Metodologia prezentării de caz clinic Prezentarea de caz clinic este o probă de examen în situaţie reală, compusă din trei

etape de câte 20 minute:
o o o

culegerea datelor timpul de gândire prezentarea propriu-zisă a cazului (expunerea).

Înaintea începerii probei clinice candidatul se asigură cu hârtie, instrumente de scris, stetoscop, ciocan şi ac pentru reflexe. Culegerea datelor De obicei la culegerea datelor asistă un membru al comisiei de examinare. Etapa de culegere a datelor cuprinde următoarele părţi:
o o o

anamneză examen fizic solicitarea investigaţiilor.

Anamneza
• • • •

• •

Trebuie efectuată în aproximativ 7-8 minute. Anamneza se ia din dreapta bolnavului, în picioare (nu se stă pe pat). Dacă aşezarea patului nu permite această poziţie, pacientul va fi întors invers. Datorită limitei de timp este de preferat tehnica întrebărilor dirijate, lăsând bolnavului timp de răspuns. Întrebările sunt scurte (nu se solicită mai multe elemente o dată) şi clare pentru pacient (nu se folosesc termeni medicali). La copii sau bolnavii inconştienţi anamneza se solicită aparţinătorilor sau comisiei. Răspunsurile se ascultă cu atenţie şi elementele importante sunt notate (nu vă bazaţi pe memorie!), pe cât posibil ordonat deoarece nu este timp pentru transcriere, iar căutarea în hârtii în timpul prezentării durează şi nu face impresie bună. Re foloseşte un ton respectuos, la persoana a doua plural. Se solicită obligatoriu: Date personale:
o o o o

1.

Nume Vârstă Profesie (actuală sau anterioară pensionării) Domiciliu.

1. 2.

Motivele internării pe cât posibil se sistematizează pe sindroame. Istoricul bolii actuale:
o

Spitalizări anterioare pentru aceeaşi boală (investigaţii anterioare, diagnostice puse, complicaţii apărute, tratamente efectuate şi rezultate obţinute) 1

durata şi cantitatea sângerării. 1. aspectul urinii) Afecţiuni genitale şi dermato-venerice Sistem nervos şi boli psihice Boli metabolice şi carenţiale. Se insistă mai ales pe antecedentele care au legătură cu boala sau organul afectat. reumatism poliarticular acut. fenomene de însoţire Ultima menstruaţie Climaxul Naşteri. Antecedente heredocolaterale şi personale patologice: o o o o o o o o o o o o o o o Se insistă pe internări anterioare. pe segmente: Cap. consistenţa. boli congenitale Avorturi spontane. inclusiv ochi. colecist. alergii. nas. afecţiuni stomatologice Aparat respirator şi tuberculoză pulmonară Inimă.o o o o Împrejurări şi mod de debut Evoluţia simptomelor până la internare (cât timp a dus boala pe picioare. frecvenţa. muncă prestată Loc de muncă. hepatită virală Pancreas Splină şi afecţiuni hematologice Rinichi şi diureză (frecvenţa şi orarul micţiunilor. terapeutice (pentru ce afecţiuni) sau provocate Evoluţia sarcinilor. urechi. greutatea copiilor la naştere. 1. ce analize a făcut până la internare. operaţii. boli infecţioase şi dermatovenerice. Condiţii de viaţă şi muncă o o o o o o Venit lunar Profesie. 1. noxe. aspectul şi culoarea scaunului Ficat. gât. hipertensiune arterială. ce l-a determinat să se interneze) Starea la internare Evoluţia simptomelor până în momentul examinării de către candidat. ce medicamente a luat. regimuri prescrise şi modul lor de respectare 2 . Antecedente personale fiziologice la femei: o o o o o o o Menarha (la tinere) Periodicitatea ciclului. disgravidii precoce sau tardive. rect. Datele se solicită activ. condiţii de microclimat Alimentaţie. toxice Număr de persoane în familie Locuinţă. sistematizat. artere şi vene periferice Stomac şi duoden Intestin. dacă a consultat medicul. cât timp a stat în pat.

sistemul osteoarticular). Auscultaţia cordului se face şi în decubit lateral stâng. ganglioni torace. Examinarea se face din dreapta bolnavului şi în picioare. tiroidă. Cercetarea vibraţiilor vocale nu este obligatorie (se face doar dacă este cazul). limbă. edemele. lombe şi manevră Giordano. reflexele. o o abdomen. puncte dureroase membre inferioare (ca şi la membrele superioare se va urmări ţesutul celular subcutanat. şi cu toracele aplecat înainte. Examinarea se face cu blândeţe. În timpul examenului obiectiv se pot pune întrebări suplimentare cu privire la simptomele segmentului examinat. Examenul nu este formal (nu se ridică stetoscopul înaintea terminării respiraţiei). bolnavul poate fi pus şi în ortostatism şi se urmăreşte mersul (nu este obligatoriu). membre superioare. Nu se omite ascultaţia axilelor. puncte dureroase. redoarei cefei. 3 . rinichi. nas. Indiferent de boală. faringe. Dacă este posibil. Înainte şi după efectuare candidatul se spală pe mâini. la cazurile grave segmente anatomice (rapid): cap. anticoncepţionale Suprasolicitări psihice. ganglioni axilari. arterele şi venele. de când fumează). pacientul este examinat complet. alte toxice Medicamente folosite în mod curent. de când bea). percuţia şi auscultaţia spaţiilor supraclaviculare. 2. muşchii şi tonusul muscular. ganglioni gât. ficat. Examenul fizic • • • • • • • Trebuie efectuat în aproximativ 7-8 minute. cafea. o o o feţe. gură. aparate 1. cantitate zilnică aproximativă. splină. menajând pudoarea bolnavului.o o o Uzul şi abuzul de toxice: alcool (produsul preferat. iar dacă este cazul. tutun (numărul zilnic de ţigări. dar se acordă o atenţie sporită organului bănuit suferind. ochi + reflexe pupilare urechi + auz. Se poate face pe: 1. manevră Chwostek. ţinându-l cât mai puţin timp dezbrăcat. ganglionii. mobilitatea coloanei cervicale. coloană dorso-lombară. mobilitatea.

hematocrit Număr de leucocite. După caz candidatul poate cere să i se arate o probă de produs patologic. se cer absolut toate datele considerate necesare pentru precizarea sau infirmarea diagnosticului. Investigaţii curente: Număr de hematii. precum şi pentru urmărirea evoluţiei şi eficacităţii tratamentului. Cererea şi notarea datelor se face pe cât posibil ordonat. inclusiv analizele considerate puţin probabil de a fi efectuate. segmentele pot fi descoperite succesiv. proteine totale. În funcţie de elementele de anamneză şi examen obiectiv. dacă au fost efectuate mai multe examinări. sistematizat. Solicitarea investigaţiilor • • • • • • Necesită aproximativ 5 minute. La sfârşit pacientul este anunţat că examinarea a luat sfârşit. etc. candidatul poate solicita comisiei explorări legate de acesta. posibilitatea omiterii unui organ este mai mică). hemoglobină.Dacă starea pacientului o permite. Înainte de solicitare se cere reprezentantului comisiei ca rezultatele analizelor de laborator şi explorărilor paraclinice să fie date în evoluţie. formulă leucocitară Număr de trombocite Vsh Fibrinogen. bolnavul este mai puţin stânjenit. • • după examinarea unui aparat. Se vor solicita: o o o o o o o o o Date generale ale bolnavului: Înălţime Greutate şi curba greutăţii Temperatură şi curbă febrilă Frecvenţă cardiacă şi curba pulsului Tensiune arterială în evoluţie Diureză şi curba diurezei Tranzit intestinal pentru fecale şi gaze Vărsături şi alte produse patologice. este preferabilă examinarea pe segmente şi nu cea pe aparate (este mai rapidă şi sistematizată. radiografii. acestea se pot cere pentru o studiere mai atentă în cursul timpului de gândire. Dacă există investigaţii care necesită o analizare mai lungă (trasee ecg. electroforeză Glicemie Lipide totale.). fiind ridicat o singură dată în poziţie şezândă. colesterol Probe de disproteinemie Transaminaze Amilaze serice o o o o o o o o o o o 4 .

Prezentarea de caz fiind o probă practică. Prezentarea propriu-zisă a cazului trebuie să se încadreze strict în 20 de minute. Se vor cere investigaţii biochimice. Prezentarea propriu-zisă • • Această etapă începe prin înmânarea biletului pe care este scris diagnosticul complet al bolnavului examinat (vezi capitolul de diagnostic pozitiv). virusologice. precum şi monitorizării pacientului. formei clinice (etiologice. Se începe cu investigaţiile uzuale. radioizotopice. în funcţie de elementele cazului şi cunoştinţele candidatului (etalarea inteligentă a acestora şi trecerea rapidă peste aspectele mai puţin stăpânite favorizează candidatul). patogenice.) stadiului funcţional-evolutiv. ts. o o Investigaţii necesare pentru diagnosticul bolilor asociate şi complicaţiilor. Investigaţii necesare diagnosticului diferenţial. morfologice. toate capitolele prezentării trebuind atinse. orice consideraţii teoretice se pot face numai legat de pacientul examinat (nu se face diagnosticul diferenţial şi tratamentul bolii ci al bolnavului). care dau relaţii directe. tq. apoi cu cele ajutătoare şi în final cu cele de excepţie. hematologice. Diagnosticul corect nu este singurul element esenţial. etc. Expunerea se concepe în limitele unei scheme generale. tc. precum şi formularea unor probleme de diagnostic diferenţial. contând mai mult modul cum este susţinut. histopatologice. iar cele scurte sunt considerate incomplete (din aceste motive se va consulta în permanenţă ceasul pentru adaptare la timpul rămas). etc. etc. expunerile mai lungi fiind întrerupte de comisie. parazitologice. Trebuie folosit numai pentru a nota punctele esenţiale ale prezentării deoarece nu se poate scrie cât se poate vorbi în 20 de minute (aproximativ 8-10 pagini). Investigaţii specifice cazului necesare precizării diagnosticului pozitiv. endoscopice. dar ele vor fi dezvoltate diferenţiat. acid uric Examen sumar de urină Examen orl Examen rectal Examen genital Examene serologice pentru lues Ecg Radiografie toracică Dacă se impune tratament chirurgical. Diagnosticul formulat poate să nu coincidă cu cel al comisiei. serologice. creatinină. de interrelaţii patogenice şi terapeutice.o o o o o o o o o o Uree. Timpul de gândire • • • • • • Este deosebit de scurt (doar 20 de minute!). bacteriologice. 5 . ecografice. radiologice.

complicaţii. pensionar de vârstă. Expunerea se face cu voce tare. • Particularităţile cazului pot fi abordate fie după formularea diagnosticului pozitiv. Fiind o situaţie reală. se precizează dacă pensionarea s-a făcut din cauză de vârstă sau de boală (de ce. Date clinice o Motivele internării se expun sistematizat. fost învăţător. sistematizat. evoluţie. doar cele esenţiale pentru diagnostic. fie la sfârşit. de când) Mediu de provenienţă (urban. Este preferabilă a doua modalitate. abordarea aspectelor particulare la sfârşitul expunerii permite o mai bună încadrare în timp (“în minutele care mi-au rămas la dispoziţie voi căuta să mă refer la câteva elemente care individualizează cazul examinat”). 6 . Date generale o o o o o o o Iniţialele subiectului examinat (niciodată numele întreg) Sex Vârstă Profesie actuală sau anterioară pensionării Dacă este cazul. analizând cazuri din diverse domenii de patologie. rural) Durata scursă de la internare..Z. internat în urmă cu o săptămână”. clar. deoarece se pot face şi consideraţii despre complicaţii. Prezentarea trebuie să evidenţieze modul logic în care candidatul se comportă şi analizează un caz. provenind din mediul urban. Expunerea cuprinde un număr de capitole obligatorii de durată şi pondere variabilă în funcţie de natura cazului: o o o o o o o o Date generale Date clinice Concluzie clinică Diagnostic diferenţial Diagnostic pozitiv Evoluţie. prognostic Tratament Probleme specifice cazului. astfel încât să atragă atenţia comisiei.• • • • • • • Sunt necesare mai multe exerciţii înaintea fiecărui concurs. simplu. Prezentarea de caz poate favoriza candidatul dacă acesta se pricepe să-şi pună în valoare cunoştinţele şi să evite cu abilitate aspectele mai puţin cunoscute (de exemplu: “nu insist asupra acestui element care este foarte clar”). Exemplu: “Onorată Comisie. Nu se fac afirmaţii fără suport real sau care nu sprijină concluziile formulate. prognostic şi tratament. am examinat bolnavul (bolnava) X. candidatul se referă la bolnav şi nu la boală şi va folosi ton personal. de 68 ani. De asemenea.

