Atonement (Ispăşire

)

Scriitorul Ian McEwan este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori la ora actuală în lume. “Grădina de ciment”, cartea lui de debut, rămâne una dintre cele mai şocante. Urmează o serie de romane în care acest autor dovedeşte o deosebită înzestrare pentru pătrunderea în cele mai intime porniri ale firii umane, pentru fine analize psihologice şi construirea unor naraţiuni privind societatea engleză din secolul 20 cu un stil aproape clasic. Romanul analizat, ”Atonement”(Ispăşire), este unul despre aparenţe , erori de percepţie, mistificări voluntare sau involuntare şi urmările lor dezastruoase. Romanul debutează alene întro zi de vară de la mijlocul anilor ’30, înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Avem personajul principal, Briony, o domnişoară de 13 ani care visează să devină scriitoare şi care încearcă să facă deja primii paşi în acest sens. Împreună cu Cecilia, sora mai mare, şi verişorii (gemenii Jackson şi Pierrot cu sora lor, Lola) se străduie să pună în scenă o mică piesă de teatru scrisă chiar de Briony. Sceneta se doreşte a fi o surpriză pentru fratele mai mare, Leon, care revine acasă în vacanţa de vară însoţit de un coleg de şcoală, Paul Marshall. În peisaj apare şi Robbie, fiul menajerei, şi un apropiat al familiei, prieten din copilarie al tinerilor Tallis. Fără voia ei, Briony asistă la două episoade romantice între Cecilia şi Robbie (la fantână şi în bibliotecă) şi, cu inocenţa şi imaginaţia specifică vârstei, le dă o interpretare mult mai gravă decât ceea ce sunt în realitate. Aşa că adolescenta noastră decide să îşi apere sora de “brutalitatea” lui Robbie. Şansa apare chiar în acea seară, când gemenii dispar şi toată lumea porneşte în căutarea lor. Întâmplările din acea noapte vor da un impact covârşitor asupra vieţilor tuturor. Ceea ce se dorea a fi o simplă căutare a copiilor, degenerează într-o tragedie, în urma căreia Lola este violată. Atacatorul rămâne necunoscut, Lola pretinzând că întunericul a împiedicat-o să vadă ceva. Briony însă este de altă părere. Deşi i-a văzut silueta doar de la distanţă, este sigură că nimeni altul decat Robbie este făptaşul. Declaraţia dată la poliţie în acest sens îi pecetluieşte soarta lui Robbie, în a cărui nevinovăţie doar Cecilia şi propria mamă mai cred. În urma tragediei, Cecilia se înstrăinează de familie şi se pregăteşte să devină infirmieră. În tot acest timp, cei doi îndrăgostiţi ţin legătura doar prin intermediul scrisorilor, orice contact fiindu-le interzis. Şansa pare să le surâdă atunci cand Robbie este eliberat din inchisoare cu condiţia să se înroleze în armată. Briony, urmează acelaşi traseu ca şi sora ei mai mare, acela de a deveni infirmieră, dar în acelaşi timp ea aspiră să devină scriitoare. Chiar dacă cele două surori nu îşi mai vorbesc, Briony devine conştientă de gestul grav pe care l-a săvârşit şi încearcă să îndrepte lucrurile cu toate că este deja prea târziu. Când aceasta reuşeşte să-şi contacteze sora, Briony află că Robbie şi Cecilia sunt împreună şi că plănuiesc să se căsătorească.

