P. 1
Psihologia-umanista1

Psihologia-umanista1

|Views: 0|Likes:
Published by Lina 93

More info:

Published by: Lina 93 on Apr 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/24/2014

pdf

text

original

Pentru uz didactic Psihologia umanistă Procesele, funcţiile şi capacităţile psihice ale omului nu există în sine, desprinse de purtătorul lor

concret. Comportamentul este iniţiat, desfăşurat sau stopat de către o persoană care dispune de o identitate psihofiziologică. Ca atare nu funcţiile psihice în general, nu activitatea la modul impersonal, ci funcţiile psihice ale omului concret şi comportamentul personalizat al omului ar trebui să constituie obiectul de cercetare al psihologiei. De la considerarea faptului că omul întreg ar trebui să constituie obiectul psihologiei s-a născut psihologia umanistă. Principalii ei reprezentanţi sunt Abraham Maslow, Carl Rogers, Carl şi Charlotte Buhler, Rolo May. Dintre precursorii acestei orientări îl putem aminti pe C.G. Jung, care a militat consecvent pentru realizarea şi formarea omului pe baza valorificării potenţialităţilor ascunse ale acestuia (telepatia, premoniţia, visul de perspectivă, percepţia extrasenzorială etc.). Tot printre precursori o amintim pe K. Horney, care susţinea că realizarea de sine este o tendinţă primordială a omului. Psihologia umanistă este considerată „a treia forţă în psihologie”, reprezentând încă de la început o reacţie împotriva celorlalte două paradigme (behaviorismul şi psihanaliza). Psihanaliza, consideră umaniştii, reduce omul la o fiinţă iraţională, controlată irevocabil de trecut şi de produsul acestuia – inconştientul. Criticile adresate behavioriştilor sunt legate de faptul că ei tratează oamenii ca pe nişte fiinţe pasive, că îi transformă în uriaşi şoareci albi sau în computere mai lente. Scopurile declarate ale psihologiei umaniste sunt susţinute cu tărie şi ardoare de către promotorii ei. „Eu cred că psihologia umanistă trebuie să se ocupe mai mult de problemele importante ale poziţiei omului în lumea de azi şi spun acest lucru deoarece toate problemele importante ale omenirii – război şi pace, exploatare şi fraternitate, ură şi dragoste, boală şi sănătate, înţelegere şi conflict, fericire şi nefericire – conduc la o mai bună înţelegere a naturii umane şi la o psihologie cu aplicaţii directe pentru viaţa omului” (Maslow, 1970, p. 115). Charlotte Buhler (1893-1974) susţinea că „psihologia umanistă se vrea a fi o soluţie la problemele umane ale timpului nostru: cum să trăieşti o viaţă plină de succes şi cum să construieşti relaţii mai satisfăcătoare între oamenii acestei lumi”. După Bugental, scopul ultim al psihologiei umaniste este „descrierea potenţialităţilor native ale omului;

1

cum ar fi cunoaşterea directă. pentru a se autorealiza. Este vorba. Condiţiile favorabile ale dezvoltării persoanei sunt tratarea ei cu respect. metoda autoobservaţiei. empatie. considerând că între acestea poate să apară un acord. preponderent cea clinică. ci pentru a-l dota cu mijloace specifice de acţiune în vederea depăşirii dificultăţilor cu care se confruntă. accentul trebuie pus pe unele calităţi umane cum ar fi: capacitatea de a alege. să vrea. şi aceasta nu doar cu scopul de a cunoaşte şi înţelege mai bine omul. încredinţat că poate. cu alte cuvinte el poate să ajungă ceea ce Sinele său este.) omul este şi se impune să rămână o valoare. dar pasiunea vieţii lui a fost psihologia. de a crea. încredere. prin percepţie. Carl Ransom Rogers (1902-1987) A studiat agricultura. capabil să se adapteze şi să se modeleze pentru a deveni ceea ce este maximal posibil să devină. varietatea experienţelor sale. cea a autoevaluării etc. Psiholog practician. sau un dezacord. subiective şi proiective. Rogers vorbeşte în acest sens despre un Sine actual care se dezvoltă prin raportarea la un Sine imaginar (ideal). a predat psihologia la Ohio State 2 . de abordarea nivelurilor mai înalte ale naturii umane. viaţa sa personală şi relaţională presărată cu nimicurile cotidiene sau marile ei drame. În 1961 a fost creată Asociaţia Americană de Psihologie Umanistă. atitudinea activă a omului faţă de propria sa existenţă. metodologia de cercetare se va plia pe om (se propun metode obiective. deoarece nu este o fiinţă dominată sau blocată de instincte. insuficient intrate în aria preocupărilor ştiinţifice ale psihologilor. locul său în univers”. empatie. interacţiunea cu mediul fizic şi social. ale cărei teze fundamentale au fost: omul este şi trebuie să fie o fiinţă reală care trăieşte şi acţionează într-o lume similară. Convingerile ctitorilor asociaţiei au fost că omul este bun de la natură şi dispune de suficientă putere pentru a deveni. de a se autorealiza în pofida unor stimuli externi ce acţionează asupra sa. o congruenţă. istoria şi religia. o incongruenţă. ipostazele devenirii şi autoconstrucţiei omului şi experienţei sale. maturitatea şi declinul. cu alte cuvinte. acceptare. În centrul psihologiei umaniste se situează deci omul şi problematica sa. în stare să aspire.Pentru uz didactic creşterea sa.

iar pe de altă parte că studiul bolilor mintale nu se face pe baza introspecţiei. Este fiul unor evrei imigranţi din Rusia. precum şi la universităţile din Chicago şi Wisconsin (1940-1963). de schimbarea societăţii. New-York. A theory of metamotivation (1967). În acest interval a ocupat pentru mai mulţi ani şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani. cât şi totalitatea proceselor invizibile de organizare şi reglare a ei. ci propune şi o nouă finalitate a acesteia. de capacitatea lor de a acţiona pentru binele lor şi al urmaşilor lor. În 1968 este ales preşedinte al APA. dar şi de introducerea unor concepte precum metamotivaţia umană. Psihologia conduitei Cercetând diferite boli mintale. Dintre operele sale amintim Motivation and Personality (1951). Janet introduce în psihologie termenul de conduită. Exponenţii săi au o viziune optimistă asupra omului. manifestă încredere deosebită în disponibilităţile şi posibilităţile lui. În aceste condiţii. *** Umanismul psihologic este preponderent american şi a acuzat chiar de la început behaviorismul şi psihanaliza. Pierre Janet (1859-1947) a conştientizat repede cel puţin două aspecte: pe de o parte că studiul bolilor mintale ar putea constitui o cale de acces la cunoaşterea şi înţelegerea vieţii mintale normale. După studii strălucite ajunge profesor şi predă psihologia în învăţământul superior.Pentru uz didactic University. On becoming a person (1961). The farthers reaches of human nature (1971). Abraham Maslow (1908-1970) S-a născut în Brooklyn. autorealizare. Conform acestei optici. Janet defineşte psihologia ca ştiinţa acţiunii umane. A way of being. ştiinţa conduitei. oamenii pot şi sunt conştienţi că ascensiunea lor spirituală şi materială depinde preponderent de ei. Numele său este legat de piramida trebuinţelor. Psihologia umanistă a redimensionat nu numai obiectul şi metodele psihologiei. de maturizarea lor psihică şi socială. A iniţiat terapia centrată pe client. experienţă de vârf. de cultura relaţiilor lor interpersonale. orientate spre un scop şi 3 . orientate către „afară”. Ea este interesată de „creşterea” personală a oamenilor. conduita este ansamblul actelor unui individ. Dintre lucrări amintim: Client-Centred Therapy (1951). Mai exact. înţelegând prin aceasta atât totalitatea manifestărilor vizibile.

Chomsky (Three models of language) critica zdrobitor behaviorismul. sintagma „psihologie cognitivă” desemnează o anumită abordare a tuturor fenomenelor psihice şi comportamentale din perspectiva mecanismelor informaţionale subiacente. „percepţia” etc. În al doilea rând. Conduita unifică şi sincronizează într-un tot unitar comportamentul şi viaţa interioară subiectivă.a. „gândirea”. Newell prezentau prima demonstraţie pe calculator a unei teoreme logice . N. Rezultă „teorii cognitive ale emoţiei sau stresului” – care încearcă să stabilească modul în care procesele cognitive determină emoţiile sau reacţia de stres. Mai întâi. Psihologia cognitivă Sintagma „psihologie cognitivă” are două sensuri. Conduita nu se reduce la reacţiile motorii şi secretorii ale organismului.Pentru uz didactic încărcate de sens. Considerându-se sistemul cognitiv ca sistem de prelucrare a informaţiei.). când în ultima zi a unui simpozion organizat de MIT (Massachussets Institute of Technology) au fost prezentate trei comunicări de referinţă: H. () G. „teorii cognitive ale motivaţiei” – centrate pe detectarea prelucrărilor de informaţie în motivaţie ş. Simon şi A. Sub raport tematic psihologia cognitivă se dovedeşte a fi o continuare a psihologiei gestaltiste şi asociaţioniste.A. plus or minus two: some limits to our capacity for processing information. Conduitele nu sunt date. ci angajează întreaga personalitate a omului aflată în interacţiune cu mediul. ea semnifică studiul detaliat al sistemului cognitiv uman şi al subsistemelor sale („memoria”. dar nici imprimate din afară (cum susţinea behaviorismul). de la care preia multe teme de cercetare pe care le 4 . iniţiind lingvistica teoretică. nu sunt inerente individului (cum considera introspecţionismul).Logic Theory Machine.m. Data de naştere a psihologiei cognitive este considerată a fi 12 septembrie 1956.d. putem spune că psihologia cognitivă studiază procesările la care este supusă informaţia între inputul senzorial ş outputul motor sau comportamental. ci învăţate ca urmare a relaţiilor de interacţiune dintre organismul uman şi ambianţa naturală. Miller prezenta forma preliminară a celebrului studiu The magical number seven.

sacralizarea vieţii cotidiene. Ea preia şi teme din behaviorism. Denumirea i-a fost dată de A. dar şi exerciţii de meditaţie. extazul şi experienţa mistică. al VI-lea cer.04. ceea ce înseamnă extinderea câmpului conştiinţei dincolo de limitele conştiinţei. În experienţele sale a utilizat substanţe psihedelice. Presupune extinderea cercetărilor psihologice la un evantai larg al stărilor de conştiinţă.a.Pentru uz didactic tratează cu o metodologie mult mai riguroasă. şi anume: procesul transpersonal. asupra studierii stărilor alterate ale conştiinţei care posedă valenţe diverse şi îşi propune să releve cum pot elibera oamenii prinşi în capcana propriilor condiţionări. Psihologia transpersonală a plasat în centrul preocupărilor sale conştiinţa umană pe care a considerat-o dimensiunea centrală care oferă baza şi controlul tuturor experienţelor. Pentru starea transpersonală există mai multe denumiri provenite din culturi şi epoci diferite: experienţă mistică. metanevoile. extaz ş.marius Pagina 5 22. Este considerată „a patra forţă” în psihologie. conştiinţa integrată. hipnoză. S.2013 5 . sinergia individului şi a speciilor. acel ceva dincolo de persoană. pe care iniţial l-a criticat cu severitate. realizarea şi autorealizarea transpersonală. Maslow şi Stanislav Grof. Psihologia transpersonală îşi deplasează atenţia asupra pulsaţiilor interioare. orientarea sa viza transcendentalul. autohipnoză etc. transcendenţa eului. cooperarea transpersonală etc. Nirvana. Psihologia transpersonală A apărut în SUA ca o continuare şi aprofundare a umanismului. iluminare. Grof demonstrează experimental existenţa unui plan transpersonal al conştiinţei. dincolo de limitele obişnuite ale personalităţii. Psihologia transculturală Reprezintă studiul empiric al membrilor diverselor grupuri culturale cu experienţe identificabile care conduc la similarităţi şi diferenţe previzibile şi semnificative în comportament. conştiinţa cosmică.

G. El poate fi considerat sintetist în psihologie: structuralist. Vîgotski). mai ales neuropsihiatrică. Henri Pieron (18811964) este considerat a fi însă principalul fondator al psihologiei ştiinţifice în Frnţa. Petersburg (A. Şcoala de la Geneva se remarcă prin elaborarea unei construcţii monumentale. adept al psihologiei conduitei.S. Uznadze – montajul interior). Şcoala rusă Psihologia rusă are ca şcoli importante Şcoala pavlovistă de neurofiziologie. Printre reprezentanţii Şcolii franceze îi menţionăm pe Pierre Janet (fondatorul psihologiei conduitei). Şcoala de la Geneva întemeiază noi domenii ale ştiinţei: psihologia genetică. Theodule Ribot (contribuţii în domeniul psihpatologiei şi în problematica afectivităţii). Cei mai apropiaţi colaboratori ai săi au fost Barbel Inhelder (cu care a scris cărţi şi studii despre dezvoltarea inteligenţei la copii) şi Ana Szeminska (cu care a realizat cercetări referitoare la geneza conceptului de număr).G. Rene Zazzo (psihologia debilităţii mintale şi a gemenilor). funcţionalist. Paul Fraisse (specialist în psihologia timpului). epistemologia genetică. Sub conducerea lui Piaget. Kovalev. care a condus trei decenii clinica de la Salpetriere. Şcoala de la St.N. Henri Wallon (cu o concepţie evoluţionist-marxistă în psihologia copilului). Are importante contribuţii în domeniul psihologiei experimentale şi va colabora cu românul Nicolae Vaschide. Şcoala de la Moscova (fondată de L. logica operatorie. Şcoala franceză Se caracterizează printr-un accent deosebit pus pe problematica medicală. Ananiev – psihologia personalităţii) şi Şcoala Gruzină (D. în 24 de volume (Studii de epistemologie genetică). din perspectiva cărora Piaget va explica ştiinţific dinamica inteligenţei umane. 6 .Pentru uz didactic Şcoala de la Geneva Întemeietorul ei este Jean Piaget (1896-1980). Unul dintre întemeietori este neurologul Jean Martin Charcot (1825-1893). În 1933 devine directorul prestigiosului institut „Jean Jacques Rousseau” din Geneva. B.

Şcoala de la Moscova este reprezentată de P. Luria (studiază funcţiile corticale superioare ale omului). Galperin (teoria formării în etape a acţiunilor mintale). A. George Kelly) Bazele psihologiei persoanei au fost puse de Allport şi Cattell.P. Psihologia persoanei (Gordon Allport. filozofie. Dintre teoriile cognitive ale personalităţii cea mai complexă este cea a constructelor personale (Kelly). literratură. învăţare şi dezvoltare ş. Ca metodă fundamentală se utiliza analiza factorială (presupune condensarea numărului de variabile şi stabilirea unor relaţii structurale între variabile). Au meritul de a fi dezvăluit corespondenţa dintre organizarea comportamentală în cadrul personalităţii şi structura comportamentelor sociale. A studiat concomitent medicină. dar a trăit doar 38 de ani.a. Spearman (1863-1955) şi J.E. Alături de el. drept. Guilford (1897-1930).I. În perioada actuală psihologia americană tratează personalitatea într-o viziune neopsihanalitică. Şcoli americane Psihologia factorială şi multifactorială Iniţiatorii sunt C. 7 . psihologie. A dezvoltat concepţii originale despre relaţia dintre gândireşi cuvânt.Pentru uz didactic Vîgotski s-a născut în acelaşi timp cu Piaget.R.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->