dar numai cele care au legătură cu diagnosticul şi restul expunerii: o o o o o o Heredocolaterale Genetice. În cadrul acestui capitol de date clinice se poate face. Trebuie stabilită etiologia.” “Am examinat un bolnav cu diagnosticul de ciroză hepatică ţinând seama de prezenţa hepatomegaliei ferme cu margine ascuţită şi a splenomegaliei. la sfârşit. suflu cardiac. prezentarea poate fi amănunţită. sau. am examinat un bolnav cu sindrom ascitic care pune problema etiologiei sale. de exemplu: o o “În concluzie. mai ales la cazurile complexe. Antecedentele pacientului. • Ţinând seamă de concluzia clinică se face o delimitare a principalelor probleme care vor fi discutate. La cazurile simple.) Un sindrom (de exemplu sindromul ascito-edematos) O boală (de exemplu ciroza hepatică). tutun. până la episodul actual). o Examenul fizic obiectiv se prezintă pe aparate. ocupând 8-10 minute. abuzuri alimentare. La cazurile complexe care se pretează la o discuţie ulterioară amplă se expun doar elementele care susţin diagnosticul. etapa evolutivă şi starea funcţională a ficatului. expunere la noxe şi la toxice. congenitale Fiziologice la femei Patologice Epidemiologice Mediu de viaţă şi muncă. specificându-se aceasta(”voi prezenta numai elementele patologice”. diagnosticul diferenţial al principalelor simptome sau semne o o o Concluzie clinică • Pe baza aspectelor arătate până aici se face o sinteză. “datele referitoare la celelalte aparate şi sisteme sunt în limite normale”). se ajunge la o concluzie clinică care poate fi: o o o Un simptom sau semn (de exemplu durere toracică. de toxice (alcool. etc. evoluţia ulterioară. cafea) şi medicamente. conform standardului foii de observaţie.o o Istoricul bolii (modalitatea de debut.” 7 .

Prima problemă pe care o voi aborda este cea a suferinţei pulmonare. a complicării cu o endocardită bacteriană sau tromboembolie). problema care se pune este de a stabili etiologia şi apoi celelalte elemente ale diagnosticului complet.” “Am examinat un diabetic insulino-dependent depistat de 12 ani. stabilirea formei clinice. de exemplu: o o “Am examinat un pacient cu suferinţă cardiacă veche. a producerii operatorii a unei insuficienţe mitrale. durerea epigastrică) folosind pentru excludere argumente anamnestice. Atunci când concluzi aclinică este un sindrom. care de trei săptămâni prezintă o simptomatologie pulmonară care a determinat internarea. Tendinţa de a înşirui rezultatele investigaţiilor la sfârşitul expunerii elementelor clinice nu este recomandată deoarece nu aduce o informaţie logică (bolnavul este supus acelor analize care pot aduce informaţii legate de precizarea sau infirmarea diagnosticului. Pentru logica prezentării se recomandă să se pornească de la diagnosticele cele mai puţin probabile şi să se sfârşească cu diagnosticul real şi deci cu investigaţia diagnostică. folosind investigaţiile de laborator şi paraclinice.” Diagnostic diferenţial • • • • • Obiectivul principal al primei părţi a discuţiei este de a stabili diagnosticul complet al cazului prin tehnica diagnosticului diferenţial. starea evolutivă a diabeticului şi interrelaţiile dintre ele. în cazul în cazul unei bolnave cu stenoză mitrală operată este ridicol să se mai facă diagnosticul diferenţial al valvulopatiei. în practică diferenţierea fiind cea care duce la stabilirea concluziei. a evolutivităţii procesului reumatismal. de examen fizic şi paraclinic. Atunci când concluzia clinică este o boală. de exemplu o durere abdominală de tip ulceros) se face diferenţierea acestui element (în exemplu dat . cu o hepatopatie cronică. Atunci când concluzia clinică este un complex de boli se discută pe rând fiecare afecţiune diagnosticată. urmărirea evoluţiei şi eficacităţii tratamentului). • Diagnosticul diferenţial se poate face referitor la: 8 . creând impresia reproducerii unui capitol de tratat şi nu corespunde logicii medicale elementare. Prezentarea diagnosticului diferenţial după precizarea diagnosticului pozitiv este livrească. diagnosticul diferenţial nu mai este necesar dar se discută alte probleme (spre exemplu. de regulă începând cu elementul acut iar apoi se fac corelaţii între diversele suferinţe. etc. stenoză mitrală în fibrilaţie atrială. descoperirea unor complicaţi. Diagnosticul diferenţial se face plecând de la concluzia clinică: o o o o Atunci când concluzia clinică este un simptom sau semn (situaţie mai rară.• Dacă pacientul are o patologie complexă. va trebui făcută o sistematizare a elementelor clinice. dar este necesară discutarea posibilităţii restenozării. urmând să analizeze apoi hepatopatia. la care de două săptămâni a apărut o stare febrilă a cărei cauză trebuie cercetată.

. 1. care va cuprinde obligatoriu: Diagnosticul afecţiunii principale (ca durată. gravă) Stadiu funcţional (compensat-decompensat) Complicaţii cu individualitate proprie • Diagnosticul afecţiunilor concomitente/asociate. etc. în perioada de stare. declin. stare.) cu următoarele elemente: 1. stadiul afecţiunii. Exemple: o o Bronşită cronică obstructivă acutizată. medie. morfologică. 1. probele paraclinice. în ordinea importanţei. debut. Insuficienţă respiratorie cu disfuncţie ventilatorie mixtă severă predominant obstructivă. constituind o bună ocazie de etalare a cunoştinţelor. capacitatea lui de a sesiza cât mai multe elemente legate de caz. Urmarea firească a aceste etape este formularea diagnosticului pozitiv. gândirea şi cunoştinţele candidatului.o o o • Bolile pentru care subiectul prezintă manifestări clinice şi paraclinice. urgenţă. 9 . Bolile pentru care pacientul nu prezintă semne şi simptome (“în această afecţiune se mai poate face teoretic diagnosticul diferenţial cu…” Complicaţiile şi afecţiunile asociate (facultativ) • Discuţiile prilejuite de diagnosticul diferenţial depind de tabloul clinic. care pot fi banalităţi sau boli importante (se vor menţiona toate. localizare Formă acută. subacută. patogenice. 1. insistându-se pe bolile mai frecvente. Cord pulmonar cronic. gravitate (formă uşoară. interes al comisiei. cronică Formă etiologică. Diagnostic pozitiv • • • Diagnosticul pozitiv se predă comisiei în scris. Entitate nosologică Formă anatomo-clinică. simpliste. 1. 1. etc. discuţiile nu trebuie limitate la nişte aspecte elementare. legate de caz. puseu. respectând aceleaşi puncte). forma clinică. patogenică Grad de evolutivitate/activitate. interrelaţii etiologice. etc. 1. 1. să demonstreze puterea de analiză şi asociere a candidatului într-o situaţie reală. Se va folosi cea mai scurtă formulare completă. ci trebuie să evidenţieze date moderne. convalescenţă Severitate. Hepatită acută virală posttransfuzională probabil de tip c. a raţionamentului şi maturităţii profesionale a celui examinat. gravitate. se vor prezenta datele care susţin sau infirmă diagnosticul.

o o o o Ciroză hepatică hepatitică (postvirusală) activă. instalată prin ruptură variceală. decompensată parenchimatos şi vascular. Evoluţie. posibilitatea: o o o Vindecării (complete sau cu defect. 1. declanşanţi şi semnele premonitorii Posibile (din punct de vedere teoretic). imediat (quo ad vitam): o o o Bun Rezervat Infaust. de natura agentului etiologic. precizând factorii predispozanţi. se poate menţiona acest lucru. eventual a unor scoruri diagnostice (se face o recapitulare a datelor pe care se bazează fiecare element constituent al diagnosticului pozitiv. eventual precizându-se planul viitor de investigaţii. Etilism cronic. (vârstă. complicaţii. complicată cu hemoragie digestivă superioară formă medie. boli asociate. complicată cu pionefroză stângă. exteriorizată prin melenă. Complicaţii: o o 1. elemente favorabile/nefavorabile de prognostic: o Vital.). Prognostic. Pielonefrită cronică uropatică colibacilară activă în stadiu de insuficienţă renală cronică compensată prin retenţie azotată fixă. În caz că unele din elementele necesare formulării complete nu pot fi stabilite din motive obiective. prognostic 1. o Apărute Probabile ţinând seama de argumente statistice. complicată cu fibrilaţie atrială permanentă cu ritm lent. sechele) Cronicizării Remisiunii 10 . Evoluţia naturală probabilă a cazului examinat (menţionându-se elementele care sugerează această eventualitate) şi evoluţia bolii în general (scurte consideraţii teoretice). grup caliceal superior. de particularităţile bolnavului. complicată cu meningită pneumococică. Pneumonie bazală dreaptă pneumococică. Stenoză mitrală reumatismală strânsă. o Al stării de sănătate (quo ad sanationem). Litiază renală oxalică stângă. în insuficienţă cardiacă clasa iii-a funcţională (nyha). • • Toate afirmaţiile făcute în diagnostic se argumentează pe baza unor criterii specifice. etc. stare de nutriţie.

etc. Şansele schimbării evoluţiei şi prognosticului bolii prin acţiune terapeutică: o o Realizabilă aici şi acum Posibilă pe plan mondial (teoretic). 11 . Funcţional (quo ad functionem).o o o Recăderii Recidivei. Pensionare de boală. posibilitatea: o o Compensării Decompensării. reprofilare profesională. în funcţie de: o o o o o o o o Vârstă Sex Formă clinică Etapă evolutivă Complicaţii Afecţiuni asociate Mijloace disponibile Cooperarea pacientului. o 1. schimbarea locului de muncă. Tratament • Principiile tratamentului sunt: o o o Instituire precoce Eforturi susţinute Individualizare la caz (şi nu teoretic). o Al capacităţii de muncă (quo ad laborem): o o Reluarea activităţii (în cât timp) Activitate cu orar redus. loc de muncă fără suprasolicitări fizice.

acasă. de prevenire a bolii: o o o Primară (“afecţiunea ar fi fost prevenită dacă…”) Secundar. o Curativ o o Radical Paleativ. la locul de muncă (temperatură. luminozitate. repaus relativ.• Tratamentul se face în scop: o Profilactic. ca primă urgenţă În continuare. de prevenire a complicaţiilor. o Dietetice: o o Calorii Glucide 12 . etc. • Mijloacele terapeutice sunt: o Igienice: o o o o Evitarea eforturilor fizice mari.) Îngrijirea bolnavului. aerisire. umiditate. • Tratamentul curativ are următoarele obiective: o o o o Etiologic Patogenic Substitutiv Simptomatic. a recidivelor bolii Terţiară. sau la pat. până la vindecare/stabilizare. până la ieşirea din spital După externare. spitalizare Evitarea suprasolicitărilor psiho-emoţionale Microclimat în spital. • Tratamentul curativ se face pe etape: o o o La internare. nursing.

previzibilă. criterii de depistare. modalităţi de prevenire Criterii clinice/paraclinice de apreciere a efectului terapeutic. Ca++. de ce Durata obişnuită.) Vitamine Alimente indicate/contraindicate Moduri de preparare indicate/contraindicate Numărul şi orarul meselor. probabilă. a administrării Reacţii adverse. Tipuri şi tehnici operatorii 13 . K+. criterii de supraveghere. eventual preparatele comerciale Acţiunea terapeutică pentru care au fost alese Doza exprimată în grame sau miligrame Ritmul şi orarul administrării Calea de administrare. urgenţă amânată.o o o o o o o o o Proteine Lipide Lichide Săruri minerale (Na+/NaCl. Medicamentoase: o o o o o o o o Denumirea comună internaţională. o Chirurgicale: o Indicaţii: o o o o De urgenţă De precipitare Temporizare. intervenţie “la rece”. etc. Fe.

) • • • Mijloacele terapeutice vor fi prezentate mai mult sau mai puţin amănunţit în funcţie de specialitate (nutriţie. laserterapie. tehnici de efectuat. Balneofizioterapice: o o Proceduri fizicale. chirurgical. După stabilirea schemei terapeutice a pacientului examinat se vor prezenta şi celelalte mijloace terapeutice utilizabile în boala diagnosticată dar neindicate la caz deoarece: o o o o o Sunt contraindicate la bolnav Au fost utilizate în trecut de bolnav fără efect sau au dat reacţii adverse importante Au preţ de cost ridicat Sunt inaccesibile aici şi acum Bolnavul nu cooperează sau refuză procedura terapeutică. dispariţia hepatocitolizei în hepatita acută virală) Epidemiologice (contagiozitate în bolile transmisibile) Convenţionale (de exemplu 3 săptămâni în infarctul miocardic acut necomplicat). imunoterapie. balneofizioterapie. de compensare): o Clinice (de exemplu dispariţia febrei şi artralgiilor în reumatismul articular acut. chirurgie. doze Staţiuni balneare indicate/contraindicate. chirurgical) Îngrijiri postoperatorii. o o o Indicaţii la externare: o o Igieno-dietetice Tratament medicamentos. etc. psihoterapie. radioterapie. o Reabilitare socio-profesională: o Reintegrare fără sau după concediul medical 14 .o o o Risc operator (anestezic. o Alte mijloace terapeutice (acupunctură.) Mijloacele terapeutice se vor prezenta pe etape. • La sfârşitul acestui capitol se vor preciza: o Criterii de eliberare din spital (de externare. etc. psihiatrie. boli interne. de vindecare. etc. balnear.

sau influenţează conduita terapeutică Răspuns sau rezistenţă la tratament • Dificultăţi de diagnostic şi tratament. limite. imprecizii ale candidatului (un fel de autocritică): o o o Cauze proprii cazului (particularităţi referitoare la teren. simptome rare. Importanţa practică a acestor particularităţi şi dificultăţi (au sau nu relevanţă pentru evoluţia şi tratamentul pacientului). evoluţie sau complicaţii neobişnuite) Cauze legate de serviciul unde este îngrijit bolnavul (timp scurt de la internare. etc. agravante. atipice. incertitudini.). Mod de dispensarizare: o Obiective: Urmărirea parametrilor clinici şi paraclinici Supravegherea respectării schemei terapeutice Reajustarea tratamentului. Probleme specifice cazului • Particularităţi. Etiopatogenie Vârstă Sex Evoluţie Complicaţii Asociaţii morbide neobişnuite. elemente neobişnuite sau mai rare: o o o o o o o o Boală oligosimptomatică. 15 . etc. investigaţii insuficiente sau inaccesibile. o o o Durată şi ritm Parametrii clinici/paraclinici urmăriţi Cine supraveghează bolnavul.o o o Reprofilare Pensionare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful