PETROM EPS Mentenanta

“ TEACHER ”
PROGRAM
DE

PERFECTIONARE PROFESIONALA

Tema E9: Masini si actionari electrice II 2011

Masini si actionari electrice II

Material pentru perfectionare profesionala
Compilare si redactare: Ing. Paul Popescu Sef Serviciu Tehnic si Fiabilitate

2

CUPRINS
5. Maşini electrice rotative de curent alternativ………………………….4 5.1 Elemente generale………………………………………………………..4 5.2. Maşina asincronă (de inducţie) trifazată………………………………...5 5.3 Maşina sincronă trifazată………………………………………………..26 6. Maşina de curent continuu……………………………………………..30 6.1 Construcţia, regimurile şi principiul de funcţionare…………………….30 6.2 Motorul de curent continuu……………………………………………..34 7. Condiţii normalizate în construcţia şi funcţionarea maşinilor electrice………………………………………………………………………..39 7.1 Serviciul de funcţionare………………………………………………..39 7.2 Clase de izolaţie………………………………………………………...41 7.3 Grade de protecţie………………………………………………………42 7.4 Condiţii de mediu………………………………………………...…….42

3

5. Maşini electrice rotative de curent alternativ 5.1 Elemente generale Maşinile de curent alternativ au elemente constructive şi funcţionale comune; este vorba de armăturile feromagnetice cilindrice, cu crestături simetric distribuite şi susţinând înfăşurări simetrice, ale căror solenaţii produc câmpuri magnetice alternative şi învârtitoare. 5.1.1 Clasificare. Elemente generale de construcţie Tipurile constructive şi funcţionale de bază de maşini de curent alternativ sunt maşinile asincrone şi sincrone. Elementul constructiv comun este statorul, realizat din tole de tablă laminată, de 0,5 mm grosime, cu un conţinut de cca. (0,08...0,1)% carbon şi cca. (1,8...2,9)% siliciu, având o faţă acoperită cu material izolant. Pachetul de tole este prevăzut cu crestături identice, dispuse simetric la periferia interioară a statorului şi în care sunt plasate conductoarele înfăşurării. Infăşurarea statorică, uzual de construcţie trifazată (m = 3), se află repartizată în aceste crestături, este izolată faţă de miez şi consolidată cu pene la deschiderea crestăturii. Infăşurările se construiesc pentru una sau mai multe perechi de poli (p) şi cu excepţia unor cazuri particulare, geometria înfăşurării se repetă identic sub fiecare pereche de poli. Elementele unei înfăşurări sunt: bobina, realizată din una sau mai multe spire (w), având ca zone active laturile (de ducere, respectiv de întoarcere) plasate în crestături diferite; deschiderea (pasul) bobinei (y), adică distanţa (în crestături) dintre cele două laturi; numărul de crestături pe pol şi fază (q = Z / (2mp)), reprezentând numărul de bobine ale aceleiaşi faze, ce se succed (înseriază) şi sunt plasate în crestături alăturate, sub aceeaşi pereche de poli. Infăşurările celor trei faze sunt identice d.p.d.v. constructiv, dar sunt plasate simetric pe circumferinţa armăturii, astfel că decalajul dintre începuturile a două faze succesive, exprimat în crestături, se numeşte pasul de fază (yf = Z/(mp)).

Fig. 5.1 Schema unei înfăşurări trifazate Există diferite tipuri de înfăşurări: cu unul sau două straturi de conductoare în crestătură, realizate cu bobine având deschidere de un pas polar (y = τ = Z / (2p)) sau mai mică (pas scurtat y < τ), cu diverse geometrii ale capetelor de bobină
4

In cazul maşinii sincrone statorul este indusul. etc. deoarece la funcţionarea în sarcină solenaţia înfăşurării statorice produce câmpul magnetic de reacţie (răspuns). corespunzând celor trei faze. Fig. asigurându-i-se astfel mişcarea de rotaţie. datorită construcţiei sale simple şi robuste şi datorită comodităţii în exploatare. frână).2. aceasta fiind cea mai des utilizată. similar cu statorul.2. Statorul are construcţia tipică maşinilor de curent alternativ şi este protejat la exterior de o carcasă din fontă sau aluminiu prevăzută cu nervuri de răcire. astfel că armătura şi înfăşurarea statorică formează inductorul maşinii. instalaţiile de ridicare(ascensoare. care face legătura dintre latura de ducere şi cea de întoarcere). aşa numita înfăşurare în colivie (figura 5.1 este reprezentată schema desfăşurată a unei înfăşurări trifazate.) sau. care este formată din bare de aluminiu plasate în crestături şi scurtcircuitate la capete cu inele de aluminiu. Înfăşurarea rotorică se prezintă în două variante constructive: înfăşurare trifazată realizată din conductoare de cupru. fiecare. Principiul de funcţionare Maşina asincronă este alcătuită din cele două armături feromagnetice: statorul şi rotorul. Construcţia şi funcţionarea maşinii asincrone se vor prezenta în continuare pentru maşina trifazată. unele sisteme de transport pe cale ferată. Pachetul de tole este fixat pe un arbore de oţel. 5. generator.1. pompe. BY. care susţin. 5. ventilatoare. care îmbunătăţeşte circulaţia aerului de răcire. macarale). o întâlnim în majoritatea aplicaţiilor ca motor. compresoare. câte o înfăşurare polifazată. având în vedere că cea mai mare parte a pierderilor care apar la funcţionarea în sarcină a maşinii sunt localizate în înfăşurarea şi miezul statorului. Maşina asincronă (de inducţie) trifazată În acţionările electrice de curent alternativ.2). Elemente constructive specifice. având o construcţie asemănătoare cu a celei statorice (figura 5. pentru o mai bună transmisie a căldurii spre exterior. 5. într-un strat. cu crestături dispuse uniform pe periferia exterioară şi care susţin înfăşurarea rotorică. La maşina asincronă solenaţia înfăşurării statorice produce câmpul magnetic principal(inductor). In figura 5. în cele ce urmează se va trata în detaliu numai acest regim. Capetele înfăşurărilor au bornele marcate: AX. Tot pe arbore este fixată şi elicea ventilatorului. Câteva dintre instalaţiile de acţionare cu motoare asincrone uzuale sunt: transportul pe cablu. De aceea.2 5 . Rotorul maşinii asincrone este realizat. tot dintr-un pachet de tole de formă cilindrică.(zona frontală. CZ. maşina asincronă este cea mai larg utilizată. Deşi poate funcţiona în toate cele trei regimuri caracteristice maşinilor electrice rotative (motor. cu datele specificate alăturat.1. care este susţinut la capete în lagăre.

la o cutie de borne. cu înfaşurarea sa funcţionează în circuit închis (uzual înfăşurarea este scurtcircuitată) şi formează indusul. spirele înfăşurării vor fi străbătute de curenţi. colivia funcţionând ca o înfăşurare închisă.. se face prin intermediul unor perii colectoare fixe.3 Reprezentare schematică a motorului asincron trifazat şi formele de undă ale curenţilor statorici Conform celor prezentate anterior. deoarece din punct de vedere al magnetizării miezului este de dorit un întrefier cât mai redus. Pentru înfăşurarea în colivie nu există legătură electrică în exteriorul maşinii. În cazul înfăşurării bobinate. aşa cum se reprezintă schematic în figura 5. mărime impusă de buna funcţionare (rotaţie fără atingeri). La alimentarea înfăşurării statorice (trifazată şi simetrică) cu un sistem de tensiuni trifazat. solenaţiile înfăşurărilor sunt repartizate simetric la periferia armăturii şi variază în timp cu aceeaşi frecvenţă. cea statorică este alimentată de la reţea şi poartă denumirea de înfăşurare inductoare sau inductor. care formează. de asemenea. iar rotorul. un sistem trifazat. care formează un contact alunecător cu inelele aflate în mişcare de rotaţie.Această înfăşurare se realizează prin turnarea sub presiune a aluminiului topit în crestăturile miezului rotoric. Dacă înfăşurările 6 . are lărgimea de (0. Înfăşurarea în colivie are un număr de faze egal cu numărul de bare (crestături): m2 = Z.1.25. În regim de motor. Fig.3. simetric şi echilibrat. 5..5) mm. ω1 = 2πf1 este pulsaţia curenţilor prin înfăşurări şi a câmpului magnetic învârtitor. Sunt astfel îndeplinite condiţiile de producere a unui câmp magnetic învârtitor. Considerând f1 frecvenţa tensiunii de alimentare. Dintre cele două înfăşurări ale motorului asincron. capetele celor trei faze sunt conectate la trei inele de alamă fixate pe axul rotoric.. întrefierul. Zona de aer dintre armături. numit câmp magnetic inductor. dar defazat cu 2π/3 grade electrice. simetric şi echilibrat. iar legătura la exterior. funcţionarea maşinii asincrone poate fi explicată după cum urmează.