Boiangiu Oana

Finalul cărţii ne-o înfăţişează pe Briony la vârsta bătrâneţii împlinită pe plan profesional(reuşeşte să devină scriitoare), dar încă neîmpăcată cu fapta pe care o comisese în copilărie. Finalul cărţii este unul neaşteptat deoarece, Briony mărturiseşte că finalul fericit dintre Robbie şi Cecilia era doar imaginea creată de ea pentru ultimul său roman. De fapt, Robbie murise de septicemie pe dunele din Bray iar Cecilia fusese ucisă de bomba care a distrus staţia de metrou Balham din 1940. Acest ultim act de ispăşire din partea ei vine pentru a le oferi celor doi ceea ce nu au avut niciodată, împlinirea iubirii. De fapt, Briony nu şi-a mai văzut nicidată sora după acel incident neferict, fiind prea laşă să-şi recunoască greşeala comisă. Ecranizarea cărţii a fost realizată în 2007 şi îi are ca protagonişti în rolurile principale pe Keira Knightley (Cecilia), James McAvoy (Robbie) şi Saoirse Ronan (Briony). Filmul respectă destul de fidel cartea, singurul lucru pe care nu reuşeşte să-l surprindă foarte bine este constituit de perspectiva din care este privită misiunea şi rolul scriitorului în lume, scriitor surprins în evoluţie şi mereu tentat să intercaleze imaginaţia cu realitatea. Scena de la care porneşte relaţia între cele trei personaje este una care, la o primă lecturare şi implicit vizionare, nu are nicio însemnătate pentru sfârşitul tragic ce avea să vină. Tânăra Briony vede, în lumina miezului de zi, de la fereastra camerei sale, o scenă între sora ei şi Robbie, pe care nu o înţelege. Cecilia şi Robbie se află în faţa fântânii arteziene din parcul domeniului iar cei doi ajung să aibe un conflict, pe care Briony îl interpretează ca fiind un atac din partea baiatului către sora ei. De fapt, între cei doi se acumulase o tensiune: pe el îl intimida prezenţa şi farmecul Ceciliei, în timp ce pe ea o enervau reacţiile lui total nepotrivite pe care le perceprea ca fiind o dovadă de superioritate intelectuală. Cecilia dorea să umple o vază cu flori cu apa din bazin iar Robbie, în încercarea de a o ajuta, nu face altceva decât să rupă vaza, cioburile ajungând pe fundul bazinului plin cu apă (“Cecilia şi Robbie încremeniră în poziţiile în care îi surprinsese accidentul. Privirile li se întâlniră, iar ceea ce văzu ea în amestecul biliar de verde şi portocaliu nu era nici surprindere, nici vinovăţie, ci un fel de provocare, poate chiar un triumf”1). Este interesant faptul că de-a lungul cărţii, deşi privirea este menţionată de nenumărate ori, ea nu merge dincolo de ceea ce se poate observa la început. Cu alte cuvinte, niciunul din personaje nu reuşeşte, de fapt, să-l înţeleagă pe celălalt, totul decurge din supoziţii şi incertidutini. Singurul moment în care privirea trece dincolo de aparenţe se datorează Ceciliei şi lui Robbie şi pe cât de sincer şi mistiuitor, pe atât de scurt şi de nedrept faţă de cei doi. Această scenă este privită de micuţa Briony ca un act de brutalitate şi de lipsă de respect din partea lui Robbie. Chiar dacă, la început, aceasta credea că Robbie doreşte să o ceară de soţie pe sora sa, gesturile dintre cei doi o duc cu gândul că Robbie nu făcea altceva decât să o asalteze pe sora ei. Toate aceste interpretări eronate, atât din carte cât şi din film, sunt realizate prin intermediul privirii. O privire care nu reuşeşte să vadă dincolo de trăiri şi de realitate. De asemenea, vârsta fragedă a lui Briony şi lipsa ei de experienţă în ceea ce priveşte lumea matură, o determină să judece mult prea repede ceva ce ea nu putea să înţeleagă. De asemenea, sentimentele profunde pe care ea le nutrea pentru Robbie şi la care el nu îi răspunsese trezesc în copilă un sentiment de gelozie, pe care ea însăşi îl neagă la momentul respectiv, dar pe care îl va recunoaşte peste câţiva ani. Scena se continuă cu un moment şi mai confuz pentru Briony. Într-o încercare înduioșătoare de a fi excentrică, Cecilia se dezbracă până la lenjeria intimă și se scufundă în
1

Ian McEwan, Ispăşire, Bucureşti, Editura Polirom, 2008, p. 45

Boiangiu Oana

bazin după cioburile vazei, apoi iese afară udă cu cioburile recuperate pentru refacerea vazei, lăsându-l perplex pe Robbie. Acesta este momentul când privirile celor doi se intersectează cu adevărat pentru prima dată de la inceputul cărţii şi al filmului. Cei doi reuşesc să se privească cu adevărat şi să lase la o parte politeţurile, descoperind că, de fapt, toate aceste altercaţii nu sunt altceva decât sentimente profunde pe care le-au negat de atâta timp. Stând, aproape goală, în faţa lui, ea îşi dă seama că acum nu mai este cale de întors şi asta o enervează cel mai tare (“Făcea mişcări violente şi refuza să-i întâlnească privirea. […] Robbie rămase ţintuit locului, stingher, în timp ce ea se îndepărtă,călcând desculţă prin iarbă şi el privi cum părul tinerei,acum mai întunecat la culoare, îi sălta greu pe umeri, udându-i bluza” 2). Deşi o scenă intensă, cele trei persoane au privit total diferit întâmplarea care se petrecuse: Robbie şi-a dat seama de sentimentele puternice pe care le avea faţă de Cecilia, Briony a crezut că el vroia doar să-i facă rău surorii sale, iar Cecilia era foarte supărată şi ruşinată de modul în care a acţionat. Scena dată este una cât se poate de bine realizată în film, Joe Wright surprinzând foarte bine, cu ajutorul prim-planurilor, privirea celor trei personaje. De asemenea, este interesant faptul că, atunci când Briony priveşte scena dintre sora ei şi Robbie, geamul la care se afla era închis. Astfel, ea nu reuşeşte să audă conversaţia între cei doi şi se bazează strict pe ceea ce a observat prin geam. Astfel, geamul o desparte pe tânără de realitate şi o duce într-o altă lume, o lume în care imaginaţia ei este cea care controlează acţiunile celor doi. Aşa se face că ea interpretează greşit tot ceea ce vede, dar în acelaşi timp nici nu doreşte să obţină o explicaţie. Preferă să se lase ghidată de privirea înşelătoare, privire ce va transforma un incident nesemnificativ într-o tragedie. Privirea pe care Robbie o are asupra Ceciliei de-a lungul întregii scene este uşor confuză. Pe o parte se poate observa clar că o iubeşte, dar în acelaşi timp are momente când lasă impresia că o priveşte cu o uşoară superioritate. Gestul Ceciliei, atunci când aceasta îşi dă hainele jos şi se scunfundă în apă, îl amuză şi cu toate acestea el o priveşte continuu, urmărindu-i fiecare gest cu mare atenţie. În momentul când ea iese din apă, Robbie nu îşi poate feri privirea care nu este una erotică aşa cum au afirmat mulţi ci este una sinceră, lipsită de inhibiţii. Cecilia, este cea care priveşte totul fugitiv, fiind năpădită de o sumedenie de gânduri şi fiind indecisă dacă să le dea curs sau nu. Scena fântânii este momentul de sinceritate şi de goliciune (atât fizică cât şi sufletească) pe care şi-l permisese pentru prima data faţă de Robbie şi deşi este evident că îl place, refuză să-şi recunoască asta. În momentul în care privirile celor doi se intersectează (atunci când ea iese din fântână), Cecilia este cea care rupe contactul vizual cu Robbie, conştientă fiind că i-a permis prea mult să o privească. Privirea lui, intersectată cu a ei, nu face altceva decât să confirme ceea ce amândoi bănuiau deja. Este primul moment din carte şi din film, când două personaje se înţeleg cu adevărat şi sunt capabile să privească dincolo de aparenţe. Un moment scurt, de o fineţe şi o subtilitate remarcabilă, ce pune bazele între cele două personaje. Ca şi imagine vizuală, am ales să analizez coperta cărţii “Atonement” care ne-o înfăţisează pe Briony stând pe treptele casei, acolo de unde porneşte scena ce va avea loc între Cecilia şi Robbie. Fata îşi susţine capul într-o mână şi priveşte, oarecum încruntată, în depărtare spre ceva ce pare să-i fi captat interesul. Poziţia capului şi a ochilor este în lateral şi este o privire
2

Ian McEwan, Ispăşire, Bucureşti, Editura Polirom, 2008, p. 46

Boiangiu Oana

care spune ca nu trebuie sa ne încredem în persoana respectivă, că trebuie să o ţinem sub observaţie, să-i controlăm afirmaţiile şi acţiunile. Atenţia ne este atrasă imediat iar privitorul poate doar să îşi imagineze ce vede tânără. Poate să fie orice, sau poate că nu vede absolut nimic şi este doar un moment de contemplare al fetei. Consider că, atât în carte, film cât şi in imaginea data, Briony nu reuşeşte să comunice şi să interacţioneze cu ceilalţi făcând aproape imposibilă prezentarea sinelui. Preocuparea de sine în raport cu sine presupune adoptarea de către subiect a unei atitudini prin care acesta caută să instituie o ordine în propria-i gândire. Subiectul trebuie să tindă, nu spre o cunoaştere care să ia locul ignoranţei sale, ci spre o voinţa raţională care caracterizează acţiunea dreaptă din punct de vedere moral. Briony, este mult prea tânără şi ignorantă pentru o astfel de cunoaştere şi se lasă ghidată de imaginaţia de care dispune, de multe ori confundând realitatea cu ceea ce crede ea că se întâmplă. Ca o concluzie, privirea pe care ne-o oferă Briony în cele trei medii: imagine, carte şi film este una incapabilă de a vedea dincolo de aparenţe, este o privire care se lasă ghidată de imaginaţie şi nu de raţiune. O privire care ia ca atare tot ceea ce se întâmplă fără a căuta explicaţii. O privire care rămâne doar la stadiul de privire şi care nu vede lucrurile aşa cum le prezintă realitatea ci le transformă în ceea ce consideră ea că este verosimil pentru lumea ei.

Boiangiu Oana

Bibliografie • Surse print:

 Ian McEwan, Ispăşire, Bucureşti, Editura Polirom, 2008, p. 43-57 • Surse on-line  http://www.cinemagia.ro/filme/atonement-remuscare-16563/
 http://www.rottentomatoes.com/m/atonement/

Boiangiu Oana

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful