P. 1
Curs Autocad Basic

Curs Autocad Basic

4.5

|Views: 2,071|Likes:
Published by flomanea

More info:

Published by: flomanea on Mar 30, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/20/2013

pdf

text

original

Sections

Sisteme de coordonate.

SISTEMUL DE COORDO ATE U IVERSAL WCS( world coordinate system) – este un sistem de axe de coordonate rectangular, având originea în colţul stânga-jos al ecranului, axa OX orientată spre dreapta, axa OY orientată în sus, axa OZ perpendiculară pe OX , OY şi având sensul dinspre ecran spre utilizator. SISTEMUL DE COORDO ATE DEFI IT DE UTILIZATOR UCS (user coordinate system) – originea şi direcţiile axelor X,Y,Z pot fi mutate, rotite sau chiar aliniate cu obiectele desenului, axele rămânând perpendiculare între ele. Comanda UCS permite poziţionarea originii sistemului de axe oriunde în planul bidimensional sau tridimensional, alegând punctul faţă de care se raportează desenul. Comanda UCS • Origin - specifică o nouă coordonată X,Y sau Z a punctului origine; • 3point - permite stabilirea axelor X, Y prin specificarea originii şi a unui punct pe fiecare axă; • OBject - defineşte un sistem de coordonate pe baza unui obiect selectat;

Bara de instrumente corespunzătoare comenzii UCS • Z - roteşte axele X,Y în jurul axei Z; • Prev - determină revenirea la sistemul UCS anterior. Se pot reface ultimele 10 UCS folosite; • Restore – reface un sistem UCS denumit anterior; • Save – stochează sistemul UCS curent, folosind numele specificat.

• Del – şterge un sistem UCS stocat; • <World> - stabileşte ca şi sistem UCS curent sistemul WCS. Comanda UCSICO • On - activează pictograma UCS; • OFF – dezactivează pictograma UCS; • All – aplică modificările pictogramei UCS în toate ferestrele de vizualizare; • Noorigin – afişează pictograma UCS în colţul stânga–jos al ferestrei de vizualizare; • ORigin - afişează pictograma UCS în punctul (0,0) al sistemului UCS curent. În AutoCAD există patru modalităţi de introducere a coordonatelor unui punct. ▫ Utilizarea coordonatelor absolute : sunt măsurate totdeauna faţă de origine(0,0,0), se introduc de la tastatură, scriind valorile pentru axele X,Y sau X,Y,Z (separate prin virgulă). La introducerea coordonatelor polare , modul de introducere este distanţă<unghi (Ex. 25<150 unghiurile se măsoară în sens invers acelor de ceasornic). Dacă liniile care alcătuiesc un obiect nu sunt ortogonale, desenul este greoi, lipsit de precizie. ▫ Utilizarea coordonatelor relative: specifică poziţia faţă de ultimul punct desenat, este o metodă mai directă şi poate fi utilizată atât pentru coordonate rectangulare cât şi polare. Coordonatele relative pot fi diferenţiate faţă de cele polare prin simbolul @ care precede valorile introduse. ▫ Introducerea directă a distanţe: se poate specifica direcţia şi distanţa celui de-al doilea punct faţă de primul punct. ▫ Afişarea coordonatelor: fereastra de afişare a coordonatelor este prezentă în colţul stânga jos. Configurarea facilităţilor de desenare AutoCAD include anumite facilităţi (Drawing Aids) care ajută la crearea unor desene precise:

• Ortho – acest mod ajută la desenarea liniilor ortogonale, cursorul se deplasează fie vertical fie orizontal ( se poate activa/dezactiva apăsând F8); • Solid Fill (FILL) – opţiunea stabileşte dacă anumite obiecte au şi conţinut, nu numai contur; • Quick Text (QTEXT) – înlocuieşte elementele de text din desene cu casete goale, indicând conturul obiectelor tip text. Reduc operaţiile de regenerare (REGEN) şi redesenare (REDRAW); • Blips (BLIPMODE) – controlează afişarea marcajelor temporare; • Highlight (HIGHLIGHT) – permite evidenţierea obiectelor selectate; • Groups – activează sau dezactivează modul de selectare Group, selectarea unui obiect dintr-un grup va duce la selectarea întregului grup de obiecte; • Hatch – dacă opţiunea este activată, selectarea unei haşuri asociative determină şi selectarea obiectelor de contur. Snap (Salt) – când această opţiune este activată , cursorul în cruce este forţat să se deplaseze de-a lungul şi de-a latul unei reţele de puncte de salt invizibile. Se poate stabili pasul pe X, Y. Opţiunile Snap Angle, X Base, Y Base controlează unghiul de rotaţie al grilei faţă de sistemul UCS curent şi coordonatele originii reţelei de salt. Se activează sau dezactivează cu F9, ctrl + B sau de pe bara de stare.

Grid (Grilă) – pe lângă reţeaua de puncte invizibile se poate folosi şi o reţea de puncte vizibile pe suprafaţa de desenare. Când este activată, punctele

grilei devin vizibile, fiind spaţiate conform X Spacing şi Y Spacing. De obicei reţeaua Grid se corelează cu reţeaua Snap. Se activează sau dezactivează cu F7, ctrl +G sau de pe bara de stare. Isometric Snap/Grid (grile izometrice) – ajută la crearea desenelor bidimensionale izometrice. Osnap (DDOSNAP) (salturile la obiecte) – aceste moduri sunt folosite pentru identificarea simplă şi directă a punctelor cheie corelate cu obiectele desenului. Pentru activarea meniului pop-up al cursorului se ţine apăsat shift şi se apasă butonul dreapta de la mouse. Dacă se activează bara cu instrumente Osnap, aceasta poate fi afişată atât vertical cât şi orizontal. Versiunea AutoCAD 14 ŞI 2000 prezintă 13 moduri Osnap, dintre care se amintesc:

• • • •

Center – găseşte centrul unui cerc sau arc de cerc; Endpoint - găseşte capătul unei linii sau unui arc; Insertion – găseşte punctul de inserare al obiectelor tip text sau bloc; Intersection – localizează intersecţia dintre două linii, arce, cercuri sau orice combinaţii ale acestora; • Midpoint – găseşte punctul median al unei linii sau al unui arc; • Nearest – găseşte punctul aparţinând unui obiect care se află cel mai aproape de punctul selectat;

• Node – localizează un punct; • Perpendicular - returnează punctul de intersecţie al obiectului selecta cu o linie perpendiculară pe acel obiect, coborâtă în punctul curent; • Quadrant – Găseşte pe un cerc sau un arc de cerc punctul cel mai apropiat situat la 0,90,180,270 de grade faţă de sistemul UCS; • Tangent – găseşte punctul aparţinând cercului sau arcului selectat, care împreună cu punctul curent determină tangenta la obiectul respectiv; • Tracking – specifică poziţia unui punct faţă de alte puncte ale desenului, prin deplasări pe direcţii ortogonale. Configurarea mediului de desenare în AutoCAD După lansarea programului, pe ecran apare caseta de dialog start up cu opţiuni, care oferă asistenţă pentru începerea sesiunii de desenare. Open a Drawing – dacă se vrea deschiderea unui desen existent; Start from Scratch – se foloseşte o configuraţie prestabilită pentru începerea unui desen nou;

Use a Template – se folosesc fişiere cu şabloane ( conţine diferite formate şi elemente grafice , cum ar fi indicatorul ) .

Use a Wizard – se foloseşte un “vrăjitor” pentru configurarea noului fişier, existând posibilitatea de configurare rapidă (quick setup) sau configurare avansată (advanced setup).

Descrierile pentru fiecare opţiune sunt: • pasul 1 – unităţi de măsură; (quick setup) • pasul 2 – unghiuri; • pasul 3 - măsurarea unghiurilor; • pasul 4 – sensul de măsurare a unghiurilor; • pasul 5 – stabilirea formatului (suprafeţei) utilizate; (quick setup).

La utilizarea “vrăjitorului” Advanced Setup se va întâlni conceptul de spaţiu hârtie şi de spaţiul model. Spaţiul hârtie este un instrument compoziţional cu două dimensiuni

(spaţiul delimitat cu linie punctată), oferă un mod de lucru 2D în care se pot crea viewporturi (zone de vizualizare) pentru obiectele din spaţiul model. Spaţiul model este un mediu tridimensional în care se pot crea obiecte 2D sau 3D (modele) ce alcătuiesc desenul (spaţiul delimitat cu linie groasă).

Organizarea desenelor pe straturi Orice obiect din AutoCAD are cel puţin trei proprietăţi, tip de linie, culoare şi strat. Stratul (layer) este necesar pentru suprapunerea diferitelor desene (părţi ale desenelor), pot fi făcute vizibile sau invizibile.

1-prin selecţia unui obiect face stratul pe care acesta se află să devină curent; 2-permite modificarea stratului; 3-permite îngheţarea, blocarea, tipărirea şi

ascunderea stratului; 4-controlul culorii stratului; 5-controlul tipului de linie; 6-grosimea tipului de linie; 7-controlul stilului de imprimare. Un strat nou se creează fie introducându-se comanda layer, fie utilizânduse meniul. La deschiderea meniului de selecţie se selectează new. În continuare se va introduce numele stratului, iar la secţiunea Details se pot stabilii culoarea liniei, grosimea şi tipul de linie(Linetype).

Modificarea proprietăţilor unui obiect – modificarea proprietăţilor unui obiect constă în modificarea stratului, tipului de linie şi a culorii, se apelează cu DDModyify, din meniu sau cu Modify properties. Straturile pot fi blocate (lock) adică nu pot fi modificate şi pot fi îngheţate, adică pot fi făcute invizibile, fie introducându-se comanda layer, fie utilizându-se meniul. Utilizarea tipurilor de linii – AutoCAD pune la dispoziţie o multitudine de linii, care pot fi folosite în desene. Astfel, pentru liniile întrerupte se poate modifica factorul de scalare prin utilizarea comenzii LTSCALE. Valoarea prestabilită este 1.000, iar prin introducerea unei valori cu de 1.5 segmentele liniei întrerupte vor fi cu 50% mai lungi.

Vizualizarea desenului Comanda de mărire a desenului sau a unei porţiuni din desen poate fi accesată fie din meniul derulant (VIEW) fie din bara cu instrumente standard.

Există mai multe metode de mărire, conform submeniul ZOOM, precum şi de panoramare a desenului, submeniul PAN. Tot aici se poate accesa şi fereastra cu "vedere de ansamblu" (AERIAL VIEW). Pentru desenele în spaţiu 3D, tot în meniul derulant (VIEW), se găsesc modalităţile de vizualizare a proiecţiilor şi a vederilor spaţiale (Viewports,..., 3DOrbit).

Crearea obiectelor elementare. Meniul în care se găsesc comenzile pentru crearea obiectelor elementare este meniul Draw, prezentat mai jos.

Puncte (noduri) Punctele pot fi marcate pe desen cu ajutorul comenzii “Point+ENTER”sau a pictogramei corespunzătoare (Point) din meniul Draw, conform tabelului următor: (nimic) + x Forma  Codul 0 1 2 3 4 Forma Codul Forma Codul Forma Codul 32 64 96 33 65 97 34 66 98 35 67 99 36 68 100

Comenzile PDMODE şi PDSIZE determină afişarea casetei de dialog cu ajutorul căreia pot fi alese forma şi dimensiunile figurii care va marca punctul (o mărime între 1 şi 100, de obicei 4) Comanda LI E – obiectul cel mai des întâlnit în AutoCAD este linia. Se apelează fie de pe bara de meniuri fie tastându-se LINE (prescurtat L).Această comandă are următoarele opţiuni: -From point (punctul iniţial) - trebuie introduse coordonatele punctului iniţial. -Continue (în continuare) – dacă se apasă Enter la promptul From point, segmentul de dreaptă va începe din punctul de sfârşit al ultimei linii desenate. - To point (punctul final) - trebuie introduse coordonatele punctului final al segmentului. - Undo (anulează) – se şterge ultimul segment de dreaptă desenat. - Close (închide) – la promptul to point , dacă se tastează C (close), va fi desenată o linie care uneşte ultimul punct cu primul punct (al seriei de segmente).

AutoCAD furnizează deasemenea două tipuri de linii care pot fi folosite ca şi linii ajutătoare: XLI E - creează drepte infinite, pot fi desenate în poziţie orizontală, verticală, înclinate. RAY - creează semidrepte infinite, pot fi deasemenea desenate în poziţie orizontală, verticală, înclinate.
Comanda ARC – această comandă este folosită pentru desenarea arcelor de cerc. Opţiunile comenzii ARC sunt: - 3-Points (3 puncte) – este creat un arc care trece prin trei puncte specificate, primul de început, al doilea de sfârşit şi al treilea poate fi considerat oricare între cele două. - Start, Center (punctul de început şi centrul) – necesită punctul de început şi centrul arcului. - Start, End (punctul de început şi punctul de sfârşit) – necesită punctul de început şi punctul de sfârşit, iar apoi se va

specifica modul în care se construieşte arcul. - Center, Start, (centrul şi punctul de început) – metoda permite identificarea centrului arcului iar apoi a punctul de început . Pentru desenarea arcului se va mai specifica unghiul, lungimea coardei sau punctul de sfârşit. - Continue (în continuare) – este variantă prestabilită, la selectarea acestei opţiuni este desenat un nou arc tangenta la ultimul arc (linie) desenat (ă). Comanda CIRCLE – comanda este folosită pentru desenarea cercurilor . Există mai multe metode de trasare a cercurilor, care asigură precizie şi rapiditate. Construirea cercurilor se face furnizându-se o combinaţie de mai mulţi parametrii, cum sunt centrul, raze, diametre şi puncte de tangenţă. Opţiunile comandei Circle sunt: - Center point (centrul cercului) – se specifică sau se selectează punctul de centru după care comanda Circle va solicita raza sau diametrul (opţiunea este prestabilită). - Radius (raza) – dacă se alege opţiunea Center point, opţiunea Radius se utilizează pentru introducerea valorii razei sau se selectează două puncte pentru a specifica lungimea acesteia. - Diameter (diametrul) – dacă se alege opţiunea Center point, opţiunea Diameter se utilizează pentru introducerea valorii diametrului sau se selectează două puncte pentru a specifica lungimea acestuia. - 3P (3 Points – 3 puncte) – această opţiune se utilizează pentru a introduce coordonatele sau a selecta 3 puncte ale circumferinţei cercului. - 2P (2 Points – 2 puncte) – această opţiune se utilizează pentru a se specifica 2 puncte diametral opuse de pe circumferinţa cercului. - TTR (Tangent-Tangent-Radius – două obiecte tangente şi raza) – se utilizează această opţiune pentru a alege două linii, arce sau cercuri (sau o combinaţie a acestora) care sunt tangente la cercul care trebuie desenat, după care se specifică raza cercului. Comanda POLYGO – este utilizată la crearea poligoanelor cu laturi egale, putându-se desena poligoane cu un număr de 3 până la 1024 laturi.

După specificarea numărului de laturi, sunt mai multe opţiuni pentru desenarea poligonului: umber of sides (număr de laturi) – la apariţia acestui prompt, se introduce un număr de la 3 la 1024 (laturile poligonului). - Edge / Center of polygon (latura / centrul poligonului) – se defineşte poligonul prin specificarea centrului său sau prin specificarea capetelor unei laturi. - Inscribed in circle / Circumscribed about circle (înscris în cerc / circumscris în cerc) – dacă se specifică centrul poligonului, atunci sunt posibile două opţiuni. Selectând opţiunea Inscribed in circle, toate vârfurile poligonului vor fi pe cerc. Dacă se alege opţiunea Circumscribed about circle, raza cercului va fi egală cu distanţa dintre centrul poligonului şi punctele mediane ale laturilor. - First endpoint of edge, second endpoint of edge (primul capăt al laturii, al doilea capăt al laturii) – dacă se defineşte poligonul prin această metodă, se permite indicarea capetelor unei laturi. Comanda RECTA G – permite desenarea unui patrulater, putându-se trasa patrulaterul cu teşituri ale colţurilor, rotunjiri cu diferite raze de racordare,etc. Opţiunile comenzii sunt prezentate în figura de mai jos.

Comanda ELLIPSE – această comandă are ca şi efect desenarea unei elipse, care din punct de vedere matematic are două centre numite focare şi o axă mare şi o axă mică. AutoCAD consideră centrul geometric al elipsei ca fiind punctul de intersecţie al celor două axe. Opţiunile comenzii Ellipse sunt: - Axis endpoint 1 (punctul de sfârşit al axei 1) – permite specificarea punctului de sfârşit al unei axe (mare sau mică). Ulterior va apare promptul Axis endpoint 2 la care se poate specifica punctul de sfârşit al celei de a doua axe. Va apare apoi promptul Other

axis distance / Rotation care va permite furnizarea lungimii celei de a doua axe sau introducerea unui unghi. - Center (centrul) – opţiunea permite introducerea centrului elipsei, după care apare promptul Axis endpoint care solicită introducerea punctului de sfârşit al primei axe. Va apare apoi promptul Other axis distance / Rotation, dacă se furnizează lungimea celei de-a doua axe va fi desenată elipsa iar dacă se selectează opţiunea Rotation programul solicită introducerea unui unghi (unghiul defineşte prin intermediul unei funcţii trigonometrice raportul dintre axa mare şi axa mică, unghiul 0 definind un cerc iar unghiul 89,4 corespunzându-i o elipsă plată. - Arc (arc de elipsă) – dacă se alege opţiunea Arc (tastând A şi apăsând tasta Enter) apare promptul Axis endpoint 1 / Center, care solicită aceleaşi informaţii ca şi promptul unei elipse complete. În final va apare promptul Parameter / Start angle, care solicită specificarea punctului ce defineşte unghiul de început al arcului şi apoi promptul Parameter / Included / End angle, care solicită specificarea unghiului de sfârşit al arcului. Dacă se selectează opţiunea Included, se specifică unghiul la centru al arcului referitor la unghiul de început. Crearea poliliniilor şi a curbelor spline. Comanda PLI E – permite desenarea a două tipuri principale de segmente de polilinie şi anume linii drepte şi arce. Unele din prompturile comenzii sunt identice cu ale comenzilor Line şi Arc. Opţiunile comenzii pentru selectarea opţiunii Line sunt: - Arc – comută din desenarea poliliniilor în desenarea poliarcelor şi afişează promptul opţiunilor poliarc. - Close (închide) – similară cu comanda Close de la Line. - Halfwidth (jumătatea lăţimii) – solicită distanţa de la marginea poliliniei la centrul acesteia. - Length (lungime) – solicită lungimea unui nou segment de polilinie. Desenează segmentul la acelaşi unghi de înclinare ca şi ultimul segment de dreaptă sau tangent la ultimul arc. - Undo (anulează) – anulează ultimul segment desenat. - Width (lăţimea) – solicită valoarea lăţimii următorului segment (valoarea prestabilită este 0). Permite îngustarea unui segment prin specificarea unor lăţimi diferite pentru începutul şi sfârşitul segmentului (conform figurii). - Endpoint of line (punctul de sfârşit al liniei) – solicită punctul de sfârşit al segmentului de dreaptă curent. Este o opţiune prestabilită.

Opţiunile comenzii pentru selectarea opţiunii Arc sunt: - Angle (unghi) – solicită valoarea unghiului la centru al arcului. - CEnter (centru) – solicită specificarea centrului arcului. - CLose (închide) – închide polilinia cu un arc care uneşte punctul de început cu cel de sfârşit. - Direction (direcţie) – solicită specificarea direcţiei tangente la arc. - Halfwidth (jumătatea lăţimii) – solicită jumătatea lăţimii poliarcului. - Line – comută în modul linie. - Radius (raza) – solicită raza poliarcului. - Second pt (al doilea punct) – permite selectarea celui de-al doilea punct dintre cele trei ale poliarcului. - Undo (anulează) – anulează ultimul segment desenat. - Width (lăţime) – solicită valoarea lăţimii poliarcului. - Endpoint of arc (punctul de sfârşit al arcului) – solicită punctul de sfârşit al arcului curent. Este o valoare prestabilită. Comanda FILL – permite controlul vizibilităţii porţiunilor pline ale poliliniei. Dezactivarea comenzii duce la afişarea conturului poliliniei. Comanda 3DPOLY – creează polilinii tridimensionale. Comanda PEDIT – conţine un număr mare de subcomenzi corespunzătoare diferitelor proprietăţi ale poliliniei. Comanda este folosită pentru editarea poliliniilor. Opţiunile comenzii sunt: - Close/Open (închide/deschide) – adaugă un segment dacă este cazul şi uneşte primul cu ultimul vertex (punct de inflexiune) pentru a crea o polilinie continuă. - Join (uneşte) – permite adăugarea unor arce, linii sau polilinii unor polilinii existente (valabil numai pentru poliliniile bidimensionale).

- Width (lăţime) – specificarea unei singure lăţimi pentru toate segmentele poliliniei. - Edit vertex (editare vertexuri) afişează un prompt cu mai multe opţiuni care permit editarea vertexurilor şi a segmentelor învecinate.

- Fit (ajustare) – creează o curbă netedă care trece prin vertexurile poliliniei (numai pentru polilini bidimensionale). - Spline curve (curbă splină) – creează o curbă controlată de vertexurile poliliniei, dar care nu trece neapărat prin acestea. - Decurve (anulează ajustarea curbei) – anulează ajustarea unei curbe cu opţiunile Fit sau Spline şi îi reface configuraţia originală. - Ltype gen (generează tipuri de linii) – controlează generarea tipurilor de linii între vertexurile poliliniei sau între punctele de capăt ale poliliniei (numai pentru polilinii bidimensionale). - Undo (anulează) – anulează cea mai recentă acţiune a funcţiei Pedit. - eXit (închide) – închide comanda Pedit (opţiune prestabilită). Comanda SPLI E -creează curbe spline. Curbele spline pot fi obiecte bidimensionale sau tridimensionale, la construirea acestora trebuind specificate punctele de ajustare (vertexurile) prin care trece curba. Punctele de control conţin informaţiile care stabilesc traseul curbei. De asemenea, tot cu ajutorul comenzii Spline se pot converti poliliniile ajustate la curbe de tip spline în curbe spline propriu-zise. Opţiunile comenzii Spline sunt: - Object / Enter first point - se solicită punctul de început al curbei Spline. După aceasta, AutoCAD solicită un al doilea punct. Obiectele spline necesită specificarea a cel puţin trei puncte. - Object – permite convertirea poliliniilor ajustate la curbe de tip spline în curbe spline. - Close / Fit tolerance / Enter point - promptul apare după ce s-a specificat al doilea punct al curbei spline. Opţiunea prestabilită presupune specificarea altor puncte ale curbei spline, care se desenează. Dacă se apasă Enter, AutoCAD solicită date referitoare la tangenta în punctele de început şi de sfârşit iar apoi închide comanda.

- Close – asigură coincidenţa începutului şi sfârşitului curbei spline şi partajarea informaţiilor referitoare la vertex şi la tangentă. - Fit tolerance – controlează precizia cu care curba urmăreşte punctele de ajustare. Pentru toleranţe 0, curba trece prin punctele de ajustare. Comanda SPLI EDIT – permite editarea punctelor de control ale curbei spline şi eventual punctele de ajustare.

OBS.1: AutoCad permite importul unor fişiere, care au formatul specificat

în figura de mai sus. Prin acest import de fişiere (pot fi de exemplu desene scanate de calitate) se poate economisi timp în construcţia desenelor, programul vectorizează, adică transformă elementele desenului în puncte, linii,etc. , putându-se utiliza în continuare comenzile specifice programului.

Obs. 2: AutoCad permite exportul unui desen întreg sau a unei porţiuni de desen care poate fi salvat cu una din extensiile de mai jos, în funcţie de programul în care dorim să-l deschidem.

Obs. 3: În cazul în care se lucrează la un desen, în mai multe versiuni de AutoCad ( de exemplu R14 şi 2000), trebuie avut în vedere că este permisă salvarea desenului din versiunea 2000 ca şi format pentru versiunea R14. Versiunea 2000 recunoaşte versiunea R14.

Crearea regiunilor şi multiliniilor. Crearea regiunilor. Regiunea este o suprafaţă bidimensională, mărginită, alcătuită din forme închise numite bucle (este o curbă sau o succesiune de curbe legate între ele). Pentru a crea regiuni se folosesc comenzile REGION şi BOUNDARY. Comanda REGIO – această comandă necesită selectarea unor obiecte care trebuie convertite în regiuni. Nu sunt acceptate obiectele care se autointersectează sau cele ale căror puncte de capăt nu coincid. Comanda BOU DARY –creează un contur tip polilinie, dar şi o regiune dintro suprafaţă mărginită. Pentru această comandă nu este necesar ca punctele de sfârşit ale curbelor să coincidă. Spre deosebire de comanda REGION, comanda BOUNDARY poate crea o regiune din aceste arce. Comanda MASSPROP – solicită selectarea unei (unor) regiuni. Din multe puncte de vedere, regiunile se comportă ca nişte solide, putându-se afişa o serie de parametrii cum sunt: aria, perimetrul, momentul de inerţie, etc.

În AutoCAD se poate acţiona asupra regiunilor ca şi cum ar fi obiecte solide tridimensionale, utilizându-se comenzile: Comanda U IO (reuniune) – permite reunirea matematică a două sau mai multe regiuni în una singură. Pentru a fi reunite, regiunile nu trebuie nepărat să se atingă. Comanda SUBTRACT (scădere) – permite decuparea unor orificii, sau detaşarea unor porţiuni din regiune. Comanda I TERSECT (intersecţie) – creează o regiune nouă din suprafaţa comună a două sau mai multe regiuni care se suprapun parţial. Comanda MLI E – creează linii multiple, fiecare element fiind definit prin decalarea sa faţă de zero. Opţiunile comenzii sunt: - justification - permite stabilirea locului de unde va fi desenată multilinia. - scale - permite stabilirea scării la care va fi desenată multilinia.

- st yle - permite stabilirea stilului multiliniei curente. - from point - solicită punctul de început al multiliniei. După selectarea punctului de început este solicitat punctul de sfârşit. Comanda MLSTYLE - permite definirea stilurilor de multilinie. Stilul prestabilit constă din două linii paralele, plasate la 0,5 unităţi faţă de elementul de decalare zero. Lansarea comenzii MLSTYLE determină deschiderea casetei de dialog Multilinie St yle care furnizează informaţii despre stilurile de multilinie disponibile şi oferă pentru încărcarea , salvarea adăugarea definirea şi setarea acestora. Comanda MLEDIT - pune la dispoziţie un set de instrumente pentru editarea multiliniilor, cum sunt :intersecţii în cruce, intersecţii în T, colţuri, tăieturi. Elemente de bază ale editării obiectelor. Obiectele AutoCAD pot fi împărţite în două mari catgorii: - obiecte denumite - sunt articole cărora li se atribuie un nume în momentul creării şi la care faceţi referire folosind nume asociate. Po fi straturile, definiţiile de blocuri, stilurile de text. - obiecte nedenumite - sunt articole cărora nu li se pot atribui nume, cum sunt linii, cercuri, arce de cerc. Comanda DDRE AME - poate fi folosită la redenumirea unui obiect, strat, bloc, etc. Comanda deschide o casetă de dialog de unde după selectarea obiectului dorit se poate face redenumirea dorită. Comanda PURGE - comanda şterge un obiect sau toate obiectele, după cum se optează. Modificarea obiectelor denumite Unele obiecte cum sunt stilurile de text, stilurile de cotare, stilurile de multilinie sunt cunoscute sub denumirea de stiluri denumite. Pe lângă redenumire şi ştergere, acestea pot fi modificate. Pentru modificare este nevoie ca aceste obiecte să fie selectate. a. Selectarea directă a obiectelor - indicatorul obişnuit este înlocuite cu un cursor în formă de casetă (pentru mouse).

b. Utilizarea ferestrei - se face un clic cu mouse-ul într-o zonă liberă a desenului, după care se face un nou clic când avem mărimea dorită pentru fereastra de selecţie. Obiectele cuprinse în fereastra de selecţie vor fi selectate automat.  Comanda SELECT - permite selectarea obiectelor, opţiunea LAST pentru ultimul obiect desenat, opţiunea ALL pentru toate obiectele, opţiunea undo pentru anulare, etc. La tastarea comenzii select la apariţia promptului select objects, AutoCAD va afişa o serie de opţiuni ale acestei comenzi.  text. Comanda DDEDIT - utilizând această comandă se modifică obiecte tip

 Comanda FILTER - utilizarea comenzii permite căutarea unor obiecte cu anumite atribute. Apelarea acestei comenzi va deschide o casetă de dialog de unde se pot configura liste de proprietăţi (filtre) care să stea la baza căutării. Crearea şi editarea grupurilor Se pot lega mai multe obiecte disparate de pe straturi diferite pentru a alcătui ceea ce se numeşte un grup. Legarea obiectelor într-un grup nu împiedică editarea lor individuală, dar există posibilitatea de selectare a grupului prin selectarea unui singur obiect. Comanda GROUP - este comanda folosită pentru crearea şi editarea unui grup. Această comandă deschide o casetă de dialog care permite : - crearea grupului, folosind butonul NEW. - selectarea unui grup existent în vederea editării. - aflarea componenţei grupului. - modificarea unui grup existent. - eliminarea unui grup, utilizând butonul EXPLODE (a nu se confunda cu comanda EXPLODE). Modificarea proprietăţilor unui obiect Proprietăţile unui obiect sunt : stratul, culoarea şi tipul de linie, iar pentru multe obiecte mai putem avea scara tipului de linie şi/sau grosimea. Pentru modificarea proprietăţilor unui obiect se foloseşte bara de instrumente Object Propertis, aceasta permiţând schimbarea stratului, culorii şi tipului de linie utilizat. Comanda DDMODIFY - permite modificarea proprietăţile obiectelor selectate. Această comandă deschide o casetă de dialog, după ce în prealabil a fost selectat obiectul dorit (caseta de dialog se modifică funcţie de obiectul selectat). Comanda DDCHPROP - utilizând această comandă se pot modifica proprietăţile mai multor obiecte. Comanda ERASE (ştergere) - prin utilizarea acestei comenzi se pot şterge obiectele selectate. Comanda OOPS - această comandă poate lansată atunci când a fost şters din greşeală un obiect. Operaţiunile de editare efectuate după executarea ultimei comenzi ERASE nu sunt afectate de comanda OOPS.

În afară de ştergerea obiectelor mai există un grup de comenzi de editare, cunoscute de sub numele de editare prin prindere. Comanda DDGRIPS (puncte de prindere) - activează caseta de dialog Grips a comenzii DDGR IPS care controlează comportamentul punctelor de prindere. În mod implicit această opţiune este activată. Ca şi punctele de salt, punctele de prindere permit alegerea cu uşurinţă a unui punct al obiectului. După afişarea punctelor de prindere, trebuie ales unul dintre ele pentru a activa modurile de editare prin prindere, care sunt: - modul STRECH - este opţiunea prestabilită de editare prin prindere, care permite repoziţionarea punctelor de prindere selectate. Acţiunea afectează numai obiectul sau obiectele definite de punctul de prindere selectate. - modul MOVE - opţiunea se foloseşte pentru mutarea obiectelor selectate întro nouă poziţie. Opţiunea Move mută toate obiectele selectate. - modul ROTATE - opţiunea permite rotirea obiectelor selectate în jurul punctului de prindere selectat. Unghiul de rotire fie se introduce de la tastatură, fie folosindu-se metoda grafică. - modul SCALE - opţiunea de editare prin prindere Scale, permite să scalaţi obiectele selectate faţă de punctul de prindere selectat. - modul M IRROR - permite oglindirea obiectelor selectate faţă de o lini e ancorată în punctul de prindere selectat. Anularea modificărilor se face utilizând comanda U DO (u). Redimensionarea obiectelor  Comanda SCALE - este folosită pentru scalarea obiectelor (mărire sau micşorare). Spre deosebire de comanda Scale folosind punctele de prindere, aceasta foloseşte procesul de scalare generală (selectarea tuturor obiectelor).  Comanda STRETCH - este folosită pentru deformarea unui obiect prin mutarea unei porţiuni din acesta.  Comanda LE GTHE - poate alungi orice obiect deschis, cum ar fi un arc, linie. Această comandă are următoarele opţiuni: - Select object - pentru selectare; - DElta -se specifică cu cât vor fi alungite sau scurtate obiectele, valori pozitive pentru lungire şi negative pentru scurtare; - Percent - se exprimă variaţia dimensiunii în procente (100%reprezintă lungimea iniţială); - Total - se foloseşte când se cunoaşte lungimea finală la care ajunge obiectul; - Dynamic - permite "tragerea" punctului de sfârşit al obiectului în poziţia dorită fără a modifica alinierea obiectului.

 Comanda TRIM - utilizând această comandă se pot reteza obiectele după un contur existent. Procesul începe cu selectarea obiectului care defineşte conturul (numit muchie tăietoare), apoi se selectează obiectul care va fi retezat de muchia tăietoare. Dacă se doreşte selectarea mai multor obiecte se utilizează opţiunea Fence (pot fi selectate mai multe obiecte sau mai multe muchii tăietoare). În mod prestabilit , trebuie ca obiectul care urmează să fie retezat să se intersecteze cu obiectul muchie tăietoare. Utilizând opţiunea Edge poate fi eliminată această cerinţă, muchiile tăietoare sunt extinse cât este necesar folosind opţiunea Edge.  Comanda EXTE D - permite alungirea unui obiect contur până la o margine existentă. Comenzile Extend şi Trim sunt comenzi complementare.  Comanda BREAK - permite eliminarea unei porţiuni dintr-un obiect. Comparativ cu comanda Trim, comanda Break nu necesită obiecte cu muchii tăietoare. După ce s-a făcut un clic într-un punct pentru a selecta obiectul, opţiunea prestabilită solicită selectarea celui de-al doilea punct din planul obiectului, după care porţiunea dintre cele două puncte va fi eliminată. În cazul cercurilor procesul eliminării se desfăşoară în sens invers acelor de ceasornic, începând cu primul punct selectat. Utilizarea opţiunii First permite redefinirea punctului de început al întreruperii, după care se poate alege punctul de sfârşit. Comanda OFFSET (din bara de instrumente Modify) determină trasarea unor linii (sau cercuri, arce) paralele, situate la distanţele dorite. Pe desen trebuie să existe trasată cel puţin o linie la care se vor duce liniile paralele.

Repoziţionarea obiectelor  Comanda MOVE - are rolul de a muta obiectele selectate într-o noă poziţie. După ce sunt selectate obiectele, trebuie selectat punctul bază al mutării iar apoi punctul final.  Comanda ROTATE - permite rotaţia obiectelor selectate în jurul unui anumit punct numit punct bază al rotaţiei.  Comanda ALIG - este o combinaţia a comenzilor Move, Rotate, Scale şi este folosită de obicei pentru alinierea relativă a obiectelor. Duplicarea obiectelor  Comanda COPY - realizează copii exacte ale obiectelor selectate. După ce sunt copiate obiectele trebuie specificat punctul de bază al deplasării şi încă un punct. Distanţa de deplasare este definită de variaţia coordonatelor X,Y,Z sau de distanţa şi unghiul celui de-al doilea punct faţă de punctul bază. Pentru realizarea unor copii multiple se poate utiliza opţiunea Multiple.  Comanda OFFSET - creează o copie decalată la o anumită distanţă faţă de obiectul original. Nu întotdeauna obiectul copiat cu comanda Offset reproduce exact originalul.  Comanda MIRROR - creează copii în oglindă ale obiectelor selectate. După selectarea obiectelor trebuie stabilite două puncte care stabilesc linia faţă de care se face imaginea în oglindă. După aceasta se optează pentru păstrarea sau ştergerea obiectului original.  Comanda ARRAY - realizează copii multiple ale obiectului selectat. Copiile create pot fi aranjate pe linii şi coloane (matrice rectangulară) sau dispuse circular (matrice polară).

În AutoCAD există şi posibilitatea copierii cu ajutorul memoriei Clipboard. Alegându-se comanda COPY din meniul derulant Edit obiectul va fi copiat în memoria Clipboard şi va rămâne în desen. Utilizând comanda CUT (decupează), obiectul va fi copiat în Clipboard, dar va fi eliminat din desen. Alegerea comenzii PASTE (lipeşte) are ca şi efect inserarea conţinutului memoriei Clipboard în punctul specificat din desen sub forma unui bloc.

Elemente de editare avansată Comanda CHAMFER - comanda teşeşte colţurile formate din două linii, drepte şi semidrepte ajutătoare (neparalele), segmente de dreaptă sau pollinii. Pentru obţinerea unei teşituri trebuie stabilite valorile unuia dintre cele două seturi de parametrii. Primul este accesibil prin opţiunea Distances (distanţă), face teşitura după ce sau stabilit două distanţe începând din colţ (punctul de intersecţie al celor două linii). Celălalt parametru, accesibil prin opţiunea Angle (unghi) permite teşirea dacă se ştie distanţa măsurată din colţ şi unghiul pe care îl face direcţia teşiturii cu prima linie selectată. Comanda CHAMFER foloseşte setul de parametrii cel mai recent folosit, dacă sunt definite ambele seturi de parametri se poate comuta între acestea cu ajutorul opţiunii Method. Nu este necesar ca liniile care formează teşitura să se intersecteze, comanda CHAMFER retează sau extinde în mod automat liniile până acestea fac un colţ. Este posibilă teşirea tuturor colţurilor simultan, de exemplu unui patrulater desenat cu ajutorul comenzii RECTANG îi pot fi teşite simultan toate vârfurile folosindu-se opţiunea Chamfer a comenzii RECTANG. Dacă se doreşte desenarea unei teşituri fără a se modifica liniile originale se poate selecta opţiunea No trim (fără retezare), iar dacă se doreşte modificarea liniilor originale se selectează opţiunea Trim (cu retezare). Comanda FILLET - această comandă racordează colţurile formate din două linii, drepte, semidrepte sau segmente de dreaptă ale unei polilinii, dar permite şi desenarea directă a unui arc între două astfel de obiecte, sau altele precum cercuri, elipse, arce de cerc, arce eliptice sau curbe spline. Arcul generat este întotdeauna tangent la obiectele selectate în punctele de început şi sfârşit.

Pentru a desena un arc de racordare, trebuie selectată mai întâi opţiunea Radius (raza) pentru a stabilii raza de racordare, iar apoi se selectează cele două obiecte. Pentru rotunjirea colţurilor poliliniilor se activează opţiunea Polyline, iar apoi se selectează polilinia. Dacă se aplică comanda FILLET unor obiecte care nu sunt închise (altele decât cercuri şi elipse), cele două obiecte vor fi retezate sau extinse atât cât este necesar pentru desenarea corectă a arcului de racordare. Dacă nu se doreşte retezarea obiectelor originale se selectează opţiunea Trim şi apoi No trim. Opţiunea Trim este similară cu cea oferită de comanda CHAMFER. Utilizarea ei într-una din cele două comenzi o afectează şi pe cealaltă. Comanda EXPLODE - cu ajutorul acestei comenzi, obiectele compuse (blocuri, cote, haşuri, multilinii, polilinii, regiuni) pot fi explodate, adică descompuse în părţile componente. Se lansează această comandă atunci când se doreşte modificarea unuia sau mai multor componente ale desenului compus. Comanda STRECH - este folosită pentru deformarea obiectelor. Comanda MOVE - este folosită pentru mutarea obiectelor. Comanda ROTATE - este folosită pentru rotirea obiectelor. Comanda COPY - este folosită pentru copierea obiectelor. Comanda MOCORO - este comanda care după selectarea obiectului, permite mutarea, rotirea, copierea obiectului selectat, după cum se doreşte. Comanda EXTRIM - comanda se deosebeşte de comanda TRIM prin faptul că nu mai este necesară selectarea obiectelor ce urmează a fi retezate. Nu trebuie decât să se selecteze obiectul folosit ca şi muchie tăietoare (linie, cerc, arc de cerc sau polilinie), apoi trebuie ales un punct care să indice în ce parte a muchiei tăietoare să se efectueze retezarea. Comanda va reteza automat obiectele care intersectează muchia tăietoare, eliminând porţiunea selectată de punctul anterior. Crearea şi editarea blocurilor Un bloc este o colecţie de obiecte individuale, combinate într-un obiect mai mare. La definirea unui bloc, obiectele utilizate la definirea unui blocului dispar de pe ecran. Comanda de creare a unui bloc este un mijloc de a copia obiectele (care intră în componenţa blocului), astfel încât fişierul să ocupe mai puţin spaţiu pe disc, iar datele referitoare la proprietăţile fiecărui obiect component al blocului sunt stocate în Block

Table (tabelul blocurilor). Informaţiile sunt păstrate în tabelul blocurilor sub numele blocului părinte, iar la inserarea unui bloc, în loc să copieze proprietăţile fiecărui obiect, AutoCAD preia datele stocate în tabelul blocurilor şi desenează pe baza acestora. Comanda BMAKE - este comanda folosită pentru crearea blocurilor. După tastarea comenzii, va apare o casetă de dialog care va permite selectarea obiectelor care vor intra în componenţa blocului şi mai apoi salvarea blocului cu numele dorit.

Comanda DDI SERT şi I SERT - sunt utilizate pentru inserarea blocurilor. Comanda INSERT solicită informaţiile relative la inserare prin intermediul liniei de comandă, iar comanda DDINSERT solicită informaţiile prin intermediul casetelor de dialog.

Comanda MI SERT - este o combinaţie a comenzilor INSERT şi ARRAY. După lansarea comenzii apar la linia de comandă prompturi specifice inserării blocurilor, după stabilirea blocului apar prompturi specifice creării unei matrice. Comanda poate crea doar matrice dreptunghiulare. Ca şi dezavantaj al acestei comenzi se poate aminti faptul că obiectul creat cu MINSERT nu poate fi explodat. Comanda ARRAY - suplimentar faţă de comanda MINSERT, comanda ARRAY poate crea matrice polare, se poate face explodarea obiectelor sau mutarea lor individuală . Pentru a executa comanda ARRAY în cazul unui bloc este necesară inserarea în prealabil a acestuia utilizând comanda INSERT. Comanda MEASURE - utilizând această comandă se pot face inserări multiple ale unui bloc de-a lungul unui obiect de tip linie, arc sau polilinie, la o distanţă dată. Comanda DIVIDE - utilizând această comandă se pot face deasemenea inserări multiple ale unui bloc de-a lungul unui obiect de tip linie, arc sau polilinie, specificându-se numărul de segmente în care să fie împărţită obiectul tip lini, arc sau polilinie. Atributul Atributul este o caracteristică în desen. Forma de prezentare este identică cu a unui text “single line”. În plus, faţă de un text, atributul este purtător de informaţie prelucrabilă atât în interiorul desenului sau al mediului AutoCAD, cât şi în afară, în baze de date, tabele, etc.

Utilitatea atributului este evidentă mai ales când el este inclus într-un bloc-utilizator. În acest caz, atributul va descrie o caracteristică a blocului respectiv. În fig. de mai jos sunt reluate blocurile definite anterior, fiind completate cu atribute. Atributele vor fi purtătoare de informaţii utile privind caracteristicile pe care le reprezintă pentru fiecare instanţiere a blocului respectiv în desen.
D M TR _IN L IA E U E D M TR _S C IU E IA E U E T N MTR L A E IA
S BO IM L PU E E TR T RT U A IE

a) Figura - Blocuri care includ atribute

b)

Crearea şi utilizarea atributelor. Comenzile ATTDEF, ATTDISP ATTDEF Atributele se definesc prin comanda ATTDEF (meniul pull-down “Draw”, linia Block, opţiunea Define Attributes…). Comanda deschide caseta de dialog “Attribute Definition”, care solicită opţiunile de inserare a atributului: vizibilitate, constanţa valorii, verificare a corectitudinii valorii, presetare a valorii. Se solicită şi denumirea atributului (“Attribute Tag”), prompter-ul ataşat, şi, opţional, o valoare implicită. Ultimul set de informaţii necesare vizează modul de prezentare al textului respectiv, similar cu al comenzii TEXT. După definirea unui atribut, acesta poate fi inclus într-un bloc. La orice inserare a blocului respectiv în desen, AutoCAD cere prin prompter-ul ataşat, informaţii privind valoarea concretă a atributului. Această valoare va înlocui denumirea atributului în respectiva instanţiere a blocului. Pentru a conferi un aspect aerisit desenului, atributele pot fi declarate nevizibile. Modificarea ulterioară a vizibilităţii atributelor este posibilă cu ajutorul comenzii ATTDISP (meniul pull-down “View”, linia Display).

ATTEDITmodifică atributele incluse în instanţierile blocurilor-utilizator. Pot fi modificate atât conţinutul cât şi modul de scriere al unuia sau a mai multor atribute. Editarea se poate realiza individual, pe fiecare atribut selectat, sau global, pe un set de atribute selectate. Editarea valorii atributelor incluse în blocuri nu modifică în nici un fel definiţia acestora şi nici definiţia blocurilor respective. Extragerea valorii atributelor dintr-un desen într-un fişier separat necesită în prealabil crearea unui fişier-şablon (“Template file”) după care să fie dispuse tabelar atributele extrase. Pentru a efectua extragerea, se aplică comanda. Pot fi extrase toate atributele sau numai unele din acestea. Extragerea valorii atributelor dintr-un desen AutoCAD nu alterează desenul respectiv. Referinţe externe în desenele AutoCAD O referinţă externă reprezintă o legătură (“link”) a unui desen independent, diferit de cel curent, la desenul curent. Desenul curent devine “gazdă” pentru cel referit. Avantajele folosirii referinţelor externe sunt: • actualizarea automată a desenului curent la orice modificare a desenului referit, şi, ca urmare, certitudinea unei versiuni actuale a desenului curent, • obţinerea unei dimensiuni mai reduse a desenului-gazdă, prin neincluderea informaţiilor din desenul referit, • crearea unui desen complex, prin asamblarea mai multor desene independente. Un dezavantaj al referinţelor externe îl constituie necesitatea păstrării desenelor referite exact în acelaşi director, subdirector, pe aceeaşi cale definită la stabilirea referinţei. În cazul unei modificări a căii pentru fişierul referit, modificarea trebuie operată în desenul-gazdă. Un desen extern referit într-un desen-gazdă se comportă ca şi un bloc-utilizator, deci ca un obiect unic. Referinţele externe nu pot fi explodate prin comanda EXPLODE. Operaţii cu referinţe externe Pentru a crea o referinţă externă în desenul curent, este disponbilă comanda XATTACH. Aceasta deschide caseta de dialog. Este necesară o mare atenţie în a nu crea referinţe externe ciclice, de tipul “desenul A ⊃ desenul B ⊃ …⊃ desenul A”!

Caseta “External Reference”, pentru crearea referinţelor externe în desen. O referinţă externă poate fi legată la desenul curent prin modul de referire “Attachment” sau prin modul “Overlay”. Al doilea nu permite referiri încapsulate de tip “desenul curent include desenul A, care include un alt desen”. În mod “Overlay”, posibilele referinţe incluse într-un alt desen referit sunt ignorate. XREF- entru a controla referinţele externe, care deschide caseta “Xref Manager”. Caseta este accesibilă şi din meniul pull-down “Insert”, linia Xref Manager… Caseta vizualizează referinţelor încapsulate (în mai multe trepte) sub formă arborescentă. Opţiunea “Bind” a comenzii XREF transformă o referinţă externă într-un bloc propriu al desenului-gazdă, fără a distruge referinţa externă originală. În acest caz, elementele astfel referite nu vor mai fi actualizate odată cu actualizarea desenului din care provin. XBI D- operează asupra referinţelor externe deja definite, spre a le aplica opţiunea Bind. Comanda XBIND poate fi lansată şi din meniul pull-down “Modify”, linia Object, opţiunea “External reference…”.

XCLIP Un desen extern referit într-un desen-gazdă poate fi vizualizat integral sau parţial. Pentru o vizualizare parţială, se utilizează comanda XCLIP. Zona dorită poate fi una dreptunghiulară, sau de o altă formă, delimitată de o polilinie închisă, având formă poligonală, anterior creată sau trasată în momentul respectiv. Informaţia nevizibilă dintr-o referinţă externă căreia i s-a aplicat un xclipping nu se pierde. De altfel, zona de xclipping poate fi oricând modificată. Comanda XCLIP este disponibilă şi în meniul pull-down “Modify”, linia Clip, opţiunea Xref. La crearea referinţelor externe, sunt preluate layer-ele şi blocurile-utilizator din desenul referit. . REFEDIT- editarea din interiorul desenului-gazdă a referinţelor externe sau a blocurilor-utilizator definite în desenele cu rol de referinţe externe pentru desenul-gazdă. Comanda poate fi lansată şi din meniul pull-down “Modify”, linia In-place Xref and Block Edit. Editările de acest tip trebuie efectuate cu atenţie, pentru că afectează esenţial desenul extern celui curent.

ote de text Comanda DTEXT - este cel mai simplu mod de a crea un obiect tip text, folosindu-se setările existente. Ţinându-se cont de scara desenului, este obligatoriu să se stabilească înălţimea textului pentru a nu fi prea mic sau prea mare comparativ cu desenul.

Pentru alegerea tipului de alinierea textului, avem opţiunile: Align - când se specifică punctele de început (stânga) şi sfârşit (dreapta) ale textului, înălţimea literelor este stabilită automat; Fit - când se specifică punctele de început, sfârşit şi înălţimea textului; Center - aliniere centrală; Middle - aliniere mijloc sau mijloc-central; Right - aliniere dreapta; TL - aliniere sus, central; TC - aliniere sus central; TR - aliniere dreapta sus; ML - aliniere mijloc stânga; BL - aliniere stânga jos; BC - aliniere jos central; BR - aliniere dreapta jos. Alegerea stilului tipului de text poate fi controlat prin introducerea opţiunii Style la promptul comenzii DTEXT. Dacă se doreşte continuarea textului pe rândul următor, se tastează Enter la terminarea rândului. Comanda DTEXT permite şi editarea folosind codurile de formatare şi a simbolurilor speciale: %%utext - rezultat: text ; %%otext - rezultat: text ; %%c120 - rezultat: ∅120 ; %%d60 - rezultat: 0 60 ; %%p120 - rezultat:±120. Comanda DDEDIT - comanda permite modificarea conţinutul unuia sau mai multe obiecte tip text. Comanda DDMODIFY - deschide o casetă de dialog de unde pot fi modificate stilul de text, înălţimea textului, unghi de înclinare, factorul de lăţime, unghiul de rotaţie, etc. Comanda MTEXT - este folosită la scrierea mai multor rânduri de text. După selectarea secţiuni rectangulare în care va fi editat textul, AutoCAD deschide o casetă de dialog numită Multilinie Text Editor. Acest editor de text are o serie de facilităţi în plus faţă de Dedit.. Eticheta Character controlează proprietăţile textului care trebuie creat (efecte speciale, schimbarea fontului, configurarea culorilor, utilizarea simbolurilor speciale, etc.). Eticheta Properties stabileşte stilul textului, opţiunile de aliniere, unghiul de rotaţie, etc. Eticheta Find/Replace serveşte la căutarea unei anumite combinaţii de caractere şi eventual înlocuirea lor cu altele. Editarea obiectelor tip Mtext se face similar cu obiectele Dtext.

Comanda SPELL - este folosită pentru verificarea ortografică a obiectelor tip text. Comanda TEXTFIT - comanda este utilizată la ajustarea factorului de lăţime al caracterelor. Comanda TEXTMASK - comanda este destinată obiectelor de tip text. Creează o zonă liberă în jurul textului (de exemplu când textul este intersectat de două drepte, comanda creează impresia că dreptele au fost retezate cu comanda Trim, dar dacă se va şterge textul dreptele vor intacte). Comanda TXTEXP - comanda înlocuieşte obiectul text cu un grup de polilinii cu acelaşi aspect cu al textului. Comanda ARCTEXT - comanda este folosită la scrierea textului de-a lungul unui arc de cerc, în interiorul sau exteriorul acestuia. Comanda deschide o casetă de dialog de unde se pot selecta o serie de proprietăţi legate de tipul textului. Comanda FI D - ajută la găsirea unui obiect tip text căutat. Crearea haşurilor Comanda BHATCH - este folosită la crearea modelelor de haşurare, pentru a umple o suprafaţă cu un desen repetitiv. La lansarea comenzii AutoCAD deschide o casetă de dialog de unde se stabilesc: - modelul haşurii - se poate selecta dintre mai multe modele predefinite de haşuri, se pot alege parametrii pentru unghi şi scară; - frontierele haşurii - aceasta trebuie să fie complet închisă de unul sau mai multe obiecte. Există două metode, prima presupune selectarea unui punct intern din suprafaţa care trebuie haşurată, iar a doua metodă presupune selectarea obiectelor de frontieră; - atributele - în mod implicit comanda BHATCH generează un obiect haşură asociativă, adică obiectele de frontieră sunt legate de obiectul haşură. - insulele - insulele reprezintă zone închise în cadrul unei suprafeţe, putând exista şi cazul unor insule în cadrul unor insule. Obiectele text sunt considerate insule. Modul de detectare sau nu a insulelor se poate seta din caseta de dialog.

Comanda HATCHEDIT - comanda editează haşura după o selectare prealabilă. Poate modifica tipul de haşură din asociativă în nonasociativă. Comanda BOU DARY - este o variantă a comenzii BHATCH. Este folosită pentru crearea poliliniilor ce delimitează o suprafaţă globală şi insulele din cadrul ei. Lansarea comenzii deschide o casetă de dialog. Cotarea desenelor Cotarea liniară Comanda DIMLI EAR - creează o cotă pe baza a trei puncte selectate: început, sfârşit şi punctul care indică poziţia cotei. Opţiunea funcţionează corect la cotarea unei linii obişnuite, a obiectelor tip arc sau segment de polilinie. Comanda DIMBASELI E - această comandă creează o cotarea faţă de o baza de referinţă, fiecare cotă fiind plasată deasupra sau sub (după caz) linia de cotă anterioară. Toate cotările se vor face faţă de o bază de referinţă. Comanda DIMCO TI UE - creează o înşiruire de cote continue. Comanda DIMALIG ED dimensiunea care este cotată. creează cote liniare paralele cu

Comanda DIMROTATE - creează cote liniare care sunt rotite cu un anumit grad faţă de dimensiunea cotată.

Alte tipuri de cote Comanda DIMRADIUS - cotează raza arcelor de cerc sau cercurilor. Comanda DIMDIAMETER - cotează diametrul cercurilor. Comanda DIMA GULAR - creează cote unghiulare. Comanda DIMOBLIQUE - creează cote oblice. Comanda TOLERA CE - permite cotarea cu toleranţe, se alege simbolul dorit pentru toleranţa care urmează a se pune pe desen, se trec toleranţele dorite în căsuţele specificate. Comanda LEADER - reprezintă comanda pentru cotare cu linie de indicaţie, pentru adăugarea unor note pe desen, etc. Permite utilizarea mai multor opţiuni predefinite. Comanda DDIM - această comandă permite modificarea stilurilor de cotare (aspectul cotelor, adică scara şi tipul vârfurilor de săgeată; prezenţa sau absenţa linilor de cotă, culoarea acestora; tipul, modul de aşezare şi culoarea textului, etc). Pentru începerea cotării desenelor este suficient să se selecteze (clic cu mouse-ul) pictogramele din meniu-ul DIM ( obţinut în urma selectărilor: VIEW, TOOLBARS, DIMENSION):

Li nea r Al ig n ed O r di n a t e Ra di u s Dia met er A ng u la r B a se li ne Co nt i n ue Lea de r

To lera nc e

Ce nt er M a r k

Di me n sio n E dit

Di m. Te x t E dit

Di me n sio n St y l e

Valorile cotelor sunt furnizate automat (implicit) de către AUTOCAD, ele putând fi acceptate de către utilizator ca atare sau nu. Stabilirea numărului de zecimale cu care vor fi afişate valorile cotelor se poate stabili cu ajutorul comenzii LUPREC , a cărei valoare implicită este 4. DIMALT on/off Selectează unităţi asociative sau nu DIMALTD DIMALTF DIMAPOST Număr de zecimale pentru unităţile asociative Factor de scară pentru unităţile asociative Sufix pentru textul asociativ

DIMASO on/off Dacă este on, AutoCAD utilizează cotarea asociativă. O cotă asociativă poate fi spartă prin comanda EXPLODE. Cotele asociative sunt plasate automat pe un strat special numit DEFPOINTS care este implicit off şi nu e bine să fie editat. DIMASZ Precizează factorul de scalare pentru săgeţile cotelor.Valoarea implicită este 0.18 (bună pentru ţoli), dar pentru mm se recomandă 3 sau 4 mm. DIMBLK Permite utilizarea unor blocuri definite de utilizator pentru marcarea intersecţiei dintre linia de cotă şi liniile de extensie. Dacă valoarea variabilei este DOT şi nu există un bloc cu acest nume, intersecţiile se vor marca prin puncte. DIMBLK1 DIMBLK2 Permit utilizarea a două blocuri diferite pentru marcarea celor două extremităţi ale liniei de cotă. În acest scop se va seta DIMSAH on, iar DIMBLK1 şi DIMBLK2 vor conţine numele celor două blocuri. DIMCE Controlează mărimea marcatorului de centru pentru cercuri şi arce (desenate cu subcomenzile CEN, RAD, şi DIA). Dacă este 0 nu se marchează centrele; dacă are o valoare negativă centrul se va marca numai cu o linie şi nu cu +. Valoarea implicită este 0.09 ( bună pentru ţoli). DIMDEC Numărul de zecimale.

DIMDLE Permite extinderea liniei de cotă astfel încât să depăşească liniile de extensie. Valoarea implicită este 0.0000 DIMDLI Precizează distanţa dintre două linii de cotă având aceiaşi bază de cotare.Valoarea implicită este 0.38 (bună pentru ţoli).

DIMEXE Distanţa cu care linia de extensie depăşeşte linia de cotă. Valoarea implicită este 0.18 (bună pentru ţoli). Sunt permise numai valori pozitive. DIMEXO Precizează distanţa dintre originea liniei de extensie (punctul precizat de utilizator, de obicei colţul piesei) şi punctul de început al liniei de extensie. DIMGAP DIMJUST Precizează distanţa dintre text şi linia de cotă Poziţionarea textului faţă de linia de cotă.

DIMLFAC Factor de scară, cu care sunt multiplicate automat toate dimensiunile de pe ecran; de ex. pentru un desen realizat la scara 1:2 se va seta 2. Dimensiunile unghiulare nu sunt afectate de această variabilă. DIMFIT Ajustează textul.

DIMLIM on/off Permite-dacă este on- ca dimensiunile liniare cu abateri să fie afişate ca limite (de ex. în loc de 90 cu abaterile DIMTP=0.2 şi DIMTM==.1 se va afişa 90.2/89.9) Valoare implicită: off. DIMTOL şi DIMLIM pot fi simultan off, dar nu şi on. DIMPOST on/off Precizează un text care este adăugat ca prefix şi sufix la textul de cotă. Nu are efect pentru cotele unghiulare. DIMR D Precizează o valoare de rotunjire a dimensiunilor la cotare prin stabilirea lor la cel mai apropiat multiplu întreg de valoarea respectivă. Valoare implicită 0.000 DIMSAH off/on Precizează dacă marcarea extremităţilor liniei de cotă se face la fel la ambele capete(off) sau nu (on). DIMSCALE Factor global de scară care se aplică asupra cotelor liniare pentru desene care nu vor fi scoase pe hârtie la scara 1:1 şi trebuie să fie egal cu factorul de scară utilizat la tipărirea desenului. DIMSE1 extensie. off Dacă este on permite suprimarea primei linii de

DIMSE2 off de extensie.

Dacă este on permite suprimarea celei de a doua linii

DIMSHO on Controlează vizualizarea modificării textului de cotă în ecou la editarea cotelor asociative. Dacă este off, textul de cotă se modifică numai după încheierea editării. Valoarea implicită:off DIMSOXD off Suprimă extensiile. Dacă este on se forţează plasarea textului de cotă, a liniei de cotă şi a săgeţilor între liniile de extensie, iar dacă nu încap, cota nu va fi afişată. Dacă este off şi cota nu încape între liniile de extensie, ea va fi plasată în afara lor. DIMSTYLE Stilul curent

DIMTAD on/off Controlează poziţia textului faţă de linia de cotă. Dacă este on textul este scris deasupra liniei de cotă. Dacă este off linia de cotă este întreruptă şi textul este scris în interiorul acesteia. DIMTDEC Numărul de zecimale la abateri (toleranţe)

DIMTFAC Factorul înălţimii cifrelor abaterilor (faţă de înălţimea cifrelor de cotă). DIMTIH off/on Controlează orientarea textului aflat între liniile de extensie. Dacă este on, toate textele vor fi scrise orizontal; dacă este off textul va fi paralel cu linia de cotă. DIMTIX off/on Dacă este on forţează scrierea textului între liniile de extensie, permiţând ca linia de cotă şi săgeţile să fie desenate înafara acestora iar dacă nu încape nu va fi afişat. În cazul cotării circulare cu RAD şi DIA opţiunea off forţează plasarea textului de cotă în exteriorul arcului sau cercului. DIMTM Abaterea negativă. Valoare implicită 0.000.

DIMTOFL on/off Dacă este on forţează linia de cotă să fie între liniile de extensie chiar dacă textul este înafara lor. DIMTOH off/on Controlează orientarea textului aflat în afara liniilor de cotă. Dacă este on textul va fi orizontal, dacă este off va fi paralel cu linia de cotă. DIMTOL off/on Generează abaterile (toleranţele) dimensionale asociate cotelor. DIMTOLJ (toleranţelor). Controlează poziţionarea pe verticală a abaterilor

DIMTP

Abaterea pozitivă (superioară). Valoarea implicită este 0.0000.

DIMTSZ Dacă este 0.00 se utilizează săgeţi; dacă are o valoare nenulă, intersecţia dintre linia de cotă şi linia de extensie se marchează cu segmente oblice scalate corespunzător cu valoarea variabilei. DIMTVP Dacă DIMTAD este off, controlează poziţia textului pe verticală; dacă este 0, textul este centrat pe verticală, dacă este pozitiv textul se deplasează în sus; dacă este negativ textul se deplasează în jos. DIMTXSTY Controlează stilul pentru textul curent.

DIMTXT Înălţimea textului de cotă. Valoarea implicită 0.18 este bună pentru ţoli. DIMTZI 0 Suprimarea toleranţelor (abaterilor) nule. Formatul unităţilor. Textul poziţionat de utilizator.

DIMU IT DIMUPT

Elementele cotării
DIMTOL=ON

DIMTFAC=0.7 DIMTP=0.002 şi DIMTM=0.032
Dimension line location

DIMTXT=4 DIMASZ=3 (Arrowheads) 2 DIMDLI=10 DIMGAP

100 +0.0 02

DIMEXE=1 Dimension line Extension line Extension line origin

DIMCEN=1

Elemente de desenare spaţiul 3D Coordonatele carteziene tridimensionale (X,Y,Z) se introduc similar celor bidimensionale (X,Y), putându-se utiliza aceleaşi moduri de introducere a coordonatelor unui punct similar cu cele din desenul bidimensional. Desenarea în spaţiul 3D necesită obligatoriu specificarea coordonatelor X,Y şi Z. Sistemul de coordonate definite de utilizator (UCS), dau posibilitatea schimbării originii (punctul de coordonate 0,0,0), precum şi orientarea planului XY şi a axei Z. Se pot definii mai multe sisteme de coordonate UCS. Este recomandabil să se alinieze sistemul de coordonate UCS la un obiect decât să se determine poziţia exactă a unui punct din spaţiul 3D. AutoCAD ţine evidenţa ultimelor 10 sisteme de coordonate create în spaţiul model şi în spaţiul hârtie. Crearea obiectelor în 3D AutoCAD recunoaşte trei mari categorii de modele 3D: - structuri de sârmă (wireframe); - suprafeţe; - solide. Modelarea structurilor de sârmă Modelul cu structură de sârmă este o redare sub formă de schelet a unui obiect 3D. În această structură nu există suprafeţe, modelul constă doar din puncte, drepte şi linii curbe, care reprezintă muchiile desenului (conform figurii).

Se pot crea structuri de sârmă plasând obiecte 2D (plane) în spaţiul 3D. Modelarea suprafeţelor Este cea mai complexă dintre cele trei categorii de modelare din AutoCAD. Defineşte nu doar muchiile unui obiect 3D ci şi suprafeţele sale. Este utilă când nu este necesar un nivel de detaliere a proprietăţilor fizice, dar sunt necesare funcţii de umbrire, randare, pe care structurile de sârmă nu le furnizează. Modelatorul de suprafeţe din

AutoCAD foloseşte o plasă poligonală (mesh) cu care defineşte suprafeţe cu faţete, numărul de faţete este stabilit cu o matrice de dimensiune M×N, similară unei reţele cu N linii şi M coloane. Plasele obţinute sunt afişate ca structuri de sârmă până la executarea unei comenzi HIDE, SHADE sau RENDER. Pentru crearea unei suprafeţe sunt se folosesc: - 3D surfaces – din meniul derulat Draw, care are opţiunile de mai jos;

- 3DFACE – creează o suprafaţă plană (patrulater)

- 3DMESH – creează suprafaţă tip mesh cu mai multe puncte de inflexiune - RULESURF - creează o suprafaţă definită de către două curbe - TABSURF - creează o suprafaţă definită de o curbă şi un vector - REVSURF - creează o suprafaţă de revoluţie între o curbă şi o axă de revoluţie - EDGESURF - creează o suprafaţă plană definită de patru muchii. Densitatea liniilor grilei de definire a suprafeţei se controlează cu ajutorul comenzilor SURFTAB1 , respectiv SURTAB2. Modelarea solidelor Solidele, oferă aceleaşi informaţii vizuale ca şi modele de sârmă, este reprezentat întregul volum al obiectului, putând fi analizate volumul, momente de inerţie, centrul de greutate iar diverse date referitoare la un solid pot fi exportate în alte programe, cum ar programe de analiză cu element finit (FEA).

Pot fi create următoarele tipuri de solide: - solide primitive fac parte din această categorie formele geometrice simple - solide compozite sunt generate din solide primitive prin diferite operaţii, reuniune, scădere, intersecţie, conform figurii

Comenzile utilizate sunt U IO , SUBTRACT, I TERSECT. - solide extruse - utilizând comanda EXTRUDE pot fi create obiecte 3D din obiecte 2D prin adăugarea unei înălţimi, sub anumit unghi. Obiectele care se extrud trebuie convertite în polilinii cu ajutorul comenzii PEDIT - solide de revoluţie - permite crearea unui solid prin rotirea obiect în jurul unei axe specificate (linie, polilinie, două puncte specificate). Suprafaţa care se roteşte trebuie convertită în regiune. Spre exemplificare se prezintă un obiect 1 care

este rotit în jurul axei 2 cu un unghi de 360o. Rezultatul este prezentat în figurile de mai jos (stânga model de sârmă, dreapta model cu umbre), după ce din roata respectivă sau extras patru cilindrii (găurile care se observă în figura din dreapta).

Variabila de sistem ISOLINES controlează numărul de elemente liniare repetitive folosite la redarea porţiunilor curbate ale unui model de sârmă. Vizualizarea modelelor în 3D Pentru vizualizarea suprafeţelor şi solidelor sunt la dispoziţie trei comenzi: - HIDE - ascunderea porţiunilor (liniilor) invizibile - SHADE - umbrirea realistă a modelului (sursă de lumină unică plasată în spatele privitorului), ascunde muchiile invizibile - RE DER - randarea suprafeţelor şi solidelor creează o impresie de realism care nu se poate obţine prin simpla ascundere a liniilor sau umbrire. Randarea se face cu algoritmi speciali, care stabilesc relaţii matematice între iluminare, culori şi forme. AutoCAD oferă trei opţiuni de randare: - Render - este cea mai eficientă (stânga); - Photo Real -randare realistă tip fotografie (dreapta); - Photo Raytrace - randare realistă tip fotografie, generează refracţii şi umbre mai precise.

Vizualizarea desenelor Un desen 3D poate fi privit din orice poziţie în spaţiul model. Opţiunile se găsesc în meniul derulant VIEW, conform figurii de mai jos (dreapta).

Obiectul poate fi privit în plan ( de jos, sus, etc), sau spaţial (SW Isometric, etc.). Utilizând opţiunea VPOI T se poate selecta (sau introduce de la tastatură) direcţia din care dorim să privim obiectul. Dacă se doreşte o vedere spaţială şi una, două, trei sau patru vederi plane se selectează din meniul derulat VIEW (figura de mai sus dreapta) opţiunea Named Viewports de unde se selectează ce se doreşte.

Rezultatul pentru o vedere spaţială şi două plane este prezentat mai jos.

COME ZI SPECIALE 3D -ELEV- permite selectarea inaltimii curente si asocierea grosimii pentru entitatile urmatoare care se deseneaza. Secventa de cereri este: Command: ELEV New current elevation <curent> : New current thickness <curent> : Inaltimea unui obiect reprezinta planul Z pe care baza sa este desenata. -VPOI T- selecteaza punctul de vedere din care se doreste a se vedea desenul. O data specificat acest punct, AUTOCAD-ul regenereaza desenul realizind o proiectie a entitatilor astfel incit acestea sa apara ca si cind ar fi vazute din acel punct. -HIDECind se utilizeaza comanda VPOINT pentru a genera o imagine 3D este produsa o afisare care nu elimina liniile ascunse, o asa numita afisare "wire-frame". Deci toate liniile sint prezente inclusiv cele care in mod normal sint ascunse de alte obiecte interpuse pe directia punctului de vedere ales. Daca se doreste eliminarea acestor linii ascunse se poate utiliza comanda HIDE. Aceasta comanda regenereaza desenul eliminind liniile ascunse. Pentru a utiliza comanda HIDE se introduce: Command: HIDE Ecranul se va sterge pentru o anumita perioada de timp in functie de complexitatea desenului.

Desenul va fi redesenat cu liniile ascunse sterse.

COME ZI DE DESE ARE 3D -3DFACE- generarea unei fatete 3D, definita prin 4 puncte in spatiul tridimensional, puncte indicate circular. Obiectul rezultat, este aproape similar cu un obiect bidimensional, de tip SOLID. Daca punctele unei suprafete 3D sint coplanare, atunci aceasta suprafata este opaca la apelarea comenzii HIDE. -3DMESH- desenarea unei suprafete tridimensionale, definite printr-o matrice de puncte in spatiu. Dimensiunea matricei este de M*N, valori care sint cerute la apelarea comenzii. -3DPOLY- desenarea unei polilinii in spatiul tridimensional, prin indicarea a trei puncte in spatiu. Daca introducerea datelor se face de la un dispozitiv de digitizare, sau daca coordonatele punctelor contin numai valorile x si y, valoarea lui z va fi inaltimea curenta, cea stabilita de ultima comanda ELEV. -BOX- construirea unui paralelipiped dreptunghic, in particular a unui cub, cu baza in planul XOY a UCS-ului curent. -CO - construirea unui con, sau trunchi de con, cu baza in planul XOY a UCS-ului curent. Baza poate fi si intr-un plan paralel cu planul XOY, dupa cum elevatia curenta este diferita de zero. -DISH -construirea unei semisfere, cu ecuatorul in planul XOY al UCS-ului curent. Figura este dispusa sub planul XOY, deci cu partea convexa in sus, semanind unui vas. -DOME- construirea, tot a unei semisfere, cu baza in planul XOY a UCS-ului curent, dar cu partea convexa in jos. Astfel asezata, semisfera da impresia unei cupole. -EDGESURF- desenarea unei suprafete in spatiul tridimensional, marginita de 4 entitati continue, care de fapt constituie muchiile suprafetei. Aceste entitati pot fi arce, linii, polilinii 2D sau 3D, cu conditia ca ele sa fie unite exact cap la cap. Prima entitate selectata din cele patru, va constitui directia M a suprafetei definite, cu originea in capatul cel mai apropiat de punctul de selectare a entitatii. Directia N va fi constituita de muchia alaturata primei entitati, in originea ei.

-MESH- genereaza o suprafata tridimensionala, definita prin patru puncte, care formeaza colturile suprafetei. Muchiile sale sint, deci drepte.Suprafata generata este spatiala, si doar ca si caz particular, poate fi un plan. -PYRAMID- construirea unei piramide, sau a unui trunchi de piramida cu baza in planul XOY a UCS-ului curent. Tot cu aceasta comanada, se poate construi si un tetraedru si o piramida, dar in loc de virf, sa aiba o creasta definita de doua puncte. -REVSURF- construirea unei suprafete de revolutie, care se genereaza prin rotirea unei curbe in jurul unei axe oarecare. Curba poate fi formata din arce, linii, cercuri, polilinii 2D si 3D. Axa suprafetei de revolutie, este o linie oarecare, de a carei punct de selectare depinde interpretarea sensului pozitiv de rotatie a figurii. Sensul pozitiv de rotire va fi sensul antiorar. -RULESURF- construirea unei suprafete riglate, definite de doua curbe.Curbele pot fi, arce, linii, cercuri, polilinii 2D si 3D, sau chiar puncte. -SPHERE- desenarea unei sfere, cu ecuatorul in planul XOY a UCS-ului curent. -TABSURF- generarea unei suprafete de translatie, obtinuta prin translatarea unei curbe, paralel cu o linie dreapta de orice orientare in spatiu. Curba poate fi compusa din arce, linii, polilinii 2D si 3D. Directia de translatare a curbei este, dinspre capatul cel mai apropiat al liniei de punctul de selectare spre punctul de selectare. -TORUS- deseneaza un inel tridimensional, in planul UCS-ului curent. Aceasta figura se obtine, prin rotirea unui inel in jurul unui tub. Torul este amplasat, astfel incit, inelele sa fie tangente la partea lor inferioara cu planul XOY aUCS-ului curent. -WEDGE- desenarea unei pene tridimensionale, cu baza in planul XOY al UCS-ului curent. COME ZI DE SETARE -DDEMODES Prin intermediul unei casete de dialog, aceasta comanda permite schimbarea (definirea) rapida a mai multor caracteristici ale entitatilor. Se pot schimba: culoarea, numele stratului, tipul de linie, inaltimea si grosimea entitatii specificate. Se introduce: Command:DDEMODES

AutoCAD-ul afiseaza o caseta de dialog in care puteti verifica sau modifica urmatoarele caracteristici: Color -culoarea entitatii. Layer name -numele stratului. Linetype -tipul de linie. -Elevation -inaltimea pe axa Z fata de planul XOY la care se construieste entitatea. Thickness -grosimea entitatii raportata la inaltimea curenta OK -valideaza modificarile operate in caseta si revine in desenul curent Cancel -invalideaza modificarile si revine in desenul curent -DDLMODES- permite definirea rapida a caracteristicilor straturilor din desen.Se pot crea, redenumi, selecta straturi si se pot modifica caracteristici cum ar fi:culoare, vizibilitate, tip de linie si stare. Se introduce: Command:DDLMODES AutoCAD-ul afiseaza o caseta de dialog in care puteti verifica sau modifica urmatoarele caracteristici: Current -selecteaza stratul curent Layer name -schimba numele actual al stratului ON -activeaza sau dezactiveaza stratul Frozen -ingheata sau dezgheata stratul Color -schimba culoarea stratului Linetype -schimba tipul de linie aferent stratului New layer -creeaza un strat nou OK -valideaza modificarile operate si revine in desenul curent Cancel -invalideaza modificarile si revine in desenul curent -DDRMODES- definirea (controlul) rapida a mai multor caracteristici ale desenului, cum ar fi:modul SNAP, GRID, AXIS, ORTHO si ISOPLANE si a variabilei BLIPMODE. Se introduce: Command:DDRMODES AutoCAD-ul afiseaza o caseta de dialog in care puteti verifica sau schimba urmatoarele caracteristici: X Spacing -marimea grilei snap pe axa X Y Spacing -marimea grilei snap pe axa Y Snap angle -unghiul de inclinare a grilei snap Snap X Base -baza grilei snap pe axa X Snap Y Base -baza grilei snap pe axa Y Snap -comuta grila snap ON/OFF Grid -comuta vizibilitatea grilei ON/OFF Axis -comuta vizibilitatea axelor ON/OFF

Ortho -comuta modul orto ON/OFF Blips -comuta ON/OFF afisarea marcajelor de selectare a punctelor Isoplane Left -comuta desenarea in perspectiva in planul din stinga IsoplaneTop -comuta desenarea in perspectiva in planul de sus Isoplane Right -comuta desenarea in perspectiva in planul din dreapta Isometric -comuta desenarea in perspectiva ON/OFF -DDUCS- definirea unui set de Sisteme de Coordonate Utilizator(UCS=User Coordinate Sistem), care pot fi apelate dupa necesitati, in sensul construirii de entitati in fiecare din aceste sisteme. Astfel se pot obtine figuri complexe spatiale, deci corpuri in spatiul tridimensional.Toate UCS-urile se definesc relativ la un sistem de coordonate universal(WORLD=World Coordinate Sistem). Se introduce: Command:DUCS AutoCAD-ul afiseaza o caseta de dialog in care se permit urmatoarele optiuni: Current -selectarea unui UCS pentru a deveni curent UCS Name -afiseaza o lista cu numele UCS-urilor definite, permitind schimbarea numelor List -intr-o caseta supl imentara se afiseaza informatii despre UCS-ul indicat Delete -sterge UCS-ul indicat Define new -afiseaza o casete suplimentara, care current UCS permite definirea unui UCS nou, acesta devenind curent. Definirea efectiva a UCS-ului nou creat se face deci intr-o caseta suplimentara, caseta care cuprinde optiuni, care vor fi tratate pe larg la comanda UCS. -UCS- definirea completa a unui set de sisteme de coordonate utilizator(UCS=User Coordinate Sistem). Toate sistemele de coordonate construite de utilizator, se definesc, relativ la sistemul de coordonate universal(WORLD=World Coordinate Sistem). Optiunile de definire, cer, fie o noua origine, fie un punct pe una dintre axe, fie o rotatie in jurul unei axe, fie alinierea cu o entitate sau vedere, toate acestea considerate fata de sistemul curent. In momentul in care, un anumit sistem este curent, desenarea are loc pe planul XOY al sistemului, daca este o figura plana. Daca in schimb, figura este spatiala, respectiv este una dintre figurile predefinite de AutoCAD, baza figurii va fi in planul XOY, iar a 3 -a dimensiune se va considera perpendiculara pe acest plan. Se introduce: Command:UCS AutoCAD-ul raspunde cu urmatoarele optiuni: Origin -permite definirea originii noului UCS ZAxis -permite definirea noului UCS, prin introducerea originii si a unui punct pe sensul pozitiv al axei Z 3point -permite definirea noului UCS, prin indicarea a 3 puncte, si anume: originea, un punct pe sensul pozitiv al axei X si un punct pe sensul pozitiv al axei Y Entity -permite definirea noului UCS, orientindu-l dupa o entitate existenta View -permite definirea noului UCS, paralel cu vederea curenta

X/Y/Z Prev Restore Save Del ? World

-permite definirea noului UCS, prin indicarea unghiului de rotire, a UCS-ului curent, in jurul axelor X,Y sau Z -UCS curent, devine cel anterior -permite restaurarea unui UCS salvat mai devreme -permite salvarea unui UCS, pentru o restaurare ulterioara -permite stergerea unui UCS salvat anterior -se afiseaza o lista cu toate UCS-urile salvate -permite revenirea la sistemul World, ca UCS curent

Sistemul de coordonate universal(World), este la rindul sau un UCS, dar de baza, sistem care este implicit, la deschiderea unui nou fisier desen. Modul in care se aliniaza un UCS, fata de o anumita entitate selectata, situatie aparuta la optiunea Entity, este urmatorul: Arc -originea UCS-ului este centrul arcului, iar axa X trece prin punctul de selectare a arcului Circle -originea UCS-ului este centrul cercului, iar axa X trece prin punctul de selectare a cercului. Dimension -originea UCS-ului este mijlocul textului cotei, iar axa X este paralela la axa X , care a fost activa in timpul desenarii cotei Line -originea UCS-ului este capatul liniei cel mai apropiat de punctul de selectare, iar linia este continuta in planul XOY. Point -originea UCS-ului este in punctul respectiv, iar orientarea este arbitrara. 2D Polyline -origine UCS-ului este in punctul de inceput al poliliniei, axa X este de-a lungul primei verigi a poliliniei. Solid -originea UCS-ului este primul punct al solidului, iar axa X este pe directia celui de-al doilea Trace -originea UCS-ului este primul punct al urmei, iar axa X este pe directia celui deal doilea 2D Face -originea UCS-ului este definita de primul punct al fatetei, iar axa X pe directia celui de-al doilea. -UCSICO - afisarea si pozitionarii simbolului UCS-ului, lucru care ajuta la o mai buna clarificare a starii desenului la un moment dat. Deci, pentru fiecare UCS definit, putem stabilii o anumita setare pentru comanda UCSICON, astfel incit, in momentul in care, un anumit UCS devine curent, simbolul sau este controlat. Se introduce: Command: UCSICON AutoCAD-ul raspunde cu urmatoarele optiuni: ON/OFF -se activeaza, sau se dezactiveaza afisarea simbolului UCS-ului All -setarea comenzii UCSICON are efect in toate ferestrele grafice utilizate, nu doar in fereastra activa. Noorigin -simbolul UCS-ului este afisat in coltul din stinga jos a cimpului de desenare, indiferent de originea sa.

ORigin -simbolul UCS-ului este afisat in originea sa, exceptind cazul in care, originea este in afara cimpului de desenare.In acest caz, simbolul va apare tot in coltul din stinga jos al cimpului de desenare. -VPORTS- afisarea simultana pe ecranul monitorul, a mai multor ferestre de vizualizare a desenului curent, ferestre in care pot figura, diferite vederi ale acestuia, din diverse puncte de vedere. La un moment dat, o singura fereastra este activa, si anume aceea in care, cursorul apare in forma firelor reticulare. Celelalte ferestre reflecta fidel toate modificarile operate in fereastra activa, in masura posibilitatii de vizualizare a lor. In ferestrele inactive, cursorul reticular se transforma intr-o sageata. Se introduce: Command: VPORTS AutoCAD-ul cere selectarea uneia dintre urmatoarele optiuni: Save -o dispunere curenta a vederilor odata aleasa, este salvata Restore -o dispunere anterioara a vederilor salvata, este restaurata Delete -sterge o dispunere salvata a vederilor Join -uneste doua ferestre invecinate si de aceeasi marime, intr-o fereastra de marime dubla. Single -vederea se afiseaza intr-o singura fereastra ? -se afiseaza o lista a dispunerilor de ferestre salvate, specificindu-se in plus si coordonatele pozitiei fiecarei ferestre. 2 -se imparte ecranul in 2 ferestre egale de vizualizare, fie pe verticala,fie pe orizontala. 3 -se imparte ecranul in 3 ferestre, 2 sint un sfert din marimea ecranului, iar una este jumatate din ecran; se opteaza pentru dispunerea ferestrei mari, sus, jos, in stinga, sau in dreapta ecranului. 4 -se imparte ecranul in 4 zone egale. -CHPROP- schimbarea proprietatilor diferitelor entitati, indiferent de orientarea si inaltimea lor in spatiu. Comanda este, ca si mod de conversare, similara cu comanda CHANGE, dar CHPROP nu permite schimbarea inaltimii curente si a punctului de modificare (vezi comanda CHANGE). Se introduce: Command:CHPROP AutoCAD-ul cere, dupa selectarea entitatilor, alegerea uneia dintre urmatoarele optiuni: Color -atribuie o noua culoare entitatilor selectate LAyer -atribuie un alt strat de dispunere pentru entitatile seletate LType -atribuie un alt tip de linie entitatilor selectate Thickness-atribuie o noua grosime pe axa Z, entitatilor selectate -DDATTE- editarea rapida a atributelor unui bloc. Aceasta caseta contine toate atributele aferente blocului selectat. Se introduce:

Command:DDATE AutoCAD-ul cere sa fie selectat un bloc, care contine atributele ce trebuie modificate.Toate optiunile acestei comenzi se regasesc la comanda ATTEDIT. Daca blocul are mai multe atribute si vrem sa le modificam pe toate, vom preceda comanda DDATE, de cuvintul "MULTIPLE", iesirea din comanda in acest caz, facinduse cu CTRL C.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->