Dacă rotorul este în repaus (are turaţia n2 = 0). După cum se vede. 7 . ambele având faţă de stator turaţia n1. fie că este o înfăşurare trifazată scurtcircuitată. Câmpul învârtitor induce în înfăşurările rotorice(polifazate şi simetrice). astfel încât nu ar putea să apară curenţi rotorici. solenaţiile înfăşurărilor de fază rotorice produc un câmp magnetic învârtitor de reacţie (sau indus). în concluzie. atunci turaţia relativă a câmpului învârtitor faţă de rotor este n2 = n1 . atunci turaţia câmpului învârtitor. nu ar exista câmpul învârtitor de reacţie şi nu s-ar produce cuplu electromagnetic. are expresia: Înfăşurarea rotorică. la rândul lor. formând circuite închise. Dacă rotorul se învârte cu o turaţie n ≠ n1. deci s = 0. prin interacţiunea dintre două câmpuri învârtitoare sincrone şi cu acelaşi număr de poli ia naştere un cuplu electromagnetic. frecvenţa tensiunilor induse fiind f2 = f1.n . în procesul de ventilaţie) şi care produc un cuplu de frânare(opus cuplului electromagnetic). cele două câmpuri magnetice învârtitoare (inductor şi indus) sunt sincrone. un sistem de tensiuni electromotoare. în înfăşurarea rotorică nu s-ar induce tensiuni electromotoare. iar frecvenţa tensiunilor electromotoare induse în înfăşurarea rotorică este: unde mărimea poartă denumirea de alunecare (rămânere în urmă) a armăturii rotorice faţă de câmpul magnetic învârtitor. dacă turaţia rotorului şi a câmpului învârtitor ar fi egale. fie că este formată dintr-o colivie polifazată. funcţionează cu circuitele fazelor închise. Înfăşurările rotorice. Pe de altă parte.sunt construite cu p perechi de poli. simetric şi echilibrat. sunt parcurse de curenţi care formează un sistem polifazat. atunci între înfăşurările din stator şi rotor se crează un cuplaj transformatoric. care acţionează asupra armăturilor. motorul nu ar putea funcţiona. Funcţionarea în regim motor este posibilă pentru: 0 < s < 1 Observaţie: Alunecarea rotorului faţă de câmpul învârtitor inductor este explicată. Mărimea alunecării dă "măsura" încărcării în sarcină a motorului asincron. Aşa după cum s-a aratat. polifazat. simetric şi echilibrat. numită şi turaţia de sincronism. la funcţionarea în gol. cu turaţia: faţă de armătura rotorică şi n2 + n = n1 faţă de stator. prin existenţa frecărilor care însoţesc mişcarea rotorului(frecările din lagăre şi frecările cu aerul. iar faţă de rotor turaţia n2 = sn1.

respectiv s = 1. La pornire turaţia fiind nulă. Dacă n2 < 0 .cost redus.fiabilitate ridicată şi întreţinere uşoară. pentru puteri mai mari fiind necesară pornirea indirectă.2 Pornirea motoarelor asincrone În funcţie de tipul constructiv (cu rotor bobinat sau cu rotor în colivie). rezultă un şoc de sarcină. Problemele de pornire a motorului asincron sunt legate. şi pe de altă parte de asigurarea unui cuplu de pornire suficient de mare pentru învingerea inerţiei. Pinst fiind puterea transformatorului de alimentare a secţiei. . . Pornirea directă se poate face numai pentru motoare cu puteri până la 5. rezistenţa rotorică are o valoare mult mai mică decât în regim normal de funcţionare. la s ≈ sn < 0. pe de o parte de valoarea mare a curentului la pornirea directă.2 * Pinst . motorul asincron alimentat la tensiunea nominală se comportă ca un transformator la scurtcircuit de avarie. dar.posibilitate redusă de reglare a turaţiei. deoarece n << n0 .simplitate constructivă. când din aceeaşi reţea este alimentat şi iluminatul secţiei..5 KW . . adică rotorul este antrenat cu turaţie suprasincronă sau statorul este deconectat. se pot utiliza diverse metode de pornire a motorului asincron.deoarece la funcţionarea în sarcină cuplul de frânare (rezistent) al mecanismului acţionat măreşte alunecarea faţă de valoarea de la funcţionarea în gol.mecanismul acţionat cuplat la arbore). deci alunecarea s > 0 ..5K 6% . La pornire.cuplu de pornire redus. de curent. Se admite pornirea directă (prin conectare directă) atunci când Pn < 0.5 * Pinst . Constructiv un motor asincron se compune dintr-un stator şi un rotor.robusteţe. Motoarele asincrone trifazate sunt cele mai răspândite datorită avantajelor: . Observaţie: Curentul nominal al motorului se poate determina cu relaţia: 8 . . 5. De obicei s = 1. care provoacă o scădere a tensiunii din reţea cu efecte negative asupra cuplului de pornire şi asupra funcţionării altor consumatori. .. La alimentarea directă a motorului de la reţea Ip ≈ (8. Dezavantaje: . frecărilor şi eventual a cuplului rezistent al sarcinii (la pornirea în sarcină .alimentare direct de reţea RST. În regim motor n2 > 0 .caracteristică mecanică semirigidă.2. .1 şi deci impedanţa echivalentă a maşinii este foarte redusă. se impune Pn < 0.10)In deoarece la n = 0. motorul trece în regim de generator. vom avea un curent de pornire I p = I n (4 K 8) .

In = P 3 * U * η * cos ϕ = P 2 P[W ] = ⇒ I n [ A] ≅ 2 P[ KW ] 500 1000 5.1 Pornirea directă prin întreruptor (manuală) Fig.siguranţe fuzibile a.2.întreruptor Pornirea .2.2 Pornirea directă prin contactor(automată) Se utilizează la motoare de puteri mai mari de 2[KW] când pornirea oprirea trebuie realizată frecvent sau din mai multe locuri.2.2. 5. 5.4 e. Fig.5 9 . Metoda se aplică numai la motoare mici( P < 2 KW ) şi la frecvenţe reduse de comandă. Dacă se foloseşte un comutator-inversor.oprirea se realizează manual prin acţionarea întreruptorului tripolar a. se poate realiza şi inversarea sensului de rotaţie. Se foloseşte de obicei un întreruptor pachet sau cu came tripolar.5.

cu înfăşurările statorice legate în ∆ (dimensionate pentru acest mod de legare).întreruptor principal e2.2. aceasta realizându-se pe următoarele căi: . Motoarele cu rotorul în scurtcircuit pot fi pornite prin reducerea tensiunii în faza de pornire.buton de oprire b2.siguranţe fuzibile principale a.prin introducerea în circuitul statoric a unor rezistenţe sau bobine de pornire . Ca urmare.cu ajutorul autotransformatoarelor coborâtoare de tensiune U 5.siguranţă fuzibilă pentru protecţia circuitului de comandă e3.contactele principale ale contactorului C12.2. iar prin închiderea contactului C12 motorul rămâne pornit şi după eliberarea lui b2.2. 5. prin aceasta fiind alimentată bobina C1.bobina contactorului de comandă C11.pornirea Y − ∆ . Fig. se deschid contactele C11 oprind alimentarea motorului. prin aceasta întrerupându-se alimentarea bobinei C1.4 Pornirea Y − ∆ Metoda se poate aplica numai la motoarele electrice proiectate să funcţioneze. după accelerarea mişcării. prin deschiderea contactului C12 motorul rămâne oprit şi după eliberarea butonului b1. apoi .3 Pornirea indirectă Este necesară pentru motoarele cu putere > 5KW . La pornire înfăşurările se leagă în Y .5.buton de pornire C1.releu termic b1. ca urmare.contact de automenţinere (de memorare) a comenzii de pornire Pentru pornire se apasă pentru un timp scurt butonul b2. Oprirea se realizează prin apăsarea butonului b1.6 10 . la care socul de curent la pornire este mare.e1. se comută pe ∆ . prin închiderea contactelor C11 se realizează alimentarea motorului.2. În timpul mersului la apariţia unei suprasarcini releul e3 întrerupe alimentarea bobinei C1 determinând oprirea motorului.

iar apoi se comută pe pozitia 2 ( ∆ ).impedanţa înfăşurărilor Se constată că curentul absorbit este de trei ori mai mic la conexiunea Y decât la conexiunea ∆ .2. rezultă: M Ψ 1 U 2l 1 = * = . CZ. iar durata pornirii trebuie limitată la strictul necesar. momentul de pornire M p şi momentul critic M cr vor fi de trei ori mai mici la pornirea Y faţă de funcţionarea în regim ∆ .tensiunea pe înfăşurările motorului I f .2. se obţine : I lΥ I l∆ = I fΥ 3 * I f∆ = 1 3 * U fΥ Z * Ul Z 1 1 = * = .7). M ∆ 3 Ul2 3 Deci. Pornirea Y − ∆ se poate realiza manual sau automat. urcă pe curba 1 (funcţionare Y) până în punctul B când se comută pe caractersitica ∆ (se trece din B în C) de unde urcă mai departe până în punctul nominal de funcţionare D. deci şi puterea la pornire este de trei ori mai mică. BY. Deoarece la motoarele asincrone M = K ⋅ I .tensiunea de linie U f .oprirea se realizează prin întreruptorul a (cu comandă manuală).curentul prin înfăşurări Pentru conexiunea Y putem scrie: I f Υ = I lΥ U fΥ = Ul 3 Pentru conexiunea ∆ avem: I f∆ = U f∆ I l∆ 3 = Ul Din compararea curenţilor de linie absorbiţi pentru cele două tipuri de conexiuni. 5. U f∆ 3 3 *U l 3 în care Z.U l . 5. De aceea. La nivelul diagramelor caracteristcilor mecanice punctul de funcţionare pleacă din A. La pornire comutatorul C se pune pe pozitia 1 (Y). metoda se aplică la instalaţiile care nu necesită un cuplu mare la pornire. Pornirea . Prin urmare comutarea Y − ∆ se recomandă să se facă automat. 11 . Înfăşurările statorice ale motorului sunt: AX.5 Pornirea stea-triunghi cu comandă manuală Se realizează cu ajutorul unui comutator stea-triunghi (Fig.

5.2. 5.6 Pornirea stea-triunghi cu comandă automată şi comutare temporizată In figura 5.8 12 . 5.Fig.2. Fig.8 este prezentata o schema de pornire stea-triunghi cu comanda automata si comutare temporizata.7 Metoda se utilizeeza la puteri mai reduse si la frecvente mici de porniri-opriri.

de asemenea se deschide contactul C 2 2 de interblocare a contactorului C3. 5. astfel incat la alimentarea lui C1.intrerupand alimentarea bobinei C3. In functie de numarul de rezistoare inseriate. pornirea se poate realiza cu una sau mai multe trepte de pornire. care dupa scurgerea timpului de temporizare isi deschide contactul d.Ca urmare se deschide contactul C 32 de interblocare a contactorului C2.7 Pornirea prin înserierea de rezistoare cu înfăşurările statorice Prin inserierea de rezistoare cu infăsuratorile statorice in faza de pornire se poate reduce curentul rotoric.contactor pentru realizarea conexiunii triunghi C3-contactor pentru realizarea conexiunii stea d-releu de temporizare la eliberare La apăsarea butonului b p se asigură alimentarea bobinei releului d care isi inchide imediat contactul d realizand alimentarea bobinei contactorului C3. In figura 5. Prin inchiderea contactelor C 31 se asigură comutarea infăsurarilor pe conexiunea stea.care prin inchiderea contactelor C 21 asigura legarea infasurarilor in conexiunea triunghi. prin inchiderea contactelor C11 motorul porneste pe conexiunea stea.iar prin inchiderea contactului C 32 se asigura alimentarea bobinei C2.2.Motorul functioneaza in continuare pe conexiunea triunghi pana la apasarea butonului bo .Prin deschiderea contactului C13 se intrerupe alimentarea bobinei releului d.In figura sunt reprezentate urmatoarele elemente: e1 -siguranţe fuzibile principale a-intreruptor principal e2 -siguranţă fuzibilă pentru circuitul de comandă e3 -releu termic bo -buton de oprire b p -buton de pornire C1-contactor pentru alimentarea motorului C2. Ca urmare se deschid contactele principale C 31 .cand toate contactoarele si releul d revin in pozitia normala.2.9 este prezentata o schema de pornire cu o singura treapta intemediara. in care s-au notat urmatoarele elemente: e1 -sigurante principale a-intreruptor principal e2 -releu termic e3 -siguranta pentru protectia circuitului de comanda b1 -buton de pornire b2 -buton de oprire R-rezistoare de pornire 13 . Prin inchiderea contactului de automentinere C12 motorul ramane pornit si dupa eliberarea butonului b p . iar apoi prin inchiderea contactului C 33 se asigură alimentarea bobinei C1.

5. Dacă contactele C2 sunt închise. iar sistemul de comanda este complicat. bobinele sunt scurtcircuitate de către contactele contactorului C1. se inchide contactul d.8 Pornirea cu bobine sau autotransformator Cu înfăşurătorile statorice se inserează nişte bobine reglabile manual pe masură ce motorul accelerează. După atingerea turaţiei nominale. Prin inchiderea contactului C 2 2 se aprinde lampa de semnalizare h care indica sfarsitul fazei de pornire.2. pornirea se realizează prin autotransformator. timp in care motorul isi accelereaza miscarea. 5.C1-contactor pentru alimentarea motorului C2-contactor pentru şuntarea rezistoarelor d-releu cu temporizare la alimentare Fig. Dupa scurgerea timpului de temporizare. iar prin inchiderea contactului C13 se realizeaza alimentarea bobinei releului d.2. De asemenea metoda este putin eficienta datorita aparitiei unor variaţii bruşte de curent. Prin inchiderea contactului C12 se asigura automentinerea comenzii de pornire si dupa eliberarea butonului b1 . fiind alimentata bobina contactorului C2. rezistoarele R sunt scoase din circuit. motorul functionand in continuare pe caracteristica naturala. motorul fiind alimentat cu rezistoarele R inseriate cu infasuratorile statorice.9 Schema functioneaza dupa cum urmeaza : La apasarea butonului b1 se inchid contactele C11 . Metoda nu este economică datorită pierderilor pe rezistoarele R. Prin inchiderea contactelor C 21 . 14 .

5. Schema functionează pe aceleaşi principii cu schema din figura 23. motorul funcţionand în continuare pe caracteristica naturală. Se foloseşte la motoare de putere foarte mare şi la porniri rare. se închid contactele C 21 care scot din circuit rezistoarele R1 . Pornirea se poate realiza intr-o singura treapta sau în mai multe trepte.9 Pornirea indirecta a motoarelor cu rotorul bobinat La motoarele cu rotorul bobinat. motorul trecand pe caracteristica artificială 2. În figura 5.10 Metoda permite reglarea continua a tensiunii motorului si controlul acceleratiei mişcarii. limitarea curentului de pornire se poate realiza prin inserierea de rezistoare în circuitul rotoric.În punctul B. 15 . punctul de funcţionare deplasandu-se din C în D. motorul funcţionand pe caracteristica artificială 1 obţinută prin înserierea în circuitul rotoric a ambelor grupuri de rezistoare R1 + R2 . după scurgerea timpului de temporizare al releului d1 şi alimentarea bobinei C 2 . După scurgerea timpului de temporizare al releului d 2 este alimentata bobina C 3 astfel încat prin închiderea contactelor C 31 sunt scoase din circuit si rezistoarele R2 .11 este prezentată o schemă de pornire în două trepte prin introducerea a două grupuri de rezistoare R1 si R2 care sunt şuntate succesiv prin închiderea contactelor C 21 si C 31 prin utilizarea în schema de comandă a două relee de temporizare la alimentare d1 şi d 2 .Fig.(punctul de funcţionare se deplasează din E în F). 5. Pornirea se face în două trepte intermediare. La momentul iniţial se pleacă din punctul A.2.2.

în care se utilizează două contactoare câte unul pentru fiecare sens de rotaţie. Fig. Observaţie –dacă în circuitul rotoric se introduce un reostat trifazic. Prin apăsarea butonului b1 este alimentată bobina C1 . iar apoi se închid contactele C 21 . care la rândul său este determinat de succesiunea fazelor. Se închide de asemenea contactul C12 de automenţinere a comenzii şi după 16 .13. 5.2. atunci se poate realiza reglarea continuă a turaţiei motorului.12). Acest lucru se poate realiza în două moduri: Manual. la limită egal cu momentul critic: M p max = M cr . atât la pornire cât şi în timpul lucrului. M p min ). Metoda asigură curent de pornire mic şi cuplu mare de pornire. Automat.Prin alegerea corespunzătoare a duratelor de temporizare.11 5. realizându-se rotirea motorului în sensul direct. Pentru inversarea sensului de rotaţie este deci suficient să inversăm între ele oricare două faze. cuplul de pornire poate fi menţinut in intervalul ( M p max.3 Inversarea sensului de rotaţie al motorului asincron trifazat Sensul de rotaţie al motorului asincron este dat de sensul de rotatie al câmpului magnetic învârtitor. cu ajutorul contactoarelor. figura 5. cu ajutorul reversoarelor de sens (figura 5. ca urmare se deschide contactul C13 (de interblocare) din circuitul bobinei C 2 .

Reglarea turaţiei prin schimbarea numărului perechilor de poli p 17 .13 5.5. IV. II. schimbarea numărului perechilor de poli. Pentru inversarea sensului de rotaţie este necesară mai înâi oprirea motorului prin apăsarea butonului b3 .. Contactele auxiliare normal închise C13 şi C 2 3 asigură interblocarea contactoarelor C1 si C2 pentru evitarea comandării simultane a acestora.2.Prin aceasta.Apăsarea butonului b2 (de rotaţie în sens invers) nu are nici un efect datorită contactului C13 care este deschis.4 Reglarea turaţiei motoarelor asincrone Prin reglarea turaţiei înţelegem modificarea voită a acesteia. de asemenea contactul C 2 2 de automenţinere a rotaţiei in sens invers şi după eliberarea lui b2 . Fig. fapt ce ar determina punerea în scurt circuit a două faze. iar prin deschiderea contactului de interblocare C 2 3 se elimină efectul apăsării butonului b1 . p. la apăsarea butonului b2 se asigură alimentarea bobinei contactorului C 2 care prin închiderea contactelor C 21 realizează alimentarea motorului cu două faze inversate. I. prin intermediul unui sistem de comandă. Se închide. alimentarea cu frecvenţă variabilă f. potrivit unei anumite cerinţe de acţionare. III. Reglarea se poate face manual sau automat. Se cunoaşte că n = turaţiei: 60 * f (1 − s ) .5. de unde rezultă şi posibilităţile de reglare a p I. reglarea tensiunii de alimentare.eliberarea butonului b1 . variaţia alunecării s. astfel încât se întrerupe alimentarea bobinei C1 şi se închide contactul C13 .12 Fig.

Se cunosc două modalităţi: 1. deoarece cu cresterea rezistenţei circuitului rotoric Rr cresc pierderile prin efect Joule . Metoda se aplică la motoare de putere mică. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării s Metoda se aplică motoarelor cu rotor bobinat şi se realizează prin reglarea rezistenţei circuitului rotoric. Nu se aplică motoarelor cu rotor bobinat deoarece simultan cu modificarea numărului de poli la stator trebuie să se modifice corespunzător numărul perechilor de poli la rotor.14). Reglarea turaţiei prin alimentarea cu frecvenţă variabilă (mărită) 18 . b) două înfăşurări speciale Dahlander. 1000/500).14 Reglarea are loc la cuplu constant. Utilizarea a două înfăşurări statorice pe fază: a) o înfăşurare specială Dahlander plus o înfăşurare obişnuită. utilizănd scheme de comandă corespunzătoare. 1500/750. II.20 % din turaţia nominală nn (fig.Lenz. Comutarea înfăşurărilor se poate realiza manual (cu comutatoare) sau automat. Utilizarea unei înfăşurări statorice speciale şi: a) modificarea conexiunilor înfăşurării (Dahlander) b) modulaţia amplitudinii pe pol. 5. Dezavantajele reglajului sunt: . obţinandu-se 3 turaţii (3000/1500+1000). De obicei se realizează două turaţii ( 3000/1500. ceea ce este complicat. -reglarea se poate realiza numai pentru turaţii n p nnom -reostetele de reglare sunt voluminoase. .este neeconomic. 5..Este o metodă de reglare discretă a turaţiei care se aplică la motoarele asincroane cu rotorul de tip colivie. III. 2. rezultând patru viteze (3000/1500+1000/500).este instabil la încărcări mici. obţinându-se reglarea continuă a turaţiei într-un domeniu de 15 . Fig. mai rar trei sau patru turaţii.

Generatoarele rotative au următoarele caracteristici: . IV.randament redus. pentru diametrul sculei φ = 3[mm] şi viteza v = 30[m / s ] . Partea mecanică trebuie realizată în condiţii speciale: -echilibrare dinamică. pentru realizarea unui moment de inerţie redus. mijlocii. zgomote şi uzuri mari). Reglarea turaţiei prin reglarea tensiunii de alimentare Metoda se utlilizeaza mai puţin.costuri mari.care sunt generatoare rotative formate dintrun motor asincron de 3000 [rot / min ] care antrenează un generator de frecvenţă mărită.frecvenţă reglabilă continuu într-un interval larg.siguranta în funcţionare. deoarece odată cu reducerea tensiunii de alimentare scade şi momentul motor M. Pentru: 100000 p n p 300000[rot / min ] se pot folosi turbine pneumatice sau motoare asincrone de frecvenţă mărită. nu ar putea fi realizate (apar vibratii.2400 Hz). . este necesară turaţia: 1000 * v 1000 * 30 * 60 n= = ≅ 190000rot / min π * ds π *3 Pentru turaţii n p 100000 -se pot folosi transmisii cu curele late din materiale speciale. . sau se utilizeaza un rotor disc. Pentru realizarea turaţiei de mai sus este necesara alimentarea motorului la frecventa : f = 190000 ≅ 3150[Hz ] 60 Aceste frecvenţe mărite pot fi realizate cu generatoare de frecvenţa care pot fi: -convertizoare de frecvenţă .gabarite mari. -lagăre de rostogolire cu rulmenţi preselecţionaţi şi montaţi cu prestrângere. care prin transformare mecanică de multiplicare a turaţiei. Exemplu-la rectificarea interioară. -generatoare electronice (statice).randament ridicat.lagăre cu sustentaţie hidrostatică. Se utilizeaza pentru puteri mari. -lagăre cu sustentaţie aerodinamică. rotorul are diametru mic şi lungime mare.Metoda se aplică pentru realizarea unor turaţii foarte mari. .frecvenţă fixă (300 . . . . La aceste motoare de turaţie marita. Metoda se poate aplica prin: 19 . Se utilizează la puteri mici. care au următoarele caracteristici: .

urmată de deconectarea completă a motorului de la reţea. 5.2. Frânarea prin contraconectare Se realizează prin inversarea pentru un timp scurt. Frânarea prin motor se poate face în trei moduri: -prin contraconectare. rezultând un timp de oprire mare. Frânarea forţată poate fi: -exterioară-cu frână mecanică. -interioară-electrică prin motor. În figura 5.-utilizarea unui autotransformator. -folosind convertizoare de curent alternativ cu tiristori. Prin inversarea sensului de rotaţie a câmpului magnetic înfăşurător se dezvoltă un cuplu foarte mare de frânare care reduce rapid turaţia. determinat. a oricăror două faze de alimentare. -prin metoda de frânare dinamică. -prin metoda de frânare recuperativă. prin frecările proprii din sistem. iar stabilizarea turaţiei se obţine cu ajutorul tahogeneratorului TG şi a dispozitivului de reglare DPR.15 Reglarea tensiunii se realizează de la potenţiometrul P.15 este prezentată schema bloc a unui sistem de reglare care utilizează un convertizor de curent alternativ cu tiristori. -cu amplificatoare magnetice.5 Oprirea şi frânarea motoarelor electrice asincrone trifazate Oprirea se poate face în două moduri: -inerţial. -cu frânare forţată. obţinându-se un timp de oprire redus şi o crestere a preciziei de oprire la cotă. Sistemul se compune din următoarele blocuri: DR-dispozitiv de reglare a tensiunii cu tiristoare comandate DCT-dispozitiv de comandă a tiristoarelor DPR-dispozitiv de programare a valorii de referinţă TG-tahogenerator Fig. Frânarea dinamică 20 . 5. prin consumarea energiei cinetice reziduale.

Fig. Prin deschiderea contactului C22 se întrerupe alimentarea bobinei C1 motorul 21 . Se închide de asemenea contactul C12 de automenţinere a comenzii de pornire şi contactul C13 de pregătire a fazei de frânare. b2 – buton de oprire naturală (inerţială). R – redresor.5. constă în deconectarea statorului de la reţea şi conectarea înfăşurătorilor statorului(2 înseriate la conexiune stea) la o sursă de curent continuu. La apăsarea butonului de frânare b3 este alimentată bobina releului d care îşi închide imediat contactul d asigurând alimentarea bobinei contactorului C2.16. iar rotorul ca indus. d – releu de timp cu temporizare la alimentare.16 În figură s–au notat: T – transformator. C1 – contactor de pornire – oprire. Schema funcţionează în felul următor. b3 – buton de oprire cu frânare forţată. C2 – contactor de frânare. Energia electrică produsa este onsumată (transformată în căldură) pe rezistenţa circuitului rotoric. Motorul se transformă într-un generator sincron cu câmpul magnetic al statorului (inductor) fix în timp şi variabil în spaţiu.Frânarea dinamică sau în regim de generator nerecuperativ. b1 – buton de pornire. Principiul metodei de frânare dinamică este prezentat în figura 5. La apăsarea butonului b1 este alimentată bobina contactorului C1 care îşi închide contactele principale C11 asigurând pornirea motorului.

5. dar când turaţia se reduce la n = 0. până la oprirea totală. O altă metodă de frânare dinamică este frânarea cu condensatori (fig. . . Această metodă constă în întreruperea alimentării motorului prin deschiderea contactelor C1 urmată de cuplarea pe înfăşurările statorice a condensatoarelor C. 22 .altitudine maximă . n0 = 750K3000[rot / min ] în zece gabarite dimensionale. cu tălpi de fixare sau cu flanşă. acizi etc.17).8K100[KW ]. . Dacă este necesar. realizată prin închiderea contactelor C2. 5.6 Tipuri de motoare asincrone fabricate în ţară Motoare normale (condţii generale): .umiditatea relativă (65 ± 15)% la 20°C (mediu temperat). Prin închiderea contactelor C21 tensiunea continuă redresată de redresorul R este aplicată pe două faze ale motorului. După scurgerea timpului de temporizare. Frânarea este puternică la început. 5. Dacă timpul de temporizare este mai mare decât timpul de oprire a mişcării se obţine frânarea totală a motorului. terminându-se faza de frânare. începând procesul de frânare.1000 m. momentul de frânare M f devine nul.lipsa vaporilor de apă. contactul d se deschide întrerupând alimentarea bobinei C2. şi a prafului abraziv sau matalic.17 Punctul de funcţionare se deplasează pe traseul A – B – C. Frânarea recuperativă Se poate aplica numai la motoarele cu două turaţii şi constă în trecerea motorului de pe turaţia superioară pe turaţia inferioară. cu recuperarea energiei electrice produse care este livrată la reţea.temperatura maximă 40°C .fiind decuplat de la reţea şi se deschide de asemenea contactul C13 întrerupând alimentarea bobinei d. se poate continua frânarea prin altă metodă. Fig.2.3 ⋅ n0 . Prin aceasta motorul trece în regim de generator suprasincron(atâta timp cât rotorul are o turaţie mai mare ca n0 ). U ≤ 500[V ]. Motoare asincron normale cu rotor în scurtcircuit Se construiesc pentru P = 0.

pentru actionarea macaralelor tip pod rulant.M. i se întrerupe circuitul unei faze de alimentare.18 Dezavantajele arborelui electric: .numărul de poli (sau lungimea în consolă a arborelui/numărul de poli).M. motorul asincron este realizat în construcţie monofazată. _ _ _ .5. În acest caz ambele motoare trebuie să fie cu rotorul bobinat. S .lungimea rotorului maşinii (S .cost şi gabarit ridicat.L_. 5. Din punct de vedere funcţional.construcţie închisă. .L_.). Exemplu: arbore electric cu două maşini electrice (fig. L . fără utilizarea unor legături mecanice. Simbolizarea motoarelor cu rotorul bobinat este de forma: AFI-_ _ _ S. Fig.lung.Simbolizarea motoarelor cu rotorul de tip colivie este de forma: ASI-_ _ _ -S.3 − reostate pentru echilibrare.necesitatea introducerii unor reductoare între motor şi organul de execuţie. 23 . Sistemul se foloseste si in Petrom.M.2 . în care: A .2.18) Se foloseşte la viteze reduse şi puteri mici. I . ceea ce simplifică instalaţia de alimentare. 5.8 Motorul asincron monofazat La acţionări de puteri mici.L . un comportament similar are şi un motor trifazat căruia. deoarece la turaţii mari ale motorului sincronizarea este mai bună. fie o întrerupere a înfăşurării unei faze a maşinii (când înfăşurarea statorică este conectată în stea). 5.asincron. în mod accidental.2. fie ca urmare a unui defect al reţelei trifazate.7 Arborele electric Arborele electric este un grup de maşini electrice interconectate în vederea sincronizării a două mişcări realizate la distanţă.cu rotor în scurtcircuit.un număr de două sau trei cifre care indică distanţa de la axa arborelui la suprafaţa de aşezare a tălpilor. S. P1. unde F semnifică un rotor fazic. _ .scurt. M mediu.

ca în figura 5.19 Motor asincron monofazat cu faza auxiliara Fig 5. poziţionată decalat faţă de înfăşurarea principală şi alimentată astfel încât curentul ce o străbate să fie defazat în timp faţă de cel prin înfăşurarea principală(de exemplu se poate folosi aceeaşi sursă de tensiune şi o impedanţă de defazare. Cele două câmpuri alternative se compun şi formează un câmp învârtitor rezultant. solenaţia dată de această înfăşurare produce şi ea. Faza auxiliară ocupă cca. 5. diferite maşini unelte. Asigurarea unui cuplu de pornire nenul se face prin echiparea statorului cu o fază auxiliară. În general. datorită reţelei monofazate de alimentare. care conduce la o funcţionare a maşinii asemănătoare cu cazul maşinii polifazate.20 Motor asincron monofazat cu spira in scurtcircuit O soluţie constructivă frecventă la motoarele asincrone monofazate de mică putere este prezentată în figura 3. motorul asincron monofazat este mai neeconomic decât cel trifazat.Motorul asincron monofazat nu are cuplu de pornire (la s = 1. 24 . la rândul ei. Aceste spire au un efect de "ecranare" a zonei polare pe care o înconjoară. cu forma lor caracteristică. mai ales în aplicaţii casnice. Se utilizează la maşina de spălat rufe.20.19). dar este preferat la puteri mici. deoarece produc un câmp de reacţie (Φr) defazat cu π/2 în urma celui inductor (Φ) (figura 5. Fig. decalat în timp şi spaţiu faţă de cel produs de înfăşurarea principală. la ventilatoare. În maşină apar astfel două câmpuri alternative (pulsatorii) decalate spaţial. 1/3 din circumferinţa statorului. Mrez = 0). cât şi în exploatare. care prin compunere dau un câmp învârtitor nenul la pornire. aşezată pe nişte piese polare şi alimentată de la reţeaua de tensiune alternativă monofazată. Pe jumătate din deschiderea fiecărei piese polare se plasează câte o spiră în scurtcircuit (care cuprinde jumătate din suprafaţa tălpii polare). de asemenea în tracţiunea feroviară de curent alternativ.28. un câmp alternativ. au rolul de a ajuta la repartizarea mai uniformă şi pe suprafaţă mai mare a fluxului magnetic prin întrefier spre rotor. Statorul are înfăşurarea monofazată concentrată. atât în construcţie. iar faza principală restul de cca. 2/3. la aeroterme.) şi cu care se compune în zona ecranată. Piesele polare.

in sensul că inductorul este armatura mobilă. Mai eficientă este cea cu motor bilateral. La viteze mici (70 . Fig. Motorul asincron liniar are o construcţie ce corespunde liniarizării armăturilor cilindrice de la maşina rotativă (figura 5.21. distanţa dintre armături se poate menţine prin sprijinirea întregului vehicul pe roţi.2. După acelaşi principiu există construite linii ferate in care inductorul cu înfăşurare trifazată este inclus in calea de rulare. infăşurarea este alimentată pe tronsoane care se succed in lungul liniei şi sunt parcurse pe măsură ce trenul se deplasează.80) km/oră. schiţată în figura 5. în timp ce la viteze de (400 .5. se prezintă varianta constructivă cu motor asincron unilateral.22. Inductorul trifazat este ataşat de vehicul. Reprezentare schematică pentru motorul asincron liniar. 25 . iar indusul este similar coliviei şi este inclus în calea de rulare.21.500) km/oră. barele tip colivie se pot înlocui cu o placă de aluminiu turnată în armătura de fier.21). care calcă pe şine laterale. asincrone sau sincrone. ce au şi rol de ghidare. Maşina are construcţie inversată. Fig. Reprezentare schematică a motorului liniar bilateral pentru tracţiune.22. menţinerea distanţei dintre vehicul şi calea de rulare este realizată cu un sistem de bobine ce produc forţe de repulsie între armături.9 Motorul asincron liniar În transporturi interurbane de viteză mare sunt utilizate trenuri rapide acţionate cu motoare electrice liniare. În lipsa ghidajelor mecanice este dificil de menţinut direcţia la curbe şi sunt necesare nişte bobine suplimentare pentru o mai sigură menţinere a direcţiei. În figura 5. 5. Deoarece calea de rulare se desfăşoară pe distanţă foarte mare. 5. iar indusul este armatura fixă.

Domeniu de utilizare. uzual trifazată). Construcţia lui este heteropolară şi este echipat cu o înfăşurare de excitaţie alimentată în curent continuu. Principiul de funcţionare în regim de generator şi motor Maşina sincronă poate funcţiona atât în regim de generator (în centralele electrice. sau prin intermediul unei punţi redresoare solidare cu rotorul şi alimentată de la un generator de curent alternativ. Rotorul are rolul de inductor. Există două variante constructive de rotor: cu poli aparenţi (se practică pentru rotoare cu p = 2) şi cu poli înecaţi (varianta tipică pentru p = 1 şi mai rar p = 2). Polii susţin înfăşurarea de excitaţie. deoarece în timpul funcţionării polii sunt supuşi acţiunii forţelor centrifuge. pentru producerea energiei electrice sunt utilizate turbo şi hidrogeneratoare sincrone trifazate). 26 . Alimentarea înfăşurării poate fi făcută prin inele fixate pe arbore. reprezentate în figura 5. cât şi în regim de motor (în acţionarea sarcinilor de mare putere. cu crestături uniforme pe circumferinţa interioară. 5. Fig. cilindric din oţel în care se frezează crestături (în lungul generatoarelor cilindrului). statorul are rol de indus. realizarea lui fiind asemănătoare cu cea a maşinii asincrone (carcasă.1 Elemente constructive specifice. tot printr-un sistem de inele şi perii. înfăşurare polifazată simetrică. în crestaturi se dispune înfăşurarea de excitaţie.5.3 Maşina sincronă trifazată 5. Miezul rotoric cu poli aparenţi este realizat prin montarea unor piese polare masive pe jugul rotoric.23 Tipuri de rotoare pentru maşina sincronă Miezul rotoric cu poli înecaţi se realizează dintr-un bloc masiv. conectate la cutia de borne.3.23. la turaţie constantă). miez feromagnetic lamelat. prinderea făcându-se prin buloane sau pene. La construcţia normală. la care sunt conectate capetele acesteia şi pe care calcă perii colectoare fixate în carcasă. este necesară o consolidare mecanică bună. Construcţia cu poli înecaţi se foloseşte la turbogeneratoare la care turaţia n1 = 3000 rot/min (pentru frecvenţa de 50 Hz). Părţile constructive principale ale maşinii sincrone sunt: statorul (fix în raport cu platforma pe care este poziţionată maşina) şi rotorul (în interiorul statorului aflat în mişcare de rotaţie şi concentric cu acesta).

simetric. antrenând axul cu un cuplu activ Ma şi ea produce putere electrică activă pe care o cedează reţelei (P > 0). curentul de excitaţie Iex şi respectiv t.) şi nu dezvoltă cuplu la pornire. maşina sincronă nu poate funcţiona în regimul de frână. La curent de excitaţie mai mic.Construcţia cu poli aparenţi se utilizează la motoare sincrone şi hidrogeneratoare la care turaţia este mică n1 ≤ 25 rot/sec. Aceeaşi maşină la funcţionarea cu un anumit cuplu la ax. Pentru funcţionarea în regim de motor este necesară alimentarea înfăşurării statorice cu un sistem de tensiuni trifazat. iar la curent de excitaţie mai mare. În acest timp.(sau 1500 rot/min). efectul constă în producerea unui câmp magnetic constant în timp. aplicându-i-se un cuplu de sarcină Ms şi ea absoarbe din reţea putere activă (P < 0).c. fie ca generator. care se opune cuplului de antrenare a rotorului. astfel că motorul sincron nu poate funcţiona decât la turaţia de sincronism (constantă cât timp f1 = const.m. Prin variaţia cuplului la ax. Există o valoare "optimă" a curentului de excitaţie (Iex*). Datorită acestei proprietăţi. tot învârtitor şi sincron cu cel inductor. la care schimbul de putere reactivă este nul. maşina este supraexcitată şi produce putere reactivă pe care o cedează reţelei (Q > 0). cu turaţia n1.e. care se roteşte cu aceeaşi turaţie cu rotorul. având frecvenţa f1 = n1/p. sub forma unor pulsuri pozitive şi negative.e. Cuplul electromagnetic care se formează menţine sincronismul dintre câmpul învârtitor statoric şi cel rotoric (respectiv rotor) şi permite transferul de putere activă mecanismului acţionat. respectiv putere activă constantă (indiferent de regimul de motor sau generator). De remarcat că principiul de funcţionare al motorului sincron este condiţionat de sincronismul dintre turaţia rotorului şi a câmpului. până la turaţia de sincronism. prin variaţia curentului de excitaţie poate avea un schimb de putere reactivă cu reţeaua. indusă de fluxul inductor E0 au valoare constantă. repartizat în spaţiu după alternanţa polilor. maşina poate fi făcută să funcţioneze fie ca motor. Principiul de funcţionare al maşinii sincrone în regim de generator presupune antrenarea rotorului la o turaţie n1 şi existenţa curentului continuu în înfăşurarea de excitaţie. deci trebuie pornit indirect. devenind astfel un câmp învârtitor. Prin compunerea celor două câmpuri învârtitoare ia naştere cuplul electromagnetic al generatorului sincron. Tot din acest motiv. maşina este subexcitată şi absoarbe din reţea putere reactivă (Q < 0). la funcţionarea în reţele de 50 Hz. E0.m. Indusul (armatura statorica) este parcurs de fluxul magnetic variabil în timp şi în înfăşurarea polifazată (trifazată) statorică se induc tensiuni electromotoare. astfel încât curenţii care parcurg fazele să producă un câmp magnetic învârtitor cu turaţia n1 = f1 / p. Dacă înfăşurarea se închide pe un circuit de sarcină. Sistemul trifazat. în înfăşurări se stabilesc curenţi având tot frecvenţa f1. maşina sincronă poate fi utilizată (independent de regimul de lucru ca motor sau generator) şi pentru reglarea 27 . echilibrat. echilibrat de curenţi produce un câmp de reacţie. Este de asemenea necesar ca rotorul (cu înfăşurarea de excitaţie parcursă de c. simetric. respectiv a t. de frecvenţa f1.) să se învârtă la aceeaşi turaţie n1.

s)n1 (apropiată însă ca valoare de n1. 5. când maşina se comportă ca un motor asincron. deoarece el nu are cuplu propriu de pornire. Doar la învârtirea rotorului la turaţia de sincronism. de la zero. în momentul cuplării pe reţea. Câmpurile magnetice învârtitoare se sincronizează.m. 3. 2. la cuplarea la reţea a statorului însă. în acelaşi sens cu câmpul învîrtitor statoric. maşina dezvoltă cuplu electromagnetic.factorului de putere din reţeua la care este conectată. Metoda de realizare şi verificare a acestor condiţii se numeşte sincronizare fină şi se bazează pe măsurarea diferenţelor dintre tensiunile sistemului reţelei şi generatorului sincron şi ajustarea acestora din urmă prin varierea turaţiei motorului de antrenare şi a curentului de excitaţie. care este scos din funcţiune după prinderea în sincronism. Se spune că maşina "se prinde în sincronism". crescând frecvenţa de la zero. După ce arborele ajunge la turaţia subsincronă n =(1. Circuitul feromagnetic masiv al rotorului poate şi el juca rol de colivie de pornire datorită t. trebuie luate măsuri de sincronizare. dispusă în crestături practicate în lungul tălpilor polare şi numită înfăşurare de amortizare.e. este în regim de generator şi sistemul de tensiuni al generatorului trebuie să se suprapună identic peste sistemul de tensiuni al reţelei (adică să aibă aceeaşi valoare efectivă. induse în această înfăşurare (v. a turaţiei câmpului învârtitor inductor. numai pentru această funcţie de compensare controlată a factorului de putere al reţelei (similar cu utilizarea unei baterii de condensatoare). după un scurt regim tranzitoriu şi produc cuplu electromagnetic. ca şi la motorul asincron). Ea are rol activ doar la turaţii diferite de turaţia de sincronism. se alimentează înfăşurarea de excitaţie de la sursa de tensiune continuă. Uneori se utilizează maşina sincronă în regim de motor în gol. Pornirea prin alimentarea înfăşurării statorice de la o sursă de tensiune şi frecvenţă variabilă. aceeaşi succesiune a fazelor şi în momentul cuplării tensiunile omoloage să fie în fază).2 Pornirea motorului sincron Este o problemă mai dificilă decât la celelalte tipuri de motoare electrice. Această metodă se aplică şi la cuplarea în paralel cu reţeaua a generatoarelor sincrone din centralele electrice. deoarece ele sunt proporţionale cu alunecarea şi la sincronism s = 0. Metodele de pornire ale motorului sincron presupun aducerea arborelui la turaţia de sincronism printr-unul dintre următoarele procedee: 1. este astfel posibilă antrenarea treptată. acest regim fiind denumit compensator sincron. Unele maşini au o înfăşurare suplimentară scurtcircuitată. zece ori mai mare decât rezistenţa înfăşurării). aceeaşi frecvenţă. principiul de funcţionare al maşinii asincrone) sunt nule. induse şi curenţilor turbionari ce apar la funcţionare asincronă. a rotorului. deoarece maşina sincronă. ca o colivie de motor asincron. din repaus.e. permite creşterea treptată. 28 . cu excitaţie reglabilă.3. Antrenarea arborelui cu un motor auxiliar. în timp ce la sincronism t.m. Pornirea în asincron este metoda cea mai des utilizată şi se poate aplica motoarelor sincrone când înfăşurarea de excitaţie este închisă pe o rezistenţă de valoare mare (de cca.

Avantajele utilizării motorului sincron constau. 29 . antrenarea hârtiei pentru imprimantă). conversia analog-digiala a semnalelor si a imaginilor si stocarea informatiei in format electronic. în faptul că poate funcţiona la acelaşi cuplu activ cu diferiţi factori de putere (interesează regimul capacitiv) şi pe de altă parte că. o bună parte din aceste aplicatii sunt depăsite. nu mai sunt de actualitate. Variaţia frecvenţei f1 se poate face cu un convertor static. pentru a asigura sincronismul câmpurilor învârtitoare. ceea ce nu se poate realiza la alt tip de motor. Menţinerea riguros constantă a turaţiei la variaţiile cuplului poate fi privită ca un avantaj şi constituie principalul motiv al utilizării motorului sincron în acţionările de precizie de tipul echipamentelor electro-mecanice analogice: la perifericele calculatoarelor (cititor de bandă. Datorită posibilităţilor reduse de reglare a turaţiei motorului sincron. mori şi concasoare. la aparatura audiovizuală (aparat de proiecţie film. transmisie sincronă a mişcării. iar acesta din urmă este impus de construcţia rotorului. un reglaj eficient trebuind să fie făcut prin variere continuă. deoarece. cap citire pic-up). aparatura medicală (inregistratoare grafice de semnale). Deasemenea.5. la o scădere a tensiunii la borne se poate menţine cuplul electromagnetic constant prin creşterea curentului de excitaţie. elicele vapoarelor. videorecorder si videoplayer. etc. fiind foarte rapid inlocuite cu tehnologiile bazate pe achizitia. telegrafie. numărul perechilor de poli ai înfăşurării statorice trebuie să fie egal cu numărul perechilor de poli ai rotorului. O altă direcţie de largă utilizare a motorului sincron este în acţionările de fineţe: sisteme de poziţionare. etc. unele tipuri de laminoare. se utilizează în transmisia la distanta a informatiilor si semnalelor: telefonie. ventilatoare. Această metodă se aplică la acţionări unde şi pornirea se face prin creşterea treptată a frecvenţei. unde se utilizează construcţii speciale de maşini sincrone de puteri mici (unele dintre ele sunt prezentate în continuare). rulare banda casetofon. Varierea lui p este imposibilă la masina sincronă.3 Reglarea turaţiei Reglarea turatiei de sincronism (n1 = 60 f1/p) poate fi făcută numai prin varierea numărului de perechi de poli ai înfăşurării statorice sau prin varierea frecvenţei tensiunii de alimentare. pe de o parte. utilizarea lui este preferată în acţionări de turaţie constantă şi unde turaţia nu trebuie să fie afectată de sarcină: pompe centrifuge şi cu piston. In prezent. compresoare lente (cu piston).3.

scuturile laterale.1 Secţiune transversală prin maşina de c.b). pentru îmbunătăţirea evacuării de căldură din maşină. In deceniile următoare. cât şi de evoluţia tehnologiilor. polii principali (de excitaţie). care poartă înfăşurarea de excitaţie (detaliul din figura 6. îmbunătăţirile ţin de evoluţia calităţii materialelor. Carcasa (jugul statoric) este realizată din fontă sau oţel turnat. polii auxiliari (de comutaţie).6. cât şi sistemul de perii şi portperii. După aceea. 6. Tot pe arbore poate fi prevăzut un ventilator. cu crestături pe exterior. alcătuit dintr-un pachet de tole.1 Elemente constructive Ca orice maşină electrică rotativă. 6. cât şi suport pentru susţinerea polilor. Ea constituie atât cale de închidere a fluxului inductor. în timpul funcţionării. maşina de curent continuu este alcătuită din cele două armături. regimurile şi principiul de funcţionare Prima construcţie de maşină de curent continuu a fost realizată de Ritchie în anul 1833. Statorul este partea fixă. ca şi colectorul şi se roteşte odată cu acesta. 30 . fie prin sudare. care are funcţia şi de carcasă.1. au fost aduse o serie de îmbunătăţiri constructive. cu detaliu de pol principal Rotorul este partea mobilă a maşinii. alcătuită din jugul statoric (figura 6.1.1 Construcţia. Fie din turnare. construcţia s-a perfecţionat şi pe măsură ce au fost observate şi explicate fenomenele electromagnetice ce însoţesc funcţionarea maşinii.c.1. care susţin lagărele cu rulmenţi sau de alunecare (la puteri mici). Pachetul de tole se găseşte fixat pe arborele maşinii. până la sfârşitul secolului trecut. Maşina de curent continuu 6. statorul şi rotorul.a). care susţin o înfăşurare tip indus de curent continuu. Fig. mai rar din tablă groasă de oţel sudată. mai ales cele electroizolante. care poartă înfăşurarea de comutaţie. Crestăturile sunt egale şi repartizate uniform pe circumferinţă.

împreună cu polii. Fluxul magnetic de excitaţie este fluxul inductor.1).1) se numeşte pas polar (τ). strânse şi consolidate prin nituire (figura 6.1.. de (0. Capetele înfăşurării de excitaţie se scot la cutia de borne.c.. Infăşurările situate pe polii de comutaţie se conectează între ele tot în sensul alternanţei polarităţilor şi se înseriază cu înfăşurarea rotorică (a indusului).carcasa este prevăzută cu tălpi de susţinere şi fixare a maşinii şi cu o cutie de borne.. cu datele nominale ale maşinii. calificativul “inductor” fiind asociat în general statorului maşinii de c. Fig. zona pe care se află bobina înfăşurării de excitaţie şi talpa polară. de exemplu.1) mm grosime.. se realizează în construcţie tetrapolară (numărul de poli este 2p = 4). 6. este conectată în serie cu înfăşurarea rotorică şi are rolul de a compensa local fluxul magnetic de reacţie produs de solenaţia acesteia la funcţionarea în sarcină (fluxul de reacţie slăbeşte fluxul de excitaţie). Polii de comutaţie (auxiliari) sunt aşezaţi simetric. Bobinele înfăşurării de excitaţie se conectează între ele astfel încât să asigure sensul fluxului de excitaţie de aşa manieră ca polii N şi S să alterneze. In acest caz. care este plasată în crestături practicate în tălpile polare.b). Jugul. Acest tip constructiv se întâlneşte.5.. întregul jug statoric este introdus într-o carcasă care joacă numai rolul de protecţie şi fixare.c. reprezentate în figura 4. la maşinile de c.2 Tolă statorică cu jug şi poli incluşi Polii de excitaţie (principali) se realizează din tole de oţel electrotehnic de (0. Polii sunt formaţi din corpul polului. 31 . sau cu bulon.1) mm grosime.2. cu rol atât în susţinerea bobinei.5. Cele mai multe maşini de c.. Fixarea de jugul statoric se face tot cu bulon de strângere. între polii de excitaţie. Distanţa dintre axele a doi poli alăturaţi (aceeaşi cu distanţa dintre axele neutre. sunt realizaţi din tole de oţel electrotehnic. Construcţia lor este asemănătoare cu a polilor principali. cât şi în repartizarea mai uniformă a fluxului inductor spre rotor. pentru locomotivele electrice şi diesel-electrice. există şi o înfăşurare de compensare. O altă variantă constructivă se întâlneşte la maşinile de curent continuu de putere mică şi mai ales la motoarele destinate a fi alimentate de la instalaţii de redresare cu semiconductoare.c. Tot pe carcasă este fixată plăcuţa indicatoare. Axele polilor de comutaţie se plasează în axele neutre ale polilor principali (ca în figura 6. ştanţate sub formă adecvată (figura 4. La maşinile de puteri mari (peste 10 kW).).

de aceea se impune o consolidare mecanică bună. Infăşurarea indusului este compusă din mai multe spire (o secţie poate fi compusă din una sau mai multe spire). Există două tipuri de bază de înfăşurări de c. cât şi cei auxiliari se realizează din tole de oţel feromagnetic. La ambele tipuri.c. . Infăşurarea rotorică (a indusului) este aşezată în cele Z crestături ale rotorului. Periile sunt poziţionate pe lamele de colector. colectorul are atâtea lamele câte secţii are înfăşurarea rotorică. Laturile secţiilor sunt plasate în crestături (în două straturi. .. Infăşurarea rotorică este supusă forţelor centrifuge.. este o înfăşurare închisă şi formată din secţii.ca arc de cerc la periferia rotorului cu diametrul exterior D: τ=(πD)/(2p) [m]. Rotorul are un număr Z de crestături uniform distribuite pe circumferinţa exterioară (fig. latura de ducere. 32 . tolele au grosimea de (0. deoarece fluxul magnetic ce străbate circuitul magnetic al statorului nu variază în timp şi nu apar curenţi turbionari. care lucrează în regim de sarcină variabilă. Capetele înfăşurării sunt consolidate cu bandaje. La cele mai multe maşini nu este nevoie să se izoleze tolele între ele. în axa neutră a polilor (decalarea lor se practică numai în cazuri speciale). particularităţile de funcţionare implică apariţia fluxurilor variabile în timp.Fluxul magnetic produs de solenaţia polilor auxiliari în zona de comutaţie are rol de a favoriza procesul de comutaţie (schimbarea sensului curentului prin secţiile înfăşurării rotorice ).ca unghi la centru: τ = (2π)/(2p) [rad]. lamelarea se face din motive tehnologice (operaţia de ştanţare a tolelor este automată).1a): . izolate faţă de miez şi consolidate cu pană la deschiderea crestăturii. izolate între ele). Pasul polar (τ) se poate exprima la nivelul rotorului în trei moduri (în asociaţie cu secţiunea transversală din fig. Rotorul reprezintă indusul maşinii de curent continuu.ca număr de crestături aflate sub incidenţa unui pol:  τ = Z / (2p) [crest.: buclată şi ondulată. La motoarele de c. el găsindu-se sub influenţa câmpului magnetic inductor (de excitaţie). elemente de înfăşurare care se repetă identic şi se succed la parcurgerea înfăşurării. plasate în crestături. aşa încât se impune izolarea tolelor din circuitul magnetic statoric pentru reducerea pierdierilor prin curenţi turbionari.1).]. conectate cu laturi de secţie aflate în axa neutră a polilor inductori. produs de solenaţia polilor principali. 6. clasificare făcută după forma secţiilor. Capetele fiecărei secţii sunt racordate la lamele diferite ale colectorului. corespunzând (pentru construcţiile uzuale) şi la numărul de crestături rotorice. respectiv cea de întoarcere a unei secţii se află sub incidenţa a doi poli alăturaţi (deci de polarităţi diferite).. Numărul de perii este egal cu numărul de poli şi periile sunt plasate. Atât polii principali. 6.5. la cele alimentate prin convertoare statice de frecvenţă sau în cazul celor incluse în sisteme de acţionare cu reglaj de turaţie prin slăbire de flux. Miezul rotoric este realizat dintr-unul sau mai multe pachete de tole.1) mm şi sunt izolate între ele. din punct de vedere electromagnetic.c.

Ele calcă pe colector. indiferent de regimul de funcţionare (motor sau generator) se face de la o sursă de tensiune continuă. Alimentarea înfăşurării de excitaţie a maşinii de c. care poate fi exterioară (excitaţie independentă sau separată).e. Periile vin în contact cu lamelele de colector conectate la conductoare care se află în axa neutră a polilor (axa de simetrie dintre doi poli vecini).. Periile colectoare sunt fixate în portperii şi sunt imobile faţă de rotor şi colector. între tensiunea redresată la bornele maşinii (la perii) şi tensiunea alternativă din înfăşurare. compound (asociere între serie şi paralel) sau se pot realiza combinaţii de excitaţie independentă şi autoexcitaţie. astfel încât colectorul împreună cu periile colectoare joacă rolul unui convertor mecanic de frecvenţă. sau se asigură prin autoexcitaţie (adică poate fi chiar maşina de c.3 este prezentată convenţia de simbolizare a bornelor pentru maşina de curent continuu.c. El se roteşte odată cu arborele maşinii.3 Simbolizarea bornelor la maşina de curent continuu 33 . schemele electrice de conectare a excitaţiei fiind identice în cele două regimuri). deci zonă în care şi curentul prin conductor schimbă în mod natural polaritatea (comută). 6.c. secţiune de conductor). când ea lucrează ca generator. La fiecare lamelă este racordat punctul comun dintre o latură de întoarcere şi una de ducere. sau aceeaşi sursă care o alimentează ca motor. paralel. înfăşurarea de excitaţie diferă din punct de vedere constructiv (număr de spire.m. aparţinând la două secţii succesive în parcursul înfăşurării. Conectarea înfăşurării (înfăşurărilor) de excitaţie la bornele maşinii se poate face în serie.Colectorul este realizat din lamele de cupru. După modul în care este alimentată. izolate între ele şi fixate pe un butuc plasat pe arbore. In figura 6. dispuse radial. zonă în care câmpul magnetic schimbă polaritatea trecând prin valoarea zero. realizând un contact alunecător şi permit culegerea t. Fig. induse în conductoarele înfăşurării.

34 .6.2.4 .2 Motorul de curent continuu 6. După modul de alimentare a inductorului se deosebesc patru tipuri de motoare de curent continuu: .5) I = Ir + Ie I e = ct .cu excitaţie derivaţie (fig.4) I = I r = I e = f (M ) Prezintă o caracteristică mecanică foarte elastică şi neliniară Fig.6. ⇒ Φ e = ct . care poartă bobinele de excitaţie şi un rotor sau indus având înfăşurările legate la un colector cu perii şi alimentate de la o sursă de curent continuă.6.1 Constructie si clasificare Sunt formate dintr-un stator sau inductor. 6.cu excitaţie serie (fig. Prezintă o caracteristică naturală (cn) rigidă şi liniară.

φ p .6 . 6.cu excitaţie mixtă (fig.Φ − reglabil Prezintă o caracteristică naturală rigidă.Sunt cele mai raspândite la actionarea masinilor de lucru. cu posibilităţi largi de reglare a turaţiei φ Fig.5 . Fig.φ s . 6.6. şi paralel .6. 35 .7) I = I r + I ep I r = I es Motorul dispune de două fluxuri de excitaţie: serie . cu posibilităţi de reglare independentă.6) I r − reglabil I e . deoarece asigura o caracteristica de actionare rigida şi ofera posibilitaţi largi de reglare a turatiei.cu excitaţie separată (fig.

2. 6.7 Cele două fluxuri pot să se adune sau să se scadă.dacă fluxurile celor două înfăşurări se însumează algebric. rezultă caracteristica (2) neliniară şi cu o dependenţă pronunţată a turaţiei cu momentul (caracteristică elastică).Fig.6.8): 36 . astfel că faţă de caracteristica (1) corespunzătoare motorului cu excitaţie derivaţie. În acţionarea instalaţiilor industriale. 6. sau chiar o caracteristică de tipul (4) care este însă instabilă. pot să apară următoarele cazuri: . . se obţine o caracteristică rigidă (3). cele mai răspândite sunt motoarele de curent continuu cu excitaţie derivaţie.dacă fluxurile se scad.2 Pornirea motorului de curent continuu Schema de pornire directă cu reversarea sensului (fig.

Rotirea in cele doua sensuri se realizeaza prin perechile de contacte C11 si C 21 care asigura inversarea polaritatii tensiunii de alimentare a rotorului. dar reostatul este mai simplu. n → ∞ ) D − diodă de protecţie a IE împotriva tensiunii electromotoare de autoinducţie care apare la întreruperea alimentarii circuituluide excitatie b1 -buton de oprire b2 -buton de pornire sens dreapta b3 -buton de pornire sens stanga C1 -contactor de funcţionare rotire dreapta C 2 -contactor de functionare rotire stanga. Observaţii: -metoda este neeconomică din punct de vedere energetic.Fig. 37 . deşi foarte utilizată. Pentru număr mare de trepte rezulta şocuri mici. dar reostat scump. necesar ca în cazul întreruperii accidentale a circuitului de excitaţie motorul să nu se ambaleze datorită fluxului remanent ( Φ → 0.8 În figura s-au notat : e1 − siguranţe fuzibile principale (de forţă) e2 − releu termic e3 − siguranţe pentru circuitul de comandă d − releu de curent nominal. Ponirea indirectă cu rezistenţă în circuit rotoric: Se realizeaza prin introducerea în serie cu rotorul a unui reostat de pornire Rp sau a unui grup de 2-5 rezistoare fixe. -pentru număr mic de trepte de pornire avem şocuri mari de curent. 6.

.dezvoltarea unor cupluri de franare cu valori controlabile . -în funcţie de timp – folosind relee de timporizare. bazat pe relaţia: E = K * Φ * n .cu convertizor rotativ – se aplică numai când este necesară şi reglarea turatiei n în limite foarte largi .lipsa uzurii mecanice . 6.reducerea vitezei unghiulare impusă de procesul tehnologic sau în scopul opririi.menţinerea constantă a vitezei atunci când apar cupluri datorate unor forţe potenţiale (de inerţie. prin detectarea tensiunii electromotoare cu ajutorul unor relee de tensiune. Pentru respectarea parametrilor de pornire se recomandă ca aceasta să se realizeze automat.cu convertizor static. care poate fi: .menţinerea în repaus a organului de lucru atunci când apar cupluri destabilizatoare.posibilitatea recuperării parţiale a energiei (transformarea energiei cinetice în energie electrică) 38 . Avantajele frânării electrice: .rezistoarele R p .-reostatul sau rezistorele se dimensionează ca putere pentru o funcţionare de scurtă durată.cu redresor comandat .cu instalaţii de redresare. fiind scurtcircuitate prin contactele unor contactori comandaţi în următoarele moduri: -în funcţie de turaţia n. Pornirea prin reglarea tensiunii de alimentare U Este folosită mai ales atunci când este necesară şi reglarea turatiei şi constă în variaţia continuă sau în trepte a tensiunii la perii 0 < U < U n fluxul de excitaţie rămânând constant: Φ = Φ n Reglarea continuă a tensiunii U se poate realiza: .3. Frânarea electrică se foloseşte în următoarele scopuri: . dezvoltând totodată un cuplu de franare. Frânarea motorului de curent continuu În regim de frânare motorul primeşte putere mecanică de la arbore şi putere electrică de la reţea şi le transformă ireversibil în căldură. -în funcţie de curentul rotoric ( I R ) – folosind relee de curent. .cu variatoare electronice de tensiune continuă Reglarea în trepte a tensiunii U se realizează: .2.cu transformator cu prize în secundar .gabarit redus (lipsesc frânele mecanice) .cu amplificator magnetic . Primele două metode prezintă avantajul că parametrii de pornire sunt realizaţi la orice regim de lucru (sarcină). gravitaţie) sau variaza momentul rezistent M r .

energia electrică produsă fiind consumată (transformată în căldură) pe rezistenţa de frânare. 7. la n = ct şi φ = ct prin variaţia fluxului de excitaţie φ . la φ = ct 7. Energia electrică produsă este furnizată reţelei. Condiţii normalizate în construcţia şi funcţionarea maşinilor electrice În alegerea sau în proiectarea unei maşini electrice pentru o anumită instalaţie trebuie respectate o serie de norme.2. Frânarea prin contraconectare Constă în schimbarea sensului de circulaţie a curentului prin indus.prin inversarea sensului de rotaţie (propriu-zisă) Frânarea dinamică a motorului c. Reglarea turatiei se poate realiza: prin variaţia tensiunii la bornele rotorului U r .1 Serviciul de funcţionare Regimul de funcţionare reprezintă ansamblul valorilor numerice ale mărimilor electrice şi mecanice care caracterizează funcţionarea unei maşini 39 . Constă în decuplarea alimentării rotorului şi cuplarea lui pe o rezistenţă de frânare R f .recuperativă (în regim de generator cu recuperarea energiei) . În continuare se vor da detalii asupra celor mai importante norme care influenţează alegerea sau dimensionarea unei maşini electrice. la U = ct şi U r = ct prin variaţia tensiunii sursei de alimentare U . având un domeniu de reglare mai mare şi fiind mai economice.4 Reglarea turaţiei motorului de curent continuu Motoarele de curent continuu sunt mai avantajoase în raport cu motarele de curent alternativ în ceea ce priveşte reglarea vitezei. 6. Excitaţia fiind cuplată.dinamică (în regim de generator fără recuperarea energiei) . care sunt în legătură cu condiţiile de exploatare. Aceste norme sunt impuse de Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI) şi sunt cuprinse în standarde specifice. Motorul trece în regim de generator consumând energie mecanică si dezvoltând un cuplu de frânare.Metode de frânare electrice: . motorul trece în regim de generator nerecuperativ.c. realizata prin schimbarea polarităţii tensiunii la bornele indusului cu păstrarea sensului de rotaţie. Frânarea recuperativă Are loc în cazul în care motorul conectat la reţea este obligat de mecanismul antrenat să se rotească cu o turaţie mai mare ca cea de funcţionare: n > n0 . O alta metoda de franare este aceea cu reostat de franare înseriat cu rotorul.

(instalaţii) electrice.motorul funcţionează într-un regim constant de durată mai mică decât cea necesară atingerii echilibrului termic. motoarele electrice funcţionează în servicii ciclice.serviciul continuu . periodic. prin conectare directă la reţea Serviciul de funcţionare reprezintă succesiunea şi durata regimurilor unei maşini (instalaţii) electrice. S4 . suficient pentru răcirea maşinii. de exemplu la un motor electric. fiecare compus din: un interval de pornire (D). 60%. Durata unui anumit regim de funcţionare se poate stabili. 40%. urmată de repaus. suficient de mult timp pentru a se atinge echilibrul termic al maşinii. ca raport procentual între durata funcţionării în sarcină şi durata întregului ciclu. curentul de pornire nu influenţează încălzirea. Descrierea regimurilor. Există câteva valori normalizate: 15%. Sunt stabilite opt servicii tip ale maşinilor electrice.serviciul intermitent. 100%. în acord cu diagramele corespunzătoare este următoarea: S1 . un interval de regim continuu (N) şi un interval de repaus (R). fiecare compus dintr-un interval de regim continuu şi unul de repaus. V = funcţionare în gol.alcătuit dintr-o succesiune de cicluri identice. F = frânare electrică. De obicei. D = pornire. caracterizate prin succesiunea regimurilor de tipul următor(simbolizarea se regăseşte în diagramele celor opt servicii reprezentate în continuare): N = regim nominal N1.serviciul intermitent periodic .motorul funcţionează în acelaşi regim. 40 . S3 .serviciul de scurtă durată . 25%. cu durată de pornire . R = repaus.alcătuit dintr-o succesiune de cicluri identice. regimul nominal corespunde ansamblului valorilor nominale ale mărimilor caracteristice. pentru care se defineşte durata de acţionare (DA). N2 = regimuri staţionare la anumite sarcini. În particular. calculand timpul de pornire al motorului la pornirea în gol (Mr = 0). S2 .

un interval de regim continuu (N).S5 .alcătuit dintro succesiune de cicluri compuse din: un interval de regim continuu (N1). S6 .serviciul neîntrerupt. un interval de repaus (R). nu are interval de repaus. S7 . un interval de regim continuu (N). periodic.serviciul intermitent.serviciul neîntrerupt cu modificarea periodică a turaţiei .alcătuit dintr-o succesiune de cicluri compuse din: un interval de pornire (D). cu durată de pornire şi de frânare electrică – alcătuit dintr-o succesiune de cicluri compuse din: un interval de pornire (D).serviciul neîntrerupt. cu frânări electrice . la o 41 . un interval de frânare electrică (F). periodic. S8 . un interval de funcţionare în gol (V). un interval de frânare electrică (F). cu sarcină intermitentă .alcătuit dintr-o succesiune decicluri compuse din: un interval de regim continuu (N). periodic.

ale căror simboluri. cartonul electrotehnic. 7. produse de mică impregnate cu răşini aldehidice. firele de celuloză. Dimensionarea unei instalaţii electrice în condiţiile unei anumite clase de izolaţie trebuie să ţină seama de condiţia ca temperatura celui mai fierbinte punct din maşină. produse de mică în care se foloseşte şerlacul.2 Clase de izolaţie Clasele de izolaţie reprezintă categorii de materiale electroizolante. soluţii de eteri şi esteri celulozici. hârtia. mătasea naturală. siliconaldehidice şi siliconfenolice. lemnul. În absenţa acestei precizări se subînţelege serviciul S1. sticlă. compund asfaltic sau bituminos. regimul nu are intervale de repaus. H (180oC) fire şi ţesături de sticlă.turaţie anume. Nu se folosesc materiale din clase inferioare chiar dacă acestea nu sunt în contact direct cu părţile active ale instalaţiei (care se încălzesc cel mai mult în timpul funcţionării). Sunt definite şapte clase de izolaţie. să nu depăşească temperatura maximă a clasei de izolaţie. răşini sintetice şi epoxidice. fire şi ţesături de tereftalat de politilenă. porţelan. care au proprietatea comună că îşi păstrează proprietăţile dielectrice chiar când sunt încălzite până la o temperatură limită (temperatura maximă a clasei de izolaţie) şi funcţionează la acea temperatură timp îndelungat. hârtie. azbest. hârtia. Tipul serviciului de funcţionare este înscris pe plăcuţa indicatoare a motorului. cuarţ. lemnul. ceramică. stratificate din bumbac. Un echipament electric construit într-o anumită clasă de izolaţie are în componenţa sa materiale izolante din clasa respectivă sau clase superioare. mătasea naturală. firele de celuloză. 42 . cauciucul natural. produse de mică impregnate cu răşini siliconice selecţionate. F (155oC) fire şi ţesături din sticlă. urmat de unul sau mai multe intervale de regim continuu la alte turaţii (N2). la funcţionarea în regim termic stabilizat. azbest. temperaturi maxime şi materiale componente sunt prezentate în continuare: Y (90oC) bumbacul. clorura de polivinil. pelicule. azbest. A (105oC) bumbacul. C (>180oC) mică. B (130oC) fibre si ţesături de sticlă. epoxidice. pelicule de triacetat de celuloză. separate de frânare (F) sau accelerare (pornire D). în ulei izolant. toate impregnate într-un lac pe bază de răşini naturale. E (120oC) emailuri pe bază de răşini formal-polivinilice.

tipurile de maşini electrice se realizează cu grade de protecţie specifice.4 Condiţii de mediu Echipamentele electrice sunt dimensionate pentru a asigura parametrii nominali la o temperatură a mediului ambiant de max. cât şi protecţia împotriva corpurilor solide care ar putea pătrunde în zona părţilor active ale maşinii şi ar împiedica funcţionarea. umiditate. De exemplu: 0 înseamnă fără protecţie.alegerea unor acoperiri de protecţie şi materiale izolante rezistente la acţiunea factorilor de mediu. simbolizate cu cifrele 0.altitudinea . maşina fiind complet capsulată. 0 înseamnă fără protecţie. 43 . 4 marchează protecţia contra stropirii cu apă din orice direcţie. 6 reprezintă protecţie completă . cu carcasă de protecţie. sau a părţilor în mişcare din interiorul maşinii. conform gradului de protecţie.sub sau peste 1000 m deasupra nivelului mării.respectarea limitei de temperatură impusă de clasa de izolaţie. Tipurile de protecţie a maşinilor şi transformatoarelor electrice sunt standardizate şi simbolizate cu literele IP urmate de două cifre xy care au următoarea semnificaţie: x . deci şi împotriva prafului.temperat.marchează protecţia împotriva pătrunderii apei în maşină. şocuri mecanice. 3 marchează protecţia la pătrunderea apei de ploaie sub un unghi de înclinare de max.. marcând creşterea gradului de etanşeizare a carcasei maşinii.protejarea părţilor active (înfăşurări.funcţionarea în regim de vibraţii. 7.3 Grade de protecţie Protecţia (în cazul unui echipament electrotehnic) reprezintă ansamblul măsurilor luate pentru a permite funcţionarea corespunzătoare a acestuia în condiţii date şi pentru a asigura securitatea persoanelor care îl deservesc. cu vapori de acizi sau climat special. substanţe corozive. Există 9 grade de protecţie de acest tip. 4 simbolizează asigurarea protecţiei contra corpurilor solide cu dimensiuni mai mari de 1mm. protecţia la pătrunderea corpurilor străine în zona părţilor active ale maşinii.7. simbolizate cu cifre de la 0 la 8. ...climatul .marchează protecţia personalului contra atingerii pieselor interioare aflate sub tensiune. miez magnetic). y . Există 7 grade de protecţie de acest tip. exploziv. asigurând etanşeizare totală. +40oC. tropical umed şi tropical uscat.condiţiile de atmosferă .conţinut de vapori explozivi. în mod gradat. De exemplu. . . . sporirea măsurilor de protecţie.6 şi care semnifică. Buna funcţionare a echipamentului electric în aceste condiţii este asigurată prin: . În funcţie de condiţiile mediului ambiant: normal.condiţiile mecanice . Condiţiile de mediu uzual luate în considerare sunt: . . 8 se aplică la instalaţiile submersibile... 60o faţă de verticală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful