P. 1
51653788-Hematopoieza (1)

51653788-Hematopoieza (1)

|Views: 2|Likes:
Published by Gabriela Cernitchi

More info:

Published by: Gabriela Cernitchi on Apr 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/19/2014

pdf

text

original

HEMATOPOIEZA

FIZIOLOGIA SERIEI ERITROCITARE
HEMATOPOIEZA
Definiţie

= procesul de formare al elementelor figurate
ale sângelui:
• proliferarea
• diferenţierea
• trecerea în circulaţie

- cuprinde:
• eritropoieza = formarea eritrocitelor
• leucopoieza = formarea leucocitelor
• trombocitopoieza = formarea trombocitelor

HEMATOPOIEZA
Sediu
 Măduva roşie hematogenă
- celule stem hematopoietice (30-70%):
- stromă reticulo-vasculară (celule stromale,
- ţesut adipos, fibrocite, ţesut conjunctiv
extracelular, sinusoide vasculare).

 Celulele hematopoietice - 3 mari grupe:
1. Celule stem pluripotente
2. Celule progenitoare hematopoietice
3. Celule ale liniilor sanguine
1. Celule stem pluripotente (CSP)
= celule de origine ale tuturor liniilor sanguine
- au capacitate de autoregenerare şi diferenţiere

2. Celule progenitoare hematopoietice
- iau naştere din CSP
- au capacitate - limitată de autogenerare
- mai restânsă de diferenţiere
- celule progenitoare mieloide: Eritrocite
Leucocite (N, Eo, B, Mo)
Trombocite
- celule progenitoare limfoide: Limfocite B şi T

3. Celule ale seriilor sanguine
- în diverse stadii de maturaţie


HEMATOPOIEZA
Celule hematopoietice
HEMATOPOIEZA
FIZIOLOGIA SERIEI
ERITROCITARE
= totalitatea elementelor masei eritrocitare (CSP ÷
eritrocit îmbătrânit, care este eliminat din circulaţie).
= 99% din masa elementelor figurate (1% = L, T).

- constituit din 3 mari compartimente:
1. Compartimentul de generare
= elementele imature de la nivelul MRH
(CSP, proeritroblaşti, eritroblaşti, reticulocite)
÷ 5 – 7 zile
2. Compartimentul circulant
= elementele din torentul sanguin: E mature şi un nr. +
de reticulocite (5-15‰)(îşi exercită funcţiile)
÷100-120 zile
3. Compartimentul de distrugere
= eritrocitele îmbătrânite şi modificate morfofuncţional
- în splină, în ficat şi MRH.
ERITRON
ERITROPOIEZA
1. înainte de naştere

LOCALIZARE Eritrocite, Hb
embrion de câteva săptămâni: în celulele
sacului vitelin

în lunile II-III de viaţă fetală:
diferenţiere în cordoanele Wolf şi Pander ¬
primele insule de ţesut sanguin

în lunile III-VI de viaţă fetală: ficatul şi
splina devin organe hematopoietice

în lunile VI-IX: dezvoltarea măduvei
osoase, prezentă în toate oasele (în luna IX
dispare hematopoieza hepato-splenică).
E primitive


E nucleate,
Hb embrionară

E nucleate,
Hb fetală

E anucleate
Hb fetală
ERITROPOIEZA
2. după naştere

 imediat postnatal: măduva hematogenă în
toate oasele

 treptat, măduva hematogenă se restrânge:
- până la 18 ani: în epifizele proximale
humerus, femur şi tibie, oase scurte şi plate.
- la adult: în oasele scurte şi plate (coxale,
stern, corpurile vertebrelor, oasele late ale
craniului).

În celelalte oase: măduvă galbenă nehematogenă
(ţesut adipos).

ERITROPOIEZA
Etapele eritropoiezei
1. multiplicare şi maturarea
precursorilor eritrocitari
(BFU-E, CFU-E,
proeritroblast, eritroblaşti)

2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil ÷
reticulocit)

3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în
circulaţie).


Tipuri celulare de
evoluţie
Caracteristici
generale
Aspecte
morfo-
funcţionale
1. CSP
(celula stem
pluripotentă)
- au receptori pt.
eritropoietină
- au capacitate |
de proliferare şi
diferenţiere
celule nucleate
2. BFU-E
(Burst Forming
Unit-E; celule
formatoare de colonii
eritroide "de tip
exploziv")
3. CFU-E
(Colony Forming
Unit-E; celula
formatoare de colonii
eritroide)
ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri celulare de
evoluţie
Caracteristici generale Aspecte
morfo-
funcţionale
4. Proeritroblast
= celula cap de
serie a seriei roşii
- au receptori pentru
eritropoietină
- au capacitate de proliferare
şi diferenţiere
- sintetizează Hb şi enzime
celulă
nucleată
5. Eritroblast
bazofil
6. Eritroblast
policromatofil
7. Eritroblast
oxifil (normoblast)
- capacitate + de proliferare
- sinteză + de Hb şi enzime
- evoluează spre reticulocit
celulă cu
nucleu mic
ERITROPOIEZA
Etape
ERITROPOIEZA
Etape
Tipuri
celulare de
evoluţie
Caracteristici generale Aspecte
morfo-
funcţionale
8. Reticulocit

- nu are capacitate de proliferare
- trece în sânge = eritrodiabază
după 1-2 zile
- în sânge (5-15‰) se
maturează în splină, care extrage
resturile de mitocondrii şi ribozomi
- sintetizează Hb şi enzime până la
pierderea ribozomilor şi
mitocondriilor
celulă
anucleată
cu resturi de
ribozomi şi
mitocondrii
9. Eritrocit
matur

- nu are capacitate de proliferare
- nu sintetizează Hb, enzime
- durată de viaţă = 100-120 zile
celulă
anucleată,
fără
ribozomi,
fără
mitocondrii
ERITROPOIEZA
Maturarea eritrocitelor:

 reducerea dimensiunii
 creşterea volumului citoplasmatic + mai puţin
bazofilă,
 reducerea dimensiunii nucleului ÷ expulzia lui.
Durata de evoluţie CSP - reticulocit = 5 - 7 zile.
Producţia eritrocite/zi = Distrugere eritrocite/zi = 25 ml
= 50 ml sânge.

ERITROPOIEZA
Substanţe necesare eritropoiezei
 Proteine
 b. Minerale: fier, cupru, cobalt,
zinc
 c. Vitamine: B12, acid folic, B6, C

MINERALE
Fierul
Fierul din organism = 4 g ÷ 3 compartimente:

1. Compartimentul sanguin (65%):
- în eritrocite, sub formă de Hb
- în plasmă (legat de transferină; = 60-150 microg/dl)

2. Compartiment de depozit (30%)
- în splină, ficat, măduvă hematogenă - 2 forme:
- feritina, compus hidrosolubil, eliberează uşor Fe
3+
;
- hemosiderina = feritină parţial degradată; conţine fier
greu mobilizabil.

3. Compartimentul tisular (5%)
- în muşchi, sub formă de mioglobină (4%)
- în structura enzime (citocromi, peroxidaze etc.)(1%)

Necesarul de fier
= 1 mg/zi, asigurat de aportul alimetar uzual;
- necesar | în stări fiziologice (sarcină, cicluri
menstruale ||)

Aportul de fier
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

Pierderile fier
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi

MINERALE
Fierul
Metabolismul
şi transportul
Fierului în plasmă
Fe3+ fixat de
transferină
(GP cu origine
hepatică) ¬
transportat la
nivelul MH ¬
depozitat
Utilizare
 Majoritatea celulelor, inclusiv precursorii
eritrocitari din MH (normoblaştii) au
receptori pentru transferină.
 Depozite de fier din organism = ficat, splină
şi MH (cel. SRE)

Carenţa de fier
¬ anemie feriprivă microcitară hipocromă
(E, Ht, Hb, DEM, VEM, IC +)

MINERALE
Fierul
ALTE MINERALE
Minerale Roluri
Cupru

- intră în structura sistemelor
enzimatice care asigură fixarea
fierului în hemoglobină ¬ rol în
sinteza Hb.
- carenţa de cupru ¬ anemie
hipocromă.
Cobalt intră în structura vitaminei B12, care
este absolut necesară eritropoiezei
Zinc

intră în compoziţie sistemelor
enzimatice necesare eritropoiezei

VITAMINE
Vitamina B12
= vitamină hidrosolubilă sintetizată exclusiv de
microorganisme
- Principala sursă: alimentele de origine animală.

Necesar = 2-5 µg/zi
Aport – exclusiv alimentar
(dietă normală=5-30 µg/zi - se abs. 1-5 µg/zi).

Absorbţia
- condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al
lui Castle (FI) = glicoproteină sintetizată de
celulele parietale gastrice

• STOMAC:
fixare vitamina B12 de FI ¬
complex
• INTESTIN (ileon terminal):
Complexul vit. B12 - FI se
fixează pe receptori specifici ¬
absorbţie
- FI este reciclat
- Vitamina B12 se leagă de
transcobalamina II ¬
trece în circulaţie ¬
transport în MH şi ficat

Concentraţia serică normală
= 200-900 pg/ml.

Roluri în reglarea eritropoiezei:
· induce sinteza de ARN şi ADN
· activează formarea, creşterea şi maturarea E
· participă la transformarea acidului folic în acid
tetrahidrofolic = forma activă a acidului folic.

Deficitul de vitamina B12 – în:
- gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit
de FI)
- afecţiuni ale ileonului terminal (cu reducerea
absorbţiei)
- parazitoze (captare B12 de către parazit).

¬ anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă
sau Biermer) (E, Ht, Hb +, DEM, VEM şi IC|).


VITAMINE
Vitamina B12
Eritrocite normale
Macrocitoză
Hipercromie
+
Anemie pernicioasă
(prin deficit de
vit. B12)
Microcitoză
Hipocromie
+
Anemie feriprivă
(deficit de Fe)
ACID FOLIC (necesar 100 MICROG/ZI)
Forma activă: acid tetrahidrofolic (FH
4
)
Roluri în:
- sinteza purinelor şi pirimidinelor necesare formării ADN, ARN
- stimularea proliferării, diferenţierii şi maturării E.

VITAMINA B6 (necesar 3-5 mg/zi)
Roluri: - indispensabilă pentru sinteza Hb
- favorizează absorbţia intestinală a vitaminei B12.

Vitamina E (tocoferol)(20 mg/zi)
Roluri:
- factor antioxidant (ex. previne oxidarea vitaminei C)
- menţine fierul în forma Fe2+ ¬ favorizează abs. intestinală.

Vitamina C (acidul ascorbic)(50-75 mg/zi)
Roluri:
- reduce Fe3+ în Fe2 ¬ favorizează abs. intestinală
- transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic (FH4)
- agent reducător al methemoglobinei


ALTE VITAMINE
VITAMINE ŞI MINERALE
NECESARE ERITROPOIEZEI
Vitamina Rol
Consecinţele
carenţei
Vitamina B
12
Sinteză ADN
Anemie
macrocitară
Acid folic
Sinteză ADN şi
ARN
Anemie
macrocitară
Vitamina C
(acid ascorbic)
Metabolism Fe Anemie
Vitamina E
(tocoferol)
Acţiune
antioxidantă
Fragilitate
membranară
Fier Sinteza Hb
Anemie
microcitară
Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina
1. Eritropoietina
= GP sintetizată de rinichi (90%)
- producţia depinde de concentraţia tisulară a O
2:

÷ hipoxia - ef. stimulator
÷ hiperoxia – ef. inhibitor
- senzorul pentru O
2
= proteină hem renală cu două forme:
- formă activă (dioxi), în caz de hipoxie ¬ | eritropoietina
- formă inactivă (oxi), în caz de hiperoxie ¬ + eritropoietina

Efecte: creşte masa eritrocitelor circulante prin:
- stimularea proliferării CFU
E

- stimularea diferenţierii precursorilor eritrocitari şi scurtarea
timpului de maturare
- favorizarea încărcării cu Hb reticulocitelor ¬ E mature
- activarea eritrodiabazei
Mecanism: legare de receptor membranar de tip
tirozinkinazic
localizat pe membrana precursorilor eritrocitari.

Factori care influenţează sinteza de eritropoietină:
• capacitatea de transport a O
2
la ţesuturi:
Ex. transport oxigen + (ex. anemie, + irigaţiei tisulare, +
volumului sanguin) ¬ eritropoieza | prin mecanism de
feedback
• hormoni:
· cu efect inhibitor: estrogenii
· cu efect stimulator: androgenii,
catecolaminele,
glucocorticoizii,
hormonul de creştere (STH),
hormonii tiroidieni

Reglarea eritropoiezei
Eritropoietina
- Factorul celulei stem (SCF)
= citokină care stimulează CSP şi induce
diferenţierea, proliferarea şi maturarea precursorilor
eritrocitari.

- Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite
şi macrofage (GM-CSF)
= citokină care stimulează CSP şi induce
diferenţierea, proliferarea şi maturarea de granulocite
şi macrofage, dar şi a precursorilor eritrocitari.

- Interleukina-3 (IL-3)
- stimulează CSP, inducând diferenţierea, proliferarea
şi maturarea precursorilor eritrocitari.

Reglarea eritropoiezei
Alţi factori
CINETICA
ERITROCITELOR
1. Formarea eritrocitelor (eritropoieza)

2. Perioada de eritrocit circulant funcţional
= 100-120 zile, perioadă în care sunt îşi realizează funcţiile
şi sunt supuse la numeroase solicitări funcţionale:
 străbat zilnic 1-1,5 km
 îşi modifică forma la trecerea prin capilare (fusiforme) şi se
deplasează în fişicuri
 stagnează în vasele sanguine sinuoase (ex. circ. splenică)
 transportă gazele respiratorii O
2
şi CO
2

 participă la menţinerea constantă a pH-ului sanguin (prin
sistemul tampon al hemoglobinaţilor)
 sunt influenţate de factori extraeritrocitari (pH, substanţe
toxice), care le pot modifica morfo-funcţional (ex.
acidoza/alcaloza determină |/+ volumului eritrocitar).
3. Distrugerea eritrocitelor (hemoliza fiziologică)

Solicitările mecanice şi chimice
¬ epuizare energetică şi enzimatică a E
¬ E senescent, rigid, lipsit de plasticitate
¬ E este îndepărtat din circulaţie, prin eritrofagocitoză.

Normal, sediile principale ale hemolizei sunt:
•Splina - cu caracteristici funcţionale care accentuează
sechestrarea eritrocitelor (sinusoide mai înguste decât în
alte zone).
•Ficatul (debitul sanguin - de 6 ori mai | decât la nivelul
splinei).

CINETICA
ERITROCITELOR
STRUCTURA
MORFOFUNCŢIONALA A
ERITROCITULUI

1. Caracteristici morfo-funcţionale

1. Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm
3

- bărbaţi = 4,9 ± 0,7 mil/mm
3
;
- femei = 4,3 ± 0,6 mil/mm
3
.
2. Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum +
3. Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7µm;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) µm;
(în centru - cu 1 µm < decât periferic)
4. Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII
De număr
+ numărului de eritrocite = anemie
| numărului de eritrocite = poliglobulie
De formă
ovale = ovalocite
cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite
De
dimensiuni
u + = microcite
u | >9µm (10-12) = macrocite (megalocite)
u | şi grosime + = platicite
De culoare
palide, slab colorate = hipocrome
intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie

1. Plasticitate = proprietatea E mature de a îşi modifica
forma la trecerea prin capilare cu diametru < diametrul
eritrocitar.

2. Plachetarea = prop. E de a se deplasa în fişicuri la
nivelul capilarelor.

3. Rezistenţa globulară = rezistenţa E la solicitări
mecanice, chimice, biol.
- Uzual: RG în soluţii cu hipotonicitate progresiv crescândă.
- Normal:
RG min. (hemoliză incipientă) = 0,40-0,44 g% NaCl,
RG max. (hemoliză totală) = 0,32- 0,28 g% NaCl.
3. Proprietatile eritrocitelor
DHAG e-
m#328
Plasticitatea E
Plachetarea E
Normale
Fragile
h
t
t
p
:
/
/
h
s
c
.
v
i
r
g
i
n
i
a
.
e
d
u
/
m
e
d
i
c
i
n
e
/
c
l
i
n
i
c
a
l
/
p
a
t
h
o
l
o
g
y
/
e
d
u
c
/
i
n
n
e
s
/
t
e
x
t
/
r
c
d
/
m
e
m
b
r
a
n
e
.
h
t
m
l

Rezistenta
globulara
4. Sedimentarea = proprietatea E lăsate în
repaus de a sedimenta în virtutea
gravitaţiei (recoltare pe anticoagulant)
- Normal:
VSH = 1-10 mm/h la femei;
2-13 mm/h la bărbaţi
0,5 - 1 mm/h la nou-născut.

5. Scintilaţia = proprietatea E de a reflecta
razele de lumină

3. Proprietatile eritrocitelor
Membrana eritrocitară - particularităţi:
- cu Ag de suprafaţă şi receptori membranari
- strat mijlociu lipidic foarte mobil ¬ asigură plasticitatea
- strat intern - asigură rezistenţa, forma E

Compoziţie:
 60% apă
 33-35% Hb
 5-7% alte substanţe:
 2% enzime (cu rol în ciclul glicolitic, şuntul
pentozo-fosfaţilor, enzime de apărare împotriva acţiunilor
oxidative)
 pompe ionice (pompa Na
+
-K
+
, pompa de Ca
+
)
 schimbător Cl
-
/HCO
3
-

4. Structura eritrocitelor
= element esenţial pentru realizarea funcţiei respiratorii a E
= 95% din proteinele solubile ale eritrocitului
- Sinteză: în cel. tinere nucleate ale seriei roşii din MRH:
eritroblast bazofil, policromatofil şi oxifil - + în reticulocit.
A. Structura Hb
= cromoproteină porfirinică care conţine fier – din:
4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe
2+
- leagă O
2
, CO
2
)
4 catene polipeptidice (globine).
Hemul = partea fiziologic activă
= fero-protoporfirină IX: atomul de Fe ÷ în centrul inelului
Porfirinic; - fierul heminic = Fe
2+

Globina
= tetramer din 4 lanţuri pp., două câte două identice.
- fiecare lanţ pp are ataşată o grupare hem la ext. moleculei

Fiziologia hemoglobinei


Hb embrionare
- sintetizate din săptămâna a 3-a de viaţă embrionară
- există 3 Hb embrionare (Hb Gower 1, 2 şi Hb Portland)
Hb fetală (HbF)
- înlocuieşte Hb embrionare ÷ din luna a 3-a de gestaţie
= principala Hb din cursul dezvoltării fetale (o2¸2)
- la naştere = 70-80% din totalul Hb, apoi sinteza + rapid
Hb de tip adult
- sinteza începe din perioada fetală, după naştere înlocuiesc
rapid HbF
- la adultul normal există: 97-98% HbA1 (o2|2)
2-3% HbA2 (o2o2)
sub 1% HbF (o2¸2)
Hemoglobinele fiziologice

- peste 150 variante de Hb patologice, rezultate prin:
 substituirea unuia/mai multor AA din lanţurile globinice
 lipsa unuia sau mai multor AA.

Anomaliile structurale ale moleculei de Hb ¬ modificarea
proprietăţilor fizico-chimice şi funcţionale ale Hb.
Ex. înlocuirea restului glutamil cu un rest valil în poziţia 6 a
lanţului | din molecula de HbA1 ¬ hemoglobina S.
Clinic: eritrocite în formă de seceră şi predispoziţie la
hemoliză (anemie falciformă sau drepanocitoză).


Hemoglobine patologice

Catabolismul hemoglobinei
La adult: degradare Hb = 6-7 g/zi ¬
 Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
 Hemul - degradat ¬ Fe + biliverdina

1. Reducerea biliverdinei ¬ B indirectă/neconjugată
(BI) - transportată în sânge legată de albumine

2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid
glicuronic
¬ B directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare

4. INTESTIN GROS: sub acţ. enzimelor reducătoare
ale florei microbiene: BD ¬ urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat ¬ stercobilinogen şi
stercobilină ¬ se elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune + din Ubg se abs.la nivel intestinal ¬ v.
portă - ficat ¬ reexcretat în bilă (ciclul entero-
hepatic).
7. O cant. + de Ubg din sânge este excretat de rinichi
ca urobilină (~1%).
Normal: Bilirubina (directă şi indirectă) = 0,4 -1mg%.
Patologic: hiperbilirubinemie ¬ colorare în galben tegumente şi mucoase; în:
• hemoliză excesivă (icter hemolitic)
• obstacol în calea scurgerii bilei în intestin (de obicei calculi în căile
biliare)(icter mecanic)
• hepatocitoliză (icter hepatic).
METABOLISMUL ERITROCITAR
- Cantitatea de energie necesară E = foarte redusă şi rezultă
din metabolizarea glucozei
- glucoza = principalul substrat metabolic.
- nu are rezerve de glicogen ¬ depinde de glucoza din mediul
ambiant.

În eritrocit, degradarea glucozei se realizează:
· 90-95% prin glicoliza anaeroba (Embden-Mayerhof)
· 5-10% prin şuntul pentozelor.

1. Metabolismul glucozei

1. fosforilarea glucozei
¬ glucozo-6 fosfat
(G-6 P)
2. transformarea G-6 P
÷ fructozo-6 P ÷
fructozo-1,6 diP
3. fructozo-1,6 difosfat
este clivat ¬ G-3 P
+ DHAP
4. G-3 P este
transformat în 1,3-
DPG ÷ piruvat ÷
lactat
÷ difuzează în afara E şi
sunt metabolizate în
ţesuturi.

Calea Embden-Mayerhof (glicoliza anerobă)
Ciclul Rappaport-Luebering
(sau ciclul 2,3-DPG).
- sub acţiunea 1,3-DPG-
mutazei: 1,3-DPG ÷2,3-
DPG (ireversibil)
- 2,3-DPG este hidrolizat de
2,3-DPG-fosfataza: 3-PG ÷
piruvat
÷ lactat
Rol: 2,3-DPG + afinitatea Hb
pentru O
2
¬ elib. | a O
2
la
ţesuturi
Calea Embden-Mayerhof (glicoliza anerobă)
Importanţa căii glicolitice
1. formare 2 molecule de
ATP/1 mol de glucoză, în
două trepte:
(1) 1,3-DPG ÷ 3-PG;
(2) acid fosfoenol-piruvic
÷ acid piruvic
2. formarea de NADH (folosit
de sist. methemoglobin
reductazic)
3. formarea 2,3-DPG (care
favorizează cedarea O
2
la
ţesuturi).

Calea Embden-Mayerhof (glicoliza anerobă)
1. conversia glucozei-6 fosfat
în ribuloză-5 fosfat (cu
formarea a 2 molecule de
NADPH
2
)
2. clivarea ribulozei-5 fosfat
în 3 fosfogliceraldehidă şi
fructoză-6 fosfat


Şuntul pentozelor - etape

Importanţa şuntului
pentozelor
1. formarea NADPH (2
NADPH/pentru 1 mol glucoză)
utilizat de sistemul
methemoglobin-reductazic
2. formare de pentozofosfat care
este antrenat în calea glicolizei
anaerobe, contribuind la
generarea de ATP


- se formează din metab. G - ciclul Rappaport-Luebering

Rolul 2,3-DPG
- scade afinitatea pentru O
2
a Hb ¬ cedarea O
2
la ţesuturi.
- mecanism: se fixeaza echimolecular pe lanţurile b ale HbA (o
2
|
2
)
¬ modificări conformaţionale cu eliberarea O
2
de pe HbO2.
- deplasează curba de disociere a HbO
2
la dreapta, mărind
eliberarea O
2
la nivel tisular.

Obs: La făt - E conţin Hb fetală (HbF, o
2
¸
2
) ¬ 2,3-DPG nu
influenţează eliberarea O
2
la ţesuturi

Variaţii ale producţiei intraeritrocitare de 2,3-DPG



Factori stimulatori Factori inhibitori
Intensificarea glicolizei:
(alcaloză E, efort fizic, hipoxie
cr., hipertiroidism)
Reducerea glicolizei
(acidoză E)
Perturbarea c.Rapaport
Conservarea sg
Fiziologia 2,3 DPG

- Oxidarea Hb ¬ trecerea Fe
2+
în Fe
3+
¬ formare MetHb
Normal: sub 2% MetHb
(deoarece este redusă pe cale enz.+ neenz.)
Patologic:
- |MetHb ¬ culoare brună a sângelui
- MetHb > 15%: cianoza (cul. albastră tegumente)
- în: intoxicaţia cu nitriţi, nitraţi,
adm. || medicam. oxidante (nitroglicerină)

Sistemele reducătoare eritrocitare sunt:
1. Sistemul methemoglobin reductazic
2. Glutationul redus
3. Albastrul de metilen
4. Vitamina C


Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
1. Sistemul methemoglobin reductazic
a. Methemoglobin reductaza-NAD dependentă sau
diaforaza 1– rol major
- foloseşte NADH din glicoliza anaerobă pentru
reducerea Fe
3+
la Fe
2+

b. Methemoglobin reductaza-NADP dependentă sau
diaforaza 2 - rol sec.
- utilizează NADPH rezultat din şuntul pentozelor pentru
reducerea Fe
3+
la Fe
2+



Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
NADH
2
NAD
MetHb (Fe
3+
) Hb (Fe
2+
)
NADPH
2
NADP
MetHb (Fe
3+
) Hb (Fe
2+
)
2. Glutationul redus
- se produce în E din glutamat+glicină+cisteină (cu consum
ATP)
- este regenerat de către glutation reductaza NADPH-dep.
- Formele oxidată (G-SS-G)/redusă (GSH) = sistem redox
(75%/ 25%)
Rol: protejează de oxigen SH-enzimele, membrana
eritrocitară, Hb (care conţine 6 grupări SH).

3. Alţi agenţi reducători ai MetHb:
- Albastrul de metilen
= agent reducător al MetHb (administrat iv)
- acţionează enzimatic prin activarea MetHb-reductazei
NADPH-dep.
· - Vitamina C
= agent reducător al MetHb (administrată iv. sau oral)
- reduce MetHb pe cale neenzimatică


Fiziologia sistemelor reducătoare
eritrocitare
La nivelul plămânilor au loc:

La nivelul ţesuturilor au loc:
- fixarea O
2
pe hemoglobină
- eliberarea CO
2
din HbCO
2
- fixarea H
+

- eliberarea 2,3-DPG.

- eliberarea O
2
de pe HbO
2

- captarea de către Hb a protonilor
- fixarea CO
2
¬ carbamaţi
- fixarea 2,3-DPG.

Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2
1.1. Transportul O
2
- dizolvat fizic în plasmă (1%); proporţional cu PO
2 .

- combinat cu hemoglobina (99%).
- Reacţia Hb cu O
2
: rapid, fiecare atom de Fe
2+
al grupărilor hem
poate fixa o moleculă de O
2
, fără modificarea valenţei Fe
2+
¬ =
oxigenare
- Fixarea şi eliberarea O
2
de pe molecula de Hb are loc succesiv,
cu viteză progresiv crescândă

Factori care cresc
afinitatea pentru O
2
Factori care diminuă
afinitatea pentru O
2
determina intensificarea
fixării O
2
¬

deplasarea spre stânga a
curbei de disociere a
oxihemoglobinei.
favorizează eliberarea
oxigenului la nivelul
ţesuturilor ¬
deplasarea spre dreapta a
curbei de disociere a
oxihemoglobinei.
[H
+
](|pH),
+[CO
2
],
+[2,3 DPG],
+ temperaturii,
HbF
[H
+
] (+ pH),
|[CO
2
],
|[2,3 DPG],
| temperaturii,
HbA
Factorii care influenţează afinitatea Hb
pentru O2

Transportul CO
2

1. Forma dizolvată fizic a CO
2
(5%)
= partea difuzibilă - determină sensul şi mărimea difuziunii,
fixarea sub formă de carbamat/bicarbonat

2. Forma combinată cu proteinele plasmatice şi
hemoglobina (4,5%).
CO
2
fixat de grupările aminice ale:
- proteinelor plasmatice ¬ carbamaţi
- Hb ¬ carbHb

3. CO
2
transportat sub formă de bicarbonat (90%)
- KHCO
3
intraeritrocitar si NaHCO
3
în plasmă.
În plasmă: o cantitate+ CO
2
se hidratează spontan ¬H
2
CO
3
÷
HCO
3
-
+ H
+


Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2
Controlul formării şi eliberării CO
2
de pe Hb ÷
gradul de oxigenare al Hb (efect Haldane): O
2
tinde
să elibereze CO
2
.
- la ţesuturi: elib. O
2
de pe Hb favorizează fixarea CO
2

- la plămâni: O
2
determină eliberarea CO
2
din HbCO
2


Curba de disociere-fixare a CO
2

- este influenţată de PCO
2
şi de saturaţia în O
2
a Hb.
- nu atinge platou; creşterea progresivă a PCO
2
¬ cantitatea
de CO
2
dizolvată în plasmă ¬ nu există pct. de saturaţie
- sângele arterial - curbă de fixare-disociere a CO
2
mai
deprimată faţă de cea a sângelui venos (explicaţie:
eritrocitele cu oxiHb| pot fixa mai putin CO
2
).
- La ţesuturi: fixarea CO
2
se face uşor datorită PO
2
+ şi a pH-
ului mai acid.
- La plămâni cedarea CO
2
este determinată de PO
2
| şi pH
ceva mai alcalin.

Funcţiile eritrocitelor
1. Funcţia de transport a O
2
şi CO
2
Prin:
- sistemele tampon eritrocitare: HbK/HbH,
HbO
2
K/HbO
2
H, care asigură ¾ din capacitatea
tampon a sângelui
- fixarea CO
2
sub formă de HbCO
2
- creşterea capacităţii tampon a plasmei (NaHCO
3
),
ca urmare a fenomenului Hamburger

Funcţiile eritrocitelor
2. Rolul eritrocitelor în menţinerea EAB

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->