Tr a n s i l v a n i a Munţii Carpaţi, Peştera Cioclovina

Constantin se legăna la patruzeci de metri în aer. Funiile erau vechi, moştenire de familie, nodurile îngreunându-i munca de a trece coşul prin inele. Ar fi câştigat bine ca spălător de geamuri în capitală, dar, cum era un simplu ţăran hunedorean, îşi câştiga viaţa recoltând găinaţ de liliac. Guano, îl corecta mereu traficantul austriac. Peştera, cea mai bogată din Europa în zăcăminte de guano, fusese exploatată încă din vremea Imperiului Habsburgic, apoi de comunişti, pentru serele lui Ceauşescu... Acum exploatarea era interzisă, însă Constantin nu era singurul care continua să braconeze ca să aibă din ce trăi. Cei doi fii ai săi, prea mici ca să se caţere, îl ajutau de jos, descărcând coşul, de fiecare dată când reuşea să-l coboare. Blestemate noduri! Peisajul era mirific, dar Constantin nu mai simţea asta demult, de când urcase prima oară cu tatăl său şi, ajuns sus, în dreptul ochiului sfânt, privise prin deschizătura circulară stâncile albastre şi valea verde croită de un gheţar în urmă cu zece mii de ani. Atunci, printre degete, văzuse puzderia de acoperişuri roşii, mai mici decât unghiile sale de copil. Acolo se născuse el, în Cioclovina, satul uitat de Dumnezeu... Bătrânii spuneau că denumirea venea de la ciocli, nu ciocli în sensul modern ci vracii care în Evul Mediu erau singurii în stare să-i vindece pe ciumaţii aduşi la mănăstire. Coşul fu cât pe ce să se răstoarne şi Constantin blestemă din nou, de data asta cu glas tare. Fiii săi îl goliră repede, iar el începu să-l tragă nervos.

Atmosfera în peşteră era răcoroasă şi umedă. Peretele pe care se legăna fusese acoperit în întregime de un strat solidificat de guano străvechi, atât de gros încât pironul pe care îl bătea nu ajungea la stâncă. ...Dintr-o dată simţi că fierul a intrat prea repede. În clipa următoare un zgomot de tunet îl aruncă în aer, în vreme ce straturi enorme de guano pocneau în cascadă pe perete. Un stol de lilieci ţâşni spre ochiul sfânt... Constantin se opri, cu o zmucitură dureroasă, la al patrulea piron, înfipt în piatră. Realiză îndată că unul din noduri îl salvase... Încă legănându-se, îi căută din ochi pe fiii săi: erau întregi, doar acoperiţi de praf alb. Un strat umed şi foarte negru ieşise la iveală de sub excremente, ca o placentă lepădată după naşterea unui monstru. Nu putu să-şi dea seama de mai mult, fiindcă pata neagră acoperea tot peretele, iar el se afla prea aproape de ea. Era însă ceva care tăia respiraţia copiilor. Rămăseseră muţi în faţa imaginii verticale de un sfert de hectar, în vreme ce tatăl lor se legăna, în corzi, pe dinaintea ei...

După două săptămâni

- Cumpărarea acestui teren a fost cea mai hazardată dintre toate investiţiile noastre... - Dar şi cea mai rentabilă, Excelenţă... Vocile, deşi şoptite, rezonau în enorma peşteră prin al cărei ochi sacru se vedeau stânci albastre, o vale verde şi acoperişuri roşii mai mici decât unghiile unui copil. Zeci de bărbaţi în combinezoane de staniol extrăgeau probe din perete pe care apoi le duceau în emisfera laboratorului de campanie. Niciunul

. Excelenţă. Îşi lăsă capul pe spate încercând să cuprindă imaginea din faţa sa. De fapt.Nu e o imagine pictată. . imagine. funcţiona ca o lentilă. din acest loc. numită de localnici ochiul sacru. iarna.Întocmai. Excelenţă. Deasupra. .n. iar rezultatul analizei cu carbon a resturilor vegetale de pe perete cuprinde anul 2024 î. Peştera a jucat rolul camerei obscure. . în ultimele mii de ani. în limita de toleranţă. Amoniacul din excremente a transformat peretele într-o placă fotosensibilă. Bătrânul se sprijini obosit de o stalagmită. ci doar o. ca viermii pe un cadavru prematur dezgropat.nu privea către cei doi călători în veşminte clericale. Păreau doi gândăcei în faţa peretelui negru şi umed pe care imaginea se imprimase în urmă cu patru mii de ani. lent. la trecerea prin stratosferă. . o heliografie în cel mai pur stil Niepce. toate icoanele din lume îşi vor pierde sensul! . iar Luna a fost capacul pe care. în exterior. a servit drept obiectiv. Demiurgul l-a dat la o parte de pe dagherotipul său divin.. în vreme ce intrarea. sunt urme de eroziune: a existat o cascadă care atunci când îngheţa.Aşadar cercul care încadrează fotografia este inelul unei eclipsei de Soare? privi bătrânul spre schelele uriaşe care acopereau o parte din peretele peşterii.e. Parc-ar fi doi Jedi! comentase cineva ironic văzându-i coborând din elicopterul cu însemne heraldice. O singură eclipsă totală de soare a fost vizibilă.Cine a făcut pictura? vorbi bătrânul cu glas hârâit.O dată cu această descoperire. . PreaCurate. Un ciorchine de specialişti se agita acolo.

.V a c i a s. încercând să evite impactul cu pintenul stâncos. îşi ridică bătrânul mâna pe al cărei inelar luci Sigiliul. Dar nu ştim dacă lumea e pregătită pentru asta. pe urma croită de avion. nas lung şi ascuţit deasupra unei guri ca o cicatrice. iar zgomotele maşinilor goniseră animalele pădurii. medicilor şi al pasagerilor. greu vizibilă în semiîntunericul maşinii. Deşi purta un . evitată de cameramani tocmai pentru că nu se vedea ruptura de la mijlocul avionului. cu părul zbârlit ca o cunună de lauri în jurul cheliei. Simţea că nu-i spusese totul. după tremurul din glas. Desişurile de la baza platoului de piatră îşi săltaseră la loc ramurile verzi. tinere grăbit. Kiriam descoperi în întuneric că cineva se apropie în fugă. Era un bărbat înalt şi slab. R i v a s . probabil foarte arsă de soare. Opriră în latura de vest. Ultimul kilometru maşina îl străbătu direct prin pădure.. continuându-şi viaţa prin carcasa ruptă ca şi cum aceasta ar fi fost abandonată acolo de zeci de ani. M a d r i d. Boeing-ul însă nu fusese abandonat. Poliţia înconjurase zona cu benzi luminoase împotriva ziariştilor care depăşiseră deja numărul pompierilor. Avea o faţă osoasă. Hescola îl anunţase imediat după incident.S-ar putea să ai dreptate.. PreaCuratul Kiriam privi pe geam rugându-se să nu fi ajuns prea târziu. Rezervaţia Almendras Avionul era rupt la jumătate. când pilotul virase la maxim. dar asta se întâmplase pe ultimii metri.. Noaptea devenise o pată de petrol deasupra apelor albastre ale girofarurilor.

Ai raportul? Clericul întinse un dosar pe care Kiriam îl apropie de lumina ecranului. încercă el să-şi limpezească ideile. . . invocând lipsa de aparatură pentru investigaţii. când nu vom mai face acest lucru în taină.Fratele nostru de la institutul din Barcelona. bâigui Hescola. Să sperăm că această coincidenţă nu va atrage atenţia nimănui.Ăă. PreaCurate. .Două naşteri premature?! se încruntă imediat după ce îl deschise. barba de Rasputin îi anticipă vocea cu tonalităţi grave de sacerdot: . s-a ocupat personal de transfer. Kiriam Kirian Adamaris încremeni. nu chiar…. De cât timp eşti în Proiectul Bethleem? . trase Kiriam aer în piept. nu?! .Una trebuia să aibă loc în Lisabona. .Va veni o vreme.Cealaltă trebuia să aibă loc chiar aici.Domnul fie lăudat! Nu a murit nimeni. PreaCurate! . Unsprezece. Hescola. Chiar şi în semiîntuneric.Dar avionul nu avea escală în Madrid! .Toate unsprezece trebuiau.Unsprezece femei gravide la bord. Aceeaşi tehnică pe care o folosim şi noi spre a trimite pe cine trebuie în Barcelona. . .Hescola…. Hescola.De aceea v-am chemat. . se vedea că e speriat. .combinezon al Ambulanţei.

Geniile ar fi fost genii iar delincvenţii delincvenţi. noua generaţie confirmă. n-am fi avut atâtea războaie şi degeneraţi la putere. din 1982. Steaua norocoasă. Îţi dai seama că acum acest potenţial ar putea să o ia pe un drum greşit? . Ideea de a te naşte sub o anume stea.Nazareth-Bethleem.. Hescola. destinul. corecţiile au coborât sub 500 km. poţi să zici şi aşa. necunoscând-o. .Iisus Însuşi e primul exemplu! A trebuit dus din Nazareth în Bethleem..Nu are nimic de-a face cu astrologia! se enervă Kiriam. acolo unde îi era locul naşterii. Mii de cercuri concentrice ori tangente. într-un echilibru fără conflagraţii mari. . Există soartă fericită. acopereau harta Spaniei.Ideea e alta. fiecare la locul lui. nefericindu-se singuri.. se depărtează de ea încă de la naştere.Constanta N-B a fost depăşită demult. deşi ilegitimi. În fine…. . Dacă proiectul ar fi început mai devreme... PreaCurate! . mai bine zis. Întoarse laptopul spre el. închise Kiriam ochii.Da. datorită poziţiei mele în Biserică.Cei doi fii ai mei. făcându-şi perfect treaba.Trebuie să aflăm de ce au trimis femeia în Lisabona. .. sub o anume stea. Iar Isabel poate ar fi trăit. 100 km! În schimb.. dar oamenii. Ştii ce trebuia să fie copilul? Artist! făcu el ca o ursitoare. Deosebit de sensibil. Această eroare intervenită în ultimele mii de ani e ceea ce corectăm...De la înfiinţare. S-au născut în coordonate şi sunt foarte mulţumit de ei. Un grafic multicolor pâlpâia fluctuându-şi echilibrul fragil. . Hescola. Astrologic vorbind… . .

.Echipajul Ambulanţei e al nostru? . Copilul…?! PreaCurate?! . . Un copil foarte sănătos! Kiriam închise ochii. E posibil să nu fie doar un accident? În maşină.Sănătos. Îngenunche..Omorâţi-l.Excelenţă. . dar nu reuşi.Ordinul. Aici trebuia să se nască şi exact aici s-a născut. O să-şi facă treaba totdeauna perfect. .. părea un împărat căzut în dizgraţie. Se urî atât de mult pentru ceea ce avea să spună. Părul ca nişte lauri i se lipise pe fruntea transpirată.Hescola înghiţi în sec. Hescola icni. abia l-am putut reanima. .Celălalt copil…. . . E în Ambulanţă.. Deschise portiera şi ieşi împleticindu-se. Amărăciunea se învârtea ca o otravă în el.. . Privind aşa. încât ar fi preferat să fie mut.... vorbi Hescola. E în incubator. Se ridică. cerul înstelat. ..Cu ei am venit. încercând să vomite. Îşi coborî ochii spre profilul frânt al avionului.Sună-i şi spune-le să execute ordinul acum. E slăbit. .Va trăi.În ce stadiu este? întrebă Kiriam rece. Ce va fi acest copil? PreaCuratul Kiriam Kirian Adamaris îl privi fix în ochi: .. În ciuda celor care l-au urcat în avion. Kiriam rămăsese ca o statuie.Criminal. încuviinţă preotul.

Tânărul părea foarte agitat. îi veni în întâmpinare: . Totuşi. . De aceea . Privi prin lectorul optic. Un tânăr în sutană. ghici momentul când captă direcţia Soarelui şi unghiul de aur faţă de constelaţia Vărsătorului.Nu mai aveam răbdare să vă aştept în birou. După ce prinse din urmă viteza Pământului. După atâţia ani tot îl mai surprindea tranziţia de la zidurile de piatră ale mănăstirii la plăcile de titan.Bine ai venit. aceeaşi voce îl întâmpină: .Era Vărsătorului a venit! răspunse Kiriam. între trecut si viitor Kiriam Kirian se opri înaintea lungului coridor. După identificare. rămânând sincronizaţi astfel. sistemul de autodistrugere se dezamorsă. Se opri înaintea intrării. Adamaris mai întâi şi-ar fi pus veşmântul ierarhic şi abia pe urmă l-ar fi primit în oficina sa. în ciuda chipului de o imobilitate neobişnuită.E s c o r i a l.Domnul să se reverse! . cu faţa acoperită de cicatrici parcă mişcătoare. Doi bătrâni se înclinară adânc în faţa lui. trebui să o facă fiindcă şi dacă ar fi venit Sfârşitul Lumii. Uşile ca nişte coperţi de argint ale unei evanghelii ornamentate cu scene biblice se închiseră şi camera se puse într-o mişcare abia simţită. PreaCurate Kiriam Kirian Adamaris! Automat. ca de obicei.

Nu râd. . Afară de asta. nas mic şi orbite prea mari. Deşi avusese timp să se pregătească. cu obraji înguşti şi fălci osoase. că ar vrea să împlinească optzeci de ani mai întâi. Nu ştia să râdă şi probabil că nici n-ar mai fi putut s-o facă acum: muşchii faciali responsabili cu asta i se atrofiaseră. acesta simţi un nod în gât. gura i se deschidea doar foarte puţin şi cuvintele începeau să-i iasă ca pasta dintr-o maşină de tocat carne a cărei manivelă i se învârte în spate. De fiecare dată când avea ceva de spus. Până şi Kiriam prefera să privească în altă parte când ucenicul său vorbea. ca picioarele unui olog. Trecu în revistă tablourile şi mobilierul. apoi alese o sutană albastră şi o tocă în formă de potir. În Immaneum nu se întâmplase aproape nimic în ultimele veacuri şi cu atât mai puţin în cei douăzeci de ani de când apăruse el. dând chipului aspectul unei fiinţe neterminate. Ramon ştia că toată viaţa o va petrece în maşina de spălat suflete a lui Dumnezeu.şi primea rar vizite: mecanismul trebuia să-şi centreze de fiecare dată poarta interioară cu cea de afară. Ar fi vrut să spună că încă e prea tânăr. Îşi puse într-un suport bastonul. la masa octogonală unde ar fi putut lua loc douăsprezece persoane. ca un nefumător care priveşte cu fobie nu doar ţigara ci şi fumul ei. . pentru că nici Domnul nu o face. Nu era nimic atrăgător în aspectul acela de crucifix care se adresează printr-un microfon ascuns în gât. nu avea motive. iar pe umeraş redingota şi fularul de mătase. Ramon Torres nu ştia să râdă. după care se aşeză liniştit în jilţ.Ramon?! păru el că abia atunci l-a văzut pe secretar. Şi nu înţelegea de ce ar scoate cineva sunete arhaice dinainte de limbajul articulat. Nici măcar nu încercase vreodată. rod al păcatului dintre un preot şi o preoteasă.

de parcă acesta ar fi erupt cândva ca un vulcan şi s-ar fi solidificat astfel. Doctor Antonio nu poate veni şi m-a rugat să-l înlocuiesc..Acum. Ana-Juana îl lăsă cu bona şi coborî în grădina din spatele chaletului. Nu se aşteptase la asta în timpul vieţii sale. .. rămânând definitiv acoperit de cicatrici şi cratere. . întregeau tabloul. . totul va începe. îi confirmă el bănuielile.Sunt Hescola. O dată pe săptămână un psihiatru bătrânel să îi vorbească despre orice numai despre avioane nu.În lipsa unei compoziţii faciale normale. . Primul semn. Acolo era foişorul comandat special pentru ea de către Juanjo. Excelenţă. Faptul că am rău de înălţime nu înseamnă că am ceva împotriva cerului. mici întinderi şi crăpături ale pielii îi brăzdau chipul. ca un chip mutilat.Nu. Calle A l m a n z o r nr. Vă deranjează? . padre. PreaCuratul Kiriam rămase ca paralizat. privi el spre fereastra întredeschisă de la etaj. vorbi el cu glas sigur deşi ochii îi jucau ciudat.Aş dori un pahar cu apă. Sacerdot. cu păr zbârlit încununându-i ţeasta goală. .Au găsit-o! silabisi Torres. Nasul lung şi ascuţit deasupra gurii-cicatrice înconjurată de barba rară. B a r c e l o n a. În ziua aceea apăru un bărbat înalt şi slab.6 Reşedinţa Crespo de Calvi După ce-l copleşi cu sărutări.

se ridică femeia. înţelese ce privea atât de . Pentru a strânge în braţe copiii altora. Îl văzu.. E foarte. mă servesc singur. Constanţa uitase fereastra deschisă şi perdeaua se zbătea uşor. Constanţa e cu cel mic… . mintea ei zbură cu viteză în sens invers călătoriei cu autocarul. Tot timpul cât rotiţa cuptorului se roti spre zero. odihnitor.. devenise bonă. Soneria cuptorului o trezi din gânduri: trecuseră treizeci de secunde. Coborând scările. Toate astea fără a fi prezentă. Nu putu evita avortul care o condamnase la sterilitate pe viaţă.Imediat. din automatism.. într-adevăr. sub nucul uscat din vie. îl introduse el în combina de pe masă. brusc. foarte cuminte şi îşi aştepta biberonul.. nimic nu putea fi mai etern decât sterilitatea. Până mă întorc. v-aş ruga să ascultaţi acest disc cu muzică bisericească. Poate că astrele se înşelau. aproape ciocnindu-se cu o tânără în uniformă de bonă şi un biberon gol în mână. Austria şi Ungaria. acum nu mai simţea nimic. până în spatele casei părinteşti. Oftă. Sta pe spate..Staţi liniştită.. Aproape că reuşi să nu se gândească la imaginea tatălui călcat de tren şi a mamei bolnave de leucemie. în urmă cu un an. astfel. deschise frigiderul şi scoase un biberon pe care-l introduse în cuptorul cu microunde. La etaj. Deşi fiecare pas îl parcurgea printr-o casă care altădată o impresionase. prin Italia. Constanţa intră în bucătărie. Hescola se îndreptă spre uşa întredeschisă. cu gândul departe. apoi urcă scara. Înaltul Prelat trase aer în piept înainte de a privi prin fanta de lumină. Traversă livingul.. cu ochii minţii înecaţi în imaginea micuţului mormânt de sub nuc şi gândul că. parcă în ritmul tragic al muzicii din grădină. poate că nu era el acela de care Kiriam se temea atâta. Ochii i se obişnuiră treptat cu luminozitatea din dormitor şi.

manevrând un elicopter. A r i p a s t â n g ă. Aproape că se sperie când un adult se ivi lângă el: . Pe marginea pătuţului de lemn se aşezase o muscă mare şi verde. Continuând să-şi fixeze ţinta. De altfel se şi opri în dreptul ultimei coloane: . îl îndemnă călugărul fără a-l brusca.E timpul. copilul renunţă să ducă până la capăt manevra şi porni spre ieşire. Dintr-o clămpănitură. palid şi frumos. Era concentrat să agaţe cu cârligul un TIR răsturnat şi să-l repună pe autostrada care trecea peste tunelul unei căi ferate. N i v e l III. era subţire. bebeluşul se ridicase precum un şarpe din aşternutul său. . S a l o n u l J u c ă r i i l o r În Salonul Jucăriilor se afla un singur copil. Avea în jur de opt ani.atent copilul. N o u l E s c o r i a l. fără a ieşi din scutece. poate doar curiozitatea faţă de ceva ce nu avea de-a face cu elicopterul. Hescola era gata să intre spre a goni insecta. când observă că încet. Dacă îi părea sau nu rău pentru jocul întrerupt. dar şi fără a-i lăsa posibilitatea.Vine? . se apropie de ea tot mai mult până când se opri la o palmă distanţă. musca dispăru în întunericul gurii sale. Văzut de departe – lucru posibil în imensul salon – părea că ţine mâna întinsă şi face să leviteze o jucărie. Un observator atent ar fi descoperit că băiatul avea o telecomandă. nu i se citea pe chip. Docil. fără a-şi putea folosi picioarele.Nu privi înapoi.

din loc în loc.Curat! concluzionă pe rând fiecare. nu ceruse asta. Ca de obicei. În mijlocul încăperii. dar foarte slab. Două doici îmbrăcate în negru intrară încadrând un car electric silenţios. Aproape imediat un semnal anunţă sfârşitul timpului de joacă şi tronul porni automat. obiecte radioactive ori aparate de înregistrat. Răsturnat într-o parte pe catifeaua albastră. iar el privea un căluţ răsturnat pe covor. sonde. în salon năvăliră ca nişte furnicicercetaş. având acelaşi chip. doicile i-l luară. . obrazul de pe aceeaşi parte să i se strângă dezvelind dinţii printre care saliva îi picura pe bărbie. apărură patru bărbaţi care se postară în colţurile camerei. conectate la tronul medical. având chip aproape străveziu. tuburi şi monitoare care îi supravegheau fiecare organ în parte. . Scena se derula artificial ca într-o piesă de teatru prost jucată sau un teatru de marionete. un băieţel frumos. cu detectoare în mâini. Pe sub hăinuţe îi ieşeau. Ochiul stâng începu să i se zbată. apoi. după o clipă. oameni în combinezoane din staniol..Aproape imediat. clipea de încântare la trecerea pe lângă jucăriileamintiri. ca un careu de popi într-un joc de cărţi. Îndată după plecarea lor. în schimb toţi patru suferiseră intervenţii de chirurgie plastică. căutând eventuale otrăvuri solide. lichide sau gazoase. Doica din stânga tronului îi ghici direcţia privirii şi tastă ceva pe blindajul carului.. maşinăria se opri. În aceeaşi clipă chipul copilului se schimbă. Mobilul unuia din gardienii cu feţe identice sună şi acesta se urni ca o statuie spre jucăria aleasă. spre nemulţumirea băiatului. Nu purtau măşti. prin sintetizator. Copilul mângâie căluţul cu obrazul. De câteva ori ridică pe jumătate braţul drept în vreme ce stângul îi rămânea inert pe pernă. cu aceeaşi voce.

Generale! intră Kiriam urmat de Maranata. E s c o r i a l. Generalul făcu semn specialiştilor. ducând mâna la revolver. cea care retezase căpăţâna lui Anjah. Dar ea privise deja: în irişii dilataţi i se reflecta copilul zvârcolindu-se ca un vierme.. .. . .... cei patru gardieni cu chipuri identice le luară pe doici de lângă tron. aşa s-a crezut până acum. în mod ironic.Arma unei crime este.Ce se întâmplă? bâigui femeia mai tânără. cealaltă căpăţâna lui. cel puţin.Excelenţă. ca prin magie. .Poţi începe. . Sau.. laboratorul Ωmega În laborator aşteptau doi medici şi un militar în uniformă. . Silenţios. tăiată parcă de fierăstrăul invizibil al unui prestidigitator. masa se separă în două.Nu privi înapoi! i se adresă scurt un gardian. veghind mortul întins pe o masă cuplată la un mecanism adus parcă din epoca motorului cu aburi.Simultan. . Morţii nu vorbesc! ridică el foarfeca Vishnu. o parte purtând trupul mortului. ultima legătură dintre mort şi viaţa lui! îşi drese Etchebarria glasul începând să înconjoare cadavrul de pe masă.

după mărturia doamnei Irin. e compusă din cochlea. suflul spre corzile vocale. .Urechea internă.Introducem în cavitate acest microfon. Obrajii galbeni ai mortului se umflară puţin. .Vă rugăm. iar colegul meu va elibera remanenţa sonoră.Putem utiliza remanenţa sonoră doar o dată… . Specialiştii deschiseră maxilarele şi scoaseră microfonul dintre buze. Voi porni înregistrarea. PreaCuratul Kiriam ridică din sprâncene. . de data asta lucrând: . adică fluidul ce primeşte undele sonore. o cavitate umplută cu endolimfă. la cavitatea bucală. De acolo captăm amprenta rămasă în endolimfă şi o trimitem înapoi printr-un recipient conectat. Nu se înregistrase absolut nimic. Apoi porniră înregistrarea sunetelor venite de dincolo de moarte. ecoul din urechea internă e transmis prin corzile vocale înapoi în gură. . Închidem ermetic buzele şi nările mortului. Burduful conectat la o pompă împinse silenţios.Pătrundem în urechea internă.. prin gât. Doar corzile sale pot repeta exact aceleaşi sunete.. începu unul. Specialiştii continuară. Vibraţiile trec prin canalul cochlear şi pun în mişcare o membrană care acţionează asupra unor cili.Nu putem rămâne aici o eternitate! îi repezi Etchebarria. nu a apucat să-l mai rostească.Cu ajutorul acestui burduf. ca un veritabil torace. ultimul cuvânt pe care mortul. .. linişte.

ca o scoică ce părea că redă valurile mării.Izolează secvenţa a doua! . nici o speranţă nu începe altfel! Amin.Ce e asta? Ed Maranata se închină: .. trebuie să funcţioneze! Filtrele de sunet 2 şi 3! Acum zgomotul era şi mai mare... . ezită un expert.AMMIN… AMMIN… AMMIN… Generalul Etchebarria tresări: .O reproduc separat. Dacă muribundul a rostit cu adevărat un cuvânt.În realitate. L-a împins înapoi aerul vechi de mii de ani din piept! L-a împins în sens invers… Specialiştii exclamară în acelaşi timp: .NAMMI… NAMMI… NAMMI… . ci între I şi N.A fost primul cuvânt ieşit de pe buzele prinţesei Ix! exclamă profesorul.Vom asculta încă o dată banda..Nici o rugăciune nu se sfârşeşte fără el. martorii sinistrei scene ascultară înfioraţi vocea mortului. abia atunci. cred că avem o pauză nu între N şi A. Amplific semnalul… Difuzorul transmise. . vorbi unul din medici.Trebuia ascultat invers! Remontară banda şi. maşinăria reproduse alt cuvânt: ... . Reglată din nou. pentru prima oară: .

Era un băieţel de şapte ani. privind încă o dată spre cer. anunţă Kiriam rece. slab. Se zvonea că edificiul avea probleme cu fundaţiile şi că japonezii chiar se oferiseră să-l cumpere spre a-l demola şi reconstrui de la zero. după cum nici sateliţii-spioni nu puteau fotografia ceea ce se petrecea cu adevărat în incinta mănăstirii. aproape vineţiu. dezvoltat de cinci. O perdea văluri acolo luând contur uman – sau poate fu doar vântul. Parcă toţi pictorii din lume s-ar fi adunat să-l zugrăvească. N o u l E s c o r i a l. atrofiat aproape. Rus Vil îşi duse discret mâna la centură şi apăsă butonul negru. Din patiul aşezat chiar în inima Noului Escorial. întins pe iarbă cu faţa în sus.Acest loc nu mai e sigur. uşor ondulat. o alee şi scări largi urcând spre loggia din calcar sculptat. un havuz. 2021 Anunţate pentru doi ani. Rus zâmbi. ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar ce înseamnă Imman? se întrebă Maranata. albastru plin de nori. Apoi îşi coborî din nou ochii spre copilul de la picioarele sale. Dedesubt unduia parcul cu arbuşti exotici şi plante mediteraneene. lucrările de restaurare îşi triplaseră termenul. încă o dată.IMMAN… IMMAN… IMMAN… .. Ştia că ceea ce vedea era de fapt o refracţie astronomică artificială. . zidurile înalte tăiau cerul sub forma albastră a unei cruci mozaicate de nori. îi încadra chipul de un alb intens. Părul lung şi negru. Sapte ani dupa nasterea Lui S p a n i a.

Etnarhul Noului Escorial.Domnule.. Ne poate costa pe toţi. Rus se încruntă. .Ochii negri şi mari..Etnarh Rus Vil.Înarmat? îşi duse discret palma la gură. aţi intuit corect.. Guardia sacră ezită o clipă. Vru să zică ceva. . E mut.. domnule. privi spre cer.Este o femeie. . gura mică. . abia îşi poate mişca mâinile şi picioarele. . Acesta e Mântuitorul? Un epileptic?! El ne va salva?! Primi un beep în urechea stângă. În loggia era un intrus. domnule. nasul cârn. Noul Escorial Sala Tronului de Fildeş . cu gene lungi. fără culoare.Doar cu un teleobiectiv. Copilul privea în continuare cerul tăiat de ziduri în forma unei cruci pătate cu nori. . vorbea PreaCuratul Kiriam în vreme ce-şi plimba privirile peste sala aproape goală. dar păru că se răzgândeşte. ..Atunci… doar omorâți-o. eroarea ta te poate costa.Executaţi ordinul 201..

noi îi vom spiona pe ei. . era înţesat de regulatoare de ecou. .Şi să-l aduci aici. Spionii au devenit atât de mulţi încât. până la urmă. mărginit de coloane înalte de treizeci de metri.Imensul spaţiu. dacă s-ar fi mutat un pas în faţă.. Înregistrările video confirmă asta. Patru guardia sacri înveşmântaţi în purpură. vegheau cu suliţe aurite treptele de marmură. fără să-i faci cel mai mic rău! preciză Ramon. rosti Ramon persuasiv. de şapte ani ne temem de o umbră în Escorial! . pe prima treaptă a tronului. continuă Vil. se afla Ramon. Părea că un radio transmite şi.. Spionii nu lipsesc şi Immaneumul îşi are propriile măsuri de siguranţă. l-am predat serviciului de pază.Am procedat conform ordinelor! vorbi Rus când socoti că tăcerea nu numai că-i permite. oftă PreaCuratul. De şapte ani îl căutăm.Şi unde e acum? se ridică Adamaris în picioare. dacă cineva neavizat ar fi fost de faţă cu siguranţă că s-ar fi uitat în jur. natura s-ar chinui prea mult să i-o modifice.Ai mai spus asta de o mie de ori! .Conform ordinelor. Ar fi şi greu să şi-o schimbe. La acelaşi lucru se gândea şi Adamaris. din nou. .L-am adus fără să-i fac cel mai mic rău.Poate că o umbră şi este…. dar îl şi obligă la răspuns. cu faţa neschimbată de trecerea a şapte ani. . În stânga sa. Rus era sigur că. . n-ar mai fi auzit nimic. .Ordinele erau să-l prinzi pe Cel Care-L Va Ucide! replică secretarul cu duritate neaşteptată.. să vadă de unde vine vocea. .

Îl privi o clipă pe etnarh în faţă.Era o femeie.Cel mai mare rău. vorbi Kiriam mai calm. Nu venise să asasineze. în vreme ce acesta îşi menţinea. Avea pe inimă tatuajul Ordinului Secret al Vaticanului. O dată cu abandonarea treptelor înalte ale tronului. . îşi pierdea şi aroganţa.Nici n-ar fi fost cel mai mare rău. deşi chipul continua să îi rămână mai imobil decât pietrele mişcătoare din Valea Morţii. se opri etnarhul din mersul său de rac. apoi se întoarse la fel de brusc cu spatele.Sunt informat…. că aţi avut un intrus azi-dimineaţă. . privirea într-o parte. semn că întrevederea s-a terminat. a doua pornind din coatele mânecilor largi şi îngustându-se ca un romb pe spate. prima ca o glugă cu falduri peste umeri. vorbi Ramon. De ce nu ai aplicat 201? .Cicatricea de pe piept simula un implant siliconic şi m-a determinat să solicit autopsia.La… naiba! cu înregistrările video! explodă PreaCuratul şi coborî scările tronului cu o viteză surprinzătoare. Rus începu să se retragă. ar fi fost să-L arate lumii pe Imman aşa cum e… Cuatro Torres Business Area (CTBA) . continuă tânărul secretar în şoaptă. iar a treia lungă până în pământ.. .Înregistrările video confirmă… . Purta un veşmânt negru compus din trei pelerine.Ai făcut bine. Dar era important să aflăm cine este. N-am vrut să dezvolt în mentalitatea guardiei tortura feminină. cu greu. . coborând şi el. .

vaze sparte. Prima senzaţie: durere în pumni. . aveau ceva în comun.M a d r i d. Îl revăzu de la intrare. apoi Torre de Cristal. .Cine sunteţi? . în vreme ce mintea i se răcorea la Polul Nord. se afla la ultimul etaj. Deşi nu semănau. mintea continua să-i deruleze imagini dintr-o limuzină. În acelaşi timp. Privirea i se focaliză pe decorul apropiat. Îi privi atent. Dacă aș putea aduna latitudinea şi longitudinea locurilor unde am fost prins pe hartă. După înălţimea celorlalţi trei zgârie-nori. Soarele părea un compact-disc intrând în laptop-ul panoramic al Madridului. Oceanul Îngheţat îi mângâia ochii albaştri. mobila răsturnată. cu frică. cu braţele întinse din SUA până în Rusia şi picioarele din Argentina până în Noua Zeelandă. . roşu-aurie. căutând indicii: covoare răsucite.. Turnul de Cristal.Catavi. îl aţinteau cu revolverele. Alţi doi. refăcu şi revăzu – totul convergea în direcţia lui. iar din gură îi curgea un fir de sânge peste nisipul insulelor Franz Iosif. aş afla locul evadării. Ultima amintire: lovitura în cap. mototoliţi bine. 250 m Se trezi răstignit deasupra lumii. ca o fiinţă bidimensională întinsă pe toate suprafeţele de fier. Catavii tăi. ridicându-se enorm. sticlă sau beton. Prin peretele de sticlă. Apusul da arhitecturii variate o culoare comună.S-a trezit! urlă unul. unul din cei patru zgârie-nori ai Madridului. Un bărbat zăcea întrun colţ al salonului. urme de sânge… calculă.. ca un obelisc egiptean.

Când se trezi a doua oară. treaba. de . ieşi în fugă şi încremeni. mese răsturnate. luându-i pe urme. Discul solar îşi termina evoluţia.. îl întâmpinară cu un tir susţinut. Alese o uşă. Se află faţă în faţă. în mijlocul salonului. Tocmai oasele.Nu-l lăsaţi! Să nu adoarmă! urla altul pe hol. deşi era clar că vroiau să-l omoare. Intrase într-un cimitir. . . transformând bronzul roşuauriu al clădirilor. La 250 metri de asfalt. sânge peste tot. şase minute inconştient. gloanţe încrustate în pereţi.. urmăritorii nu-i inspirau teamă. Părăsi în goană salonul. care nici nu se văd în timpul vieţii. rezistă cel mai mult după sfârşitul ei!. garduri şi cavouri luminate de Luna ale cărei raze se înverzeau prin acoperişul de sticlă. Trei grade traiectorie solară.. un catavi îl pocni dându-l cu tâmpla de perete. nu mai era prins pe hartă. nu vor trage dacă fug printre ei. liber. doar eu nu mi-l amintesc acum. poate. încet. scutierii se retrăseseră un etaj mai jos. iar el ajunsese. Alţi trei. mai înainte de a descoperi ce însemna acel cuvânt. – sau. într-un mucegai verde-întunecat. un câmp cu pământ presărat de cruci. Nu-şi explica de ce fuge. dintr-o dată că. Direct din hol într-un cimitir decupat şi lipit ca poza unui mort într-un album de nuntă. Se gândi. Victimele se înmulţiseră. Probabil trimiseseră o echipă să-l salveze şi. după un prim atac. Mormintele erau transparente şi.. dacă în unele viermii încă îşi făceau.Probabil un termen uzual. părea încet fiindcă se mişca el foarte repede – în altele doar schelete şi haine zdrenţuite se mai aflau. care nu avuseseră curaj să intre. Nu înţelegea ce vroiau să spună şi nici nu-l interesa asta acum. unde rata mortalităţii părea mai mare decât în Sierra Leone. Statuete ciobite.Să nu adoarmă! striga cineva cu frică. În clipa următoare.

fapt. îmi omori oamenii! . pe cine anume?! Câteva gloanţe îi trecură pe la ureche. Distrug orice pentru mine. blestemă cu faţa la podea. avu senzaţia clară că a căzut în capcană. răsună în staţie. . înţelese de ce. blonzi. Apoi ceilalţi trei. abia atunci. însoţite de vocile ca nişte lătraturi ale urmăritorilor. el îi înfricoşa. poarta şi peretele. El venise acolo căutând ceva sau pe cineva. se întrebă cât aveau să întârzie autorităţile în a-şi da seama că nu artificii strălucesc pe cerul Madridului. Lumina orbitoare invadă camera odată cu huruitul elicopterului. Dintr-o dată. înalţi. Cineva urlă de partea cealaltă a uşii ciuruite: . să-i dai la o parte?! Prizonierul din zgârie-nori se târî spre o coloană de beton. Deşi erau foarte diferiţi. Nimeni nu mă urmează. Chipurile celor doi printre care ieşise din salon îi reveniră în minte. Ascuns în spatele coloanei de beton. Sări peste cruci precum un animal hăituit şi trecu de ultima poartă.Verificaţi dacă a mai rămas ceva din el! se auzi în staţie când tirul încetă. într-o sală cu ferestre ce dădeau spre exterior.Ce-ar fi. scunzi.. . Elicopterul. căutându-şi poziţia – apoi ploaia de gloanţe începu.Mu Thang. se roti puţin. începu să transpire. Dar ce. până în cimitirul unde crucile cădeau pe rând. bruneţi. După o clipă. Ce norocos sunt. Aproape imediat o rafală de gloanţe pulveriză geamurile pe deasupra sa. ciupind din pietrele funerare.. Totul dispăru în nori de aşchii şi praf. continua să i se pară că acei catavi au ceva în comun. un birotor negru fără însemne.

de ce credea că va funcţiona? De ce am blestemata impresie că n-o fac prima oară?! . de parcă ar fi vrut să planeze către ceilalţi trei zgârie-nori. nici măcar în filme nu văzuse şi. vocea îi tremura. Păreau să ştie că bate foarte repede. din vârf până la bază pare mai mult decât de la bază până în vârf. Privi vârtejul elicei lucind sub el. oprindu-se între două morminte. elicopterul coborâse un etaj. în stânga. Într-adevăr.Nu avea mult timp la dispoziţie. îi iau arma. era obosit. Nu citise nicăieri. Alţi patru. cad şi eu. Împietri aşa. se dădu înapoi. respira greu. cu mâinile şi picioarele desfăcute ca o veveriţă zburătoare. Cel mai apropiat. piruetă de pe un genunchi pe altul. Contraargument: ar putea trage fără scrupule.Nu doarme! strigă catavul. Se aplecă. după numărul paşilor. nu auzise pe nimeni. Pilotul avertizat menţinea aparatul un etaj mai jos. ca efect al portanţei. în timp ce trenchul cade. mă înfăşor în jurul lui. pe marginea abisului urban. . spre a lăsa câmp liber celor dinăuntru. ca nişte indicatoare spre inima sa. totuşi. îi execut pe toți. Prioritar.E viu! urlă cineva împiedicându-se de o cruce spartă. de la 250 metri înălţime. . Nu reuşi să-l mai desprindă şi îşi dădu seama că nu-i convine să rămână fără pantaloni. gata tocat. De o parte auzea paşii echipei întorcându-se. se aliniară în spatele lui. Nu doarme!! În mod normal elicea ar trebui să mă absoarbă. Sări pur şi simplu. direct prin el. schimbând încărcătoarele. în noapte. Magnetul unui subwoofer scăpat de furia gloanţelor îi sări pe paftaua centurii. Ridic mâinile şi. apoi se avântă şi sări în gol. Îşi permise luxul încă unei secunde de gândire. înconjurat de cioburile rămase în ramă. ca un şoim pe mănuşa stăpânului. De cealaltă. Trase aer în piept.

orbindu-i.Mu Thang… A sărit.Aţi terminat? vorbi cineva în staţie.Rus? Rus Vil! Eşti conectat?! . . . într-o oră! Poţi să ajungi? . La a treia vibraţie. sunt destul de popular pe aici. . de fapt..Comisar Escudero la telefon! Eşti pe o pistă greşită. mâinile pilotului.Totuşi. Elicopterul urcă în cadrul ferestrei. Şi avea impresia că ştie dinainte ce manevră vor face mâinile pilotului.. Direct prin elice putea urmări. ca într-un tub de cădere liberă pentru antrenarea paraşutiştilor. căpitane. precum un Om al lui Vitruvius cu faţa în jos. . . . îi confirmă că leucoplastul de pe gât ascunde un microfon.. .Te aştept la sediu. În acel moment telefonul vibră în buzunar. prizonierul din zgârie-nori plana deasupra elicei.Sunt “on air”! urlă şi buzele îi dezgoliră gingiile. în ciuda zgomotului elicei. .. comune. Până şi acestea i se păreau. .Excelent! Bine că mi-ai spus la timp! Faptul că celălalt îl auzea. Orice mişcare a manşelor.. se autoactivă. trebuia contrabalansată printr-o mişcare a sa pentru ca tunelul de vânt să funcţioneze.Cei cinci catavi împietriseră cu armele spre întuneric. În stradă..Mă bucur că nu te-ai băgat în alt bucluc! Nimeni din Torre de Cristal nu e implicat. Renunţă să ţipe... în dreptul axului rotor. în carlingă.Ce mai staţi? urlă difuzorul. descoperi că poate vorbi cu gura închisă. căutaţi-i cadavrul! …Perfect nemişcat. transmisă elicopterului.

Casca pilotului se roti. Nu părea a fi căzut nimic din cer peste ei. pe loc: toate obiectele din jur se aliniară tremurând de-a lungul pereţilor. în parc. Nu mai era nimeni viu nicăieri. Brusc. în schimb fiecare avea o trăsătură comună cu el.. doar cadavre cu braţe rupte şi gâturi torsionate. era mai plin de energie electrostatică decât un Nicola Tesla înviat din morţi. Zgomotul încetă brusc. la fel ca oprirea lui. înţelese ce i se păruse ciudat la acei catavi: nu semănau între ei.Să ajung? privi luminile oraşului ca pe un monitor. musafir.. Într-o oglindă spartă își privi chipul multiplicat. ajung în opt secunde… Mu Thang încheie cercetarea străzii cu obiectivul nocturn – era şi motivul pentru care elicopterul rămăsese nemişcat. tenul alb. pe. Aproape că îşi făcu portretul-robot cu trăsăturile morţilor din jur.. apoi mişcarea manşelor şi elicopterul se înclină într-o parte… Ateriză rostogolindu-se înapoi în cimitir.. Nu trupele lui Escudero au vizitat clădirea.. Încremeni. nasul uşor strâmb.. Dacă vreau. căţărându-se pe mobilă. draperii… Avu impresia că spaţiul se dilată și se contractă. Atunci înţelese: graţie rotorului şi al magnetului pe care-l purtase. rafturi sparte. Pe ecranul verde se vedeau trecători obişnuiţi. zâmbetul. deși încă nu-şi amintea chipul ei. după cum îl privea. Privi înapoi. Ridică braţul cu palma desfăcută înainte: maculatura din faţa sa fugi. ochii albaştri. Nu fusese o luptă. Cineva părea să-l urmărească. . Se roti astfel. Scoase de la centură magnetul: împreună cu rotorul generaseră câmpul de levitaţie care-i salvase viaţa. mult mai periculos.. Registre rupte. Jedi! se autoironiză uitând tot ce făcuse în seara aceea. ci altcineva. Curentul îl aruncase ceva mai departe. Părul tuns scurt. fusese un măcel. Ieşi repede din cimitir şi începu să coboare scările. Acum avea prima informaţie: venise în Torre de Cristal după o femeie.

cine era femeia pentru care răscolise un zgârie-nor?. ...Şi totuşi.