Păşesc atentă pe drumul de un roşu închis, cu frunze îmbibate de umezeală, ce fac pământul moale ca un burete.

Colibele de pe margine sunt la adăpostul unui grup de bambuşi şi cocotieri, ce se unduiesc graţioşi la cea mai mică adiere a brizei. Marea, aflată la o aruncătură de băţ, e de-un albastru intens, ca şi cum ar fi solidă. Norii, plutind izolaţi pe cerul strălucitor, sunt de-o albeaţă atât de densă, încât par ciopliţi în marmură. În depărtare trunchiurile subţiri ale cocotierilor se dizolvă în azuriul cerului, iar coroanele lor robuste par şiruri de bărcuţe ce plutesc pe mare. Învăluit în nori, enorm, se zăreşte conul unui vulcan stins de mii de ani. Cineva şoşoteşte mai în spate cum că ar fi interesant de văzut un vulcan activ, sunt destui aici în insula Java. Mă uit la muntele din zare şi îmi pare că priveşte încruntat spre noi, furnicuţe obraznice. - Da' mă, ca să vezi, soacră-mea tocmai s-a întors din excursia prin Islanda. Se pare că fumul şi cenuşa vulcanică nu au nici un efect asupra zborului pe mătura. Pe lângă noi trec agale grupuri de femei ce vor să intre în apă, fără altă îmbrăcăminte pe ele decât o ţesătură subţire, vopsită în culorile unei primăveri fantastice. Pielea lor străluceşte ca bronzul, curat, aproape metalic. Când apa le ajunge până la gât, pânza parcă dispare, lipindu-se de toate curbele acestor frumoase creaturi. Văd că asta nu atrage atenţia nici unui nativ, doar a noastră, fiindcă se întâmplă zilnic, din raţiuni religioase. Doar că, aici pe insulă, temperatura ridicată transformă ritualul într-o adevărată plăcere.

Cerul este din ce în ce mai posomorât şi se aude un zgomot crescând. De pe fiecare frunză a copacilor se revarsă şuvoaie de apă. savurând frumuseţea paradisiacă din jurul meu. iar pe cap poartă toţi fie câte o pălărie de paie. întreaga vegetaţie e culcată la pămant de o vijelie nimicitoare iar arămiul după-amiezii se face verde sub lumina unui fulger. Spinările lor sunt de un bronz aurit. . care cad în grupuri. Încep să se înalţe din sol miresmele iuţi şi îmbătătoare pe care le emană pământul ud. fie turbanul caracteristic din batic. Majoritatea. îşi înfăşoară gambele în pânzeturi multicolore şi sunt desculţi. Prin coloana fără sfârşit a copacilor se vede zig-zagul câtorva fulgere. şerpuind pe cer. iar tunetele asurzitoare te fac să-ţi acoperi urechile. credincioşi portului tradiţional. Îi privesc cu timiditate aproape copilărească pe străinii care îi examinează şi care le fac semne să stea liniştiţi până le fac poze. drumul străluceşte ca şi cum ar fi de metal. În câteva clipe întregul peisaj se modifică. Deodată arborii se încovoaie. Flora tropicală îşi împroaşcă mirosurile şi inspir din plin. Spaţiul este impregnat de vibraţii electrice. intensificat de ecoul munţilor din apropiere.Bărbaţii din sat merg la lucru aproape goi.

Ploaia continuă să cadă. o baie în plus după căldura toridă îndurată nu strică. fără să-şi coboare fustele şi se amuză de privirile intrigate de nevinovatul lor exhibiţionism.Ce s-a întâmplat. par înfrumuseţaţi. . Toate şi-au ridicat pânza fustelor mai sus de pulpe şi sunt vesele şi gălăgioase. Pe unele din ele ploaia curge fără piedică.Da' de unde părinte . Părul negru legat în coc în vârful capului are podoabe de diamante naturale.Și acum te rogi la zei şi ceri ploaie? . Noi arătăm ridicoli aşa muraţi de ploaie. dar este o ploaie care acum pare luminoasă şi parfumată. Copiii se joacă sub jgheaburi. Aud din spate o glumă: Cică un misionar vede un băştinaş care bate disperat într-o tobă. .chem instalatorul! Localnicii au început să iasă din adăposturi. fiule? .Nu mai avem apă! . Picăturile ei de chihlimbar se preling încetişor pe hainele noastre ude. apa le dă o prospeţime şi o strălucire interioară aparte. animate de electricitatea din atmosferă şi de sărutările ploii torenţiale. de parcă ar aluneca pe o piatră netedă. Grupuri de fete trec pe stradă. Ne salută cu strigăte şi râsete. picăturile de apă. dar javanezii dimpotrivă.

.

.

.

de un strat alb ca vata de zahăr. Afară turna torenţial şi zăpada de final de martie se topise. . dar pe pervazul ferestrei mele de acasă.Mă întorc pe partea cealaltă. Ploaia cădea într-adevar zgomotos. ca-n zilele trecute. Oraşul nu mai era acoperit.

. că uite. drăguţ de altfel.. băieţii de la S&D au câteva expediţii drăguuuuţe AICI (preferata mea e cea din august pe costiera Amalfitană)! .. dacă vreţi să mergeţi pe bune într-o vacanţă. umed şi răcoros.. o să-i fac o urare de bine şi trai îndelungat.S. Ah. dar parcă totuşi prin comparaţie.ci totul era gri. ci un limbaj de programare. şi pe cine mai aud bolborosind cum că viaţa e dreaptă. Yeeeey! Iar în realitatea mea Java nu e o insulă indoneziană. în Siberia!!! Iar eu să fac bine să nu mai mănânc atâtea dulciuri chiar înainte de culcare. visez numai prostii! P.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful