n1
sunt liniar independenti. Analog, obtinem c a toti scalarii
c
, , = 1, :, sunt nuli. Deci, /

1
, ..., /
n
sunt liniar independenti si chiar sunt
baz a pentru \ , deoarece oim\ = :.
n nal, s a remarc am c a matricea lui ) n raport cu aceast a baz a este ma-
tricea diagonal a
1 = diaq(`
1
, . . . , `
1
, `
2
, . . . , `
2
, . . . , `
|
, . . . , `
|
),
unde `
1
apare de :
1
ori, `
2
de :
2
ori, ..., `
|
apare de :
|
ori.
Exemplul 2.8.3 1) Endomorsmul ) al lui R
2
din exemplul 3) din sec tiunea
precedenta nu este diagonalizabil, pentru ca radacinile ecua tiei caracteristice nu
sunt reale.
2) Fie operatorul liniar ) 1:d(\ ) care n raport cu baza canonica E =
c
1
, c
2
, c
3
are matricea
=
_
_
2 1 2
8 8
1 0 2
_
_
.
Pentru a stabili daca ) este diagonalizabil sau nu trebuie sa determinam,
mai nti, valorile proprii si vectorii proprii ai lui ).
Polinomul caracteristic 1
}
(`) = ool( `1
3
) = (` 1)
3
are radacina
tripla `
1,2,3
= 1.
Vectorii proprii asocia ti valorii proprii ` = 1 sunt da ti de sistemul liniar
omogen
_
((1)1
3
) r =
0, adica
_
_
_
8r
1
r
2
2r
3
= 0
r
1
2r
2
8r
3
= 0
r
1
r
3
= 0
. Ob tinem solu tia
(c, c, c), c R si astfel un vector propriu asociat valorii proprii triple ` =
1 este forma n
1
= (c, c, c), c R 0. Subspa tiul propriu corespunzator
lui ` = 1 este \
1
= (c, c, c)[c R = 1(
1
), unde
1
= (1, 1, 1).
Deci oim\
1
= 1 < 8 =ordinul radacinii ` = 1 si atunci ) nu este diagonal-
izabil.
3) Fie ) 1:d(R
4
) care relativ la baza canonica a lui R
4
are matricea
=
_
_
_
_
0 2 0 1
2 0 1 0
0 1 0 2
1 0 2 0
_
_
_
_
.
Rezolvnd ecua tia caracteristica ool(`1
4
) = 0 avem valorile proprii sim-
ple `
1
= 8, `
2
= 1, `
3
= 1, `
4
= 8. Atunci ) este diagonalizabil si baza
relativ la care ) are matricea diagonala
1
no|
= diaq(`
1
, `
2
, `
3
, `
4
) =
_
_
_
_
8 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 8
_
_
_
_
este formata cu
1
= (1, 1, 1, 1),
2
= (1, 1, 1, 1),
3
= (1, 1, 1, 1),
4
= (1, 1, 1, 1), vectori proprii corespunzatori valorilor proprii `
1
, `
2
, `
3
,
respectiv `
4
.
Tinnd cont de cele de mai sus si de teoria sistemelor de ecuatii liniare, avem
urm atorul rezultat foarte util n aplicatii:
Observatia 2.8.2 Daca `
0
este o valoare proprie a lui ) 1:d(\ ), atunci
oim\
X0
= : ra:q(`
0
1
n
), unde : = oim\ si este matricea lui ) relativ
la o baza a lui \ .
Dac a `
0
este o valoare proprie a lui ), atunci oim\
X0
se numeste multi-
plicitatea geometric a a valorii proprii `
0
.
Exemplul 2.8.4 Fie \ un spa tiu vectorial real si E = c
1
, c
2
, c
3
, c
4
o baza a
sa. Daca endomorsmul ) : \ \ are, n raport cu baza E, ecua tiile:
_
_
j
1
= r
1
r
3
j
2
= r
2
r
4
j
3
= r
1
r
3
j
4
= r
2
r
4
.
Se cere: a) gasi ti matricea lui ) relativ la baza E;
b) gasi ti matricea lui ) relativ la baza E
0
= a
1
= c
1
c
2
, a
2
= c
1
c
2
c
3
, a
3
=
c
1
c
2
c
3
c
4
, a
4
= c
3
c
4
;
c) gasi ti ecua tiile operatorului liniar ) n raport cu baza E;
d) determina ti 1cr ) si 1:);
e) gasi ti valorile si vectorii proprii pentru );
f ) verica ti daca exista o baza a lui \ n raport cu care matricea lui ) sa aiba
forma diagonala;
g) calcula ti
n
, : N
+
.
Rezolvare:
a) Deoarece )( c
1
) = c
1
c
3
, )( c
2
) = c
2
c
4
, )( c
3
) = c
1
c
3
, )( c
4
) = c
2
c
4
matricea lui ) relativ la baza E este
=
_
_
_
_
1 0 1 0
0 1 0 1
1 0 1 0
0 1 0 1
_
_
_
_
b) Matricea de trecere de la baza E la baza E
t
este
C =
_
_
_
_
1 1 1 0
1 1 1 0
0 1 1 1
0 0 1 1
_
_
_
_
si atunci matricea lui ) relativ la baza E
0
este data de formula 1 = C
1
C .
Pentru a gasi inversa matricei C procedam ca n liceu si gasim C
1
=
1
4

_
_
_
_
2 2 0 0
1 1 2 0
1 1 2 0
1 1 2 4
_
_
_
_
. Atunci, se ob tine 1 = C
1
C =
_
_
_
_
1 1,2 1 0
1,2 7,4 1,2 1
1,2 1,4 1,2 0
1,2 ,4 8,2 1
_
_
_
_
.
c) Ecua tiile lui ) relativ la baza E
t
sunt
_
_
.
1
= t
1
1
2
t
2
t
3
.
2
=
1
2
t
1
7
4
t
2
1
2
t
3
t
4
.
3
=
1
2
t
1
1
4
t
2
1
2
t
3
.
4
=
1
2
t
1
5
4
t
2
3
2
t
3
t
4
,
unde r
B
0 =
_
_
_
_
t
1
t
2
t
3
t
4
_
_
_
_
si

)( r)
B
0 = 1 r
B
0 =
_
_
_
_
.
1
.
2
.
3
.
4
_
_
_
_
.
d) 1cr ) este mul timea solu tiilor sistemului liniar omogen r
B
=

0, adica
_
_
r
1
r
3
= 0
r
2
r
4
= 0
r
1
r
3
= 0
r
2
r
4
= 0
,
sistem care are solu tia generala r
1
= c, r
2
= ,, r
3
= c, r
4
= , , c, , R.
Atunci, oim1cr) = oim\ ra:q = 2 , defectul lui ) si 1cr) = c c
1
, c
2
c c
3
, c
4
[c, , R = c( c
3
c
1
) ,( c
4
c
2
)[c, , R = 1(
/
1
,
/
2
),
unde

/
1
= c
3
c
1
si

/
2
= c
4
c
2
. Evident ca
/
1
,
/
2
este o baza a lui 1cr ) .
1:) are dimensiunea egala cu rangul matricii , adica oim1:) = 2 si
1:) = )( r)[ r \ = (r
1
r
3
)( c
1
c
3
) (r
2
r
4
)( c
2
c
4
)[r
I
R, i =
1, 4 = 1(
/
3
,
/
4
), unde

/
3
= c
1
c
3
,

/
4
= c
2
c
4
. Deci,
/
3
,
/
4
este o baza
pentru 1:) .
Observatie: Daca
/
I
[i = 1, 4 este un sistem liniar independent, atunci
1cr ) 1:) = \ .
e)
ool(`1
4
) = 0 =
1 ` 0 1 0
0 1 ` 0 1
1 0 1 ` 0
0 1 0 1 `
= 0
=[(1 `)
2
1[
2
= 0 si astfel exista doua valori proprii reale duble `
1,2
= 0 si
`
3,4
= 2 .
Pentru `
1,2
= 0, avem (0 1
4
)
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
0
0
0
0
_
_
_
_
= r
B
=

0 si prin
urmare subspa tiul propriu asociat valorii proprii duble `
1
= `
2
= 0 este \
0
=
1cr ) = 1(
/
1
,
/
2
) . Deci,

/
1
,
/
2
sunt doi vectori proprii, corespunzatori valorii
proprii 0, care formeaza baza pentru \
0
.
Pentru `
3,4
= 2, avem ( 2 1
4
) r
B
=

0 =
_
_
r
1
r
3
= 0
r
2
r
4
= 0
r
1
r
3
= 0
r
2
r
4
= 0
si astfel un
vector propriu corespunzator valorii proprii 2 este de forma = c( c
1
c
3
)
,( c
2
= c
4
) .
Deci, subspa tiul propriu asociat lui `
3,4
= 2 este \
2
= 1(
/
3
,
/
4
) = 1:) .
f ) Deoarece cele patru valori proprii `
1
= 0, `
2
= 0 , `
3
= 2, `
4
= 2 sunt reale si
multiplicita tile algebrice si geometrice sunt egale (:
ol
(`
I
) = :
(`
I
) = 2 , i =
1, 4), rezulta ca operatorul ) este diagonalizabil. Adica, exista o baza E
+
a lui
\ , formata cu vectorii proprii

/
1
,
/
2
,
/
3
,
/
4
, relativ la care matricea lui ) are
forma diagonala
1 =
_
_
_
_
`
1
0 0 0
0 `
2
0 0
0 0 `
3
0
0 0 0 `
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 2 0
0 0 0 2
_
_
_
_
g) Daca 1 =
_
_
_
_
1 0 1 0
0 1 0 1
1 0 1 0
0 1 0 1
_
_
_
_
este matricea de trecere de la baza E la
baza E
+
atunci se stie ca 1 = 1
1
1 si astfel = 111
1
. Prin urmare
n
= (111
1
)
n
= (111
1
)(111
1
) (111
1
) = 11
n
1
1
.
Evident, 1
n
=
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 2
n
0
0 0 0 2
n
_
_
_
_
, \: _ 1 . Inversa matricii 1 este 1
1
=
_
_
_
_
1,2 0 1,2 0
0 1,2 0 1,2
1,2 0 1,2 0
0 1,2 0 1,2
_
_
_
_
si atunci se ob tine
n
= 11
n
1
1
=
_
_
_
_
2
n1
0 2
n1
0
0 2
n1
0 2
n1
2
n1
0 2
n1
0
0 2
n1
0 2
n1
_
_
_
_
.
1. n R
4
se consider a baza E = a
1
, a
2
, a
3
, a
4
, unde a
1
= (1, 1, 0, 0), a
2
=
(1, 1, 1, 0), a
3
= (0, 1, 1, 1), a
4
= (0, 0, 1, 1) si operatorul liniar ) : R
4
R
4
, care relativ la baza E are matricea =
_
_
_
_
0 1 1 0
1 1 0 0
1 0 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
.
a) Determinati 1cr ) si 1:) ;
b) G asiti valorile proprii si vectorii proprii pentru ) ;
c) Este operatorul ) diagonalizabil? Dac a este diagonalizabil, g asiti baza
lui R
4
n raport cu care matricea ) are forma diagonal a, precum si forma
diagonal a a matricei lui ) .
2. Fie \ un spatiu vectorial peste corpul K, si ) 1:d(\ ), ),=O
\
, ),=1
\
,
astfel nct )
2
= ) . S a se arate c a valorile proprii ale morsmului ) sunt
0 si 1.
3. Fie \ un spatiu vectorial real si ) 1:d(\ ) , ),=1
\
, ),= 1
\
, astfel
nct ) ) = 1
\
.
a) Determinati valorile proprii pentru endomorsmul );
b) Ar atati c a 1cr () 1
\
) 1cr () 1
\
) = \ .
4. Fie \ un spatiu vectorial peste corpul K, si ) 1:d(\ ). Dac a ) este
inversabil, r vector propriu al lui ) corespunz ator valorii proprii `, atunci
r este vector propriu al lui )
1
corespunz ator valorii proprii
1
X
.
5. Fie \ un spatiu vectorial peste corpul comutativ 1 si ), q dou a automor-
sme ale lui \ . Ar atati c a automorsmele ) q si q ) au aceleasi valori
proprii.
6. Fie \ un spatiu vectorial peste un corp comutativ 1 si ) un endomorsm
al lui \ . Se fac notatiile )
1
= ), )
2
= ) ), ..., )
n
= )
n1
). Ar atati
c a au loc armatiile:
a) dac a : _ :, atunci 1cr )
n
_ 1cr )
n
;
b) dac a exist a j _ 1 astfel ca 1cr )
n+
= 1cr )
n
pentru un : _ 1, xat
arbitrar, atunci 1cr )
n+
= 1cr )
n
are loc pentru orice j _ 1;
c) 1cr )
n
1: )
n
= 0 =1cr )
n+1
= 1cr )
n
, pentru orice : _ 1;
d) dac a oim\ < , atunci exist a un num ar natural r _ oim\ astfel ca
1cr )
:
= 1cr )
:+1
;
e) dac a oim1 < , atunci exist a un num ar natural r _ oim\ astfel ca
\ = 1cr )
:
1: )
:
.
7. Fie R
3
si R
2
spatiile vectoriale aritmetice reale dotate cu bazele canonice
E
1
= c
1
, c
2
, c
3
, respectiv E
2
= c
t
1
, c
t
2
. Fie aplicatia liniar a ) : R
3
R
2
, dat a prin
)(c
1
) = c
t
1
c
t
2
, )(c
2
) = 2c
t
1
c
t
2
, )(c
3
) = c
t
1

_
2c
t
2
.
a) Scrieti matricea lui ) relativ la bazele E
1
, E
2
;
b) Dac a r = (1, 1, 2), atunci g asiti vectorul )(r);
c) Este adev arat c a 1cr ) 1: ) = R
3
? Justicati r aspunsul.
8. Fie \ un spatiu vectorial real cu baza E = c
1
, c
2
, c
3
si ) 1:d(\ ) astfel
nct 1, 0, 1 s a e valori proprii ale lui ) si
1
= c
1
c
2
c
3
,
2
= c
1
c
3
,

3
= c
1
2 c
2
c
3
s a e vectori proprii ai lui ) corespunz atori valorilor
proprii 1, 0, respectiv 1. G asiti matricea lui ) n raport cu baza E.
9. Dac a =
_
_
1 1 0
2 1 1
1 1 0
_
_
este matricea aplicatiei liniare ) : R
3
R
3
,
n raport cu baza canonic a a lui R
3
, atunci se cer:
a) determinati )
1
(a), unde a = (1, 2, 1);
b) determinati cte o baz a si dimensiunea pentru 1cr) si 1:);
c) este ) un endomorsm diagonalizabil? Justicati r aspunsul.
10. Fie ) : R
3
R
4
o aplicatie liniar a a c arei matrice n raport cu bazele
canonice din R
3
si R
4
este
=
_
_
_
_
1 1 2
1 1 0
2 1 1
0 1 1
_
_
_
_
.
a) Determinati rangul si defectul aplicatiei );
b) Precizati cte o baz a pentru 1cr ) si 1: );
c) Determinati o baz a si dimensiunea pentru subspatiul )(\ ), unde
\ = r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
1
r
2
2r
3
= 0.
11. Fie ) : R
3
R
3
, )(r) = (r
1
r
2
r
3
, 2r
1
2r
2
2r
3
, r
1
r
2
r
3
),
oricare ar r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
. Se cer:
a) Ar atati c a ) este o aplicatie liniar a;
b) Determinati cte o baz a si dimensiunea pentru 1cr ) si 1: );
c) Este adev arat c a 1cr ) 1: ) = R
3
? Justicare;
d) Determinati valorile proprii si vectorii proprii pentru );
e) Este ) un endomorsm diagonalizabil? In caz armativ, determinati
forma diagonal a a matricii lui ) si baza lui R
3
relativ la care ) are forma
diagonal a.
12. Fie ) 1:d(R
3
) care, n raport cu baza canonic a a lui R
3
, are ecuatiile:
_
_
_
j
1
= r
1
r
2
j
2
= r
2
r
3
j
1
= r
1
r
3
a) Stabiliti c a ) este automorsm al lui R
3
;
b) Determinati o baz a si dimensiunea subspatiului )(\ ), unde
\ =
_
r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
1
r
2
r
3
= 0
_
;
c) Este ) un endomorsm diagonalizabil? Justicati r aspunsul.
13. Fie ) 1:d(1
3
), care relativ la baza canonic a a spatiului vectorial arit-
metic 1
3
are matricea
=
_
_
1 1 0
0 1 1
1 0 1
_
_
.
Studiati dac a ) este diagonalizabil si g asiti forma diagonal a a matricii lui
), precum si baza relativ la care ) are acea matrice diagonal a, dac a: a)
1 = R; b) 1 = C.
14. S a se determine cte o baz a si dimensiunea pentru nucleul si imaginea
aplicatiei liniare ) : R
3
R
3
pentru care )(a) = /, )(/) = c, )(c) = a,
unde a = (1, 0, 1), / = (0, 1, 1), c = (1, 1, 0).
15. Se dau subspatiile lui R
3
\
1
=
_
r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
[r
1
r
2
r
3
= 0
_
,
\
2
= (0, c, 0)[c R.
S a se determine ) 1:d(R
3
) astfel ca 1cr ) = \
1
si 1: ) = \
2
. Este )
unic determinat a? Justicati r aspunsul.
16. Fie \ un spatiu vectorial real 2-dimensional. S a se determine toate endo-
morsmele ) ale lui \ cu proprietatea c a ) ) = 0
\
.
Capitolul 3
Forme biliniare. Forme
p atratice
3.1 Notiunea de form a biliniar a. Matricea si
rangul unei forme biliniare
Fie \ un spatiu vectorial peste 1.
Denitia 3.1.1 O aplica tie / : \ \ 1 care este liniara n ecare argument,
adica verica condi tiile
i) /(cr ,j, .) = c/(r, .) ,/(j, .), \r, j, . \ , \c, , 1,
ii) /(., cr ,j) = c/(., r) ,/(., j), \r, j, . \ , \c, , 1,
se nume ste forma biliniara pe \ .
Propozitia 3.1.1 Daca / este o forma biliniara pe \ , atunci
i) /(0, j) = 0, \j \ si /(r, 0) = 0, \r \ ;
ii) /
_
n
I=1
r
I
a
I
,
n
=1
j
_
=
n
I=1
n
=1
r
I
j
/(a
I
, /
), \:, :
+
, \a
1
, ..., a
n
, /
1
,
..., /
n
\ .
Demonstratie. Se foloseste liniaritatea n ecare argument.
Exemplul 3.1.1 1) Fie = (a
I
)
I,=1,n
o matrice din '
n
(1), xata arbi-
trar. Aplica tia / : R
n
R
n
R denita prin /(r, j) =
n
I=1
n
=1
a
I
r
I
j
, pentru
orice r = (r
1
, . . . , r
n
), j = (j
1
, . . . , j
n
) R
n
, este o forma biliniara pe R
n
.
2) Fie spa tiul vectorial real innit dimensional ([a, /[) al func tiilor reale
denite pe intervalul real [a, /[, care sunt integrabile Riemann. Aplica tia
51
52 CAPITOLUL 3. FORME BILINIARE. FORME P
ATRATICE
/ : ([a, /[) ([a, /[) R denita prin /(), q) =
b
_
o
)(t)q(t)dt, \), q
([a, /[) este o forma biliniara pe ([a, /[).
Denitia 3.1.2 Spunem ca forma biliniara / este simetrica daca /(r, j) =
/(j, r), \r, j \ . Daca /(r, j) = /(j, r), \r, j \ , atunci spunem ca
forma biliniara / este antisimetrica.
Exemplul 3.1.2 1) Forma biliniara din exemplul 2) de mai sus este simetrica.
2) n exemplul 1) de mai sus daca matricea este simetrica (respectiv an-
tisimetrica) atunci forma biliniara / este simetrica (respectiv antisimetrica).
3) Forma biliniara / : R
2
R
2
R denita prin /(r, j) = r
2
j
1
r
1
j
2
,
pentru orice r = (r
1
, r
2
), j = (j
1
, j
2
) R
2
este antisimetrica.
Dac a spatiul vectorial \ este :-dimensional si x am o baz a E = a
1
, . . . , a
n
a sa, atunci oricare ar o form a biliniar a / : \ \ 1 avem

/(r, j) = /(
n
I=1
r
I
a
I
,
n
=1
j
) =
n
I=1
n
=1
r
I
j
/(a
I
, a
) =
n
I=1
n
=1
r
I
j
a
I
,
\r =
n
I=1
r
I
a
I
, j =
n
=1
j
\ , unde a
I
= /(a
I
, a
), pentru orice i, , = 1, :.
Egalitatea
/(r, j) =
n
I=1
n
=1
r
I
j
a
I
, (1)
se numeste expresia analitic a a formei biliniare / n raport cu baza E, iar
matricea = (a
I
)
I,=1,n
'
n
(1) se numeste matricea formei biliniare / n
raport cu baza E.
Se veric a usor ca relatia (1) se poate scrie usor sub forma matriceal a
/(r, j) = r
|
j. (2)
Observatia 3.1.1 O forma biliniara / denita pe spa tiul vectorial :-dimensional
\ este complet determinata daca se cunosc valorile sale pe vectorii unei baze
din \ .
Propozitia 3.1.2 O forma biliniara / denita pe spa tiul vectorial :-dimensional
\ este simetrica (respectiv antisimetrica) daca si numai daca matricea sa n ra-
port cu o baza a lui \ este simetrica (respectiv antisimetrica).
3.2. NO TIUNEA DE FORM
A P
ATRATIC
A 53
1
, . . . , a
n
o baz a a lui \ si = (a
I
)
I,=1,n

'
n
(1) matricea lui / n raport cu aceasta baz a. Dac a / este simetric a atunci
avem a
I
= /(a
I
, a
) = /(a
, a
I
) = a
I
, pentru orice i, , = 1, :. Prin urmare,
este matrice simetric a.
Reciproc, dac a este simetric a (adic a =
|
) atunci avem /(r, j) =
(/(r, j))
|
= ( r
|
j)
|
= j
|
|
r = /(j, r), pentru orice r, j \ , adic a / este
simetric a.
La fel pentru cazul antisimetric.
n continuare, dac a = (a
I
)
I,=1,n
este matricea formei biliniare / fat a de
baza E = a
1
, . . . , a
n
, iar 1 = (/
I
)
I,=1,n
este matricea lui / fat a de alt a baza
E
1
= /
1
, . . . , /
n
a lui \ si C = (c
I
)
I,=1,n
este matricea de trecere de la E
la E
1
, adic a /
I
=
n
=1
c
I
a
, 1 _ i _ :, atunci ne propunem s a stabilim leg atura

dintre si 1.
Tinnd cont c a /
I
= /(/
I
, /
) = /
_
n
|=1
c
|
I
a
|
,
n
l=1
c
l
a
l
_
=
n
|=1
n
l=1
c
|
I
c
l
/(a
|
, a
l
) =
=
n
|=1
n
l=1
c
|
I
c
l
a
|l
, oricare ar i, , = 1, :, rezult a c a
1 = C
|
C. (3)
Egalitatea (3) arat a c a rangul matricei unei forme biliniare nu se schimba
la schimbarea bazei, desi matricea se modic a.
Denitia 3.1.3 Se nume ste rang al formei biliniare / rangul matricei sale n
raport cu baza al lui \ .
Exemplul 3.1.3 Fie forma biliniara / : R
2
R
2
R denita prin /(r, j) =
r
1
j
1
r
2
j
1
r
1
j
2
r
2
j
2
, pentru orice r = (r
1
, r
2
), j = (j
1
, j
2
) R
2
. Deoarece
matricea lui / relativ la baza canonica a lui R
2
este =
_
1 1
1 1
_
rezulta ca
rangul lui / este 1.
3.2 Notiunea de form a p atratic a. Forma canon-
ic a a unei forme p atratice
Fie \ un spatiu vectorial peste 1 si / o forma biliniar a simetric a pe \ .
Denitia 3.2.1 Aplica tia ) : \ 1 denita prin )(r) = /(r, r), oricare ar
r \ se nume ste forma patratica pe \ .
Este clar c a o form a p atratic a este unic determinat a de o form a biliniar a
simetric a, care o deneste. Este valabil si invers.
ATRATICE
Propozitia 3.2.1 Forma biliniara simetrica / este unic determinata de forma
patratica ).
Demonstratie. Din denitia lui ) avem c a )(r j) = /(r j, r j) =
/(r, r) /(r, j) /(j, r) /(j, j), pentru orice r, j \ . Atunci, obtinem
/(r, j) =
1
2
()(r j) )(r) )(j)) , \r, j \. (4)
Forma biliniar a simetric a / din care provine forma p atratic a ) se numeste
polara lui ).
Observatia 3.2.1 Daca / este o forma biliniara oarecare pe \ , atunci aplica tia
) : \ 1 denita prin )(r) = /(r, r), oricare ar r \ este tot o forma
patratica pe \ , pentru ca lui / i putem asocia, n mod natural, forma biliniara
simetrica /
1
denita prin /
1
(r, j) =
1
2
(/(r, j) /(j, r)) si se observa ca )(r) =
/
1
(r, r), pentru orice r \ (adica ) este o forma patratica ntruct provine
din forma biliniara simetrica /
1
).
Exercitiul 3.2.1 1) Arata ti ca orice forma biliniara / se poate scrie n mod
unic ca suma dintre o forma biliniara simetrica /
1
si una antisimetrica /
2
, adica
/(r, j) = /
1
(r, j) /
2
(r, j), \r, j \ .
2) O forma biliniara / este antisimetrica daca si numai daca /(r, r) = 0,
\r \ .
Exemplul 3.2.1 1) Forma patratica asociata formei biliniare simetrice / :
R
3
R
3
R, /(r, j) = r
2
j
1
2r
3
j
1
r
1
j
2
8r
3
j
2
2r
1
j
3
8r
2
j
3
,
\r = (r
1
, r
2
, r
3
), j = (j
1
, j
2
, j
3
) R
3
, este )(r) = 2r
1
r
2
6r
2
r
3
4r
1
r
3
,
\r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
,
2) Polara formei patratice ) : R
2
R, denita prin )(r) = (r
1
)
2
2r
1
r
2
,
\r = (r
1
, r
2
) R
2
, este o forma biliniara simetrica / : R
2
R
2
R, denita
prin /(r, j) = r
1
j
1
r
1
j
2
r
2
j
1
, \r = (r
1
, r
2
), j = (j
1
, j
2
) R
2
,
Denitia 3.2.2 Se nume ste matrice a formei patratice ) : \ 1, n raport
cu baza E a lui \ , matricea polarei lui ) n raport cu baza E.
Fie E = a
1
, . . . , a
n
o baz a a lui \ si = (a
I
)
I,=1,n
matricea lui ) relativ
la aceast a baz a. Atunci, expresia analitic a a lui ) relativ la baza E este
)(r) =
n
I=1
n
=1
r
I
r
a
I
, \r =
n
I=1
r
I
a
I
\, (1)
iar forma matriceal a este
)(r) = r
|
r. (2)
Denitia 3.2.3 Prin rangul formei patratice ) n telegem rangul matricei sale
n raport cu o baza a lui \ .
3.3. METODA LUI GAUSS 55
Din cele expuse aici rezult a clar c a expresia analitic a sau matriceal a a formei
p atratice ) depinde de alegerea bazei spatiului vectorial :-dimensional \ . Ne
propunem s a determin am acele baze din \ n raport cu care expresia analitic a
a lui ) s a e ct mai simpl a, mai precis s a e de tipul
)(r) = `
1
(j
1
)
2
`
2
(j
2
)
2
`
n
(j
n
)
2
, (5)
unde j
1
, j
2
, ..., j
n
1 sunt coordonatele lui r n raport acea baz a din \
fat a de care ) are aceast a expresie simpl a, iar `
1
, `
2
, ..., `
n
1.
Acest tip de expresie analitic a din (5) se numeste form a canonic a a formei
p atratice ). Scalarii `
1
, `
2
, ..., `
n
1 din (5) se numesc coecientii formei
canonice (5) a lui ).
Problema determin arii unei forme canonice pentru o form a p atratic a si a
bazei corespunz atoare ei se va aborda n urm atoarele dou a sectiuni n care se vor
prezenta dou a metode de aducere la forma canonic a (metoda lui Gauss si metoda
lui Jacobi). O a treia metod a (metoda transform arilor ortogonale sau metoda
valorilor proprii si vectorilor proprii) va prezentat a la nalul urm atorului
capitol.
3.3 Metoda lui Gauss de aducere la forma canon-
ic a a unei forme p atratice
Fie \ un spatiu vectorial peste 1, de dimensiune : si ) : \ 1 o form a
p atratic a oarecare.
Teorema 3.3.1 (Gauss) Exista cel pu tin o baza n \ n raport cu care forma
patratica ) are o forma canonica.
1
, . . . , a
n
o baz a a lui \ , fat a de care ) are expresia
analitic a )(r) = r
I
r
a
I
, oricare ar r = r
I
a
I
\ .
Dac a ) este nul a, atunci este clar c a ) are form a canonic a n raport cu orice
baz a a lui \ . Prin urmare, vom presupune c a ) este nenul a, adic a cel putin un
element al matricii = (a
I
)
I,=1,n
este nenul. Mai mult, putem presupune c a
exist a i 1, . . . , : astfel nct a
II
,= 0 . (n caz contrar, ) ind nenul a, exist a
o pereche de indici (i, ,), cu i ,= ,, pentru care a
I
,= 0. Dac a, de pild a a
12
,= 0,
atunci f acnd schimbarea de coordonate r
1
= t
1
t
2
, r
2
= t
1
t
2
, r
3
= t
3
, ...,
r
n
= t
n
(adic a, alegnd o nou a baz a) obtinem c a forma p atratic a ) are, relativ
la noua baz a, expresia analitic a )(r) = c
I
t
I
t
, cu c
11
= 2a
12
,= 0.)
F ar a a micsora generalitatea, presupunem c a a
11
,= 0. Grupnd toti termenii
care contin pe r
1
obtinem )(r) = a
11
(r
1
)
2
2a
12
r
1
r
2
2a
1n
r
1
r
n
)
1
(r) =
1
o11
(a
11
r
1
a
12
r
2
a
1n
r
n
)
2
)
1
(r), unde )
1
(r),

)
1
(r) sunt forme p atratice
pe \ care, n raport cu baza E, nu contin coordonata r
1
.
F acnd schimbarea de coordonate j
1
= a
11
r
1
a
12
r
2
a
1n
r
n
, j
|
= r
|
,
/ = 2, : (adic a trecnd la o nou a baz a n \ ), forma p atratic a ) are n raport
ATRATICE
cu noua baz a expresia analitic a
)(r) =
1
a
11
(j
1
)
2
I,=2
/
I
j
I
j
.
Continund procedeul si cu forma p atratic a

)
1
(r) =
n
I,=2
/
I
j
I
j
, dup a un
num ar nit de pasi obtinem forma canonic a (5).
n nal, g asind leg atura dintre coordonatele r
1
, r
2
, ..., r
n
si coordonatele
j
1
, j
2
, ..., j
n
, obtinem din baza E baza E
+
fat a de care ) are forma canonic a
determinat a (cu formula r
B
= r
B
).
S a remarc am c a baza relativ la care forma p atratic a are o form a canonic a
nu este unica. Prin urmare exist a mai multe forme canonice pentru o form a
p atratic a. Mai mult, se observ a ca metoda prezentat a aici, numit a metoda lui
Gauss de aducere la forma canonic a a unei forme p atratice, se poate aplica
pentru orice form a p atratic a, f ar a nici o restrictie.
Observatia 3.3.1 Matricea formei patratice ) n raport cu baza E
+
(constru-
ita n teorema de mai sus, baza fa ta de care ) are forma canonica determinata)
are forma diagonala 1 = diaq(`
1
, `
2
, . . . , `
n
), iar `
1
, `
2
, ..., `
n
1 sunt
coecien tii formei canonice. Prin urmare, rangul lui ) este chiar numarul coe-
cien tilor nenuli dintr-o forma canonica a lui ). Cum rangul lui ) este invariant
la schimbari de baze, rezulta ca numarul coecien tilor nenuli din orice forma
canonica a lui ) este acela si.
Exemplul 3.3.1 Fie forma patratica ) : R
3
R, care n raport cu baza
canonica E = c
1
, c
2
, c
3
a lui R
3
, are expresia analitica )(r) = (r
1
)
2
2r
1
r
2
r
2
r
3
, \r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
. Vom determina o forma canonica pentru ) si
baza lui R
3
relativ la care ) are aceasta forma canonica prin metoda lui Gauss.
Observnd ca exista un termen cu (r
I
)
2
, mai precis (r
1
)
2
, vom grupa ter-
menii care con tin pe r
1
, adaugnd termenii necesari, si avem
)(r) = (r
1
r
2
)
2
(r
2
)
2
r
2
r
3
= (r
1
r
2
)
2
(r
2
1
2
r
3
)
2
1
4
(r
3
)
2
.
Facnd schimbarea de coordonate j
1
= r
1
r
2
, j
2
= r
2
1
2
r
3
, j
3
= r
3
ob tinem ca, n raport cu baza E
+
= /
1
, /
2
, /
3
a lui R
3
fa ta de care r are
coordonatele j
1
, j
2
, j
3
date mai sus, forma patratica ) are forma canonica
)(r) = (j
1
)
2
(j
2
)
2
1
4
(j
3
)
2
.
Matricea lui ) n raport cu baza E
+
este
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0
1
4
_
_
si astfel rangul lui
) este 8.
3.3. METODA LUI GAUSS 57
Deoarece r
3
= j
3
, r
2
= j
2
1
2
j
3
, r
1
= j
1
j
2
1
2
j
3
rezulta
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
=
_
_
1 1
1
2
0 1
1
2
0 0 1
_
_
_
_
j
1
j
2
j
3
_
_
. Tinnd cont de formula de trecere de la baza E
la baza E
+
( r
B
= r
B
) avem =
_
_
1 1
1
2
0 1
1
2
0 0 1
_
_
. Astfel, am determinat
si baza fa ta de care ) are forma canonica gasita, E
+
= /
1
= (1, 0, 0), /
2
=
(1, 1, 0), /
3
= (
1
2
,
1
2
, 1).
Exemplul 3.3.2 Fie ) : R
4
R o forma patratica pe R
4
a carei expresie
analitica n raport cu baza canonica a lui R
4
este
)( r) = r
1
r
2
r
2
r
3
r
3
r
4
r
4
r
1
, \ r =
4
I=1
r
I
c
I
R
4
.
a) Gasi ti matricea formei patratice ) n raport cu baza canonica E = c
1
=
(1, 0, 0, 0), c
2
= (0, 1, 0, 0), c
3
= (0, 0, 1, 0), c
4
= (0, 0, 0, 1) ;
b) Gasi ti expresia analitica a polarei lui ) relativ la baza canonica E;
c) Folosind metoda lui Gauss, gasi ti forma canonica a formei patratice ) si baza
lui R
4
relativ la care ) are expresia canonica.
Rezolvare:
a) Matricea = (a
I
)
I,=1,4
a formei patratice ) n raport cu baza canonica
E este chiar matricea formei biliniare simetrice / din care provine forma patrat-
ica ) (numita polara lui )), relativ la baza E.
Din faptul ca /( r, j) =
1
2
[)( r j) )( r) )( j)[ putem determina elementele
matricii cerute a
I
= /( c
I
, c
) .
n mod practic, pentru a evita calculele, elementele matricii se determina
astfel:
- elementul a
I
, cu i,=,, este egal cu jumatate din coecientul lui r
I
r
din ex-
presia analitica a lui ) ;
- elementul a
II
este egal coecientul lui (r
I
)
2
din expresia analitica a lui ) .
Deci =
_
_
_
_
0
1
2
0
1
2
1
2
0
1
2
0
0
1
2
0
1
2
1
2
0
1
2
0
_
_
_
_
b) Expresia analitica a polarei lui ) relativ la baza canonica E se poate ob tine
dupa formula de mai sus sau, mai practic, prin dedublarea expresiei lui ) din
ipoteza. Deci
/( r, j) =
1
2
r
1
j
2
1
2
r
2
j
1
1
2
r
2
j
3
1
2
r
3
j
2
1
2
r
3
j
4
1
2
r
4
j
3
1
2
r
4
j
1
1
2
r
1
j
4
,
\ r = r
I
c
I
, j = j
R
4
.
ATRATICE
c) Avnd n vedere expresia analitica a lui ) , vom proceda mai nti la schim-
barea de coordonate:
1)
_
_
r
1
= t
1
t
2
r
2
= t
1
t
2
r
3
= t
3
r
4
= t
4
(de fapt, s-a schimbat baza lui R
4
si t
I
, i = 1, 4 , sunt coordonatele lui r relativ
la noua baza)
Atunci )( r) = (t
1
)
2
(t
2
)
2
t
1
t
3
t
2
t
3
t
3
t
4
t
1
t
4
t
2
t
4
=
=
_
(t
1
)
2
t
1
t
3
t
1
t
4
1
2
t
3
t
4
1
4
(t
3
)
2
1
4
(t
4
)
2
1
4
(t
3
)
2
1
4
(t
4
)
2
(t
2
)
2
t
2
t
3
t
2
t
4
3
2
t
3
t
4
=
_
t
1
1
2
t
3
1
2
t
4
_
2
_
(t
2
)
2
t
2
t
3
t
2
t
4
1
4
(t
3
)
2
1
4
(t
4
)
2
1
2
t
3
t
4
2t
3
t
4
si prin urmare )( r) =
_
t
1
1
2
t
3
1
2
t
4
_
2
_
t
2
1
2
t
3
1
2
t
4
_
2
2t
3
t
4
.
Facnd schimbarea de coordonate:
11)
_
_
:
1
= t
1
1
2
t
3
1
2
t
4
:
2
= t
2
1
2
t
3
1
2
t
4
:
3
= t
3
:
4
= t
4
rezulta )( r) = (:
1
)
2
(:
2
)
2
2:
3
:
4
. n nal, din
111)
_
_
j
1
= :
1
j
2
= :
2
j
3
j
4
= :
3
j
3
j
4
= :
4
rezulta ca forma canonica a formei patratice ) este
)( r) = (j
1
)
2
(j
2
)
2
2(j
3
)
2
2(j
4
)
2
,
unde j
I
, i = 1, 4 sunt coordonatele vectorului r relativ la baza E
+
=
/
I
[i =
1, 4 , n raport cu care ) are forma canonica. Baza E
+
se gase ste astfel:
Daca C este matricea de trecere de la baza canonica E la baza cautata E
+
,
atunci r
B
= C
1
r
B
sau
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
_
_
= C
_
_
_
_
j
1
j
2
j
3
j
4
_
_
_
_
.
Pe de alta parte, daca avem n vedere cele trei schimbari de coordonate avem:
_
_
r
4
= t
4
= :
4
= j
3
j
4
r
3
= t
3
= :
3
= j
3
j
4
r
2
= t
1
t
2
= :
1
:
2
t
4
= j
1
j
2
j
3
j
4
r
1
= t
1
t
2
= :
1
:
2
t
3
= j
1
j
2
j
3
j
4
.
Atunci
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
j
1
j
2
j
3
j
4
j
1
j
2
j
3
j
4
j
3
j
4
j
3
j
4
_
_
_
_
=
3.4. METODA LUI JACOBI 59
=
_
_
_
_
1 1 1 1
1 1 1 1
0 0 1 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
j
1
j
2
j
3
j
4
_
_
_
_
si prin urmare
E
+
=
_
/
1
= (1, 1, 0, 0),
/
2
= (1, 1, 0, 0),
/
3
= (1, 1, 1, 1),
/
4
= (1, 1, 1, 1)
_
.
3.4 Metoda lui Jacobi de aducere la forma canon-
ic a a unei forme patratice
Fie \ un spatiu vectorial peste 1, de dimensiune : si ) : \ 1 o form a
p atratic a.
Teorema 3.4.1 (Jacobi) Fie = (a
I
)
I,=1,n
matricea formei patratice ) n
raport cu baza E = a
1
, . . . , a
n
a lui \ . Daca n matricea to ti minorii
^
I
=
a
11
a
12
a
1I
a
21
a
22
a
2I

a
I1
a
I2
a
II
, 1 _ i _ :, sunt nenuli, atunci exista o baza

E
+
= /
1
, . . . , /
n
a lui \ fa ta de care ) are forma canonica
)(r) =
^
0
^
1
(j
1
)
2
^
1
^
2
(j
2
)
2

^
n1
^
n
(j
n
)
2
, (6)
unde ^
0
= 1 si j
1
, j
2
, ..., j
n
sunt coordonatele vectorului r n raport cu
baza E
+
.
Baza E
+
se determina alegnd
_
_
/
1
= c
11
a
1
,
/
2
= c
21
a
1
c
22
a
2
,
..............................
/
n
= c
n1
a
1
c
nn
a
n
,
(7)
unde scalarii c
I
1 (i = 1, :, , = 1, i) se aa din sistemele
_
/(/
1
, a
1
) = 1,
_
/(/
2
, a
1
) = 0
/(/
2
, a
2
) = 1
, ...,
_
_
/(/
n
, a
1
) = 0
/(/
n
, a
2
) = 0
................
/(/
n
, a
n1
) = 0
/(/
n
, a
n
) = 1
.
Demonstratie. C aut am vectorii bazei E
+
de forma
_
_
/
1
= c
11
a
1
,
/
2
= c
21
a
1
c
22
a
2
,
..............................
/
n
= c
n1
a
1
c
nn
a
n
,
astfel nct /(/
I
, /
) = 0, oricare ar 1 _ i ,= , _ :, unde / este polara lui )

(adic a matricea lui ) relativ la baza E
+
este matrice diagonal a).
ATRATICE
Din punct de vedere practic este util s a observ am c a dac a
/(/
I
, a
) = 0, \, = 1, i 1, i = 2, :, (8)
atunci avem /(/
I
, /
) = 0, pentru orice 1 _ i ,= , _ :. ntr-adev ar,

/(/
I
, /
) = /(/
I
,

|=1
c
|
a
|
) =

|=1
c
|
/(/
I
, a
|
) = 0 pentru orice , < i si apoi,
din simetria lui /, rezult a c a /(/
I
, /
) = 0 si pentru orice , i.
Prin acest procedeu, pentru ecare i = 1, :, determin am vectorul /
I
=
I
|=1
c
I|
a
|
asa nct s a aib a loc (7), iar pentru unicitatea lui /
I
impunem conditia
/(/
I
, a
I
) = 1, \ i = 1, :. (8)
Acum relatiile (8) si (8) conduc, pentru ecare i = 1, :, la un sistem liniar
cu i ecuatii si i necunoscute (c
I
, , = 1, i),
_
_
a
11
c
I1
a
12
c
I2
a
1I
c
II
= 0
a
21
c
I1
a
22
c
I2
a
2I
c
II
= 0
............................................
a
I1,1
c
I1
a
I1,2
c
I2
a
1I,I
c
II
= 0
a
I1
c
I1
a
I2
c
I2
a
II
c
II
= 1
(S
I
)
al c arui determinant este chiar ^
I
,= 0. Asadar sistemul (S
I
) are solutie
unic a si deci /
I
este determinat n mod unic.
Fie 1 = (/
I
)
I,=1,n
matricea formei p atratice ) n raport cu baza E
+
. Atunci
/
I
= /(/
I
, /
) = 0 pentru orice i ,= ,. Pe de alt a parte, /

II
= /(/
I
, /
I
) =
I
|=1
c
I|
/(/
I
, a
|
) = c
II
, oricare ar i = 1, : si din (S
I
) rezult a c a c
II
=
i1
i
,
oricare ar i = 1, :. Prin urmare
1 =
_
_
_
_
1
1
0 0 0
0
1
2
0 0

0 0 0
n1
n
_
_
_
_
.
Asadar, n raport cu baza E
+
forma p atratic a ) are forma canonic a )(r) =
n
I=1
i1
i
(j
I
)
2
, unde ^
0
= 1 si j
1
, j
2
, ..., j
n
sunt coordonatele vectorului r n
raport cu baza E
+
.
S a remarc am c a metoda prezentat a aici, numit a metoda lui Jacobi de
aducere la forma canonic a a unei forme p atratice, se poate aplica numai n
anumite conditii spre deosebire de metoda lui Gauss care se poate folosi oricnd.
Algoritmul de determinare a bazei corespunz atoare formei canonice, prin metoda
lui Jacobi, este prezentat n demonstratia de mai sus, iar n exemplul urm ator
l ilustram ntr-un mod concret.
3.5. FORME P
ATRATICE DEFINITE PE SPA TII VECTORIALE REALE61

Exemplul 3.4.1 Fie forma patratica ) : R
3
R, data prin expresia analitica
)(r) = (r
1
)
2
2r
1
r
2
2(r
2
)
2
8(r
3
)
2
, oricare ar r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
.
Verica ti daca se poate aplica metoda lui Jacobi si n caz armativ determina ti
o forma canonica pentru ) si baza corespunzatoare, prin aceasta metoda.
Rezolvare:
Mai nti, sa observam ca matricea lui ) relativ la baza canonica E =
c
1
, c
2
, c
3
a lui R
3
este =
_
_
1 1 0
1 2 0
0 0 8
_
_
. Atunci ^
1
= [1[ = 1 ,= 0,
^
2
=
1 1
1 2
= 1 ,= 0, ^
3
=
1 1 0
1 2 0
0 0 8
= 8 ,= 0. Prin urmare se
poate aplica metoda lui Jacobi si ) are forma canonica
)(r) =
0
1
(j
1
)
2
1
2
(j
2
)
2
2
3
(j
3
)
2
= (j
1
)
2
(j
2
)
2
1
3
(j
3
)
2
, unde j
1
, j
2
,
j
3
sunt coordonatele lui r relativ la baza E
+
= /
1
, /
2
, /
3
, baza n raport cu care
) are forma canonica determinata.
Pentru a determina baza E
+
, alegem /
1
= c
11
c
1
, /
2
= c
21
c
1
c
22
c
2
, /
3
=
c
31
c
1
c
32
c
2
c
33
c
3
, unde scalarii c
I
, i = 1, 8, , = 1, i, se determina din
rela tiile
_
/(/
1
, c
1
) = 1,
_
/(/
2
, c
1
) = 0
/(/
2
, c
2
) = 1
si
_
_
_
/(/
3
, c
1
) = 0
/(/
3
, c
2
) = 0
/(/
3
, c
3
) = 1
. Rezulta c
11
= 1, c
21
=
c
22
= 1, c
31
= c
32
= 0, c
33
=
1
3
de unde ob tinem /
1
= c
1
, /
2
= c
1
c
2
,
/
3
=
1
3
c
3
.
Exercitiul 3.4.1 Folosind metoda lui Gauss sa se determine o forma canonica
si baza corespunzatoare pentru forma patratica din exemplul de mai sus.
3.5 Forme p atratice denite pe spatii vectoriale
reale. Signatura unei forme p atratice
Fie \ un spatiu vectorial real :-dimensional si ) o form a p atratic a pe \ .
Denitia 3.5.1 Spunem ca forma patratica ) este
i) pozitiv denita daca )(r) 0, pentru orice r \ 0.
ii) pozitiv semidenita daca )(r) _ 0, pentru orice r \ si exista j
\ 0 astfel ca )(j) = 0.
iii) negativ denita daca )(r) < 0, pentru orice r \ 0.
iv) negativ semidenita daca )(r) _ 0, pentru orice r \ si exista
j \ 0 astfel ca )(j) = 0.
v) nedenita daca exista r, j \ 0 astfel ca )(r) < 0, )(j) 0.
S a remarc am c a )(0) = 0.
ATRATICE
Propozitia 3.5.1 Forma patratica ) este pozitiv denita (respectiv negativ denita)
daca si numai daca forma sa canonica, ntr-o baza oarecare, are to ti coecien tii
strict pozitivi (respectiv strict negativi).
Demonstratie. Presupunem c a este pozitiv denit a. Fie E = a
1
, . . . , a
n
o
baz a a lui \ fat a de care ) are forma canonic a )(r) = `
1
(j
1
)
2
`
2
(j
2
)
2

`
n
(j
n
)
2
, oricare ar r = j
I
a
I
\ . Dac a ar exista , = 1, : astfel ca `
_ 0
atunci )(a
) = `
_ 0 ceea ce contrazice ipoteza. Prin urmare `

I
0, pentru
orice i = 1, :. Armatia reciproc a este evident a.
Analog pentru o form a p atratic a negativ denit a.
n mod logic putem enunta:
Propozitia 3.5.2 Forma patratica ) este pozitiv semidenita (respectiv negativ
semidenita) daca si numai daca forma sa canonica, ntr-o baza oarecare, are
toti coecien tii pozitivi (respectiv negativi), cel pu tin unul ind nul.
Propozitia 3.5.3 Forma patratica ) este nedenita daca si numai daca forma
sa canonica, ntr-o baza oarecare, are coecien ti de semne contrare.
Exemplul 3.5.1 Formele patratice din exemplele 1) si 2) sec tiunea 3.3 sunt
nedenite, iar forma patratica din exemplul din sec tiunea 3.4 este pozitiv denita.
Este clar c a o form a p atratic a se poate reduce, n raport cu baze diferite, la
forme canonice diferite, n sensul c a difer a coecientii n functie de baza aleas a.
Avem ns a rezultatul urm ator, numit legea iner tiei a lui Sylvester:
Teorema 3.5.1 Numarul coecien tilor nenuli, iar dintre ace stia numarul coe-
cien tilor pozitivi si negativi ntr-o forma canonica a unei forme patratice nu
depinde de baza n raport cu care este ob tinuta acea forma canonica.
Demonstratie. Fie E = c
1
, . . . , c
n
o baz a a lui \ n raport cu care ) are
forma canonic a
)(r) = `
1
(r
1
)
2
`
(r
)
2
j
+1
(r
+1
)
2
j
+j
(r
+j
)
2
, (a)
cu `
1
, ..., `
0 si j
+1
, ..., j
+j
< 0, j _ : = oim\ , iar E
t
=
)
1
, . . . , )
n
o alt a baz a a lui \ n raport cu care ) are forma canonic a
)(r) = `
t
1
(j
1
)
2
`
t
0 (j
0
)
2
j
t
0
+1
(j
0
+1
)
2
j
t
0
+j
0 (j
0
+j
0
)
2
, (b)
cu `
1
, ..., `
0 0 si j
0
+1
, ..., j
0
+j
0 < 0, j
t

t
_ : = oim\ .
Trebuie s a ar at am c a j = j
t
si =
t
si teorema este demonstrat a.
Presupunem prin absurd c a j j
t
. Consider am subspatiile \
t
= 1(c
1
, ..., c
)
si \
tt
= 1()
0
+1
, ..., )
n
). ntruct c
1
, ..., c
sunt liniar independenti rezult a c a

c
1
, ..., c
este baz a n \ si oim\

t
= j. Analog, oim\
tt
= : j
t
. Deoarece
j(:j
t
) : rezult a c a exist a cel putin un vector nenul n \
t
\
tt
, conform ex-
ercitiului 1.5.3 de la nele capitolului 1. Dac a r ,= 0, r \
t
\
tt
, atunci putem
scrie r =

I=1
r
I
c
I
=
n
=
0
+1
j
ceea ce arat a c a r
|
B
= (r
1
, . . . , r
, 0, . . . , 0) si
r
|
B
0 = (0, . . . , 0, j
0
+1
, . . . , j
n
).
Acum, tinnd cont de (a) si (b), avem c a )(r) =

I=1
`
I
(r
I
)
2
0 si )(r) =
0
+j
0
=
0
+1
j
(j
)
2
_ 0, deoarece cel putin unul dintre scalarii r
1
, ..., r
este nenul
(r ,= 0), iar j
t
t
_ :. Contradictie. Rezult a c a presupunerea f acut a este fals a
si atunci j _ j
t
.
Repetnd rationamentul de mai sus se deduce c a j _ j
t
. Prin urmare j = j
t
.
Analog se arat a c a =
t
.
Num arul coecientilor strict pozitivi dintr-o form a canonic a se numeste in-
dicele pozitiv de inertie, iar num arul coecientilor strict negativi dintr-o
form a canonic a se numeste indicele negativ de inertie.
Denitia 3.5.2 Prin signatura a unei forme patratice ) : \ R n telegem
tripletul (:, r, j), unde : = oim\ , r este rangul lui ), j este indicele pozitiv de
iner tie.
Observatia 3.5.1 Se mai folose ste si deni tia echivalenta: Prin signatura unei
forme patratice ) n telegem perechea (j, ), unde j este indicele pozitiv de in-
er tie, iar este indicele negativ de iner tie.
Observam ca j = r, iar : r este numarul coecien tilor nuli dintr-o
forma canonica.
Exemplul 3.5.2 Formele patratice din exemplele 1) si 2) sec tiunea 3.3 au sig-
natura (8, 8, 2), respectiv (4, 4, 2), iar forma patratica din exemplul din sec tiunea
3.4 are signatura (8, 8, 8).
1. Fie forma biliniar a / : R
3
R
3
R, /(r, j) = 2r
1
j
1
r
2
j
2
r
3
j
3
r
1
j
2
r
2
j
1
r
3
j
1
, \r = (r
1
, r
2
, r
3
), j = (j
1
, j
2
, j
3
) R
3
.
a) F ar a a determina matricea lui / relativ la baza canonic a a lui R
3
, s a se
precizeze dac a / este simetric a sau dac a este antisimetric a;
b) Determinati matricea lui / relativ la baza canonic a a lui R
3
;
c) Ar atati c a exist a si sunt unice dou a forme biliniare pe R
3
, /
1
simetric a
si /
2
antisimetric a astfel ca /(r, j) = /
1
(r, j) /
2
(r, j), \r = (r
1
, r
2
, r
3
),
j = (j
1
, j
2
, j
3
) R
3
;
ATRATICE
d) G asiti forma canonic a a formei p atratice ) asociate formei biliniare
simetrice /
1
, precum si baza lui R
3
relativ la care ) are forma canonic a
g asit a.
2. Folosind metoda lui Gauss s a se aduc a la forma canonic a forma p atratic a
) : R
3
R, )( r) = r
1
r
2
r
2
r
3
(r
3
)
2
, \ r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
.
G asiti baza lui R
3
n raport cu care ) are forma canonic a si signatura lui
) . Ce fel de form a p atratic a este )?
3. Fie forma p atratic a )( r) = (r
1
)
2
(r
2
)
2
8(r
3
)
2
(r
4
)
2
r
1
r
2
8r
2
r
3
r
3
r
4
, pentru orice r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
) R
4
.
S a se aduc a la forma canonic a folosind mai nti metoda lui Jacobi,iar
apoi folosind metoda lui Gauss. Determinati signatura lui ). Ce fel de
form a p atratic a este )?
4. Fie / : R
3
R
3
R o form a biliniar a si E = c
1
, c
2
, c
3
baza canonic a
a lui R
3
. Dac a avem /( c
1
, c
1
) = 1 , /( c
2
, c
2
) = 1 , /( c
3
, c
3
) = 2 , /( c
1

c
2
, c
2
) = 2 , /( c
2
, c
1
c
2
) = 4 , /( c
2
c
3
, c
3
) = 8, /( c
3
, c
2
c
3
) = 1 ,
/( c
1
, c
3
) = 8 si /( c
3
, 2 c
1
c
2
) = , atunci se cer:
a) matricea formei biliniare / n raport cu baza E;
b) ar atati c a / este o form a biliniar a simetric a;
c) expresia analitic a a formei biliniare / n raport cu baza E;
d) matricea si expresia analitic a a formei biliniare / n raport cu o alt a
baz a E
0
= a
1
, a
2
, a
3
, unde a
1
= (1, 0, 1) , a
2
= (0, 1, 1) , a
3
= (1, 1, 0) ;
e) expresia analitic a a formei p atratice ) : R
3
R, )( r) = /( r, r) ,
\ r R
3
, n raport cu baza E;
f) forma canonic a a formei p atratice ) si baza lui R
3
relativ la care ) are
forma canonic a, prin metoda lui Jacobi;
g) signatura lui ).
5. Fie \ un spatiu vectorial real :-dimensional si forma biliniara antisimet-
ric a . : \ \ R. Dac a = (.
I
)
I,=1,n
este matricea lui . relativ
la o baz a E = c
1
, c
2
, ..., c
n
\ , atunci spunem c a . este nedegenerata
dac a ool ,= 0. O form a biliniar a antisimetric a si nedegenerat a pe \ se
numeste forma simplectica pe \ .
a) Ar atati c a determinantul matricii asociate unei forme simplectice relativ
la orice baz a a lui \ este nenul;
b) Dac a exist a o form a simpletic a . denit a pe \ , atunci dimensiunea lui
\ este un num ar par.
6. Fie / : /
2
(R) /
2
(R) R, denit a prin
/(A, 1 ) = 2Tr(A1 ) Tr(A)Tr(1 ) , \A, 1 /
2
(R)
unde Tr() = a
11
a
22
este urma matricii = (a
I
)
I,=1,2
.
a) Ar atati c a / este o form a biliniar a simetric a;
b) G asiti matricea formei biliniare / relativ la baza natural a a lui /
2
(R) ,
E =
_
1
11
=
_
1 0
0 0
_
, 1
12
=
_
0 1
0 0
_
, 1
21
=
_
0 0
1 0
_
, 1
22
=
_
0 0
0 1
__
;
c) G asiti expresia analitic a a formei p atratice asociat a )(A) = /(A, A) ,
relativ la baza natural a a lui /
2
(R) ;
d) Aduceti la forma canonic a forma p atratic a ) si determinati baza core-
spunz atoare;
e) Ar atati c a ) este o form a p atratic a nedenit a.
7. Dac a R
n
[A[ este spatiul vectorial al polinoamelor cu coecienti reali, de
grad cel mult :, se consider a aplicatia
1 : R
n
[A[ R
n
[A[ R
2n3
[A[ denit a prin
1(1, Q) = 1
ttt
Q1
tt
Q
t
1
t
Q
tt
1 Q
ttt
,
unde 1
t
, 1
tt
, 1
ttt
, ... sunt polinoame determinate de derivatele functiei
polinomiale asociat a polinomului 1.
a) Ar atati c a aplicatia 1 este liniar a n ambele argumente si antisimetric a;
b) Dac a se consider a Q = A
n
, atunci s a se determine matricea apli-
catiei liniare q : 1 1(1, Q) relativ la bazele canonice ale domeniului si
codomeniului lui q;
c) Dac a : = 8, ce se spune despre 1cr q si 1: q?
d) Este q un endomorsm diagonalizabil, n cazul : = 8?
8. Fie
=
_
_
1 1 0
1 2 1
0 1 1
_
_
matricea unei forme p atratice ) pe R
3
, relativ la baza cononic a a lui R
3
.
a) Determinati expresia analitic a pentru polara lui );
b) Determinati o baz a a lui R
3
relativ la care ) are o form a canonic a;
c) Determinati signatura lui );
d) Este diagonalizabil un endomorsm al lui R
3
care, relativ la baza canon-
ic a a lui R
3
, are matricea ?
9. Fie ) : R
3
R o form a p atratic a a c arei expresie analitic a, n raport cu
baza canonic a a lui R
3
este
)(r) = (r
1
)
2
(r
2
)
2
4(r
3
)
2
2r
1
r
2
4r
1
r
3
2r
2
r
3
,
\r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
.
a) Se poate aplica metoda lui Jacobi pentru determinarea unei forme
canonice pentru )? Dac a da, s a se determine o form a canonic a pentru
) si baza corespunz atoare, folosind aceast a metod a;
ATRATICE
b) S a se determine o form a canonic a pentru ) si baza corespunz atoare,
folosind metoda lui Gauss;
c) Este ) negativ denit a? Dar negativ semidenit a?
10. Fie matricea =
_
1 2 8
2 1 0
_
. Se cer:
a) Ar atati c a forma biliniar a / care are matricea
|
, relativ la baza
canonic a a lui R
2
, este simetric a;
b) Determinati o form a canonic a pentru forma p atratic a asociat a )(r) =
/(r, r) si baza corespunz atoare;
c) Ar atati c a ) este pozitiv denit a.
Capitolul 4
Spatii euclidiene
4.1 Notiunea de spatiu vectorial euclidian. Pro-
dus scalar, norm a, ortogonalitate
Fie 1 un spatiu vectorial real.
Denitia 4.1.1 O forma biliniara, simetrica si pozitiv denita pe 1 se nume ste
produs scalar pe 1 si se noteaza cu , .
Cu alte cuvinte, aplicatia , : 1 1 R este un produs scalar pe 1 dac a
satisface urm atoarele axiome:
i) cr ,j, . = cr, . , j, ., oricare ar r, j, . 1, c, , R.
ii) r, j = j, r, oricare ar r, j 1.
iii) r, r _ 0, oricare ar r 1; r, r = 0 dac a si numai dac a r = 0.
Propozitia 4.1.1 Daca , este un produs scalar pe 1, atunci
a) ., cr ,j = c., r , ., j, oricare ar r, j, . 1, c, , R.
b)
_
n
I=1
c
I
r
I
, j
_
=
n
I=1
c
I
r
I
, j, oricare ar : N
+
, r
1
, ..., r
n
, j 1, c
1
,
..., c
n
R.
Demonstratie. Se folosesc i), ii) pentru a), iar pentru b) putem folosi metoda
inductiei matematice dup a : _ 1.
Pentru orice r, j 1, scalarul r, j se numeste produsul scalar al vec-
torului r cu vectorul j.
Denitia 4.1.2 Un spa tiu vectorial real 1 nzestrat cu un produs scalar , se
nume ste spatiu vectorial euclidian (pe scurt spatiu euclidian) si se va nota
prin (1, , ).
67
68 CAPITOLUL 4. SPA TII EUCLIDIENE
Exemplul 4.1.1 1) Aplica tia , : R
n
R
n
R, denita prin r, j =
n
I=1
r
I
j
I
, oricare ar r = (r
1
, . . . , r
n
), j = (j
1
, . . . , j
n
) R
n
este un pro-
dus scalar pe R
n
, numit produs scalar canonic. Spa tiul euclidian (R
n
, , )
se nume ste spatiu euclidian canonic.
2) Aplica tia , : C([a, /[) C([a, /[) R, denita prin ), q =
b
_
o
)(t)q(t)dt,
oricare ar ), q C([a, /[) este un produs scalar pe C([a, /[). Deci (C([a, /[), , )
este un spa tiu euclidian.
3) Aplica tia , : R
n
R
n
R, denita prin r, j = r
1
j
1
, oricare ar
r = (r
1
, . . . , r
n
), j = (j
1
, . . . , j
n
) R
n
nu este un produs scalar pe R
n
.
Denitia 4.1.3 Aplica tia | | : 1 [0, ), denita prin |r| =
_
r, r,
oricare ar r 1 se nume ste norma euclidiana, iar |r| se nume ste norma
(sau modulul) vectorului r.
Denitia 4.1.4 Spunem ca vectorii r, j din spa tiul euclidian (1, , ) sunt or-
togonali ( si scriem r l j) daca r, j = 0.
Exemplul 4.1.2 n spa tiul euclidian canonic R
3
, vectorii r = (1, 1, 2) si j =
(1, 1, 0) sunt ortogonali, pentru ca r, j = 0.
Teorema 4.1.1 (generalizarea teoremei lui Pitagora) Fie (1, , ) un spa tiu
vectorial euclidian. Vectorii r, j 1 sunt ortogonali daca si numai daca
|r j|
2
= |r|
2
|j|
2
.
Demonstratie. Deoarece |r j|
2
= r j, r j = r, r2 r, jj, j =
|r|
2
2 r, j |j|
2
, oricare ar r, j 1, rezult a concluzia teoremei.
Observatia 4.1.1 Pentru orice r 1, avem

r, 0
_
=

0, r
_
= 0, pentru ca
r, 0
_
=
r, 0 0
_
=
r, 0
_
r, 0
_
.
Propozitia 4.1.2 Daca vectorii nenuli r
1
, r
2
, ..., r
n
ai spa tiului euclidian
(1, , ) sunt ortogonali doi cte doi (adica r
I
, r
= 0, \i ,= ,), atunci ei sunt

Demonstratie. Fie c
1
r
1
c
2
r
2
c
n
r
n
= 0, c
1
, c
2
, ..., c
n
R. Atunci,
pentru orice , = 1, :, avem 0 =
_
n
I=1
c
I
r
I
, r
_
=
n
I=1
c
I
r
I
, r
= c
, r
.
Cum r
,= 0 avem c a r
, r
, = 0 si atunci c
= 0, pentru orice , = 1, :. Deci,

r
1
, r
2
, ..., r
n
4.2. INEGALITATEA LUI CAUCHY 69
4.2 Inegalitatea lui Cauchy. Unghiul dintre doi
vectori nenuli
Fie (1, , ) un spatiu vectorial euclidian.
Teorema 4.2.1 Oricare ar vectorii r, j 1 are loc inegalitatea
[r, j[ _ |r| |j| , (1)
cu egalitate daca si numai daca vectorii r, j sunt liniar dependen ti.
Demonstratie. Este evident c a dac a r = 0 sau j = 0 atunci (1) are loc, cu
egalitate (r, j sunt liniar dependenti).
Fie r, j 1 0. Atunci, oricare ar t R, avem r tj, r tj _ 0
ceea ce nseamn a
|j|
2
t
2
2 r, j t |r|
2
_ 0, \t R. (*)
Prin urmare ^ = 4 r, j
2
4 |r|
2
|j|
2
_ 0, adic a [r, j[ _ |r| |j|.
Acum, egalitatea are loc n (1) dac a si numai dac a ^ = 0, adic a trinomul de
grad doi n t din (*) are o r ad acin a real a dubl a t
0
, adic a r t
0
j, r t
0
j = 0
ceea ce implic a r t
0
j = 0 sau r = t
0
j. Prin urmare, avem egalitate n (1)
dac a si numai dac a r, j sunt vectori liniar dependenti.
Inegalitatea (1) se numeste inegalitatea lui Cauchy.
Teorema 4.2.2 Norma euclidiana are urmatoarele proprieta ti:
a) |r| = 0 daca si numai daca r = 0.
b) |cr| = [c[ |r|, oricare ar c R, r 1.
c) Inegalitatea lui Minkowski sau inegalitatea triunghiului
|r j| _ |r| |j| , \r, j 1 (2)
Egalitatea are loca daca si numai daca r, j sunt liniar dependen ti.
Demonstratie. a) Este evident. b) |cr| =
_
cr, cr =
_
c
2
r, r = [c[ |r|.
c) Dac a r = 0 sau j = 0, atunci (2) are loc, cu egalitate (r, j sunt liniar
dependenti).
Fie r, j 10. Atunci, avem|r j|
2
= r j, r j = |r|
2
2 r, j
|j|
2
_ |r|
2
2 [r, j[ |j|
2
_ |r|
2
2 |r| |j| |j|
2
= (|r| |j|)
2
,
conform inegalit atii lui Cauchy (1).
Prin urmare, |r j| _ |r| |j|. Este clar c a n (2) avem egalitate dac a
si numai dac a avem egalitate n (1), adic a r, j sunt liniar dependenti.
Dac a r, j 1 0, atunci inegalitatea lui Cauchy este echivalent a cu
r,)
]r]]]
_ 1. Astfel, putem da denitia:

Denitia 4.2.1 Se nume ste unghi al vectorilor nenuli r, j 1, unicul numar
real , [0, [ pentru care
cos , =
r, j
|r| |j|
. (3)
Exemplul 4.2.1 n spa tiul eclidian canonic R
3
, unghiul dintre vectorii r =
(1, 2, 1) si j = (1, 0, 2) este dat de cos , =
r,)
]r]]]
=
1(1)+20+12
_
1
2
+2
2
+1
2
_
(1)
2
+0
2
+2
2
=
1
_
30
, adica , = aiccos
1
_
30
.
Observatia 4.2.1 Oricarui vector r 1, r ,= 0, i putem asocia un vector de
norma 1, r
0
=
1
]r]
r, numit versor al vectorului r (sau vector unitar asociat
lui r).
4.3 Baze ortonormate. Procedeul Gram-Schmidt
Fie (1, , ) un spatiu euclidian :-dimensional (adic a spatiul vectorial 1 are
dimensiunea :).
Denitia 4.3.1 Spunem ca baza E = c
1
, c
2
, . . . , c
n
a lui 1 este ortonor-
mata daca
c
I
, c
= c
I
=
_
0, dac a i ,= ,
1, dac a i = ,
.
Cu alte cuvinte, o baz a este ortonormata dac a vectorii ei au norma egal a cu
1 si sunt ortogonali doi cte doi.
Exemplul 4.3.1 n spatiul euclidian canonic R
n
baza canonica este o baza
ortonormata.
Teorema 4.3.1 n orice spa tiu vectorial euclidian :-dimensional (1, , )
exista baze ortonormate. Mai precis, pornind de la o baza oarecare E =
a
1
, a
2
, . . . , a
n
a lui 1, se poate construi o baza ortonormata E
+
= c
1
, c
2
, . . . , c
n
a lui 1.
1
, a
2
, . . . , a
n
o baz a oarecare a lui 1.
Mai nti, vom construi o baz a E
t
= /
1
, /
2
, . . . , /
n
a lui 1 format a din
vectori nenuli, ortogonali doi cte doi.
Fie /
1
= a
1
. Evident /
1
este nenul. Propunem /
2
= a
2
c
1
2
/
1
si determin am
scalarul c
1
2
astfel nct /
2
l /
1
, adic a 0 =
/
2
, /
1
_
= a
2
, a
1
c
1
2
a
1
, a
1
. Cum
a
1
,= 0 rezult a c a c
1
2
=
o2,o1)
]o1]
2
si astfel vectorul /
2
este determinat. Evident /
2
este nenul, altfel ar trebui ca a
2
c
1
2
/
1
= 0, adic a a
1
, a
2
s a e liniar dependenti,
ceea ce este fals.
Urm arind a folosi metoda inductiei matematice (vericarea ind deja f a-
cut a), presupunem c a am construit vectorii /
1
, /
2
, ..., /
|
(cu 1 _ / _ :), nenuli
4.3. BAZE ORTONORMATE. PROCEDEUL GRAM-SCHMIDT 71
si ortogonali doi cte doi. Ar at am c a putem construi vectorul nenul /
|+1
asa
nct /
|+1
l /
I
, oricare ar i = 1, /.
C aut am /
|+1
de forma /
|+1
= a
|+1
c
1
|+1
/
1
c
|
|+1
/
|
si dorim ca
oricare ar i = 1, 2, ..., / s a avem 0 =
/
|+1
, /
I
_
=
a
|+1
, /
I
_
=1
c
|+1
, /
I
_
.
Deoarece

/
, /
I
_
= 0, oricare ar 1 _ i ,= , _ /, rezult a c a 0 =

a
|+1
, /
I
_
c
I
|+1
_
_
/
I
_
_
2
= 0, oricare ar i = 1, 2, ..., /. Tinnd cont c a toti /
I
( 1 _ i _ /)
sunt nenuli deducem c a c
I
|+1
=
o
k+1
,bi
|bi|
2
, oricare ar i = 1, 2, ..., / si astfel
este determinat vectorul /
|+1
.
Dac a /
|+1
= 0 atunci, cu usurint a, se observ a c a putem scrie 0 = a
|+1

`
1
a
1
`
|
a
|
si atunci avem o combinatie liniar a nul a, n care nu toti scalarii
sunt nuli, de primii / 1 vectori ai bazei E. Absurd. Prin urmare /
|+1
este
nenul.
Prin metoda inductiei matematice am construit baza E
t
= /
1
, /
2
, . . . , /
n
a
lui 1, format a din vectori nenuli, ortogonali doi cte doi.
n nal, dac a lu am c
=
1
|bj|
/
, oricare ar , = 1, :, obtinem baza ortonor-

mat a c autat a E
+
= c
1
, c
2
, . . . , c
n
.
Metoda folosit a n aceast a demonstratie pentru construirea unei baze orto-
normate, pornind de la o baz a oarecare, se numeste procedeul lui Gram-
Schmidt.
Exemplul 4.3.2 Pornind de la baza E = a
1
= (1, 1, 1), a
2
= (0, 1, 0), a
3
=
(1, 1, 1) a spa tiului euclidian canonic R
3
sa se construiasca o baza ortonor-
mata n R
3
.
Rezolvare:
Construim mai nti baza E
t
= /
1
, /
2
, /
3
formata din vectori ortogonali doi
cte doi.
Consideram /
1
= a
1
= (1, 1, 1), /
2
= a
2
c /
1
, /
3
= a
3
, /
1
/
2
,
unde scalarii c, ,, se determina din condi tiile

/
1
, /
2
_
= 0,

/
1
, /
3
_
= 0,
/
2
, /
3
_
= 0. Ob tinem 0 = a
1
, a
2
ca
1
, a
1
= 18c, adica c =
1
3
si atunci
/
2
= a
2

1
3
a
1
=
_
1
3
,
2
3
,
1
3
_
. Din 0 =
/
1
, /
3
_
= a
1
, a
3
, a
1
, a
1

a
1
, /
2
_
=
1 8, si 0 =

/
2
, /
3
_
=

/
2
, a
3
_
,
/
2
, a
1
_

/
2
, /
2
_
=
2
3

2
3
ob tinem
, =
1
3
si = 1, de unde /
3
= a
3

1
3
/
1
/
2
= (1, 0, 1).
Normnd vectorii bazei E
t
, adica construind vectorii c
1
=
1
|b1|
/
1
=
=
_
1
_
3
,
1
_
3
,
1
_
3
_
, c
2
=
1
|b2|
/
2
=
_
1
_
6
,
2
_
6
,
1
_
6
_
, c
3
=
1
|b3|
/
3
=
_
1
_
2
, 0,
1
_
2
_
,
ob tinem baza ortonormata E
+
= c
1
, c
2
, c
3
a spa tiului euclidian canonic R
3
.
Teorema 4.3.2 ntr-un spa tiu euclidian :-dimensional 1 matricea de trecere
de la o baza ortonormata la o alta baza ortonormata este o matrice ortogonala.
1
, c
2
, . . . , c
n
si E
t
= )
1
, )
2
, . . . , )
n
dou a baze
ortonormate ale spatiului euclidian (1, , ) si C = (c
I
)
I,=1,n
matricea de trecere
de la baza E la baza E
t
, adic a )
I
=
n
=1
c
I
c
, 1 _ i _ :. Atunci, oricare ar i,
, = 1, :, c
I
=
)
I
, )
_
=
_
n
|=1
c
|
I
c
|
,
n
s=1
c
s
c
s
_
=
n
|=1
n
s=1
c
|
I
c
s
c
|
, c
s
=
=
n
|=1
n
s=1
c
|
I
c
s
c
|s
=
n
|=1
c
|
I
c
|
, relatii care sunt echivalente cu scrierea ma-

triceal a CC
|
= 1
n
, ceea ce arat a c a matricea C este ortogonal a.
Acum, dac a E = a
1
, a
2
, . . . , a
n
este o baz a oarecare a spatiului euclidian
:-dimensional (1, , ), atunci oricare ar r =
n
I=1
r
I
a
I
si j =
n
I=1
j
I
a
I
1 avem
r, j =
n
I=1
n
=1
r
I
j
a
I
, a
sau r, j =
n
I=1
n
=1
r
I
j
a
I
, unde a
I
no|
= a
I
, a
,
\i, , = 1, :.
Norma lui r este |r| =
_
r, r =
_
n
I=1
n
=1
r
I
r
a
I
, iar cosinusul unghiului
dintre vectorii nenuli r si j este
cos , =
r, j
|r| |j|
=
n
I=1
n
=1
r
I
j
a
I
_
n
I=1
n
=1
r
I
r
a
I
_
n
I=1
n
=1
j
I
j
a
I
.
Exemplul 4.3.3 n spa tiul euclidian (1, , ), n raport cu baza E = a
1
, a
2
,
se dau vectorii r = 8a
1
a
2
, j = a
1
a
2
. Stiind ca |a
1
|
2
= 2, a
1
, a
2
= 1,
|a
2
|
2
= 8, se cere unghiul dintre vectorii r si j.
Rezolvare:
Cum r, j = 8a
1
a
2
, a
1
a
2
= 8 a
1
, a
1
2 a
1
, a
2
a
2
, a
2
= 1,
|r| =
_
8a
1
a
2
, 8a
1
a
2
=
_
0 a
1
, a
1
6 a
1
, a
2
a
1
, a
2
= 8
_
8, |j| =
_
a
1
a
2
, a
1
a
2
=
_
a
1
, a
1
2 a
1
, a
2
a
1
, a
2
=
_
8 rezulta ca cos , =
r,)
]r]]]
=
1
9
, adica , = aiccos
1
9
.
n schimb, dac a consider am n (1, , ) baza ortonormat a E
t
= c
1
, c
2
, . . . , c
n
,
atunci c
I
, c
= c
I
si astfel, pentru orice vectori r =
n
I=1
r
I
c
I
si j =
n
I=1
j
I
c
I
din
1 avem r, j =
n
I=1
n
=1
r
I
j
c
I
=
n
I=1
r
I
j
I
, |r| =
_
n
I=1
(r
I
)
2
, iar
cos , =
r, j
|r| |j|
=
n
I=1
r
I
j
I
_
n
I=1
(r
I
)
2
_
n
I=1
(j
I
)
2
.
4.4. COMPLEMENTUL ORTOGONAL 73
Observnd c a r, j =
n
I=1
r
I
j
I
= r
|
B
0 j
B
0 , putem spune c a produsul scalar este
invariant la schimbari de baze ortonormate, pentru c a r
|
B
0 j
B
0 = (C r
B
00 )
|
(C j
B
00 ) =
r
|
B
00 C
|
C j
B
00 = r
|
B
00 1
n
j
B
00 = r
|
B
00 j
B
00 , unde C este matricea de trecere (matrice
ortogonal a) de la baza ortonormat a E
t
la baza ortonormat a E
tt
.
4.4 Complementul ortogonal al unui subspatiu
vectorial al unui spatiu euclidian
Fie (1, , ) un spatiu euclidian :-dimensional.
Denitia 4.4.1 Spunem ca vectorul r 1 este ortogonal pe subspa tiul vec-
torial 1
1
al lui 1 daca r l j, oricare ar j 1
1
(vom nota r l 1
1
).
Propozitia 4.4.1 Vectorul r 1 este ortogonal pe subspa tiul 1
1
daca si numai
daca el este ortogonal pe ecare vector al unei baze a lui 1
1
.
Demonstratie. Fie E
1
= a
1
, . . . , a
|
o baz a a lui 1
1
si r 1.
Dac a r l 1
1
, atunci este clar c a r este ortogonal pe ecare vector al bazei
E
1
.
Dac a r l a
I
, oricare ar i = 1, /, atunci pentru orice j 1
1
, avem c a
j = j
I
a
I
si astfel r, j = j
I
r, a
I
= 0. Prin urmare, r l 1
1
.
Fie 1
J
1
= r 1[r l 1
1
, unde 1
1
este un subspatiu vectorial al lui 1.
Teorema 4.4.1 Pentru orice subspa tiu vectorial 1
1
al lui 1 au loc urmatoarele
arma tii:
a) 1
J
1
este un subspa tiu vectorial al lui 1.
b) 1 = 1
1
1
J
1
.
Demonstratie. a) Fie r, j 1
J
1
, c, , R, arbitrar xati. Atunci, pentru
orice . 1
1
avem cr ,j, . = cr, . , j, . = 0 0 = 0. Prin urmare,
cr ,j 1
J
1
si astfel, 1
J
1
este un subspatiu vectorial al lui 1.
b) Fie E = c
1
, c
2
, . . . , c
n
o baz a ortonormat a a lui 1 astfel nct E
1
=
c
1
, c
2
, . . . , c
|
s a e o baz a ortonormat a a lui 1
1
(oim1
1
= / _ : = oim1).
Mai nti ar at am c a oim1
J
1
= : /. Pentru aceasta, din faptul c a
1
J
1
= r 1[r l 1
1
= r 1[r l c
, , = 1, / =
_
r =
n
I=1
r
I
c
I
[
_
n
I=1
r
I
c
I
, c
_
= 0, , = 1, /
_
=
_
r =
n
I=1
r
I
c
I
[r
= 0, , = 1, /
_
= 1(c
|+1
, . . . , c
n
), rezult a c a oim1
J
1
= : /.
Mai r amne s a ar at am c a 1
1
1
J
1
= 0. Este clar c a 0 _ 1
1
1
J
1
.
Apoi, dac a r 1
1
1
J
1
avem c a r 1
1
si r 1
J
1
, adic a r, r = 0 ceea ce
implic a r = 0. Prin urmare 1
1
1
J
1
_ 0.
Conform principiului dublei incluziuni 1
1
1
J
1
= 0 si astfel, 1 = 1
1
1
J
1
.
Aceast a teorem a justic a denumirea dat a subspatiului 1
J
1
de complement
ortogonal al subspatiului 1
1
.
Evident, avem c a oricare ar r 1, exist a si sunt unici vectorii r
1
1
1
,
r
2
1
J
1
astfel ca r = r
1
r
2
. Vectorul r
1
se numeste proiectia ortogonal a
a vectorului r pe subspatiul 1
1
, notat a jr
J1
r.
Practic, pentru a determina proiectia ortogonal a a unui vector r 1 pe
subspatiul 1
1
proced am astfel: alegem o baz a E = c
1
, c
2
, . . . , c
n
n 1 astfel
nct E
1
= c
1
, c
2
, . . . , c
|
s a e o baz a a lui 1
1
. Apoi, egalitatea r = r
1
r
2
,
cu r
1
= r
1
c
1
r
|
c
|
1
1
, r
2
1
J
1
o nmultim scalar cu c
I
, i = 1, /.
Obtinem
r, c
I
= r
1
c
1
, c
I
r
|
c
|
, c
I
r
2
, c
I
= r
1
c
1
, c
I
r
|
c
|
, c
I
,
\i = 1, /.
Deci, pentru a g asi pe r
1
este sucient s a determin am scalarii r
1
, ..., r
|
din
sistemul liniar
_
r
1
c
1
, c
I
r
|
c
|
, c
I
= r, c
I
, i = 1, /.
Dac a baza E = c
1
, c
2
, . . . , c
n
este ortonormat a atunci se obtine imediat
c a r
I
= r, c
I
, \i = 1, /.
Exemplul 4.4.1 n spa tiul euclidian (1, , ), relativ la baza ortonormata E =
c
1
, c
2
, c
3
se dau vectorii a
1
= c
1
c
2
c
3
, a
2
= 2c
1
c
2
, r = 2c
1
2c
2
c
3
.
Se cere jr
J1
r, unde 1
1
= 1(a
1
, a
2
).
Rezolvare:
Se observa usor ca vectorii a
1
, a
2
sunt liniar independen ti si atunci a
1
, a
2
este o baza pentru 1

1
. Fie r
1
= r
1
a
1
r
2
a
2
1
1
si r
2
1
J
1
astfel ca r = r
1
r
2
. Atunci r, a
1
= r
1
a
1
, a
1
r
2
a
2
, a
1
r
2
, a
1
= r
1
a
1
, a
1
r
2
a
2
, a
1
,
r, a
2
= r
1
a
1
, a
2
r
2
a
2
, a
2
r
2
, a
2
= r
1
a
1
, a
2
r
2
a
2
, a
2
,
tinnd seama ca r
2
l a
1
si r
2
l a
2
. Ob tinem sistemul
_
8r
1
r
2
= 1
r
1
r
2
= 6
,
a carui solu tie este r
1
=
1
14
, r
2
=
17
14
, adica r
1
= jr
J1
r =
1
14
a
1

17
14
a
2
=
33
14
c
1

18
14
c
2
1
14
c
3
.
4.5 Operatori simetrici: denitie, propriet ati
Fie (1, , ) un spatiu euclidian :-dimensional si ) 1:d(1).
Denitia 4.5.1 Spunem ca operatorul liniar ) este simetric daca
)(r), j = r, )(j), pentru orice r, j 1.
Exemplul 4.5.1 Pe spa tiul euclidian canonic R
2
aplica tia ) : R
2
R
2
,
denita prin )(r) = (2r
1
r
2
, r
1
8r
2
1
, r
2
) R
2
, este
4.5. OPERATORI SIMETRICI: DEFINI TIE, PROPRIET
A TI 75
un operator simetric. ntr-adevar, oricare ar r = (r
1
, r
2
), j = (j
1
, j
2
) R
2
avem )(r), j = (2r
1
r
2
)j
1
(r
1
8r
2
)j
2
= 2r
1
j
1
r
2
j
1
r
1
j
2
8r
2
j
2
si r, )(j) = r
1
(2j
1
j
2
) r
2
(j
1
8j
2
) = 2r
1
j
1
r
2
j
1
r
1
j
2
8r
2
j
2
.
Propozitia 4.5.1 Operatorul liniar ) : 1 1 este simetric daca si numai
daca matricea sa n raport cu o baza ortonormata a lui 1 este simetrica.
1
, c
2
, . . . , c
n
o baz a ortonormat a a lui 1 si =
(a
I
)
I,=1,n
matricea lui ) n raport cu E.
Dac a ) este simetric, atunci )(c
I
), c
= c
I
, )(c
), pentru orice i, , =
1, :. Cum )(c
I
) =
n
|=1
a
|
I
c
|
, oricare ar i = 1, :, rezult a
_
n
|=1
a
|
I
c
|
, c
_
=
_
c
I
,
n
|=1
a
|
c
|
_
, pentru orice i, , = 1, : sau
n
|=1
a
|
I
c
|
, c
=
n
|=1
a
|
c
I
, c
|
, pen-
tru orice i, , = 1, :, adic a
n
|=1
a
|
I
c
|
=
n
|=1
a
|
c
I|
, pentru orice i, , = 1, : sau
a
I
= a
I
, pentru orice i, , = 1, :. Deci, este o matrice simetric a.

Reciproc, dac a matricea este simetric a (adic a a
I
= a
I
, pentru orice i,
, = 1, :), atunci oricare ar r =
n
I=1
r
I
c
I
si j =
n
I=1
j
I
c
I
avem )(r), j =
_
n
I=1
r
I
)(c
I
),
n
=1
j
_
=
=
n
I=1
n
=1
n
|=1
r
I
j
a
|
I
c
|
, c
_
=
n
I,,|=1
r
I
j
a
|
I
c
|
=
n
I,=1
r
I
j
I
=
n
I,=1
j
r
I
a
I
=
r, )(j), datorit a simetriei lui . Deci, ) este simetric.
Observatia 4.5.1 Matricea unui operator simetric este simetrica indiferent de
baza ortonormata la care ne raportam. ntr-adevar, daca si 1 sunt matricile
operatorului simetric ) relativ la bazele ortonormate E, respectiv E
t
, iar C este
matricea de trecere de la E la E
t
, atunci 1 = C
1
C. Daca este simetrica
atunci 1
|
= (C
1
C)
|
= C
|
|
(C
1
)
|
= C
1
C = 1, deoarece CC
|
= 1
n
.
Deci, 1 este simetrica.
Propozitia 4.5.2 Toate radacinile ecua tiei caracteristice asociate unui opera-
tor simetric sunt reale.
Demonstratie. Fie ) 1:d(1) un operator simetric si matricea sa n
raport cu baza ortonormat a E = c
1
, . . . , c
n
.
Fie `
0
C o r ad acin a oarecare a ecuatiei caracteristice ool( `1
n
) = 0.
Atunci, solutia nenul a r
|
= (r
1
, . . . , r
n
) a sistemului liniar omogen (`
0
1
n
) r =
0 are eventual componente complexe, pentru c a are numai elemente nu-

mere reale. Dac a nmultim, matriceal, cu r
|
= (r
1
, . . . , r
n
), unde r
I
este
conjugatul complex al lui r
I
C, atunci obtinem r
|
(`
0
1
n
) r =

0 sau
r
|
r = `
0
r
|
r = `
0
n
I=1
r
I
2
, de unde avem c a `
0
R, deoarece
n
I=1
r
I
2
R
si r
|
r R (deoarece r
|
r = r
|
r = r
|
r = ( r
|
r)
|
= r
|
|
r = r
|
r).
Propozitia 4.5.3 Daca c 1 este un vector propriu al operatorului simetric
) : 1 1, atunci exista un subspa tiu 1
1
al lui 1, de dimensiune : 1,
invariant fa ta de ) astfel ca c l 1
1
.
Demonstratie. Dac a consider am subspatiul 1
1
= (1(c))
J
, atunci este clar c a c
este ortogonal pe 1
1
si are dimensiunea :1. R amne de ar atat c a )(1
1
) _ 1
1
.
Pentru aceasta, dac a ` este valoarea proprie a lui ), corespunz atoare lui c,
atunci pentru orice r 1
1
avem c a )(r), c = r, )(c) = r, `c = `r, c =
0,ntruct r l c. Deci, )(r) 1
1
, \r 1
1
.
Teorema 4.5.1 Pentru orice operator simetric ) : 1 1 exista o baza orto-
normata a lui 1 formata numai din vectori proprii ai lui ). Mai precis, orice
operator simetric ) : 1 1 este diagonalizabil, iar matricea sa diagonala are
pe diagonala principala valorile proprii ale lui ), scrise de attea ori ct arata
ordinul lor de multiplicitate.
Demonstratie. Fie `
1
o valoare proprie (real a) a lui ) si c
1
1 un vector
propriu unitar asociat lui `
1
. Atunci, exist a un subspatiu 1
1
al lui 1, de
dimensiune :1, ortogonal pe c
1
si invariant fat a de ). Cum restrictia lui ) la
1
1
, )
1
: 1
1
1
1
, r amne operator simetric rezult a c a exist a cel putin o valoare
proprie (real a) `
2
a lui )
1
si c
2
1
1
un vector propriu unitar asociat lui `
2
. Prin
urmare putem g asi un subspatiu 1
2
al lui 1
1
, de dimensiune : 2, ortogonal
pe c
2
si invariant fat a de )
1
. Este clar c a c
2
l c
1
. Se repet a rationamentul cu
1
2
si )
2
restrictia lui )
1
la 1
2
, s.a.m.d. si dup a : pasi vom determina o baz a
ortonormat a E = c
1
, c
2
, . . . , c
n
a lui 1, format a numai din vectori proprii.
Exemplul 4.5.2 Fie operatorul simetric ) : 1 1 care, n raport cu baza
ortonormata E = c
1
, c
2
, c
3
a lui 1, are matricea
=
_
_
4 2 1
2 4 1
1 1 1
_
_
.
Sa se determine o baza ortonormata a lui 1 fa ta de care matricea lui ) are
forma diagonala.
Rezolvare:
A TI 77
Ecua tia caracteristica a lui )
4 ` 2 1
2 4 ` 1
1 1 1 `
= 0,
are radacinile `
1
= 0, `
2
= 8, `
3
= 6. Vectorii proprii corespunzatori
acestor valori proprii sunt a
1
= c
1
c
2
2c
3
, a
1
= c
1
c
2
c
3
, a
1
= c
1
c
2
si se
observa ca sunt ortogonali doi cte doi. Daca consideram /
1
=
1
]o1]
a
1
=
1
_
6
c
1
1
_
6
c
2
2
_
6
c
3
, /
2
=
1
]o2]
a
2
=
1
_
3
c
1

1
_
3
c
2

1
_
3
c
3
, /
3
=
1
]o3]
a
3
=
1
_
2
c
1
1
_
2
c
2
,
atunci ob tinem baza ortonormata E
+
= c
1
, c
2
, c
3
a lui 1 fa ta de care ) are
matricea diagonala
1 =
_
_
0 0 0
0 8 0
0 0 6
_
_
.
Propozitia 4.5.4 Vectorii proprii ai unui operator simetric corespunzatori la
valori proprii distincte sunt ortogonali.
Demonstratie. Fie `
1
, `
2
valori proprii distincte ale operatorului simetric
) si a
1
, a
2
vectori proprii corespunz atori. Atunci, )(a
1
), a
2
= `
1
a
1
, a
2
=
`
1
a
1
, a
2
si a
1
, )(a
2
) = a
1
, `
2
a
2
= `
2
a
1
, a
2
. Cum) este simetric, obtinem
(`
1
`
2
) a
1
, a
2
= 0 sau a
1
, a
2
= 0, pentru c a `
1
,= `
2
.
Exemplul 4.5.3 Fie (1, , ) un spa tiu vectorial euclidian real cu baza orto-
normata E = c
1
, c
2
, c
3
si a = c
1
c
2
2 c
3
. Daca ) : 1 1 este denita
prin
)( r) = r, a a , \ r 1,
se cer:
a) Arata ti ca ) este un operator liniar si simetric;
b) Scrie ti matricea lui ) n raport cu baza E si ecua tiile lui ) relativ la aceea si
baza;
c) Determina ti 1cr ) si 1:) ;
d) Determina ti o baza ortonormata a lui 1cr ) ;
e) Gasi ti o baza ortonormata a lui 1 relativ la care matricea lui ) este diagonala.
Rezolvare:
a) Deoarece avem )(c r , j) = c r , j, a a = c r, a a , j, a a =
= c r, a a , j, a a = c)( r) ,)( j), oricare ar c, , R si r, j 1 ,
rezulta ca ) 1:d (1) .
) este simetric pentru ca:
)( r), j = r, a a, j = a, j r, a = j, a r, a = r, j, a a = r, )( j),
\ r, j 1 .
b) Deoarece ) este un operator liniar simetric rezulta ca matricea sa, relativ la
baza ortormata E, este simetrica. Se calculeaza )( c
I
), i = 1, 2, 8.
)( c
1
) = c
1
, a a = 1 a = a = c
1
c
2
2 c
3
,
)( c
2
) = c
2
, a a = (1) a = a = c
1
c
2
2 c
3
,
)( c
3
) = c
3
, a a = 2 a = a = 2 c
1
2 c
2
4 c
3
.
(deoarece c
I
, c
= c
I
)
Deci, matricea lui ) relativ la E este
=
_
_
1 1 2
1 1 2
2 2 4
_
_
Prin urmare, cum

)() r
B
=
_
_
j
1
j
2
j
3
_
_
= r
B
=
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
, ob tinem ecua tiile
lui ) relativ la baza E :
_
_
_
j
1
= r
1
r
2
2r
3
j
2
= r
1
r
2
2r
3
j
3
= 2r
1
2r
2
4r
3
c) Nucleul operatorului ) este 1cr ) = r 1[)( r) =

0 =
=
_
r =
3
I=1
r
I
c
I
1[(r
1
, r
2
, r
3
) solu tie pentru sistemul
_
_
_
r
1
r
2
2r
3
= 0
r
1
r
2
2r
3
= 0
2r
1
2r
2
4r
3
= 0
_
_
_
.
Se observa ca rangul matricii asociate acestui sistem liniar omogen este 1 si
atunci oim1cr ) = oim1 ra:q = 2 .
Rezolvam sistemul pentru a gasi o baza pentru 1cr), adica un sistem funda-
mental de solu tii pentru sistemul omogen de mai sus.
Avem solu tia generala
_
_
_
r
1
= c 2,
r
2
= c
r
3
= ,
(c, , R)
si prin urmare r 1cr ) daca si numai daca r = (c 2,) c
1
c c
2
, c
3
,
c, , R, adica
r = c a
1
, a
2
, unde a
1
= c
1
c
2
si a
2
= 2 c
1
c
3
. Deci 1cr ) =
c a
1
, a
2
[c, , R = 1( a
1
, a
2
) si
E
1
= a
1
, a
2
este o baza pentru 1cr ) pentru ca rangul matricii pe ale carei
coloane avem coordonatele vectorilor a
1
si a
2
, relativ la baza E, este 2.
Acum, oim1:) = oim1 oim1cr ) = ra:q = 1 si
1:) = )( r)[ r 1 = (r
1
r
2
2r
3
) c
1
(r
1
r
2
2r
3
) c
2
(2r
1
2r
2
4r
3
) c
3
[r
I
R .
Deci 1:) = (r
1
r
2
2r
3
)( c
1
c
2
2 c
3
)[r
I
R = 1( a) si astfel a este
o baza pentru 1:) .
d) Deoarece a
1
, a
2
= 2 0 0 = 2 rezulta ca E
1
= a
1
, a
2
nu este baza
ortonormata pentru 1cr ) . Pentru a ob tine o baza ortonormata vom utiliza
procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, plecnd de la baza E
1
.
Se considera q
1
= a
1
si q
2
= a
2
c q
1
, unde c R se aa din condi tia de
A TI 79
ortogonalitate q
1
, q
2
= 0 .
Din 0 = q
1
, q
2
= a
1
, a
2
c a
1
, a
1
rezulta 22c = 0 , adica c = 1 . Astfel,
ob tinem ca q
1
= a
1
= c
1
c
2
si q
2
= a
2
q
1
= c
1
c
2
c
3
.
Acum, calculnd | q
1
| =
_
q
1
, q
1
=
_
1
2
1
2
0
2
=
_
2 si | q
2
| =
_
q
2
, q
2
=
_
(1)
2
1
2
1
2
=
_
8 si considernd
)
1
=
1
| q
1
|
q
1
,

)
2
=
1
| q
2
|
q
2
rezulta ca 1
+
1
=
_
)
1
=
1
_
2
( c
1
c
2
),

)
2
=
1
_
3
( c
1
c
2
c
3
)
_
este o baza orto-
normata a lui 1cr ) .
e) Ecua tia caracteristica ool(`1
3
) = 0 are toate radacinile reale (pentru ca
este matrice simetrica).
1 ` 1 2
1 1 ` 2
2 2 4 `
= 0 =`
2
(` 6) = 0
si atunci valorile proprii sunt `
1
= `
2
= 0 , `
3
= 6 .
Baza ortonormata relativ la care matricea lui ) este diagonala este E
+
=
1
,
2
,
3
,
unde
I
este un vector propriu (versor) corespunzator valorii proprii `
I
, iar
forma diagonala a matricii operatorului ) este:
1 =
_
_
`
1
0 0
0 `
2
0
0 0 `
3
_
_
(`
1
= `
2
= 0; `
3
= 6)
Pentru `
1,2
= 0 avem sistemul
(`
1
1
3
)
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
=
_
_
_
r
1
r
2
2r
3
= 0
r
1
r
2
2r
3
= 0
2r
1
2r
2
4r
3
= 0
de unde rezulta ca subspa tiul propriu crespunzator valorii proprii 0 este \
0
=
1cr () 0 1
3
) = 1cr ) si atunci
1
=

)
1
=
1
_
2
( c
1
c
2
) ,
2
=

)
2
=
1
_
3
( c
1

c
2

8) . Pentru `
3
= 6 avem sistemul
(`
3
1
3
)
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
=
_
_
_
r
1
r
2
2r
3
= 0
r
1
r
2
2r
3
= 0
2r
1
2r
2
2r
3
= 0
de unde rezulta r
1
= c,2, r
2
= c,2, r
3
= c, c R si astfel subspa tiul propriu
crespunzator valorii proprii 6 este \
6
= 1cr () 6 1
3
) = c( c
1
c
2
2 c
3
)[c
R = 1( a) , cu a = c
1
c
2
2 c
3
.
Luam
3
=
1
] o]
a =
1
_
6
( c
1
c
2
2
8) si astfel ob tinem baza ortonormata E

+
( stiind ca vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte, pentru un
operator liniar si simetric, sunt ortogonali).
Observam ca 1cr ) 1:) = 1 .
4.6 Metoda transform arilor ortogonale de aduc-
ere la forma canonic a a unei forme p atratice
denit a pe un spatiu euclidian
Fie (1, , ) un spatiu euclidian :-dimensional si ) : 1 R o form a p atratic a
care n raport cu o baz a ortonormat a E = c
1
, c
2
, . . . , c
n
a lui 1 are expresia
analitic a )(r) =
n
I,=1
r
I
r
a
I
, pentru orice r = r
I
c
I
1.
Ne propunem s a determin am o form a canonic a pentru forma p atratic a ) si
baza ortonormata corespunz atoare, folosind propriet atile operatorilor simetrici.
n acest sens, e n 1:d(1) operatorul simetric care are aceeasi matrice ca
si forma p atratic a ), = (a
I
)
I,=1,n
, relativ la baza ortonormat a E. Atunci,
)(r) = r
|
B
r
B
= r, n(r), \r 1. Mai mult, exist a o baz a ortonormat a
E
+
= )
1
, )
2
, . . . , )
n
a lui 1 n raport cu care matricea lui n are forma
digonal a 1 = diaq(`
1
, . . . , `
n
), unde `
1
, ..., `
n
sunt valorile proprii ale lui
n. Prin urmare, oricare ar r =
n
I=1
j
I
)
I
1 avem )(r) = r, n(r) =
_
n
I=1
j
I
)
I
, n
_
n
=1
j
__
=
=
n
I=1
n
=1
j
I
j
)
I
, n()
)
_
=
n
I=1
n
=1
j
I
j
)
I
, `
_
=
n
I,=1
`
j
I
j
)
I
, )
_
=
n
I,=1
`
j
I
j
c
I
=
n
I=1
`
I
(j
I
)
2
.
Am ar atat astfel c a pentru orice form a p atratic a denit a pe un spatiu euclid-
ian :-dimensioanal 1 se poate g asi o baz a ortonormat a relativ la care forma
p atratic a are o form a canonic a. Aceast a metod a de aducere la forma canonic a
a unei forme p atratice denit a pe un spatiu euclidian :-dimensional se numeste
metoda transform arilor ortogonale (sau metoda valorilor proprii si vecto-
rilor proprii ). Se va vedea n partea de geometrie analitic a c a aceast a metod a
este deosebit de util a pentru aducerea ecuatiei curbelor si suprafetelor algebrice
de ordinul al doilea (conice si cuadrice) la forma canonic a si pentru clasicarea
lor.
Exemplul 4.6.1 Considernd pe R
3
produsul scalar canonic sa se aduca la
forma canonica, cu ajutorul metodei transformarilor ortogonale, forma patratica
) : R
3
R care, n raport cu baza canonica E = c
1
, c
2
, c
3
, are expresia
analitica
)(r) = (r
1
)
2
(r
2
)
2
4(r
3
)
2
2r
1
r
2
4r
3
r
1
4r
2
r
3
, \r = (r
1
, r
2
, r
3
) R
3
.
Rezolvare:
Determinam valorile proprii ale operatorului simetric n : R
3
R
3
care are
matricea
=
_
_
1 1 2
1 2 2
2 2 4
_
_
,
ca si forma patratica ), relativ la baza canonica a lui R
3
.
Ecua tia caracteristica ool( `1
3
) = 0 devine `
3
6`
2
= 0 si atunci
`
1
= `
2
= 0, `
3
= 6 sunt valorile proprii ale lui n. Atunci o forma canonica
pentru ) este
)(r) = `
1
(j
1
)
2
`
2
(j
2
)
2
`
3
(j
3
)
2
= 6(j
3
)
2
, \r = j
I
)
I
R
3
,
unde E
+
= )
1
, )
2
, )
3
este baza ortonormata a lui R
3
, relativ la care ) are
forma canonica de mai sus. Pentru a determina vectorii lui E
+
, vom gasi nti
vectorii proprii ai lui n:
Pentru `
1,2
= 0 rezolvam sistemul liniar omogen
_
(01
3
) r =
0, adica
_
_
_
r
1
r
2
2r
3
= 0
r
1
r
2
2r
3
= 0
2r
1
2r
2
4r
3
= 0
, care are solu tia de forma (c2,, c, ,), unde c, ,
R. Atunci avem a
1
= (1, 1, 0), a
2
= (2, 0, 1) vectori proprii corespunzatori
valorii proprii duble `
1,2
= 0 care formeaza o baza (neortonormata) pentru
subspa tiul propriu \
0
.
Pentru `
3
= 6 rezolvam sistemul liniar omogen
_
(61
3
) r =
0, adica
_
_
_
r
1
r
2
2r
3
= 0
r
1
r
2
2r
3
= 0
2r
1
2r
2
2r
3
= 0
, care are solu tia de forma (c, c, 2c), unde c R.
Atunci a
3
= (1, 1, 2) este un vector propriu asociat lui `
3
= 6 si formeaza o
baza pentru subspa tiul propriu \
6
.
Normam vectorul a
3
si ob tinem versorul )
3
=
1
]o3]
a
3
=
_
1
_
6
,
1
_
6
,
2
_
6
_
,
iar pentru sistemul a
1
= (1, 1, 0), a
2
= (2, 0, 1) aplicam procedeul Gram-
Schmidt, adica luam /
1
= a
1
= (1, 1, 0), /
2
= a
2
c/
1
, unde c R se aa
din condi tia

