Sfîntul Mucenic Vadim din Persia (9 aprilie) În vremea uciderii sfinþilor patruzeci de mucenici din Persia, a fost prins

ºi Sfîntul Vadim arhimandritul, împreunã cu ºapte ucenici ai sãi, ºi din porunca împãratului Savorie au fost închiºi în temniþã. Acest sfînt era din cetatea Vitlaplata, de neam foarte bogat ºi, cînd a voit sã se facã monah, toatã bogãþia sa a împãrþit-o sãracilor. Apoi, zidindu-ºi o mãnãstire afarã din cetate, vieþuia într-însa, cu fapte bune, sîrguindu-se în toate a plãcea lui Dumnezeu ºi a împlini voia cea sfîntã a Lui; pentru cã era bãrbat plin de dar ºi de adevãr, vas ales al lui Dumnezeu. Acest cuvios pãrinte, purtîndu-se cu înþelepciune dumnezeiascã ºi fiind desãvîrºit, s-a suit la muntele Domnului, a locuit în locul cel sfînt al Lui, a luat binecuvîntare de la Dumnezeu, Mîntuitorul sãu, ºi a vãzut faþa Dumnezeului lui Iacov. Acesta era în acele vremuri în Persia, ca niºte aluat la frãmîntat, fiind din aluatul cel desãvîrºit mucenicesc, al mãrturisirii lui Hristos, prin care cei neputincioºi s-au întãrit în credinþã. Acesta era cu adevãrat piatrã credincioasã tãiatã din munþii aceia, care de la început au fost credincioºi, preot ales al lui Dumnezeu, povãþuind pe mulþi la calea mîntuirii, care îºi pusese viteazul ºi neschimbatul sãu scop cãtre mucenicia cea cãtre Hristos, arãtînd mare rîvnã pentru Dumnezeul sãu. ªi atît de curat s-a arãtat, încît nici un lucru rãu nu avea loc într-însul; lãcomia era departe de el, iar poftirile fiind stinse într-însul, nu puteau sã-l vatãme, încît chiar Mamona, cunoscînd bunãtatea lui, s-a minunat. Aurul nici nu îndrãznea sã vinã înaintea feþei lui, pentru cã bogãþiile erau dispreþuite de dînsul, mîndria s-a smerit înaintea lui, mintea cea înaltã ca praful s-a cãlcat de dînsul, iar sãrãcia ºi blîndeþile l-au cuprins, dreptatea a privit spre dînsul ºi adevãrul a rãsãrit în el, dragostea a cuprins grumajii lui, pacea l-a sãrutat ºi de dînsul s-a bucurat, o întocmire ºi o minte s-a sãdit în el ºi de toate rodurile cele drepte era plin acest bãrbat, cã multe bunãtãþi erau într-însul; iar din roadele lui duhovniceºti toþi s-au sãturat cu dulceaþã. Acesta a petrecut patru luni în temniþã, legat împreunã cu ucenicii lui, bãtut aspru în toate zilele, rãbdînd toate cu bãrbãþie, pentru nãdejdea ºi adevãrata credinþã, care o avea cãtre Dumnezeu. În acea vreme era un oarecare bãrbat cu numele Nirsan, boier mare al cetãþii, care se numea Aria, fiind în hotarele ce se numeau Vidghern. Acest Nirsan era creºtin ºi fiind silit de împãratul sã se închine soarelui, dupã ce n-a voit sã se lepede de sfînta credinþã în Hristos Domnul, l-a încuiat în temniþã. Dupã aceea, slãbind prin împuþinarea sufletului ºi înfricoºîndu-se cu inima de muncile cele ce era sã pãtimeascã, n-a stat pînã la sfîrºit, precum începuse, în mãrturisirea lui Hristos. Cãci, iubind viaþa aceasta de puþinã vreme ºi aºteptînd deºarta cinste, de la împãratul cel muritor, s-a lipsit de viaþa cea dumnezeiascã ºi de cinstea cea veºnicã. Însã n-a putut a se îndulci de desfãtãrile lumii acesteia, precum mai pe urmã va arãta cuvîntul, ci fugind de mucenicie, a cãzut în munci; cãutînd slava cea pãmînteascã, a cîºtigat necinstea, de vreme ce pe împãratul cel de puþinã vreme l-a cinstit mai mult decît pe Cel veºnic ºi ceresc. ªi a dat ºtire despre sine, cã toate cele ce împãratul Savorie le va porunci, este gata a face. Împãratul auzind, s-a bucurat foarte ºi aducîndu-ºi aminte de Sfîntul Vadim, i-a poruncit sã-l elibereze din legãturi ºi sã-l ducã din temniþã la palatul sãu. ªi a zis cãtre boierii care stãteau înaintea lui: "Dacã Nirsan va ucide cu mîna sa pe Vadim, apoi sã se dezlege din legãturi ºi sã ia el toate averile lui Vadim". ªi i-a spus îndatã lui Nirsan acele cuvinte împãrãteºti, iar el a fãgãduit, ca în toate sã facã voia împãratului. Deci, a adus pe Sfîntul Vadim la Nirsan ºi l-a pus în mijloc, iar ticãlosul Nirsan luînd sabia, s-a apropiat ca sã ucidã pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, cînd a voit sã loveascã pe mucenic, s-a fãcut ca o piatrã nemiºcatã.

primind lovirile de sabie de mai multe ori. l-au îngropat cu cinste. Iar Nirsan. ca sã dai un rãspuns Dumnezeului Celui veºnic? Eu. a pierit de sabie. nu dupã multã vreme. Nirsane. cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar pe ucigaºul acela îl batjocoreau ca pe un fricos ºi ocãrîndu-l. se depãrtau de el. de vreme ce era nemiºcat ca un stîlp.Iar robul lui Dumnezeu cãutînd spre el. ºi-a dat sfîntul lui suflet în mîinile lui Dumnezeu. întru Domnul nostru Iisus Hristos. lovindu-l de multe ori cu sabia în grumaji. a lovit cu sabia în grumaji pe mucenic. ticãlosule. Amin. ruºinîndu-se de cuvintele acelea ºi neputînd sã facã porunca aceea. Apoi. Iar cei ºapte ucenici ai lui. fiind aruncat afarã din cetate. ªi toþi necredincioºii care erau acolo. într-o chinuire ca aceea. însã n-aº fi voit ca din mîinile tale sã fiu ucis. Iar trupul sfîntului mucenic. ca sã sufãr moartea aceasta". cãci cu multe feluri de rãutãþi fiind prins. ci cu mai multe sã taie pe sfîntul. ucigaºul acela ºi-a luat plata cea vrednicã dupã faptele sale. au petrecut patru ani acolo. ce vei face în ziua aceea. a Cãrui slavã este în veci. o. abia a putut sãvîrºi tãierea. ci de la altul oarecare aº fi dorit. Iar Cuviosul Vadim. nu numai cã te-ai lepãdat de Dumnezeu. Deci. Iar dupã sfîrºitul aceluia s-au liberat cu pace ºi li s-a poruncit sã petreacã în a lor credinþã. care rãmãseserã în temniþã. Sfîntul Vadim s-a sfîrºit prin mucenicie. cînd vei sta înaintea înfricoºatei judecãþi. a zis: "Pînã într-atît a crescut rãutatea ta. Dupã aceea. o. încît. oamenii cei cucernici luîndu-l în tainã. singur el fiindu-ºi ucigaº în a sa deznãdejde. fãcîndu-ºi faþa ca piatra ºi inima întãrindu-ºi ca fierul. mã sãvîrºesc în chinuri pentru Hristosul meu. Dar de vreme ce mîinile ucigaºului tremurau. în 8 Aprilie. ci ºi pe robul Lui voieºti a-l ucide? Vai þie. pînã la moartea împãratului Savorie. ticã-losule. stãtea tremurînd. s-au mirat de rãbdarea mucenicului. . era nevoie ca nu cu o lovire.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful