Academia de Studii Economice Bucuresti

Managementul serviciilor

Pentru a înţelege modul în care nevoia socială determină apariţia de servicii se impune o clasificare a acestora după anumite criterii. că şi produsele sunt cumpărate pentru serviciile pe care le oferă. nu a fost recunoscută mult timp. indirect. în principal. de sfera şi structura trebuinţelor. în economia ţărilor dezvoltate. 2. Nevoia socială nu trebuie confundată cu cererea de produse şi servicii. datorită faptului că ele pot crea locuri de muncă într-un număr care să limiteze problema şomajului. Stimulentul esenţial al apariţiei şi amplificării serviciilor îl constituie nevoia socială (dorinţă. S-a observat. Nevoia socială poate fi definită ca fiind ansamblul dorinţelor a căror satisfacere este considerată de membrii unei colectivităţi ca fiind indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă în conformitate cu nivelul de dezvoltare şi statutul grupului. serviciile au devenit principalul element dinamizator al competiţiei economice. . Nevoile sociale sunt o creaţie a istoriei şi a structurilor sociale. De exemplu. Sfera serviciilor capătă dimensiuni tot mai mari în viaţa social-economică a unei ţări civilizate. autoturismul este. cerinţă). o nevoie socială obiectivă. fiind o categorie a pieţei. Nevoi generale care reprezintă un ansamblu de cerinţe individuale. În cursul ultimelor 20-30 de ani această stare de spirit s-a schimbat profund. Importanţa crescândă a serviciilor în economie şi ascensiunea lor spectaculoasă din ultimul timp au intensificat preocupările pentru cunoaşterea acestui sector de activitate. ca urmare a acţiunii unor factori obiectivi. între care reţinem:  Din punct de vedere al ariei de cuprindere: 1. Ele variază în funcţie de nivelul de dezvoltare a societăţii. de impulsul ştiinţei şi tehnicii etc. este adesea necesar un vehicul individual. Importanţa activităţilor de servicii. atunci când distanţa de la şi până la locul de muncă este mare.ROLUL SERVICIILOR ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALĂ În ultimul deceniu. când se anulează garnituri de tren sau se suspendă linii ale mijloacelor de transport în comun. manifestate nu direct de fiecare membru al societăţii (colectivităţii) ci. Nevoi individuale care se manifestă ca cerinţe directe ale fiecărui membru al colectivităţii. serviciile fiind neglijate şi în acelaşi timp încadrate pentru totdeauna în sfera neproductivă. în acest caz. ca cerinţe ale întregii societăţi (colectivităţi). Aceasta din urmă. are o sferă mai restrânsă cuprinzând numai o parte a nevoii sociale care este satisfăcută prin procesul de vânzarecumpărare. de altfel.

Nu se pot produce bunuri şi nu pot fi prestate servicii decât punând în funcţiune maşini. încălţămintea etc. artă. turism. prelucrând resurse materiale şi angajând mână de lucru în proporţie şi calităţi care sunt definite prin consideraţii tehnice. Odată apărută şi devenită conştientă. cumpărare de servicii. Astfel. ci şi sub forma nevoilor generale. dar uzanţa face ca acelaşi termen să fie utilizat. sport etc. la rândul lor. Realizarea acestui confort este posibilă numai în condiţiile existenţei unor servicii corespunzătoare ca volum şi structură: mijloace moderne de transport urban. ele rămânând simple aspiraţii.). nevoia de locuinţă capătă noi dimensiuni. ci şi existenţa unui anumit confort: instalaţii şi dotări de încălzire. se va vorbi de nevoi ale aparatului de producţie. recreare. Nevoia socială de servicii se manifestă nu numai sub forma nevoilor individuale.T. odihnă. cum ar fi: hrana. în caz contrar. nevoia socială poate fi satisfăcută pe mai multe căi: consum de produse din gospodărie proprie. noile exigenţe în raport cu forţa de muncă impun creşterea preocupărilor pentru educarea. nu de puţine ori. pentru a caracteriza ansamblul mijloacelor necesare pentru atingerea unui anumit obiectiv (misiuni). ocrotirea sănătăţii etc. artă.S. situarea locuinţei la o anumită distanţă faţă de locul de muncă etc. Progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică antrenează apariţia. toate acestea realizându-se pe seama serviciilor: cultură. servicii de administrare locativă. procesul de urbanizare şi alţi factori care însoţesc R. energiei şi gazelor.. instruirea. dezvoltarea şi diversificarea nevoilor spirituale şi sociale care sunt satisfăcute pe seama serviciilor. de unde decurge atenţia deosebită ce trebuie acordată învăţământului. servicii oferite de societate. în condiţiile vastului proces de urbanizare. • nevoi sociale care sunt determinate de interesul fiecărui individ şi al societăţii de a conserva sănătatea şi de a da longevităţii şi vieţii un sens pozitiv (odihnă. Aflându-se permanent înaintea producţiei.. servicii de distribuire a apei. De asemenea. instalaţii de iluminat. spaţiu special pentru odihnă activă şi recreare. Termenul de nevoie este folosit cel mai adesea în legătură cu fiinţa umană. tehnică modernă de dirijare a circulaţiei. îmbrăcămintea. Astfel.Nevoile individuale. Satisfacerea acestei nevoi presupune nu numai existenţa locuinţei ca spaţiu de desfăşurare a activităţii casnice. învăţământ). servicii de telecomunicaţii etc. se împart în trei categorii: • nevoi primare (fiziologice) care sunt indispensabile vieţii. • nevoi secundare (spirituale) care sunt necesare pentru instruirea şi educarea speciei umane. ocrotirea sănătăţii oamenilor faţă de eventuale nocivităţi. contemporană generează noi cerinţe sociale: protejarea mediului înconjurător. dar nu indispensabile pentru a supravieţui (cultură. Nevoile generale de consum sunt satisfăcute prin intermediul unor servicii . formarea şi perfecţionarea acesteia. Structura şi nivelul calitativ al bunurilor şi serviciilor trebuie să răspundă nevoilor sociale. Chiar şi în structura unora dintre nevoile sociologice apar modificări. întreţinerea şi revitalizarea drumurilor etc. nevoile sociale constituie un impuls al producţiei materiale şi spirituale. mutaţiile structurale ce intervin în economie. a posibilităţilor societăţii de a le satisface. cumpărare de mărfuri. În acest sens.

În concluzie. pe această bază. elevi şi studenţi/1000 locuitori etc. reţeaua unităţilor de cultură. dezvoltată şi completată. de asemenea. menite să contribuie la creşterea eficienţei activităţii diferiţilor agenţi economici şi. potenţialul de cercetare. de leasing etc. de informatică. Funcţia forţa motrice a dezvoltării economice Conţinutul evoluţie continuă a nevoilor de servicii atât în ceea ce priveşte volumul şi structura celor de bază şi a celor derivate. analize economice. cu contribuţia unui important număr de specialişti plecînd de la ideea că noul tip de economie este deja o realitate în ţările dezvoltate unde sectorul serviciilor este preponderent şi reprezintă peste 60% în ocuparea populaţiei şi crearea PIB-ului.): Rolul şi funcţiile serviciilor Tabelul 1.) care sunt subvenţionate de la bugetul de stat sau de la bugetele colectivităţilor locale. care poate fi considerată obiectivă. Aprecierea nivelului de trai al unei naţiuni nu este posibilă fără luarea în considerare a unor indicatori care exprimă direct sau indirect consumul de servicii: asistenţa medicală. sănătate.I.publice (învăţământ. Diversitatea şi complexitatea serviciilor ridică nenumărate obstacole în tratarea lor unitară. fac necesa-ră adaptarea ofertei la cerere prin noi şi noi produse. protecţia mediului etc. Sincroniza-rea este valabilă în sensul că serviciile devin o consecinţă a dez-voltării economice . Nevoile generale ale aparatului de producţie generează. precum şi prin intermediul unor servicii private a căror contravaloare este achitată de beneficiarii acestora. la satisfacerea nevoilor individuale ale membrilor societăţii. urmărind ca dumneavoastră să le aprofundaţi din bibliografia recomandată (tabelul. volumul serviciilor pe locuitor. Această gîndire a fost influenţată. stocul de învăţământ. Gîndirea cu privire la sfera serviciilor a apărut dintr-o necesitate. Importanţa serviciilor în viaţa economico-socială Vom reda sintetic câteva din funcţiile serviciilor care definesc importanţa lor economico-socială.B.. creşterea şi diversificarea nevoilor sociale se manifestă ca o cerere de servicii. volumul şi producerea cheltuielilor pentru cercetare şi învăţământ în P. lucru de altfel. extrem de dificil de realizat. 1. apariţia unor servicii de cercetare. artă şi sport.

repaus fizic prin îndeletniciri culturale. diminuarea stresu-lui.adaptarea fiinţei umane la transformările rapide din ştiinţă şi tehnică îmbunătăţirea calităţii resurselor umane şi a individului în general folosirea capacităţii de muncă a factorului uman atragerea femeii în ac-tivitatea socială elementele progresului tehnic nu pot fi asimilate fără serviciile de cunoaştere şi creare de competenţe specifice. transporturi. se pot ampla oriunde pe teritoriu şi conferă un statut social foarte benefic întreprinzătorilor creând acea pătură socială mijlocie care constituie motorul dezvoltării în piaţa liberă prin diversificarea surselor de trai. repaus intelectual prin efort fizic. proceduri pentru revitalizarea funcţiilor organismului prin preluarea unor activităţi efectuate de către înşişi consuma-torii dând acestora posibilitatea de a folosi timpul potrivit obiec-tivelor fiecăruia organizare teritorială şi socială armonioasă ridicarea calităţii vieţii folosirea raţională a timpului liber şi reface-rea capacităţi de muncă economia de timp . destindere. turism etc. de aceea firmele din acest domeniu. sănătate. cultură. în majoritate IMM-uri. Şi reciproca este valabilă în sensul că progresul tehnic este o sursă de îmbunătă-ţire a calităţii serviciilor şi de creştere a diversificării acestora serviciile oferă posibilitatea ridicării nivelului cultural general şi de specialitate şi conferă indivizilor starea de bine datorată poziţiei între semeni serviciile sunt generatoare de noi locuri de muncă şi tot ele contribuie la menţinerea stării de sănătate a funcţiilor organismu-lui uman multe servicii se pretează mai bine forţei de muncă feminine datorită unor caracteristici ale temperamentului şi stilului de viaţă al femeilor serviciile presupun investiţii mult mai mici decât producţia de bunuri materiale. prin gospodăria comunală.

de inventariere. prin serviciile geologice. II. 107 . adică noul motor al dezvoltării nu este gospodăria ci producţia industrială modernă care se bazează tocmai pe aceste servicii. consultanţă etc. O primă etapă o constituie teoria celor trei stadii de dezvoltare (autori Clark-Fisher-Fourastie) care vizează transformarea economiei agrare în economie industrială şi apoi în economie postindustrială la care se adaugă un al patrulea stadiu (stadiul cuaternar) datorat dezvoltării tehnologiilor informaţionale. de cunoaştere. – teoria serviciilor de producţie şi a serviciilor avansate. serviciile contribuie la cunoaşterea nevoilor indivizilor şi colec-tivităţilor şi informează producătorii de bunuri materiale privind volumul şi structura acestor nevoi Relaţia dintre servicii şi dezvoltarea economică Această relaţie a suscitat interesul specialiştilor care au contribuit la închegarea unei viziuni teoretice în două etape:1 I. Bucureşti. colectare. reciclare.transmiterea şi prelua-rea informaţiilor protejarea mediului na-tural şi a celui antropic (făurit de om) mijloc de legătură între nevoile producţiei şi nevoile populaţiei prin serviciile de difuzare a presei scrise. Cea de a doua etapă a analizei o constituie abordările neo-industriale cu două orientări predominante: – teoria autoservirii – conform căreia creşterea productivităţii şi gradul înalt de înnoire a produselor de larg consum vor determina o substituire a serviciilor achiziţionate din piaţă cu servicii produse în cadrul gospodăriei. valorificare a deşeurilor etc. 2. Ed.): 1 Agnes Ghibuţiu – „Serviciile şi dezvoltarea. 2000. De la prejudecăţi la noi orizonturi”. internet. cine-matografie. de sortare. Expert. prin audiovizual. Modelul trisectorial utilizat încă destul de mult în explicarea expansiunii serviciilor are mai multe variante de interpretare în funcţie de autori (tabelul nr. I. p.

45) preluat în Agnes Ghibuţiu – „Serviciile şi dezvoltarea”.Progres tehnic tatea cererii în funcţie de venit [Clark] [Fourastie] OFERTĂ Limitarea evoluţiei produc-tivităţii prin dominarea unui factor de producţie [Wolfe] Limitare prin creştere natu-rală. p. gaz. elasticitatea cererii în mediu pâfuncţie de venit < 0. 2000. elasticitatea cererii în funcţie de venit 0. Expert. apă) Sector terţiar: Comerţ. dominarea factorului de producţie „muncă”. VARIABILE ŞI DETERMINANŢI (în funcţie de autori) CERERE SECTOR Structura nevoilor. Sursa: Adaptare după Gruhler (1990. profe-sii libere. Ed. asigurări. dominarea factorului de producţie „capital” Satisfacerea nevoilor de bunuri moderne şi de lux. p. 109 . elastici.5 nă la ridicat Satisfacerea nevoilor nevitale prin bunuri materiale tendenţial uniforme. Variante de interpretare a mutaţiilor structurale în contextul teoriei trisectoriale Tabelul 2. alte servicii private şi publice Progres Satisfacerea nevoilor de teh-nic bază. transporturi. Bucureşti. bănci. industria prelucrătoare şi servicii publice (electricitate.5-1 Progres tehnic ridicat Limitare prin condiţii mecanice – tehnice. dominarea factorului de producţie „pământ” Sector primar: Agricultură şi silvicultură Sector secundar: Industria extractivă. elasticitatea cererii în funcţie de venit > 1 Progres tehnic scăzut sau absent Limitare prin capacitate fizică şi psihică.

– acreditează ideea că un sector al serviciilor dezvoltat este caracteristic numai economiilor ajunse într-un stadiu avansat al evoluţiei şi la niveluri înalte ale veniturilor. – neglijarea constrângerilor determinate de factorul timp.). manufacturieră cu munca intelectuală. Limitele acestei teze sunt: – supraestimarea vitezei de difuziune a tehnologiilor IT (care în realita-te este influenţată de decizii politice. existenţa infrastructurii adecvate. – apare chiar concepţia nocivă că nu trebuie „sărite” anumite etape de evoluţie economică în sensul că economiile în curs de dezvoltare nu au nevoie de un sector de servicii puternic. Teza „societăţilor post-industriale şi respectiv a „economiilor de servicii” caracterizarea atribuită societăţii secolului XXI defineşte calitatea vieţii ca fiind măsurabilă prin disponibilitatea de servicii – sănătate. – neglijarea rolului serviciilor de producţie şi a celor sociale şi publice. . În cadrul etapei neo-industriale o primă teorie este cea a „autoservirii” sau a „substituţiei” conform căreia tendinţa în societatea contemporană este nu în creşterea volumului serviciilor oferite gospodăriilor (în calitate de purtătoare de cerere) ci în transformarea lor în autoservicii (transportul public înlocuit cu mijloace auto proprii. petrecerea timpului liber etc. serviciile de curăţătorie şi spălătorie prestate de către gospodării etc. unul din motive fiind creşterea constantă a preţurilor.) – încercarea de a substitui economia informaţiilor conceptului „economia serviciilor” pentru că serviciile sunt de o mare eterogenitate şi au interac-ţiuni multiple cu restul economiei naţionale care nu pot fi explicate prin dez-voltarea noilor tehnologii informatice. nucleul noii revoluţii industriale.Limitele modelului trisectorial: – exagerarea rolului serviciilor de consum tradiţionale. dezvoltarea serviciilor va substitui munca brută industrială. învăţământ şi educaţie. acesta având influenţe negative asupra ritmului creşterii economice. esenţa stadiului cuaternar al dezvoltării economice. – neglijarea influenţei preţurilor relative. Conform acestei teze. bariere-le sociale şi culturale etc. Societatea post-industrială astfel definită prezintă următoarele limite: – oferă doar o explicaţie vagă asupra fundamentului creşterii serviciilor în economiile avansate. Teza „societăţilor informaţionale” consideră noile tehnologii în domeniul informaţiei şi telecomunicaţiilor.

turismul rural. Limitele teorie sunt: – exacerbarea rolului motor al serviciilor industriale în dezvoltarea serviciilor neglijând dinamica ascendentă în sectoare precum turismul industrial. Această teorie are câteva puncte forte dar şi unele limite. servicii necesare în contextul pregătirii capitalului uman impus de noile structuri ale producţiei. – evidenţierea posibilităţilor de standardizare a producţiei unor servicii ceea ce va permite comerţul internaţional precum şi realizarea unor economii de scară. servicii necesare pentru coordonarea sau reglementarea dimensiunii spaţiale a sistemului de producţie în ansamblul său. noile servicii de sănătate care sunt pieţe determinate de formele noi de manifestare a consumului şi care nu depind direct de modul de producţie. Modelul are următoarele limite: – neglijează faptul că „autoservirea” se pretează numai anumitor servicii.Modelul consideră deci că evoluţia societăţii se face în direcţia „economiei autoservirii” în gospodării şi nu a „economiei serviciilor” formale furnizate de dezvoltarea industrială. cit. 115 . op. servicii care fac parte integrantă din procesele de distribuţie şi financiare a tranzacţiilor cu bunuri materiale. – neglijează evoluţia rapidă a cererii pentru servicii din partea gospodăriilor. – evidenţierea dinamicii înalte a serviciilor industriale. iar oferta de muncă este tot mai mult absorbită în acest sector (care are totuşi o productivitatea mai scăzută). Teoria serviciilor de producţie şi a serviciilor avansate (acestea din urmă fiind expresia abordării lor strategice şi strict specializate) se opune teoriei autoservirii considerând la baza creşterii şi dezvoltării serviciilor o constituie modificările structurii producţiei de servicii cu înalt grad de diferenţieri ca răspuns la nevoile proceselor moderne de producţie care reclamă o serie de servicii denumite „intermediare” sau complementare:2     servicii de producţie furnizate direct firmelor. Punctele forte sunt: – evidenţierea complementarităţii bunurilor materiale şi serviciilor. 2 Agnes Ghibuţiu.. p.

Pentru ei transportul. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de volum. 3 Agnes Ghibuţiu. D. op. cit. greutate sau cantitate a obiectelor materiale”. În economiile contemporane serviciile au un rol strategic în procesul dezvoltării economice. – includerea în categoria „servicii de producţie” a serviciilor financiar-bancare. Smith. dintre ofertă şi cerere şi nici de organizarea clasică a muncii bazată pe diviziune şi specializare. •Contributia serviciilor la cresterea economica. revizuind conceptia despre cresterea economica. bancile erau „intermediari”utili in masura in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare. la productia de serie.3 Este evidentă. eroarea de a absolutiza rolul serviciilor în economie sau de a le minimaliza. la introducerea progresului tehnic. de asigurări. Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei. Mult timp serviciile au fost ignorate. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a productivitatii. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale in producerea de avere. Say. p. În prezent se manifestă o tendinţă de integrare a utilizatorilor intermediari şi finali în procesul de definire a bunurilor şi serviciilor ca expresie a paradoxului globalizării sistemului ofertei simultan cu o accentuată diferenţiere a cererii individuale. Mill. Există în mod clar legături de interconexiune şi de interdependenţă între servicii şi industrie. de asemenea. S. 120 . Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt susceptibile la mecanizare. considerate neproductive (A. Marx).– neglijarea unor segmente de servicii deosebit de importante şi destul de dinamice precum serviciile publice. comertul. Toate aceste teorii au plusurile şi minusurile lor.. între servicii şi restul economiei. de tranzacţii imobiliare. au vocaţia de a demon-stra că nu mai putem vorbi de separaţia tradiţională dintre producţie şi consum. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca valoare. Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii personale si domestice. Ricardo. Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea economica si la cresterea calitatii vietii. Paul Heyne spune ca „cresterea economica consta nu in sporirea productiei de lucruri ci in productia de avere.

Daca in societatea preindustiala stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim. utilizarea produselor →ntretinerea. Deseuri au existat dintotdeauna. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie. Datorita complexitatii crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a planifica riguros dezvoltarea si realizarea lor. In plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau de consum se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane. aplicarea noilor tehnologii nu este posibila fara calificarea superioara a personalului. 5. In economia moderna cresterea economica presupune investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman. de cercetare →dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei tehnicii de productie. Este vorba de distributia fizica (deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste. Se adauga activitatea de promovare a vanzarilor si activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor livrate. la consumatori din ce in ce mai numerosi. Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei industriale si de dezvoltarea productiei de masa. refacerea sau repararea si potentarea valorii de intrebuintare a acestora. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau productie . Utilizarea noilor echipamente. 4. 3. 6. la distante din ce in ce mai mari) si operatii economice (stabilirea numarului de verigi prin care trec marfurile de la producator la consumator. Cu cat un produs este mai „avansat” cu atat aceste activitati sunt mai complexe si mai costisitoare. Importanta si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii procesului de productie. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii. 2. Ele sunt: 1. Astfel activitatea de cercetare.In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie materiala si spirituala. de cresterea gradului de complexitate a economiei. de distributie →fara de care un produs nu poate fi accesibil consumatorilor. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor cat si a rezultatelor. Aceasta functie cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si economice care au loc din momentul iesirii produselor din procesul de productie pana cand ajung la utilizatorii finali. de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare →alaturi de functia de cercetare si educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in pregatirea productiei si chiar in derularea procesului de productie propriu-zis. azi intr-o societate informationala majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa lucreze cu calculatorul. Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii si schimburile in modul de productie proveneau in cea mai mare parte din experientele acumulate de om asupra masinii pe care o foloseste. de educatie(invatamant) →este strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare. gestiunea si reciclarea deseurilor→este considerata una din cele mai importante functii. de alegerea furnizorilor. la obtinerea lor intr-un timp mai scurt si cu un consum mai redus de factori de productie. de alegerea formelor de vanzare practice). adaptarea cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora.dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi. Foarte rar ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament de cercetare.

a organizarii si nivelului calificarii fortei de munca). In 1928 Cobb si Douglas formuleaza prima functie de productie: Y=A*Lα*K β Y – marimea efectului economic (output-ului) L – numarul de lucratori K – capitalul fix utilizat α.rata anuala a influentei progresului tehnic t – timpul. Ulterior se ia in considerare si aportul altor factori ca progresul tehnic inteles in sens larg (progresul dotarii tehnice. Astfel au aparut probleme legate de gestiunea deseurilor mai ales a acelor deseuri a caror reciclare este foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate in circuitul natural. A – constanta ce exprima raportul productie-factori.arata cu cate procente creste productia la cresterea cu 1% a capitalului fix. Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta anumite particularitati. Contributia serviciilor la cresterea economica poate fi cuantificata cu ajutorul functiilor de productie Cobb-Douglas. Din acest punct de vedere serviciile se impart in: – prestatii intensive in munca → presupun un volum mare de munca manuala. Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura produsului pana la 80% din costurile totale ale acestora.umana.72) λ . Ca urmare nu orice dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala masura la progresul economic intern.β . a tehnologiei.numarul natural (2.coeficienti de elasticitate α . Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat inevitabil acumularea si concentrarea deseurilor. la obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii comertului cu servicii. β .exprima cu cate procente creste volumul productiei atunci cand cantitatea de munca utilizata creste cu 1%. mediu sau mai putin calificata – prestatii intensive in inteligenta → necesita un personal relativ putin numeros dar cu calificare inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea economiei. . Functia de productie cu progres tehnic a fost exprimata de Tinbergen si Sollow: Y=A*Lα*K β*eλt e .

Cea mai dificila este exprimarea aspectului psihologic. relatia serviciilor cu timpul liber 3. consumul de servicii 2. Se recomanda gruparea acestor indicatori in trei categorii: economici. Rodica Minciu. socio-demografici. mediul inconjurator. calitatea relatiilor umane precum si perceperea subiectiva a tuturor acestor elemente de catre indivizi. de aceea se utilizeaza maimulti indicatori partiali. Este greu de exprimat printr-un singur indicator sintetic.•Serviciile si calitatea vietii Calitatea vietii este un concept complex care vizeaza atat latura materiala a vietii oamenilor cat si pe cea spirituala. De aceea vom sublinia contributia serviciilor la calitatea vietii luand in considerare trei aspecte considerate relevante: 1. a satisfacerii intereselor personale. Dintre indicatorii economici cel mai semnificativ este PNB/loc dar el reflecta mai ales latura cantitativa a bunastarii nationale. INTERDEPENDENTELE SERVICIILOR IN ECONOMIE SI SOCIETATE Sursa: Maria Ioncică. Gabriela Stanciulescu – Economia serviciilor . a elementelor subiective. ecologici.

refacerea (repararea) sau potentarea valorii de intrebuintare a produselor Gestiunea si reiclarea deseurilor Contributia la cresterea calitatii vietii    Consumul de servicii Realtia cu timpul liber Degradarea si protejarea mediului  .Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala Contributia la cresterea economica     Informatii economice Activitati de cercetare si educatie Aprovizionare – productie – distributie Intretinerea.

univ. 1999 Prof. Gabriela Stănciulescu – Economia serviciilor. Oana Aabaluta .drd. 2000 Maria Ioncică. Uranus.univ. București. Expert. Ed.dr. Prep. De la prejudecăţi la noi orizonturi.dr. Armenia Androniceanu. Conf univ.Bibliografie Agnes Ghibuţiu – Serviciile şi dezvoltarea. Bucureşti. Rodica Minciu. Ed.Managementul serviciilor publice . Ion Plumb.editia a II-a .