/
1
, /
2
_
= 0. Atunci c = 1 si astfel /
2
= (1, 1, 1).
Rezulta baza ortonormata a lui \
0
,
_
)
1
=
1
]o1]
a
1
=
_
1
_
2
,
1
_
2
, 0
_
, )
2
=
1
]o2]
a
2
=
_
1
_
3
,
1
_
3
,
1
_
3
__
.
Prin urmare, am determinat baza ortonormata E
+
= )
1
, )
2
, )
3
a lui R
3
corespunzatoare formei canonice gasite.
1. Pe spatiul vectorial aritmetic R
n
se consider a aplicatia biliniar a << ,
denit a prin
<< r, j = r
1
j
1
2r
2
j
2
8r
3
j
3
:r
n
j
n
,
pentru orice r = (r
1
, r
2
, ..., r
n
), j = (j
1
, j
2
, ..., j
n
).
a) Ar atati c a << , este un produs scalar pe R
n
;
b) Vericati c a baza canonic a a lui R
n
este ortonormat a n raport cu acest
produs scalar;
c) Ar atati c a exist a /
1
, /
2
0 astfel nct /
1
[r[ _ [[r[[ _ /
2
[r[, \r R
n
,
unde [ [ reprezint a norma asociat a produsului canonic < , pe R
n
si
[[ [[ reprezint a norma asociat a produsului scalar << , ;
d) Scrieti inegalitatea lui Cauchy pentru produsul scalar << , .
Comparati-o cu inegalitatea lui Cauchy scris a pentru produsul scalar canonic
< , .
2. Fie 1 un spatiu vectorial real, :-dimensional dotat cu dou a produse scalare
< ,
1
si < ,
2
. S a se arate c a oricare ar perechea de vectori nenuli
r, j 1, unghiurile dintre cei doi vectori, corespunz atoare celor dou a
produse scalare, sunt egale dac a si numai dac a exist a ` 0 astfel nct
< r, j
1
= ` < r, j
2
, pentru orice r, j 1.
3. In spatiul vectorial aritmetic R
3
se consider a vectorii a
1
= (1, 0, 1), a
2
=
(1, 1, 0), a
3
= (0, 1, 1), a = (1, 2, 8), / = (1, 0, 4). S a se calculeze unghiul
vectorilor a, / n spatiul vectorial euclidian
_
R
3
, < ,
_
, unde < , este
produsul scalar pe R
3
n raport cu care baza a
1
,a
2
,a
3
este ortonormat a.
4. n spatiul euclidian canonic R
5
se d a subspatiul
1
1
=
_
r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
, r
5
)
_
r
1
r
2
r
3
r
4
r
5
= 0
r
1
r
2
r
3
r
4
r
5
= 0
_
a) Determinati complementul ortogonal al lui 1
1
, 1
J
1
;
b) Determinati jr
J1
r, unde r = (8, 1, 2, 2, 0) .
5. Fie spatiul euclidian canonic R
4
si forma p atratic a
) : R
4
R, care relativ la baza canonic a E a lui R
4
are expresia analitic a
)( r) = 4r
1
r
2
2r
1
r
4
2r
2
r
3
4r
3
r
4
, r = (r
1
, r
2
, r
3
, r
4
) R
4
.
Folosind metoda transform arilor ortogonale s a se aduc a la forma canonic a
forma p atratic a ). S a se g aseasc a baza relativ la care ) are expresia
canonic a, precum si signatura lui ).
6. Dac a = (a
I
)
I,=1,n
este matricea unei forme p atratice pozitiv denite
pe un spatiu vectorial real \ , atunci ar atati c a are loc inegalitatea
_
_
n
I,=1
a
I
r
I
j
_
_
2
_
_
_
n
I,=1
a
I
r
I
r
_
_
_
_
n
I,=1
a
I
j
I
j
_
_
pentru orice numere reale r
1
, r
2
, ..., r
n
, j
1
, j
2
, ..., j
n
.
7. Fie (1, , ) un spatiu vectorial euclidian real si a
1
, a
2
, . . . , a
n
un sistem
ortonormat de vectori din 1 care veric a proprietatea
| r|
2
=
n
|=1
a
|
, r
2
, \ r 1
Ar atati c a a
1
, a
2
, . . . , a
n
este baz a pentru 1.
8. Fie /
s
(:; R) = /
n
(R)[ =
|
spatiul vectorial real al matricilor
p atratice de ordinul :, simetrice, cu elemente reale. Dac a se consider a
aplicatia , : /
s
(:; R) /
s
(:; R) R , dat a prin , 1
Jt}
= Tr(1) ,
\, 1 /
s
(:; R) , atunci:
a) S a se arate c a , este un produs scalar pe spatiul vectorial real /
s
(:; R) ;
b) Pentru : = 2, s a se determine matricea produsului scalar ,
relativ la baza canonic a a lui /
s
(2; R),
E =
_
1
1
=
_
1 0
0 0
_
, 1
2
=
_
0 1
1 0
_
, 1
3
=
_
0 0
0 1
__
;
c) Pentru : = 2, s a se ortonormeze baza
E =
_
1
=
_
1 1
1 0
_
,
2
=
_
0 1
1 0
_
,
3
=
_
0 2
2 1
__
.
9. Fie spatiul vectorial euclidian real (sau complex) (1, < , ) de dimen-
siune nit a :, cu baza ortonormat a E = c
1
, ..., c
n
. Dac a se consider a o
baza ortogonal a E
t
= a
1
, ..., a
n
, s a se calculeze determinantul matricii
de trecere de la baza E la baza E
t
n functie de lungimile vectorilor bazei
E
t
.
10. Fie T spatiul vectorial real al functiilor reale continue denite pe intervalul
[0, 2[. Se deneste aplicatia
(), q) T T < ), q, =
2t
_
0
)(t)q(t)dt R.
a) Ar atati c a perechea (T, < , ) este un spatiu eculidian;
b) Dac a )
0
(r) = 1, )
2n1
(r) = cos :r, )
2n
(r) = sin:r, : N
+
, atunci
ar atati c a sistemul de functii o = )
0
, )
1
, )
2
, ... este liniar independent
n T;
c) Ortonormati sistemul o, folosind procedeul Gram-Schmidt;
d) G asiti proiectia ortogonal a a functiei )(r) = r pe subspatiul lui T
generat de functiile
1
_
2t
)
0
,
1
_
t
)
1
, ...,
1
_
t
)
2n
.
Partea II
GEOMETRIE
ANALITIC
A
85
Capitolul 5
Vectori liberi
5.1 Notiunea de vector liber
Fie 1
3
spatiul punctual tridimensional al geometriei elementare si T multimea
dreptelor din 1
3
.
Pe multimea T denim relatia binar a "-" astfel: "pentru d
1
, d
2
T,
spunem c a d
1
- d
2
dac a d
1
| d
2
sau d
1
= d
2
".
Evident c a relatia "-" este o relatie de echivalent a pe T. Clasa de echivalent a
d = q T[q - d a dreptei d T, n raport cu "-", se va numi directia

dreptei d. Mai exact, dac a d
1
, d
2
T si d
1
- d
2
atunci spunem c a dreptele d
1
si d
2
au aceeasi directie.
Elementele multimii 1
3
(care sunt puncte) le vom nota cu , 1, C, ...
O pereche ordonat a de puncte din 1
3
, adic a elementul (, 1) 1
3
1
3
, se
numeste segment orientat (sau vector legat), de origine si extremitate 1.
Dac a = 1, atunci segmentul orientat (, ) se numeste segmentul orientat
nul.
Dreapta determinat a de punctele distincte , 1 se numeste suportul seg-
mentului orientat (, 1).
Spunem c a segmentele orientate nenule (, 1), (C, 1) au aceeasi directie
dac a dreptele lor suport au aceeasi directie. Deoarece printr-un punct 1
3
trec o innitate de drepte, de directii diferite, spunem c a segmentul orientat nul
(, ) are directia nedeterminat a.
Distanta dintre punctele , 1 1
3
se numeste m arimea (sau lungimea)
segmentului orientat (, 1) si se noteaz a d(, 1). Evident, m arimea unui seg-
ment orientat este zero dac a si numai dac a el este segmentul nul.
Spunem c a segmentele orientate nenule (, 1) si (C, 1), cu dreptele suport
paralele, au acelasi sens dac a punctele 1 si 1 se a a de aceeasi parte a dreptei
determinate de punctele si C, n planul dreptelor suport.
Fie acum segmentele orientate nenule (, 1) si (C, 1), cu aceeasi dreapt a
suport si e (1, 1) un segment orientat nenul cu dreapta suport paralela cu
dreapta suport a segmentelor (, 1) si (C, 1). Dac a (, 1) are acelasi sens cu
87
88 CAPITOLUL 5. VECTORI LIBERI
(1, 1) si (C, 1) are acelasi sens cu (1, 1), atunci spunem c a (, 1) si (C, 1)
au acelasi sens. Convenim s a spunem c a sensul unui segment orientat nul este
nedeterminat. Despre dou a segmente orientate nenule cu aceeasi directie, dar
care nu au acelasi sens spunem ca au sensuri opuse.
Acum suntem n m asur a s a denim pe 1
3
1
3
relatia de echipolent a a
segmentelor orientate.
Denitia 5.1.1 Spunem ca segmentele orientate (, 1), (C, 1) 1
3
1
3
sunt
echipolente ( si scriem (, 1) ~ (C, 1)) daca
1) (, 1), (C, 1) sunt nenule si au aceea si direc tie, sens si marime, sau
2) (, 1), (C, 1) sunt segmente orientate nule.
Propozitia 5.1.1 Rela tia de echipolen ta a segmentelor orientate din 1
3
este o
rela tie de echivalen ta pe 1
3
1
3
, adica rela tia "~" are proprieta tile:
a) "~" este reexiva: \(, 1) 1
3
1
3
, avem (, 1) ~ (, 1).
b) "~" este simetrica: Daca (, 1) ~ (C, 1) atunci (C, 1) ~ (, 1).
c) "~"este tranzitiva: Daca (, 1) ~ (C, 1) si (C, 1) ~ (1, 1) atunci
(, 1) ~ (1, 1).
Demonstratie. Exercitiu!
Prin urmare, relatia de echipolent a "~" mparte multimea 1
3
1
3
n clase de
echivalent a care se vor numi vectori liberi. Multimea ct 1
3
1
3
, ~ a tuturor
claselor de echivalent a se va nota cu \
3
si se va numi multimea vectorilor
liberi din spatiu. Clasa de echivalent a care are drept reprezentant segmentul
orientat (, 1) se va nota prin 1, adic a
1 = (C, 1) 1
3
1
3
[(C, 1) ~ (, 1).
Vectorii liberi se vor nota prin 1, C1, ..., cnd punem n evident a un
reprezentant sau prin a, /, a
1
, a
2
, ..., cnd nu exist a pericol de confuzii. Vectorul
liber 0 = (, ) 1
3
1
3
[ 1
3
se numeste vectorul liber nul (sau
vectorul nul ).
Denitia 5.1.2 Prin marimea, directia si sensul vectorului liber a = 1
\
3
n telegem marimea, direc tia si sensul segmentului orientat (, 1) a. Vec-
torul nul are marimea egala cu 0, iar direc tia si sensul sunt nedeterminate.
M arimea (sau lungimea) vectorului liber a se va nota prin |a|. Astfel,
_
_
0
_
_
= 0.
Denitia 5.1.3 a) Spunem ca doi vectori liberi nenuli sunt coliniari daca au
aceea si direc tie.
b) Vectorul nul este coliniar cu orice vector liber.
Propozitia 5.1.2 a) Oricare ar (, 1), (C, 1) 1
3
1
3
cu (, 1) ~ (C, 1)
rezulta ca (, C) ~ (1, 1) .
b) Oricare ar (, 1) 1
3
1
3
si C 1
3
, exista un singur punct 1 1
3
astfel nct (, 1) ~ (C, 1).
Demonstratie. Exercitiu!
5.2. SPA TIUL VECTORIAL REAL 8-DIMENSIONAL \
3
89
5.2 Spatiul vectorial real 3-dimensional V
8
Vom construi pe multimea \
3
a vectorilor liberi din spatiu o structur a de spatiu
vectorial real de dimensiune 8.
Fie a, / \
3
si un punct arbitrar din 1
3
. Atunci, exist a dou a puncte
unic determinate 1, C 1
3
astfel nct (, 1) a, (1, C) /. Prin denitie,
vectorul C \
3
se va numi suma vectorilor liberi a, / si vom scrie a/ = C.
Aplicatia : \
3
\
3
\
3
care asociaz a ec arei perechi de vectori liberi
(a, /) vectorul sum a a /, denit mai sus, este o lege de compozitie intern a pe
\
3
care se va numi adunarea vectorilor liberi.
Se poate ar ata c a adunarea vectorilor liberi este corect denit a, adic a vec-
torul sum a a / nu depinde de alegerea punctului 1
3
. ntr-adev ar, dac a
t
1
3
este un alt punct si (
t
, 1
t
) a, (1
t
, C
t
) /, atunci avem c a
t
C
t
=
C deoarece (, 1) ~ (
t
, 1
t
) implic a (,
t
) ~ (1, 1
t
) si (1, C) ~ (1
t
, C
t
)
implic a (1, 1
t
) ~ (C, C
t
), de unde, n baza tranzitivit atii relatiei "~", avem
(,
t
) ~ (C, C
t
) ceea ce implic a (, C) ~ (
t
, C
t
).
Regula de adunare a vectorilor liberi prezentat a aici se numeste regula tri-
unghiului.
Propozitia 5.2.1 Mul timea \
3
mpreuna cu adunarea vectorilor liberi formeaza
un grup comutativ.
Demonstratie. a) Adunarea vectorilor liberi este asociativ a, adic a oricare ar
a, /, c \
3
avem (a /) c = a (/ c). ntr-adev ar, dac a (, 1) a,
(1, C) /, (C, 1) c atunci (a /) c = C C1 = 1, a (/ c) =
1 11 = 1.
b) Adunarea vectorilor liberi este comutativ a, adic a oricare ar a, / \
3
avem a/ = /a. ntr-adev ar, dac a (, 1) a, (1, C) /, atunci a/ = C,
iar dac a (1, C) /, (C, 1) a, atunci / a = 11. R amne de ar atat c a
C = 11. Cum (, 1), (C, 1) a rezult a (, C) ~ (1, 1), adic a C = 11.
c) Vectorul nul 0 este element neutru pentru adunarea vectorilor liberi,
deoarece oricare ar a \
3
, dac a (, 1) a, (1, 1) 0, avem a0 = 1 = a.
Cum adunarea vectorilor liberi este comutativ a rezult a c a a 0 = 0 a = a,
\a \
3
.
d) Pentru orice a \
3
, exist a / \
3
astfel nct a / = / a = 0.
ntr-adev ar, dac a a \
3
si (, 1) a atunci, lund / = 1, rezult a c a
a / = 1 1 = = 0. Vectorul / se va numi opusul lui a si se va nota
cu a. Se observ a c a dac a a = 1 atunci a = 1.
Fie c R si a \
3
, arbitrar xati. Denim produsul dintre scalarul c si
vectorul liber a, ca ind vectorul liber notat prin ca, astfel:
- dac a c = 0 sau a = 0, atunci ca = 0
sau
- dac a c ,= 0 si a ,= 0, atunci ca este vectorul de aceeasi directie cu a, cu
sensul lui a, dac a c 0, sau de sens opus lui a, dac a c < 0 si |ca| = [c[ |a|.
Aplicatia
s
: R\
3
\
3
denit a prin (c, a) ca se numeste nmultirea
vectorilor din \
3
cu scalari.
Observatia 5.2.1 Oricare ar vectorul nenul a \
3
, vom nota prin cr: a
sau a
0
vectorul
1
]o]
a. Evident, a
0
are aceea si direc tie si acela si sens cu a,
iar
_
_
a
0
_
_
= 1. Vectorul a
0
se nume ste versorul vectorului a. Este clar ca
a = |a| a
0
.
Propozitia 5.2.2 Daca a, / \
3
sunt coliniari si a ,= 0, atunci exista c R
astfel nct / = ca.
Demonstratie. Dac a / = 0, atunci este evident c a lund c = 0 avem / = ca.
Dac a / ,= 0, atunci avem dou a situatii:
i) dac a a, / au acelasi sens, atunci a
0
= /
0
si avem / =
_
_
/
_
_
/
0
=
_
_
/
_
_
a
0
=
_
_
/
_
_
1
]o]
a = ca, daca lu am c =
|b|
]o]
;
ii) dac a a, / au sensuri opuse, atunci a
0
= /
0
si avem / =
_
_
/
_
_
/
0
=
_
_
/
_
_
a
0
= ca, dac a lu am c =
|b|
]o]
.
Propozitia 5.2.3 nmul tirea vectorilor liberi cu scalari are urmatoarele pro-
prieta ti:
i) (c ,)a = ca ,a, oricare ar c, , R, a \
3
;
ii) c(a /) = ca c/, oricare ar c R, a, / \
3
;
iii) c(,a) = (c,)a, oricare ar c, , R, a \
3
;
iv) 1a = a, oricare ar a \
3
.
Demonstratie. i) ntruct pentru c = , = 0 sau a = 0 sau c, = 0 egalitatea
(c ,)a = ca ,a se veric a imediat, putem presupune c a c si , sunt nenuli,
a ,= 0 si c , ,= 0.
- Dac a c, 0 atunci vectorii (c ,)a si ca ,a au aceesi directie si
acelasi sens. Mai mult, cum vectorii ca si ,a au acelasi sens avem |ca ,a| =
|ca| |,a| = [c[ |a| [,[ [[a[[ = ([c[ [,[)[ [a[ [ = [c ,[ [[a[[ = [[(c ,)a[[.
Prin urmare, vectorii (c ,)a si ca ,a sunt egali.
- Dac a c, < 0 atunci vectorii ca si ,a au sensuri opuse. S a presupunem c a
[c[ [,[. Atunci [[ca ,a[[ = [[ca[[ [[,a[[ = ([c[ [,[) [[a[[ = [c ,[ [[a[[ =
[[(c ,)a[[, adic a vectorii (c ,)a si ca ,a au aceeasi m arime. Evident c a
ei au aceeasi directie. Cum [c[ [,[ rezult a c a vectorii (c ,)a si ca ,a
au acelasi sens cu vectorul ca, adic a (c ,)a si ca ,a au acelasi sens. Prin
urmare ei sunt egali.
ii) Dac a c = 0 sau a = 0 sau / = 0 egalitatea este vericat a. R amne de
demonstrat egalitatea pentru c ,= 0 si a, / vectori nenuli. Avem situatiile:
- Dac a a, / sunt coliniari atunci exist a ` R astfel ca / = à si atunci
cac/ = cacà = c(1`)a, iar c(a/) = c(aà) = c(1`)a. Rezult a
c a c(a /) = ca c/.
5.2. SPA TIUL VECTORIAL REAL 8-DIMENSIONAL \
3
91
- Dac a a, / nu sunt coliniari atunci, considernd c 0 (cazul c < 0 se
trateaz a similar), putem lua 1 = a, 1C = / si avem a / = C. Fie
1
t
= ca. Este clar c a 1
t
se a a pe dreapta 1. Construim prin punctul
1
t
o dreapt a paralel a cu dreapta 1C. Aceasta va intersecta dreapta C n
punctul C
t
. Rezult a c a triunghiurile 1C si
t
1
t
C
t
sunt asemenea si avem
J(.,1)
J(.,1
0
)
=
J(.,c)
J(.,c
0
)
=
J(1,c)
J(1
0
,c
0
)
. Cum d(, 1
t
) = cd(, 1) rezult a d(, C
t
) =
cd(, C), d(1
t
, C
t
) = cd(1, C). Cum C
t
= c(a /), 1
t
C
t
= c/, 1
t
= ca
si C
t
= 1
t
1
t
C
t
rezult a c(a /) = ca c/.
iii) Dac a c = 0 sau , = 0 sau a = 0 atunci egalitatea este evident a. Dac a
c ,= 0, , ,= 0 si a ,= 0 atunci ,a are aceeasi directie ca si a si c(,a) are aceeasi
ca si ,a, adic a aceeasi directie ca si a. Vectorul (c,)a are aceeasi directie ca si
a. Apoi |c(,a)| = [c[[[,a[[ = [c[ [,[ [[a[[ = [c,[ [[a[[ = [[(c,)a[[.
De asemenea, vectorii c(,a) si (c,)a au acelasi sens, pentru c a dac a c, 0
atunci ambii au acelasi sens ca si a, iar dac a c, < 0 atunci ambii au sens contrar
lui a. n consecint a c(,a) = (c,)a.
iv) Egalitatea este adev arat a conform denitiei produsului dintre un scalar
si un vector liber.
Corolarul 5.2.1 Mul timea vectorilor liberi din spa tiu, \
3
, are o structura de
spa tiu vectorial real fa ta de opera tiile de adunare a vectorilor liberi si nmul tirea
vectorilor liberi cu scalari reali.
Dac a este un plan, n mod cu totul analog, se poate construi spatiul
vectorial real \
2
al vectorilor liberi din planul .
Propozitia 5.2.4 Doi vectori liberi a, / \
3
sunt coliniari daca si numai
daca sunt liniar dependen ti.
Demonstratie. Fie a, / \
3
coliniari. Dac a a = 0, atunci a, / sunt liniar
dependenti. Dac a a ,= 0, atunci exist a c R astfel nct / = ca, adic a a, /
sunt liniar dependenti.
Reciproc, dac a a, / sunt liniar dependenti, adic a exist a o combinatie liniar a
nul a de a, /, n care nu toti sclarii sunt nuli, ca,/ = 0, atunci avem a =
o
o
/,
n cazul c ,= 0, de pild a.
Dac a a = 0 sau / = 0 atunci a, / sunt coliniari. Altfel, dac a a, / sunt nenuli
atunci avem c a a si / au aceeasi directie, adic a sunt coliniari.
Corolarul 5.2.2 Doi vectori liberi a, / \
3
sunt necoliniari daca si numai
daca sunt liniar independen ti.
Denitia 5.2.1 Spunem ca vectorul liber nenul a este paralel cu planul
daca dreptele suport ale segmentelor orientate care l reprezinta pe a sunt paralele
cu .
Denitia 5.2.2 a) Spunem ca vectorii liberi nenuli a, /, c sunt coplanari daca
exista un plan cu care ei sa e paraleli.
b) Vectorul nul 0 este, prin deni tie, coplanar cu orice al ti doi vectori liberi.
Propozitia 5.2.5 Vectorii a, /, c \
3
sunt coplanari daca si numai daca sunt
liniar dependen ti.
Demonstratie. Fie a, /, c coplanari. Sunt posibile dou a situatii:
i) /, c sunt liniar dependenti, de unde rezult a c a a, /, c sunt liniar dependenti.
ii) /, c sunt liniar independenti. Fie a = O, / = O1, c = OC. Atunci
punctul C este n planul determinat de punctele O, , 1. Fie ' punctul de
intersectie al dreptei duse prin C la dreapta O1 si intersectia paralelei duse
prin C la O. Astfel avem c = OC = O' 'C = O' O = ca ,/,
deoarece O' , O sunt coliniari cu O, respectiv O1. Deci a, /, c sunt liniar
dependenti.
Reciproc, dac a a, /, c sunt liniar dependenti, atunci exist a scalarii reali c,
,, , nu toti nuli, astfel ca ca ,/ c = 0. Dac a admitem, de exemplu, c a
,= 0, atunci c = ja i/, unde j =
o
~
, i =
o
~
. Sunt posibile dou a cazuri:
i) a, / sunt coliniari si atunci vectorul c este coliniar si cu a si cu /, adic a a,
/, c sunt coliniari si astfel sunt si coplanari.
ii) a, / sunt necoliniari si atunci avem OC = jO iO1, unde a = O,
/ = O1, c = OC. Este clar c a punctul C se a a n planul (O1) si astfel
a = O, / = O1, c = OC sunt coplanari.
Corolarul 5.2.3 Trei vectori liberi sunt necoplanari daca si numai daca sunt
Teorema 5.2.1 Oricare trei vectori liberi necoplanari formeaza o baza a lui \
3
.
Deci oim\
3
= 8.
Demonstratie. Fie a = O, / = O1, c = OC trei vectori necoplanari din
\
3
, adic a liniar independenti. R amne de ar atat c a a, /, c este un sistem de
generatori al lui \
3
.
Fie d \
3
, arbitrar. Avem cazurile:
a) Dac a d = 0 sau d este coliniar cu unul dintre vectorii a, /, c, atunci rezult a
clar c a d se poate scrie ca o combinatie liniar a de vectorii a, /, c.
b) Dac a d este coplanar cu doi dintre vectori a, /, c, de exemplu dac a a,
/, d sunt coplanari, atunci deducem c a d este o combinatie liniar a de a, /, c,
d = ca ,/ 0c.
c) Dac a d = O1 nu se a a n nici unul dintre cazurile a), b), atunci consid-
er am punctul ' ca intersectia paralelei dus a prin 1 la dreapta OC cu planul
(O1). Prin ' ducem paralela la dreapta O si aceasta intersecteaz a dreapta
O1 n Q. Prin ' ducem paralela la dreapta O1 si aceasta intersecteaz a dreapta
O n 1. Dreptele '1 si OC determin a un plan (ind paralele) si paralela
5.3. PRODUSE DE VECTORI N \
3
93
prin 1 la O' intersecteaz a OC n 1, n planul (O1'). Deoarece O1 = '1,
O' = O1 OQ si O1 = O' '1 avem O1 = O1 OQO1.
Cum vectorii O1, OQ, O1 sunt coliniari, respectiv, cu O, O1, OC rezult a
c a exist a c, ,, R astfel nct O1 = cO = ca, OQ = ,O1 = ,/,
O1 = OC = c si astfel avem c a d = O1 = ca ,/ c.
Deci vectorul d se poate scrie ca o combinatie liniar a de vectorii a, /, c.
De asemenea, dac a punctele O, , 1 1
3
sunt necoliniare, iar a = O,
/ = O1, atunci multimea \
2
= OC \
3
[C apartine planului (O1) coincide
cu multimea vectorilor liberi din planul (O1). Evident, a, / \
2
si cum
sunt necoliniari ei sunt liniar independenti. Un rationament similar celui din
demonstratia de mai sus arat a c a a, / este si sistem de generatori pentru \
2
.
Rezult a c a a, / este o baz a pentru \
2
.
Deci, orice doi vectori liberi necoliniari din \
2
constituie o baz a a lui \
2
si
atunci, oim\
2
= 2.
5.3 Produse de vectori n V
8
Prin proiectia ortogonal a a unui punct pe o dreapta d ntelegem intersectia
dintre d si planul dus prin punctul perpendicular pe dreapta d.
Denitia 5.3.1 Se nume ste proiectie ortogonala a vectorului a = 1 \
3
pe vectorul n = C1 \
3
0, vectorul
t
1
t
, unde
t
, 1
t
sunt proiec tiile
ortogonale ale punctelor , respectiv 1 pe dreapta C1. Notam
t
1
t
=
u
(a).
Se poate verica usor c a denitia nu este ambigu a n sensul c a vectorul
t
1
t
nu depinde de alegerea segmentelor orientate care reprezint a vectorii liberi a si
n.
ntruct vectorul
u
(a) este coliniar cu versorul n
0
, rezult a c a exist a un
scalar real unic determinat, notat prin jr
u
(a) si numit m arimea algebric a a
proiectiei ortogonale
u
(a), asa nct
u
(a) = jr
u
(a) n
0
. Avem urm atoarea
propozitie (a c arei demonstratie o l as am ca exercitiu):
Propozitia 5.3.1 Oricare ar n \
3
0 avem
a)
u
(a /) =
u
(a)
u
(/),\a, / \
3
,
b)
u
(ca) = c
u
(a), \c R, n \
3
,
adica aplica tia
u
: \
3
\
3
este liniara.
Corolarul 5.3.1 Oricare ar n \
3
0, aplica tia jr
u
: \
3
R are
urmatoarele proprieta ti:
a) jr
u
(a /) = jr
u
(a) jr
u
(/), \a, / \
3
,
b) jr
u
(ca) = cjr
u
(a)\c R, a \
3
,
adica jr
u
este o aplica tie liniara.
Denitia 5.3.2 Prin unghi al vectorilor liberi nenuli a = O, / = O1 n telegem
unghiul , [0, [ format de semidreptele [O si [O1. Vom nota , =

a, /.
Se constat a usor c a dac a n \
3
0, atunci oricare ar a \
3
avem
jr
u
(a) = [[a[[ cos(
a, n).
Propozitia 5.3.2 Aplica tia , : \
3
\
3
R denita prin
a, /
_
=
_
[[a[[ [[/[[ cos(
a, /), dac a a, / \
3
0,
0, dac a a = 0 :an / = 0,
(1)
este un produs scalar pe \
3
.
Demonstratie. a) Evident

a, /
_
=
/, a
_
, pentru toti a, / \
3
.
b)

ca ,/, c
_
=
ca ,/
[[c[[ cos(
\
ca ,/, c) = [[c[[ jr
c
(ca ,/) =
= [[c[[ (cjr
c
a ,jr
c
/) = c[[c[[ jr
c
a , [[c[[ jr
c
/ = c[[c[[[[a[[ cos(
c, a)
, [[c[[ [[/[[ cos(
c, /) =
= ca, c,
/, c
_
, pentru orice a, /, c \
3
, c, , Rpentru care ca,/ ,=
0 si c ,= 0.
Dac a ca ,/ = 0 sau c = 0, atunci

ca ,/, c
_
= 0 = ca, c ,
/, c
_
,
dup a denitie.
c) Oricare ar a \
3
0 avem a, a = [[a[[
2
cos(
a, a) = [[a[[
2
_ 0 si
[[a[[ = 0 dac a si numai dac a a = 0.
Asadar, spa tiul vectorial \
3
este un spa tiu vectorial euclidian n raport cu
acest produs scalar si astfel, sunt valabile n \
3
toate rezultatele de la capitolul
anterior. Se veric a usor c a m arimea unui vector liber a (ca lungime a seg-
mentelor orientate echipolente ntre ele, care l reprezint a) coincide cu norma
vectorului a (calculat a cu ajutorul normei euclidiene). De asemenea, unghiul a
doi vectori liberi a, / (denit mai sus) coincide cu unghiul vectorilor a, / din
spatiul euclidian \
3
.
n continuare, putem considera i, ,, / o baz a ortonormat a a spatiului
euclidian \
3
.
Denitia 5.3.3 Aplica tia : \
3
\
3
\
3
denita prin
a / = (a
2
/
3
a
3
/
2
)i (a
1
/
3
a
3
/
1
), (a
1
/
2
a
2
/
1
)/, (2)
pentru orice vectori a = a
1
i a
2
, a
3
/, / = /
1
i /
2
, /
3
/, se nume ste
produs vectorial n \
3
, iar vectorul a / se nume ste produsul vectorial al
vectorilor liberi a, /.
3
95
Din punct de vedere practic este util s a scriem expresia produsului vectorial
al vectorilor a, / sub forma (este o scriere doar formal a pentru c a, din punct de
vedere riguros, matematic, nu putem scrie acest determinant)
a / =
i , /
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
. (2)
Observatia 5.3.1 Fie i
t
, ,
t
, /
t
o alta baza ortonormata n \
3
, pozitiv ori-
entata, adica determinantul matricii C = (c
I
)
I,=1,3
de trecere de la baza
i, ,, / la baza i
t
, ,
t
, /
t
sa e pozitiv (de fapt, ool C = 1 pentru ca C este
o matrice ortogonala). Atunci, pentru orice vectori a = c
1
i
t
c
2
,
t
c
3
/
t
,
/ = ,
1
i
t
,
2
,
t
,
3
/
t
, avem ca ( tinnd cont si de deni tia matricii de trecere
de la o baza la alta)
i
t
,
t
/
t
c
1
c
2
c
3
,
1
,
2
,
3
= ool
_
_
_
_
i , /
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
_
_
C
_
_
=
i , /
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
ool C =
i , /
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
, unde a = a
1
i a
2
, a
3
/, / = /
1
i /
2
, /
3
/.
Prin urmare expresia de calcul a produsului vectorial a doi vectori liberi este
invarianta la o schimbare de baze ortonormate la fel orientate.
Din formula (1) rezult a cu usurint a c a i , = /, , / = i, / i = ,.
Propozitia 5.3.3 a) Produsul vectorial este o aplica tie biliniara pe \
3
, adica
pentru orice a, /, c \
3
si c, , R avem (ca ,/) c = c(a c) ,(/ c)
si c (ca ,/) = c(c a) ,(c /).
b) Produsul vectorial este antisimetric, adica a / = / a, oricare ar a,
/ \
3
.
c) a / = 0 daca si numai daca vectorii a, / sunt liniar dependen ti (adica
coliniari).
d) Daca baza ortonormata i
t
, ,
t
, /
t
este negativ orientata, atunci a / =
i
t
,
t
/
t
c
1
c
2
c
3
,
1
,
2
,
3
, \a = c
1
i
t
c
2
,
t
c
3
/
t
, / = ,
1
i
t
,
2
,
t
,
3
/
t
.
e) Oricare ar a, / \
3
, vectorul a / este ortogonal att pe vectorul a
ct si pe vectorul /.
f ) Marimea produsului vectorial a / al vectorilor liberi necoliniari a, /
este egala cu aria paralelogramului construit pe doi reprezentan ti, cu originea
comuna, ai celor doi vectori. Daca a, / sunt coliniari, atunci [[a /[[ = 0.
g) Daca a, / \
3
sunt necoliniari, atunci sensul lui a / este a sa nct
baza a, /, a / sa aiba aceea si orientare cu baza i, ,, /. Practic, sensul lui
a / este dat de regula burghiului drept (sau regula minii drepte), adica este
dat de sensul de naintare al burghiului drept atunci cnd a seznd burghiul cu
vrful n originea comuna a doi reprezentan ti ai vectorilor a, /, l rotim de la a
spre / pe drumul cel mai scurt.
Demonstratie. a) Fie a = a
1
i a
2
, a
3
/, / = /
1
i /
2
, /
3
/, c = c
1
i c
2
,
c
3
/ \
3
, c, , R. Atunci (ca,/)c =
i , /
ca
1
,/
1
ca
2
,/
2
ca
3
,/
3
c
1
c
2
c
3
i , /
ca
1
ca
2
ca
3
c
1
c
2
c
3
i , /
,/
1
,/
2
,/
3
c
1
c
2
c
3
=
= c(a c) ,(/ c). Analog se demonstreaz a a doua egalitate.
b) Vericarea este foarte usor de f acut, tinnd cont de propriet atile deter-
minantilor.
c) Presupunem c a a / = 0. Dac a a = 0 atunci, evident, a, / sunt liniar
dependenti. Dac a a ,= 0 atunci cel putin o coordonat a lui a este nenul a si e
aceasta a
1
. Din a / = 0 deducem c a a
2
/
3
a
3
/
2
= 0, a
1
/
3
a
3
/
1
= 0 si
a
1
/
2
a
2
/
1
= 0. Dac a privim aceste trei relatii ca pe un sistem omogen de trei
ecuatii cu trei necunoscute (/
1
, /
2
, /
3
) si observ am c a determinantul matricii
acestui sistem este nul, atunci avem c a acest sistem liniar omogen are si solutii
nebanale. Alegnd pe /
1
ca necunoscut a secundar a obtinem /
1
= c, /
2
=
o
2
o
o
1
,
/
3
=
o
3
o
o
1
, cu c R. Dac a lu am c = à
1
, ` R, avem / = à, ` R, adic a a,
/ sunt liniar dependenti.
Reciproc, dac a avem c a a, / sunt liniar dependenti, adic a exist a ` R astfel
nct / = à, atunci a / = 0, n conformitate cu relatia (2) si propriet atile
determinantilor.
d) A se vedea observatia de mai sus n care ool C = 1.
e)
a /, a
_
= (a
2
/
3
a
3
/
2
)a
1
(a
1
/
3
a
3
/
1
)a
2
(a
1
/
2
a
2
/
1
)a
3
=
a
1
a
2
a
3
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
= 0 nseamn a a / l a.Analog

a /, /
_
= 0.
f) Se cunoaste c a oricare ar c
I
, ,
I
R, i = 1, :, are loc identitatea lui
Lagrange
_
n
I=1
(c
I
)
2
__
n
I=1
(,
I
)
2
_
=

1I<n
_
c
I
,
,
I
_
2
_
n
I=1
c
I
,
I
_
2
.
Dac a a = a
1
i a
2
, a
3
/, / = /
1
i /
2
, /
3
/ atunci, tinnd seama de
identitatea lui Lagrange pentru : = 8 si de expresia analitic a a produsului
vectorial, avem[[a/[[
2
= [[a[[
2
[[/[[
2
(
a, /
_
)
2
= [[a[[
2
[[/[[
2
_
1 cos
2
(
a, /)
_
=
[[a[[
2
[[/[[
2
sin
2
(
a, /).
3
97
Rezult a [[a /[[ = [[a[[ [[/[[ sin(
a, /) care este chiar aria paralelogramului

construit pe doi reprezentanti ai lui a, /, cu originea comun a. Evident, dac a a,
/ sunt coliniari atunci [[a /[[ = 0.
g) Alegem baza ortonormat a i
t
, ,
t
, /
t
astfel: i
t
are directia si sensul lui a,
,
t
l lu am n planul determinat de vectorii a, / astfel nct jr
0 / 0, iar /
t
este
perpendicular pe planul determinat de vectorii a, /, astfel nct baza i
t
, ,
t
, /
t
s a aib a aceeasi orientare cu baza i, ,, /. Astfel, a = ci

t
, / = ,i
t
,
t
, cu
, R, c, 0. Rezult a
a / =
i
t
,
t
/
t
c 0 0
, 0
= c/
t
si atunci a/ si /
t
au acelasi sens. Mai mult, matricea de trecere de la baza
i
t
, ,
t
, /
t
la baza a, /, a / este
C =
_
_
c 0 0
, 0
0 0 c
_
_
si atunci avem ool C = c
2
2
0. Prin urmare bazele i
t
, ,
t
, /
t
si a, /, a/
sunt la fel orientate. Cum i, ,, / si i
t
, ,
t
, /
t
sunt la fel orientate rezult a c a
bazele a, /, a / si i, ,, / au aceeasi orientare.
Observatia 5.3.2 Daca , 1, C sunt trei puncte necoliniare, atunci aria tri-
unghiului 1C este /
.1c
=
1
2
1 C
, deoarece este jumatate din aria

paralelogramului determinat de vectorii 1 si C.
Exemplul 5.3.1 n \
3
se da baza ortonormata i, ,, / si , 1, C 1
3
a sa
nct 1 = 2i 8, /, C = i , /. Se cere lungimea nal timii din C a
triunghiului 1C.
Rezolvare:
Daca notam cu /
c
lungimea nal timii din C a triunghiului 1C atunci
/
c
=
2,
ABC
[[.1[[
. Dar /
.1c
=
1
2
1 C
=
1
2
_
88, deoarece 1 C =
i , /
2 8 1
1 1 1
= 2i 8, /. Cum

=
_
14, rezulta /
c
=
_
19
7
.
Denitia 5.3.4 Aplica tia [ , , [ : \
3
\
3
\
3
R, denita prin
[a, /, c[ =

a, / c
_
, oricare ar a, /, c \
3
, se nume ste produs mixt n
\
3
, iar scalarul [a, /, c[ se nume ste produsul mixt al vectorilor liberi a, /, c.
Dac a i, ,, / este o baz a ortonormat a a lui \
3
, iar a = a
1
i a
2
, a
3
/,
/ = /
1
i /
2
, /
3
/, c = c
1
i c
2
, c
3
/, obtinem usor c a
[a, /, c[ =
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
c
1
c
2
c
3
(3)
Propozitia 5.3.4 a) Produsul mixt este o aplica tie liniara n ecare argument.
b) Oricare ar a, /, c \
3
, avem [a, /, c[ = [/, c, a[ = [c, a, /[.
c) \a, /, c \
3
, avem [a, /, c[ = [/, a, c[, [a, /, c[ = [a, c, /[, [a, /, c[ =
[c, /, a[.
d) Produsul mixt al vectorilor necoplanari a, /, c \
3
este egal, n valoare
absoluta, cu volumul paralelipipedului construit pe reprezenta tii, cu originea co-
muna, ai celor trei vectori liberi a, /, c.
e) [a, /, c[ = 0 daca si numai daca vectorii liberi a, /, c sunt liniar dependen ti
(adica coplanari).
Demonstratie. a) , b), c) rezult a imediat din formula (3) si propriet atile
determinantilor.
d) Fie a = O, / = O1, c = OC. Atunci [[a, /, c[[ = [
a, / c
_
[ =
[[a[[
/ c
cos(
\
a, / c) =
/ c
jr
bc
a
care este chiar volumul paralelip-

ipedului construit pe O, O1, OC.
e) [a, /, c[ = 0 ==volumul paralelipipedului construit pe a = O, / = O1,
c = OC este nul, adic a vectorii a, /, c sunt coplanari.
Observatia 5.3.3 Oricare ar punctele , 1, C, 1, necoplanare, volumul
tetraedrului 1C1 este dat de egalitatea
\
.1c1
=
1
6
[[1, C, 1[[.
Exercitiul 5.3.1 Daca a, /, c \
3
sunt arbirar xa ti, atunci arata ti ca
a (/ c) = a, c /
a, /
_
c.
Vectorul a(/c) se nume ste dublul produs vectorial al vectorilor a, /, c.
Exercitiul 5.3.2 Arata ti ca pentru orice a, /, c, d \
3
are loc identitatea
a /, c d
_
=
a, c

a, d
_
/, c
_
/, d
_

(idc:titatca |ni 1aqra:qc).

5.4. REPERE CARTEZIENE ORTONORMATE N 1
3
99
5.4 Repere carteziene ortonormate n E
8
Fie O un punct xat n 1
3
. Aplicatia / : 1
3
\
3
denit a prin /(') = r, unde
r = O', pentru orice punct ' 1
3
, este bijectiv a (a se vedea c a pentru orice
punct O si orice vector liber r, exist a un singur punct ' astfel ca r = O').
Astfel, putem da denitia:
Denitia 5.4.1 Vectorul r = O' se nume ste vectorul de pozitie al punctu-
lui ' fa ta de punctul O (sau raza vectoare a lui ' fa ta de O).
Denitia 5.4.2 Se nume ste reper cartezian ortonormat n 1
3
perechea
= O; i, ,, /, n care i, ,, / este o baza ortonormata n \
3
, numita baza
reperului, iar O este un punct xat n spa tiul 1
3
, numit originea reperului.
Pentru orice punct ' 1
3
exist a scalarii reali r, j, ., unici, astfel nct
O' = rij, ./. Mai mult, avnd n vedere cele de mai sus avem c a aplicatia
q : 1
3
R
3
, denit a prin q(') = (r, j, .), oricare ar ' 1
3
(unde r, j, .
sunt coordonatele vectorului de pozitie O' al lui ' n raport cu baza i, ,, /)
este bijectiv a. Astfel, are sens denitia:
Denitia 5.4.3 Coordonatele r, j, . ale vectorului r = O' n raport cu baza
i, ,, / se numesc coordonatele carteziene euclidiene ale punctului '
1
3
n raport cu reperul cartezian ortonormat = O; i, ,, /.
Vom scrie '(r, j, .) sau '(r) sau '
7
(r, j, .), '
7
(r). Matriceal, vom scrie
'
7
=
_
_
r
j
.
_
_
.
Fie d o dreapt a n 1
3
si O, d dou a puncte xate. Dac a not am a = O,
atunci vom spune c a perechea (d, a) este o dreapt a orientat a. Sensul de deplasare
pe dreapt a dat de sensul lui a se numeste sens pozitiv, iar sensul de deplasare
pe d dat de sensul lui a se numeste sens negativ.
Reperului cartezian ortonormat = O; i, ,, / i atas am axele de co-
ordonate Or, Oj, O. (originea ec areia ind punctul O, sensul pozitiv al
lor ind acelasi cu al versorilor i, ,, /). Cele trei axe se numesc, respectiv,
axa absciselor, axa ordonatelor, axa cotelor. Planele rOj = (Or, Oj),
jO. = (Oj, O.), .Or = (O., Or) se numesc planele de coordonate.
Se obisnuieste ca reperul cartezian ortonormat = O; i, ,, / s a e precizat
si prin notatia Orj., adic a s-a dat o terna ordonat a de axe ortogonale dou a cte
dou a, care trec prin acelasi punct O, versorii i, ,, / subntelegndu-se.
Coordonatele carteziene euclidiene (pe scurt, coordonatele) r, j, . ale punc-
tului ' fat a de reperul = O; i, ,, / se numesc, respectiv, abscisa, ordo-
nata si cota punctului '.
Propozitia 5.4.1 Oricare ar punctele (r
1
, j
1
, .
1
), 1(r
2
, j
2
, .
2
) 1
3
au loc
urmatoarele egalita ti:
a) 1 = (r
2
r
1
)i (j
2
j
1
), (.
2
.
1
)/;
b) d(, 1) =
=
_
(r
2
r
1
)
2
(j
2
j
1
)
2
(.
2
.
1
)
2
;
c) Daca ' este mijlocul segmentului [1[, atunci '
_
r1+r2
2
,
1+2
2
,
:1+:2
2
_
.
Demonstratie. a) 1 = O O1 = O1 O = r
2
i j
2
, .
2
/
(r
1
i j
1
, .
1
/) = (r
2
r
1
)i (j
2
j
1
), (.
2
.
1
)/.
b) Se tine seama de a) si de faptul ca baza i, ,, / este ortonormat a.
c) Dac a ' este mijlocul segmentului [1[, atunci ' = '1 si astfel,
conform a), avem (r
1
r
1
)i (j
1
j
1
), (.
1
.
1
)/ = (r
2
r
1
)i (j
2
j
1
), (.
2
.
1
)/, adic a r
1
=
r1+r2
2
, j
1
=
1+2
2
, .
1
=
:1+:2
2
.
Exemplul 5.4.1 Daca (1, 1, 8) si 1(0, 1, ), atunci 1 = i 2, 2/,
d(, 1) =
_
1 4 4 = 8, iar mijlocul lui [1[ este '(
1
2
, 0, 4).
Denitia 5.4.4 Numim reper cartezian ortonormat n planul 1
2
perechea
= O; i, ,, formata din O 1
2
, un punct xat si o baza ortonormata i, ,
a lui \
2
.
Restul notiunilor se introduc ntr-un mod similar si chiar mai simplu dect
n cazul 1
3
.
n continuare, e = O; i, ,, / un reper cartezian ortonormat n spatiul
1
3
. De multe ori este necesar a nlocuirea reperului cu un altul, tot cartezian
ortonormat. Ne propunem s a stabilim leg atura dintre coordonatele unui punct
raportat la reperul dat si coordonatele aceluiasi punct raportat la un alt reper,
cunoscnd pozitia noului reper fat a de reperul . Preciz am c a toate rezultatele
obtinute se transcriu ntr-un mod similar, mai simplu, pentru cazul planului 1
2
.
Fie
t
= O
t
; i
t
, ,
t
, /
t
un alt reper cartezian ortonormat n 1
3
astfel nct
a = OO
t
= a
1
i a
2
, a
3
/, i
t
= c
11
i c
21
, c
31
/, ,
t
= c
12
i c
22
, c
32
/,
/
t
= c
13
i c
23
, c
33
/.
5.4. REPERE CARTEZIENE ORTONORMATE N 1
3
101
Matricea C = (c
I
)
I,=1,3
de trecere de la baza ortonormat a E = i, ,, / la
baza ortonormat a E
t
= i
t
, ,
t
, /
t
este ortogonal a si deci C
1
= C
|
.
Oricare ar punctul ' care n raport cu reperul are coordonatele r, j, .,
iar n raport cu reperul
t
are coordonatele r
t
, j
t
, .
t
, avem O' = rij, ./ si
O
t
' = r
t
i
t
j
t
,
t
.
t
/
t
. ntruct O' = OO
t
O
t
', adic a ri j, ./ = a
1
i
a
2
,a
3
/r
t
(c
11
ic
21
,c
31
/)j
t
(c
12
ic
22
,c
32
/).
t
(c
13
ic
23
,c
33
/).
Din unicitatea scrierii unui vector n raport cu o baz a obtinem
_
_
_
r = a
1
c
11
r
t
c
12
j
t
c
13
.
t
j = a
2
c
21
r
t
c
22
j
t
c
23
.
t
. = a
3
c
31
r
t
c
32
j
t
c
33
.
t
, (4)
egalit ati care se pot scrie, echivalent, sub forma matriceal a
r
B
= a
B
C r
B
0 , (4)
unde r
B
= (r, j, .)
|
, a
B
=
_
a
1
, a
2
, a
3
_
|
, r
B
0 = (r
t
, j
t
, .
t
)
|
.
Egalitatea (4) se poate scrie
r
B
0 = C
|
a
B
C
|
r
B
. (4)
Avem urm atoarele cazuri particulare:
1) Dac a i
t
= i, ,
t
= ,, /
t
= /, atunci spunem c a reperul
t
se obtine din
reperul printr-o translatie. Tinnd seama c a C = 1
3
relatiile (4) devin
_
_
_
r = a
1
r
t
j = a
2
j
t
. = a
3
.
t
.
2) Dac a O
t
= O, adic a a = 0, atunci relatiile (4) devin
_
_
_
r = c
11
r
t
c
12
j
t
c
13
.
t
j = c
21
r
t
c
22
j
t
c
23
.
t
. = c
31
r
t
c
32
j
t
c
33
.
t
.
Dac a baza i
t
, ,
t
, /
t
este pozitiv orientat a (adic a ool C = 1), atunci spunem
c a reperul
t
se obtine din reperul printr-o rotatie. Dac a baza i
t
, ,
t
, /
t
este
negativ orientat a (adic a ool C = 1), atunci spunem c a reperul
t
se obtine
din reperul printr-o rotatie urmat a de o simetrie fat a de un plan.
3) Dac a O = O
t
, / = /
t
si ool C = 1 (adic a, dac a c
31
= c
32
= c
13
= c
23
= 0,
c
33
= 1 si ool C = 1), atunci relatiile (4) devin
_
_
_
r = c
11
r
t
c
12
j
t
j = c
21
r
t
c
22
j
t
. = .
t
.
Spunem c a reperul
t
se obtine din reperul printr-o rotatie n jurul
axei O..
Fie 0 unghiul dintre axele Or si Or
t
(adic a unghiul versorilor i si i
t
). Atunci,
din i
t
= c
11
i c
21
, (nmultind scalar, succesiv, cu i si ,) obtinem c
11
= cos 0,
c
21
= sin0, iar din ,
t
= c
12
i c
22
,, obtinem c
12
= sin0, c
22
= cos 0. Astfel,
relatiile (4) se scriu
_
_
_
r = r
t
cos 0 j
t
sin0
j = r
t
sin0 j
t
cos 0
. = .
t
.
Exemplul 5.4.2 Sa se scrie formulele de schimbare de coordonate cnd se trece
de la reperul cartezian ortonormat = O; i, ,, / la reperul cartezian ortonor-
mat
t
= O; i
t
, ,
t
, /
t
, unde i
t
=
1
_
3
i
1
_
3
,
1
_
3
/, ,
t
este un versor n planul
rOj, ortogonal pe i
t
, iar /
t
este ales astfel nct baza i
t
, ,
t
, /
t
sa e ortonor-
mata avnd aceea si orientare cu baza i, ,, / .
Rezolvare:
Versorul ,
t
ind n planul rOj se scrie ,
t
= ci,,, unde scalarii reali c, ,
se determina din condi tiile c
2
,
2
= 1 si
_
i
t
, ,
t
_
= 0. Rezulta ,
t
=
1
_
2
i
1
_
2
,
sau ,
t
=
1
_
2
i
1
_
2
,.
Cazul I) Daca luam ,
t
=
1
_
2
i
1
_
2
, si alegem /
t
= i
t
,
t
, atunci /
t
=
1
_
6
i
1
_
6
,
2
_
6
/ si baza ortonormata i
t
, ,
t
, /
t
este pozitiv orientata. Formulele
de schimbare a coordonatelor (4) se scriu
_
_
r =
1
_
3
r
t

1
_
2
j
t

1
_
6
.
t
j =
1
_
3
r
t
1
_
2
j
t

1
_
6
.
t
. =
1
_
3
r
t
2
_
6
.
t
.
Cazul II) Daca luam ,
t
=
1
_
2
i
1
_
2
, si alegem /
t
= i
t
,
t
, atunci
/
t
=
1
_
6
i
1
_
6
,
2
_
6
/ si baza ortonormata i
t
, ,
t
, /
t
este pozitiv orientata.
Formulele de schimbare a coordonatelor (4) se scriu
_
_
r =
1
_
3
r
t
1
_
2
j
t
1
_
6
.
t
j =
1
_
3
r
t

1
_
2
j
t
1
_
6
.
t
. =
1
_
3
r
t

2
_
6
.
t
.
n ambele cazuri reperul
t
se ob tine din reperul printr-o rota tie (O
t
= O
si ool C = 1).
1. n spatiul punctual tridimensional 1
3
, n raport cu reperul cartezian orto-
normat = O; i, ,, /, se dau punctele (1, 1, 0), 1(0, 1, 1), C(1, 0, 1),
1(1, 1, 1).
a) Ar atati c a
t
= ; 1, C, 1 este un reper cartezian n 1
3
. Este
t
reper ortonormat?
b) S a se determine coordonatele punctului '(1, 2, 8) n raport cu noul
reper
t
.
2. n spatiul punctual tridimensional 1
3
, n raport cu reperul cartezian orto-
normat = O; i, ,, /, se dau punctele (1, 1, 1), 1(1, 0, 1), C(1, 2, 1),
1(0, 1, 2).
a) Ar atati c a , 1, C, 1 sunt necoplanare;
b) Calculati volumul tetraedrului 1C1;
c) Calculati distanta de la punctul la planul determinat de punctele 1,
C, 1.
3. Se dau vectorii a = i c, 8
/ ,

/ = ci ,

/ , c = 8i ,
/ , c R.
a) S a se g aseasc a valoarea lui c astfel nct vectorii a,
/, c s a e coplanari;
b) Pentru c = 2 , s a se ae n altimea paralelipipedului construit pe reprezen-
tantii vectorilor a,
/, c , n altime corespunz atoare bazei formate de reprezen-

tatii vectorilor a,
/ .
4. n spatiul vectorilor liberi \
3
se consider a baza ortonormat a E = i, ,, /
si vectorul a = i , /. Fie ) : \
3
\
3
denit a prin )(r) = a r,
\r \
3
. Se cere:
b) Scrieti matricea lui ) relativ la baza E;
c) G asiti cte o baz a si dimensiunea pentru 1cr ) si 1: );
d) Este adev arat c a 1cr ) 1: ) = \
3
? Justicare;
e) Este ) un endomorsm diagonalizabil? Justicare.
3
si vectorii a = i , /, / = i , /. Fie ) : \
3
\
3
denit a prin
)(r) = (a r) /, \r \
3
. Se cere:
b) G asiti cte o baz a si dimensiunea pentru 1cr ) si 1: );
c) Este ) un endomorsm diagonalizabil? Justicare.
3
3
\
3
denit a prin
)(r) =< a, r / < /, r a, \r \
3
.
Se cere:
3
3
\
3
denit a prin
)(r) = a r r /, \r \
3
.
Se cere:
8. Fie punctul '(1, 4, ) dat relativ la reperul cartezian ortonormat Orj..
a) S a se ae coordonatele lui ' relativ la reperul cartezian ortonormat
O
t
r
t
j
t
.
t
obtinut din reperul Orj. printr-o translatie de vector OO
t
=
8i , /;
b) S a se ae coordonatele lui ' relativ la reperul cartezian ortonormat
Or
t
j
t
.
t
obtinut din reperul Orj. printr-o rotatie de unghi
t
4
n jurul axei
O..
9. n planul 1
2
se d a punctul (
_
8, 1), relativ la reperul cartezian orto-
normat Orj. S a se scrie formulele de schimbare a coordonatelor cnd se
trece de la reperul cartezian ortonormat Orj la reperul cartezian orto-
normat Or
t
j
t
asa nct punctul s a se ae pe axa Or
t
. Determinati si
coordonatele lui fat a de noul reper.
10. Fie a, /, c trei vectori liberi din spatiu. Num arul real
G(a, /, c) =
< a, a < a, / < a, c

< /, a < /, / < /, c
< c, a < c, / < c, c

se numeste determinantul Gram al vectorilor a, /, c.
a) Ar atati c a [a, /, c[
2
= G(a, /, c), pentru orice a, /, c \
3
;
b) Ar atati c a a, /, c sunt coplanari dac a si numai dac a G(a, /, c) = 0.
Capitolul 6
Dreapta si planul n spatiu
Pe parcursul ntregului capitol presupunem xat, arbitrar, un reper cartezian
ortonormat = O; i, ,, / n 1
3
, n raport cu care vor date punctele, dreptele
si planele din spatiul 1
3
.
6.1 Dreapta n spatiu
6.1.1 Reprezent ari analitice ale dreptei
n spatiu, tinnd cont de axiomele geometriei, o dreapt a este unic determinat a
n trei moduri: printr-un punct si o dreapt a, prin dou a puncte distincte si ca
intersectie a dou a plane. Din motive evidente, vom prezenta acum doar primele
dou a modali ati, urmnd ca n sectiunea urm atoare s a o prezent am si pe a treia.
Fie a \
3
0 si '
0
1
3
. Atunci, exist a o singur a dreapt a d care contine
punctul '
0
si are directia vectorului a. Evident, un punct ' 1
3
apartine
dreptei d dac a si numai dac a vectorii '
0
' si a sunt coliniari. Cu alte cuvinte,
' d dac a si numai dac a exist a t R astfel nct '
0
' = ta. Dac a vectorul
de pozitie al punctului '
0
este r
0
, atunci punctul '(r) d dac a si numai dac a
exist a t R astfel nct r r
0
= ta. Astfel, cnd t parcurge R, punctul ', de
raz a vectoare r = r
0
ta, descrie dreapta d. De aceea, ecuatia
r = r
0
ta, t R (1)
se numeste ecuatia vectorial a parametric a a dreptei care trece prin punc-
tul '
0
(r
0
) si are directia vectorului a.
Vectorul a se numeste vector director al dreptei d. Dac a '
0
(r
0
, j
0
, .
0
),
adic a r
0
= r
0
i j
0
, .
0
/, iar a = a
1
i a
2
, a
3
/, atunci ecuatia (1) este
echivalent a cu ecuatiile
_
_
_
r = r
0
ta
1
j = j
0
ta
2
. = .
0
ta
3
, t R, (2)
107
108 CAPITOLUL 6. DREAPTA SI PLANUL N SPA TIU
numite ecuatiile scalare parametrice ale dreptei d.
Coordonatele a
1
, a
2
, a
3
ale vectorului director a se numesc parametrii
directori ai dreptei d.
Ecuatiile (2) se pot scrie sub forma
r r
0
a
1
=
j j
0
a
2
=
. .
0
a
3
(3)
si aceste ecuatii se numesc ecuatiile canonice carteziene ale dreptei d care
trece prin punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) si are vectorul director a = a
1
i a
2
, a
3
/ (cel
putin una dintre coordonatele a
1
, a
2
, a
3
este nenul a).
Observatia 6.1.1 Daca n ecua tiile (3) un numitor este nul, atunci si numara-
torul se va egala cu zero. De exemplu, daca a
2
= 0 atunci ecua tiile(3) devin
_
rr0
o
1
=
::0
o
3
j j
0
= 0
. (3)
Exemplul 6.1.1 Sa se scrie ecua tia vectoriala parametrica, ecua tiile scalare
parametrice si ecua tiile canonice carteziene ale dreptei d care trece prin punctul
'
0
(1, 1, 4) si are vectorul director a = 8i 2, /.
Rezolvare:
Ecua tia vectoriala parametrica a dreptei d este r = i , 4/t(8i 2, /),
t R, ecua tiile scalare parametrice sunt
_
_
_
r = 1 8t
j = 1 2t
. = 4 t
, t R, iar ecua tiile
canonice carteziene sunt
r1
3
=
+1
2
=
:4
1
.
Acum, dac a avem dou a puncte distincte (r
1
, j
1
, .
1
), 1(r
2
, j
2
, .
2
) atunci
exist a o singur a dreapt a care trece prin cele dou a puncte. Ca vector director al
dreptei 1 putem lua vectorul 1 = (r
2
r
1
)i (j
2
j
1
), (.
2
.
1
)/ si
atunci putem scrie ecuatiile dreptei 1 ca ind ecuatiile dreptei care trece prin
punctul si are vectorul director 1, adic a
r r
1
r
2
r
1
=
j j
1
j
2
j
1
=
. .
1
.
2
.
1
(4)
sau, sub form a vectorial a, r = r
1
t(r
2
r
1
), t R, unde r
1
= O, r
2
= O1.
Exemplul 6.1.2 Ecua tiile canonice carteziene ale dreptei ce trece prin punctele
(1, 2, 8), 1(8, 1, ) sunt
r1
31
=
+2
1+2
=
:3
53
, adica
r1
2
=
+2
1
=
:3
2
.
Fie a
0
=
1
]]o]]
a versorul asociat vectorului director a al dreptei d. Dac a c, ,,
sunt unghiurile versorului a
0
cu versorii i, ,, /, atunci a
0
= cos ci cos ,,
cos /. Cum

a
0
= 1 atunci cos
2
ccos
2
, cos
2
= 1. Scalarii cos c, cos ,,
cos se numesc cosinusurile directoare ale dreptei d.
6.1. DREAPTA N SPA TIU 109
6.1.2 Distanta de la un punct la o dreapt a. Unghiul a
dou a drepte
Fie d dreapta de ecuatie vectorial a r = r
0
ta, t 1 si ' 1
3
un punct
arbitrar xat. Dac a not am cu '
0
punctul de pe dreapta d care are vectorul de
pozitie r
0
, atunci distanta de la ' la dreapta d (notat a prin d(', d)) este egal a
cu n altimea paralelogramului format de vectorii '
0
si '
0
', unde d
astfel ca '
0
= a. Cum aria acestui paralelogram este egal a cu

a '
0
'
sau cu [[a[[ d(', d), rezult a c a

d(', d) =
a '
0
'
[[a[[
. (5)
Exemplul 6.1.3 Sa se calculeze distan ta de la punctul '(1, 2, 1) la dreapta
d :
r1
2
=

1
=
:+3
1
.
Rezolvare:
Fie '
0
(1, 0, 8) un punct al dreptei d. Atunci '
0
' = 2, 2/. Tinnd
seama ca a = 2i , / ob tinem a '
0
' = 4i 4, 4/. Deci d(', d) =
[[o101[[
]]o]]
=
_
316
_
6
= 2
_
2.
Denitia 6.1.1 Se nume ste unghi al dreptelor orientate d
1
, d
2
de vectori di-
rectori a
1
, a
2
\
3
0, unghiul vectorilor directori a
1
, a
2
.
Fie 0 [0, [ unghiul format de vectorii a
1
, a
2
. Atunci, unghiul dreptelor
d
1
, d
2
este dat de formula
cos 0 =
a
1
, a
2
|a
1
| |a
2
|
. (6)
Exemplul 6.1.4 Sa se calculeze unghiul dreptelor d
1
:
r1
2
=
1
1
=
:
3
si
d :
r+1
1
=

2
=
:2
1
.
Rezolvare:
Vectorii directori ai celor doua drepte ind, respectiv, a
1
= 2i , 8/,
a
2
= i 2, /, avem ca cos 0 =
22+3
_
14
_
6
=
1
2
_
21
, adica 0 = aiccos
1
2
_
21
.
6.1.3 Pozitia relativ a a dou a drepte
Dou a drepte d
1
, d
2
n spatiu pot coplanare (adic a exist a un plan care le
contine) sau necoplanare (nu sunt continute ntr-un plan). Dac a dreptele d
1
,
d
2
sunt coplanare, atunci ele pot paralele (d
1
|d
2
) sau confundate (d
1
= d
2
),
ceea ce nseamn a c a vectorii lor directori sunt coliniari, sau pot concurente
(d
1
d
2
= '
0
), ceea ce nseamn a c a vectorii lor directori nu sunt coliniari.
Un criteriu necesar si sucient ca dou a drepte s a e coplanare este urm atorul:
Propozitia 6.1.1 Dreptele d
1
: r = r
1
ta
1
, t R, d
2
: r = r
2
ta
2
, t R
sunt coplanare daca si numai daca [a
1
, a
2
, r
2
r
1
[ = 0.
Demonstratie. Dac a dreptele d
1
, d
2
sunt coplanare, atunci avem dou a situatii:
1) Dac a d
1
, d
2
sunt paralele (sau confundate), atunci vectorii directori a
1
,
a
2
sunt coliniari si deci [a
1
, a
2
, r
2
r
1
[ = 0.
2) Dac a d
1
, d
2
sunt concurente, atunci e '
1
d
1
si '
2
d
2
puncte ai
c aror vectori de pozitie sunt r
1
, respectiv r
2
. Dreptele ind concurente, vectorii
a
1
, a
2
, r
2
r
1
= '
1
'
2
sunt coplanari (ind n planul determinat de dreptele
d
1
, d
2
) si deci, din nou avem [a
1
, a
2
, r
2
r
1
[ = 0.
Reciproc, presupunem c a [a
1
, a
2
, r
2
r
1
[ = 0, adic a vectorii a
1
, a
2
, r
2
r
1
sunt coplanari. Sunt posibile dou a situatii:
1) Dac a a
1
, a
2
sunt coliniari, atunci rezult a c a dreptele sunt paralele sau
confundate, adic a coplanare.
2) Dac a a
1
, a
2
sunt necoliniari, atunci exist a scalarii reali c, ,, , nu toti nuli,
astfel nct ca
1
,a
2
(r
2
r
1
) = 0, pentru c a a
1
, a
2
, r
2
r
1
sunt coplanari.
Este clar c a ,= 0 (altfel a
1
, a
2
ar coliniari) si atunci avem t
1
a
1
r
1
= t
2
a
2
r
2
,
unde t
1
=
o
~
, t
2
=
o
~
. Prin urmare, exist a un punct '
0
de vector de pozitie
r
0
= t
1
a
1
r
1
= t
2
a
2
r
2
care este situat att pe d
1
ct si pe d
2
, adic a dreptele
d
1
, d
2
sunt concurente si, deci, coplanare.
Exemplul 6.1.5 Sa se studieze pozi tia relativa a dreptelor d
1
:
r2
3
=
1
1
=
:
2
si d
2
:
_
_
_
r = 2t
j = 1 8t
. = 1 t
, t R.
Rezolvare:
Vectorii directori ai celor doua drepte sunt a
1
= 8i,2/ si a
2
= 2i8,/,
iar '
1
(2, 1, 0) d
1
si '
2
(0, 1, 1) d
2
. Atunci r
2
r
1
= '
1
'
2
= 2i2, /
si astfel [a
1
, a
2
, r
2
r
1
[ =
8 1 2
2 8 1
2 2 1
= 7 ,= 0. Prin urmare, dreptele

d
1
, d
2
sunt necoplanare.
6.2 Planul n spatiu
6.2.1 Reprezent ari analitice ale planului
O dreapt a d perpendicular a pe un plan se numeste normal a la planul , iar
vectorul s au director : se numeste vector normal al planului .
Tinnd cont si de axiomele geometriei n spatiu, un plan este unic determinat
n trei moduri: printr-un punct si un vector normal, printr-un punct si doi
vectori necoliniari si prin trei puncte necoliniare.
Fie punctul '
0
(r
0
), unde r
0
= r
0
i j
0
, .
0
/ si vectorul nenul : = i
1, C/. Este clar c a exist a un singur plan care trece prin '
0
si are vectorul
6.2. PLANUL N SPA TIU 111
normal :. Atunci un punct oarecare '(r), unde r = ri j, ./, apartine
planului dac a si numai dac a vectorii '
0
' = r r
0
si : sunt ortogonali, adic a
r r
0
, : = 0. (1)
Se spune c a (1) este ecuatia vectorial a a planului care trece prin punctul
'
0
(r
0
) si are vectorul normal :.
Dac a utiliz am coordonatele carteziene, ecuatia (1) este echivalent a cu
(r r
0
) 1(j j
0
) C(. .
0
) = 0, (2)
adic a ecuatia planului este o ecuatie de gradul nti n r, j, ..
Are loc si armatia reciproc a:
Propozitia 6.2.1 Orice ecua tie de grad nti n r, j, ., r1jC.1 = 0,
cu , 1, C, 1 R,
2
1
2
C
2
,= 0, reprezinta un plan.
Demonstratie. Fie (r
0
, j
0
, .
0
) R
3
o solutie a ecuatiei r1jC.1 = 0,
adic a r
0
1j
0
C.
0
1 = 0. Sc aznd r
0
1j
0
C.
0
1 = 0 din
r 1j C. 1 = 0 obtinem (r r
0
) 1(j j
0
) C(. .
0
) = 0, adic a
ecuatia (2).
Corolarul 6.2.1 Un plan este caracterizat analitic printr-o ecua tie de forma
r 1j C. 1 = 0, (3)
cu , 1, C, 1 R,
2
1
2
C
2
,= 0, ecua tie numita ecuatia carteziana
generala a planului de vector normal : = i 1, C/.
Observatia 6.2.1 Ecua tia unui plan paralel cu planul : r1jC.1 = 0
este r 1j C. ` = 0, ` R.
Exemplul 6.2.1 Ecua tia planului care trece prin punctul '
0
(1, 8, ) si de
vector normal : = 8i , 2/ este 8(r 1) (j 8) 2(. ) = 0, adica
8r j 2. 10 = 0.
Fie punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) si vectorii necoliniari a, /. Fie , 1 1
3
asa
nct a = '
0
, / = '
0
1. ntruct, vectorii a, / sunt necoliniari rezult a
c a dreptele concurente '
0
si '
0
1 determin a un plan unic . Evident, un
punct ' apartine planului dac a si numai dac a vectorii ''
0
, '
0
, '
0
1
sunt coplanari, adic a ['
0
', a, /[ = 0. Dac a r = r
0
i j
0
, .
0
/ este vectorul
de pozitie al punctului '
0
, atunci punctul '(r), r = ri j, ./, apartine
planului dac a si numai dac a [r r
0
, a, /[ = 0, adic a
r r
0
j j
0
. .
0
a
1
a
2
a
3
/
1
/
2
/
3
= 0, (4)
unde a = a
1
i a
2
, a
3
/, / = /
1
i /
2
, /
3
/. Vectorii necoliniari a, / se
numesc vectori directori ai planului .
Exemplul 6.2.2 Ecua tia planului care trece prin punctul '(2, 1, 4) si are vec-
torii directori a = i , /, / = 2i , 4/ este
r 2 j 1 . 4
1 1 1
2 1 4
= 0,
adica r 2j . 8 = 0.
Observatia 6.2.2 Remarcnd ca a / este un vector normal la planul care
trece prin '
0
si are vectorii directori a, /, ecua tia (1) se poate scrie sub forma
[r r
0
, a, /[ = 0, adica vectorii r r
0
, a, / sunt coplanari. Prin urmare (4) este
echivalenta cu
r = r
0
ta :/, :, t R (5)
numita ecuatia vectoriala parametrica a planului care trece prin punc-
tul '
0
(r
0
) si are vectorii directori a, /. Ecua tia (5) este echivalenta cu
_
_
_
r = r
0
ta
1
:/
1
j = j
0
ta
2
:/
2
. = .
0
ta
3
:/
3
, t, : R (5)
si acestea se numesc ecuatiile scalare parametrice ale planului .
Fie '
1
(r
1
, j
1
, .
1
), '
2
(r
2
, j
2
, .
2
), '
3
(r
3
, j
3
, .
3
) trei puncte necoliniare. Se
stie c a ele determin a un plan unic . Punctul '(r, j, .) apartine planului
dac a si numai dac a vectorii ''
1
, ''
2
, ''
3
sunt coplanari, adic a
r r
1
j j
1
. .
1
r
2
r
1
j
2
j
1
.
2
.
1
r
3
r
1
j
3
j
1
.
3
.
1
= 0, (6)
Ecuatia planului care trece prin punctele (a, 0, 0), 1(0, /, 0), C(0, 0, c), a,
/, c R, este

r a j .
a / 0
a 0 c
= 0,
adic a
r
a

j
/

.
c
1 = 0. (7)
n acest caz, se spune ca planul este dat prin "t aieturile" sale pe axele
reperului.
6.2.2 Distanta de la un punct la un plan. Unghiul a dou a
plane
Fie planul de ecuatie cartezian a general a r 1j C. 1 = 0 si punctul
'(r
0
, j
0
, .
0
). Distanta de la punctul ' la planul , notat a d(', ), este egal a
cu
_
_
''
t
_
_
, unde '
t
(r
t
, j
t
, .
t
) este proiectia ortogonal a a punctului ' pe planul
. Fie : = i 1, C/ un vector normal al planului . Cum vectorii :, ''
t
sunt coliniari, rezult a c a

''
t
, :
_
=
_
_
''
t
_
_
|:| [cos ,[ =
_
_
''
t
_
_
|:|,
deoarece m asura unghiului , dintre ''
t
si : este 0
0
sau 180
0
. Atunci, tinnd
cont c a ''
t
= (r
t
r
0
)i (j
t
j
0
), (.
t
.
0
)/, rezult a c a d(', ) =
[.(r
0
r0)+1(
0
0)+c(:
0
:0)[
_
.
2
+1
2
+c
2
=
].r0+10+c:0+1]
_
.
2
+1
2
+c
2
, pentru c a r
t
1j
t
C.
t

1 = 0 ('
t
).
Prin urmare, distanta de la punctul '(r
0
, j
0
, .
0
) la planul : r 1j
C. 1 = 0 este
d(', ) =
[r
0
1j
0
C.
0
1[
_
2
1
2
C
2
. (8)
Exemplul 6.2.3 Distan ta de la punctul '(8, 1, ) la planul : 2r j .
4 = 0 este d(', ) =
]23+1(1)+15+4]
_
2
2
+1
2
+1
2
=
7
_
6
3
.
Denitia 6.2.1 Fie planele
1
,
2
de vectori normali :
1
, :
2
. Se nume ste
unghi al planelor
1
,
2
unghiul vectorilor normali :
1
, :
2
.
Mai precis, unghiul 0 al planelor
1
:
1
r 1
1
j C
1
. 1
1
= 0,
2
:
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
= 0 este dat de formula:
cos 0 =

1
2
1
1
1
2
C
1
C
2
_
2
1
1
2
1
C
2
1

_
2
2
1
2
2
C
2
2
. (9)
Dac a 0 =
t
2
atunci spunem c a planele sunt ortogonale. Din (9) rezult a
conditia de ortogonalitate a planelor
1
,
2
:
2
1
1
1
2
C
1
C
2
= 0. (9)
Dac a d este o dreapt a de vector director a si un plan de vector normal :,
atunci unghiul 0 format de dreapta d cu planul este, prin denitie, unghiul
format de dreapta d cu proiectia ei ortogonal a pe planul , adic a sin0 = cos(
t
2
0) =
o,n)
]o]]n]
, deoarece
t
2
0 este unghiul format de vectorii a si :.
6.2.3 Pozitia relativ a a dou a plane
Se stie c a dou a plane n 1
3
pot confundate, paralele sau secante.
Fie planele
1
:
1
r 1
1
j C
1
. 1
1
= 0,
2
:
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
= 0.
Atunci:
1) Planele
1
,
2
sunt confundate (
1
=
2
) dac a si numai dac a sistemul
liniar
_

1
r 1
1
j C
1
. 1
1
= 0
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
= 0
(10)
este compatibil dublu nedeterminat, adic a, conform teoremei Kronecker-
Capelli, dac a si numai dac a
ra:q
_

1
1
1
C
1
2
1
2
C
2
_
= ra:q
_

1
1
1
C
1
1
1
2
1
2
C
2
1
2
_
= 1,
ceea ce este echivalent cu egalitatile:
2
=
1
1
1
2
=
C
1
C
2
=
1
1
1
2
. (11)
2) Planele
1
,
2
sunt paralele (
1
|
2
) dac a si numai dac a sistemul liniar
(10) este incompatibil, adic a conform teoremei Kronecker-Capelli, dac a si numai
dac a
ra:q
_

1
1
1
C
1
2
1
2
C
2
_
= 1 si ra:q
_

1
1
1
C
1
1
1
2
1
2
C
2
1
2
_
= 2,
ceea ce este echivalent cu :
2
=
1
1
1
2
=
C
1
C
2
,=
1
1
1
2
. (11)
3) Planele
1
,
2
sunt secante (
1

2
= d, o dreapt a) dac a si numai
dac a sistemul liniar (10) este compatibil simplu nedeterminat, adic a, conform
teoremei Kronecker-Capelli, dac a si numai dac a
ra:q
_

1
1
1
C
1
2
1
2
C
2
_
= 2.
n acest caz intersectia planelor
1
,
2
este o dreapt a d ale c arei ecuatii sunt
chiar ecuatiile planelor, adic a
d =
1

2
:
_

1
r 1
1
j C
1
. 1
1
= 0
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
= 0
. (12)
Vectorul director al acestei drepte este a = :
1
:
2
, unde :
1
=
1
i 1
1
,
C
1
/, :
2
=
2
i 1
2
, C
2
/ sunt vectorii normali la
1
, respectiv
2
. Mai precis,
a =
i , /
1
1
1
C
1
2
1
2
C
2
1
1
C
1
1
2
C
2

1
C
1
2
C
2

1
1
1
2
1
2
/. (13)
6.2.4 Fascicule de plane
Denitia 6.2.2 Se nume ste fascicul de plane mul timea tuturor planelor care
trec printr-o dreapta data numita axa fasciculului.
Propozitia 6.2.2 Daca dreapta d este data ca intersec tia planelor
1
:
1
r
1
1
j C
1
. 1
1
= 0 si
2
:
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
= 0, atunci fasciculul de
plane cu axa d este caracterizat analitic prin ecua tia
`(
1
r 1
1
j C
1
. 1
1
) j(
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
) = 0, (14)
unde `, j R, `
2
j
2
,= 0.
Demonstratie. Oricare ar `, j R, `
2
j
2
,= 0, ecuatia (14) reprezint a
ecuatia unui plan.
a) Orice plan din familia de plane dat a de (14) contine dreapta d, deoarece
pentru orice punct ' d coordonatele sale veric a ecuatiile celor dou a plane
si n consecint a veric a ecuatia (14). Deci, orice plan din familia de plane dat a
de ecuatia (14) apartine fasciculului de ax a d.
b) Reciproc, s a ar at am c a orice plan al fasciculului de ax a d face parte
din familia de plane dat a de (14), adic a exist a `, j R, `
2
j
2
,= 0, asa nct
ecuatia cartezian a general a a planului s a e
`(
1
r 1
1
j C
1
. 1
1
) j(
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
) = 0.
ntr-adev ar, planul continnd dreapta d va determinat de un punct
'
0
(r
0
, j
0
, .
0
) , d si dreapta d. Cercet am ns a existenta scalarilor `, j R,
`
2
j
2
,= 0, asa nct ecuatia planului s a e (14) si atunci, n mod necesar,
trebuie ca
`(
1
r
0
1
1
j
0
C
1
.
0
1
1
) j(
2
r
0
1
2
j
0
C
2
.
0
1
2
) = 0. (*)
Cum punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) , d, rezult a c a sunt posibile numai urm atoarele
cazuri:
1) Dac a '
0

1
(si atunci '
0
,
2
), atunci planul coincide cu planul
1
.
Astfel ecuatia lui se obtine din (14) pentru ` = 1, j = 0, adic a este de forma
(14).
2) Dac a '
0

2
(si atunci '
0
,
1
), atunci planul coincide cu planul
2
.
Astfel ecuatia lui se obtine din (14) pentru ` = 0, j = 1, adic a este de forma
(14).
3) Dac a '
0
,
1
si '
0
,
2
, adic a dac a
1
r
0
1
1
j
0
C
1
.
0
1
1
,= 0
si
2
r
0
1
2
j
0
C
2
.
0
1
2
,= 0, atunci, conform (*), deducem c a exist a ` =
j
.2r0+120+c2:0+12
.1r0+110+c1:0+11
, pentru j R
+
.
Deci si n acest caz exist a `, j R, `
2
j
2
,= 0 asa nct ecuatia lui s a
e de forma (14).
Observatia 6.2.3 Orice plan din fasciculul de plane de axa d are o ecu ttie
de tipul ecua tiei (14) pentru anumi ti ` si j. Din motive practice este foarte
utilizata ecua tia
1
r 1
1
j C
1
. 1
1
c(
2
r 1
2
j C
2
. 1
2
) = 0, c R, (14)
care reprezinta tot fasciculul de plane de axa d, dar din care lipse ste planul
2
.
Exercitiul 6.2.1 n 1
3
, fa ta de reperul cartezian ortonormat = O; i, ,, /,
se dau punctul (1, 1, 2), planul : r j . 8 = 0 si dreapta
d :
_
2r j . 1 = 0
r j 2. 8 = 0
. Se cer:
a) Ecua tia planului care con tine dreapta d si trece prin punctul ;
b) Ecua tia planului care con tine dreapta d si este perpendicular pe planul ;
c) Ecua tia planului care con tine dreapta d si este paralel cu dreapta
d
1
:
r1
2
=

1
=
:2
1
.
Rezolvare:
a) Folosim ecua tia fascicului de plane cu axa d sub forma
o
: 2r j . 1 c(r j 2. 8) = 0, c R.
Re tinem de aici planul care trece prin , adica 2121c(1148) =
0, de unde c =
2
9
. Rezulta ca ecua tia planului care trece prin dreapta d si prin
punctul este 2rj.1
2
9
(rj2.8) = 0, adica 16r11j.1 = 0.
b) Vectorul normal al planului
o
de mai sus este :
o
= (2c)i (1c),
(1 2c)/, iar vectorul normal al planului este : = i , /. Cum planul
cerut trebuie sa e perpendicular pe , trebuie sa avem ca :
o
, : = 0, adica
2 c 1 c 1 2c = 0. Rezulta c = 1 si astfel ecua tia planului cautat este
2r j . 1 r j 2. 8 = 0, adica 8r 8. 2 = 0.
c) Fie a = 2i , / vectorul director al dreptei d
1
. Planul cautat trebuie sa
e paralel cu dreapta d
1
, adica vectorul sau normal si vectorul director al lui d
1
sunt ortogonali. Din :
o
, a = 0 rezulta c = 4 si atunci planul care trece prin
d si este paralel cu d
1
are ecua tia 2r j . 1 4(r j 2. 8) = 0, adica
6r 8j 0. 11 = 0.
6.2.5 Perpendiculara comun a a dou a drepte necoplanare.
Distanta dintre dou a drepte necoplanare
Fie d
1
: r = r
1
ta
1
, t Rsi d
2
: r = r
2
ta
2
, t R, dou a drepte necoplanare.
Denitia 6.2.3 Dreapta d care este perpendiculara pe ecare din dreptele d
1
,
d
2
si le intersecteaza pe amndoua se nume ste perpendiculara comuna a celor
doua drepte.
Este evident c a putem lua a = a
1
a
2
drept vector director al perpendicularei
comune d a dreptelor d
1
, d
2
. De asemenea, este clar c a dreapta d se g aseste n
planul
1
determinat de punctul '
1
(r
1
) d
1
si de vectorii directori a
1
, a si n
planul
2
determinat de punctul '
2
(r
2
) d
2
si de vectorii directori a
2
, a.
Atunci, perpendiculara comun a d a dreptelor d
1
, d
2
este dreapta de inter-
sectie a planelor
1
,
2
. Practic,
1
= (d, d
1
) si
2
= (d, d
2
).
Prin urmare, dac a a
1
= a
1
1
i a
2
1
, a
3
1
/, a
2
= a
1
2
i a
2
2
, a
3
2
/, a = a
1
i a
2
,
a
3
/, r
1
= r
1
i j
1
, .
1
/, r
2
= r
2
i j
2
, .
2
/, atunci ecuatiile perpendicularei
comune d sunt
_
r r
1
j j
1
. .
1
a
1
1
a
2
1
a
3
1
a
1
a
2
a
3
= 0
r r
2
j j
2
. .
2
a
1
2
a
2
2
a
3
2
a
1
a
2
a
3
= 0
. (15)
Fie 1
1
, 1
2
punctele de intersectie a dreptelor d
1
, d
2
cu perpendiculara co-
mun a d.
Denitia 6.2.4 Numarul pozitiv
_
_
1
1
1
2
_
_
se nume ste distanta dintre dreptele
d
1
, d
2
si o vom nota d(d
1
, d
2
).
n continuare, ne propunem s a determin am o formul a pentru calculul lui
d(d
1
, d
2
). ntruct '
I
d
I
, d
I
l d, rezult a c a 1
I
este proiectia ortogo-
nal a a lui '
I
pe d, i = 1, 2. Astfel, d(d
1
, d
2
) =
_
_
1
1
1
2
_
_
=

jr
o
'
1
'
2
=
1
]o]
|a| jr
o
'
1
'
2
=
=
1
]o]
a, jr
o
'
1
'
2
_
=
1
]o1o2]
a
1
a
2
, '
1
'
2
_
. Deci
d(d
1
, d
2
) =
[a
1
, a
2
, '
1
'
2
[
|a
1
a
2
|
. (16)
Exercitiul 6.2.2 Se dau dreptele d
1
:
r1
1
=

2
=
:1
1
si d
2
:
r+2
1
=
1
1
=
:+2
2
.
Vericnd mai nti ca d
1
, d
2
sunt drepte necoplanare, sa se scrie ecua tiile
perpendicularei comune a lor si sa se calculeze d(d
1
, d
2
).
Rezolvare:
Pentru d
1
avem a
1
= i 2, / vector director si '
1
(1, 0, 1) d
1
, iar
pentru d
2
avem a
2
= i , 2/ vector director si '
2
(2, 1, 2) d
1
. Vectorul
director al perpendicularei comune este a = a
1
a
2
= i , 8/. Atunci
ecua tiile perpendicularei comune a dreptelor d
1
, d
2
sunt
_
r 1 j . 1
1 2 1
1 8
= 0
r 2 j 1 . 2
1 1 2
1 8
= 0
,
iar distan ta dintre dreptele d
1
, d
2
este d(d
1
, d
2
) =
[[o1,o2,1112][
]o1o2]
=
23
_
35
.
Exercitiul 6.2.3 Fie punctul (1, 0, 1) si dreapta d :
r1
1
=
+1
2
=
:
1
.
a) Calcula ti distan ta de la punctul la dreapta d.
b) Gasi ti coordonatele proiec tiei ortogonale a punctului pe dreapta d.
c) Gasi ti coordonatele simetricului punctului fa ta de dreapta d.
Rezolvare:
a) Se observa ca
0
(1, 1, 0) d si a = i 2, / este un vector director
pentru d. Atunci
0
= , /,
0
a =
i , /
0 1 1
1 2 1
= 8i , /,
[[
0
a[[ =
_
11, [[a[[ =
_
6 si j(, d) =
]].0.o]]
]]o]]
=
_
11
_
6
.
b) Se considera planul care trece prin punctul si este perpendicular pe
dreapta d. Atunci a = i 2, / este un vector normal la si : (r 1) 1
(j 0) 2 (. 1) (1) = 0, adica : r 2j . = 0.
Daca se noteaza cu
t
proiec tia ortogonala a lui pe d, atunci
t
= d
si rezolvnd sistemul
_
r1
1
=
+1
2
=
:
1
r 2j . = 0
se ob tine
t
_
7
6
,
2
3
,
1
6
_
.
c) Daca
1
este simetricul lui fa ta de d, atunci
t
este mijlocul segmen-
tului [
1
[ si se ob tin rela tiile
_
_
r
.
0 =
r
A
+r
A
1
2
j
.
0 =

A
+
A
1
2
.
.
0 =
:
A
+:
A
1
2
, adica
1
_
4
3
,
4
3
,
4
3
_
.
Exercitiul 6.2.4 Fie punctul (1, 0, 1) si planul : r j . 2 = 0.
a) Calcula ti distan ta de la punctul la planul .
b) Gasi ti coordonatele proiec tiei ortogonale a punctului pe planul .
c) Gasi ti coordonatele simetricului punctului fa ta de planul .
Rezolvare:
a) j(, ) =
].r0+10+c:0+1]
_
.
2
+1
2
+c
2
=
]1(1)+1110+2]
_
1
2
+1
2
+(1)
2
=
2
_
3
.
b) Se considera o dreapta d care trece prin si este perpendiculara pe planul
. Atunci d are ecua tiile canonice carteziene d :
r+1
1
=
1
1
=
:0
1
, deoarece
: = i , / (vector normal la ) este un vector director al dreptei d.
Daca se noteaza cu
t
proiec tia ortogonala a lui pe , atunci
t
= d
si rezolvnd sistemul
_
r+1
1
=
1
1
=
:
1
r j . 2 = 0
se ob tine
t
_
5
3
,
1
3
,
2
3
_
.
c) Daca
1
este simetricul lui fa ta de , atunci
t
este mijlocul segmen-
tului [
1
[ si se ob tin rela tiile
_
_
r
.
0 =
r
A
+r
A
1
2
j
.
0 =

A
+
A
1
2
.
.
0 =
:
A
+:
A
1
2
, adica
1
_
7
3
,
1
3
,
4
3
_
.
1. Se consider a punctele (1, 8, 0), 1(8, 2, 1), C(c, 1, 8), 1(7, 2, 8) .
a) S a se determine c R astfel nct punctele , 1, C, 1 s a e coplanare;
b) Pentru c g asit la punctul a), s a se scrie ecuatia cartezian a a planului
(1C) .
2. Fie punctul (1, 0, 1) si dreptele d
1
:
r1
2
=
1
2
=
:1
1
,
d
2
:
_
r j = 0
r j . 1 = 0
.
a) Studiati pozitia relativ a a dreptelor d
1
si d
2
;
b) Dac a d
1
, d
2
sunt necoplanare, atunci scrieti ecuatiile perpendicularei
comune si calculati distanta dintre d
1
si d
2
. Altfel, scrieti ecuatia planului
determinat de cele dou a drepte;
c) Scrieti ecuatiile dreptei care trece prin si intersecteaz a dreptele d
1
si
d
2
.
3. S a se scrie ecuatiile dreptei care intersecteaz a dreptele
d
1
:
_
_
_
r = 8 t
j = 1 2t
. = 4t
si d
2
:
_
r+2
3
=
:4
1
j 1 = 0
si este paralel a cu dreapta d
3
:
_
r 8j . = 0
r j . 4 = 0
.
4. S a se scrie ecuatiile bisectoarelor unghiurilor formate de dreptele
d
1
:
r1
1
=
2
2
=
:+2
2
si d
2
:
r1
1
=
2
1
=
:+2
_
2
.
5. Se consider a planul : r j 2. 2 = 0, punctul (0, 1, 8) si dreapta
d :
_
2r j . 1 = 0
r j . 4 = 0
. Se cere:
a) S a se scrie ecuatia planului care trece prin si contine dreapta d;
b) S a se scrie ecuatia planului care contine dreapta d si este perpendicular
pe planul ;
c) S a se scrie ecuatia planului care contine dreapta d si paralel cu dreapta
q :
r1
2
=
2
1
=
:+2
1
.
6. S a se scrie ecuatiile proiectiei ortogonale a dreptei
d :
_
r j . = 0
2r j . 4 = 0
pe planul : 8r 2j . 1 = 0 si ecuatiile
simetricei dreptei d fat a de planul .
Calculati o functie trigonometric a a unghiului format de dreapta d si
planul .
7. Fie punctul '(1, 1, 1), dreapta d :
_
r j . 1 = 0
r 2. 1 = 0
si
planul : r 2j 8. 1 = 0.
a) Scrieti ecuatia cartezian a general a a unui plan
1
care trece prin ' si
este paralel cu planul ;
b) Scrieti ecuatiile canonice carteziene ale unei drepte d
1
care trece prin
' si este paralel a cu dreapta d;
c) Studiati pozitia relativ a a dreptei d fat a de planul .
8. Fie dreptele d
1
:
r1
2
=
+1
3
=
:
1
, d
2
:
r2
2
=

2
=
:+1
o
.
a) S a se determine c R astfel nct d
1
d
2
=O ;
b) S a se scrie ecuatia planului determinat de d
1
si d
2
;
c) Calculati d('
0
, ) , unde este planul de la punctul b), iar '
0
(, 4, 1) .
9. S a se calculeze distanta dintre dreptele paralele d
1
:
r2
3
=
+1
4
=
:
2
si
d
2
:
r7
3
=
1
4
=
:3
2
si s a se scrie ecuatia planului determinat de ele.
10. S a se scrie ecuatiile dreptei care trece prin simetricul punctului (1, 0, 1)
fat a de planul
1
: 2r j . 1 = 0 si este paralel a cu planele
2
:
r j . 8 = 0 si
3
: 2j . 4 = 0.
Capitolul 7
Conice si cuadrice
Fix am un reper cartezian ortonormat =
_
O; i, ,, /
_
n spatiul 1
3
(sau =
_
O; i, ,
_
n planul 1
2
).
7.1 Cuadrice (conice): denitie, ecuatia cartezian a
general a, ecuatia vectorial a
Denitia 7.1.1 Se nume ste cuadrica (sau suprafa ta algebrica de ordinul al
doilea) mul timea I a punctelor '(r, j, .) 1
3
ale caror coordonate verica o
ecua tie de forma
a
11
r
2
a
22
j
2
a
33
.
2
2a
12
rj2a
23
j.2a
13
r.2/
1
r2/
2
j2/
3
.c = 0, (1)
unde a
I
, /
I
, c R a sa nct rangul matricei simetrice = (a
I
)
I,=1,3
este
cel pu tin 1.
Ecuatia (1) se numeste ecuatia cartezian a general a a unei cuadrice.
Fie '(r, j, .) un punct arbitrar al cuadricei I si r = ri j, ./ vectorul
s au de pozitie. Dac a not am / = /
1
i/
2
, /
3
/ si consider am operatorul simetric
n : \
3
\
3
, care n raport cu baza ortonormat a
_
i, ,, /
_
are matricea =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
, atunci ecuatia cartezian a general a (1) a cuadricei I se
scrie sub forma
r, n(r) 2
/, r
_
c = 0 (2)
si se numeste ecuatia vectorial a a cuadricei.
Scalarul c = ool se numeste discriminantul mic al cuadricei I, iar ^ =
ool se numeste discriminantul mare, unde =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
/
1
a
12
a
22
a
23
/
2
a
13
a
23
a
33
/
3
/
1
/
2
/
3
c
_
_
_
_
.
121
122 CAPITOLUL 7. CONICE SI CUADRICE
Denitia 7.1.2 Daca n planul 1
2
consideram reperul cartezian ortonormat
=
_
O; i, ,
_
, atunci prin conica (sau curba algebrica de ordinul al doilea)
n telegem mul timea a punctelor '(r, j) 1
2
ale caror coordonate verica o
ecua tie de forma
a
11
r
2
a
22
j
2
2a
12
rj 2/
1
r 2/
2
j c = 0, (1)
numita ecuatia carteziana generala a conicei , unde a
I
, /
I
, c R a sa
nct rangul matricei simetrice = (a
I
)
I,=1,2
este cel pu tin 1.
n mod analog putem scrie ecuatia vectorial a a conicei
r, n(r) 2
/, r
_
c = 0. (2)
Analog, avem discriminatul mic c = ool si discriminantul mare ^ = ool
pentru conica .
Denitia 7.1.3 Daca ^ este nenul atunci spunem ca cuadrica (conica) este
nedegenerata. n caz contrar, spunem ca cuadrica (conica) este degenerata.
Tinnd cont de propriet atile operatorilor simetrici, deducem c a ordinul ecuatiei
carteziene (1) sau (1) este invariant la schimb ari de repere carteziene ortonor-
mate. De asemenea, c si ^ sunt invarianti la schimb ari de repere carteziene
ortonormate.
n continuare, pentru simplitatea scrierii, produsul scalar al doi vectori liberi
a si /,

a, /
_
, se va nota cu a /. Astfel, ecuatia vectorial a (2) (sau (2)) se scrie
r n(r) 2/ r c = 0. (2)
7.2 Intersectia unei cuadrice (conice) cu o dreapt a
Fie cuadrica I : r n(r) 2/ r c = 0 si dreapta d : r = r
0
ta, t R. Pentru
determinarea punctelor '(r) din intersectia I d trebuie s a rezolv am sistemul
_
r n(r) 2/ r c = 0
r = r
0
ta, t R,
(3)
care este echivalent cu sistemul
_
(r
0
ta) n(r
0
ta) 2/ (r
0
ta) c = 0
r = r
0
ta, t R
. (3)
Dup a cteva calcule simple (tinnd cont si c a n este operator simetric), se
obtine ecuatia de gradul doi n t:
a n(a)t
2
2(n(r
0
) /) at r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c = 0. (4)
7.2. INTERSEC TIA UNEI CUADRICE (CONICE) CU O DREAPT
A 123
Remarcnd c a r ad acinile reale ale acestei ecuatii introduse n a doua ecuatie
a sistemului (3) dau chiar vectorii de pozitie ai punctelor de intersectie dintre
cuadrica I si dreapta d, avem urm atoarea discutie:
I) Dac a vectorul director al dreptei d are proprietatea c a a n(a) ,= 0, atunci
spunem c a dreapta d are o directie neasimptotic a. Sunt posibile cazurile:
1) dac a ecuatia (4) are dou a r ad acini reale distincte t
1
, t
2
, atunci avem dou a
puncte de intersectie, Id = '
1
(r
0
t
1
a), '
2
(r
0
t
2
a). Spunem c a dreapta
d este secant a cuadricei I.
2) dac a ecuatia (4) are dou a r ad acini reale egale t
1
= t
2
= t
0
, atunci avem
dou a puncte confundate de intersectie, I d = '
0
(r
0
t
0
a). Spunem c a
dreapta d este tangent a cuadricei I.
3) dac a ecuatia (4) are dou a r ad acini complexe, atunci dreapta d nu inter-
secteaz a cuadrica I. Spunem c a dreapta d este nesecant a (sau exterioar a)
cuadricei I.
II) Dac a vectorul director al dreptei d are proprietatea c a an(a) = 0, atunci
spunem c a dreapta d are o directie asimptotic a. Sunt posibile cazurile:
1) dac a (n(r
0
) /) a ,= 0, atunci ecuatia (4) devine o ecuatie de gradul
nti cu o singur a r ad acin a real a t
1
. Dreapta d intersecteaz a cuadrica I ntr-un
singur punct '
1
(r
0
t
1
a).
2) dac a (n(r
0
) /) a = 0 si r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c ,= 0, atunci dreapta d nu
intersecteaz a cuadrica I.
3) dac a (n(r
0
) /) a = 0 si r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c = 0, atunci orice num ar
real t este r ad acin a a ecuatiei (4) si astfel dreapta d este continut a n cuadrica
I. n acest caz spunem c a dreapta d este o generatoare rectilinie a cuadricei
I. Prin urmare, dreapta d este o generatoare rectilinie pentru cuadrica I dac a
si numai dac a avem ndeplinite conditiile:
_
_
_
a n(a) = 0
(n(r
0
) /) a = 0
r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c = 0
.
Este evident c a discutia pentru determinarea intersectiei unei conice cu o
dreapt a este similar a.
Exercitiul 7.2.1 a) Arata ti ca dreapta d :
r1
2
=
1
1
=
:2
1
este o generatoare
rectilinie a cuadricei I : rj 8r. 4j. 8 = 0.
b) Determina ti punctele de intersec tie dintre cuadrica I : r
2
rj . 1 = 0
si dreapta d : r = j = ..
c) Sa se scrie ecua tiile generatoarelor rectilinii care se pot duce prin punctul
'(1, 1, 1) pe cuadrica
I : r
2
j
2
.
2
2rj 2r. j. 4r 8j . 4 = 0.
Rezolvare:
a) Vom arata ca ecare punct al dreptei d apar tine cuadricei I. ntr-adevar,
coordonatele unui punct arbitrar al dreptei d ind (2t 1, t 1, t 2), t R,
prin nlocuirea lor n ecua tia cuadricei I ob tinem (2t 1)(t 1) 8(2t 1)(t
2) 4(t 1)(t 2) 8 = 0, oricare ar t R si atunci d I.
b) Sistemul care da punctele de intersec tie este
_
r
2
rj . 1 = 0
r = j = .
si
are solu tia unica (1, 1, 1). Deci d I = '(1, 1, 1).
c) Fie a = |i :, :/ \
3
0 vectorul director al unei generatoare
rectilinie a lui I, care se poate duce prin '. Tinnd seama ca / = 2i
3
2
,
5
2
/,
r
0
= i , /, iar =
_
_
1 1 1
1 1
1
2
1
1
2
1
_
_
este matricea endomorsmului n
n raport cu baza i, ,, / avem a n(a) = a
|
a = |
2
:
2
:
2
2|:2|:::
si (n(r
0
) /) a = | :. Atunci trebuie ca |
2
:
2
:
2
2|:2|::: = 0
si | : = 0 de unde rezulta a = i , sau a = i , /.
n concluzie, prin ' trec doua generatoare rectilinii ale cuadricei I:
d
1
:
_
r+1
1
=
+1
1
. 1 = 0
si d
2
:
r+1
1
=
+1
1
=
:+1
1
.
7.3 Centru pentru o cuadric a (conic a)
Denitia 7.3.1 Se nume ste centru (de simetrie) al unei cuadrice (conice)
un punct C fa ta de care cuadrica (conica) este simetrica. Adica, oricare ar
un punct ' de pe cuadrica (conica) simetricul sau fa ta de C se aa tot pe
cuadrica (conica).
Problema centrelor de simetrie este rezolvat a complet de teorema:
Teorema 7.3.1 Punctul C(r
0
) este centru pentru cuadrica I (conica ) daca
si numai daca n(r
0
)/ = 0. Mai precis, punctul C(r
0
, j
0
, .
0
) este centru pentru
cuadrica I daca si numai daca (r
0
, j
0
, .
0
) este solu tie a sistemului
_
_
_
a
11
r a
12
j a
13
. /
1
= 0
a
12
r a
22
j a
23
. /
2
= 0
a
13
r a
23
j a
33
. /
3
= 0
, (5)
sistem care este echivalent cu sistemul
_
_
_
1
2
JJ
Jr
= 0
1
2
JJ
J
= 0
1
2
JJ
J:
= 0
, (5)
unde 1(r, j, .)
no|
= a
11
r
2
a
22
j
2
a
33
.
2
2a
12
rj 2a
23
j. 2a
13
r. 2/
1
r
2/
2
j 2/
3
. c.
Demonstratie. I) Dac a C(r
0
) este centru pentru cuadrica I, atunci orice
dreapt a d : r = r
0
ta, t R, care trece prin C, intersecteaz a cuadrica
n dou a puncte '
1
(r
0
t
1
a), '
2
(r
0
t
2
a) pentru care '
1
C = C'
2
, adic a
r
0
(r
0
t
1
a) = r
0
t
2
a r
0
, ceea ce nseamn a (t
1
t
2
)a = 0. Cum a ,= 0,
rezult a c a t
1
t
2
= 0. ns a t
1
t
2
este suma r ad acinilor ecuatiei (4) ceea
7.3. CENTRU PENTRU O CUADRIC
A (CONIC
A) 125
ce impune n mod necesar c a
_
n(r
0
) /
_
a = 0, conform relatiilor lui Vite.
Tinnd seama c a vectorul a este nenul si arbitrar, rezult a c a n(r
0
) / = 0.
II) Dac a C(r
0
) este un punct pentru care n(r
0
) / = 0, atunci, prin tre-
cerea de la reperul cartezian ortonormat = O; i, ,, / la reperul cartezian
ortonormat
t
= C; i, ,, /, ecuatia vectorial a a cuadricei I se scrie
r
t
n(r
t
) 2
_
n(r
0
) /
_
r
t
r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c = 0,
unde r
t
este vectorul de pozitie, fat a de reperul
t
, al unui punct arbitrar
al cuadricei I (vezi r = r
0
r
t
).
Tinnd seama de ipoteza n(r
0
)/ = 0, avem ca ecuatia lui I, fat a de reperul
t
, este
r
t
n(r
t
) r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c = 0.
Acum, este evident c a dac a punctul 1
1
(r
t
1
) este un punct arbitrar al cuadricei
I, atunci si simetricul sau fat a de C, 1
2
(r
t
1
) se a a pe I. Deci, C este centru
de simetrie pentru cuadrica I.
Deoarece determinantul matricii sistemului (5) este chiar c, deducem c a:
i) cuadrica I are centru unic de simetrie = ra:q = 8, adic a c ,= 0.
ii) cuadrica I are o dreapt a de centre de simetrie = ra:q = 2 si sistemul
(5) este compatibil.
iii) cuadrica I are un plan de centre de simetrie = ra:q = 1 si sistemul
(5) este compatibil.
iv) cuadrica I este f ar a centru de simetrie = sistemul (5) este incompatibil.
Deci, putem spune c a dac a c ,= 0, atunci cuadrica I are centru unic, iar
dac a c = 0, atunci cuadrica I este f ar a centru unic.
Observatia 7.3.1 Pentru conice situa tia este similara (chiar mai simpla) deoarece
sistemul care rezolva problema centrelor este
_
a
11
r a
12
j /
1
= 0
a
12
r a
22
j /
2
= 0
, (6)
sistem care este echivalent cu sistemul
_
1
2
J}
Jr
= 0
1
2
J}
J
= 0
, (6)
unde )(r, j)
no|
= a
11
r
2
a
22
j
2
2a
12
rj 2/
1
r 2/
2
j c.
Exercitiul 7.3.1 Studia ti problema centrelor de simetrie pentru cuadricele
a) r
2
j
2
.
2
2rj 6r. 2j. 2r 6j 2. = 0,
b) 2r
2
j
2
.
2
2rj 2r. 2r j . 1 = 0
si conicele
c) 8r
2
2j
2
2rj 2r 4j 2 = 0,
d) r
2
2j
2
2rj 6r 2j = 0.
Care dintre acestea sunt nedegenerate?
Rezolvare:
a) Cum c =
1 1 8
1 1
8 1 1
= 86 ,= 0, avem ca aceasta cuadrica are centru

unic de simetrie C, ale carui coordonate reprezinta solu tia sistemului liniar
compatibil determinat
_
_
_
r j 8. 1 = 0
r j . 8 = 0
8r j . 1 = 0
.Ob tinem C(
1
3
,
2
3
,
2
3
).
b) Discriminantul mic c =
2 1 1
1 1 0
1 0 1
= 0 si sistemul
_
_
_
2r j . 1 = 0
r j
1
2
= 0
r .
1
2
= 0
este incompatibil. Prin urmare, aceasta cuadrica
nu are centre de simetrie.
c) Conica are centru unic C ( c = ) de coordonate r
c
=
4
5
, j
c
=
7
5
.
d) c =
1 1
1 2
= 8 implica faptul ca aceasta conica are centru unic de

C(
7
3
,
2
3
).
Se calculeaza discriminantul mare ^ pentru ecare cuadrica (conica).
7.4 Planul tangent la o cuadric a. Tangenta la o
conic a
Fie '
0
(r
0
) un punct al cuadricei I : r n(r) 2/ r c = 0.
Propozitia 7.4.1 Dreapta d : r = r
0
ta, t R, este tangenta cuadricei I
daca si numai daca
(n(r
0
) /) a = 0. (7)
Demonstratie. Deoarece '
0
(r
0
) I ecuatia (4) devine a n(a)t
2
2(n(r
0
)
/) at = 0 si prin urmare, aceast a ecuatie avnd deja r ad acina t
1
= 0, avem c a
d este tangent a la I dac a si numai dac a t
1
= t
2
= 0, adic a (n(r
0
) /) a.
Teorema 7.4.1 Locul geometric al dreptelor tangente la cuadrica I n punctul
'
0
I este un plan cu ecua tia vectoriala
r
0
n(r) / (r r
0
) c = 0. (8)
Demonstratie. O dreapta d : r = r
0
ta, t R, este tangent a la I n '
0
(r
0
)
dac a si numai dac a are loc relatia (7). Atunci, avem (n(r
0
)/) (ta) = 0, pentru
orice t R. Cum ta = rr
0
, pentru orice t R, rezult a c a (n(r
0
)/)(rr
0
) =
0, pentru orice punct '(r) al dreptei d. Dac a adun am aceast a ultim a egalitate,
membru cu membru, cu egalitatea r
0
n(r
0
) 2/ r
0
c = 0, obtinem exact
egalitatea (8). Deci, orice punct '(r) de pe orice dreapt a tangent a I n '
0
(r
0
)
veric a (8), adic a locul geometric al dreptelor tangente la cuadrica I n punctul
'
0
I este un plan cu ecuatia vectorial a (8).
7.5. REDUCEREA ECUA TIEI UNEI CUADRICE (CONICE) 127
Denitia 7.4.1 Planul furnizat de teorema precedenta se nume ste planul tan-
gent la cuadrica I n punctul '
0
.
Observatia 7.4.1 Se obi snuie ste sa se spuna ca ecua tia vectoriala (8) a plan-
ului tangent la cuadrica I n punctul '
0
se ob tine din ecua tia vectoriala a
cuadricei I prin dedublare. n coordonate carteziene, ecua tia (8) este echiva-
lenta cu ecua tia:
a
11
rr
0
a
22
jj
0
a
33
..
0
a
12
(r
0
j rj
0
) a
23
(j
0
. j.
0
) a
13
(r
0
. r.
0
)
/
1
(r r
0
) /
2
(j j
0
) /
3
(. .
0
) c = 0.
(8)
Pentru conice, ecua tia carteziana a tangentei la conica n punctul '
0
(r
0
, j
0
)
este
a
11
rr
0
a
22
jj
0
a
12
(r
0
j rj
0
) /
1
(r r
0
) /
2
(j j
0
) c = 0. (8)
Exemplul 7.4.1 Ecua tia planului tangent la cuadrica I : r
2
.
2
2rj j.
8r2. = 0 n originea reperului O este 8r2. = 0, deoarece, n general ecua tia
planului tangent la I n punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) I este rr
0
..
0
(rj
0
r
0
j)
1
2
(j.
0
j
0
.)
3
2
(r r
0
) (. .
0
) = 0.
Exemplul 7.4.2 Fie cuadrica I : 4r
2
6j
2
4.
2
4r. 8j4. 8 = 0. Sa se
scrie ecua tiile planelor tangente la I care sunt paralele cu planul : r2j2 =
0.
Rezolvare:
Fie '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) un punct de pe cuadrica I. Ecua tia planului tangent la I
n '
0
este 4rr
0
6jj
0
4..
0
2(r
0
. r.
0
) 4(j j
0
) 2(. .
0
) 8 = 0,
adica (4r
0
2.
0
)r (6j
0
4)j (4.
0
2r
0
2). (4j
0
2.
0
8) = 0.
Determinam r
0
, j
0
, .
0
a sa nct acest plan sa e paralel cu planul . Trebuie
ca
4r0+2:0
1
=
604
2
si 4.
0
2r
0
2 = 0 , de unde ob tinem ca r
0
= 0, j
0
= 1,
.
0
=
1
2
sau r
0
=
2
3
, j
0
=
1
2
, .
0
=
5
6
, folosind si faptul ca '
0
I.
Atunci, avnd n vedere ca un plan paralel cu planul : r2j 2 = 0 are o
ecua tie de forma r2j` = 0, ` R, rezulta ca pentru r
0
= 0, j
0
= 1, .
0
=
1
2
avem ` = 2 si pentru r
0
=
2
3
, j
0
=
1
2
, .
0
=
5
6
avem ` = 0. Deci exista
doua plane tangente la I care sunt paralele cu , anume
1
: r 2j 2 = 0 si
: r 2j = 0.
Exercitiul 7.4.1 a) Scrie ti ecua tia planului tangent la cuadrica I : r
2
j
2
.
2
2rj 6r. 2j. 2r 6j 2. = 0 n punctul O.
b) Determina ti ecua tia dreptelor tangente la conica : r
2
2j
2
2rj 6r
2j = 0, care sunt paralele cu dreapta d : r j 1 = 0.
7.5 Reducerea ecuatiei carteziene generale a unei
cuadrice (conice) la forma canonic a
Ne propunem s a determin am un reper cartezian ortonormat
t
=
_
O
t
; i
t
, ,
t
, /
t
_
n spatiul 1
3
n raport cu care ecuatia cartezian a a cuadricei I s a aib a o form a
ct mai simpl a, numit a ecuatie canonic a (sau ecua tie redusa) a cuadricei I.
Teorema 7.5.1 Daca cuadrica I are ecua tia
a
11
r
2
a
22
j
2
a
33
.
2
2a
12
rj2a
23
j.2a
13
r.2/
1
r2/
2
j2/
3
.c = 0 (9)
n raport cu reperul cartezian ortonormat =
_
O; i, ,, /
_
, atunci exista un
reper cartezian ortonormat
t
=
_
O
t
; i
t
, ,
t
, /
t
_
fa ta de care ecua tia sa are una
si numai una din urmatoarele forme simple:
I) `
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
`
3
(.
t
)
2
1 = 0; `
1
, `
2
, `
3
R
+
, 1 R,
II) `
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
2/.
t
= 0; `
1
, `
2
, / R
+
,
III) `
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
1 = 0; `
1
, `
2
R
+
, 1 R,
IV) `
1
(r
t
)
2
2/j
t
= 0; `
1
, / R
+
,
V) `
1
(r
t
)
2
1 = 0; `
1
R
+
, 1 R.
Demonstratie. Din teoria spatiilor vectoriale euclidiene, se stie c a exist a o
baz a ortonormat a
_
i
t
, ,
t
, /
t
_
n \
3
, format a din vectori proprii ai operatorului
simetric n (cu matricea = (a
I
)
I,=1,3
relativ la baza ortonormat a
_
i, ,, /
_
),
fat a de care forma p atratic a , : \
3
\
3
,
,(r) = a
11
r
2
a
22
j
2
a
33
.
2
2a
12
rj 2a
23
j. 2a
13
r.
are forma canonic a
,(r) = `
1
A
2
`
2
1
2
`
3
7
2
, r = Ai
t
1 ,
t
7/
t
,
unde `
1
, `
2
, `
3
sunt valorile proprii ale endomorsmului n.
Astfel, fat a de reperul cartezian ortonormat
+
=
_
O; i
t
, ,
t
, /
t
_
cuadrica I
are ecuatia
`
1
A
2
`
2
1
2
`
3
7
2
21
1
A 21
2
1 21
3
7 C = 0 (10)
Acum avem discutia:
I) Dac a `
1
, `
2
, `
3
R
+
, atunci ecuatia (10) se poate scrie sub forma
`
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
`
3
(.
t
)
2
1 = 0,
unde r
t
= A
11
X1
, j
t
= 1
12
X2
, .
t
= 7
13
X3
si 1 = C
_
11
X1
_
2
_
12
X2
_
2
_
13
X3
_
2
. ntr-adev ar, nu mai r amne dect s a trecem la reperul cartezian
ortonormat
t
=
_
O
t
; i
t
, ,
t
, /
t
_
, obtinut din reperul
+
prin translatia de vector
OO
t
=
11
X1
i
t
12
X2
,
t
13
X3
/
t
si relativ la acest din urm a reper ecuatia lui I este
de forma dorit a.
II) Dac a `
1
, `
2
R
+
, `
3
= 0, 1
3
,= 0, atunci ecuatia (10) se poate scrie,
dup a o translatie, sub forma
`
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
2/.
t
= 0.
III) Dac a `
1
, `
2
R
+
, `
3
= 0, 1
3
= 0, atunci ecuatia (10) se poate scrie
sub forma
`
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
1 = 0.
IV) Dac a `
1
R
+
, `
2
= `
3
= 0, 1
2
2
1
2
3
,= 0, atunci ecuatia (10) se poate
scrie sub forma
`
1
(r
t
)
2
2/j
t
= 0.
V) Dac a `
1
R
+
, `
2
= `
3
= 0, 1
2
= 1
3
= 0, atunci ecuatia (10) se poate
scrie sub forma
`
1
(r
t
)
2
1 = 0.
Din ecuatiile I)-V), dup a o discutie n functie de semnele coecientilor `
1
,
`
2
, `
3
, /, 1, obtinem cele 17 ecuatii canonice (reduse) posibile la care putem
ajunge pornind de la ecuatia cartezian a general a a unei cuadrice I:
1
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2

(:
0
)
2
c
2
1 = 0 (a, /, c 0) elipsoidul real
2
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2

(:
0
)
2
c
2
1 = 0 (a, /, c 0) elipsoidul imaginar
8
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2

(:
0
)
2
c
2
1 = 0 (a, /, c 0) hiperboloidul cu o
pnz a
4
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2

(:
0
)
2
c
2
1 = 0 (a, /, c 0) hiperboloidul cu dou a
pnze
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2

(:
0
)
2
c
2
= 0 (a, /, c 0) conul p atratic real
6
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2

(:
0
)
2
c
2
= 0 (a, /, c 0) conul p atratic imaginar
7
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
= 2.
t
(a, / 0) paraboloidul eliptic
8
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
= 2.
t
(a, / 0) paraboloidul hiperbolic
0
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
1 = 0 (a, / 0) cilindrul eliptic real
10
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
1 = 0 (a, / 0) cilindrul eliptic imaginar
11
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
1 = 0 (a, / 0) cilindrul hiperbolic
12
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
= 0 (a, / 0) pereche de plane reale concurente
18
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
= 0 (a, / 0) pereche de plane imaginare con-
curente
14
)
(r
0
)
2
o
2
= 2j
t
(a 0) cilindrul parabolic
1
)
(r
0
)
2
o
2
1 = 0 (a 0) pereche de plane reale paralele
16
)
(r
0
)
2
o
2
1 = 0 (a 0) pereche de plane reale imaginare
17
)
(r
0
)
2
o
2
= 0 (a 0) pereche de plane confundate
Observatia 7.5.1 Cuadricele 1
), 2
), 8
), 4
), 7
), 8
) sunt nedegenerate
(^ ,= 0) , restul ind degenerate (^ = 0). Cuadricele 1
), 2
), 8
), 4
),
), 6
)
au centru unic de simetrie, cuadricele 0
), 10
), 11
), 12
), 18
) au o dreapta
de centre de simetrie, cuadricele 14
), 1
), 16
), 17
) au un plan de centre de
simetrie, iar paraboloizii 7
), 8
) nu au nici un centru de simetrie.

n mod similar se poate demonstra teorema (pentru conice).
Teorema 7.5.2 Daca conica are ecua tia
a
11
r
2
a
22
j
2
2a
12
rj 2/
1
r 2/
2
j c = 0 (9)
n raport cu reperul cartezian ortonormat =
_
O; i, ,
_
din plan, atunci
exista un reper cartezian ortonormat, n plan,
t
=
_
O
t
; i
t
, ,
t
_
fa ta de care
ecua tia sa are una si numai una din urmatoarele forme simple:
I) `
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
1 = 0; `
1
, `
2
R
+
, 1 R,
II) `
1
(r
t
)
2
2/j
t
= 0; `
1
, / R
+
,
III) `
1
(r
t
)
2
1 = 0; `
1
R
+
, 1 R.
Analog, obtinem cele 9 ecuatii canonice (reduse) posibile la care putem
ajunge pornind de la ecuatia cartezian a general a a unei conice :
1
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
1 = 0 (a, / 0) elipsa real a
2
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
1 = 0 (a, / 0) elipsa imaginar a
8
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
1 = 0 (a, / 0) hiperbola
4
) (j
t
)
2
= 2jr
t
(j 0) parabola
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
= 0 (a, / 0) pereche de drepte reale con-
curente
6
)
(r
0
)
2
o
2

(
0
)
2
b
2
= 0 (a, / 0) pereche de drepte imaginare con-
curente
7
)
(r
0
)
2
o
2
1 = 0 (a 0) pereche de drepte reale paralele
8
)
(r
0
)
2
o
2
1 = 0 (a 0) pereche de drepte imaginare paralele
0
) (r
t
)
2
= 0 pereche de drepte confundate
Observatia 7.5.2 Conicele 1
), 2
), 8
), 4
) sunt nedegenerate (^ ,= 0) , restul

ind degenerate (^ = 0). Conicele 1
), 2
), 8
),
), 6
) au centru unic de
simetrie, conicele 7
), 8
), 0
) au o dreapta de centre de simetrie, iar parabola

4
) nu are nici un centru de simetrie.

Exercitiul 7.5.1 a) Determina ti ecua tia canonica si reperul canonic pentru
conica : 8r
2
10rj 8j
2
4r 4j 4 = 0. Recunoa ste ti conica.
Rezolvare:
Mai nti gasim valorile si vectorii proprii ai matricei asociata conicei .
Polinomul caracteristic 1
.
(`) =
8 `
8 `
= (8`)
2
2 are radacinile
`
1
= 2 si `
2
= 8 (valorile proprii).
Pentru `
1
= 2 , sistemul care da vectorii proprii asocia ti lui `
1
este
(`
1
1
2
)
_
r
j
_
=
_
0
0
_
=
_
r j = 0
r j = 0
.
Atunci r = j = c (c R) si un vector propriu asociat lui `
1
= 2 este
n
1
= i , . Cum | n
1
| =
_
2 ob tinem versorul i
0
=
1
] u1]
| n
1
| =
1
_
2
i
1
_
2
, .
Pentru `
1
= 8 , sistemul care da vectorii proprii asocia ti lui `
2
este
(`
2
1
2
)
_
r
j
_
=
_
0
0
_
=
_
r j = 0
r j = 0
.
Atunci r = c, j = c (c R) si un vector propriu asociat lui `
2
= 8 este
n
2
= i
, . Cum | n
2
| =
_
2 ob tinem versorul

,
t
=
1
] u2]
| n
2
| =
1
_
2
i
1
_
2
, .
Acum, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate
= O; i, ,
0
= O; i
0
, ,
0
data prin rela tiile

_
r
j
_
=
_
1
_
2

1
_
2
1
_
2
1
_
2
_
_
r
0
j
0
_
_
0
0
_
sau
_
r =
1
_
2
r
0

1
_
2
j
0
j =
1
_
2
r
0

1
_
2
j
0
_
'
7
(r, j) '
7
0 (r
0
, j
0
) , rota tie
_
Relativ la noul reper
t
, ecua tia lui este:
`
1
(r
t
)
2
`
2
(j
0
)
2
4
_
1
_
2
r
0

1
_
2
j
0
_
4
_
1
_
2
r
0

1
_
2
j
0
_
4 = 0, adica
: 2(r
0
)
2
8(j
0
)
2
8
_
2
r
0
4 = 0 sau :
(r
0
_
2)
2
2
2

(
0
)
2
1
2
1 = 0 .
n nal, se mai face schimbarea de repere ortonormate (transla tie):
0
= O; i
0
, ,
0

00
= O
00
; i
0
, ,
0
data prin
_
r
0

_
2 = r
00
j
0
= j
00 =
_
r
0
j
0
_
= 1
2
_
r
00
j
00
_
_ _
2
0
_
.
Atunci, ecua tia lui relativ la reperul
tt
este
(r
00
)
2
2
2

(j
00
)
2
1
2
1 = 0
si ea este ecua tia canonica a unei hiperbole . Reperul canonic este chiar reperul
relativ la care conica are ecua tia canonica, adica
tt
= O
tt
; i
t
,
,
t
.
Cum O
tt
7
0 (
_
2, 0) , avem

OO
tt
=
_
2i
t
= i , si astfel O
tt
7
(1, 1).
Schimbarea de repere
tt
este data prin
_
r
j
_
=
_
1
_
2

1
_
2
1
_
2
1
_
2
_
_
r
00
j
00
_
_
1
1
_
.
b) Determina ti ecua tia canonica si reperul canonic pentru cuadrica I : 2r
2
16j
2
2.
2
8rj 8j. 2r j 2. 8 = 0. Recunoa ste ti cuadrica.
Rezolvare:
Mai nti se gasesc valorile proprii ale matricii , rezolvnd ecua tia carac-
teristica ool(`1
3
) = 0 , adica
2 ` 4 0
4 16 ` 4
0 4 2 `
= 0 .
Rezulta valorile proprii `
1
= 0 , `
2
= 2 , `
3
= 18 .
n continuare, pentru ecare valoare proprie, se determina vectorii proprii core-
spunzatori.
Pentru `
1
= 0 , se rezolva sistemul liniar omogen
(`
1
1
3
)
_
_
r
j
.
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, adica
_
_
_
2r 4j = 0
4r 16j 4. = 0
4j 2. = 0
.
Rezulta r = 2c, j = c, . = 2c (c R).
Atunci un vector propriu corespunzator lui `
1
este de forma
1
= c(2i, 2
/) ,
c R
+
, iar pentru c = 1 se ob tine n
1
= 2i , 2
/ cu lungimea | n
1
| =
_
4 1 4 = 8 .
Re tinem versorul i
0
=
1
] u1]
n
1
=
2
3
i
1
3
,
2
3
/ .
Pentru `
2
(`
2
1
3
)
_
_
r
j
.
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, adica
_
_
_
4j = 0
4r 14j 4. = 0
4j = 0
.
Rezulta r = c, j = 0 , . = c (c R).
2
este de forma
2
= c(i

/) ,
c R
+
2
= i
/ cu lungimea | n
2
| =
_
1 1 =
_
2.
Re tinem versorul ,
0
=
1
] u2]
n
2
=
1
_
2
i
1
_
2
/ .
Pentru `
3
(`
3
1
3
)
_
_
r
j
.
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, adica
_
_
_
16r 4j = 0
4r 2j 4. = 0
4j 16. = 0
.
Rezulta r = c, j = 4c, . = c (c R).
1
este de forma
3
= c(i 4,
/) ,
c R
+
3
= i 4,

/ cu lungimea | n
3
| =
_
1 16 1 = 8
_
2 .
Re tinem versorul

/
t
=
1
] u3]
n
3
=
1
3
_
2
i
4
3
_
2
,
1
3
_
2
/ .
Conform teoriei operatorilor liniari simetrici, baza i
t
,
,
t
,
/
t
este ortonormata
si pozitiv orientata (vezi faptul ca determinantul matricii de trecere de la baza
i, ,,
/ la baza i
t
, ,
t
,
/
t
are valoarea 1).
Prin urmare, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate
= O; i, ,,
/
0
= O
0
= O; i
0
, ,
0
,
/
0
,
data prin
_
_
r
j
.
_
_
=
_
_
_
2
3
1
_
2
1
3
_
2
1
3
0
4
3
_
2
2
3
1
_
2

1
3
_
2
_
_
_
_
_
r
0
j
0
.
0
_
_
(rota tie)
si astfel, se ob tine ecua tia lui I relativ la noul reper cartezian ortonormat
t
:
`
1
(r
t
)
2
`
2
(j
t
)
2
`
3
(.
t
)
2
2
_
2
3
r
t

1
_
2
j
0

1
3
_
2
.
0
_
_
1
3
r
0

4
3
_
2
.
0
_
2
_
2
3
r
0

1
_
2
j
0

1
3
_
2
.
0
_
8 = 0, adica
(
0
)
2
9

(:
0
)
2
1

1
6
(r
0
1) = 0 sau
r
0
1 =
(j
0
)
2
9
6
(.
0
)
2
1
6
.
n nal, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate
t
= O
t
= O; i
t
,
,
t
,
/
t

tt
= O
tt
; i
t
,
,
t
,
/
t
,
data prin
_
_
r
0
j
0
.
0
_
_
= 1
3
_
_
r
00
j
00
.
00
_
_
_
_
1
0
0
_
_
(transla tie)
Ecua tia cuadricei I relativ la reperul
tt
:
r
00
=
(j
00
)
2
__
3
2
_
2

(.
00
)
2
_
1
_
6
_
2
reprezinta forma redusa (canonica) a ecua tiei cuadricei I sau ecua tia canonica
a lui I. Din forma ecua tiei canonice se observa ca I este un paraboloid eliptic.
Reperul natural al lui I este reperul
tt
, n raport cu care cuadrica are ecua tia
canonica de mai sus. Originea reperului natural, O
00
, are, relativ la reperul
t
,
coordonatele 1, 0, 0, adica OO
tt
= i
0
=
2
3
i
1
3
,
2
3
/ .
Deci schimbarea de repere
tt
este data de
_
_
r
j
.
_
_
=
_
_
_
2
3
1
_
2
1
3
_
2
1
3
0
4
3
_
2
2
3
1
_
2

1
3
_
2
_
_
_
_
_
r
00
j
00
.
00
_
_
_
_
2
3
1
3
2
3
_
_
(o roto-transla tie)
7.6 Studiul cuadricelor pe ecuatia canonic a. Sfera
n aceast a sectiune vom prezenta si studia cuadricele raportate la acel reper
cartezian ortonormat =
_
O; i, ,, /
_
fat a de care acestea au ecuatia canonic a
(numit si reper canonic sau reper natural ). A se vedea si cele dou a anexe cu
conicele si cuadricele pe ecuatia canonic a.
I. CUADRICE CU CENTRU UNIC
1) Elipsoidul (real) este cuadrica de ecuatie 1 :
r
2
o
2

2
b
2

:
2
c
2
1 = 0, cu
a, /, c 0.
Numerele pozitive a, /, c 0 se numesc semiaxele elipsoidului. Dac a a =
/ = c, atunci 1 deneste o sfer a cu centrul n originea reperului.
Se observ a c a dac a '(r
0
, j
0
, .
0
) 1, atunci si punctele '
1
(r
0
, j
0
, .
0
),
'
2
(r
0
, j
0
, .
0
), '
3
(r
0
, j
0
, .
0
) apartin elipsoidului 1. Aceasta arat a c a elip-
soidul 1 este simetric fat a de planele de coordonate rOj, jO., .Or (numite
si plane de simetrie ale elipsoidului). Axele de coordonate, ca intersectii ale
planelor de simetrie ale elipsoidului sunt axe de simetrie ale elipsoidului 1.
Punctul de intersectie al celor trei plane de simetrie este originea reperului.
Acest punct este centrul (de simetrie) al elipsoidului.
Elipsoidul este intersectat de axele Or, Oj, O. n punctele (a, 0, 0),
t
(a, 0, 0),
1(0, /, 0), 1
t
(0, /, 0), respectiv C(0, 0, c), C
t
(0, 0, c), puncte numite vrfurile
elipsoidului 1.
Pentru a ne da seama de forma elipsoidului l vom intersecta cu planele de
coordonate si cu plane paralele cu acestea. Intersectiile elipsoidului cu planele
rOj, rO., jO. sunt elipsele c
1
:
_
. = 0
r
2
o
2

2
b
2
1 = 0
, c
2
:
_
j = 0
r
2
o
2

:
2
c
2
1 = 0
,
respectiv c
3
:
_
r = 0
2
b
2

:
2
:
2
1 = 0
.
F acnd intersectiile cu planul . = c, c R, obtinemc
o
:
_
. = c
r
2
o
2

2
b
2
= 1
o
2
c
2
care reprezint a o elips a real a (situat a n planul . = c) dac a [c[ < c, o elips a
imaginar a dac a [c[ c. Dac a c = c atunci intersectia se reduce la punctul
C(0, 0, c), iar dac a c = c atunci intersectia se reduce la punctul C(0, 0, c).
Reprezentarea grac a a elipsoidului 1 este dat a n gura 1:
7.6. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUA TIA CANONIC
A. SFERA 135
(Fig.1)
2) Hiperboloidul cu o pnz a este cuadrica de ecuatie
H
1
:
r
2
o
2

2
b
2

:
2
c
2
1 = 0, cu a, /, c 0.
Se arat a, ca si n cazul elipsoidului, c a planele de coordonate, axele de coor-
donate si originea reperului sunt plane de simetrie, axe de simetrie si respectiv
centru pentru hiperboloidul cu pnz a. Axele Or, Oj intersecteaz a cuadrica
H
1
n punctele (a, 0, 0),
t
(a, 0, 0), respectiv 1(0, /, 0), 1
t
(0, /, 0) numite
vrfurile cuadricei, iar axa O. nu intersecteaz a suprafata.
Intersectiile hiperboloidului cu o pnz a cu planele de coordonate si cu plane
paralele cu planele de coordonate vor ajuta la reprezentarea sa grac a. Astfel,
intersectiile cu planele jO., rO. sunt hiperbolele /
1
:
_
r = 0
2
b
2

:
2
c
2
1 = 0
,
/
2
:
_
j = 0
r
2
o
2

:
2
c
2
1 = 0
, iar intersectiile cu planele . = c, c R, au ecuatiile
c
o
:
_
. = c
2
b
2

:
2
:
2
= 1
o
2
c
2
, care sunt elipse (reale).
Reprezentarea grac a a hiperboloidului cu o pnz a H
1
este dat a n gura 2:
(Fig. 2)
3) Hiperboloidul cu dou a pnze este cuadrica de ecuatie
H
2
:
r
2
o
2

2
b
2

:
2
c
2
1 = 0, cu a, /, c 0.
Se observ a usor c a planele de coordonate, axele de coordonate si originea
reperului sunt plane de simetrie, axe de simterie si respectiv centru pentru
hiperboloidul cu dou a pnze.
Axele Or, Oj nu intresecteaz a cuadrica, iar axa O. o intersecteaz a n
punctele C(0, 0, c), C
t
(0, 0, c). Sectiunile hiperboloidului cu dou a pnze cu
planele rO., jO. sunt date de sistemele /
1
:
_
j = 0
r
2
o
2

:
2
c
2
1 = 0
, respectiv
/
2
:
_
r = 0
2
b
2

:
2
c
2
1 = 0
si sunt hiperbole.
Sectionnd cuadrica cu planele . = c, c R, obtinem:
- elipse reale sau imaginare dac a [c[ c sau [c[ < c, c
o
:
_
. = 0
r
2
o
2

2
b
2
=
o
2
c
2
1
- punctul C(0, 0, c), pentru c = c sau punctul C
t
(0, 0, c), pentru c = c.
Reprezentarea grac a a hiperboloidului cu dou a pnze H
2
este dat a n gura
3:
(Fig. 3)
4) Conul p atratic (real) este cuadrica de ecuatie C
:
r
2
o
2

2
b
2

:
2
c
2
= 0, cu
a, /, c 0.
Se constat a c a planele de coordoante, axele de coordonate si originea repe-
rului sunt, respectiv, plane de simetrie, axe de simetrie si centru pentru conul
p atratic. Centrul conului se mai numeste si vrf.
Dac a '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) C
, atunci punctul '(tr

0
, tj
0
, t.
0
) apartine conului
pentru orice t R. Astfel, orice punct al dreptei O'
0
apartine conului, adic a
dreapta O'
0
este o generatoare rectilinie a conului.
Sectiunile n con cu plane care contin axa O. sunt drepte concurente n
vrful conului. De exemplu, sectiunea cu planul rO. este format a din dreptele
_
j = 0
r
2
o
2

:
2
c
2
= 0
, adic a
_
j = 0
r
o

:
c
= 0
sau
_
j = 0
r
o

:
c
= 0
.
A. SFERA 137
Sectiunile cu planele . = c, c R, sunt elipsele reale c
o
:
_
. = c
r
2
o
2

2
b
2
=
o
2
c
2
(intersectia cu planul . = 0 este vrful conului).
Reprezentarea grac a a conului patratic C
este dat a n gura 4:

(Fig. 4)
II. CUADRICE FAR
A CENTRU
1) Paraboloidul eliptic este cuadrica de ecuatie 11 :
r
2
o
2

2
b
2
= 2., cu a,
/ 0.
Se observ a c a dac a '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) 11, atunci si punctele '
1
(r
0
, j
0
, .
0
),
'
2
(r
0
, j
0
, .
0
) apartin paraboloidului hiperbolic. Deci, planele jO., rO. sunt
plane de simetrie pentru paraboloidul eliptic. Rezult a c a axa Or este ax a de
simetrie a suprafetei. Pentru a ne da seama de forma paraboloidului eliptic vom
face sectiuni cu planele de coordonate si cu plane paralele cu planul rOj.
Planul rOj este tangent la 11 n originea reperului, iar planele rO., jO. in-
tersecteaz a cuadrica dup a parabolele j
1
:
_
j = 0
r
2
o
2
= 2.
, respectiv j
2
:
_
r = 0
2
b
2
= 2.
.
Planele . = c, c 0, intersecteaz a 11 dupa elipsele reale c
o
:
_
. = c
r
2
o
2

2
b
2
= 2c
,
iar planele . = c, c < 0 , nu l intersecteaz a. Axele de coordonate inter-
secteaz a suprafata ntr-un singur punct, originea reperului, punct numit vrf.
Reprezentarea grac a a paraboloidului eliptic este dat a n gura 5:
(Fig. 5)
2) Paraboloidul hiperbolic este cuadrica de ecuatie 1H :
r
2
o
2

2
b
2
= 2.,
cu a, / 0.
Se veric a usor (ca si n cazul paraboloidului eliptic) c a aceast a cuadric a
este simetric a fat a de planele rO., jO. si fat a de axa O.. Axele de co-
ordonate intersecteaz a 1H n originea reperului (punct numit vrf ), iar in-
tersectiile cu planele rO., jO. sunt parabolele j
1
:
_
j = 0
r
2
o
2
= 2.
, respectiv
j
2
:
_
r = 0
2
b
2
= 2.
. Planele . = c, c R, intersecteaz a 1H dup a hiperbolele
/
o
:
_
. = c
r
2
o
2

2
b
2
= 2c
, iar intersectiile cu planele r = c, c R, intersecteaz a
1H dup a parbolele j
o
:
_
r = c
2
b
2
=
o
2
o
2
2.
.
Reprezentarea grac a a paraboloidului hiperbolic este dat a n gura 6:
(Fig. 6)
3) Cilindrul parabolic este cuadrica de ecuatie C1 :
r
2
o
2
= 2., cu a 0.
Se observ a c a dac a '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) C1, atunci si '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) C1.
Deci, planul jO. este plan de simetrie pentru C1. De asemenea, se observ a c a
axa Oj este situat a pe aceast a cuadric a. Sectiunile cu planele j = c, c R,
sunt parabolele j
o
:
_
j = c
r
2
o
2
= 2.
, iar intersectiile cu planele . = c, c 0, sunt
dreptele paralele de ecuatii d :
_
. = c
r
o
=
_
2c
, d
t
:
_
. = c
r
o
=
_
2c
.
Reprezentarea grac a a cilindrului parabolic este dat a n gura 7:
A. SFERA 139
(Fig. 7)
III. CUADRICE CU O DREAPT
A DE CENTRE
1) Cilindrul eliptic este cuadrica de ecuatie C1 :
r
2
o
2

2
b
2
1 = 0, cu a,
/ 0 si este reprezentat a n gura 8:
(Fig. 8)
2) Cilindrul hiperbolic este cuadrica de ecuatie CH :
r
2
o
2

2
b
2
1 = 0, cu
a, / 0 si este reprezentat a n gura 9:
(Fig. 9)
3) Pereche de plane secante este o cuadric a de ecuatie 11o :
r
2
o
2
2
b
2
= 0,
cu a, / 0 si este reprezentat a n gura 10:
(Fig. 10)
IV. CUADRICE CU UN PLAN DE CENTRE
1) Pereche de plane paralele este o cuadric a de ecuatie 111 :
r
2
o
2
1 = 0,
cu a 0.
(Fig. 11)
2) Pereche de plane confundate este o cuadric a de ecuatie 11C : r
2
= 0.
A. SFERA 141
(Fig. 12)
Observatia 7.6.1 Dintre cuadricele nedegenerate doar hiperboloidul cu o pnza
si paraboloidul hiperbolic au generatoare rectilinii. Mai precis, prin ecare punct
al H
1
1 (sau 1H) trec doua generatoare rectilinii (a se vedea si exerci tiile pro-
puse spre rezolvare). Evident, cuadricele degenerate admit generatoare rectilinii.
Desigur, un studiu cu totul similar si mult mai simplu se poate face si pentru
conice, dar acesta s-a f acut deja n liceu.
n nal s a ne concentr am asupra sferei (un caz particular de elipsoid), o
suprafat a de o important a deosebit a ntre cuadrice. Fie r 0 si punctul xat
C(r
0
).
Denitia 7.6.1 Se nume ste sfera de centru C si raza r mul timea punctelor
' din 1
3
situate la distan ta r de punctul C. Vom nota acesta sfera prin o(C, r).
Dac a C(r
0
, j
0,
.
0
), atunci punctul '(r, j, .) o(C, r) dac a si numai dac a
_
_
C'
_
_
= r, adic a
(r r
0
)
2
(j j
0
)
2
(. .
0
)
2
= r
2
, (11)
care este numit a ecuatia normal a a sferei o(C, r).
Ecuatia (11) se poate scrie sub forma
r
2
j
2
.
2
2r
0
r 2j
0
j 2.
0
. r
2
0
j
2
0
.
2
0
r
2
= 0, (12)
adic a este o ecuatie algebric a de ordinul doi n r, j, . (ceea ce dovedeste c a
sfera este o cuadric a, mai precis un elipsoid cu semiaxele egale).
Invers, avnd n vedere (11), orice ecuatie de tipul
r
2
j
2
.
2
:r :j j. = 0 (13)
reprezint a
i) o sfer a de centru C(
n
2
,
n
2

2
) si raz a r =
_
_
n
2
_
2
_
n
2
_
2
2
_
2
,
dac a
_
n
2
_
2
_
n
2
_
2
2
_
2
0,
ii) un punct C(
n
2
,
n
2

2
), dac a
_
n
2
_
2
_
n
2
_
2
2
_
2
= 0,
iii) o sfer a imaginar a (multimea vid a, de fapt), dac a
_
n
2
_
2
_
n
2
_
2
2
_
2
<
0.
(Fig. 13)
Pentru aplicatii este util de stiut c a intersectia dintre o sfer a o(C, r) si un
plan este un cerc real, un punct (adic a planul este tangent sferei), respectiv
un cerc imaginar (?) dac a d(C, ) este mai mic a, egal a, respectiv mai mare
dect raza r a sferei.
Propozitia 7.6.1 Fie cercul de intersec tie dintre sfera o(C, r) si planul .
Atunci, tangenta la cercul ntr-un punct '
0
este dreapta de intersec tie
dintre planul si planul tangent la sfera n punctul '
0
.
Demonstratie. Fie
|
planul tangent la sfera o(C, r) n punctul '
0
si a
un vector director al dreptei d =
|
. Deoarece d
|
, avem C'
0
l d.
Atunci C'
0
a = 0. Pe de alta parte, din d , avem ca CC
t
a = 0, unde
C
t
este centrul cercului . Tinnd seama ca C
t
'
0
= C'
0
CC
t
rezulta ca
C
t
'
0
a = 0, adica C
t
'
0
l d. Prin urmare, d este tangenta la cercul n '
0
.
Exercitiul 7.6.1 Fie cuadrica I : r
2
j
2
.
2
12r 4j 1 = 0 si planul
: r j . 1 = 0 .
a) Arata ti ca I este o sfera si determina ti coordonatele centrului si raza
acesteia;
b) Arata ti ca I este un cerc real si determina ti coordonatele centrului
si raza acestuia;
c) Scrie ti ecua tiile tangentei la ntr-un punct '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) = I .
Rezolvare:
a) Ecua tia lui I se scrie
(r
2
12r 86) (j
2
4j 4) .
2
86 4 1 = 0 sau
(r 6)
2
(j 2)
2
.
2
= (
_
80)
2
si atunci I este o sfera de raza 1 =
_
80 si
7.7. SUPRAFE TE RIGLATE. SUPRAFE TE DE ROTA TIE 143
de centru C (6, 2, 0) .
b) Distan ta de la centrul C al sferei I la planul este
j(C, ) =
[6 1 2 1 0 1 1[
_
1
2
1
2
1
2
=
7
_
8
2
< 1 =
_
80 .
Deci intersec tia dintre planul si sfera I este un cerc real de centru C
0
si
raza r. Mai mult, r =
_
1
2
(j(C, ))
2
=
2
_
51
3
.
Pentru a gasi coordonatele centrului cercului , C
0
, mai nti vom scrie ecua tia
unei drepte ce trece prin C si este perpendiculara pe planul , adica
r6
1
=
2
1
=
:0
1
.
Cum C
0
este chiar proiec tia lui C pe planul , rezolvnd sistemul
_
r 6 = j 2 = .
r j . 1 = 0
se ob tine C
0
(11,8, 1,8, 7,8).
c) Tangenta la cercul n punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) se aa la intersec tia
planului cu planul tangent la sfera I n '
0
. Deci are ecua tiile
_
r j . 1 = 0
(r
0
6)r (j
0
2)j .
0
. (6r
0
2j
0
1) = 0
.
7.7 Suprafete riglate. Suprafete de rotatie
Denitia 7.7.1 O suprafa ta care poate generata prin mi scarea unei drepte
q care se sprijina pe o curba data 1
3
se nume ste suprafata riglata. n
acest caz dreapta q se nume ste generatoarea suprafetei.
n sectiunile anterioare am studiat deja astfel de suprafete (parabolidul
hiperbolic, hiperbolidul cu o pnz a, conul p atratic, cilindrii). Acum vom studia,
mai nti suprafetele riglate numite suprafete cilindrice si suprafete conice (care
includ cuadricele de tip cilindru sau con), iar apoi suprafetele de rotatie (unde
reg asim elipsoizi, hiperbolizi si parabolizi de rotatie).
Fix am o curb a n 1
3
, :
_
)(r, j, .) = 0
q(r, j, .) = 0
si un vector nenul = |i:,:/.
Denitia 7.7.2 Suprafa ta generata prin mi scarea generatoarei q care pastreaza
direc tia lui si se sprijina pe curba se nume ste suprafata cilindrica. Curba
se zice curba directoare a suprafe tei.
Teorema 7.7.1 O suprafa ta cilindrica care are generatoarea q paralela cu
dreapta d :
_
1(r, j, .) = 0
Q(r, j, .) = 0
si curba directoare :
_
)(r, j, .) = 0
q(r, j, .) = 0
are
ecua tia carteziana
,(1, Q) = 0, (14)
unde , este o func tie bine precizata n r, j, . (, : 1 R
3
R, (r, j, .)
,(1(r, j, .), Q(r, j, .))), iar 1, Q sunt func tii polinomiale de gradul nti n r,
j, ..
Demonstratie. Generatoarele paralele cu d au ecuatiile q :
_
1(r, j, .) = `
Q(r, j, .) = j
,
cu `, j R. Conditia ca q s a se sprijine pe curba se obtine eliminnd pe
r, j, . ntre ecuatiile sistemului format cu ecuatiile generatoarei q si ale curbei
(sistem ce trebuie s a e compatibil). n urma eliminarii obtinem ecuatia
,(`, j) = 0 sau ,(1, Q) = 0.
Exemplul 7.7.1 Sa se determine ecua tia suprafe tei cilindrice de generatoare q
paralela cu axa O. si de curba directoare :
_
r
2
j. = 0
2r . 1 = 0
.
Rezolvare:
n acest caz )(r, j, .) = r
2
j., q(r, j, .) = 2r . 1, iar q :
_
r = `
j = j
,
iar prin eliminarea lui r, j, . ntre aceste ecua tii se ob tine suprafa ta cilindrica
: r
2
2rj j = 0, deoarece ,(`, j) = `
2
j(2` 1) = 0.
Exercitiul 7.7.1 Aceea si cerin ta pentru suprafa ta cilindrica de generatoare q
paralela cu axa Or si de curba directoare :
_
r
2
j
2
.
2
4 = 0
r j . 1 = 0
.
Fix am o curb a n 1
3
, :
_
)(r, j, .) = 0
q(r, j, .) = 0
si un punct \ (a, /, c).
Denitia 7.7.3 Suprafa ta generata prin mi scarea generatoarei q care trece prin
punctul x \ , numit vrf si se sprijina pe curba data se nume ste suprafata
conica.Curba se zice curba directoare a suprafe tei.
Teorema 7.7.2 O suprafa ta conica pentru care vrful \ are coordonatele
date de sistemul:
_
_
_
1(r, j, .) = 0
Q(r, j, .) = 0
1(r, j, .) = 0
_
)(r, j, .) = 0
q(r, j, .) = 0
are
ecua tia carteziana
,(
1
1
,
Q
1
) = 0, (15)
unde , este o func tie bine precizata n r, j, . (, : 1 R
3
R, (r, j, .)
,(
1(r,,:)
1(r,,:)
,
Q(r,,:)
1(r,,:)
)), iar 1, Q, 1 sunt func tii polinomiale de gradul nti n r,
j, ..
Demonstratie. Multimea dreptelor q care trec prin \ si care nu apartin plan-
ului 1(r, j, .) = 0 este la intersectia a dou a plane din fasciculele de plane deter-
minate de dreapta de intersectie a planelor 1(r, j, .) = 0 cu 1(r, j, .) = 0 si, re-
spectiv Q(r, j, .) = 0 cu 1(r, j, .) = 0, adic a q :
_
1(r, j, .) `1(r, j, .) = 0
Q(r, j, .) j1(r, j, .) = 0
,
cu `, j R. Conditia ca q s a se sprijine pe curba se obtine eliminnd pe r,
j, . ntre ecuatiile sistemului format cu ecuatiile lui q si ale curbei (sistem ce
trebuie s a e compatibil). n urma elimin arii obtinem ecuatia ,(`, j) = 0 sau
,(
1
1
,
Q
1
) = 0.
7.7. SUPRAFE TE RIGLATE. SUPRAFE TE DE ROTA TIE 145
Exemplul 7.7.2 Sa se determine ecua tia suprafe tei conice de vrf O(0, 0, 0) si
de curba directoare cercul :
_
r
2
j
2
= 1
2
,
. = a, a 0.
Rezolvare:
n acest caz )(r, j, .) = r
2
j
2
1
2
, q(r, j, .) = . a. Vrful \ este
dat de sistemul
_
_
_
r = 0
j = 0
. = 0
, adica generatoarele q care nu apar tin planului rOj
(. = 0) au ecua tiile q :
_
r `. = 0
j j. = 0
, iar prin eliminarea lui r, j, . ntre
aceste ecua tii si ecua tiile lui se ob tine suprafa ta conica : r
2
j
2
=
1
2
o
2
.
2
,
deoarece mai nti ,(`, j) = `
2
j
2
1
2
o
2
= 0 sau ,(
1
1
,
Q
1
) = 0.
Exercitiul 7.7.2 Aceea si cerin ta pentru suprafa ta conica de vrf \ (1, 0, 1)
_
r
2
j
2
.
2
1 = 0
2. 1 = 0
.
Denitia 7.7.4 O suprafa ta care poate generata prin rotirea unei curbe ,
zisa curba directoare, n jurul unei drepte xe d, numita axa de rotatie, se
nume ste suprafata de rotatie.
Teorema 7.7.3 O suprafa ta de rota tie care are axa de rota tie d :
rr0
l
=
0
n
=
::0
n
_
)(r, j, .) = 0
q(r, j, .) = 0
are ecua tia carteziana
1((r r
0
)
2
(j j
0
)
2
(. .
0
)
2
, |r :j :.) = 0, (16)
unde 1 este o func tie ce se determina.
Demonstratie. Din denitie rezult a c a orice punct '(r, j, .) de pe curba se
misc a ntr-un plan perpendicular pe axa d de ecuatie, : |r :j :. = j,
j Rsi va descrie un cerc G (zis cerc generator) care apare ca intersectia din-
tre planele si sferele o : (rr
0
)
2
(jj
0
)
2
(..
0
)
2
= `
2
, ` 0, cu centrul n
punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) d, adic a G :
_
(r r
0
)
2
(j j
0
)
2
(. .
0
)
2
= `
2
,
|r :j :. = j.
Cum cercul G se sprijin a pe curba trebuie ca sistemul format cu ecuatiile
lui G si s a e compatibil. Eliminnd pe r, j, . ntre ecuatiile acestui sistem
rezult a conditia de compatibilitate 1(`
2
, j) = 0, adic a 1((rr
0
)
2
(j j
0
)
2
(. .
0
)
2
, |r :j :.) = 0.
Exemplul 7.7.3 Sa se determine ecua tia carteziana a torului, care este suprafa ta
descrisa de un cerc care se rote ste n jurul unei axe aate n planul cercului.
Rezolvare:
Fie :
_
(r a)
2
j
2
.
2
= 1
2
j = 0
, a 1, cercul cu centrul pe axa Or
situat n planul rO. si axa de rota tie o luam ca ind axa O.. Atunci cercul
generator este G :
_
r
2
j
2
.
2
= `
2
. = j
si astfel rezulta condi tia de compatibil-
itate a sistemului format din ecua tiile lui G si ,
_
_
`
2
j
2
a
_
2
j
2
= 1
2
.
Prin eliminarea lui ` si j ob tinem ecua tia torului
_
_
r
2
j
2
a
_
2
.
2
= 1
2
,
adica (r
2
j
2
.
2
a
2
1
2
)
2
= 4a
2
(r
2
j
2
).
Observatia 7.7.1 Sa observam ca torul este o suprafa ta de rota tie care nu este
o cuadrica!
Exercitiul 7.7.3 Aceea si cerin ta pentru suprafa ta de rota tie obtinuta prin rotirea
parabolei :
_
j
2
= 2r
. = 0
n jurul axei Or.
1. Fie cuadrica I : rj 8r. 4j. 8 = 0.
a) Studiati natura acestei cuadrice;
b) Studiati problema centrelor pentru I;
c) Determinati generatoarele rectilinii ale lui I care trec prin punctul
'
0
(1, 1, 2).
2. Fie cuadrica I : r
2
j
2
.
2
r4j4. = 0 si planul : r2j2. = 0.
a) S a se arate c a I este o sfer a. Determinati centrul acestei sfere si raza
sa;
b) S a se arate c a I este un cerc real . Determinati centrul acestui
cerc si raza sa;
c) Calculati distanta de la punctul (1, 2, 1) la dreapta tangent a la cercul
= I n punctul O.
3. Fie conica : 4r
2
12rj cj
2
6r 0j 2 = 0.
a) Calculati c, ^. Discutie dup a c R;
b) S a se determine c astfel nct conica s a reprezinte dou a drepte.
4. Se d a conica de ecuatie:
r
2
rj 4j
2
r 2j 8 = 0.
a) S a se calculeze c, ^;
b) S a se scrie ecuatia tangentei la conic a n punctul de coordonate (1, 1);
c) S a se determine ecuatia canonic a a conicei si reperul natural atasat.
Recunoasteti conica.
2
j
2
.
2
6rj 2r. 2j. 4r8j 12. 14 = 0.
a) S a se calculeze c, ^;
b) S a se determine coordonatele centrului C al cuadricei I;
c) S a se aduc a la forma canonic a ecuatia cuadricei si s a se recunoasc a
cuadrica. Precizati reperul natural atasat lui I.
6. Fie hiperboloidul cu o pnz a:
r
2
0

j
2
4
.
2
1 = 0
si punctul '
0
(8, 2, 1).
a) S a se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii care trec prin '
0
;
b) S a se calculeze m asura unghiului dintre aceste generatoare.
7. Fie paraboloidul hiperbolic de ecuatie:
r
2
0

j
2
4
= .
si punctul '
0
(0, 2, 1).
a) S a se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii care trec prin '
0
;
b) S a se calculeze m asura unghiului dintre aceste generatoare.
2
j
2
4.
2
2rj 4r. 4j. 6. 1 = 0.
a) Este I o cuadric a nedegenerat a?
b) Rezolvati problema centrelor de simetrie pentru I;
c) Determinati ecuatia canonic a si reperul natural pentru I. Recunoasteti
cuadrica I.
9. a) S a se scrie ecuatiile planelor tangente la elipsoidul 1 : r
2
j
2
2.
2
1 =
0 care sunt paralele cu planul : r j . 1 = 0;
b) S a se scrie ecuatiile planelor tangente la cuadrica I : 2r
2
j
2
2.
2
2rj 6j. 4r j 2. = 0 care contin dreapta d :

_
4r j = 0
. 1 = 0
.
10. Fie hiperbola (n spatiu) / :
_
r
2
o
2

2
b
2
1 = 0
. = 0
.
a) S a se scrie ecuatia suprafetei de rotatie obtinut a prin rotirea hiperbolei
/ n jurul axei Or;
b) S a se scrie ecuatia suprafetei de rotatie obtinut a prin rotirea hiperbolei
/ n jurul axei Oj.
11. S a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice avnd curba directoare
:
_
r
2
j
2
2r j = 0
. = 0
si generatoarele paralele cu dreapta d :
r1
1
=
2
1
=
:
2
.
12. S a se scrie ecuatia suprafetei conice cu vrful \ (1, 0, 1) si avnd curba
directoare :
_
j
2
= 2jr
. = 0
, cu j 0 xat arbitrar.
Partea III
GEOMETRIE
DIFEREN TIAL
A
149
Capitolul 8
Curbe n plan si n spatiu
_
O; i, ,, /
_
n 1
3
(sau =
_
O; i, ,
_
n 1
2
).
Din momentul n care am xat un reper cartezian ortonormat n spatiul
1
3
, orice punct ' 1
3
se identic a cu tripletul (r, j, .) R
3
, format cu
coordonatele punctului fat a de reperul considerat. De asemenea, orice punct
' 1
3
se identica cu vectorul sau de pozitie O' = ri j, ./ \
3
. Prin
urmare, putem identica 1
3
cu R
3
, din punct de vedere topologic (chiar metric,
deoarece spatiile au aceeasi distant a) sau putem identica \
3
cu R
3
, din punct
de vedere algebric si topologic (sunt spatii vectoriale izomorfe si izometrice).
De fapt, n continuare vom considera c a R
3
este modelul aritmetic al
spatiului punctual euclidian 1
3
, raportat la un reper cartezian ortonormat
=
_
O; i, ,, /
_
si c a R
3
este modelul aritmetic al spatiului vectorial al vec-
torilor liberi \
3
asociat lui 1
3
. O situatie similar a avem pentru R
2
si planul
euclidian.
8.1 Drumuri parametrizate. Parametrizare nat-
ural a. Drumuri echivalente
Denitia 8.1.1 Fie 1 R un interval deschis (sau, uneori, nchis, seminchis
sau o reuniune de intervale). Se nume ste drum parametrizat de clasa C
|
(/ _ 1) n spa tiu (sau n plan) o aplica tie c : 1 R
3
(sau c : 1 R
2
, n
cazul plan), t 1
o
c(t) = (r(t), j(t), .(t)) (sau t 1
o
c(t) = (r(t), j(t)),
n cazul plan), de clasa C
|
(/ _ 1) pe 1, adica ecare dintre func tiile scalare
t 1
r
r(t), t 1

j(t), t 1
:
.(t) sunt derivabile de / ori 1 si derivata
de ordinul / este continua pe 1 (analog, pentru cazul plan).
Vom nota un drum parametrizat prin (1, c = c(t)).
Multimea de puncte c(1) = c(t) = (r(t), j(t), .(t)) [t 1 R
3
se nu-
meste suportul (sau imaginea) drumului parametrizat c.
151
152 CAPITOLUL 8. CURBE N PLAN SI N SPA TIU
Spunem c a un punct '
0
1
3
, de coordonate (r
0
, j
0
, .
0
) relativ la reperul
, se a a pe suportul drumului parametrizat (1, c = c(t)) dac a exist a t
0
1
asa nct c(t
0
) = (r
0
, j
0
, .
0
). Vom scrie '
0
c(1) sau '
0
= c(t
0
).
Ecuatiile
_
_
_
r = r(t)
j = j(t)
. = .(t)
, t 1, (1)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului c, iar t 1 se zice para-
metru (sau coordonat a curbilinie).
Dac a consider am aplicatia vectorial a c : t 1 c(t) = O' = r(t)i
j(t), .(t)/ \
3
, atunci ecuatia
c = c(t), t 1, (2)
se numeste ecuatia vectorial a a drumului c.
Denitia 8.1.2 Un drum parametrizat (1, c = c(t)) se nume ste nesingular
(sau ordinar, sau regulat) daca
(r
t
(t))
2
(j
t
(t))
2
(.
t
(t))
2
,= 0, \t 1,
adica c
t
(t) = r
t
(t)i j
t
(t), .
t
(t)/ ,= 0, pentru orice t 1.
Un punct ' = c(t
0
), t
0
1, al drumului pentru care c
t
(t
0
) = 0 se numeste
punct singular. Altfel, dac a c
t
(t
0
) ,= 0, spunem c a ' este un punct ordinar
(sau regulat).
Vectorul c
t
(t
0
)
no|
=
Jo
J|
(t
0
) se numeste vectorul vitez a (sau vector tan-
gent) la drumul parametrizat (1, c = c(t)), n punctul ' = c(t
0
).
Denitia 8.1.3 Fie drumul parametrizat (1, c = c(t)). Un punct ' c(1) se
nume ste punct simplu daca exista o singura valoare t
0
1 astfel ca ' = c(t
0
).
n caz contrar, daca exista doua, trei sau, n general, mai multe valori distincte,
atunci punctul ' se nume ste punct dublu, triplu, respectiv multiplu.
Denitia 8.1.4 Daca c : [a, /[ R
3
(sau R
2
) este un drum parametrizat de
clasa C
|
astfel ca c(a) = c(/), atunci spunem ca drumul c este nchis.
Exemplul 8.1.1 1) Fie = |i:,:/ un vector liber nenul si '
0
(r
0
, j
0
, .
0
)
1
3
un punct xat. Aplica tia vectoriala c : t R c(t) = O' = (r
0
t|)i
(j
0
t:), (.
0
t:)/ \
3
dene ste un drum parametrizat (R, c = c(t)) de
clasa C
o
, care are drept suport chiar dreapta d determinata de punctul '
0
si
vectorul director . Cum c
t
(t) = ,= 0, rezulta ca drumul c este nesingular.
Se observa ca si drumul parametrizat (R, c
1
= c
1
(t)) de clasa C
o
, denit prin
c
1
(t) = (r
0
t
3
|)i(j
0
t
3
:),(.
0
t
3
:)/, are ca suport tot dreapta d determi-
nata de punctul '
0
si vectorul director (justicarea-tema!), dar c
t
1
(t) = 8t
2
si astfel c
1
este un drum cu un punct singular 1 = c
1
(0). Deci c
1
este un
drum diferit de drumul c, de si au acela si suport.
8.1. DRUMURI PARAMETRIZATE 153
2) Drumul c
1
: [0, 2[ R
2
, c
1
(t) = (1cos t, 1sint) este un drum nchis,
nesingular n plan, de clasa C
o
cu suportul chiar cercul cu centrul n originea
reperului si raza 1, iar drumul c
2
: [0, 2[ R
2
, c
2
(t) = (1cos 2t, 1sin2t)
este tot un drum nchis, nesingular, de clasa C
o
cu acela si suport.
Este clar c a exist a drumuri parametrizate diferite (de aceeasi clas a sau nu)
care au acelasi suport sau nu. Din acest motiv ne intereseaz a cum putem com-
para si relationa dou a drumuri parametrizate de aceeasi clas a care s a aib a acelasi
suport.
Denitia 8.1.5 Doua drumuri parametrizate de clasa C
|
, c
1
: 1 R
3
si
c
2
: J R
3
, se numesc echivalente ( si cu aceea si orientare) daca exista
o func tie , : 1 J de clasa C
|
, bijectiva ( si strict crescatoare) astfel ca c
1
=
c
2
,.
Func tia , se zice schimbare de parametru. Evident ca si inversa ,
1
:
J 1 este de clasa C
|
, strict crescatoare si c
2
= c
1
,
1
.
La exemplul 2) de mai sus schimbarea de parametru (de clas a C
o
) este
, : [0, 2[ [0, 2[, ,(t) = 2t. n general, avem:
Propozitia 8.1.1 Doua drumuri parametrizate (1, c
1
= c
1
(t)), (J, c
2
= c
2
(t))
de aceea si clasa care sunt echivalente (nu neaparat si cu aceea si orientare) au
acela si suport.
Demonstratie. c
1
(1) = (c
2
,) (1) = c
2
(,(1)) = c
2
(J).
Reciproca nu este ntotdeauna adevarat a! A se vedea exemplul 1) de mai
sus.
Exercitiul 8.1.1 Arata ti ca daca (1, c
1
= c
1
(t)) si (J, c
2
= c
2
(t)) sunt doua
drumuri parametrizate echivalente (nu neaparat si cu aceea si orientare), iar
unul dintre drumuri este nesingular, atunci si celalalt drum este nesingular.
(Indica tie: A se folosi rela tia c
t
1
(t) = ,
t
(t)c
t
2
(,(t)), de la derivarea func tiilor
compuse).
Denitia 8.1.6 Un drum parametrizat (1, , = ,(:)) se zice drum cu para-
metrizare naturala daca
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ = 1, \: 1, adica vectorul viteza are
lungimea 1 n orice punct al drumului. n acest caz, : se nume ste parametru
natural.
Avnd n vedere notiuni clasice de analiz a matematic a, putem da denitia:
Denitia 8.1.7 Fie (1, c = c(t)) un drum parametrizat de clasa C
|
(/ _ 1).
Pentru orice t
1
, t
2
1 numarul real pozitiv
|2
_
|1
|c
t
(t)| dt
|2
_
|1
_
(r
t
(t))
2
(j
t
(t))
2
(.
t
(t))
2
dt
(3)
se nume ste lungimea drumului c ntre punctele '
1
= c(t
1
) si '
2
=
c(t
2
), notata prin 1
|1|2
sau 1
\
1112
.
Dac a c : [a, /[ R
3
si integrala
b
_
o
|c
t
(:)| dt exist a si este nit a, atunci
drumul se zice drum recticabil. Din analiza matematic a se cunoaste c a dac a
c este de clas a C
|
, / _ 1, pe [a, /[, atunci drumul c este recticabil.
Propozitia 8.1.2 Daca (1, , = ,(:)) este un drum cu parametrizare naturala
si daca 0 1, iar : 0, atunci valoarea lui : coincide cu lungimea drumului de
la '
0
= ,(0) la ' = ,(:).
Demonstratie. 1
\
101
=
s
_
0
_
_
_,
t
(:)
_
_
_d:
s
_
0
1d:
= [: 0[ = :.
Datorit a acestui rezultat parametrul natural : se mai numeste abscis a cur-
bilinie a punctului ' = ,(:) pe drumul , fat a de "originea" '
0
= ,(0).
Propozitia 8.1.3 Doua drumuri echivalente (1, c
1
= c
1
(t)), (J, c
2
= c
2
(t))
au aceea si lungime ntre punctele care se corespund.
Demonstratie. Dac a , este schimbarea de parametru si t
1
= ,(t
1
), t
2
=
,(t
2
), atunci 1
|1|2
=
|2
_
|1
|c
t
1
(t)| dt
|2
_
|1
|c
t
2
(,(t))| [,
t
(t)[dt
r2
_
r1
|c
t
2
(t)| dt
=
1
r1r2
.
Propozitia 8.1.4 Orice drum parametrizat (1, c = c(t)) de clasa cel pu tin C
1
este echivalent si are aceea si orientare cu un drum cu parametrizare naturala.
Demonstratie. Fix amt
0
1 si denim functia , : 1 R, ,(t) =
|
_
|0
|c
t
(t)| dt.
Evident c a , este o functie derivabil a si strict crescatoare (,
t
(t) = |c
t
(t)| 0,
\t 1), iar cum J = ,(1) este un interval si exist a ,
1
: J 1, putem deni
, : J 1
3
, prin , = c ,
1
. Este usor de v azut c a (J, , = ,(:)) este un
drum parametrizat de clasa drumului c, iar functia , este o schimbare de para-
metru, : = ,(t) (sau ,
1
(:) = t). Mai mult, ,
t
(:) = c
t
(,
1
(:))
_
,
1
_
t
(:) =
c
t
(,
1
(:))
1
,
0
(,
1
(s))
= c
t
(t)
1
,
0
(|)
= c
t
(t)
1
]o
0
(|)]
si astfel avem ca
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ = 1,
pentru orice : J. n nal, cum c = , , avem c a drumul c este echivalent si
are aceeasi orientare cu drumul cu parametrizare natural a ,.
Exemplul 8.1.2 1) Fie c
1
: [0, [ R
2
, c
1
(t) = (1cos t, 1sint) si c
2
:
[1, 1[ R
2
, c
2
(r) =
_
r,
_
1
2
r
2
_
. Cum , : [0, [ [1, 1[ , ,(t) =
1cos t este derivabila, strict crescatoare, bijectiva, adica este o schimbare de
parametru, iar c
1
= c
2
, rezulta ca drumurile c
1
si c
2
sunt echivalente si cu
aceea si orientare. Suportul lor comun este chiar semicercul superior al cercului
de centru O si raza 1.
2) Drumurile c
1
: [0, 2[ R
2
, c
1
(t) = (1cos t, 1sint) si c
2
: [0, 2[
R
2
, c
2
(n) = (1cos 8n, 1sin8n) au aceea si imagine (suport),
_
(r, j)[r
2
j
2
= 1
2
_
- cercul de centru O si raza 1, dar nu sunt echivalente chiar daca avem c
1
=
c
2
,, unde , : [0, 2[ [0, 2[, n = ,(t) =
|
3
, deoarece , nu este surjectiva
si deci nu este o schimbare de parametru.
8.2. DEFINI TIA CURBEI. MODURI DE REPREZENTARE 155
8.2 Denitia curbei. Moduri de reprezentare
Denitia 8.2.1 O submul time C 1
3
(sau C 1
2
) se nume ste curba n
spatiu (n plan) daca pentru orice punct a C exista un drum parametrizat de
clasa C
1
, nesingular, (1, c = c(t)), unde 1 R interval deschis, si o vecinatate
\ a lui a astfel ca c(1) = \ C, iar aplica tia c : 1 c(1) sa e bijectiva cu
inversa continua (adica sa e un homeomorsm).
Observatia 8.2.1 Deni tia data aici permite sesizarea imediata a faptului ca
o curba este o varietate diferen tiabila de dimensiune 1. Cu alte cuvinte, o curba
C coincide local cu suportul unui drum parametrizat (1, c = c(t)) nesingular,
drum care se nume ste parametrizare locala a curbei C n vecinatatea lui
a C.
Denitia 8.2.2 Curba C se nume ste curba simpla daca exista un drum para-
metrizat (1, c = c(t)) de clasa C
1
a sa nct c(1) = C.
Pentru o mai profund a ntelegere a notiunii de curb a prezent am teorema
urm atoare:
Teorema 8.2.1 a) Fie C 1
3
o curba. Daca a C si \ 1
3
este o mul time
deschisa care con tine punctul a, atunci orice doua parametrizari locale ale lui
C, (1, c = c(t)), (J, , = ,(t)), cu \ C = c(1) = ,(J) sunt echivalente.
b) Daca (1, c = c(t)) este un drum parametrizat nesingular, atunci pentru
orice t
0
1 exista o vecinatate J 1 a lui t
0
a sa nct C = c(J) sa e o curba
simpla.
Demonstratie. a) Denim , : 1 J prin , = ,
1
c. Dac a dovedim c a , este
o schimbare de parametru, atunci rezult a c a cele dou a drumuri sunt echivalente
(pentru c a c = , ,).
Mai nti s a observ am c a , este bijectiv a, deoarece c : 1 c(1) si , : J
,(J) sunt bijective. R amne sa ar at am c a , si ,
1
sunt derivabile.
Fie t
0
1, arbitrar xat. Fie t
0
= ,(t
0
) J. Deoarece drumul (J, , = ,(t))
este nesingular, adic a ,
t
(t) = r
t
(t)i j
t
(t), .
t
(t)/ ,= 0, \t J, atunci avem
c a ,
t
(t
0
) ,= 0. Dac a presupunem c a r
t
(t
0
) ,= 0, atunci aplicnd Teorema
functiei inverse (notnd r(t
0
) = r
0
) avem c a exist a o vecinatate l J a lui t
0
,
o vecin atate \ a lui r
0
si o functie bijectiv a ) : \ l cu ) si )
1
derivabile
asa nct ecuatia r = r(t) s a aib a solutia t = )(r). Atunci ,()(\ )) = ,(l) =
C 1, unde 1 este o vecin atate a punctului (r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
)). Deoarece
,(t) = (r(t), j(t), .(t)), \t J rezult a c a \r \ avem ,()(r)) = (r, j, .)
si astfel ,
1
(r, j, .) = )(r). Atunci, n vecin atatea c
1
(,()(\ ))) a lui t
0
=
,
1
(t
0
), functia ,(t) = ,
1
(c(t)) = )(r(t)) este derivabil a deoarece este o
compunere de functii derivabile. Cum , este derivabil a n vecin atatea lui t
0
si
t
0
este arbitrar ales n 1, atunci rezult a c a , este derivabil a pe 1, iar ,
1
este
derivabil a pe J.
b) Fie c(t) = (r(t), j(t), .(t)), t 1. Fix am t
0
1, arbitrar. Cum c
t
(t
0
) ,= 0
avem, de exemplu, r
t
(t
0
) ,= 0 si atunci conform Teoremei functiei inverse rezult a
c a ecuatia r = r(t) admite solutia ) = )(r) cu ) derivabil a ntr-o vecin atate
\ a lui r
0
= r(t
0
), iar )(r
0
) = t
0
. Fie l = )(\ ). Atunci ) : \ l este
bijectiv a si ), )
1
sunt derivabile. n plus, stim c a )
1
: l \ , t r(t),
c[
\
: \ c(l), r(t) (r(t), j(t), .(t)) sunt bijectii continue astfel nct
c = c[
\
)
1
este de asemenea continu a. Deci c(l) este o curb a simpl a.
n concluzie, orice curba este local suportul unui drum parametrizat nesin-
gular, unic determinat pna la o schimbare de parametru.
Avnd n vedere c a orice dou a parametriz ari locale, cu acelasi suport, ale
aceleiasi curbe sunt echivalente, teorema de mai sus permite denirea unei curbe
ca o clas a de echivalent a a unui drum parametrizat. Aceast a denitie nu coincide
cu denitia curbei ca o varietate diferentiabil a unidimensional a, introdus a la
nceputul sectiunii.
Denitia 8.2.3 Se nume ste parametrizare locala naturala pe o curba alegerea
unui drum parametrizat (1, c = c(:)) cu proprietatea ca |c
t
(:)| = 1, \: 1. :
se numeste parametru natural pe curba.
Avnd n vedere c a orice drum parametrizat de clas a cel putin C
1
este echiva-
lent cu un drum cu parametrizare natural a rezult a:
Propozitia 8.2.1 Orice curba admite o parametrizare locala naturala.
Denitia 8.2.4 Fie C o curba n spa tiu (sau n plan). Atunci:
a) curba C se nume ste nchisa daca este reprezentata de un drum parame-
trizat nchis, adica exista c : [a, /[ R
3
(sau R
2
) un drum parametrizat de
clasa C
1
, nesingular, astfel ca c(a) = c(/).
b) daca exista doua drumuri parametrizate c
1
: [a, /[ R
3
si c
2
: [/, c[
R
3
a sa nct c
1
(/) = c
2
(/), atunci drumul c : [a, c[ R
3
, denit prin
c(t) =
_
c
1
(t), t [a, /[
c
2
(t), t (/, c[
este numit juxtapunerea (sau lipitura) celor doua
drumuri, iar C = C
1
'C
2
este o curba ob tinuta prin juxtapunerea curbelor sim-
ple C
1
= c
1
([a, /[) si C
2
= c
2
([/, c[).
c) curba C este o curba fara puncte multiple daca orice drum parame-
trizat ce o reprezinta (local) este un drum format numai din puncte simple.
d) curba C se nume ste curba recticabila daca este reprezentata de un
drum recticabil. Lungimea comuna a drumurilor echivalente ce denesc curba
C se nume ste lungimea curbei C.
e) se nume ste drum parametrizat nesingular pe portiuni (numit si
drum neted) un drum ob tinut prin juxtapunerea unui numar nit de drumuri
parametrizate nesingulare. O curba C se zice curba nesingulara pe portiuni
(sau neteda) daca este reprezentata de un drum parametrizat nesingular pe
por tiuni.
n continuare vom prezenta si alte moduri de a deni o curb a n spatiu (sau
n plan), numite moduri de reprezentare a curbelor.
8.2.1 Curbe n plan
O curba C se numeste curb a plan a (sau n plan) dac a exis a un plan n spatiu
care contine curba C.
Alegem reperul ortonormat cartezian n spatiu Orj. asa nct planul curbei
s a e chiar planul rOj. O curb a plan a poate dat a parametric, explicit, implicit
sau n coordonate polare.
1) Reprezentarea parametric a
Reamintim (din denitia curbei) c a o curba C este reprezentat a parametric
dac a pentru orice punct al s au exist a o vecin atate n care curba este suportul
unui drum parametrizat (1, c = c(t)). Avem astfel ecuatiile parametrice
_
r = r(t)
j = j(t)
, t 1. (1)
Exemplul 8.2.1 a) Cercul de centru O si raza 1 are ecua tiile parametrice:
_
r = 1cos t
j = 1sint
, t [0, 2[.
b) Ecua tiile parametrice:
_
r = a cos t
j = / sint
, t [0, 2[, reprezinta elipsa de
semiaxe a, /, pe ecua tia canonica.
c) Ecua tiile parametrice:
_
r = 1(t sint)
j = 1(1 cos t)
, t [0, ) , reprezinta ci-
cloida, adica curba plana descrisa de un punct xat pe un cerc de raza 1,
care se rostogole ste fara alunecare pe semiaxa Or pozitiva ncepnd din pozi tia
ini tiala cu centrul cercului pe axa Oj.
2) Reprezentarea explicit a
Fie functia ) : 1 R, de clas a C
1
. Gracul ei G
}
= (r, )(r))[r 1 este
o curb a simpl a, cu parametrizarea
_
r = t
j = )(t)
, t 1. Uneori se ntalnesc si
curbe de tipul C : r = q(j), unde q : J R, de clas a C
1
, cu parametrizarea
_
r = q(t)
j = t
, t J.
Exemplul 8.2.2 Curba data explicit prin j = )(r), unde )(r) = c
r
2
, este
clopotul lui Gauss.
3) Reprezentarea implicit a
Fie 1 _ R
2
o multime deschis a, 1 : 1 R de clas a C
1
si I = (r, j)
1[1(r, j) = 0. n general mul timea I nu este o curba. Dac a ns a, pentru orice
punct (r
0
, j
0
) 1 avem c a
_
JJ
Jr
(r
0
, j
0
),
JJ
J
(r
0
, j
0
)
_
,= (0, 0), atunci multimea
I este o curb a, iar ecuatia
1(r, j) = 0, (r, j) 1 (4)
se numeste ecuatia cartezian a implicit a a curbei plane I.
ntr-adev ar, dac a ntr-un punct (r
0
, j
0
) 1 avem, de exemplu,
JJ
J
(r
0
, j
0
) ,=
0, atunci aplicnd Teorema functiilor implicite avem c a exist a o vecin atate \
1 a punctului (r
0
, j
0
) si o functie , : 1 R, de clas a C
1
(1 ind un interval
real deschis ce contine pe r
0
) asa nct j = ,(r), j
0
= ,(r
0
) si 1(r, ,(r)) = 0,
\r 1. E clar c a I\ = (r, ,(r))[r 1 este o curb a. Deci, local, putem g asi
un drum parametrizat ce reprezint a local pe I. Reciproc, dac a c : 1 1
2
este
un drum parametrizat cu c(t) = (r(t), j(t)) si n vecin atatea unui punct t
0
1
putem elimina pe t ntre ecuatiile parametrice r = r(t), j = j(t), obtinnd
ecuatia 1(r, j) = 0, atunci acesta este ecuatia unei curbe plane cu suportul
inclus n I.
Exemplul 8.2.3 Cercul cu reprezentarea implicita (rr
0
)
2
(jj
0
)
2
1
2
= 0,
are doua reprezentari explicite j = )(r) = j
0

_
1
2
(r r
0
)
2
, r [r
0

1, r
0
1[ si reprezentarea parametrica
_
r = r
0
1cos t
j = j
0
1sint
, t [0, 2[.
4) Reprezentarea n coordonate polare
Fie ) : [0
1
, 0
2
[ R, o functie derivabil a si cu valori pozitive, iar (j, 0)
coordonatele polare n plan (r = j cos 0, j = j sin0). Fie I = (0, j)[j =
)(0), 0 [0
1
, 0
2
[ R
2
. Multimea I este o curb a plan a cu parametrizarea
local a r = )(0) cos 0, j = )(0) sin0, 0 [0
1
, 0
2
[. Atunci, n coordonate polare,
curba I are ecuatia
j = )(0), 0 [0
1
, 0
2
[. (5)
Exemplul 8.2.4 Curba de ecua tie j = /0, 0 _ 0, (/ 0, xat) se nume ste
spirala lui Arhimede. Trifoiul cu patru foi are ecua tia j = a sin20, 0
0 R[ sin20 _ 0, (a 0, xat).
8.2.2 Curbe n spatiu (curbe strmbe)
1) Reprezentarea parametric a
Ca si n cazul curbelor plane, o curb a C n spatiu (zis a si curba strmba)
este reprezentat a parametric dac a pentru orice punct al sau exist a o vecin atate
n care curba coincide cu suportul unui drum parametrizat (1, c = c(t)).
Exemplul 8.2.5 a) Suportul drumului c : R R
3
, c(t) = (a cos t, a sint, /t),
a, / 0 este o curba numita elice cilindrica.
b) Curba data prin ecua tiile parametrice
_
_
_
r = t
2
j = c
|
. = t
, t R, reprezinta o
curba neteda n spa tiu.
2) Reprezentarea implicit a
Fie 1 R
3
o multime deschis a si 1, G : 1 R dou a functii de clas a C
1
pe 1. Fie
I = (r, j, .) 1[1(r, j, .) = 0, G(r, j, .) = 0.
n general mul timea I nu este o curba. Dac a ns a, pentru orice punct
(r
0
, j
0
, .
0
) 1 avem c a matricea jacobian a
J =
_
JJ
Jr
JJ
J
JJ
J:
Jc
Jr
Jc
J
Jc
J:
_
n punctul (r
0
, j
0
, .
0
)
are rangul doi, atunci multimea I este o curb a n spatiu, iar ecuatiile
_
1(r, j, .) = 0
G(r, j, .) = 0
, (r, j, .) 1 (6)
se numesc ecuatiile carteziane implicite a curbei I.
ntr-adev ar, conform Teoremei functiilor implicite, pentru orice (r
0
, j
0
, .
0
)
1 exist a o vecin atate \ 1 a lui (r
0
, j
0
, .
0
) astfel ca I \ s a e o curb a,
deoarece dac a admitem c a
1(J,c)
1(,:)
(r
0
, j
0
, .
0
)
no|
=
JJ
J
JJ
J:
Jc
J
Jc
J:
](r0,0,:0)
este nenul,
atunci exist a o vecin atate \ a lui (r
0
, j
0
, .
0
) si functiile reale de clas a C
1
,
r
}
j = )(r), r

. = q(r), denite pe o vecin atate 1 a lui r
0
asa nct
I \ = (r, )(r), q(r))[r 1.
De fapt, n vecin atatea 1 a lui r
0
avem
j
t
=
1(J,c)
1(:,r)
1(J,c)
1(,:)
, .
t
=
1(J,c)
1(r,)
1(J,c)
1(,:)
.
Denitia 8.2.5 Un punct (r
0
, j
0
, .
0
) 1 se zice punct critic (sau punct
singular) al curbei daca rangul matricei jacobiene J n (r
0
, j
0
, .
0
) este < 2.
Portiunea I \ din vecin atatea punctului nesingular (r
0
, j
0
, .
0
) poate
privit a n mai multe moduri:
a) e ca intersectie de dou a suprafete cilindrice;
b) e ca suportul drumului parametrizat c : 1 R
3
, c(t) = (t, )(t), q(t)),
t 1;
c) e ca gracul aplicatiei / : 1 R
2
, /(r) = ()(r), q(r)), caz n care I\
este o curb a simpl a si nesingular a.
Deci, I apare ca o reuniune de curbe simple si nesingulare, eventual cu unele
puncte critice.
Observatia 8.2.2 Daca I 1
3
este o curba n spa tiu data prin parametrizarea
_
_
_
r = r(t)
j = j(t)
. = .(t)
, t 1, si daca pentru un t
0
1 avem r
t
(t
0
) ,= 0, atunci Teo-
rema func tiei inverse ne asigura ca ecua tia r = r(t) admite solu tii t = t(r)
ntr-o vecinatate 1
1
1 a lui t
0
. Astfel, n vecinatatea 1 curba I apare ca
intersec tie a doua suprafe te cilindrice j = j(r), . = .(r) si spunem ca, n
vecinatatea lui t
0
, s-a trecut de la reprezentarea parametrica la reprezentarea
carteziana. Mai general, daca exista o func tie , : R
3
R
2
, , = (1, G)
a sa nct 1(r(t), j(t), .(t)) = 0, G(r(t), j(t), .(t)) = 0, \t 1, atunci sistemul
_
1(r, j, .) = 0
G(r, j, .) = 0
con tine ecua tiile carteziene ale curbei I :
_
_
_
r = r(t)
j = j(t)
. = .(t)
, t 1.
Exemplul 8.2.6 a) I = (r, j, .) R
3
[r
2
j
2
a
2
= 0, j
2
.
2
a
2
= 0,
a 0, este o curba neteda n spa tiu data ca intersec tie de doi cilindri.
b) I = (r, j, .) R
3
[r
2
j
2
.
2
2ar 2/j 2c. d = 0, r 1j
C. 1 = 0, unde a
2
/
2
c
2
d 0,
2
1
2
C
2
0 si
].o+1b+cc+1]
_
.
2
+1
2
+c
2
<
_
a
2
/
2
c
2
d, este o curba neteda n spa tiu numita cerc n spatiu, data
ca intersec tia dintre o sfera si un plan.
c) I :
_
r
2
j
2
= 1
. = 2
este tot un cerc n spa tiu si coincide cu imaginea
drumului parametrizat c : [0, 1[ R
3
, c(t) = (t,
_
1 t
2
, 2), \t [0, 1[.
d) Conica (din planul ) , :
_
q(r, j, .) = 0
r 1j C. 1 = 0
, apare ca inter-
sec tia dintre caudrica : q(r, j, .) = 0 si planul : r 1j C. 1 = 0.
e) I = (r, j, .) R
3
[r
2
j
2
.
2
= 0, . c
o:c|
y
x
= 0 este o curba neteda
n spa tiu de ecua tii parametrice r = c
|
cos t, j = c
|
sint, . = c
|
, t R.
8.3 Tangenta si normala. Planul normal
8.3.1 Cazul curbelor plane
Fie I o curb a plan a parametrizat a, I = c(1), unde c : 1 R
2
, c(t) =
(r(t), j(t)), este un drum parametrizat de clas a C
1
. Fie 1 = c(t) un punct
regulat al curbei I.
Denitia 8.3.1 Dreapta care trece prin punctul regulat 1 si are ca vector di-
rector pe c
t
(t), vectorul viteza, se nume ste tangenta la curba I n punctul
1, iar dreapta care trece prin 1 si este perpendiculara pe tangenta se nume ste
normala curbei I n punctul 1.
8.3. TANGENTA SI NORMALA. PLANUL NORMAL 161
Prin urmare, tangenta (notat a T) si normala (notat a ) la curba plan a I
n punctul 1(r(t), j(t)) au ecuatiile:
T :
r r(t)
r
t
(t)
=
j j (t)
j
t
(t)
, (7)
: r
t
(t)(r r(t)) j
t
(t)(j j(t)) = 0. (8)
Observatia 8.3.1 Daca punctul 1 = c(t) este un punct singular de ordinul :
(: N
+
) al curbei I, adica c
t
(t) = = c
(n1)
(t) = 0 si c
(n)
(t) ,= 0, atunci
tangenta si normala la I n 1 au ecua tiile
T
n
:
r r(t)
r
(n)
(t)
=
j j (t)
j
(n)
(t)
, (7)
n
: r
(n)
(t)(r r(t)) j
(n)
(t)(j j(t)) = 0. (8)
Dac a curba plan a I este dat a explicit prin j = )(r), r 1 R, unde
) C
1
(1), atunci tangenta n punctul 1(r
0
, )(r
0
)) are ecuatia j )(r
0
) =
)
t
(r
0
)(rr
0
), iar normala n acelasi punct are ecuatia j )(r
0
) =
1
}
0
(r0)
(r
r
0
), dac a )
t
(r
0
) ,= 0.
Dac a curba plan a I este dat a implicit 1(r, j) = 0, unde 1 R
2
, deschis a,
1 C
1
(1) si (r
0
, j
0
) 1 este un punct regulat al curbei (de exemplu, dac a
JJ
J
(r
0
, j
0
) ,= 0), atunci exist a o vecin atate 1 R a lui r
0
si o functie )
C
1
(1) astfel nct j = )(r), \r 1 si 1(r, )(r)) = 0, \r 1. Prin urmare
JJ
Jr
(r, )(r)) )
t
(r)
JJ
J
(r, )(r)) = 0, \r 1 si atunci
)
t
(r
0
) =
JJ
Jr
(r
0
, j
0
)
JJ
J
(r
0
, j
0
)
.
Astfel, ecuatia tangentei la I n punctul (r
0
, j
0
) devine
T : (r r
0
)
01
0r
(r
0
, j
0
) (j j
0
)
01
0j
(r
0
, j
0
) = 0, (9)
iar ecuatia normalei la I n punctul (r
0
, j
0
) este
:
r r
0
JJ
Jr
(r
0
, j
0
)
=
j j
0
JJ
J
(r
0
, j
0
)
. (10)
8.3.2 Cazul curbelor n spatiu
Fie curba I n spatiu, dat a prin ecuatia vectorial a c = c(t), c(t) = r(t)ij(t),
.(t)/, t 1. Fie 1 = c(t) un punct regulat al curbei, adic a c
t
(t) ,= 0. Am
v azut n prima sectiune c a dou a drumuri parametrizate echivalente au vectori
tangenti coliniari, n punctele care se corespund. Deci tangentele coincid, adic a
nu depind de alegerea parametriz arii locale.
Denitia 8.3.2 Dreapta care trece prin punctul regulat 1 si are ca vector di-
rector pe c
t
(t) se nume ste tangenta la curba I n punctul 1, iar planul care
trece prin 1 si este perpendiculara pe tangenta la I se nume ste plan normal
la I n punctul 1.
Prin urmare, tangenta (notat a T) si planul normal (notat
n
) la curba I n
punctul 1(r(t), j(t), .(t)) au ecuatiile:
T :
r r(t)
r
t
(t)
=
j j (t)
j
t
(t)
=
. .(t)
.
t
(t)
, (11)
n
: r
t
(t)(r r(t)) j
t
(t)(j j(t)) .
t
(t)(. .(t)) = 0. (12)
Exemplul 8.3.1 Sa se scrie ecua tiile tangentei si ecua tia planului normal la
curba I: r = t
2
, j = t
3
, . = c
|
, t R, n punctul '
1
(t = 1) .
Rezolvare:
Cum r
0
(t) = 2t , j
0
(t) = 8t
2
, .
0
(t) = c
|
, t R, atunci tangenta n
'(1, 1, c) are ecua tiile T :
r1
2
=
1
3
=
:t
t
, iar ecua tia planului normal
este 2(r 1) 8(j 1) c(. c) = 0 .
Dac a curba I este dat a implicit prin ecuatiile
_
1(r, j, .) = 0
G(r, j, .) = 0
, (r, j, .)
1 R
3
, 1 deschis a, iar 1(r
0
, j
0
, .
0
) I este un punct regulat al ei (de
exemplu,
1(J,c)
1(0,:0)
no|
=
JJ
J
JJ
J:
Jc
J
Jc
J:
](r0,0,:0)
,= 0), atunci avnd n vedere c a
ecuatiile 1(r, j, .) = 0, G(r, j, .) = 0 denesc ntr-o vecin atate 1 a lui r
0
pe
j = j(r) si . = .(r), iar j
t
(r
0
) =
D(F;G)
D(z
0
;x
0
)
D(F;G)
D(y
0
;z
0
)
, .
t
(r
0
) =
D(F;G)
D(x
0
;y
0
)
D(F;G)
D(y
0
;z
0
)
, avem c a ecuatia
planului normal la I n punctul 1(r
0
, j
0
, .
0
) este
n
:
1(1, G)
1(j
0
, .
0
)
(r r(t))
1(1, G)
1(.
0
, r
0
)
(j j(t))
1(1, G)
1(r
0
, j
0
)
(. .(t)) = 0. (13)
iar tangenta la I n punctul 1(r
0
, j
0
, .
0
) are ecuatiile
T :
r r(t)
1(J,c)
1(0,:0)
=
j j (t)
1(J,c)
1(:0,r0)
=
. .(t)
1(J,c)
1(r0,0)
. (14)
8.3. TANGENTA SI NORMALA. PLANUL NORMAL 163
Observatia 8.3.2 Daca I este o curba regulata, data implicit prin ecua tiile
_
1(r, j, .) = 0
G(r, j, .) = 0
, atunci \1 \G
](r0,0,:0)
=
i , /
JJ
Jr
JJ
J
JJ
J:
Jc
Jr
Jc
J
Jc
J:
](r0,0,:0)
=
=
1(J,c)
1(0,:0)
i
1(J,c)
1(:0,r0)
,
1(J,c)
1(r0,0)
/
este un vector tangent la I n punctul 1(r
0
, j
0
, .
0
) I.
Exemplul 8.3.2 Sa se scrie ecua tiile tangentei si ecua tia planului normal la
curba I, data prin ecua tiile carteziene implicite
_
r
2
j
2
.
2
r = 0
r
2
j = 0
,
(r, j, .) R(0, ) R, n punctul '(1, 1, 1).
Rezolvare:
Cum 1(r, j, .) = r
2
j
2
.
2
r, G(r, j, .) = r
2
j avem
JJ
Jr
= 2r 1,
JJ
J
= 2j,
JJ
J:
= 2. si
Jc
Jr
= 2r,
Jc
J
= 1,
Jc
J:
= 0, de unde ob tinem matricea
jacobiana J(r, j, .) =
_
JJ
Jr
JJ
J
JJ
J:
Jc
Jr
Jc
J
Jc
J:
_
=
_
2r 1 2j 2.
2r 1 0
_
. Punctele
nesingulare ale curbei sunt acelea pentru care ra:q J(r, j, .) = 2. n punctul
'(1, 1, 1) avem J(1, 1, 1) =
_
1 2 2
2 1 0
_
care este o matrice de rang 2. Deci
'(1, 1, 1) este un punct nesingular al curbei I si atunci tangenta la I n punctul
'(1, 1, 1) este
r1
2 2
1 0
=
1
2 1
0 2
=
:1
1 2
2 1
, adica
r1
2
=
1
4
=
:1
3
,
iar ecua tia planului tangent la I n punctul '(1, 1, 1) este 2(r1) 4(j 1)
8(. 1) = 0, adica 2r 4j 8. 0 = 0.
Dac a o curb a plan a sau n spatiu este dat a parametric (adic a este denit a
ca o clas a de drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi orientare), atunci
orientarea sa este dat a prin parametrizare (parametrul t cresc ator), iar clasa
drumurilor orientate opus d a ceal alalt a orientare pe aceeasi curb a (de fapt este
o conventie). n concluzie, admitem c a pe o curba dat a I (presupunnd c a
suportul ei este o multime conex a) se pot stabili dou a sensuri de parcurs core-
spunz atoare m asurarii parametrului t pe intervalul 1, pe care convenim s a le
not am cu si .
Denitia 8.3.3 O curba I : c = c(t), t 1, mpreuna cu o alegere a unui
sens de parcurs pe ea se nume ste curba orientata.
Propozitia 8.3.1 Daca I este o curba regulata si c
t
(t) este vectorul tangent la
I n punctul 1 = c(t), atunci consideram sensul pozitiv al curbei sensul coerent
cu sensul vectorului tangent c
t
(t), cnd t parcurge 1. Daca I are puncte singu-
lare, atunci pot exista situa tii cnd alegerea mentionata nu mai este posibila.
n cazul unei curbe plane I, nchis a si nesingular a, care m argineste un com-
pact n plan, putem alege acea parametrizare (n cazul cnd aceasta se face
global) asa nct versorul normalei : care intr a n compact si versorul tangentei
t =
1
]o
0
]
c
t
s a aib a aceeasi orientare ca rOj. Adic a, sensul pozitiv pe o aseme-
nea curb a plan a este acel sens care las a n stnga domeniul m arginit de curba
I.
8.4 Curbur a. Torsiune. Triedrul lui Frent. For-
mulele lui Frent
Fie (1, c = c(t)) un drum parametrizat de clas a C
2
, n spatiu. Fie c
t
(t) =
r
t
(t)i j
t
(t), .
t
(t)/ vectorul vitez a si c
tt
(t) = r
tt
(t)i j
tt
(t), .
tt
(t)/
vectorul acceleratie n punctul 1 = c(t).
Denitia 8.4.1 Drumul parametrizat (1, c = c(t)) se nume ste biregulat daca
c
t
(t) c
tt
(t) ,= 0, \t 1, adica vectorii c
t
(t) si c
tt
(t) sunt necoliniari, pentru
orice t 1.
Fie dou a drumuri biregulate echivalente (1, c
1
= c
1
(t)) si (J, c
2
= c
2
(t)).
Atunci, exist a functia , : 1 J de clas a C
2
, bijectiv a asa nct c
1
= c
2
,.
Rezult a c a c
t
1
(t) = ,
t
(t)c
t
2
(,(t)), c
tt
1
(t) = (,
t
(t))
2
c
tt
2
(,(t)) ,
tt
(t)c
t
2
(,(t)),
\t 1, de unde obtinem c a c
t
1
(t) c
tt
1
(t) = (,
t
(t))
3
(c
t
2
(,(t)) c
tt
2
(,(t))),
\t 1, sau (tinnd seama c a t = ,(t))
c
t
1
(t) c
tt
1
(t) = (,
t
(t))
3
(c
t
2
(t) c
tt
2
(t)) , \t 1 si t = ,(t) J. (15)
Astfel, egalitatea (15) ne arat a c a pentru drumuri parametrizate echivalente,
n punctele care se corespund (t si t = ,(t)), vectorii c
t
1
(t) c
tt
1
(t) si c
t
2
(t)
c
tt
2
(t) sunt coliniari. Deci, orice drum parametrizat care este echivalent cu un
drum parametrizat biregulat este tot biregulat.
Observatia 8.4.1 Cum orice drum parametrizat (1, c = c(t)), nesingular (deci
si biregulat) este echivalent ( si are aceea si orientare) cu un drum cu parame-
trizare naturala (J, , = ,(:)), deoarece exista schimbarea de parametru , : 1
J = ,(1), : = ,(t) =
|
_
|0
|c
t
(t)| dt (unde t
0
1 este xat arbitrar) a sa nct
,(:) =
_
c ,
1
_
(:) = c(,
1
(:)), \: J, iar
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ = 1, \: J, rezulta ca
,
t
si ,
tt
verica (15).
Propozitia 8.4.1 Daca (J, , = ,(:)) este un drum cu parametrizare naturala,
biregulat, atunci avem
a) ,
tt
(:) l ,
t
(:), \: J;
b) ,
tt
este independent de parametrizarea naturala si
,
tt
(:(t)) =
1
|c
t
(t)|
2
c
tt
(t)
c
t
(t) c
tt
(t)
|c
t
(t)|
4
c
t
(t), (16)
8.4. CURBUR
A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 165

unde (1, c = c(t)) este un drum parametrizat echivalent cu (J, , = ,(:)),
iar , : 1 J este schimbare de parametru corespunzatoare, : = :(t) = ,(t).
Demonstratie. a) Din
_
_
_,
t
(:)
_
_
_
2
= ,
t
(:) ,
t
(:) = 1, \: J rezult a, prin
derivare, ,
tt
(:) ,
t
(:) ,
t
(:) ,
tt
(:) = 0, adic a ,
t
(:) ,
tt
(:) = 0, \: J.
b) Fie (J
1
, ,
1
= ,
1
(r)) o alt a parametrizare natural a a drumului (1, c =
c(t)). Rezult a c a si drumurile (J, , = ,(:)) si (J
1
, ,
1
= ,
1
(r)) sunt echiva-
lente, adic a exist a o schimbare de parametru r = /(:), / : J J
1
, asa nct
, = ,
1
/. Atunci, ,
t
(:) = /
t
(:),
t
1
(/(:)) si cum,
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ =
_
_
_,
t
1
(r)
_
_
_ = 1, rezult a
c a [/
t
(:)[ = 1, \: J. Astfel, /
tt
(:) = 0 si atunci, ,
tt
(:) = /
tt
(:),
t
1
(/(:))
(/
t
(:))
2
,
tt
1
(/(:)) = ,
tt
1
(/(:)) = ,
tt
1
(r). Deci, ,
tt
este independent de parame-
trizarea natural a.
Avem , = c ,
1
= c = , ,, adic a c(t) = ,(,(t)) = ,(:(t)), \t
1. Atunci, c
t
(t) = :
t
(t),
t
(:(t)) = |c
t
(t)| ,
t
(:(t)) si c
tt
(t) = :
tt
(t),
t
(:(t))
(:
t
(t))
2
,
tt
(:(t)).
n plus, cum (:
t
(t))
2
= |c
t
(t)|
2
= c
t
(t) c
t
(t), prin derivare n raport cu t,
obtinem 2:
t
(t):
tt
(t) = 2c
t
(t) c
tt
(t) si deci, :
tt
(t) =
o
0
(|)o
00
(|)
]o
0
(|)]
.
Acum, nlocuind n expresia lui c
tt
(t) pe :
tt
(t) si pe ,
t
(:(t)) =
1
]]o
0
(|)]]
c
t
(t),
obtinem relatia (16).
Rezultatele de mai sus ne permit s a denim alte notiuni geometrice pentru
o curb a, printre care si asa numitii indicatori numerici (curbur a, torsiune) care
permit s a distingem o curb a de alt a curb a.
n continuare, e o curb a I n spatiu reprezentat a ntr-o vecin atate a punc-
tului 1 I prin drumul parametrizat (1, c = c(t)), de clas a C
2
, biregulat astfel
nct 1 = c(t
0
) = (r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
)), t
0
1.
Denitia 8.4.2 Planul care trece prin punctul 1 = c(t
0
) si are vectorul normal
c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
) se nume ste plan osculator n 1 = c(t
0
) la curba I.
Observatia 8.4.2 Avnd n vedere egalitatea (15) constatam ca deni tia plan-
ului osculator pentru o curba nu depinde de parametrizarea locala aleasa.
Ecuatia vectorial a a planului osculator (notat
o
) la curba I n punctul
1 = c(t
0
) este:
o
: (c c(t
0
)) (c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
)) = 0, (17)
sau
o
: [c c(t
0
), c
t
(t
0
), c
tt
(t
0
)[ = 0. (17)
Avnd n vedere expresia analitic a a produsului mixt, obtinem ecuatia cartezian a
a planului osculator la curba I n punctul 1 = (r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
)):
o
:
r r(t
0
) j j(t
0
) . .(t
0
)
r
t
(t
0
) j
t
(t
0
) .
t
(t
0
)
r
tt
(t
0
) j
tt
(t
0
) .
tt
(t
0
)
= 0. (17)
Denitia 8.4.3 Se nume ste vector de curbura al curbei I n punctul 1 =
c(t
0
) I vectorul
/(t
0
) = ,
tt
(:(t
0
)), (18)
unde , = c ,
1
(,(t) = :(t)) este un drum cu parametrizare naturala
echivalent cu drumul c, :(t
0
) = t
0
.
Lungimea vectorului de curbura /(t
0
),
/(t
0
) =
_
_
/(t
0
)
_
_
=
_
_
_,
tt
(:(t
0
))
_
_
_ (18)
se nume ste curbura curbei I n punctul 1 = c(t
0
), iar inversul acesteia
1
|(|0)
se nume ste raza de curbura a curbei I n punctul 1 = c(t
0
).
Observatia 8.4.3 Avnd n vedere rezultatele propozi tiei de mai sus care ne-
a aratat ca drumurile echivalente au parametrizari naturale echivalente, con-
statam ca deni tia vectorului de curbura este corecta, adica nu depinde de para-
metrizarea locala aleasa.
Observatia 8.4.4 Curbura unei drepte sau por tiune de dreapta este nula peste
tot. Mai mult, curba reprezentata de drumul parametrizat natural (J, , = ,(:))
este o por tiune dintr-o dreapta (segment de dreapta sau semidreapta) daca si
numai daca curbura ei este nula n orice punct. ntr-adevar, /(:) = ,
tt
(:) = 0,
\: J = ,
t
(:) = a, \: J = ,(:) = a: /, \: J (a, / sunt vectori
constan ti), ceea ce nseamna ca suportul lui , este inclus ntr-o dreapta.
Propozitia 8.4.2 Pentru curba I avem
_
_
_
/(t
0
) =
1
u
2
(|0)
c
tt
(t
0
)
o
0
(|0)o
00
(|0)
u
4
(|0)
c
t
(t
0
)
/(t
0
) =
_
_
/(t
0
)
_
_
=
|o
0
(|0)o
00
(|0)|
u
3
(|0)
(19)
unde (t) = |c
t
(t)| este viteza pe curba I n punctul 1 = c(t
0
).
Demonstratie. Prima egalitate rezult a direct din propozitia anterioar a (relatia
(16)) si denitia vectorului de curbur a (18). Tot din propozitia anterioar a avem
c a ,
tt
(:) l ,
t
(:), \: J, unde (J, , = ,(:)) este un drum cu parametrizare
natural a echivalent cu drumul (1, c = c(t)), cu :
0
= :(t
0
) = ,(t
0
). Atunci,
8.4. CURBUR

_
_
_,
tt
(:) ,
t
(:)
_
_
_ =
_
_
_,
tt
(:)
_
_
_
_
_
_,
t
(:)
_
_
_sin00
0
=
_
_
_,
tt
(:)
_
_
_, \: J, ceea ce implic a
faptul c a /(t) =
_
_
_,
tt
(:(t))
_
_
_ =
_
_
_,
tt
(:(t)) ,
t
(:(t))
_
_
_, \t 1.
Dar, c
t
(t) = (t),
t
(:(t)) (vezi ,
t
(:(t)) =
1
]o
0
(|)]
c
t
(t), pentru c a :
t
(t) =
,
t
(t) = |c
t
(t)| = (t)) si c
tt
(t) =
2
(t)),
tt
(:(t)) :
tt
(t),
t
(:(t)), de unde rezult a
|c
t
(t) c
tt
(t)| =
_
_
_(t),
t
(:(t))
2
(t)),
tt
(:(t)) (t),
t
(:(t))) :
tt
(t),
t
(:(t))
_
_
_ =
=
3
(t)
_
_
_,
t
(:(t)) ,
tt
(:(t))
_
_
_ =
3
(t)/(t), \t 1. Atunci, /(t
0
) =
|o
0
(|0)o
00
(|0)|
u
3
(|0)
.
Observatia 8.4.5 Din deni tia planului osculator al unei curbe si din egali-
tatea a doua din rela tia (19) rezulta ca o curba n spa tiu are plan osculator
ntr-un punct daca si numai daca curbura curbei n acel punct este nenula (acel
punct este biregulat).
Cazul curbelor plane
Fie I o curb a plan a (sau I o curb a din spatiu continut a ntr-un plan).
Admitem c a planul curbei se suprapune cu planul rOj (. = 0). Fie punctul 1 =
c(t
0
) I n vecin atatea c aruia curba are ecuatiile parametrice r = r(t), j =
j(t), . = 0, t 1, unde functiile scalare r, j sunt de clas a C
2
pe 1. Atunci, cum
c(t) = r(t)i j(t),, avem c
t
(t) = r
t
(t)i j
t
(t),, c
tt
(t) = r
tt
(t)i j
tt
(t),, (t) =
|c
t
(t)| =
_
(r
t
(t))
2
(j
t
(t))
2
, iar c
t
(t) c
tt
(t) = (r
t
(t)j
tt
(t) r
tt
(t)j
t
(t)) /.
Deci, curbura curbei plane n punctul 1 = c(t
0
) este
/(t
0
) =
|c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
)|
3
(t
0
)
=
[r
t
(t
0
)j
tt
(t
0
) r
tt
(t
0
)j
t
(t
0
)[
((r
t
(t
0
))
2
(j
t
(t
0
))
2
)
3/2
(19)
Fie I = (r, j)[j = )(r), r 1 o curb a plan a reprezentat a explicit, pentru
care ) C
2
(1). Cum I = c(1), unde c(t) = (t, j(t)) si r
t
(t) = 1, j
t
(t) = )
t
(r),
r
tt
(t) = 0, j
tt
(t) = )
tt
(r), rezult a curbura curbei n punctul 1(r
0
, )(r
0
))
/(r
0
) =
[)
tt
(r
0
)[
(1 ()
t
(r
0
))
2
)
3/2
=
[j
tt
(r
0
)[
(1 (j
t
(r
0
))
2
)
3/2
, dac a j(r) = )(r). (19)
Fie curba plan a reprezentat a implicit prin ecuatia 1(r, j) = 0 n vecin atatea
unui punct al s au 1(r
0
, j
0
) 1 (unde 1 : 1 R
2
R este o functie de clas a
C
2
), pentru care admitem c a
JJ
J
(r
0
, j
0
) ,= 0. Atunci, cum j
t
(r
0
) =
Jx
0
Jy
0
(unde am notat prin 1
r0
, 1
0
, 1
r0r0
, 1
r00
, 1
00
valorile derivatelor partiale
de ordinul I si II ale lui 1 n punctul (r
0
, j
0
)), iar
j
tt
(r
0
) =
21
r00
1
r0
1
0
1
r0r0
1
2
0
1
00
1
2
r0
1
3
0
,
avem curbura n punctul 1(r
0
, j
0
),
/(r
0
) =
1
r0r0
1
2
0
1
00
1
2
r0
21
r00
1
r0
1
0
_
1
2
r0
1
2
0
_
3/2
. (19)
Dac a curba I : j = j(0), 0 [0
1
, 0
2
[ este o curb a plan a dat a n coordonate
polare, atunci n orice punct 0 avem
/(0) =
j
2
(0) 2(j
t
(0))
2
j(0)j
tt
(0)
(j
2
(0) (j
t
(0))
2
)
3/2
, (19
Iu
)
formul a obtinut a din (19) si din formulele de trecere la coordonate polare.
Observatia 8.4.6 Pentru o curba plana I curbura poate denita ca o func tie
(de parametru) care sa aiba si valori negative. Anume, daca (J, , = ,(:)) este
o parametrizare naturala a curbei n vecinatatea \ a punctului 1 = ,(:), adica
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ = 1, \: J, atunci notnd prin T(:) = ,
t
(:) = r
t
(:)i j
t
(:), versorul
tangent la curba n punctul 1 = ,(:), iar prin (:) = j
t
(:)i r
t
(:), versorul
normal la curba n punctul 1 = ,(:) (ob tinut prin rotirea lui T(:) cu un unghi
de
t
2
), atunci func tia / : J R, : /(:) denita prin ecuatia Frent
JT
Js
(:) = /(:)(:) se nume ste curbura curbei plane n punctul 1 = ,(:). Deci
/(:) R si semnul sau arata cum se ncovoaie curba ,(J) = I \ .
Exemplul 8.4.1 Fie curba plana I data prin ecua tiile parametrice
_
r = 1(t sint)
j = 1(1 cos t)
, t [0, ). Remarcnd ca este vorba despre cicloida,
se cer:
a) Verica ti ca cicloida este o curba nesingulara;
b) Scrie ti ecua tia tangentei si ecua tia normalei la I n punctul '(r(,2), j(,2));
c) Calcula ti curbura cicloidei ntr-un punct nesingular al ei.
Rezolvare:
a) Deoarece r
t
(t) = 1(1 cos t), j
t
(t) = 1sint rezulta (r
t
(t))
2
(j
t
(t))
2
=
21
2
(1 cos t) = 0 daca si numai daca t 2/[/ N. Prin urmare curba
este nesingulara pe por tiuni, adica toate punctele cicloidei sunt nesingulare, cu
excep tia celor pentru care t = 2/, / N. Deci I este o curba nesingulara.
b) Cum r(,2) = 1(,2 1), j(,2) = 1, r
t
(,2) = 1, j
t
(,2) = 1,
avem ca tangenta la I n '(r(,2), j(,2)) are ecua tia
r1(t/21)
1
=
1
1
,
iar normala la I n '(r(,2), j(,2)) are ecua tia r j
t1
2
= 0.
c) Curbura cicloidei n punctul nesingular '(r(t), j(t)) I, t R
2/[/ N, este /(t) =
[r
0
(|)
00
(|)r
00
(|)
0
(|)[
((r
0
(|))
2
+(
0
(|))
2
)
3=2
=
21
2
(cos
2 t
2
cos
2
|)
(21
2
(1cos |))
3=2
=
cos
2 t
2
cos
2
|
1
_
2(1cos |)
3=2
,
deoarece r
tt
(t) = 1sint, j
tt
(t) = 1cos t.
Revenim la curba I n spatiu reprezentat a ntr-o vecin atate a punctului
1 I prin drumul parametrizat (1, c = c(t)), de clas a C
3
, biregulat astfel
nct 1 = c(t
0
) = (r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
)), t
0
1. Atunci, se pot deni urm atorii
trei versori cu punctul de aplicatie n 1:
8.4. CURBUR

Denitia 8.4.4 i) Versorul tangenta n 1 = c(t
0
),
T(t
0
) =
1
|c
t
(t
0
)|
c
t
(t
0
). (20)
ii) Versorul normala principala (sau versorul curbura) n 1 = c(t
0
),
(t
0
) =
1
_
_
/(t
0
)
_
_
/(t
0
). (21)
iii) Versorul binormala n 1 = c(t
0
),
1(t
0
) = T(t
0
) (t
0
). (22)
Propozitia 8.4.3 Avnd n vedere deni tia de mai sus si proprieta tile ante-
rioare avem
_
_
T(t
0
) =
1
u(|0)
c
t
(t
0
)
(t
0
) =
u(|0)
]o
0
(|0)o
00
(|0)]
c
tt
(t
0
)
o
0
(|0)o
00
(|0)
u(|0)]o
0
(|0)o
00
(|0)]
c
t
(t
0
)
1(t
0
) =
1
]o
0
(|0)o
00
(|0)]
(c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
))
. (23)
Corolarul 8.4.1 Daca (J, , = ,(:)) este o parametrizare naturala a curbei I
n vecinatatea punctului 1 = ,(:
0
), atunci avem
_
_
T(:
0
) = ,
t
(:
0
)
(:
0
) =
1
|o
00
(s0)|
,
tt
(:
0
)
1(t
0
) =
1
|o
00
(s0)|
_
,
t
(:
0
) ,
tt
(:
0
)
_
. (23)
Avnd n vedere cele prezentate aici si deoarece ,
tt
(:) l ,
t
(:), \: J,
rezult a c a
_
T(:), (:), 1(:)
_
formeaz a o baz a ortonormat a n \
3
, pentru
ecare punct 1 = ,(:) al unei curbe I. Atunci, este evident c a, pentru orice
parametrizare local a (1, c = c(t)), de clas a C
3
, biregulat a a curbei I, avem c a
_
T(t), (t), 1(t)
_
reprezint a o baz a ortonormat a n \
3
, pentru ecare punct
1 = c(t) I.
Denitia 8.4.5 Reperul cartezian ortonormat (1) = 1; T(t), (t), 1(t),
construit mai sus, se nume ste reper Frent al curbei I asociat punctului 1 =
c(t) I.
Acest reper determin a un triedru Frent (mobil de-a lungul curbei I) ale
c arui muchii se numesc tangenta (dreapta determinat a de punctul 1 = c(t)
si versorul tangent a T(t)), normala principal a (determinat a de 1 = c(t)
si versorul normala principal a (t)) si binormala (determinat a de 1 = c(t)
si versorul binormal a 1(t)). Planele de coordonate ale triedrului se numesc,
respectiv, plan normal (determinat de punctul 1 = c(t) si de vectorul normal
T(t)), plan recticant (determinat de 1 = c(t) si de vectorul normal (t)) si
plan osculator (determinat de 1 = c(t) si de vectorul normal 1(t)). Acestea
se numesc fetele triedrului Frent.
Binormala (notat a 1) la curba I n punctul 1 = c(t
0
) = (r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
))
este dreapta determinat a de punctul 1 si de vectorul director c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
).
Atunci, ecuatiile ei carteziene sunt
1 :
r r(t
0
)
j
t
(t
0
) .
t
(t
0
)
j
tt
(t
0
) .
tt
(t
0
)
=
j j(t
0
)
.
t
(t
0
) r
t
(t
0
)
.
tt
(t
0
) r
tt
(t
0
)
=
. .(t
0
)
r
t
(t
0
) j
t
(t
0
)
r
tt
(t
0
) j
tt
(t
0
)
. (24)
Exercitiul 8.4.1 Verica ti ca T(t) = (t)1(t) si (t) = 1(t)T(t) pentru
orice punct 1 = c(t) I.
Exercitiul 8.4.2 Verica ti ca, pentru orice punct 1 = c(t) I, baza
_
T(t), (t), 1(t)
_
are aceea si orientare cu baza
_
i, ,, /
_
.
Planul recticant (notat
:
) la curba I n punctul 1 = c(t
0
) I este
determinat de punctul 1 si de versorii directori T(t
0
) si 1(t
0
), adic a de vectorii
directori c
t
(t
0
) si c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
). Atunci, ecuatia lui vectorial a este
:
: [c c(t
0
), c
t
(t
0
), c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
)[ = 0. (25)
sau
:
: (c c(t
0
)) (c
t
(t
0
) (c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
))) = 0, (25)
Ecuatia cartezian a a a planului recticant la curba I n punctul
1 = (r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
)) este
:
:
r r(t
0
) j j(t
0
) . .(t
0
)
r
t
(t
0
) j
t
(t
0
) .
t
(t
0
)
|(t
0
) :(t
0
) :(t
0
)
= 0, (25)
8.4. CURBUR

unde c
t
(t
0
)c
tt
(t
0
) = |(t
0
)i:(t
0
),:(t
0
)/, adic a |(t
0
) =
j
t
(t
0
) .
t
(t
0
)
j
tt
(t
0
) .
tt
(t
0
)
,
:(t
0
) =
.
t
(t
0
) r
t
(t
0
)
.
tt
(t
0
) r
tt
(t
0
)
, :(t
0
) =
r
t
(t
0
) j
t
(t
0
)
r
tt
(t
0
) j
tt
(t
0
)
.
Normala principal a (notat a 1) la curba I n punctul 1 = c(t
0
) =
(r(t
0
), j(t
0
), .(t
0
)) este dreapta determinat a de punctul 1 si de vectorul
director c
t
(t
0
) (c
t
(t
0
) c
tt
(t
0
)). Atunci, ecuatiile ei carteziene sunt
1 :
r r(t
0
)
j
t
(t
0
) .
t
(t
0
)
:(t
0
) :(t
0
)
=
j j(t
0
)
.
t
(t
0
) r
t
(t
0
)
:(t
0
) |(t
0
)
=
. .(t
0
)
r
t
(t
0
) j
t
(t
0
)
|(t
0
) :(t
0
)
. (26)
Pentru controlul abaterii curbei de la planul osculator (abatere numit a tor-
sionare) n vecin atatea punctului 1 = c(t) se utilizeaz a versorul normal la
acest plan care este tocmai versorul binormal 1(t). Folosirea triedrului lui
Frent n studiul unei curbe biregulate furnizeaz a mai multe informatii despre
curb a dect ar da folosirea oric arui alt reper cartezian mobil. Ideea de baz a n
aceast a utilizare const a n posibilitatea exprim arii derivatelor T
t
(t),
t
(t), 1
t
(t)
cu ajutorul lui T(t), (t), 1(t).
Fie (1, c = c(t)) un drum parametrizat biregulat, de clas a C
3
. Atunci,
functiile vectoriale t T(t), t (t), t 1(t) sunt functii de clas a C
1
si
avem rezultatul:
Teorema 8.4.1 Daca consideram func tia viteza t (t) pe drumul c si func tia
curbura t /(t) 0 de-a lungul lui c, atunci avem formulele lui Frent:
_
_
T
t
(t) = (t)/(t)(t)
t
(t) = (t)/(t)T(t) (t)t(t)1(t)
1
t
(t) = (t)t(t)(t)
, \t 1, (27)
unde T
t
(t),
t
(t), 1
t
(t) sunt derivatele lui T(t), (t), 1(t) n raport cu t,
iar t : t 1 t(t) R este o func tie scalara numita torsiunea pe drumul c.
Demonstratie. Stim c a c
t
(t) este vectorul vitez a, iar (t) = |c
t
(t)| este viteza
pe drumul c n punctul t. Din
2
(t) = c
t
(t)c
t
(t) rezult a, prin derivare n raport
cu t, 2c
t
(t) c
tt
(t) = 2(t)
t
(t), adic a
t
(t) =
c
t
(t) c
tt
(t)
(t)
.
Atunci, cum T(t) =
1
u(|)
c
t
(t), rezult a
T
t
(t) =
1
u
2
(|)
(c
tt
(t)(t) c
t
(t)
t
(t)) =
1
u(|)
c
tt
(t)
o
0
(|)o
0
(|)
u
3
(|)
c
t
(t), iar
(t)/(t)(t) = (t)/(t)
1
|(|)
/(t) = (t)/(t) =
1
u(|)
c
tt
(t)
o
0
(|)o
00
(|)
u
3
(|)
c
t
(t).
Prin urmare T
t
(t) = (t)/(t)(t). Mai departe, din 1(t) = T(t) (t)
rezult a 1
t
(t) = T
t
(t) (t) T(t)
t
(t) = ((t)/(t)(t)) (t) T(t)
t
(t) = T(t)
t
(t), ceea ce nseamn a c a 1
t
(t) l T(t). n plus, din
_
_
_1
t
(t)
_
_
_ = 1
rezult a 1(t) 1
t
(t) = 0, prin derivare n raport cu t, adic a 1
t
(t) l 1(t). Atunci,
1
t
(t) este coliniar cu (t), adic a exist a un scalar t(t) (t
r
t(t)) asa nct
1
t
(t) = t(t)(t)(t).
n ne, din (t) = 1(t) T(t) rezult a, prin derivare,
t
(t) = 1
t
(t) T(t) 1(t) T
t
(t) = t(t)(t)((t) T(t))
(t)/(t)(1(t) (t)) = (t)/(t)T(t) (t)t(t)1(t).
Observatia 8.4.7 Daca (J, , = ,(:)) este un drum cu parametrizare naturala,
atunci (:) =
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ = 1, \: J si atunci formulele lui Frent devin:
_
_
T
t
(:) = /(:)(:)
t
(:) = /(:)T(:) t(:)1(:)
1
t
(:) = t(:)(:)
, \: J (27)
formule numite si formulele lui Frent pentru curba cu viteza 1.
Observatia 8.4.8 Formulele (27) se pot scrie ( si re tine mai u sor) sub forma
matriceala:
_
_
_
T
t
t
1
t
_
_
_ =
_
_
0 / 0
/ 0 t
0 t 0
_
_
_
_
T
1
_
_
(27)
Denitia 8.4.6 Func tia t : t 1 t(t) R denita prin egalitatea 1
t
(t) =
(t)t(t)(t) se nume ste torsiunea drumului (curbei) c, cnd t 1, iar
1
r
se nume ste raza de torsiune a drumului (curbei) c. Pentru ecare punct
1 = c(t) de pe curba, scalarul t(t) este torsiunea curbei n punctul 1, iar
1
r(|)
este raza de torsiune a curbei n punctul 1.
Propozitia 8.4.4 Fie (1, c = c(t)) un drum parametrizat biregulat, de clasa
C
3
. Atunci, avem
t(t) =
[c
t
(t), c
tt
(t), c
ttt
(t)[
|c
t
(t) c
tt
(t)|
2
, \t 1. (28)
Mai mult, suportul drumului c este con tinut ntr-un plan (adica curba reprezen-
tata de drumul c este plana) daca si numai daca torsiunea lui c este nula n
orice punct al ei.
8.4. CURBUR

Demonstratie. ntruct T(t) =
1
u(|)
c
t
(t), rezult a c a c
t
= Tsi c
tt
=
t
T
T
t
=
t
T /
2
. Astfel, folosind prima formul a a lui Frent, avem c
t
c
tt
=
/
3
(T ) = /
3
1. Mai departe, avem
c
ttt
= /
t
2
2
t
/ /
2
t

tt
T
t
T
t
=
= (/
t
2
2
t
/) /
2
(/T t1)
tt
T /
t
=
= (
tt
/
2
3
)T (/
t
2
8/
t
) /
3
t1, conform primelor dou a formule
ale lui Frent. Atunci, (c
t
c
tt
) c
ttt
= /
2
6
t1 1 = /
2
6
t, pentru c a 1 l T,
1 l . Prin urmare, conform (19), avem
t =
[c
t
, c
tt
, c
ttt
[
/
2
6
=
[c
t
, c
tt
, c
ttt
[
6
|c
t
c
tt
|
2
6
=
[c
t
, c
tt
, c
ttt
[
|c
t
c
tt
|
2
.
Fie , = c ,
1
, , : J R
3
, cu
_
_
_,
t
(:)
_
_
_ = 1, \: J parametrizarea
natural a echivalent a cu c. Fie (r r
0
) : = 0 planul ce contine suportul
drumului. Atunci, (,(:) r
0
) : = 0, \: J, de unde rezult a ,
t
(:) : = 0,
\: J si ,
tt
(:) : = 0, \: J, adic a : l T si : l . Prin urmare : este
coliniar cu 1, adic a 1 =
1
]n]
: ceea ce implic a 1
t
= 0. Conform celei de-a
treia formule a lui Frent obtinem c a t = 0 de-a lungul curbei.
Reciproc, dac a t = 0, atunci 1
t
= 0, conform celei de-a treia formule a
lui Frent. Astfel, 1 = c, un vector constant de-a lungul curbei. Atunci, e
) : J R, )(:) = (,(:) ,(0)) 1. Cum )
t
(:) = ,
t
(:) 1 = T(:) 1 = 0
rezult a c a ) este constant a pe J. Cum )(0) = 0 rezult a c a )(:) = 0, \: J,
ceea ce nseamn a c a (,(:) ,(0)) 1 = 0, \: J, adic a exist a un plan care s a
contin a suportul lui ,, plan care este chiar planul osculator al curbei n punctul
,(0).
Observatia 8.4.9 1) Analog se poate dovedi ca daca curbura unei curbe plane
este constanta, atunci curba este un cerc (sau o por tiune dintr-un cerc) si
reciproc.
2) Curbura si torsiunea determina o curba n spa tiu, abstrac tie facnd de
pozi tia ei (adica de o izometrie).
3) Fie (J, , = ,(:)) o parametrizare naturala a curbei I din spa tiu. Atunci
I este o elice cilindrica daca si numai daca raportul
r
|
este constant de-a lungul
curbei.
4) Daca d este distan ta de la un punct x la planul osculator ntr-un punct
curent al curbei si daca raportul
J
2
r
este constant de-a lungul curbei, atunci
aceasta curba se nume ste curba Titeica.
Exemplul 8.4.2 Fie elicea cilindrica I data prin ecua tia vectoriala c(t) =
a cos ti a sint, /t/, t R, unde a 0, / R sunt constante. Se cer:
a) Sa se arate ca elicea cilindrica I este o curba simpla, neteda si toate
punctele ei sunt biregulate;
b) Sa se scrie ecua tiile parametrice ale elicei I si sa se arate ca elicea se aa
pe cilindrul circular r
2
j
2
a
2
= 0;
c) Sa se scrie ecua tiile muchiilor si fe telor reperului Frent al elicei ntr-un
punct arbirar al ei ' = c(t);
d) Sa se gaseasca expresiile versorilor T, , 1 n punctul '
0
= c(0);
e) Sa se determine o parametrizare naturala pentru I si sa se calculeze
lungimea curbei ntre punctele '
0
= c(0) si '
1
= c(2);
f ) Sa se calculeze curbura si torsiunea elicei I ntr-un punct arbitrar al ei;
g) Sa se scrie formulele lui Frent pentru elicea I.
Rezolvare:
a) Deoarece exista drumul parametrizat c : R R
3
, dat prin c(t) =
(a cos t, a sint, /t), \t R, de clasa C
|
, \/ _ 1, astfel nct c(R) = I, rezulta ca
elicea cilindrica I este o curba simpla. Cum c
t
(t) = a sinti a cos t, // ,= 0,
\t R, avem ca I este o curba neteda (toate punctele ei sunt nesingulare).
Este clar ca pentru orice / _ 1, c
(|)
(t) ,= 0,\t R, iar c
t
(t) c
tt
(t) =
i , /
a sint a cos t /
a cos t a sint 0
= a/ sinti a/ cos t, a
2
/ ,= 0, \t R. Deci toate
punctele ei sunt biregulate.
b) Ecua tiile parametrice ale elicei I sunt
_
_
_
r = a cos t
j = a sint
. = /t
, t R. Se ob-
serva ca coordonatele oricarui punct '(a cos t, a sint, /t) I verica ecua tia
cilindrului r
2
j
2
a
2
= 0 si astfel elicea I este con tinuta n cilindrul circular.
c) Avnd n vedere cele de mai sus si calculnd c
t
(t) (c
t
(t) c
tt
(t)) =
i , /
a sint a cos t /
a/ sint a/ cos t a
2
= (a
2
/
2
)(a cos ti a sint,) rezulta ca
Tangenta la I n punctul curent ' = c(t) are ecua tiile:
T :
r a cos t
a sint
=
j a sint
a cos t
=
. /t
/
.
8.4. CURBUR

Planul normal la I n punctul curent ' = c(t) are ecua tia:
n
: a sint(r a cos t) a cos t(j a sint) /(. /t) = 0.
Binormala la I n punctul curent ' = c(t) are ecua tiile:
1 :
r a cos t
/ sint
=
j a sint
/ cos t
=
. /t
a
.
Planul osculator la I n punctul curent ' = c(t) are ecua tia:
o
: / sint(r a cos t) / cos t(j a sint) a(. /t) = 0.
Normala principala la I n punctul curent ' = c(t) are ecua tiile:
1 :
_
ro cos |
cos |
=
o sin |
sin |
. /t = 0
.
Planul recticant la I n punctul curent ' = c(t) are ecua tia:
:
: cos t(r a cos t) sint(j a sint) = 0.
d) T(t) =
1
]o
0
(|)]
c
t
(t) =
1
_
o
2
+b
2
(a sintia cos t,//), 1(t) =
1
]o
0
(|)o
00
(|)]
c
t
(t)
c
tt
(t) =
1
_
o
2
+b
2
(/ sinti / cos t, a/), (t) = 1(t) T(t) = cos ti sint,, de
unde T(0) =
o
_
o
2
+b
2
,
b
_
o
2
+b
2
/, (0) = i, 1(0) =
b
_
o
2
+b
2
,
o
_
o
2
+b
2
/.
e) Consideram parametrizarea naturala cu originea n punctul '
0
= c(0),
adica xam t
0
= 0 si luam schimbarea de parametru , : R R, : = ,(t) =
|
_
0
|c
t
(t)| dt =
|
_
0
_
a
2
/
2
dt =
_
a
2
/
2
t. Rezulta t = ,
1
(:) =
s
_
o
2
+b
2
si
atunci o parametrizare naturala a elicei cilindrice I este (R, , = ,(:)), unde
,(:) = a cos
_
s
_
o
2
+b
2
_
i a sin
_
s
_
o
2
+b
2
_
, /
s
_
o
2
+b
2
/, : R.
Lungimea elicei ntre punctele '
0
= c(0) si '
1
= c(2) este 1
\
1011
=
2t
_
0
|c
t
(t)| dt =
2t
_
0
_
a
2
/
2
dt = 2
_
a
2
/
2
.
f ) Avnd n vedere formulele (19) si (28), avem curbura elicei n punc-
tul ' = c(t) I, /(t) =
|o
0
(|)o
00
(|)|
]o
0
(|)]
3
=
_
o
2
(o
2
+b
2
)
(
_
o
2
+b
2
)
3
=
o
o
2
+b
2
si torsiunea
elicei n punctul ' = c(t) I, t(t) =
[o
0
(|),o
00
(|),o
000
(|)[
]o
0
(|)o
00
(|)]
2
=
b
o
2
+b
2
, deoarece
[c
t
(t), c
tt
(t), c
ttt
(t)[ =
a sint a cos t /
a cos t a sint 0
a sint a cos t 0
= a
2
/.
Se observa ca torsiunea si curbura sunt constante de-a lungul elicei.
g) Avnd n vedere calculele de mai sus si formulele (27), rezulta formulele
lui Frent pentru elicea circulara I:
_
_
T
t
(t) =
o
_
o
2
+b
2
(t)
t
(t) =
o
_
o
2
+b
2
T(t)
b
_
o
2
+b
2
1(t)
1
t
(t) =
b
_
o
2
+b
2
(t)
, \t R.
1. Se d a curba I dat a prin ecuatia vectorial a c(t) = cos ti sint, (t 1)/,
t R. Se cer:
a) S a se scrie ecuatiile parametrice ale curbei I;
b) S a se arate c a '(1, 0, 1) I si toate punctele curbei sunt nesingulare;
c) S a se scrie ecuatiile tangentei si ecuatia planului normal la I n punctul
'(1, 0, 1).
2. Fie curba plan a I : r
3
rj
2
2rj8 = 0. S a se scrie ecuatiile tangentei
si normalei la I n punctele de intersectie cu axa Or.
3. Se numeste curb a Titeica, curba pentru care
J
2
r
=constant, unde t tor-
siunea ntr-un punct arbitrar al curbei, iar d distanta de la un punct x
la planul osculator al curbei. S a se arate c a curba I denit a de ecuatiile
_
rj. = 1
j
2
= r
este o curb a Titeica.
4. Fie curba I dat a prin ecuatiile parametrice
_
r(t) =
o
3
(2 cos t cos 2t)
j (t) =
o
3
(2 sint sin2t)
,
t R, unde a R, xat.
a) S a se arate c a drumul parametrizat c : R R
2
, c(t) = (r(t), j(t))),
t R, care are drept suport curba I, este o functie periodic a. Determinati
punctele multiple ale lui c;
b) S a se arate c a drumul c
][0,2t]
: [0, 2[ R
2
este nchis, simplu, dar nu
este regulat;
c) Calculati curbura lui I n punctul nesingular ' = c(0).
Curba I se numeste hipocicloida lui Steiner.
5. Se consider a curba I dat a implicit prin ecuatiile
_
r
2
j
2
r
2
= 0
j
2
.
2
r
2
= 0
, (r, j, .) R
3
si punctul '
_
:
_
2
2
,
:
_
2
2
,
:
_
2
2
_
I.
a) S a se scrie ecuatiile tangentei, planului normal si planului osculator la
curba I n punctul ';
b) Sa se determine versorii reperului Frent asociat curbei I n punctul
';
c) S a se determine curbura si torsiunea curbei I n punctul '.
6. S a se scrie ecuatiile axelor si fetelor triedrului Frent pentru curba I dat a
prin ecuatiile parametrice
_
_
_
r = t cos t
j = t sint
. =
|
2
2
, t R,
n punctul unde intersecteaz a planul rOj.
7. S a se determine curbura si raza de curbur a pentru curbele plane
a) I
1
: j = r
3
4r
2
r
4
n punctul O(0, 0);
b) I
2
:
_
r
2
_2
3
3
_2
3
1 = 0 n punctul (
3
_
3
4
,
3
8
);
c) I
3
: r = 8t
2
, j = 8t t
3
n punctul '
0
(t = 1);
d) I
4
: j = 2
_
cos 20 n punctul '
0
(0 =
t
6
).
8. Fie curba I dat a de ecuatiile parametrice:
r(t) = a cos
2
t, j (t) = a
_
2 sint cos t, . (t) = a sin
2
t, t R.
a) S a se g aseasc a ecuatiile carteziene implicite ale curbei;
b) S a se determine ecuatiile tangentei si planului normal al curbei I n
punctul '
_
o
2
,
o
_
2
2
,
o
2
_
I;
c) S a se determine ecuatiile binormalei si planului osculator al curbei I n
punctul '
_
o
2
,
o
_
2
2
,
o
2
_
.
9. Fie curba dat a de ecuatia vectorial a:
c(t) = 2ti lnt, t
2
/, t (0, ).
Se cer:
a) Ar atati c a punctele (2, 0, 1), 1(4, ln2, 4) apartin curbei si calculati
lungimea arcului de curb a dintre si 1;
b) S a se scrie ecuatiile axelor si muchiilor reperului Frent asociat curbei
I n punctul ;
c) S a se determine versorii T, , 1 ai reperului Frent ntr-un punct
biregulat oarecare al curbei;
d) Calculati curbura si torsiunea curbei I n punctul .
10. Se d a curba I :
_
r j
2
= 0
r
2
. = 0
. Se cer:
a) Calculati lungimea arcului de curba dintre punctele O si ', unde
'(1, 1, 1);
b) S a se scrie ecuatiile axelor si muchiilor reperului Frent asociat curbei
I n punctul ';
c) Calculati curbura si torsiunea curbei I n punctul '.
Capitolul 9
Suprafete
_
O; i, ,, /
_
n spatiul 1
3
.
9.1 Pnze parametrizate. Suprafete. Moduri de
reprezentare
Fie 1 R
2
o multime deschis a si r : 1 R
3
,
r(n, ) = (r(n, ), j(n, ), .(n, )), \(n, ) 1
o functie de clas a C
|
(/ _ 1) pe 1, adic a ecare dintre functiile reale
(n, ) 1
r
r(n, ), (n, ) 1

j(n, ), (n, ) 1
:
.(n, ) au derivate
partiale de ordinul / pe 1 si acestea sunt continue pe 1.
Denitia 9.1.1 Perechea (1, r = r(n, )) nume ste pnza parametrizata, iar
mul timea de puncte r(1) = r(n, )[(n, ) 1 R
3
se nume ste suportul
(sau imaginea) pnzei parametrizate.
Spunem c a un punct '
0
1
3
, de coordonate (r
0
, j
0
, .
0
) relativ la reperul
, se a a pe suportul pnzei parametrizate (1, r = r(n, )) dac a exist a
(n
0
,
0
) 1 asa nct r(n
0
,
0
) = (r
0
, j
0
, .
0
).
179
180 CAPITOLUL 9. SUPRAFE TE
Vom scrie '
0
r(1) sau '
0
= r(n
0
,
0
).
Functiei r : 1 R
3
i putem asocia functia vectorial a r : 1 \
3
, r(n, ) =
r(n, )i j(n, ), .(n, )/. Atunci, ecuatiile
_
_
_
r = r(n, )
j = j(n, )
. = .(n, )
, (n, ) 1 (1)
se numesc ecuatiile scalare parametrice ale pnzei parametrizate, iar
ecuatia
r = r(n, ) = r(n, )i j(n, ), .(n, )/, (n, ) 1 (2)
se numeste ecuatia vectorial a a pnzei. Numerele reale n, se numesc
parametrii pnzei parametrizate.
Dac a facem urm atoarele notatii r
u
=
Jr
Ju
, j
u
=
J
Ju
, .
u
=
J:
Ju
, r
u
=
Jr
Ju
,
j
u
=
J
Ju
, .
u
=
J:
Ju
, r
u
=
J:
Ju
= r
u
i j
u
, .
u
/, r
u
=
J:
Ju
= r
u
i j
u
, .
u
/, atunci
pnza parametrizat a (1, r = r(n, )) se zice pnz a regulat a (sau neteda sau
nesingulara) dac a r
u
r
u
,= 0, \(n, ) 1.
Denitia 9.1.2 Pnzele parametrizate regulate (1, r = r(n, )), (^, r
1
=
r
1
(j, )), unde 1, ^ R
2
sunt mul timi deschise, se numesc echivalente ( si
cu aceea si orientare) daca exista o func tie / : 1 ^, bijectiva, de clasa
C
1
( si strict crescatoare) a sa nct r = r
1
/. Func tia / se nume ste schimbare
de parametri.
Evident c a orice dou a pnze echivalente au acelasi suport r(1) = r
1
(^), dar
nu orice dou a pnze care au acelasi suport sunt si echivalente.
Denitia 9.1.3 O submul time 1
3
se nume ste suprafata daca pentru
orice punct 1 exista o vecinatate \ 1
3
si o pnza parametrizata regulata
(1, r = r(n, )) astfel ca r(1) = \ si r : 1 r(1) este un homeomorsm
(continua, bijectiva si cu inversa continua).
O suprafa ta se nume ste simpla daca exista o pnza regulata (1, r =
r(n, )) astfel ca = r(1). Pnza parametrizata regulata (1, r = r(n, )) se
nume ste parametrizare locala a suprafe tei (n jurul punctului 1).
9.1. PNZE PARAMETRIZATE. SUPRAFE TE 181
Din denitia de mai sus se observ a c a o suprafat a este o varietate difer-
entiabil a de dimensiune 2. A se vedea si faptul c a se poate demonstra c a pentru
orice punct 1 si orice multime deschis a \ 1
3
, cu 1 \ , orice dou a para-
metriz ari locale (1, r = r(n, )), (^, r
1
= r
1
(j, )) cu \ = r(1) = r
1
(^)
sunt pnze parametrizate echivalente.
n concluzie, orice suprafa ta este local suportul unei pnze parametrizate
netede, unic determinata pna la o schimbare de parametri.
Astfel, o suprafat a se poate deni (local) ca o clas a de echivalent a de pnze
parametrizate regulate.
Pe lng a reprezentarea parametric a (local a) a unei suprafete ((1) sau (2))
avem si reprezentarea carteziana explicita si implicita.
a) Multimea = (r, j, .)[. = .(r, j), (r, j) 1 R
2
este ntotdeauna o
suprafa ta simpla, pentru c a = r(1), unde r : 1 R
3
, r(n, ) = (n, , .(n, ))
este o pnz a parametrizat a regulat a. n acest mod suprafata se numeste
suprafa ta reprezentata explicit, iar ecuatia
. = .(r, j), (r, j) 1 R
2
(3)
se numeste ecuatia cartezian a explicit a a suprafetei . Analog, pentru r =
r(j, .) sau j = j(r, .).
Exemplul 9.1.1 Suprafa ta data explicit : . =
r
2
o
2
2
b
2
reprezinta un paraboloid
eliptic, iar suprafa ta : . =
r
2
o
2

2
b
2
reprezinta un paraboloid hiperbolic.
Exemplul 9.1.2 Ecua tia j = rtq. (sau j rtq. = 0) reprezinta o suprafa ta
numita elicoid.
b) Fie multimea =
_
(r, j, .)
1(r, j, .) = 0, (r, j, .) 1 R
3
_
, unde 1
este o functie de clas a C
1
pe 1. n general mul timea nu este o suprafa ta.
ns a, dac a ntr-un punct a = (r
0
, j
0
, .
0
) 1 avem 1
2
r0
1
2
0
1
2
:0
,= 0 (unde
am notat 1
r0
=
JJ
Jr
(r
0
, j
0
, .
0
) s.a.m.d.), atunci conform Teoremei functiilor
implicite (pentru situatia 1
:0
,= 0) exist a o vecin atate \ n R
3
a lui a =
(r
0
, j
0
, .
0
) si o functie de clas a C
1
, . : ^ R, ^ R
2
vecin atate a lui
(r
0
, j
0
), astfel ca 1(r, j, .(r, j)) = 0 , \(r, j) ^. Deci \ = r(^), unde
r(n, ) = (n, , .(n, )), (n, ) ^, este o portiune de suprafat a simpl a care
0
(r
0
, j
0
, .
0
). Ecuatia acestei portiuni de suprafat a poate
adus a la forma explicit a . = .(r, j). n acest caz ecuatia
1(r, j, .) = 0 (4)
se numeste ecuatia cartezian a implicit a a portiunii de suprafat a \ .
Reuniunea portiunilor simple de suprafat a ce se pot obtine n acest mod se
numeste suprafa ta reprezentata implicit de ecuatia implicit a (4).
Exemplul 9.1.3 n ecua tia (4) daca func tia 1 este o func tie algebrica de
gradul doi n r, j, ., atunci suprafa ta data de (4) este o cuadrica. De pilda, un
cilindru eliptic
r
2
o
2

2
b
2
1 = 0 sau o pereche de plane concurente
r
2
o
2

2
b
2
= 0.
Exemplul 9.1.4 Ecua tia r
3
j
3
. 1 = 0 este ecua tia carteziana implicita
a unei suprafe te. Aceasta se poate reprezenta implicit prin . = 1 r
3
j
3
sau
se poate reprezenta parametric prin r = n, j = , . = 1 n
3
3
.
9.2 Curbe pe o suprafat a. Curbe coordonate.
Puncte singulare si regulate
Fie o suprafat a si 1 un punct al s au. Admitem c a (1, r = r(n, )) este o
parametrizare local a regulat a a lui n vecin atatea lui 1. O curba I n spatiu
care trece prin 1 (1 I) se numeste curb a pe suprafata dac a exist a o
parametrizare local a (1, c = c(t)) a curbei I, n jurul lui 1 (1 c(1)) si exist a
parametriz arile t
u
n(t), t
u
(t), t 1, cu (n(t), (t)) 1, \t 1, asa nct
c(t) = r(n(t), (t)),\t 1.
Mai simplu, o curba pe o suprafa ta este o curba con tinuta n acea suprafa ta.
Exemplul 9.2.1 Elicea cilindrica reprezentata parametric de drumul neted c :
R R
3
, c(t) = (a cos t, a sint, /t), a 0, / R, este o curba pe cilindrul
circular
r
2
o
2

2
o
2
1 = 0.
Exemplul 9.2.2 Evident, un cerc de pe o sfera este o curba pe acea sfera.
Fie suprafata : r = r(n, ), (n, ) 1 si '
0
= r(n
0
,
0
) . Atunci,
curbele I
u0
: n = n
0
si I
u0
: =
0
de pe suprafata se numesc curbe
coordonate pe suprafata (sau curbele re telei lui Gauss).
Prin ecare punct '
0
= r(n
0
,
0
) ce apartine unei portiuni regulate de
suprafat a trece o curb a si numai una din ecare familie de curbe coordonate
n = co::t, = co::t, si anume curbele I
u0
: n = n
0
si I
u0
: =
0
. n acest
caz n
0
,
0
se numesc coordonatele curbilinii ale punctului '
0
si vom nota
'
0
(n
0
,
0
).
9.2. CURBE PE O SUPRAFA T
A. CURBE COORDONATE 183

n concluzie, ecua tia c(t) = r(n(t), (t)), t 1, reprezinta ecua tia vectoriala
parametrica a unei curbe de pe suprafa ta : r = r(n, ), (n, ) 1, curba ce
0
(n
0
,
0
) , daca si numai daca putem alege acele func tii
t
u
n(t), t
u
(t), cu (n(t), (t)) 1, pentru toti t 1 si a sa nct sa existe
un t
0
1 cu n(t
0
) = n
0
si (t
0
) =
0
.
Acum s a remarc am c a vectorul tangent la curba coordonat a I
u0
: n = n
0
ntr-un punct curent al ei este r
u
no|
=
J:
Ju
(a se vedea c a I
u0
: c(t) = r(n
0
, (t)),
(t) = t si atunci c
t
(t) =
J:
Ju
n
t

J:
Ju
t
=
J:
Ju
), iar vectorul tangent la curba
coordonat a I
u0
: =
0
este r
u
no|
=
J:
Ju
.
Denitia 9.2.1 Fie : r = r(n, ), (n, ) 1 o suprafa ta reprezentata para-
metric. Un punct '
0
(n
0
,
0
) se nume ste punct regulat al suprafe tei daca
r
u
r
u](u0,u0)
,= 0, adica vectorii r
u](u0,u0)
si r
u](u0,u0)
sunt necoliniari. n caz
contrar punctul '
0
(n
0
,
0
) nume ste punct singular al suprafe tei.
O por tiune simpla de suprafa ta formata numai din puncte regulate se nu-
me ste portiune regulata a suprafe tei . Daca toata suprafa ta e formata din
puncte regulate atunci ea se zice suprafata regulata (sau neteda).
Exemplul 9.2.3 Suprafa ta reprezentata parametric :
_
_
_
r = n
2
1
j = n
2
1
. = n 2
,
(n, ) R
2
are reprezentarea parametrica vectoriala r = (n
2
1)i (n
2
1), (n 2)/, (n, ) R

2
este o suprafa ta cu doar un singur punct
singular (r
u
r
u
,= 0, \(n, ) R
2
(0, 0)). Punctul '
0
(n = 1, = 1)
are coodonatele carteziene r = 8, j = 1, . = 8, iar curbele coordonate care
trec prin '
0
au ecua tiile vectoriale I
u=1
: r = ( 2)i (2 ), ( 2)/,
I
u=1
: r = (n
2
2)i n
2
, (n 2)/ sau I
u=1
:
_
r j = 4
j . = 4
(o dreapta
prin '
0
situata pe ), I
u=1
:
_
r j = 2
j = (. 2)
2
(intersec tia dintre un plan si
un cilindru parabolic). Cum r
u
= 2ni 2n, / si r
u
= i , n/ rezulta ca
r
u
r
u
= (2n
2
)i (2n
2
), 4n/ si r
u
r
u](u=1,u=1)
= 8i , 4/ ,= 0,
adica ntr-adevar '
0
(n = 1, = 1) este un punct regulat.
Exemplul 9.2.4 Sfera de centru O si raza 1 are reprezentarea parametrica
_
_
_
r = 1cos nsin
j = 1sinnsin
. = 1cos
, (n, ) [0, 2[ [0, [ si reprezentarea implicita r
2
j
2
.
2
1
2
= 0. Dar exista doua reprezentari explicite . =
_
1
2
r
2
j
2
si . =
_
1
2
r
2
j
2
care reprezinta emisfera sudica si emisfera nordica a sferei.
Daca consideram
_
n = n(t) = t
2
= (t) = t
3
, t R, atunci curba I corespunzatoare de
pe sfera are ecua tiile I :
_
_
_
r = r(n(t), (t)) = 1cos t
2
sint
3
j = j(n(t), (t)) = 1sint
2
sint
3
. = .(n(t), (t)) = 1cos t
3
, t R. Ea trece
prin punctul '(0, 0, 1) de coordonate curbilinii n = 0, = 0.
Curbele coordonate pe sfera care trec prin punctul curent '
0
(n
0
,
0
) sunt
cercuri mari de pe sfera. ntr-adevar, cum I
u0
: n = n
0
, I
u0
: =
0
, adica
I
u0
:
_
_
_
r = 1cos n
0
sin
j = 1sinn
0
sin
. = 1cos
, respectiv I
u0
:
_
_
_
r = 1sin
0
cos n
j = 1sin
0
sinn
. = 1cos
0
, este clar ca
acestea sunt cercuri n spa tiu.
9.3 Plan tangent. Normal a
Fie : r = r(n, ), (n, ) 1, o suprafat a reprezentat a parametric si 1 =
r(n, ) un punct regulat al ei. Tangentele la curbele coordonate de pe suprafata
care trec prin punctul 1 au directiile date de vectorii r
u
si r
u
, vectori care
sunt necoliniari (r
u
r
u
,= 0).
Denitia 9.3.1 Planul determinat de punctul 1 = r(n, ) si de vectorii direc-
tori r
u
, r
u
se nume ste plan tangent la suprafa ta n punctul 1, iar dreapta
care trece prin 1 si este perpendiculara pe planul tangent la se nume ste nor-
mala la suprafata n punctul 1.
Observatia 9.3.1 Tangenta n 1 la orice curba I : c(t) = r(n(t), (t))
care trece prin 1 si este situata pe suprafa ta : r = r(n, ), este con tinuta n
planul tangent la n 1, deoarece c
t
(t) = n
t
(t)r
u
(n(t), (t))
t
(t)r
u
(n(t), (t))
si astfel c
t
(t), r
u
(n(t), (t)) si r
u
(n(t), (t)) sunt coliniari.
Directia normalei la n punctul 1 = r(n, ) este dat a de vectorul r
u
r
u
,
care se numeste vector normal la suprafata n punctul 1. Cnd punctul
1 = r(n, ) parcurge suprafata , atunci functia (n, ) 1 :(n, )
no|
=
1
]:u:v]
(r
u
r
u
) \
3
se numeste cmp normal unitar al suprafetei . n
ecare punct al suprafetei versorul normal : este de aceeasi parte a suprafetei
dac a baza r
u
, r
u
, : este pozitiv orientat a.
9.3. PLAN TANGENT. NORMAL
A 185
Orientam suprafa ta considernd pozitiva fa ta dinspre direc tia pozitiva a
normalei, data de sensul lui :.
Avnd n vedere cele de mai sus, ecuatia vectorial a a planului tangent la
n punctul 1 = r(n, ) este
|
: (r r(n, )) (r
u
r
u
) = 0 (5)
sau, ecuatia cartezian a a sa este
|
:
r r(n, ) j j(n, ) . .(n, )

r
u
j
u
.
u
r
u
j
u
.
u
= 0. (5)
Dac a not am =
1(,:)
1(u,u)
=
j
u
.
u
j
u
.
u
, 1 =
1(:,r)
1(u,u)
=
.
u
r
u
.
u
r
u
, C =
1(r,)
1(u,u)
=
r
u
j
u
r
u
j
u
, atunci (5) devine
|
: (r r(n, )) 1(j j(n, )) C(. .(n, )) = 0. (5)
Cum normala la n punctul 1 = r(n, ) are drept vector director pe
r
u
r
u
= i 1, C/, rezult a c a ea are ecuatiile:
:
r r(n, )
=
j j(n, )
1
=
. .(n, )
C
. (6)
Dac a suprafata este dat a prin ecuatia explicit a . = .(r, j), atunci (tinnd
seama c a se poate parametriza prin r = ni , .(n, )/, unde n = r, = j)
ecuatia planului tangent ntr-un punct regulat '
0
(r
0
, j
0
, .
0
= .(r
0
, j
0
)) al ei
este:
|
:
0.
0r
(r
0
, j
0
)(r r
0
)
0.
0j
(r
0
, j
0
)(j j
0
) (. .
0
) = 0, (5)
iar ecuatiile normalei la n '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) sunt
:
r r
0
J:
Jr
(r
0
, j
0
)
=
j j
0
J:
J
(r
0
, j
0
)
=
. .
0
1
. (6)
Dac a suprafata este dat a prin ecuatia implicit a 1(r, j, .) = 0, atunci un
punct '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) se numeste punct regulat al lui dac a vectorul
gradient al functiei 1 n punctul (r
0
, j
0
, .
0
), \1(r
0
, j
0
, .
0
) =
JJ
Jr
(r
0
, j
0
, .
0
)i
JJ
J
(r
0
, j
0
, .
0
),
JJ
J:
(r
0
, j
0
, .
0
)/, este nenul. n caz contrar, punctul '
0
se nu-
meste punct critic (sau singular) al suprafetei .
Dac a '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) este un punct regulat al suprafetei : 1(r, j, .) = 0,
pentru care presupunem c a
JJ
J:
(r
0
, j
0
, .
0
) ,= 0, atunci din teorema functiilor
implicite rezult a c a functia . = .(r, j), denit a implicit de ecuatia 1(r, j, .) =
0, are ntr-o vecin atate a lui '
0
derivatele partiale continue de ordinul nti
J:
Jr
(r
0
, j
0
) =
@F
@x
(r0,0,: 0)
@F
@z
(r0,0,: 0)
si
J:
J
(r
0
, j
0
) =
@F
@y
(r0,0,: 0)
@F
@z
(r0,0,: 0)
. Prin urmare, planul
tangent la n '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) are ecuatia
|
:
01
0r
(r
0
, j
0
, .
0
)(rr
0
)
01
0j
(r
0
, j
0
, .
0
)(jj
0
)
01
0.
(r
0
, j
0
, .
0
)(..
0
) = 0,
(5
Iu
)
iar ecuatiile normalei la n '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) sunt
:
r r
0
JJ
Jr
(r
0
, j
0
, .
0
)
=
j j
0
JJ
J
(r
0
, j
0
, .
0
)
=
. .
0
JJ
J:
(r
0
, j
0
, .
0
)
. (6)
Se observ a c a vectorul normal la n punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
) este vectorul
gradient \1(r
0
, j
0
, .
0
) al lui 1 n punctul '
0
(r
0
, j
0
, .
0
).
Exemplul 9.3.1 Sa se determine ecua tia planului tangent si ecua tiile normalei
la sfera ntr-un punct curent al ei.
Rezolvare:
Sfera de centru O si raza 1 are ecua tiile parametrice
_
_
_
r = 1cos nsin
j = 1sinnsin
. = 1cos
,
(n, ) [0, 2[ [0, [. Cum r
u
= 1sinnsin, j
u
= 1cos nsin, .
u
=
0, r
u
= 1cos ncos , j
u
= 1sinncos , .
u
= 1sin, rezulta r
u
r
u
=
1
2
cos nsin
2
i1
2
sinnsin
2
,1
2
sin cos /, de unde avem ecua tia planului
normal la sfera ntr-un punct curent al ei
cos nsin
2
(r1cos nsin)sinnsin
2
(j1sinnsin)sin cos (.1cos ) = 0
si ecua tiile normalei la sfera ntr-un punct curent al ei
r 1cos nsin
cos nsin
2
=
j 1sinnsin
sinnsin
2
=
. 1cos
sin cos
.
Se remarca faptul ca originea verica ecua tiile normalei, ceea ce nseamna ca
oricare ar n, , normala trece printr-un punct x. Este adevarata si reciproca:
Daca normala ntr-un punct curent al unei suprafe te trece printr-un punct x,
atunci suprafa ta este o sfera cu centrul n acel punct x.
Exemplul 9.3.2 Scrie ti ecua tia planului tangent si ecua tiile normalei la suprafa ta
data explicit : . = rj, (r, j) (0, ) (0, ), n punctul '
0
(r = 1, j = 1).
Rezolvare:
Cum
J:
Jr
= j,
J:
J
= r rezulta ca planul tangent la n '
0
are ecua tia
1(r 1) 1(j 1) (. 1) = 0, adica r j . 1 = 0. Normala la n '
0
are ecua tiile
r1
1
=
1
1
=
:1
1
.
9.4. PRIMA FORM
A FUNDAMENTAL
A A UNEI SUPRAFE TE 187

Exemplul 9.3.3 Aceea si problema pentru suprafa ta data implicit :
r
2
4

2
9

:
2
36
1 = 0, (r, j, .) R
3
, n punctul '
0
(
2
_
3
,
3
_
3
,
6
_
3
).
Rezolvare:
Avem 1(r, j, .) =
r
2
4

2
9

:
2
36
1 si \1 =
JJ
Jr
i
JJ
J
,
JJ
J:
/ =
r
2
i
2
9
,
:
18
/. Atunci \1(
2
_
3
,
3
_
3
,
6
_
3
) =
1
_
3
i
2
3
_
3
,
3
_
3
/ si astfel planul tangent
la n '
0
are ecua tia
r
2
_
8

2
8
_
j
8
_
8
_
8
_
.
6
_
8
_
= 0,
iar normala la n '
0
are ecua tiile
r
2
_
3
1
=
j
3
_
3
2
3
=
.
6
_
3
8
.
9.4 Prima form a fundamental a a unei suprafete.
Lungimea unei curbe pe o suprafat a. Unghiul
a dou a curbe pe o suprafat a. Elementul de
arie al unei suprafete
Fie : r = r(n, ), (n, ) 1 o suprafat a regulat a, reprezentat a parametric
si I : c(t) = r(n(t), (t)), t 1 o curb a situat a pe suprafata . Dac a : este
abscisa curbilinie pe curba I, atunci d:
2
= dc
2
= dr
2
= dr dr = (r
u
dnr
u
d)
(r
u
dn r
u
d), adic a
d:
2
= |r
u
|
2
dn
2
2 (r
u
r
u
) dnd |r
u
|
2
d
2
. (7)
Denitia 9.4.1 Egalitatea (7) ne arata ca d:
2
este o forma patratica difer-
en tiala n dn, d, numita prima forma fundamentala (a lui Gauss) a suprafe tei
sau metrica suprafe tei .
Dac a not am 1 = |r
u
|
2
= r
2
u
j
2
u
.
2
u
, 1 = r
u
r
u
= r
u
r
u
j
u
j
u
.
u
.
u
,
G = |r
u
|
2
= r
2
u
j
2
u
.
2
u
, atunci (7) devine
d:
2
= 1dn
2
21dnd Gd
2
. (7)
1, 1, G se numesc coecientii primei forme fundamentale a suprafetei .
Observatia 9.4.1 Prima forma fundamentala a unei suprafe te este o forma
patratica pozitiv denita n toate punctele regulate ale suprafe tei, deoarece
1 = |r
u
|
2
0 (daca |r
u
|
2
= 0 avem r
u
= 0 si atunci r
u
r
u
= 0, contradic tie)
si ^
no|
=
1 1
1 G
= 1G1
2
= |r
u
|
2
|r
u
|
2
(r
u
r
u
)
2
=
= |r
u
|
2
|r
u
|
2
sin
2
(
\
r
u
, r
u
) = |r
u
r
u
|
2
0.
Deoarece produsul scalar este invariant la schimb ari de baze ortonormate si
d:
2
= dr dr, rezult a c a prima form a fundamental a este invariant a la schimb ari
de repere ortonormate.
Exemplul 9.4.1 Prima forma fundamentala a sferei cu centrul n origine si
de raza 1, de ecua tie vectoriala
r = 1cos nsini 1sinnsin, 1cos /, n [0, 2[, [0, [,
este d:
2
= 1
2
sin
2
dn
2
1
2
d
2
, pentru ca r
u
= 1sinnsini1cos nsin,,
r
u
= 1cos ncos i 1sinncos , 1sin/ si atunci 1 = |r
u
|
2
= 1
2
sin
2
,
1 = r
u
r = 0, G = |r
u
|
2
= 1
2
.
n cazul unei suprafete reprezentate explicit, : . = .(r, j), (r, j) 1
R
2
, tinnd cont c a putem parametriza suprafata prin r = n, j = , . = .(n, ),
avem 1 = 1 j
2
, 1 = j, G = 1
2
, dac a folosim notatiile lui Monge j =
J:
Jr
,
=
J:
J
. Prin urmare prima form a fundamental a a lui este
d:
2
= (1 j
2
)dr
2
2jdrdj (1
2
)dj
2
. (7)
Exemplul 9.4.2 Prima forma fundamentala a suprafe tei : . = rj, (r, j)
(0, ) (0, ), este d:
2
= (1 j
2
)dr
2
2rjdrdj (1 r
2
)dj
2
.
Revenind la curba I : c(t) = r(n(t), (t)), t 1, situat a pe suprafata reg-
ulat a : r = r(n, ), (n, ) 1, avem c a lungimea arcului de curb a dintre
punctele '
1
= c(t
1
) si '
2
= c(t
2
) de pe I este 1
\
1112
=
|2
_
|1
|c
t
(t)| dt, unde
t
1
< t
2
. Dar c
t
(t) = n
t
(t)r
u
(n(t), (t))
t
(t)r
u
(n(t), (t)) si atunci avem
|c
t
(t)| =
_
c
t
(t) c
t
(t) =
_
1(t)(n
t
(t))
2
21(t)n
t
(t)
t
(t) G(t)(
t
(t))
2
,
unde 1(t) = 1(n(t), (t)) = |r
u
(n(t), (t))|
2
, 1(t) = 1(n(t), (t)) =
r
u
(n(t), (t)) r
u
(n(t), (t)), G(t) = G(n(t), (t)) = |r
u
(n(t), (t))|
2
.
Prin urmare lungimea arcului de curb a
\
'
1
'
2
pe curba I este
1
\
1112
=
|2
_
|1
_
1(t)(n
t
(t))
2
21(t)n
t
(t)
t
(t) G(t)(
t
(t))
2
dt (8)
Dac a x am t
1
1 si lu am t arbitrar n 1, egalitatea : =
|
_
|1
|c
t
(t)| dt, unde
: este abscisa curbilinie pe I (adic a : este parametru natural) ne d a elementul
de arc d: pe curba I , d: = |c
t
(t)| dt sau d:
2
= |c
t
(t)|
2
dt
2
. Atunci, avem
9.4. PRIMA FORM
A FUNDAMENTAL

d:
2
= 1(t)(n
t
(t))
2
dt
2
21(t)n
t
(t)
t
(t)dt
2
G(t)(
t
(t))
2
dt
2
sau
d:
2
= 1dn
2
21dnd Gd
2
. Evident c a
1
\
1112
=
|2
_
|1
d: =
|2
_
|1
_
1(n
t
)
2
21n
t
t
G(
t
)
2
dt. (8)
Exemplul 9.4.3 Fie suprafa ta : r = (n)i (n
2
), (n
2
)/, (n, )
R
2
. Sa se determine perimetrul triunghiului curbiliniu '
1
'
2
'
3
determinat de
curbele I
1
: n = 1, I
2
: = 1, I
3
: n = 1 pe suprafa ta .
Rezolvare:
Avem r
u
= i 2n, /, r
u
= i , 2/, de unde rezulta ca 1 = r
u
r
u
=
2 4n
2
, 1 = 1 2n 2, G = 2 4
2
. Atunci prima forma fundamentala a
lui este
d:
2
= (2 4n
2
)dn
2
2(1 2n 2)dnd (2 4
2
)d
2
.
Deoarece I
1
I
2
= '
1
, I
1
I
3
= '
2
, I
2
I
3
= '
3
, rezulta
'
1
(1, 1), '
2
(1, 0) si '
3
(2, 1), iar
\
'
1
'
2
I
1
,
\
'
2
'
3
I
3
,
\
'
1
'
3
I
2
.
Atunci
1
\
1112
=
0
_
1
_
1(n
t
)
2
21n
t
t
G(
t
)
2
dt =
0
_
1
_
Gdt =
0
_
1
_
2 4t
2
dt =
= 2
0
_
1
_
t
2

1
2
dt =
_
31
2

1
2
ln
__
8
_
2
_
, pentru ca de-a lungul lui
\
'
1
'
2
avem n = 1, = t [1, 0[, n
t
= 0,
t
= 1.
1
\
1213
=
2
_
1
_
2(1 4t
2
)dt =
1
_
2
2
_
1
2
_
(2t)
2
1dt =
_
2[4
_
172
_
ln(4
_
17) ln(
_
2)[, pentru ca de-a lungul lui
\
'
2
'
3
avem n = 1, adica
n = t, = 1 t, t [1, 2[, n
t
= 1,
t
= 1.
1
\
1113
=
2
_
1
_
1dt =
2
_
1
_
2 4t
2
dt =
_
5
_
3
2

1
2
ln
_
5+2
_
2
_
3+2
_
2
, pentru ca de-a
lungul lui
\
'
1
'
3
avem n = t [1, 2[, = 1, n
t
= 1,
t
= 0.
n nal, perimetrul triunghiului curbiliniu '
1
'
2
'
3
este egal cu 1
\
1112

1
\
1213
1
\
1113
.
Fie acum dou a curbe I
1
: c
1
(t) = r(n
1
(t),
1
(t)), t 1
1
si I
1
: c
2
(t) =
r(n
2
(t),
2
(t)), t 1
2
situate pe suprafata regulat a : r = r(n, ), (n, ) 1
si avnd punctul comun ' = c
1
(t) = c
2
(t).
Denitia 9.4.2 Se nume ste unghi al curbelor I
1
si I
2
n punctul ' unghiul
0 format de tangentele la cele doua curbe n '.
ntruct vectorii directori ai tangentelor la curbele I
1
, I
2
n punctul ' sunt
c
t
1
(t) = n
t
1
(t)r
u

t
1
(t)r
u
si c
t
2
(t) = n
t
2
(t)r
u

t
2
(t)r
u
, rezult a
cos 0 =
c
t
1
(t) c
t
2
(t)
|c
t
1
(t)| |c
t
2
(t)|
=
dc
1
cc
2
|dc
1
| |cc
2
|
=
dr cr
|dr| |cr|
,
unde prin cr am notat diferentiala n raport cu t. Tinnd cont c a dr =
r
u
dnr
u
d si cr = r
u
cnr
u
c, obtinem expresia analitic a a cosinusului unghi-
ului 0 f acut de cele dou a curbe n punctul comun ':
cos 0 =
1dncn 1(dnc cnd) Gdc
_
1dn
2
21dnd Gd
2
_
1cn
2
21cnc Gc
2
(9)
Dou a curbe I
1
si I
2
de pe suprafata sunt ortogonale dac a si numai dac a
0 =
t
2
, adic a
1dncn 1(dnc cnd) Gdc = 0. (9)
n cazul curbelor coordonate I
u0
: n = n
0
si I
u0
: =
0
care trec prin
punctul '(n
0
,
0
) avem dr = r
u
d (dn = 0) si cr = r
u
cn (c = 0). Atunci
unghiul 0 format de curbele coordonate este dat prin
cos 0 =
1
_
1G
. (9)
Deci, curbele coordonate sunt ortogonale daca si numai daca 1 = 0 (vezi
sfera).
Observatia 9.4.2 Lungimea unei curbe pe o suprafa ta si unghiul a doua curbe
pe o suprafa ta sunt exemple de marimi exprimabile prin coecien tii primei forme
fundamentale d:
2
. Acestea se numesc marimi "intrinseci" ale suprafe tei. De
asemenea marimea vectorului normal |r
u
r
u
| =
_
^ =
_
1G1
2
este o
marime "intrinseca" a suprafe tei.
Exemplul 9.4.4 Fie suprafa ta : r = (n)i (n
2
), (n
2
)/, (n, )
R
2
. Sa se determine unghiul 0 facut de curbele coordonate n = 1 si = 1, n
punctul '(1, 1).
Rezolvare:
Avem r
u
= i 2n, /, r
u
= i , 2/, de unde 1 = r
u
r
u
= 2 4n
2
,
1 = 1 2n 2, G = 2 4
2
. Atunci n punctul '(1, 1), avem 1 = 6,
1 = 8, G = 6. Avnd n vedere ca de-a lungul curbei n = 1 avem dn = 0,
iar de-a lungul curbei = 1 avem c = 0, rezulta cos 0 =
J
_
Jc
=
1
2
, adica
0 =
2t
3
.
Fie suprafata : r = r(n, ), (n, ) 1.
Denitia 9.4.3 Se nume ste elementul de arie al suprafe tei ntr-un punct
regulat al ei '(n, ), aria paralelogramului format pe vectorii r
u
dn si r
u
d,
considera ti cu punctul de aplica tie n '.
9.5. A DOUA FORM
A FUNDAMENTAL

Dac a not am elementul de arie prin do avem c a
do = |r
u
dn r
u
d| = |r
u
r
u
| dnd =
_
1G1
2
dnd (10)
n cazul unei suprafete reprezentat a explicit : . = .(r, j), (r, j) 1 R
2
avem do =
_
1 j
2

2
drdj, unde j =
J:
Jr
, =
J:
J
.
Exemplul 9.4.5 Pentru sfera : r = 1cos nsini 1sinnsin, 1cos /,
n [0, 2[, [0, [, avem 1 = 1
2
sin
2
, 1 = 0 si G = 1
2
, de unde 1G1
2
=
1
4
sin
2
. Atunci elementul de arie al sferei este do = 1
2
sindnd.
n cadrul cursului de analiz a matematic a, n capitolele de calcul integral,
se va obtine aria unei portiuni de suprafat a prin / =
__
do, unde
__
este
numit a integrala pe suprafa ta.
9.5 Adoua form a fundamental a a unei suprafete.
Curbura unei curbe pe o suprafat a. Cur-
bura normal a. Curburi principale. Linii
geodezice pe o suprafat a
Fie : r = r(n, ), (n, ) 1, o suprafat a, 1(n, ) un punct regulat al
ei, iar I : c(:) = r(n(:), (:)), : abscisa curbilinie (: parametru natural), o
curb a pe care trece prin 1. Admitem c a 1 este un punct biregulat pentru
curba I. Atas am triedrul lui Frent n punctul 1 al curbei I format din versorii
tangent a T, normal a principal a si binormal a 1. Dac a c(:) = r(n(:), (:))
este vectorul de pozitie al punctului 1, atunci T =
J:
Js
. Astfel, prima formul a a
lui Frent devine
J
2
:
Js
2
=
1
1
, unde 1 este raza de curbur a a curbei I.
Fie : =
1
]:u:v]
(r
u
r
u
) versorul normalei la suprafata . Atunci, avem
J
2
:
Js
2
: =
1
1
: sau
1
1
_
_
_
_
|:| cos 0 = :
J
2
:
Js
2
, unde 0 este unghiul dintre : si
. Prin urmare
cos 0
1
=
1
1
: =
d
2
r :
d:
2
. (11)
Denitia 9.5.1 Vectorul
1
1
se nume ste vectorul de curbura al curbei I,
iar proiec tiile lui pe normala lui si pe planul tangent la n punctul 1 se
numesc curbura normala si, respectiv, curbura tangentiala, notate
1
1n
si
1
1g
.
Egalitatea (11) ne d a tocmai curbura normal a
1
1
n
=
1
1
: =
cos 0
1
= :
d
2
r
d:
2
. (12)
Cum unghiul f acut de cu planul tangent este
t
2
0 rezult a curbura
tangential a
1
1
=
sin0
1
. (13)
Mai departe, cum dr = r
u
dn r
u
d, rezult a c a
d
2
r = r
uu
dn
2
2r
uu
dnd r
uu
d
2
r
u
d
2
n r
u
d
2
,
unde r
uu
=
J
2
:
Ju
2
, r
uu
=
J
2
:
JuJu
, r
uu
=
J
2
:
Ju
2
.
Dac a tinem cont c a : r
u
= 0 si : r
u
= 0, atunci avem
: d
2
r = (: r
uu
) dn
2
2 (: r
uu
) dnd (: r
uu
) d
2
. (14)
Notnd
_
_
1 = : r
uu
=
1
]:u:v]
[r
u
, r
u
, r
uu
[
' = : r
uu
=
1
]:u:v]
[r
u
, r
u
, r
uu
[
= : r
uu
=
1
]:u:v]
[r
u
, r
u
, r
uu
[
, (15)
obtinem
: d
2
r = 1dn
2
2'dnd d
2
. (14)
Denitia 9.5.2 Forma patratica diferen tiala
1dn
2
2'dnd d
2
no|
= d,
2
(14)
se nume ste a doua forma patratica diferentiala a suprafe tei , iar 1,
', din (15) se numesc coecientii acestei forme.
Exemplul 9.5.1 Fie sfera cu centrul n origine si de raza 1, de ecua tie vecto-
riala
r = 1cos nsini 1sinnsin, 1cos /, n [0, 2[, [0, [,
Avem r
u
= 1sinnsini1cos nsin,, r
u
= 1cos ncos i1sinncos ,
1sin/, r
uu
= 1cos nsini1sinnsin,, r
uu
= 1sinncos i1cos ncos ,,
r
uu
= 1cos nsini 1sinnsin, 1cos /, 1 = |r
u
|
2
= 1
2
sin
2
, 1 =
r
u
r = 0, G = |r
u
|
2
= 1
2
, r
u
r
u
= 1
2
cos nsin
2
i 1
2
sinnsin
2
,
1
2
sin cos /, |r
u
r
u
| = 1
2
sin, 1 =
1
]:u:v]
[r
u
, r
u
, r
uu
[ = 1sin
2
, ' =
1
]:u:v]
[r
u
, r
u
, r
uu
[ = 0, =
1
]:u:v]
[r
u
, r
u
, r
uu
[ = 1.
Atunci prima forma fundamentala a sferei este d:
2
= 1
2
sin
2
dn
2
1
2
d
2
,
iar a doua forma fundamentala este d,
2
= 1dn
2
2'dndd
2
= 1sin
2
dn
2
1d
2
.
9.5. A DOUA FORM
A FUNDAMENTAL

Conform cu relatiile (11), (12) si (14) avem c a
1
1n
=
J
2
:n
Js
2
=
JJu
2
+21JuJu+Ju
2
JJu
2
+2JJuJu+cJu
2
,
de unde rezult a faptul c a, curbura normal a a curbei I,
1
1n
, este dat a de formula:
1
1
n
=
1dn
2
2'dnd d
2
1dn
2
21dnd Gd
2
=
d,
2
d:
2
. (16)
Exemplul 9.5.2 Pentru sfera cu centrul n origine si de raza 1, curbura nor-
mala este
1
1n
=
1
1
, peste tot.
Observatia 9.5.1 Evident ca membrul drept el egalita tii (16) depinde doar
de punctul 1 I (coecien tii 1, 1, G, 1, ', sunt calcula ti n
punctul 1) si de tangenta n 1 la curba I (prin intermediul lui dn, d).
Prin urmare, daca consideram pe suprafa ta o alta curba I
t
care sa treca prin
1 si sa aiba aceea si tangenta n 1 ca si curba I, atunci
cos 0
1
=
cos 0
0
1
0
n 1, unde
1
1
0
este curbura lui I
t
si 0
t
este unghiul dintre normala la n 1 si normala
principala la I
t
n 1.
Deci curbura normala n 1 , corespunzatoare curbei I , depinde de
punctul 1 si de direc tia tangentei la I n 1.
Dac a admitem c a ecuatia curbei I de pe suprafata este = (n), n 1 si
consider am ` =
Ju
Ju
, atunci formula curburii normale
1
1n
devine
1
1
n
=
1 2'` `
2
1 21` G`
2
. (16)
Acum, ne propunem s a determin am acele curbe de pe suprafata pentru
care curbura normal a
1
1n
s a aib a valori extreme. Prin anularea derivatei functiei
1
1n
: `
1
1n
(`) obtinem
(' `)(1 21` G`
2
) (1 G`)(1 2'` `
2
) = 0,
sau
J+21X+X
2
J+2JX+cX
2
=
1+X
J+cX
=
J+1X
J+JX
sau (' `)(11`) (1'`)(1
G`) = 0, adic a
1 1` 1 '`
1 G` ' `
= 0, ceea ce nseamn a
1 ` `
2
1 1 G
1 '
= 0. (17)
ntruct (17) reprezint a o ecuatie de gradul doi n ` ale c arei r ad acini `
1
, `
2
anuleaz a derivata lui
1
1n
, rezult a c a valorile extreme ale curburii principale
1
1n
sunt
1
1n
(`
1
)
no|
= /
1
si
1
1n
(`
2
)
no|
= /
2
.
Denitia 9.5.3 Numerele reale /
1
, /
2
se numesc curburile principale ale
suprafe tei .
Avnd n vedere cele de mai sus, se observ a c a
/
1
=
' `
1
1 G`
1
:i /
2
=
' `
2
1 G`
2
. (18)
Din
Ju
Ju
= `
1
= )
1
(n, ) si
Ju
Ju
= `
2
= )
2
(n, ), prin integrare, se obtin
ecuatiile
,
1
(n, , c
1
) = 0 :i ,
2
(n, , c
2
) = 0 (19)
(unde c
1
, c
2
R, constante), care reprezint a ecuatiile a dou a familii de
curbe pe numite linii de curbur a ale suprafetei .
Prin urmare, liniile de curbur a la suprafata sunt curbe situate pe pentru
care pantele tangentelor sunt egale cu `
1
, respectiv `
2
, pentru care curbura nor-
mal a ia valori extreme. Directiile de pante `
1
si `
2
(adic a directiile tangentelor
la liniile de curbur a) se numesc directii principale ale suprafetei .
Deoarece pantele directiilor principale veric a ecuatia
1+X
J+cX
=
J+1X
J+JX
no|
= /,
obtinem (prin eliminarea lui ` ntre aceste ecuatii) ` =
1|J
|c
, de unde avem
J+1
MkF
kGN
J+J
MkF
kGN
= /, adic a
(Jc1J)|+1
2
J
(JcJ
2
)|+1JJ
= /.
Prin urmare, curburile principale veric a ecuatia de gradul doi n /:
(1G1
2
)/
2
(1G2'1 1)/ 1 '
2
= 0. (20)
Ecuatia (20) se poate scrie si sub forma
1/ 1 1/ '
1/ ' G/
= 0. (20)
S a remarc am c a ecuatia (20) ne permite determinarea curburilor principale
/
1
, /
2
f ar a a determina n prealabil directiile principale `
1
, `
2
, ca n formula
(18). De asemenea, din ecuatia (20), folosind relatiile lui Vite, avem
_
/
1
/
2
=
Jc21J+J
JcJ
2
/
1
/
2
=
J1
2
JcJ
2
. (21)
Denitia 9.5.4 Produsul si semisuma curburilor principale /
1
, /
2
se numesc
curbura totala (sau curbura Gauss), notata 1, respectiv curbura medie,
notata H, pentru suprafa ta .
Din (21) rezult a formulele pentru curbura total a si curbura medie:
_
1 = /
1
/
2
=
J1
2
JcJ
2
H =
|1+|2
2
=
Jc21J+J
2(JcJ
2
)
. (21)
9.5. A DOUA FORM
A FUNDAMENTAL

Observatia 9.5.2 Avnd n vedere (17), rezulta ca ecua tia diferen tiala a lini-
ilor de curbura este
dn
2
dnd d
2
1 1 G
1 '
= 0. (22)
Exemplul 9.5.3 Sa se determine curbura normala, curburile principale, di-
rec tiile principale, liniile de curbura, curbura totala si curbura medie pentru
suprafa ta
: r = ncos i nsin, a/ , (n, ) RR,
unde a R, suprafa ta numita elicoidul drept.
Rezolvare:
Avem r
u
= cos i sin, , r
u
= nsini ncos , a/, r
uu
= 0, r
uu
=
sinicos ,, r
uu
= ncos insin,. Atunci 1 = r
u
r
u
= 1, 1 = r
u
r
u
=
0, G = r
u
r
u
= n
2
a
2
, r
u
r
u
= a sinia cos , n/, |r
u
r
u
| =
_
n
2
a
2
,
1 = 0, ' =
o
_
u
2
+o
2
, = 0 si astfel curbura normala este data de (16),
1
1
n
=
2o
_
u
2
+o
2
dnd
1dn
2
(n
2
a
2
)d
2
=
2a
Ju
Ju
_
n
2
a
2
_
Ju
Ju
_
2
(n
2
a
2
)
.
Curburile principale sunt date de ecua tia (20), care devine (n
2
a
2
)/
2
o
2
u
2
+o
2
= 0. Atunci /
1
=
o
u
2
+o
2
, /
2
=
o
u
2
+o
2
sunt curburile principale.
Ecua tia diferen tiala a liniilor de curbura (17) se scrie
dn
2
dnd d
2
1 0 n
2
a
2
0
o
_
u
2
+o
2
0
= 0 =(n
2
a
2
)dn
2
d
2
= 0,
de unde avem mai nti direc tiile principale `
1
=
Ju
Ju
=
_
n
2
a
2
si `
2
=
Ju
Ju
=
_
n
2
a
2
. Integrnd ecua tiile
Ju
Ju
=
_
n
2
a
2
si
Ju
Ju
=
_
n
2
a
2
ob tinem
liniile de curbura date prin ecua tiile
1
2
n
_
n
2
a
2
1
2
a
2
ln(n
_
n
2
a
2
)c
1
=
0 si
1
2
n
_
n
2
a
2
1
2
a
2
ln(n
_
n
2
a
2
) c
2
= 0, unde c
1
, c
2
sunt constante
reale.
Curbura totala este 1 = /
1
/
2
=
o
2
(u
2
+o
2
)
2
, iar curbura medie este H =
|1+|2
2
= 0 .
Denitia 9.5.5 Curbele de pe suprafa ta n lungul carora curbura normala
1
1n
se anuleaza se numesc linii asimptotice ale suprafe tei , iar direc tiile
tangentelor la aceste curbe se numesc directii asimptotice.
Avnd n vedere expresia curburii normale (16) si denitia liniei asimptotice,
avem ecuatia diferential a a liniilor asimptotice:
1dn
2
2'dnd d
2
= 0. (23)
Fie = (n) ecuatia liniei asimptotice si e ` =
Ju
Ju
. Atunci, (23) devine
1 2'` `
2
= 0. (23)
R ad acinile `
1
, `
2
ale ecuatiei (23) sunt pantele directiilor asimptotice, iar
din ecuatiile
Ju
Ju
= `
1
= q
1
(n, ) si
Ju
Ju
= `
2
= q
2
(n, ), prin integrare, se obtin
ecuatiile
w
1
(n, , c
1
) = 0 :i w
2
(n, , c
2
) = 0 (24)
(unde c
1
, c
2
R, constante), care reprezint a ecuatiile liniilor asimptotice
ale suprafetei .
Din ecuatia de gradul doi n `, (23), rezult a c a n ecare punct 1 al
suprafetei exist a dou a directii asimptotice care pot (dup a valoarea dis-
criminantului):
i) reale si distincte, dac a
_
'
2
1
_
]1
0, caz n care punctul 1 se numeste
punct hiperbolic.
ii) reale si egale, dac a
_
'
2
1
_
]1
= 0, caz n care punctul 1 se numeste
punct parabolic.
iii) imaginare, dac a
_
'
2
1
_
]1
< 0, caz n care punctul 1 se numeste
punct eliptic.
Prin urmare, prin ecare punct hiperbolic al suprafetei trec dou a linii
asimptotice, prin ecare punct parabolic trece o singur a linie asimptotic a, iar
printr-un punct eliptic nu trec linii asimptotice (spunem c a avem dou a linii
asimptotice imaginare).
Exemplul 9.5.4 Sa se determine liniile de curbura si liniile asimptotice ale
suprafe tei
: r = ncos i nsin,
1
n
/, (n, ) (0, ) R.
Rezolvare:
Avem r
u
= cos i sin,
1
u
2
/ , r
u
= nsini ncos ,, r
uu
=
2
u
3
/,
r
uu
= sini cos ,, r
uu
= ncos i nsin,. Atunci 1 = r
u
r
u
= 1
1
u
4
,
1 = r
u
r
u
= 0, G = r
u
r
u
= n
2
, r
u
r
u
=
1
u
cos i
1
u
sin, n/, |r
u
r
u
| =
_
1
u
2
n
2
, 1 =
2
u
_
u
4
+1
, ' = 0, = 1.
Directiile principale sunt date de ecuatia (17)
1 ` `
2
u
4
+1
u
4
0 n
2
2
u
_
u
4
+1
0 1
= 0, unde ` =
d
dn
.
Prin urmare `
_
u
4
+1
u
4

2u
_
u
4
+1
_
= 0 ceea ce implica ` = 0, adica liniile de
curbura au ecua tia de forma = cn, c R, constanta.
9.5. A DOUA FORM
A FUNDAMENTAL

Ecua tia liniilor asimptotice (23) se scrie
2
u
_
u
4
+1
`
2
= 0, unde ` =
Ju
Ju
.
Deci `
1,2
=
_
2
u
_
u
4
+1
, de unde avem ca liniile asimptotice ale suprafe tei sunt
date de ecua tiile diferen tiale:
Ju
Ju
=
_
2
u
_
u
4
+1
si
Ju
Ju
=
_
2
u
_
u
4
+1
.
Denitia 9.5.6 O curba I situata pe suprafa ta se nume ste linie geodezica
a suprafe tei daca planul osculator al curbei n ecare punct al ei con tine normala
la suprafa ta.
Pe o curba I , dac a alegem ca parametru una dintre coordonatele cur-
bilinii ale suprafetei , de exemplu pe n, atunci ecuatia vectorial a a curbei I
este r(n) = r(n, (n)). ntruct planul osculator al curbei I ntr-un punct ar-
bitrar al ei este determinat de vectorii r
t
, r
tt
, rezult a c a curba I este o linie
geodezic a dac a si numai dac a vectorii r
t
, r
tt
, : sunt coplanari (: este versorul
normalei la ). Astfel, ecuatia diferential a a liniilor geodezice este:
[r
t
, r
tt
, :[ = 0. (25)
Exemplul 9.5.5 Sa se determine liniile geodezice ale planului 1
3
.
Rezolvare:
Se considera un reper cartezian ortonormat Orj. astfel nct = rOj .
Atunci planul are reprezentarea parametrica : r = ni , , (n, ) RR.
Curba I este linie geodezica a lui daca si numai daca planul osculator al
lui I con tine normala la , n ecare punct al lui I, adica [ r
t
, r
tt
, :[ = 0 . Se
considera curba I : = (n) , situata pe . Atunci r = ni (n), , r
0
=
J:
Ju
=
i
0
, , r
00
=
00
,, : =
:u :v
] :u :v]
=

/ .
Deci [ r
t
, r
tt
, :[ =
1
0
0
0
00
0
0 0 1
= 0 =
00
= 0 =(n) = c
1
nc
2
(c
1
, c
2
constante
reale).
Prin urmare, liniile geodezice ale planului au ecua tia vectoriala paramet-
rica
r = ni (c
1
nc
2
), = c
2
, n(i c
1
,) , n R, care reprezinta ecua tia vectoriala
parametrica a unei drepte. Deci liniile geodezice ale planului sunt dreptele
sale.
Exemplul 9.5.6 Fie suprafa ta care are reprezentarea parametrica r = ni
n, ( lnn)
/ , (n, ) (0, ) R.
Se cer:
a) Sa se determine forma I-a fundamentala si forma a II-a fundamentala pentru
suprafa ta ;
b) Sa se precizeze natura punctelor suprafe tei ;
c) Sa determine liniile asimptotice ale suprafe tei ;
d) Sa se calculeze curbura normala a suprafe tei n punctul 1(n = 1, =
1) , corespunzatoare curbei I : n
2
= 0 , situata pe ;
e) Sa se calculeze curburile principale, curbura totala si curbura medie n punctul
1(n = 1, = 1) ;
f ) Sa se determine liniile de curbura ale suprafe tei .
Rezolvare:
a) Se observa ca suprafa ta este regulata de ordin / _ 2 si toate punctele
sunt ordinare, pentru ca avnd r
u
= i ,
1
u
/ , r
u
= n,

/ rezulta r
u
r
u
=
( 1)i , n
/,=0 .
Prima forma fundamentala este d:
2
= 1dn
2
21dnd Gd
2
=
= (1
2
1
u
2
)dn
2
2(n
1
u
)dnd(n
2
1)d
2
, pentru ca 1 = r
2
u
= 1
2
1
u
2
,
1 = r
u
r
u
= n
1
u
, G = r
2
u
= n
2
1 .
A doua forma fundamentala este d,
2
= 1dn
2
2'dnd d
2
,
unde 1 =
1
_
( r
u
, r
u
, r
uu
) , ' =
1
_
( r
u
, r
u
, r
uu
), =
1
_
( r
u
, r
u
, r
uu
).
Cum ^ = | r
u
r
u
|
2
= n
2

2
2 2 , r
uu
=
J
2
:
Ju
2
=
1
u
2
/ , r
uu
=
J
2
:
JuJu
=
, , r
uu
=
J
2
:
JuJu
=

0 si ( r
u
, r
u
, r
uu
) =
1
1
u
0 n 1
0 0
1
u
2
=
1
u
, ( r
u
, r
u
, r
uu
) =
1
1
u
0 n 1
0 1 0
= 1 , ( r
u
, r
u
, r
uu
) =
1
1
u
0 n 1
0 0 0
= 0 , rezulta ca 1 =
1
u
_
,
' =
1
_
, = 0 .
Deci d,
2
=
1
u
_
dn
2
2
_
dnd.
b) Deoarece '
2
1 =
1

1
u
0 =
1
0 n orice punct 1 , rezulta ca

toate punctele suprafe tei sunt hiperbolice, adica prin orice punct 1 trec
doua linii asimptotice reale.
c) Ecua tia diferen tiala a liniilor asimptotice este
1dn
2
2'dnd d
2
= 0 ,
adica
1
u
_
dn
2
2
_
dnd = 0 .
Prin urmare, avem dn = 0 sau
1
u
dn 2d = 0 . De aici rezulta ecua tiile celor
doua familii de linii asimptotice: n = c
1
, respectiv lnn 2 = c
2
(c
1
, c
2
con-
stante reale).
Prin orice punct 1(n
0
,
0
) trece o linie asimptotica n = n
0
(c
1
= n
0
) si
o linie asimptotica lnn 2 = c
2
(unde constanta reala c
2
se determina din
condi tia lnn
0
2
0
= c
2
, adica c
2
= ln(n
0
c
2u0
)).
d) Curbura normala
1
1n
a lui , n punctul 1(n = 1, = 1) , corespun-
zatoare curbei I : n
2
= 0 (I ) este
1
n
=
d:
2
d,
2
=
1dn
2
2'dnd d
2
1dn
2
21dnd Gd
2
n punctul 1(n = 1, = 1) avem 1 = 8, 1 = 0, G = 2, ^ = 6, 1 =
1
_
6
,
' =
1
_
6
, = 0 . De-a lungul curbei I : n
2
= 0 avem, prin diferen tiere,
dn = 2d si n punctul 1(n = 1, = 1) avem dn = 2d . Atunci
1
1
n
=

1
_
6
dn
2
2
_
6
dnd
8dn
2
2d
2
=

4
_
6
d
2
4
_
6
d
2
12d
2
2d
2
= 0
e) Ecua tia, cu necunoscuta 1, care da curburile principale n 1(n = 1, = 1)
este

11 1 11 '
11 ' G1
= 0 =
81
1
_
6
1
_
6
1
_
6
21
= 0 =
61
2
2
_
6
1
1
6
= 0 , de unde rezulta curburile principale ale lui n 1: /
1
=
_
6+
_
42
36
, /
2
=
_
6+
_
42
36
. Curbura totala a lui n 1 este 1 = /
1
/
2
=
1
36
.
Curbura medie a lui n 1 este H =
|1+|2
2
=
1
6
_
6
.
f ) Ecua tia diferen tiala a liniilor de curbura ale lui este
d
2
dnd dn
2
1 1 G
1 '
= 0 =
d
2
dnd dn
2
1
2
1
u
2
n
1
u
1 n
2
1
u

1
= 0 =
=
1+u
2
u
dnd (
2
1)dn
2
(1 n
2
)d
2
= 0 .
1. S a se scrie ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la suprafata :
r = (n)i n, lnn
/ , (n, ) (0, ) R, n punctul '(n = 1; = 0).

2. S a se scrie ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la suprafata :
8r
2
j
2
4r. 8r . 4 = 0 n punctul '(0, 0, 4) .
3. S a se determine un punct 1 al suprafetei : . = r
3
8rj, n care normala
la suprafat a este perpendicular a pe planul : r6j2.7 = 0 . Scrieti
ecuatia planului tangent la n punctul 1 .
4. Fie suprafata : r = ni (n ), (n
2
)
/ , (n, ) RRsi curbele

I
1
: = 1 , I
2
: n = , situate pe suprafata . Se cer:
a) S a se determine prima form a fundamental a a suprafetei ;
b) S a se calculeze lungimea arcului '
1
'
2
al curbei I
2
, unde
'
1
(n = = 0) si '
2
(n = = 1) ;
c) S a se calculeze m asura unghiului curbelor I
1
si I
2
n '
2
.
5. a) S a se calculeze curbura normal a a sferei ntr-un punct arbitrar al ei;
b) Determinati directiile principale si directiile asimptotice ale sferei;
c) Determinati liniile geodezice ale sferei.
6. S a se calculeze curburile principale ale suprafetei : . = rj n punctul
1(1, 1, 1). Determinati liniile de curbura si liniile asimptotice ale acestei
suprafete care trec prin 1.
7. Fie suprafata : j = rtq..
a) S a se arate c a
_
_
_
r = ncos
j = nsin
. =
, (n, ) RR,
reprezint a o parametrizare a suprafetei;
b) S a se determine prima forma fundamental a a suprafetei;
c) S a se determine unghiul dintre curbele I
1
: n = 0 si I
2
: n = 0
situate pe , n punctul '(n = 0, = 0).
8. S a se g aseasc a curbura totala, curbura medie, liniile de curbur a si liniile
asimptotice ale suprafetei de ecuatie . = r
2
j
2
, n punctul 1 (2, 1, 8).
9. Fie suprafata : r = ncos i nsin, n
/ , (n, ) R R si curba
I : = n 1 , situat a pe suprafata . Se cer:
a) S a se determine prima si a doua form a fundamental a a suprafetei ;
b) S a se calculeze lungimea arcului '
1
'
2
al curbei I, unde
'
1
(n = 1, = 2) si '
2
(n = 2, = 8) ;
c) S a se determine curbura normala si liniile de curbur a ale suprafetei ,
n punctul '(n = 0, = 0).
10. Fie o suprafat a neted a si orientabil a.
a) S a se arate c a suprafata este un plan dac a si numai dac a a doua
form a fundamental a este nul a;
b) S a se arate c a suprafata este o sfer a dac a si numai dac a coecientii
formelor fundamentale sunt proportionali, adic a
J
J
=
J
1
=
c
.
Bibliograe
[1] G. Marinescu, Spa tii vectoriale topologice si pseudotopologice, Editura
Academiei, Bucuresti, 1959.
[2] I. Creang a, T. Luchian, Introducere n calculul tensorial, Editura Didactic a
si Pedagogic a, Bucuresti, 1963.
[3] M. Stoka, Geometrie diferen tiala, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bu-
curesti, 1964.
[4] Gh. Vrnceanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferen tiala, Editura Di-
dactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1967.
[5] Gh. Gheorghiev, R. Miron, D. Papuc, Geometrie analitica si diferen tiala,
Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1969.
[6] P. Stavre, Curs de geometrie diferen tiala, Litograa Universit atii din
Craiova, 1970.
[7] I. Creang a, C. Haimovici, Algebra liniara, Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1970.
[8] V. Cruceanu, Elemente de algebra liniara si geometrie, Editura Didactic a
si Pedagogic a, Bucuresti, 1973.
[9] T. Luchian, Algebra abstracta, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti,
1975.
[10] R. Miron, Geometrie analitica, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti,
1976.
[11] Gh. Galbur a, F. Rado, Geometrie, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bu-
curesti, 1979.
[12] I. Vladimirescu, G. Vraciu, Algebra si programare liniara. Culegere de prob-
leme, Reprograa Universit atii din Craiova, 1979.
[13] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. M al ancioiu, Probleme de algebra, geome-
trie si ecua tii diferen tiale, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1981.
201
202 BIBLIOGRAFIE
[14] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. M al ancioiu, Algebra, geometrie si ecua tii
diferen tiale, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1982.
[15] M. Craioveanu, I.D. Albu, Geometrie ana si euclidiana, Editura Facla,
Timisoara, 1982.
[16] G.E. Silov, Mathematical analysis. Finite dimensional spaces, Editura St.
Encicl., Bucuresti, 1983.
[17] A. Belage, J. Rouvre, J. Chastenet de Gery, R. Thodor, Exercices rsolus
dalgbre linaire, Masson, 1983.
[18] I.P. Popescu, Geometrie ana si euclidiana, Editura Facla, Timisoara,
1984.
[19] M. Berger, Geometry I, II, Springer Verlag, Berlin-Heidelberg, 1987.
[20] I. Vladimirescu, Matematici speciale, Reprograa Universit atii din Craiova,
1987.
[21] C. N ast asescu si colectivul, Probleme de structuri algebrice, Editura Acad-
emiei, Bucuresti, 1988.
[22] C. Iacob, Matematica aplicata n mecanica, Editura Academiei, Bucuresti,
1989.
[23] Gh. Mur arescu, Curs de algebra liniara si geometrie analitica, Reprograa
Universit atii din Craiova, 1991.
[24] C. Udriste, Aplica tii de algebra, geometrie si ecua tii diferen tiale, Editura
Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1993.
[25] I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebra liniara si geometrie analitica, Editura
Universitaria, Craiova, 1994.
[26] V. Brnz anescu, O. St an asil a, Matematici special e, Editura ALL, Bu-
curesti, 1994.
[27] I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebra liniara si geometrie :-dimensionala,
Editura Radical, Craiova, 1996.
[28] I. Pop, Gh. Neagu, Algebra liniara si geometrie analitica n plan si n
spa tiu, Editura Plumb, Bac au, 1996.
[29] C. Radu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferen tiala, Editura ALL,
Bucuresti, 1998.
[30] Gh. Mur arescu, Curs de Geometrie Diferen tiala, Reprograa Universit atii
din Craiova, 1998.
[31] O. St an asil a, Analiza liniara si geometrie, Editura ALL, Bucuresti, 2000.
BIBLIOGRAFIE 203
[32] T. Vladislav, I. Rasa, Matematici nanciare si inginere sti, Editura Fair
Partners, Bucuresti, 2001.
[33] M. M. St anescu, F. Munteanu, V. Slesar, Caiet de Seminar pentru Algebra
liniara, Geometrie analitica si Geometrie diferen tiala, Reprograa Univer-
sit atii din Craiova, 2001.
[34] M. M. St anescu, F. Munteanu, V. Slesar, Culegere de probleme de Algebra
liniara, Geometrie analitica si Geometrie diferen tiala, Editura Universi-
taria, Craiova, 2002.
[35] Gh. Mur arescu, M. Sterpu, Teoria diferen tiala a curbelor si suprafe telor.
Teorie si aplica tii, Editura Universitaria, Craiova, 2003.
[36] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie
analitica si diferen tiala, Ecua tii diferen tiale, Editura Fair Partners, Bu-
curesti, 2003.
[37] C. Radu, Geometrie diferen tiala. Ecua tii diferen tiale, Editura Fair Part-
ners, Bucuresti, 2004.

Curs Algebra

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Curs Algebra

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ALGEBR

ale unui spatiu vectorial \ peste 1, iar oricare ar i = 1, :, avem /

si din unicitatea scrierii lui r, avem

fac parte din \

este baz a canonic a a lui R

o baz a pentru \ . Se consider a vectorii

n \, iar pentru ) Ho:(\, \) avem = (c

, pentru toti i = 1, :. Astfel

, \i = 1, :. Deci, este matricea lui ) relativ

0. Prin urmare, ` 1 este valoare proprie a lui ) dac a si numai

0 are cel putin o solutie nebanal a

, , = 1, :, sunt nuli. Deci, /

a sa, atunci oricare ar o form a biliniar a / : \ \ 1 avem

, 1 _ i _ :, atunci ne propunem s a stabilim leg atura

, 1 _ i _ :, sunt nenuli, atunci exista o baza

) = 0, oricare ar 1 _ i ,= , _ :, unde / este polara lui )

) = 0, pentru orice 1 _ i ,= , _ :. ntr-adev ar,

) = 0 pentru orice i ,= ,. Pe de alt a parte, /

ATRATICE DEFINITE PE SPA TII VECTORIALE REALE61

_ 0 ceea ce contrazice ipoteza. Prin urmare `

sunt liniar independenti rezult a c a

este baz a n \ si oim\

= 0, \i ,= ,), atunci ei sunt

= 0, pentru orice , = 1, :. Deci,

_ 1. Astfel, putem da denitia:

, oricare ar , = 1, :, obtinem baza ortonor-

, relatii care sunt echivalente cu scrierea ma-

este o baza pentru 1

, pentru orice i, , = 1, :. Deci, este o matrice simetric a.

0 are eventual componente complexe, pentru c a are numai elemente nu-

8) si astfel ob tinem baza ortonormata E

d = q T[q - d a dreptei d T, n raport cu "-", se va numi directia

a, /) care este chiar aria paralelogramului

s a aib a aceeasi orientare cu baza i, ,, /. Astfel, a = ci

, deoarece este jumatate din aria

care este chiar volumul paralelip-

(idc:titatca |ni 1aqra:qc).

/, c , n altime corespunz atoare bazei formate de reprezen-

< a, a < a, / < a, c

5.5. PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE 105

sau cu [[a[[ d(', d), rezult a c a

= 7 ,= 0. Prin urmare, dreptele

= 86 ,= 0, avem ca aceasta cuadrica are centru

= 8 implica faptul ca aceasta conica are centru unic de

) nu au nici un centru de simetrie.

) sunt nedegenerate (^ ,= 0) , restul

) au o dreapta de centre de simetrie, iar parabola

) nu are nici un centru de simetrie.

data prin rela tiile

, atunci punctul '(tr

este dat a n gura 4:

2rj 6j. 4r j 2. = 0 care contin dreapta d :

A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 165

A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 167

A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 169

A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 171

A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 173

A. TORSIUNE. TRIEDRUL LUI FRENT 175

A. CURBE COORDONATE 183

1), (n 2)/, (n, ) R

r r(n, ) j j(n, ) . .(n, )

, atunci (5) devine

A A UNEI SUPRAFE TE 187

A A UNEI SUPRAFE TE 189