CAPITOLUL 1

HĂRŢILE BIOGEOGRAFICE

1.1. Despre hartă în general
In momentul apariţiei acestei lucrări, mulţi dintre cei interesaţi de domeniul geografiei cunosc beneficiile SIG şi chiar stăpânesc anumite aplicaţii ale programelor ArcInfo, Idrisi, Carta Linx etc. Este suficient să iţi treacă prin faţă câteva încercări cartografice care reprezintă aceeaşi temă în acelaşi spaţiu (fără importanţă dacă sunt realizate manual sau digital), ca să poţi spune că una este mai bună decât alta, mai sugestivă, mai intuitivă, mai clară, mai frumoasă chiar. Şi nu orice reprezentare cartografică poate fi numită hartă. În prezent acest fapt se datorează mai ales grabei de a încerca metode noi, ultimele apariţii în domeniul geoinformaticii, fără a înţelege şi stăpâni tehnicile primare de cartografie. Din acest motiv, aplicaţiile ce vor urma, realizate prin tehnici SIG, vor face deseori trimitere la principiile cartografice. De asemenea, vom relua câteva tehnici de cartografiere tematică, care să îi ghideze în aplicaţiile de laborator şi pe studenţii fără aptitudini cartografice speciale. Dacă veţi respecta pas cu pas indicaţiile, veţi reuşi să realizaţi corect hărţile propuse. Cu cât veţi lucra mai mult, cu atât rezultatele se vor îmbunătăţi, simţul cromatic se va contura mai bine, elementul de detaliu îşi va găsi proporţia corectă, veţi avea idei originale şi veţi privi cu satisfacţie modul în care reuşiţi să vă exprimaţi cunoştinţele, aptitudinile, imaginaţia şi personalitatea cartografic. Experienţa înseamnă mii de hărţi văzute şi analizate, mii de greşeli.

NASA a dezvoltat ERTS 10 . Încurajate de lumea ştiinţifică. După 1964 a urmat programul NIMBUS şi familia instrumentelor de foarte mare rezoluţie radiometrică de la bordul platformelor NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration).2. Ele sunt condiţionate şi condiţionează la rândul lor ceilalţi parametri care dau unitate geografică arealului respectiv. următoarele lansări reuşite de URSS (programul COSMOS) şi SUA (programul EXPLORER) au dat imediat ideea conceperii operaţionale a sateliţilor meteorologici. Yahoo! Maps ş. urmărirea dinamicii floristice (limite latitudinale/altitudinale ale pădurii) sau faunistice (migraţii) este unul dintre aspectele de maxim interes la nivel global. Cu atât mai mult. biogeografia ca ştiinţă este direct responsabilă de evidenţierea relaţiilor de interdependenţă pe care formaţiunile vegetale le dezvoltă cu mediul geografic din care fac parte. azi putem realiza analize la scară planetară prin utilizarea imaginilor satelitare şi a metodelor de cartografie digitală. În prezent. scopul realizării unor hărţi de vegetaţie nu mai este unul strict descriptiv (aşa cum a fost perceput la început). de către URSS. Spectrul vizibil nu mai e demult o limitare pentru biogeografi.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie 1. Au fost dezvoltate software-uri specifice de vizualizare sau analiză spaţială a parametrilor lumii vii. Analizele biogeografice sunt un instrument actual de monitorizare a lumii vii. dar şi de cea politico-economică. unele dintre aceste aplicaţii au devenit interactive online (Google Earth. Explorarea spaţiului extraterestru cu ajutorul unui satelit artificial a început odată cu lansarea pe orbită a lui Sputnik 1. De asemenea. dată fiind problema devenită globală a reducerii biodiversităţii. pe care mai sunt montate camere de televiziune şi radiometre. sistemele informaţionale geografice au cunoscut o adevărată explozie la sfârşitul secolului XX.) sau se pot descărca de pe site-urile de profil (gratis sau contra-cost).a. Primite cu entuziasm de publicul utilizator. a cartografierii în teren. Dacă primele hărţi geobotanice s-au făcut prin metoda releveului direct. Aceştia sunt platforme de observaţie meteo lansate pe orbită. 4 octombrie 1957. direct interesată de potenţialul acestor cercetări. care au măsurat reflectanţa planetei în benzile roşu. În paralel. însăşi ştiinţa biogeografică fiind rezultatul unor analize complexe a interdeterminărilor dintre factorii ecologici (legile naturii). infraroşu apropiat şi infraroşu termal. Despre hărţile biogeografice în special Proprietăţile floristice ale unui areal sunt elemente definitorii în analiza sa geografică.

Azi.gov (20.2007) 11 . starea de sănătate ş. dar şi în monitorizarea arealelor protejate. de interacţiunea cu radiaţia solară şi cu alţi factori climatici.08. densitatea vegetaţiei. reflectanţa culorii verde şi.a.1. care a devenit precursorul programului Landsat. de cantitatea de nutrienţi şi apă de care dispune mediul-gazdă. Comportarea vegetaţiei depinde de natura elementului vegetal în sine. poate fi detectată şi analizată chiar şi componenta vegetală a biomurilor oceanice şi marine. Acest instrument este foarte util din punct de vedere economic în monitorizarea stadiilor de creştere. vegetaţia poate fi observată şi clasificată utilizând imaginile satelitare. reflectanţa în infraroşu apropiat.1). Particularităţile combinaţiilor absorbţie/reflactanţă dau semnătura spectrală unică a fiecărei specii.gsfc. e vorba de aceeaşi factori care asigură şi productivitatea (t/ha). banda verde) de către vegetaţie (fig. Aşadar. Astfel. estimarea productivităţii. a sanogenezei recoltelor 1. Diferitele tipuri de vegetaţie demonstrează mari variabilităţi în funcţie de parametri ca: forma şi dimensiunea frunzei. Radiaţia solară este parţial absorbită (banda roşie şi banda albastră) şi parţial reflectată (infraroşu. forma întregii plante.nasa. Ea se distinge de alte materiale (majoritatea anorganice) datorită capacităţii sale de absorbţie a radiaţiilor roşii şi albastre din spectrul vizibil. în mod special.Capitolul 1 –Hărţile biogeografice (Earth Resources Technology Satellite). 1 http://rst. conţinutul în apă.

raze X. când toate cele trei lipsesc rezultă negrul. Aceste formule poartă denumirea de indici de vegetaţie (Vegetation Index sau VI) şi se exprimă prin algoritmi ce combină. microunde şi unde radio. Daca aceste culori sunt îndepărtate din lumina albă. proprietăţile imaginilor satelitare sunt asociate în diferite formule de calcul. vizibile. Există însă animale ce văd în infraroşu apropiat. rezultatul combinaţiei a trei tipuri de unde: roşu. în special în infraroşu apropiat. cloroplastele absorb undele roşu şi albastru. sumă) accentuând variaţiile dintre diferite tipuri şi densităţi ale pădurii sau câmpurilor observate. ce îşi folosesc cu abilitate această însuşire în capturarea prăzii mai ales pe timp de noapte. ultraviolete. Cel mai cunoscut şi utilizat dintre aceşti indici este NDVI (Normalised Difference Vegetation Index). Spectrul vizibil este domeniul de radiaţii electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc. diferenţa.com. lungimea de undă vizibilă rămasă (reflectată) este cea verde. Diferenţa dintre aceste tipuri de radiaţie se stabileşte măsurând lungimea de undă şi frecvenţa.3.1.gb.steve. În scopul realizării unor analize din ce în ce mai complexe ale învelişului vegetal.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie Fig. 1.3. benzile de radiaţii din spectrul vizibil cu cele în infraroşu sau termale. Spectrul electromagnetic include raze gamma. Lungimile de undă absorbite şi reflectate de vegetaţie (după www. astfel încât foioasele sunt mult mai reflective decât coniferele.1) pot fi evaluate prin formule matematice (raport. cu modificări) Lumina este una dintre cele câteva tipuri de radiaţie ce pot penetra atmosfera şi pot fi detectate la nivelul scoarţei terestre. în general. 12 . Spre exemplu. Intensitatea acestei reflectanţe este cu mult mai mare decât a oricărui alt material anorganic şi vegetaţia apare strălucitoare în infraroşu apropiat (aspect imperceptibil de ochii mamiferelor). infraroşii. O puternică reflectanţă o au anumite celule din interiorul sau de pe dosul frunzei. Indicii de vegetaţie Conceptul de VI (Vegetation Index) a pornit de la ideea că benzile sensibile la absorbţia clorofilei şi la reflectanţa peretelui celular (vezi fig. cum sunt câteva specii de şarpe cu clopoţei. verde. Din acest motiv majoritatea plantelor sunt percepute ca având frunzele de culoare verde.1. albastru. avem ca rezultat lumina (albul). Când toate acestea se combină.

nasa. Aplicaţiile de teledetecţie ce folosesc aceste benzi spectrale. a produs o clasificare generală a tipurilor de învelişuri terestre pentru teritoriul întregii Africi. ajută la cuantificarea suprafeţei totale ocupate de vegetaţie şi a cantităţii de biomasă pe baza semnăturii spectrale a diverselor elemente de pe suprafaţa terestră (fig. în urma celor 8 intervale de observaţie (din aprilie 1982 până în februarie 1983).Tucker şi asociaţii săi de la NASA Goddard Space Flight Center) a continuat să aplice metsat AVHRR pentru a observa schimbările sezoniere din biomasă (“mareea verde”) la nivelul continentului african.2). Variaţia semnăturilor spectrale în funcţie de lungimea de undă şi tipul vegetaţiei (http://earthobservatory. Reacţia vegetaţiei la o 13 . biomasă şi foamete în masă pentru regiunile Etiopia şi Sahel (din aceste observaţii derivă şi formule de calcul pentru anumiţi indicatori ai nivelului de trai). Această nouă tehnică de observaţie şi de operare este acum aplicată în întreaga lume.08. poate fi monitorizată de către sateliţii geostaţionari ca sateliţii meteorologici (de aici originea termenului descriptiv comun metsat).C. Grupul care a condus aceste cercetări (J.2010) De asemenea. ceea ce a demonstrat relaţia dintre uscăciune.gov. cum sunt cele continentale. prin Multispectral Scanner (MSS).1. utilizând datele AVRHH (Advanced Very Hight Resolution Radiometer) coroborate cu observaţiile în teren.1. Fig. cu ajutorul imaginilor satelitare multispectrale pot fi detectate suprafeţele cu vegetaţie afectată de boli. Sistemele Landsat.Capitolul 1 –Hărţile biogeografice Distribuţia vegetaţiei pe suprafeţe întinse. grupate în perioade a câte 21 de zile. Astfel.2. NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration). accesat la 14. Landsat Thematic Mapper (TM) şi SPOT sunt cele mai sensibile în legătură cu absorbţia luminii de către clorofilă şi în detectarea reflectanţei vegetaţiei în infraroşu.

indici bazaţi pe transformare ortogonală .08. TVI.măsoară gradul de acoperire cu vegetaţie prin calibrarea diferenţei dintre reflectanţa oricărui tip de pixel şi reflectanţa solului neacoperit de vegetaţie (PVI.uvt.2010) 14 . RVI. Într-o semnătură spectrală stresul este indicat de o descreştere progresivă a reflectanţei în infraroşu apropiat. NDVI. .3.indici bazaţi pe pantă .indici bazaţi pe distanţă . NRVI. Indicii de vegetaţie au fost grupaţi în trei categorii principale2: . TSAVI . AVI.reprezintă simple combinaţii aritmetice care se bazează pe contrastul dintre răspunsul spectral al vegetaţiei în domeniile roşu şi infraroşu ale spectrului (RATIO. Generalizare grafică a stresului vegetaţiei în semnătura spectrală. WDVI)..Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie situaţie de ameninţare exterioară ce îi poate modifica arealul sau starea de sanogeneză poartă denumirea de stres.geografie. TTVI). CTVI.ro/educatie/cursuri/cursdoc/teledetectie/IdrisiAndes_3.1.pdf (24. DVI. respectiv o creştere a acesteia în infraroşu de undă scurtă.realizează o transformare a benzilor spectrale disponibile pentru a forma un set nou de benzi 2 http://www. . aşa cum apare în această diagramă generală: Fig.

în timp ce norii sau stratul de zăpadă se pot corobora cu valori ale NDVI până în jurul lui 0.identificarea şi cartografierea obiectelor/elementelor de dimensiuni umane (arbori.1. cu atât acurateţea rezultatelor analizei este mai bună (tab.diferenţierea tipurilor de clădiri . utilizarea terenurilor şi managementul ariilor cultivate.1).Capitolul 1 –Hărţile biogeografice necorelate în cadrul cărora poate fi definită o bandă a indicelui vegetaţiei.supraveghere fitosanitară pe suprafeţe mari . NDVI poate fi calculat utilizând imagini satelitare multispectrale ce au înregistrat informaţie în banda roşu şi infraroşu apropiat şi are valori ce variază în intervalul -1şi 1.1. TABEL 1. suburbii.) .4. premise industriale) .clasificări generale ale terenurilor pentru păduri întinse şi zone agricole . starea de sanogeneză a vegetaţiei. 1.modele digitale ale terenului . invazii de insecte etc. străzi.1. facilităţi sportive. centre urbane. valoarea 0 fiind atribuită arealelor lipsite de vegetaţie.) 5-10 m 20-30 m 80-100 m 1000 m 15 .poziţionare/cartografiere pentru clădiri. diverse alte clasificări pentru areale reduse ca suprafaţă .cartografierea vegetaţiei la scară regională . Valorile ridicate sunt asociate cu o stare de sanogeneză bună. maşini. NDVI se exprimă matematic ca raportul dintre diferenţa benzilor infraroşu şi roşu şi suma aceloraşi benzi: NDVI = NIR − RED NIR + RED Cu cât rezoluţia unei imagini este mai mare. Posibilităţi de utilizare a imaginilor satelitare în funcţie de rezoluţie REZOLUŢIE 1-5 m UTILITATE . eventual locuinţe individuale etc.localizarea şi geometria infrastructurilor majore (aeroporturi.cartografierea structurilor geologice regionale . Realizarea NDVI Acest indicator al stării de sanogeneză a vegetaţiei a fost introdus pentru a realiza un indice spectral de vegetaţie care să poată separa vegetaţia de solul neacoperit.regionarea climatică şi a evenimentelor sanitare (deşertificare.

1. care a dedicat indicilor de vegetaţie un întreg modul (VEGINDEX din meniul Image Processing/Transformation – fig.i-space. Se va opera în programul Idrisi Andes.fr) Pentru calculul NDVI avem aşadar nevoie de o scenă Landsat.1. Fereastra modulului VEGINDEX – NDVI 16 . Fig.4.4).1.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie (sursa: www.7). Benzile utilizate pentru calcul sunt banda 3 (roşu vizibil) şi banda 4 (infraroşu apropiat) (fig.

cele negative fiind indicatori ai degradării cantitativ-calitative a vegetaţiei. Selectarea paletei NDVI din IDRISI Andes/Symbols În câmpurile Red Band. Paletei NDVI îI corespund valori numerice de la -1 la 1. ea fiind predefinită în IDRISI Andes/Symbols (fig.1.1.5).Capitolul 1 –Hărţile biogeografice Fig. respectiv Infrared band se introduc imaginile corespunzătoare (.6.6). iar imaginea care va rezulta se salvează cu numele dorit în locaţia dorită (Output image).1.rst).1. în timp ce valorile pozitive ne indică ameliorarea acesteia. Fig. Afişarea NDVI se va face cu paleta caracteristică acestui indice (fig.5. Paleta NDVI 17 .

10). În cazul de faţă se va apela la scăderea imaginii mai noi (2000) din cea veche (1988). maxim.1.Hărţile obţinute. respectiv afişa.9) şi 2000 (fig. ce pot fi măsurate prin operaţii de algebră a hărţilor.1. Dacă există diferenţe. dacă dispunem de două sau mai multe scene din diferite momente ale dezvoltării vegetaţiei sau din acelaşi stadiu vegetativ (ani diferiţi). folosind date din anii 1988 (fig. abaterea standard.dnr.8): minim. putem realiza comparaţii interesante care să pună în evidenţă schimbările calitative sau de areal înregistrate. Indicele NDVI este unul strict valabil pentru momentul în care s-a făcut imaginea. Histograma imaginii rezultate cuprinde valori ale NDVI de la -0.1. În cazul de faţă s-a calculat NDVI pentru o zonă din cadrul Dealurilor Lipovei. operaţie care se poate face în Idrisi Andes folosind fereastra IMAGE CALCULATOR din bara standard (fig.7. media.08.781 şi se poate vizualiza grafic utilizând modulul HISTO din bara standard. Dar.1. se va decupa suprafaţa comună şi abia după această operaţie vom putea calcula. afişate cu paleta NDVI prezintă diferenţe vizibile.11).448 la 0.1.2010) Una dintre condiţiile obligatorii în vederea calculării indicelui NDVI este ca cele două imagini raster să aibă acelaţi număr de coloane şi de rânduri.sc. Graficului îi sunt ataşate automat o serie de date statistice cu privire la conţinutul reprezentării (fig.gov – accesat la 26. Tipuri de radiaţii electromagnetice (după http://www.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie Fig. 18 . indicele.

NDVI 1988 19 .9.1. Fig.1.Capitolul 1 –Hărţile biogeografice Fig.8. Histograma diferenţei calitative între NDVI 1988 şi NDVI 2000.

cunoscută din matematică şi ca regula celor trei sigma sau regula empirică. NDVI 2000 Fig. NDVI 1988 – 2000 (diferenţa) Pentru o afişare simplificată dar mult mai relevantă a imaginii 19882000.10.1. 95% dintre valori diferă de medie cu cel mult două abateri standard (fig.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie Fig.1.1. b) cca. indicatorii statistici cei mai des invocaţi.12).7. Conform regulii 68-95-97. Abaterea standard.13). se face o reclasificare folosind modulul RECLASS din GIS Analysis/Database Query. este un indicator uzual de caracterizare a dispersiei datelor continue. Această reclasificare sa va baza pe datele statistice deja afişate cu modulul HISTO.11. interpretarea uzuală a acestui indicator este că: a) cca. şi anume media (aritmetică) şi abaterea standard. 20 . 68% dintre valori diferă de medie cu cel mult o abatere standard (fig.1. numită şi deviaţie standard.

Parametri de reclasificare considerând o abatere standard de medie şi frecvenţa înregistrărilor.12. 21 .Capitolul 1 –Hărţile biogeografice Vom folosi de aceste informaţii şi vom reclasifica diferenţele dintre 1988 şi 2000 în ambele situaţii: Fig.1.

logic şi corect al citirii hărţii. devenind un instrument foarte util de primă alertă regională.) devin esenţiale pentru cel care citeşte o hartă la prima vedere. Experienţa a arătat mereu însă că lucrurile nu sunt atât de simple precum par la prima vedere. după cum elemente aparent nesemnificative pentru cunoscătorii situaţiei din teren (ca scara. Afişarea Hărţii Atunci când lucrăm la o hartă şi mai ales când aceasta cere o elaborare meticuloasă. MODIS) cu date obţinute de la sateliţii meteorologici stabileşte distribuţia vegetaţiei şi sănătatea acesteia. Landsat. Aşadar.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie Fig. ci trebuie să construim pas cu pas demersul intuitiv.a. cum este cazul hărţii ce calculează indicele de vegetaţie NDVI ne aşteptăm ca oricine o priveşte să-i înţeleagă foarte repede şi fără mult efort conţinutul. orientarea ş. 1.5. nu trebuie să ne aşteptăm ca „audienţa” să înţeleagă automat şi integral despre ce e vorba în reprezentarea cartografică. o hartă bună nu se face repede.13. Parametri de reclasificare considerând două abateri standard de medie şi frecvenţa înregistrărilor. 22 . Din păcate sau din fericire.1. Completarea datelor obţinute prin calculul NDVI (prin imagini spaţiale repetitive AVHRR.

20) • subtitlul – cuprinde detalii nu aşa de importante ca în titlu. Exemplu de subtitlu • legenda – pornind de la faptul îndelung verificat că ceea ce e evident pentru autorul hărţii poate fi total necunoscut pentru cel care priveşte harta. pot face excepţie simbolurile standard (graniţe. 2009. iar o hartă nu valorează nimic dacă simbolurile nu sunt înţelese sau sunt greşit înţelese.1. atunci când se lucrează cu un număr mare de simboluri. poziţia este în exterior sau in interior. legenda este locul în care se face legătura între simbol şi explicaţia sa. dar necesare. poziţionarea acestuia nu este strictă (fig. Realizarea hărţii impune respectarea unor reguli specifice cartografiei. fără de care reprezentarea nu are sens geografic. Fig. se obişnuieşte gruparea acestora pe categorii (ex: tipuri de vegetaţie) şi forme (ex: linii.15). culoarea de fundal este recomandat a fi una neutră. se foloseşte acelasi tip de scris (font). p. fără a depăşi 10 clase a câte maxim 10 tonuri de culori. cursuri de apă). Variante de poziţionare a titlului pe hartă. fără termeni redundanţi.1. poligoane). • nordul – stabileşte orientarea hărţii. pornind de la inserarea unor elemente obligatorii şi continuând cu găsirea celor mai potrivite metode de structurare a conţinutului reprezentării. eventual identică celei din hartă. în general. Elementele principale (obligatorii) ale unei hărţi sunt: • titlul – acesta exprimă clar intenţia hărţii şi locaţia. ne rămâne să facem reprezentarea inteligibilă. dar de o dimensiune inferioară celei utilizate în titlu. firmele de cartografie obişnuiesc utilizarea unor simboluri de 23 . gen Harta…. pentru a nu deruta prin contrast cromatic. Fig.15.16.1. (după Peterson.Capitolul 1 –Hărţile biogeografice Pornind de la faptul că analiza indicelui s-a finalizat şi verificat.

p. ele trebuie să işi găsescă dimensiunea reprezentării în funcţie de importanţă (fig. strict informative (data finalizării.1.1. Simboluri cartografice noi şi vechi. insistenţa asupra conturului poate distrage atenţia dela însăşi conţinutul reprezentării (fig. dar şi drept consecinţa a mijoacelor de cartografie digitală. atunci când este necesară exprimarea a două unităţi de măsură. Un exemplu de emfază a hărţii. 2009. dar bine elaborate.30) • conturul hărţii – este elementul până acum considerat obligatoriu în reprezentările cartografice. ca un fel de emblemă a celui care a creat produsul respectiv. păstrând proporţia. Fig. logo. copyright. • scara – numerică sau grafică. fotografii.20). Scară dublu exprimată.19).18.1. text).1.(după Peterson. tendinţa actuală este de a folosi semne simple. se recomandă scări simple. respectiv simbolurilor sunt instrumentele cu care cartograful dirijează atenţia celui ce citeşte harta. grafice. Fig.1. este reperul ce dă proporţia corectă reprezentării cartografice. (idem.Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie orientare personalizate. Elementele secundare (facultative) ale unei hărţi sunt fie elemente simple. sursa datelor.17.19. după priceperea şi talentul autorilor.). Fig. fie elemente ce ne pot ajuta să înţelegem mai bine situaţia din teren (detalii cu contextul regional. autorul hărţii. (cifrele indică ordinea importanţei şi a demersului logic spontan al percepţiei). se utilizează două scări. uşor de înţeles şi folosit (hărţile realizate în SIG nu sunt destinate măsurării distanţelor!). tabele. Dimensiunea şi intensitatea caracterelor. dar care tinde tot mai mult să fie înlocuit de hărţi ce se autodelimitează în foaia de lucru. sistemul de proiecţie etc. p.52) 24 . harta propriu-zisă fiind cea care ocupă cea mai mare suprafaţă. Aceste elemente secundare nu trebuie să sară în evidenţă.

cea mai importantă). 2009) Această scurtă trecere în revistă a unor minime norme cartografice ne face conştienţi de faptul că finalizarea analizei cartografice e doar o etapă a realizării hărţii (totuşi. La final. 25 .. cu deosebire în cazul hărţilor monocromatice.20. care. and everything looks worse in black and white” poate fi contrazisă prin multe dintre realizările cartografice alb-negru ale geografilor români din secolul trecut. solicită metode variate.Capitolul 1 –Hărţile biogeografice Fig. (după Peterson. să nu uităm că harta este un act creativ. în lipsa unor mijloace variate. un act de inovaţie chiar şi pentru cei care stăpânesc îndeaproape toate tehnicile cartografiei standard. Experiment cu privire la impactul pe care îl are conturul hărţii asupra concentrării vizuale.. Bineînţeles că afirmaţia lui Paul Simon. Fără îndoială că aspectul profesional consumă timp chiar şi celor mai pricepuţi cartografi. “. şi să avem curajul inovaţiilor personale.1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful